DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 1133 din 27 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.12 - art.22 din cap.III Procedura de urmarire si judecare al Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, art.23 si art.24 din aceeasi lege, precum si ale art.I si art.II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala

Decizie neconstitutionalitate din 27-11-2007
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 1133 din 27 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.12 - art.22 din cap.III Procedura de urmarire si judecare al Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, art.23 si art.24 din aceeasi lege, precum si ale art.I si art.II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala


Publicata in Monitorul Oficial nr. 851/2007 - M. Of. nr. 851 / 12 dec. 2007

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.12 - 22 din cap.III „Procedura de urmarire si judecare* al Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, ale art.23 si art.24 din aceeasi lege, precum si ale art.I si art.II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007 pentru modificarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, exceptie ridicata direct de Avocatul Poporului.

Dezbaterile au avut loc si au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 13 noiembrie 2007. Ulterior, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea Constitutionala a amanat pronuntarea la data de 20 noiembrie 2007 si, respectiv, 27 noiembrie 2007.


CURTEA,



avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Adresa nr.8.525 din 19 octombrie 2007, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constitutionala, in temeiul art.146 lit.d) teza finala din Constitutie, cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.12 - art.22 din cap.III „Procedura de urmarire si judecare* al Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, ale art.23 si art.24 din aceeasi lege, precum si ale art.I si art.II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007 pentru modificarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala.

Exceptia de neconstitutionalitate se intemeiaza pe urmatoarele motive:

1. Potrivit art.109 alin.(3) din Constitutie, o lege privind responsabilitatea ministeriala poate reglementa numai cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului.

Contrar acestei norme constitutionale, prin dispozitiile legale care formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate s-au instituit reguli de procedura privind urmarirea penala si judecarea membrilor Guvernului.

2. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007 contravine si dispozitiilor constitutionale ale art.115 alin.(4), deoarece s-a emis fara a exista o situatie extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata.

3. Art.I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007 prin care se modifica art.16 alin.(4) din Legea nr.115/1999 vine in conflict si cu prevederile art.115 alin.(6 ) din Constitutie, deoarece afecteaza regimul institutiilor fundamentale ale statului, si anume autonomia Camerelor Parlamentului, atributiile exclusive ale Presedintelui Romaniei ce decurg din legitimitatea sa electorala, precum si atributiile si statutul constitutional ale Consiliului Superior al Magistraturii.

4. Dispozitiile legale atacate contravin, de asemenea, prevederilor art.124 alin.(2) din Constitutie, privind puterea judecatoreasca, deoarece comisia speciala instituita prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007, incluzand 5 judecatori, apare ca o autoritate jurisdictionala, ceea ce duce la concluzia ca membrii Guvernului sunt supusi altor reguli decat cele care rezulta din textul constitutional mentionat. Aceleasi dispozitii contravin si art.125 alin.(3) din Constitutie, in sensul ca „Functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior*.

5. Dispozitiile art.II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007 excedeaza prevederilor art.134 alin.(4) din Legea fundamentala, deoarece adauga atributii noi Consiliului Superior al Magistraturii, care depasesc sfera rolului sau constitutional de garant al independentei justitiei.

Potrivit dispozitiilor art.33 din Legea nr.47/1992, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, deoarece din interpretarea sistematica a textelor legale care reglementeaza rolul si atributiile Avocatului Poporului, precum si a dispozitiilor constitutionale ce reglementeaza sfera subiectelor de drept care pot sesiza Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate reiese ca Avocatul Poporului are competenta de a declansa controlul de constitutionalitate prin sesizarea Curtii Constitutionale numai in ceea ce priveste apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice.

Guvernul considera, de asemenea, ca motivele de neconstitutionalitate invocate de Avocatul Poporului sunt neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:

- Legea privind responsabilitatea ministeriala trebuie sa cuprinda, pe langa dispozitii cu caracter substantial, si minime dispozitii cu caracter procedural, deoarece in absenta acestora din urma s-ar ajunge fie la imposibilitatea aplicarii dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul de a cere urmarirea penala a ministrului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei, fie la subordonarea Guvernului fata de Presedinte. Cum insasi Constitutia, prin art.109 alin.(2), prevede o procedura speciala de declansare a urmaririi penale, este de atributul legii sa detalieze si sa prevada mijloace de punere in aplicare a acestui text constitutional.

- Ordonanta de urgenta a fost adoptata ca urmare a existentei unei situatii extraordinare, a carei reglementare nu putea fi amanata, prezentata in expunerea de motive, si anume existenta unor sesizari impotriva ministrului de justitie si a ministrului internelor si reformei administrative, care urmau sa fie analizate, inainte de decizia Presedintelui Romaniei, de catre membri comisiei propusi chiar de acesti ministri, fapt de natura sa atraga incompatibilitatea lor, blocarea activitatii comisiei si tergiversarea luarii unei decizii obiective si intemeiate a Presedintelui. Urgenta este evidenta si pentru faptul ca, urmare Deciziei Curtii Constitutionale nr.665/2007 prin care s-a constatat neconstitutionalitatea art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999, cazurile in care se aplica procedura exceptionala prevazuta de aceasta lege se vor inmulti, cuprinzand si sesizarile impotriva fostilor ministri.

- Prevederile ordonantei de urgenta nu contravin nici dispozitiilor art.115 alin.(6) din Constitutie, deoarece instituirea unei comisii la nivel prezidential, avand o anumita componenta, nu pune in discutie regimul constitutional al institutiei prezidentiale, nefiind de natura sa aduca atingere competentei, rolului si pozitiei acestei institutii.

- Dispozitiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale privind puterea judecatoreasca, deoarece alcatuirea comisiei din judecatori inamovibili garanteaza independenta si asigura impartialitatea activitatii sale, corectitudinea si obiectivitatea raportului ce va fi prezentat Presedintelui Romaniei. Opinia Avocatului Poporului potrivit careia prin componenta si procedura comisia efectueaza o activitate cvasijudiciara este nefondata, deoarece comisia nu se pronunta cu privire la vinovatia sau nevinovatia ministrului asupra caruia poarta sesizarea, nu se pronunta pe fondul cauzei penale, ci analizeaza numai faptul daca sesizarea nu este cumva sicanatorie sau vexatorie. Compunerea comisiei din judecatori nu poate fi caracterizata ca o incalcare a principiului separatiei puterilor, asa cum fara temei sustine Avocatul Poporului, in conditiile in care Constitutia nu prevede o restrictie in acest sens, iar, in fapt, judecatorii sunt implicati si in alte activitati ce excedeaza activitatii de judecata, cum este activitatea Biroului Electoral Central.

- Dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.95/2007 nu incalca prevederile art.134 alin.(4) din Constitutie, deoarece prin acestea nu se adauga noi atributii Consiliului Superior al Magistraturii, ci, dimpotriva, posibilitatea Consiliului de a propune componenta comisiei se circumscrie rolului sau constitutional de garant al independentei justitiei. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,



examinand sesizarea Avocatului Poporului, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

1. Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Curtea nu poate sa retina cauza de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate invocata in punctul de vedere al Guvernului, deoarece art.146 din Constitutie nu conditioneaza, in modul aratat de Guvern, cazurile in care Avocatul Poporului este abilitat sa adreseze Curtii Constitutionale sesizari si, respectiv, exceptii de neconstitutionalitate.

2. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.12 - 22 din cap.III „Procedura de urmarire si judecare* al Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.200 din 23 martie 2007, ale art.23 si 24 din aceeasi lege, precum si ale art.I si II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007 pentru modificarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.678 din 4 octombrie 2007.

3. Art.12 – 24 din Legea nr.115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala reglementeaza procedura de urmarire penala si de judecare a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor.

Prin art.I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95 din 4 octombrie 2007 s-a dispus modificarea art.16 din legea mentionata, referitor la procedura de urmat in cazul in care Presedintele Romaniei isi exercita dreptul de a cere, potrivit art.109 alin.(2) din Constitutie, urmarirea penala a unui membru al Guvernului, iar prin art.II al aceleiasi ordonante s-a reglementat procedura numirii de catre Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, a comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la savarsirea unei infractiuni in exercitiul functiei de catre un membru al Guvernului. Prin art.II al ordonantei de urgenta s-a dispus, de asemenea, incetarea activitatii comisiei speciale constituite potrivit prevederilor anterioare si s-a reglementat situatia sesizarilor aflate in curs de solutionare, in sensul preluarii acestora de catre comisia constituita potrivit prevederilor ordonantei.

4. Curtea Constitutionala nu-si insuseste motivul de neconstitutionalitate formulat de Avocatul Poporului, in sensul ca procedura de urmarire penala si de judecare a faptelor penale comise in exercitiul functiei de catre un membru al Guvernului nu poate fi reglementata prin legea responsabilitatii ministeriale, deoarece nici art.109 alin.(3) din Constitutie, invocat in acest sens, si nici un alt text din Legea fundamentala nu prevede o asemenea interdictie. Singura conditie restrictiva, izvorata din principiul suprematiei Constitutiei, este aceea ca regulile de procedura instituite prin lege sau prin ordonanta a Guvernului, supusa aprobarii Parlamentului, sa nu contravina normelor si principiilor consacrate prin Constitutie sau prevazute in pactele si tratatele internationale la care Romania este parte.

Curtea nu retine nici critica privind absenta unei situatii extraordinare care, potrivit art.115 alin.(4) din Constitutie, sa justifice adoptarea unei ordonante de urgenta, dat fiind ca, in preambulul ordonantei, Guvernul a invocat ca motiv de urgenta posibilitatea blocarii activitatii comisiei si, implicit, a procedurii de urmarire penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei. In principiu, un astfel de motiv de urgenta nu poate fi inlaturat. Curtea Constitutionala urmeaza sa examineze insa daca, prin dispozitiile pe care le cuprinde, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007 nu contravine normelor si principiilor consacrate in Legea fundamentala.

De asemenea, Curtea urmeaza sa respinga ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate privind art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999, intrucat prevederile cuprinse in aceste texte de lege au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr.665 din 5 iulie 2007 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.547 din 10 august 2007), iar potrivit art.29 alin.(3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, „nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale*.

5. Curtea Constitutionala urmeaza sa admita exceptia de neconstitutionalitate formulata de Avocatul Poporului, in sensul si pentru motivele ce se vor arata in continuare.

6. In conformitate cu dispozitiile art.109 alin.(2), teza intai, din Constitutia Romaniei, „Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor*.

Curtea constata ca textul constitutional citat instituie neconditionat dreptul Camerei Deputatilor, Senatului si Presedintelui Romaniei de a cere urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor.

In consecinta, atat cele doua Camere ale Parlamentului, cat si Presedintele Romaniei au libertatea de a stabili, fara alta reglementare exterioara, aplicand direct Constitutia, modul de exercitare a acestui drept.

Autoritatilor prevazute la art.109 alin (2) nu li se poate impune, fara sa se incalce principiul separatiei puterilor in stat, prevazut de art.1 alin.(4) din Constitutie, obligatia de a efectua cercetari proprii sau de a incredinta unor structuri extrajudiciare verificarea faptelor penale cu care sunt sesizate de Ministerul Public, de alte organe ale statului sau de cetateni. Asemenea cercetari au caracterul de acte de urmarire penala sau de acte premergatoare urmaririi penale si sunt cu totul straine statutului juridic constitutional, rolului si functiilor autoritatilor publice mentionate.

Cerand urmarirea penala a unor membri ai Guvernului sau refuzand sa dea curs unei sesizari in acest sens, Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei isi asuma raspunderea politica pentru temeinicia deciziei lor.

Examinand dispozitiile art.16 din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, in raport cu prevederile art.109 alin.(2) din Constitutie, Curtea Constitutionala constata ca textul de lege analizat restrange, prin conditiile pe care le impune, dreptul presedintelui Romaniei de a cere urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor.

Astfel, din analiza alin.(1) al textului de lege rezulta ca Presedintele Romaniei nu-si poate exercita dreptul prevazut de art.109 alin.(2) din Constitutie decat „la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la savarsirea unei infractiuni in exercitiul functiei de catre membrii Guvernului* si dupa ce „adreseaza ministrului justitiei o cerere in acest scop, pentru a proceda potrivit legii*.

Alineatul (2) al aceluiasi articol din lege impune si exigenta ca, pentru a-si exercita dreptul constitutional mentionat, Presedintele Romaniei sa fie sesizat de catre primul-ministru, de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie.

In sfarsit, potrivit alin.(3) al textului de lege, cetatenii care au cunostinta „despre savarsirea unei fapte penale de catre membrii Guvernului in exercitiul functiei lor* nu se pot adresa direct Presedintelui Romaniei pentru ca acesta sa ceara urmarirea penala a ministrilor in cauza, ci „primului-ministru, procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie* pentru a solicita sesizarea Presedintelui Romaniei.

Toate aceste conditii sunt de natura sa restranga pana la anihilare dreptul constitutional mentionat al Presedintelui Romaniei, exercitarea acestuia fiind dependenta de actiunea si de decizia celorlalte autoritati prevazute in textul legii.

7. Pentru aceleasi considerente, Curtea Constitutionala urmeaza sa constate neconstitutionalitatea art.I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95 din 4 octombrie 2007, care modifica art.16 din Legea nr.115/1999 intr-un sens si mai restrictiv.

Astfel, Curtea constata ca textul modificat prin ordonanta de urgenta inlatura posibilitatea ca Presedintele Romaniei sa fie sesizat si de procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie si, deosebit de conditiile cuprinse in textul anterior, instituie si conditia ca „daca sesizarea este facuta de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, acesta il va informa concomitent si pe primul-ministru*.

In plus, se reorganizeaza comisia speciala, care va fi compusa din 5 judecatori propusi de Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii, si se instituie pentru activitatea acesteia o procedura de natura jurisdictionala, cu sedinte publice in care se administreaza probe si poate fi audiat ministrul in cauza, asistat sau reprezentat de un avocat, precum si cu obligatia membrilor comisiei de a-si motiva opinia, majoritara sau separata, exprimata in raport.

Raportul comisiei speciale se intocmeste „dupa analiza sesizarii, a probelor administrate, a declaratiilor membrului Guvernului fata de care se solicita urmarirea penala si a inscrisurilor depuse de acesta*, iar concluziile raportului, precum si cererea Presedintelui Romaniei „se comunica imediat (…) mijloacelor de informare in masa*.

Toate acestea sunt conditii fara indeplinirea carora Presedintele Romaniei nu-si poate exercita dreptul neconditionat, prevazut de art.109 alin.(2) din Constitutie, de a cere urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor.

Curtea constata ca, prin aceasta restrangere a unui drept constitutional al Presedintelui Romaniei, ordonanta de urgenta examinata contravine si prevederilor art.115 alin.(6) din Constitutie, in conformitate cu care „ordonantele de urgenta nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului*.

8. Referitor la dispozitiile art.II al ordonantei de urgenta, Curtea constata ca acestea sunt contrare principiilor impartialitatii justitiei si independentei judecatorilor, prevazute de art.124 alin.(2) si (3) din Constitutie, precum si prevederilor art.115 alin.(6) din legea fundamentala.

In acest sens, Curtea retine ca numirea celor 5 judecatori in comisia speciala care, asa cum s-a aratat mai sus, are rolul de a intocmi – in urma verificarilor efectuate printr-o procedura de natura jurisdictionala – raportul catre Presedintele Romaniei, incalca principiile constitutionale prevazute de art.124 alin.(2) si (3) din Constitutie, prin convingerea indusa opiniei publice si organelor judiciare care ar urma sa judece faptele penale imputate unui ministru ca acesta este vinovat.

Totodata, dispozitiile analizate din ordonanta de urgenta contravin si prevederilor art.115 alin.(6) din Constitutie prin reglementarea de atributii si proceduri privind Consiliul Superior al Magistraturii, care, asemenea celorlalte institutii ale autoritatilor judecatoresti, face parte din categoria institutiilor fundamentale ale statului.
DECIZIE


Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE



1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata direct de Avocatul Poporului, in temeiul art.146 lit.d) teza a doua din Constitutie, si constata ca art.16 din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2007 pentru modificarea Legii nr.115/1999 sunt neconstitutionale.

2. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala.

3. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.12, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 21, 22, art.23 alin.(1) si ale art.24 din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 27 noiembrie 2007.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
83 useri online

Useri autentificati: