DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 1636 din 10 decembrie 2009 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului

Decizie neconstitutionalitate din 10-12-2009
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 1636 din 10 decembrie 2009 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului


Publicata in Monitorul Oficial nr. 45/2010 - M. Of. nr. 45 / 20 ianuarie 2010

Cu Adresa nr.51/6.683 din 10 noiembrie 2009, Secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si al art.15 alin.(4) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea privind neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului, formulata de un grup de 56 de deputati.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile a 56 de deputati, autori ai sesizarii de neconstitutionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Stoica Mihaela, Gherasim Vasile, Barbu Sulfina, Nitu Adrian Henorel, Calian Petru, Bud Nicolae, Uricec Eugen Constantin, Paduraru Nicusor, Alecu Valeriu, Movila Petru, Fuia Stelian, Gheorghe Tinel, Bode Lucian Nicolae, Vladu Iulian, Axenie Carmen, Spinu Teodor-Marius, Marin Mircea, Barbulescu Daniel-Ionut, Botis Ioan-Nelu, Andronache Gabriel, Postolachi Florin, Dugulescu Marius Cristinel, Gurzau Adrian, Buda Daniel, Pardau Dumitru, Chircu Doinita-Mariana, Oltean Ioan, Mustea-?erban Razvan, Ialomitianu Gheorghe, Petrescu Cristian, Olar Corneliu, Rivis-Tipei Lucian, Ghita Cornel, Liga Danut, Rogin Marius, Tabara Valeriu, Dragulescu Iosif ?tefan, Visan Gelu, Anastase Roberta Alma, Anghel Florin Serghei, Voinescu-Cotoi Sever, Seremi ?tefan, Bot Octavian, Oajdea Daniel Vasile, Vilcu Samoil, Zamfirescu Sorin ?tefan, Carare Viorel, Badulescu Adrian, Florescu Adrian, Preda Cezar-Florin, Prigoana Vasile-Silviu, Canacheu Costica, Dumitru Georgica, Trasculescu Alin Silviu, Sava Andrei-Valentin si Boldea Mihail.

La sesizare au fost anexate, in copie, urmatoarele documente:
  • Legea pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului;
  • Raportul Comisiei juridice, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor asupra propunerii legislative pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului;
  • Extrasul din stenograma sedintei Camerei Deputatilor din data de 2-3 noiembrie 2009 cuprinzand dezbaterile si votul asupra legii in discutie.

    Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.J6138 din 10 noiembrie 2009 si formeaza obiectul Dosarului nr.8.034A/2009.

    Prin aceasta sesizare, autorii acesteia solicita Curtii sa se pronunte asupra constitutionalitatii Legii pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului.

    In sesizare se arata ca proiectul legii supuse controlului de constitutionalitate a primit avize negative din partea comisiilor de specialitate ale Camerelor Parlamentului, raport de respingere din partea Comisiei juridice de numiri, disciplina, imunitati si validari din Senat si raport favorabil din partea Comisiei juridice, de disciplina si imunitati din Camera Deputatilor, in baza caruia aceasta a aprobat Legea pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului.

    Autorii sesizarii sustin ca prin legea contestata, pe de o parte, se acorda exclusivitate prestarii unor servicii Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, iar pe de alta parte, se modifica statutul institutiei publice Oficiul National al Registrului Comertului, care devine o structura cu personalitate juridica, organizata si functionand pe langa o asociatie neguvernamentala, Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

    In continuare, se arata ca noile solutii legislative contravin prevederilor constitutionale, dupa cum urmeaza:
  • Art.I pct.3 lit.c) si j) din lege [referitor la art.28 alin.(2) lit.c) si j) din Legea nr.335/2007] incalca prevederile constitutionale ale art.135 alin.(2) lit.a) si art.148 alin.(2) si prevederile art.14 alin.(2) si art.86 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.
  • Art.II pct.1, 3 si 5 [prin care se modifica art.2 alin.(2), art.9 si art.11 din Legea nr.26/1990] si art.V din actul normativ contestat, contravin art.135 alin.(2) lit.a), art.136 si art.148 alin.(2) din Constitutie, precum si art.14 alin.(2) si art.86 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, deoarece au ca efect *concesionarea unui serviciu public de interes general, prin transferul in gestiunea camerelor de comert, cu nerespectarea principiilor egalitatii de tratament, transparentei si proportionalitatii pe care, potrivit interpretarii Curtii Constitutionale, trebuie sa se bazeze concesionarea unui serviciu public.*

    In legatura cu acest aspect, se subliniaza faptul ca bunurile proprietate publica sunt garantate si ocrotite prin lege si apartin statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si sunt inalienabile. Acestea pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate, sau date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica, institutiile de utilitate publica fiind infiintate, organizate si sub controlul statului si in niciun caz organizatii autonome infiintate prin acordul de vointa al partilor.

    Autorii sesizarii sustin faptul ca prin dispozitiile contestate sunt infrante normele legale privind politicile concurentiale si conditiile exprese referitoare la masurile de sprijin acordate de stat persoanelor juridice, astfel cum sunt stabilite de art.26 lit.I) din Legea concurentei nr.21/1996 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.117/2006 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat.

    In continuare se arata ca, deoarece dispozitiile art.II pct.5 din legea criticata prevad ca tarifele percepute de oficiile registrului comertului se fac venit la bugetul camerelor de comert si industrie, se incalca dreptul de proprietate al oficiilor registrului comertului.

    Potrivit art.148 din Constitutie, autoritatile statale au sarcina garantarii ducerii la indeplinire a obligatiilor rezultate din normele comunitare. Or, legea contestata nu prevede nicio garantie a respectarii acquis-ului comunitar in domeniul societatilor comerciale si nicio parghie de control a statului asupra modului de exercitare a acestui serviciu public.
  • Art.III din lege este contrar prevederilor constitutionale ale art.20, art.41 si art.53, precum si prevederilor art.6 pct.1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, deoarece creeaza posibilitatea Camerei de Comert si Industrie a Romaniei de a prelua personalul actual al Oficiului National al Registrului Comertului si al oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale in limita structurii organizatorice si a numarului de posturi stabilite de Colegiul de conducere al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.

    In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992, privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.

    Presedintele Senatului, in punctul sau de vedere, considera ca *obiectiile de neconstitutionalitate trebuie respinse atat pentru neindeplinirea conditiilor de fond privind controlul de constitutionalitate, intrucat textele constitutionale invocate nu sunt incidente in reglementarile legii, cat si pentru lipsa cauzei, a motivelor de neconstitutionalitate [...].* In acest sens, presedintele Senatului face urmatoarele precizari:

    1. In ceea ce priveste critica autorilor sesizarii, potrivit careia rapoartele si avizele negative ale comisiilor parlamentare solicitate sa se pronunte cu privire la proiectul de lege in discutie ar aduce atingere *substantei de constitutionalitate a legii*, se apreciaza ca aceasta nu are relevanta, *intrucat aceste proceduri interne nu produc consecinte in adoptarea sau nu a unui act normativ de catre Camera decizionala.*

    2. Referitor la critica privind contrarietatea dispozitiilor art.II pct.1, 3 si 5 si ale art.V din legea in discutie, cu *principiile egalitatii de tratament, transparentei si proportionalitatii* pe care trebuie sa se bazeze, in opinia autorilor sesizarii, concesionarea unui serviciu public, se arata ca nicio prevedere din cuprinsul legii nu sugereaza macar institutia concesiunii, fiind vorba de o *optiune a legiuitorului* privind cadrul in care se realizeaza o activitate de interes public. In acest context, este mentionata si Decizia Curtii Constitutionale nr.212/2003, potrivit careia *Oficiul National al Registrului Comertului nu a fost nici potrivit reglementarilor anterioare parte constitutiva a Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, ci un serviciu public organizat pe langa aceasta, cu structura de sine statatoare.*

    Faptul ca, prin lege, s-a decis reatasarea Oficiului National al Registrului Comertului *pe langa* Camera Nationala, respectiv Camerele judetene, nu inseamna ca atributiile si serviciile apartinand competentei legale a Oficiului National sunt *preluate de camerele de comert ori concesionate acestora*, acestea fiind entitati cu totul distincte si autonome, cu atributii proprii, nesusceptibile de transfer. Asa fiind, referirea autorilor sesizarii la tratatele constitutive ale Uniunii Europene si la jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene privind *atribuirea* sau *concesionarea* serviciilor publice, prin raportare la art.148 alin.(2) din Constitutie, este pur si simplu fara suport.

    3. Art.V din lege consacra si garanteaza dreptul de proprietate al Oficiului National al Registrului Comertului asupra bunurilor sale, care *raman in proprietatea, administrarea sau folosinta* acestuia *in functie de statutul juridic al acestora la data intrarii in vigoare a prezentei legi*, astfel incat nici invocarea art.136 din Constitutie nu se sustine.

    Legea criticata nu reglementeaza niciun aspect concurential si niciun ajutor de stat, asa incat *nu denatureaza concurenta pe piata* si nu *acorda camerelor de comert un ajutor de stat.*

    4. Critica potrivit careia pct.5 al art.II din lege, cu referire la art.11 alin.(2) din Legea nr.26/1990, ar contraveni art.136 din Constitutie, intrucat *tarifele percepute de oficiile registrului comertului se fac venit la bugetul camerelor de comert si industrie*, este considerata nejustificata, deoarece tarifele se incaseaza *in contul special deschis al camerelor pentru operatiunile specifice Registrului comertului*, acesta fiind un cont cu afectatiune speciala, cu scop si destinatie exclusive. Destinatia sumelor rezultate din tarifele percepute pentru serviciile prestate este stabilita prin art.10 alin.(3) si (4) din lege.

    5. Prin invocarea art.136 din Constitutie, autorii sesizarii sustin ca pct.5 al art.II din lege, cu referire la art.11 alin.(2) din Legea nr.26/1990, este neconstitutional, intrucat *entitatii nou create*, adica Oficiul National, desi i se recunoaste personalitate juridica o *lipseste de elementele constitutive esentiale, de imposibilitatea constituirii si dezvoltarii patrimoniului propriu, forul decizional fiind Camera de Comert si Industrie*. Aceasta sustinere este considerata ca fiind lipsita de orice temei, deoarece prin legea criticata nu se creeaza o *noua entitate*, Oficiul National al Registrului Comertului ramanand, sub toate aspectele, inclusiv al atributelor sale ca persoana juridica, aceeasi entitate care functioneaza acum sub autoritatea Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, forul propriu decizional al Oficiului fiind directorul general, potrivit art.II pct.4 din lege care modifica art.10 alin.(5) si (6) din Legea nr.26/1990.

    In acest context, se face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr.212/2003.

    6. Autorii sesizarii sustin ca dispozitiile art.II pct.5, referitoare la art.11 alin.(1) din Legea nr.26/1990, contravin normelor comunitare in ceea ce priveste fixarea tarifelor pentru serviciile prestate de structurile Oficiului National, Guvernul aflandu-se in *imposibilitatea aducerii la indeplinire a normelor comunitare* in acest domeniu. Din punctul de vedere al Presedintelui Senatului, art.11 alin.(1) din Legea nr.26/1990 reglementeaza tocmai posibilitatea Guvernului de a controla aceste tarife si de a decide, cu avizul consultativ al Ministerului Finantelor Publice.

    7. Se arata ca nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia, din perspectiva dispozitiilor art.II pct.1 si pct.3 din lege, care *consacra transferul registrului comertului*, Ministerul Justitiei este pus in *imposibilitatea indeplinirii atributiilor sale pentru respectarea acquis-ului comunitar*. In acest sens, se precizeaza faptul ca, asa cum reiese din continutul prevederilor constitutionale ale art.148 alin.(4) si (5), nu Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, ci Parlamentul, Presedintele, Guvernul si autoritatea judecatoreasca, dupa caz, garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul de aderare si din cele subsecvente acestuia.

    8. In final, se apreciaza ca nu pot fi primite nici criticile privind incalcarea dreptului la munca al personalului Oficiului National si al structurilor sale sau incalcarea principiilor aplicabile protectiei salariatilor in cazul transferului de intreprinderi. Astfel, se arata ca nu este vorba de *un transfer de intreprinderi*, in sensul art.4 lit.d) din Legea nr.67/2006, intrucat Oficiul National nu trece in *proprietatea* Camerei Nationale, iar oficiile teritoriale nu trec in *proprietatea* camerelor judetene, ci doar functioneaza *pe langa* acestea.

    In legatura cu aceste subiecte, sunt invocate deciziile Curtii Constitutionale nr.212/2003, nr.545/2006 si nr.609/2007. Astfel, prin Decizia nr.212/2003, Curtea a statuat ca *Existenta serviciilor publice infiintate prin lege sau alte acte normative poate inceta, in mod simetric, tot prin lege sau alte acte normative. Tot astfel, activitatea desfasurata de un serviciu public poate fi incredintata unei autoritati statale sau unei persoane private ori poate fi transferata [...].*

    Concluzionand, Presedintele Senatului apreciaza ca sesizarea privind neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului este neintemeiata.

    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera sesizarea ca fiind intemeiata, in esenta, pentru urmatoarele argumente:

    1. Critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.3 din lege este justificata, desi aceste dispozitii *nu figureaza in versiunea finala a legii.* Se apreciaza ca eliminarea acestui text a fost propusa si adoptata cu infrangerea art.64 alin.(1) din Constitutie si art.99 alin.(9) coroborat cu art.108 alin.(4) din Regulamentul Camerei Deputatilor.

    2. Dispozitiile art.II pct.3, 4 si 5 si cele ale art.V din lege sunt neconstitutionale, deoarece *incalca norma constitutionala ce guverneaza regimul administrarii bunurilor si serviciilor publice* si *contravin principiilor egalitatii de tratament, transparentei si proportionalitatii pe care, potrivit interpretarii Curtii Constitutionale, trebuie sa se bazeze concesionarea unui serviciu public.* In acest sens, se face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr.136/2001.

    De asemenea, prin aceste texte de lege sunt infrante si prevederile comunitare in materie. Sub acest aspect, este invocata jurisprudenta in materie a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, concretizata in Hotararea Comisiei c. Germaniei, din 18 noiembrie 2004, si Hotararea Comisiei c. Frantei, din 14 octombrie 2004.

    3. Critica de neconstitutionalitate a art.II pct.5, referitor la art.11 alin.(1) din Legea nr.26/1990 este justificata in functie de art.148 din Constitutie, care *consacra caracterul obligatoriu si prioritar al normelor comunitare in raport cu dispozitiile contrare din legile interne*, precum si *obligatia autoritatilor statale de a garanta ducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din normele comunitare.*

    In legatura cu acest aspect, se arata ca *Guvernul, prin Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, este responsabil pentru transpunerea si monitorizarea aplicarii normelor comunitare in domeniul societatilor comerciale, aplicare realizata, in cea mai mare parte, prin Oficiul National al Registrului Comertului. Transferul registrului comertului pune ministerul in imposibilitatea indeplinirii atributiilor sale in aceasta materie*.

    Mai mult, *legea nu prevede nicio garantie a respectarii acquis-ului comunitar in domeniul societatilor comerciale si nicio parghie de control a statului asupra modului de exercitare a acestui serviciu public*.

    4. In ceea ce priveste art.II pct.5 din lege, referitor la art.11 alin.(2) din Legea nr.26/1990, Guvernul considera critica de neconstitutionalitate a acestor dispozitii ca fiind intemeiata, deoarece modalitatea de stabilire si de percepere a tarifelor duce la incalcarea dreptului de proprietate a Oficiului National al Registrului Comertului asupra bunurilor sale. Astfel, desi tarifele sunt incasate pentru serviciile prestate de Oficiul National al Registrului Comertului, prin oficiile registrului comertului, acestea sunt varsate in contul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, *deci veniturile unei persoane juridice nu intra in patrimoniul acesteia, ci al altei entitati.*

    5. In sfarsit, Guvernul apreciaza ca art.III din lege, prin posibilitatea creata Camerei de Comert si Industrie a Romaniei de a prelua personalul actual al Oficiului National al Registrului Comertului si al oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale, *in limita structurii organizatorice si a numarului de posturi pe care aceeasi entitate le decide*, este de natura a afecta dreptul la munca, incalcand prevederile constitutionale ale art.41 si art.53, precum si art.6 pct.1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale.

    Pentru aceste argumente, Guvernul considera ca dispozitiile art.I pct.3, art.ii pct.1, 3 si 5, art.III si art.V din Legea pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului contravin prevederilor constitutionale ale art.20, art.41, art.44, art.53, art.135, art.136 si art.148.

    Presedintele Camerei Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

    Sistemul Camerelor de Comert, reprezentate prin Mihail M. Vlasov - Presedintele Camerei Nationale, a depus la dosar un memoriu, inregistrat la Curtea Constitutionala sub nr.J6.196 din 17 noiembrie 2009, prin care solicita sa se respinga sesizarea, deoarece legea criticata este constitutionala.


    CURTEA,


    examinand sesizarea de neconstitutionalitate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, punctele de vedere ale Senatului si Guvernului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si ale art.1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr.47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata de cei 56 de deputati.

    Din motivarea sesizarii, rezulta ca autorii acesteia critica art.I pct.3 lit.c) si j) din Legea pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului.

    Instanta constitutionala trebuie insa sa circumstantieze controlul, deoarece, asa cum reiese din continutul legii in forma adoptata de Parlament, dispozitiile art.28 alin.(2) lit.c) si j) din Legea camerelor de comert din Romania nr.335/2007 nu au fost modificate sau completate prin art.I pct.3 lit.c) si j) din lege.

    In legatura cu acest aspect, Curtea retine ca, asa cum a statuat in jurisprudenta sa, concretizata in Decizia nr.42 din 8 iulie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.175 din 23 iulie 1993, art.146 lit.a) teza intai din Constitutie se refera la controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgarea acestora, asa cum au fost adoptate de Parlament, si nu la un text dintr-un proiect de lege sau un amendament propus Parlamentului care nu a fost adoptat de acesta.

    Drept urmare, Curtea Constitutionala nu este competenta sa verifice constitutionalitatea textelor din proiectul de lege neadoptate de Parlament si nici nu poate cenzura modul de desfasurare a dezbaterilor legislative.

    Obiectul sesizarii de neconstitutionalitate il constituie Legea pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului, lege care are urmatorul cuprins:
    *Art.I. - Legea camerelor de comert din Romania nr.335/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.836 din 6 decembrie 2007, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

    1. La articolul 1, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    «Art.1. - (1) Camerele de comert sunt organizatii autonome, neguvernamentale, apolitice, fara scop patrimonial, de utilitate publica, cu personalitate juridica, create in scopul de a reprezenta, apara si sustine interesele membrilor lor si ale comunitatii de afaceri in raport cu autoritatile publice si cu organismele din tara si strainatate.»

    2. La articolul 4, dupa litera m) se introduce o noua litera, litera m1), cu urmatorul cuprins:
    «m1) tine registrul comertului;».

    3. La articolul 29, dupa alineatul (5) se introduc doua noi alineate, alineatele (6) si (7), cu urmatorul cuprins:
    «(6) Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera Nationala indruma activitatea curtilor de arbitraj de pe langa camerele judetene.

    (7) Activitatea curtilor de arbitraj de pe langa camerele judetene se desfasoara conform prevederilor Codului de procedura civila, ale Regulamentului de organizare si functionare si ale Regulilor de procedura arbitrata ale Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera Nationala.»

    Art.II. - Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.49 din 4 februarie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

    1. La articolul 2, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    «(2) Registrul central al comertului se tine de catre Oficiul National al Registrului Comertului, entitate cu personalitate juridica, organizata si functionand pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, organizatie de utilitate publica in intelesul Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007.»

    2. La articolul 8, dupa alineatul (4) se introduc doua noi alineate, alineatele (5) si (6), cu urmatorul cuprins:
    «(5) Conducerea Oficiului National al Registrului Comertului, respectiv directorul general si directorul general adjunct, si conducerea oficiilor registrului comertului, respectiv directorul si directorul adjunct, sunt investiti sa indeplineasca un serviciu de interes public.

    (6) Actele incheiate in exercitiul functiunii de persoanele prevazute la alin.(5) sunt acte de autoritate publica, ele trebuind sa poarte parafa si semnatura acestora si produc efecte specifice fara vreo alta formalitate.»

    3. Articolul 9 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

    «Art.9. - (1) Oficiile registrului comertului se organizeaza in subordinea Oficiului National al Registrului Comertului si functioneaza pe langa fiecare camera de comert si industrie judeteana, ca organizatii de utilitate publica, in intelesul Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007.

    (2) Oficiul National al Registrului Comertului se organizeaza si functioneaza pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

    (3) Oficiile registrului comertului prevazute la alin.(1) comunica Oficiului National al Registrului Comertului orice inmatriculare sau mentiune operata, in termen de cel mult 10 zile de la efectuare.»

    4. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

    «Art.10. - (1) Structura organizatorica si modul de functionare ale Oficiului National al Registrului Comertului si ale oficiilor registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie judetene, precum si numarul maxim de posturi ale acestora se stabilesc prin regulament, la propunerea directorului general al Oficiului National al Registrului Comertului, aprobat de Colegiul de conducere al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.

    (2) Salarizarea personalului Oficiului National al Registrului Comertului si al oficiilor registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie judetene se stabileste in conditiile prevazute de Codul muncii.

    (3) Finantarea cheltuielilor curente si de capital aferente activitatii Oficiului National al Registrului Comertului si a oficiilor registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie judetene se realizeaza din tarifele percepute, potrivit prevederilor art.11.

    (4) Sumele rezultate din diferenta dintre veniturile incasate din activitatea Oficiului National al Registrului Comertului de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si din activitatea oficiilor registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie judetene si cheltuielile aferente necesare functionarii acestora se vireaza in contul Oficiului National al Registrului Comertului si se fac venit la bugetul de stat.

    (5) Conducerea Oficiului National al Registrului Comertului de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei este asigurata de un director general si un director general adjunct, numiti de presedintele Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, in conditiile legii.

    (6) Conducerea oficiilor registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie judetene este asigurata de directori si directori adjuncti, numiti de presedintele Camerei de Comert si Industrie a Romaniei pe baza concursului organizat in conditiile legii de catre camerele de comert si industrie judetene.

    (7) Personalul necesar pentru functionarea Oficiului National al Registrului Comertului si al oficiilor registrului comertului se selectioneaza prin concurs, potrivit legii. Numirea personalului se face de catre directorul general al Oficiului National al Registrului Comertului.»

    5. Articolul 11 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

    «Art.11. - (1) Pentru operatiunile efectuate, oficiul registrului comertului percepe tarife stabilite prin hotarare a Guvernului, la propunerea Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

    (2) Tarifele percepute potrivit alin.(1) se incaseaza in numerar sau prin virament in contul special deschis al camerelor de comert si industrie pentru operatiunile specifice activitatilor registrului comertului.»

    6. La articolul 12, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    «(4) Modul de tinere a registrelor, precum si de efectuare a inregistrarilor se stabileste prin norme aprobate prin ordin comun al presedintelui Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si al ministrului justitiei si libertatilor cetatenesti.»

    7. Articolul 46 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    «Art.46. - Sesizarea instantei pentru aplicarea amenzilor prevazute la art.44 si 45 se poate face de orice persoana interesata sau din oficiu.»

    Art.III. - Personalul actual al Oficiului National al Registrului Comertului din subordinea Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, al oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale se considera preluat la Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, in conditiile prevazute de art.10 alin.(1) din Legea nr.26/1990.

    Art.IV. - In termen de cel mult 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, bazele de date ale Oficiului National al Registrului Comertului din subordinea Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, ale oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale, precum si documentele care privesc activitatea acestora se preiau de catre Oficiul National al Registrului Comertului si de catre oficiile registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie judetene, pe baza de protocol de predare-preluare incheiat intre reprezentantii Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti si cei ai Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.

    Art.V. - Bunurile aflate in dotarea Oficiului National al Registrului Comertului si a oficiilor registrului comertului continua sa fie utilizate de catre aceste structuri si raman in proprietatea, administrarea sau folosinta Oficiului National al Registrului Comertului, in functie de statutul juridic al acestora la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

    Art.VI. - Pana la identificarea unor sedii corespunzatoare pentru functionarea registrului comertului, Oficiul National al Registrului Comertului si oficiile registrului comertului vor folosi sediile existente, pe baza de protocol incheiat intre reprezentantii Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti si cei ai Camerei de Comert si Industrie a Romaniei ori, dupa caz, pe baza de contracte de inchiriere, in conditiile Codului civil, cu persoanele care au dreptul de proprietate asupra imobilului.

    Art.VII. - (1) In conditiile functionarii defectuoase sau a neindeplinirii atributiilor prevazute de lege de catre oficiul registrului comertului de pe langa camera de comert si industrie judeteana, gestionarea acestuia intra in obligatia Oficiului National al Registrului Comertului de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

    (2) Masura se aplica prin dispozitia presedintelui Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.

    Art.VIII. - (1) Actele emise de Oficiul National al Registrului Comertului si de oficiile registrului comertului anterior intrarii in vigoare a prezentei legi raman valabile.

    (2) Formularele-tip prevazute de dispozitiile legale, utilizate in activitatea Oficiului National al Registrului Comertului, si de catre oficiile registrului comertului, se mentin in continuare, cu schimbarea antetului potrivit prezentei legi, in conformitate cu dispozitia presedintelui Camerei de Comert si industrie a Romaniei.

    Art.IX. - Cererile adresate Oficiului National al Registrului Comertului din subordinea Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se solutioneaza in continuare de catre Oficiul National al Registrului Comertului din subordinea Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, respectiv de oficiile registrului comertului de pe langa tribunale.

    Art.X. - Referirile la Oficiul National al Registrului Comertului din subordinea Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, precum si la oficiile registrului comertului de pe langa tribunale, din cuprinsul tuturor actelor normative se inlocuiesc cu Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, respectiv oficiile registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie judetene, dupa caz.

    Art.XI. - (1) Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.49 din 4 februarie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica, dandu-se textelor o noua numerotare.

    (2) Legea camerelor de comert din Romania nr.335/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.836 din 6 decembrie 2007, cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege, se va republica, dandu-se textelor o noua numerotare.

    Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art.76 alin.(1) din Constitutia Romaniei, republicata.*

    Prevederile constitutionale considerate ca fiind incalcate prin dispozitiile acestei legi sunt art.20, 41, 53, art.135 alin.(2) lit.a), art.136 si art.148 alin.(2), cu urmatorul cuprins:
  • Art.20: *(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.*;
  • Art.41: *(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.

    (2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.

    (3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.

    (4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.

    (5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.*;
  • Art.53: *(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.*;
  • Art.135 alin.(2) lit.a): *Statul trebuie sa asigure:

    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;*;
  • Art.136: *(1) Proprietatea este publica sau privata.

    (2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.

    (3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

    (4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.

    (5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice.*;
  • Art.148 alin.(2): *Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.*

    De asemenea, autorii sesizarii considera ca sunt infrante prevederile art.14 alin.(2) si ale art.86 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, precum si cele ale art.6 pct.1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, potrivit carora:
  • Art.14 alin.(2) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene: *Piata interna cuprinde un spatiu fara frontiere interne, in care libera circulatie a marfurilor, a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor este asigurata in conformitate cu dispozitiile prezentului tratat.*;
  • Art.86 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene:

    *(1) In ceea ce priveste intreprinderile publice si intreprinderile carora le acorda drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu adopta si nu mentin nicio masura care contravine normelor prezentului tratat si, in special, celor prevazute la articolul 12 si la articolele 81-89.

    (2) Intreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care prezinta caracter de monopol fiscal se supun normelor prezentului tratat si, in special, regulilor de concurenta, in masura in care aplicarea acestor norme nu impiedica, in drept sau in fapt, indeplinirea misiunii speciale care le-a fost incredintata. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie sa fie afectata intr-o masura care contravine intereselor Comunitatii.

    (3) Comisia asigura aplicarea dispozitiilor prezentului articol si adreseaza statelor membre, in cazul in care este necesar, directivele sau deciziile corespunzatoare.*;
  • Art.6 pct.1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale: *Statele parti la prezentul Pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care il are orice persoana de a obtine posibilitatea sa-si castige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata si vor lua masuri potrivite pentru garantarea acestui drept.*

    Procedand la examinarea sesizarii, Curtea retine ca Legea pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului reglementeaza raporturile dintre Camerele de Comert si Oficiul Registrului Comertului.

    Principala critica, care se dovedeste a fi intemeiata, priveste infrangerea prevederilor constitutionale ale art.136 alin.(4) referitoare la concesionarea unui serviciu public si regimul juridic al administrarii bunurilor si serviciilor publice.

    Sub acest aspect, Curtea considera ca statul trebuie sa isi asigure mecanisme de control al activitatii entitatilor private care indeplinesc atributii in legatura cu organizarea unui serviciu public, tinand seama ca aceasta este o prerogativa a statului. Or, prin dispozitiile legii criticate se reglementeaza in sens contrar, atribuindu-se direct, prin lege, bunuri si servicii publice in administrare privata.

    Legea supusa controlului de constitutionalitate prevede transformarea Oficiului National al Registrului Comertului din institutie publica cu personalitate juridica intr-o structura pe langa o asociatie neguvernamentala - Camera de Comert si Industrie a Romaniei - ceea ce echivaleaza cu abrogarea implicita a dispozitiilor care reglementeaza actualul statut al acestuia. Or, aceasta modificare fundamentala nu poate opera decat in conditiile respectarii principiilor constitutionale si normelor europene incidente, precum si a jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, care a condamnat pentru lipsa de transparenta o serie de proceduri de atribuire a unor servicii sau lucrari publice de catre unele state membre (Hotararea CJCE Comisia c. Frantei din 14 octombrie 2004 si Hotararea CJCE Comisia c. Germaniei din 18 noiembrie 2004).

    Astfel, prestarea activitatii de o persoana juridica si incasarea tarifelor de catre o alta inlatura transparenta in gestionarea fondurilor provenite din activitatea registrului comertului. Taxele si tarifele incasate pentru prestarea serviciului public al registrului comertului trebuie folosite in scopul imbunatatirii acestui serviciu, conform vointei legiuitorului.

    Curtea observa ca actul normativ criticat incearca sa reglementeze atat revenirea registrului comertului in subordinea camerelor de comert, cat si modificarea substantiala a procedurii, in sensul efectuarii inregistrarii de un agent privat, director al Oficiului National al Registrului Comertului numit de presedintele camerei de comert, in locul unui agent public independent, judecatorul delegat. Transferul atributiilor de inregistrare a societatilor comerciale din competenta unui judecator delegat in competenta unei organizatii neguvernamentale, fie ea si de utilitate publica, nu este o masura de natura sa contribuie la intarirea controlului asupra obiectului de activitate al societatilor comerciale. Dimpotriva, acest fapt poate afecta mediul de afaceri, in sensul in care garantiile de independenta, de respectare a legii si interesului public necesare desfasurarii activitatii sunt indepartate.

    In legatura cu acest aspect, Curtea retine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.129/2002 pentru modificarea Legii nr.26/1990 privind registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, aprobata cu modificari prin Legea nr.505/2003, prin art.I pct.2 a modificat art.9 alin.(1) si (2) din Legea nr.26/1990, in sensul ca oficiile registrului comertului se organizeaza in subordinea Oficiului National al Registrului Comertului si functioneaza pe langa fiecare tribunal, iar Oficiul National al Registrului Comertului se organizeaza si functioneaza in subordinea Ministerului Justitiei. Aceasta optiune a legiuitorului a fost motivata de atributele exercitarii autoritatii publice caracteristice acestui serviciu si de rolul determinant al judecatorului delegat in activitatea de inscriere in registrul comertului a mentiunilor privind actele si faptele comerciantilor. De asemenea, reorganizarea registrului comertului a fost justificata de necesitatea eliminarii deficientelor constatate in activitatea oficiilor registrului comertului si a neincrederii comerciantilor in eficienta modului de organizare, de natura sa afecteze relatiile comerciale specifice economiei de piata.

    De altfel, avand in vedere ca registrul comertului indeplineste un serviciu public de importanta deosebita in functionarea pietei interne la nivelul Uniunii Europene, majoritatea statelor membre a stabilit organizarea registrului comertului sub control public, in diferite forme. Astfel, in 33 de state registrul comertului este organizat in subordinea unui minister si numai in doua state registrul comertului este tinut de camerele de comert, insa acestea fie au statut de institutie publica in cadrul administratiei publice locale, fie se afla sub controlul unui minister.
    DECIZIE


    Pentru considerentele aratate, in temeiul art.146 lit.a) din Constitutia Romaniei, precum si al art.15 alin.(1) si al art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii

    DECIDE:


    Constata ca Legea pentru modificarea si completarea Legii camerelor de comert din Romania nr.335/2007 si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului este neconstitutionala.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Dezbaterea a avut loc la data de 10 decembrie 2009 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán, Tudorel Toader si Augustin Zegrean, judecatori.


    OPINIE SEPARATA
    Consideram ca sesizarea cu privire la neconstitutionalitatea art.II pct.1, pct.3 si pct.5, art.III si art.V din Legea privind modificarea si completarea Legii nr.335/2007 a camerelor de comert din Romania si a Legii nr.26/1990 privind registrul comertului trebuia respinsa pentru urmatoarele argumente:

    1. In primul rand, autorii exceptiei nu au cerut constatarea neconstitutionalitatii intregii legi, asa cum s-a dispus prin decizia Curtii, si nici nu exista, in principiu, legatura intre articolele pretins neconstitutionale si celelalte reglementari legale.

    a) Referindu-ne la prevederile art.II pct.1, pct.3 si pct.5 si art.V din lege, raportate la art.135 alin.2 lit.a) si art.148 alin.(2) din Constitutie, precum si art.14 alin.(2) si art.86 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, nu se pune problema unei concesionari a unor servicii publice, intrucat concesionarea este de natura conventionala, avand la baza un contract prin care concedentul transmite pe o perioada determinata concesionarului dreptul si obligatia de a exploata un bun, o activitate sau un serviciu public in schimbul unei redevente.

    Or, in cauza, functionarea Oficiului National al Registrului Comertului si a oficiilor judetene pe langa Camera de Comert nu presupune incheierea unui contract de concesiune, in intelesul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii - cap. VII, ci este vorba despre o optiune a legiuitorului privind modul in care se desfasoara o activitate de interes public.

    In acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr.212/2003 a statuat ca *activitatea desfasurata de un serviciu public poate fi incredintata unei autoritati statale sau unei persoane private ori poate fi transferata in gestiunea unei autoritati statale de sine statatoare, impreuna cu bunurile provenite din propriile venituri necesare functionarii sale [...], iar Oficiul National al Registrului Comertului nu a fost nici potrivit reglementarilor anterioare (Legea nr.26/1990 - s.n.) parte constitutiva a Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, ci un serviciu public organizat pe langa aceasta, cu o structura de sine statatoare*.

    Potrivit dispozitiilor de lege criticate, Oficiul National al Registrului Comertului este o persoana juridica de utilitate publica, ce functioneaza pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, si nu se pune problema schimbarii statutului juridic al acestuia, a atributelor cerute de lege pentru a exista ca persoana juridica, a patrimoniului propriu etc. Insa, datorita atributiilor specifice, oficiul este legat de o importanta activitate economica, anume cea a societatilor comerciale, fapt ce presupune o mai mare legatura intre activitatea Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, persoana juridica privata, infiintata prin lege, si Oficiul National al Registrului Comertului, persoana juridica de utilitate publica, in acelasi domeniu.

    Aceste doua persoane juridice raman independente, cu atributii bine stabilite, nesusceptibile de transfer, ci doar de completare a lor.

    In privinta incalcarii art.136 din Constitutie, precizam ca, potrivit legii, bunurile aflate in dotarea (in patrimoniul - s.n.) Oficiului National al Registrului Comertului continua sa aiba regimul juridic de proprietate, administrare sau folosinta, asa cum acestea sunt la data intrarii in vigoare a legii. Nu se pune problema trecerii bunurilor proprietate publica in proprietatea unei persoane de drept privat pentru ca, asa cum a statuat

    Curtea Constitutionala prin Decizia nr.212/2003, *Existenta acestor bunuri in proprietatea Camerei de Comert si Industrie a Romaniei ar constitui o depasire a obiectului de activitate a acesteia*. Camera de Comert si Industrie a Romaniei nu are un drept de proprietate asupra bunurilor aflate in dotarea Oficiului National al Registrului Comertului si a celor judetene, ele ramanand in proprietatea, administrarea sau folosinta acestora, asa cum precizeaza legea.

    b) Art.II pct.5 din lege, referitor la art.11 alin.1 din Legea nr.26/1990, contravine, in opinia autorilor sesizarii, art.136 din Constitutie, deoarece *tarifele percepute de Oficiul National al Registrului Comertului se fac venit la bugetul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei*. Autorii sesizarii sustin ca, desi Oficiul National al Registrului Comertului este o entitate noua careia i se recunoaste personalitatea juridica, prin modul de reglementare este lipsita de elementele constitutive esentiale.

    Tarifele percepute de Oficiul National al Registrului Comertului nu se fac venit la bugetul camerelor, sub nicio forma, ci se incaseaza intr-un cont al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei special deschis, pentru operatiunile specifice acestuia, iar veniturile realizate vor asigura resursele materiale pentru functionarea Oficiului National al Registrului Comertului, precum si pentru salarizarea personalului angajat.

    In acest sens, art.10 alin.(3) si (4) din lege prevede ca
    *(3) Finantarea cheltuielilor curente si de capital aferente activitatii Oficiului National al Registrului Comertului si a oficiilor registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie judetene se realizeaza din tarifele percepute, potrivit prevederilor art.11.
    (4) Sumele rezultate din diferenta dintre veniturile incasate din activitatea Oficiului National al Registrului Comertului de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si din activitatea oficiilor registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie judetene si cheltuielile aferente necesare functionarii acestora se vireaza in contul Oficiului National al Registrului Comertului si se fac venit la bugetul de stat.*, neincalcandu-se sub nicio forma dreptul de proprietate al acestuia.

    Prin aceasta lege nu se creeaza o entitate noua, Oficiul National al Registrului Comertului ramane aceeasi persoana juridica si, potrivit art.II pct.6 *modul de tinere a registrelor, precum si de efectuare a inregistrarilor se stabilesc prin norme aprobate prin ordin comun al presedintelui Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si al ministrului justitiei si libertatilor cetatenesti.

    Aceasta demonstreaza ca legea subordoneaza Oficiul National al Registrului Comertului atat fata de Camera de Comert si Industrie a Romaniei, cat si fata de o autoritate publica, si anume Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, intrucat este vorba de o importanta activitate economica, si anume cea comerciala.

    c) Autorii considera ca art.II pct.5 contravine si normelor comunitare in ceea ce priveste fixarea tarifelor prestate de structurile Oficiului National al Registrului Comertului, punand Guvernul in imposibilitatea aducerii la indeplinire a normelor comunitare in materie si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti in imposibilitatea de a-si indeplini atributiile sale pentru respectarea acquis-ului comunitar.

    Art.11 alin.(1), modificat prin art.II pct.5, prevede ca pentru operatiunile efectuate, Oficiul National al Registrului Comertului percepe tarife stabilite prin hotarare a Guvernului, este adevarat, la propunerea Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, dar cu avizul Ministerului Finantelor Publice, deci sub autoritate statala. Asadar, nu se pune problema ca aceasta lege ar incalca conditiile impuse de Uniunea Europeana.

    Mai mult, art.148 alin.(4) si alin.(5) din Constitutie prevede ca Parlamentul, Presedintele, Guvernul si autoritatea judecatoreasca *garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din acordul de aderare* si nu Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.

    2. Autorii sesizarii considera ca art.III din lege este contrar dispozitiilor art.20 din Constitutia Romaniei, prin raportare la prevederile art.6 pct.1 din Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, precum si la prevederile constitutionale din art.41 si 53.

    Se arata ca preluarea personalului actual al Oficiului National al Registrului Comertului si al oficiilor judetene se face in raport cu numarul maxim de posturi stabilit de colegiul de conducere a Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si astfel *se incalca dreptul fundamental la munca al acestora si principiile aplicabile protectiei salariatilor in cazul transferului de intreprinderi*.

    Nu este vorba de un transfer de intreprinderi in sensul prevederilor art.4 lit.d) din Legea nr.67/2006, Oficiul National al Registrului Comertului si oficiile judetene nefiind trecute in componenta Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, ci functioneaza pe langa acestea, iar potrivit art.II pct.4 *structura organizatorica si modul de functionare ale Oficiului National al Registrului Comertului si ale oficiilor Registrului Comertului de pe langa camerele de comert si industrie judetene, precum si numarul maxim de posturi ale acestora se stabilesc prin regulament la propunerea directorului general al Oficiului National al Registrului Comertului, aprobat de Colegiul de conducere al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, iar salarizarea persoanelor se stabileste in conditiile prevazute de Codul muncii, neafectand sub nicio forma statutul personalului angajat*.

    In acest sens, in Decizia Curtii Constitutionale nr.212/2003 s-a statuat ca *existenta serviciilor publice infiintate (stabilite - s.n.) prin lege sau alte acte normative poate inceta, in mod simetric, tot prin lege sau alte acte normative*. Tot astfel, activitatea desfasurata de un serviciu public poate fi incredintata unei autoritati statale sau unei persoane juridice private.

    3. In privinta neconcordantei unor dispozitii criticate cu Legea concurentei nr.21/1996, republicata, si cu Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, aceasta nu constituie o problema de constitutionalitate.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

    Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    47 useri online

    Useri autentificati: