DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. XXXIII din 16 aprilie 2007 cu privire la admisibilitatea recursului declarat impotriva deciziilor pronuntate de instantele de apel prin care s-au anulat in tot sau in parte procedura urmata si hotararea apelata, cu retinerea cauzei spre judecare

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 16-04-2007
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. XXXIII din 16 aprilie 2007 cu privire la admisibilitatea recursului declarat impotriva deciziilor pronuntate de instantele de apel prin care s-au anulat in tot sau in parte procedura urmata si hotararea apelata, cu retinerea cauzei spre judecare


Publicata in Monitorul Oficial nr. 772/2007 - M. Of. nr. 772 / 14 noi. 2007



Dosar nr. 3/2007

Sub presedintia domului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la admisibilitatea recursului declarat impotriva deciziilor pronuntate de instantele de apel prin care s-au anulat in tot sau in parte procedura urmata si hotararea apelata, cu retinerea cauzei spre judecare.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 88 de judecatori din totalul de 116 in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa fie admis in sensul de a se stabili ca este inadmisibil recursul declarat impotriva deciziei prin care instanta de apel, anuland in tot sau in parte hotararea apelata, retine cauza spre judecare.


SECTIILE UNITE,



deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 299 alin. 1, cu referire la art. 297 alin. 2 teza finala din Codul de procedura civila, privind admisibilitatea caii extraordinare de atac a recursului impotriva deciziilor pronuntate in apel, prin care, anulandu-se in tot sau in parte procedura urmata si hotararea pronuntata, se retine procesul spre judecare.

Astfel, unele instante au considerat ca este admisibil recursul declarat impotriva deciziei prin care, admitandu-se apelul, au fost anulate in tot sau in parte procedura urmata si hotararea apelata, cu retinerea cauzei spre judecare.

In motivarea acestui punct de vedere, au fost invocate dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, prin care s-a reglementat, fara sa se faca distinctie ca *hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului*, precum si prevederile art. 377 alin. 1 pct. 3 din acelasi cod, potrivit carora hotararile date in apel sunt definitive, deci sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca hotararea instantei de apel prin care se anuleaza in tot sau in parte procedura urmata si hotararea pronuntata in prima instanta, cu retinerea cauzei spre judecare, echivaleaza cu o incheiere interlocutorie data in timpul judecarii pricinii, care, nefinalizand judecata acesteia, nu poate fi atacata cu recurs, conform art. 238 alin. 2 din Codul de procedura civila, decat odata cu fondul cauzei.

S-a motivat ca, in lipsa unui text de lege in care sa fie prevazuta expres posibilitatea exercitarii separate a caii extraordinare de atac a recursului, impotriva hotararii prin care instanta admite apelul si anuleaza in tot sau in parte procedura urmata, precum si hotararea apelata, cu retinerea cauzei spre judecare, o atare hotarare intermediara, ca si in cazul incheierilor premergatoarelor, nu este susceptibila de a fi atacata cu recurs decat odata cu decizia pronuntata asupra fondului, singura care are caracter definitiv.

Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

In adevar, prin art. 297 alin. 2 din Codul de procedura civila se prevede ca *daca prima instanta s-a declarat competenta si instanta de apel stabileste ca a fost necompetenta, anuland hotararea atacata, va trimite cauza spre judecare instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, afara de cazul cand constata propria sa competenta*, precizandu-se ca *in acest caz, precum si atunci cand exista vreun motiv de nulitate, iar prima instanta a judecat in fond, instanta de apel, anuland in tot sau in parte procedura urmata si hotararea pronuntata, va retine procesul spre judecare*.

Aceasta ultima dispozitie cuprinsa in art. 297 alin. 2 din Codul de procedura civila se refera, deci, la situatia cand instanta de apel adopta, in aceeasi cauza, o prima hotarare prin care, admitand apelul, anuleaza in tot sau in parte procedura urmata si hotararea apelata, retinand procesul spre judecare, precum si o a doua hotarare prin care solutioneaza fondul cauzei.

Ca urmare, decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea in tot sau in parte a hotararii primei instante, cu retinerea procesului spre judecare, fixandu-se termen in acest scop, nu poate fi decat o hotarare cu caracter intermediar, avand menirea de a pregati solutionarea fondului cauzei.

Asa fiind, o atare hotarare, nerezolvand prin ea insasi obiectul litigiului, impune incidenta dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit carora *impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii*, a caror ratiune consta tocmai in a nu se exercita de mai multe ori, succesiv, o anumita cale de atac intr-o cauza aflata in acelasi stadiu de rezolvare.

Or, cata vreme cauza ramane in curs de rezolvare dupa anularea in tot sau in parte a hotararii primei instante, astfel ca nu poate fi considerata solutionata definitiv decat dupa pronuntarea deciziei asupra fondului procesului, iar ratiunea pentru care s-a instituit principiul de a fi supuse caii extraordinare de atac a recursului numai hotararile judecatoresti definitive este tocmai necesitatea instituirii unui sistem de natura sa asigure judecarea completa si intr-un timp rezonabil a dosarelor, fara fragmentarea cursului judecatii, se impune cu evidenta ca o atare cale de atac sa nu poata fi exercitata si impotriva deciziei de anulare in tot sau in parte a procedurii urmate si a hotararii apelate, cu mentinerea cauzei spre judecare.

De altfel, fata de caracterul ei intermediar, decizia instantei de apel de anulare a hotararii primei instante fara a se evoca fondul, cu retinerea cauzei spre judecare, nici nu are o existenta autonoma, ci face parte din succesiunea de hotarari ce survin in cursul rezolvarii pricinii, astfel ca atat timp cat nu a fost epuizata examinarea caii extraordinare de atac a apelului, prin pronuntarea hotararii definitive asupra fondului pricinii, o atare cale de atac nu se poate exercita si asupra hotararii anterioare, care a declansat procedura ulterioara de cercetare din nou a cauzei pe fond.

Mai mult, expresia *...retine procesul spre judecare* din finalul reglementarii cuprinse in art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civila impune interpretarea textului de lege in sensul ca, intr-o astfel de ipoteza, admiterea apelului si anularea hotararii supuse acestei cai de atac nu dezinvestesc instanta de apel, ci o atare solutie se incoroporeaza in succesiunea actelor procesuale ce se finalizeaza prin decizia cu caracter definitiv, care rezolva pe fond procesul, singura susceptibila de a fi atacata cu recurs, in temeiul art. 299 din Codul de procedura civila, in conformitate cu principiul fundamental al unicitatii cailor de atac.

Asadar, fata de caracterul pregatitor al delegarii pricinii specific situatiei avute in vedere prin art. 268 alin. 3 din Codul de procedura civila, pe care il are decizia de admitere a apelului si anulare in tot sau in parte a procedurii urmate si a hotararii atacate, cu retinerea procesului spre judecare, numai decizia finala, prin care este solutionat fondul apelului, intruneste conditiile la care se refera art. 255 alin. 1 din Codul de procedura civila, pentru a fi susceptibila sa fie atacata cu recurs.

Pe de alta parte, regula unicitatii de exercitare a caii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecarii in apel, incat si sub acest aspect prima hotarare a instantei de apel, de anulare a hotararii atacate, cu retinerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinata de instanta superioara de control judiciar, in recurs, decat odata cu decizia finala, data asupra fondului.

A considera altfel ar insemna nu numai sa se prelungeasca nerezonabil solutionarea apelului pe fond, ci si sa se limiteze fara justificare legala posibilitatea instantei de apel de a exercita un control judiciar deplin in cadrul examinarii caii de atac cu care este investita, ceea ce ar contraveni principiului plenitudinii de jurisdictie pe care trebuie sa o aiba judecatorii.

Asa fiind, ratiuni de corecta interpretare a legii procesual civile, in ansamblul sau, impun aplicarea dispozitiilor art. 299 alin. 1, cu referire la art. 297 alin. 2 teza finala din Codul de procedura civila, in sensul ca recursul impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in apel, prin care s-au anulat in tot sau in parte procedura urmata, precum si hotararea apelata, cu retinerea cauzei spre judecare, este inadmisibil, in afara cazului cand instanta de apel a constatat propria sa competenta, asemenea hotarari putand fi atacate in recurs numai odata cu deciziile pronuntate in final asupra fondului, dupa judecarea acelei cauze in apel.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se decide in sensul aratat.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECID



Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In aplicarea dispozitiilor art. 299 alin. 1 raportat la art. 297 alin. 2 teza finala din Codul de procedura civila, stabilesc:

Recursul declarat impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate de instantele de apel, prin care s-au anulat in tot sau in parte procedura urmata, precum si hotararea apelata, cu retinerea cauzei spre judecare, cu exceptia cazului in care instanta de apel a constatat propria sa competenta, este inadmisibil.

Aceste hotarari pot fi atacate cu recurs numai odata cu deciziile pronuntate asupra fondului, dupa judecarea cauzelor in apel.


Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 16 aprilie 2007.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
8 useri online

Useri autentificati: