DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Resursa ta de Drept: Evolutii recente in reforma Justitiei si combaterea coruptiei
Initiativa pentru o Justitie Curata




Sursa: Asociatia "Societatea pentru Justitie" (SoJust)

Autor: Initiativa pentru o Justitie Curata (IJC), formata din Academia de Advocacy, Alianta Civica, Freedom House, Romania, Grupul pentru Dialog Social (GDS), Societatea Academica din Romania (SAR), Societatea Timisoara si Asociatia "Societatea pentru Justitie" (SoJust)

http://www.sojust.ro/uploaded/Raport%20IJC.pdf


In cele ce urmeaza vom prezenta cateva fenomene de regres recente in reforma justitiei din Romania, dar si cateva din problemele cronice, la care organismele abilitate ar fi trebuit la aceasta ora sa formuleze deja raspunsuri.



A. Absenta unei politici de resurse umane


1. Consiliul Superior al Magistraturii, care a preluat in 2004 atributiile privind cariera judecatorilor si procurorilor, inclusiv ocuparea locurilor vacante, promovarile si iesirea din sistemul judiciar, nu exercita aceste competente pe baza unei politici de resurse umane sau strategii pe termen mediu si lung.

Nu s-a reusit inca, dupa doi ani de la punerea in aplicare a Strategiei de reforma, sa se determine cate locuri de judecator si procuror sunt necesare raportat la competentele actuale. In plus, ocuparea locurilor vacante nu are in vedere dinamica resurselor umane pe termen lung, pentru a evita un colaps al sistemului in viitor.

O politica clara a resurselor umane din partea CSM este de asemenea necesara pentru stabilirea activitatilor de pregatire profesionala si adaptarea corespunzatoare a institutiilor specializate (de ex. Institutul National al Magistraturii).

CSM a decis in ianuarie 2007 redeschiderea procedurii exceptionale de intrare in magistratura. Astfel, in februarie si martie 2007, au fost admisi 12 candidati pentru posturile de judecator si 50 pentru functiile de procuror, aceasta modalitate de admitere in magistratura fiind in continuare deschisa si utilizata de CSM. Interviurile organizate pana in prezent de catre CSM pentru admiterea fara concurs in magistratura nu garanteaza intrarea in sistem a unor persoane corespunzatoare din punct de vedere profesional si etic.

Intrarea exceptionala in sistemul judiciar ca judecator sau procuror, fara a urma programa de pregatire initiala a INM (2 ani), trebuie limitata la situatii cu adevarat exceptionale, cu asigurarea in timp a formarii profesionale: ocuparea unui numar limitat de posturi vacante de procuror si admiterea unor fosti judecatori, procurori sau avocati, cu cel putin 10 ani vechime, numai dupa ce acestia pot dovedi detinerea unui nivel adecvat de cunostinte.


2. Personalul aparatului propriu al Ministerului Justitiei a crescut, prin HG nr. 384/2007, cu 58 de posturi. Este inexplicabila, de altfel, atitudinea Guvernului care, in 2006, intr-o perioada de efort maxim in vederea aderarii, a promovat o politica de reducere a numarului functionarilor din toate ministerele si institutiile subordonate, iar dupa aderare, prin HG nr. 384/2007, a permis cresterea numarului personalului MJ de la 412 la 470 (exclusiv demnitarii si posturile aferente cabinetului ministrului). Mai mult, in aceleasi circumstante si in ciuda argumentelor prezentate de MJ, Guvernul a redus in 2006 numarul de secretari de stat din minister la doi, pentru ca numai dupa cateva luni sa il creasca la trei. Inexplicabila si nejustificata este si reinfiintarea Directiei Instantelor Militare in cadrul Ministerului Justitiei.

3. In sistemul penitenciar, procesul de reformare a cadrului institutional si normativ specific gestiunii resurselor umane a fost oprit din cauza lipsei de interes a actualei conduceri a Administratiei Nationale a Penitenciarelor cu privire la introducerea unor mecanisme care sa garanteze eliminarea coruptiei in acest domeniu.

Strategia de reforma a sistemului judiciar 2005 2007 si Planul de Actiune aferent, aprobate prin HG 232/2005, prevedeau finantarea celor 3000 de posturi vacante la acea vreme si o suplimentare de personal cu 1600 de posturi. Dupa ce in cursul anului 2006 si prima parte a lui 2007 au fost incadrati circa 1700 de functionari, majoritatea specialisti in educatie si interventie psihosociala, procesul de recrutare a fost stopat.

Recentul scandal legat de abuzurile directorului general al ANP in legatura cu incadrarea propriilor rude, nu a determinat nicio reactie din partea ministrului justitiei, Tudor Chiuariu, acesta incercand sa bagatelizeze probele prezentate de catre corpul de inspectie al MJ.

Organele de urmarire penala au fost sesizate numai dupa ce aceste fapte au fost prezentate in mass-media. Mai mult, ca urmare a acestui scandal si a demersurilor unor functionari din ANP de a face publice aceste abuzuri, directorul general al ANP si Ministerul Justitiei au trecut la represalii, fiind inlaturati din functiile de conducere un director general adjunct ANP, seful Directiei de Resurse Umane ANP, seful Serviciului Cabinet ANP, precum si cativa directori de penitenciare.

De asemenea, contrar Ordinului Ministrului Justitiei nr. 1218/2006, care prevedea o metodologie concurentiala, a fost reluata practica detasarii unor magistrati in pozitii de directori de penitenciare prin proceduri lipsite de transparenta, care eludeaza sistemul concurential obligatoriu pentru functionarii publici. Aceste detasari genereaza o instabilitate permanenta si un mare deficit de expertiza la nivelul conducerii sistemului penitenciar.



B. Nereusita responsabilizarii CSM


In ciuda a doua rapoarte ale Comisiei Europene si a clauzei speciale incluse in mecanismul de cooperare si verificare, Consiliul Superior al Magistraturii nu a facut niciun fel de progres in ce priveste propria sa responsabilizare: rezolvarea cazurilor de etica si a potentialelor conflicte de interese ale membrilor sai.


Conflicte de interese

Chiar daca unii membri au optat pentru activitate permanenta, din februarie pana in prezent nu au mai fost inregistrate progrese in ceea ce priveste optiunile membrilor CSM: 7 membri CSM din cei 14 alesi au optat pentru activitate permanenta, iar dintre cei 7 membri care nu au optat pentru activitate permanenta, 4 detin functii de conducere la instante si parchete. Intr-o situatie de nelegalitate se afla chiar fostul presedinte al CSM din anul 2006: cu toate ca pe 15.03.2007 Plenul CSM a luat act de cererea acestuia de pensionare, nici pana astazi hotararea CSM nu a fost trimisa Presedintelui Romaniei pentru eliberarea din functia de judecator, incalcandu-se termenele si obligatiile prevazute de lege si regulamente pentru CSM; acest judecator este in continuare atat membru CSM cit si conducatorul unei curti de apel. Chiar si membrii permanenti, care au renuntat la functiile de conducere pe care le ocupau in instante si parchete, au facut-o in mod temporar, urmand ca la finalizarea mandatului in CSM sa revina pe pozitiile de conducere anterior detinute. Consecinta este mentinerea unei stari de provizorat la nivelul instantelor sau parchetelor in cauza pe durata mandatului de membru al CSM (pana in 2010), cu efecte negative asupra managementului local (ex. Curtea de Apel Bucuresti).


Nerespectarea standardelor etice

Standardele etice care impun CSM, ca for disciplinar suprem pentru sistemul judiciar, sunt in continuare nerespectate. Avand in vedere statutul membrilor CSM si activitatea acestora, codul deontologic aplicabil magistratilor este insuficient, acesta neoferind solutii unor situatii deja create in actualul CSM: colaborarea cu organele fostei securitati, declaratii false pentru obtinerea unor avantaje, angajarea rudelor in aparatul institutiei etc.

In general, se poate constata ca CSM a luat masuri doar in domeniile care nu afecteaza direct pozitia sau statutul membrilor CSM, cum ar fi unificarea practicii judiciare sau ocuparea locurilor vacante (cu observatia de la pct. A1). In ciuda conditionalitatilor impuse in contextul aderarii la UE, CSM continua sa fie o institutie care nu raspunde in fata nimanui, care ia decizii esentiale in mod netransparent si de multe ori nemotivat, si ale carei standarde nu garanteaza un act de decizie impartial. De asemenea, reprezentativitatea regionala a inspectorilor CSM este inca limitata, in conditiile in care 26 din cei 37 de inspectori sunt din Bucuresti.



C. Politicienii reintroduc coruptia pe usa din dos


Practica adoptarii actelor normative cu destinatie, care, potrivit Bancii Mondiale, reprezinta un indicator al coruptiei institutionalizate, a continuat in ciuda avertismentelor oficialilor straini, presei, societatii civile si ale unor voci singulare din spatiul politic:

1. Prin Ordonanta de Urgenta nr. 3/2007, aplicarea prevederilor noii legi a insolventei (adoptata in 2006 Legea nr. 85/2006) a fost amanata pentru un numar de 28 de societati comerciale, pana la transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor sau activelor societatilor comerciale in cauza. Astfel, printr-un act normativ cu putere de lege se instituie un regim discriminatoriu in favoarea anumitor agenti economici, prin exceptarea totala de la regimul insolventei, care prevede garantii adecvate pentru creditori. Totodata, s-a creat posibilitatea instrainarii activelor viabile ale acestor societati, prin proceduri mai putin transparente. Mai mult, instituirea acestui regim s-a facut cu incalcarea legislatiei comunitare, deoarece constituie ajutor de stat acordat, care nu a fost notificat Comisiei Europene, potrivit art. 88(3) din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, fiind in consecinta ilegal, dupa cum a declarat pe 15 mai purtatorul de cuvant al comisarului pentru concurenta.

2. Prin Legea nr. 141/2007 a fost respinsa Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 48/2006 care prevedea incetarea comercializarii marfurilor in regim duty-free in punctele terestre de trecere a frontierei de stat, incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Ordonanta de urgenta a avut un dublu scop: alinierea la legislatia comunitara si respectarea obligatiilor de stat membru, pe de o parte, si, respectiv, eliminarea unei surse de coruptie si criminalitate. Din datele Ministerului Administratiei si Internelor si ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a rezultat incalcarea frecventa a legislatiei privind comercializarea de marfuri in regim duty-free prin introducerea si punerea in libera circulatie pe teritoriul Romaniei a produselor in cauza in mod fraudulos, fara plata taxelor datorate. Prin respingerea acestei OUG de Parlament, se reinfiinteaza magazinele in regim duty-free la frontierele cu statele non EU (Moldova, Ucraina, Serbia), mentinandu-se astfel o sursa de contrabanda si coruptie.

3. Prin adoptarea Legii nr. 69/2007 a fost modificata Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, fiind dezincriminate infractiunile de acordare de credite ilegale, fapte pedepsite cu inchisoarea de la 5 la 15 ani. Ca urmare, Directia Nationala Anticoruptie a fost nevoita sa inchida peste 50 de dosare, cateva privind prejudicii de sute de milioane de euro. Printre posibilii beneficiari ai modificarii legii se numara un fost membru al CSM, bancheri si importanti oameni de afaceri. De altfel, procurorul sef al DNA a declarat, in legatura cu acest subiect, ca "procurorii au anchetat asemenea cazuri care nu sunt putine, sunt cu zecile, poate chiar sute, nu stiu, dar oricum de ordinul zecilor si au trimis in judecata. Pentru o parte din aceste infractiuni, generic numite acordarea de credite nelegale, avem condamnari, avem condamnari definitive, avem obligarea la despagubiri. Ce se va intampla de aici incolo este urmatorul lucru: in toate aceste dosare, inculpatii vor fi achitati pe motiv ca legiuitorul, deci Parlamentul, a dezincriminat fapta".

4. In iulie 2006, Parlamentul adopta Legea 334/2006 privind finantarea partidelor politice si a campaniei electorale, cu prevederi mult mai stricte si transparente in acest domeniu. In Raportul de monitorizare din septembrie 2006, una din concluziile capitolului Masuri de combatere a coruptiei este ca "Romania a continuat sa inregistreze progrese in ceea ce priveste combaterea coruptiei() In iulie s-a adoptat o noua legislatie care a marit strictetea regulilor privind finantarea partidelor politice". In februarie 2007, Guvernul emite Ordonanta de Urgenta nr. 8/2007, care suspenda pana la 31 decembrie 2007 noile dispozitii privind subventiile acordate partidelor politice de la bugetul de stat, cu trimitere si la articolele care reglementeaza obligatia partidelor politice de a-si publica fondurile.



D. Slabiciuni ale ANI in varianta finala, amendata


Cu toate ca adoptarea legii privind Agentia Nationala de Integritate (ANI) reprezinta un pas in directia buna, inca mai raman multe de facut pentru perfectionarea cadrului legislativ si institutional in privinta verificarii declaratiilor de avere, declaratiilor de interese si incompatibilitatilor. Lunile urmatoare vor fi hotaratoare in evaluarea eficientei ANI, urmand a se vedea daca aceasta se va ridica la nivelul asteptarilor sau va ramane doar un exercitiu de imagine. Primii pasi ai acestei institutii nu sunt incurajatori. ANI, infiintata in forma prevazuta de legea adoptata de Parlament in mai 2007, este lipsita de "dintii" care i-ar fi garantat supravietuirea intr-un mediu politic marcat de framantari puternice. De asemenea, modul in care au fost selectati candidatii pentru Consiliul National de Integritate ridica mari semne de intrebare asupra viitorului Agentiei.

Adoptarea Legii ANI
Legea ANI a fost adoptata de Parlament la 9 mai 2007. La data adoptarii acesteia de catre Senat (camera decizionala), ministrul justitiei a multumit parlamentarilor pentru contributia lor excelenta la definitivarea textului legii. De asemenea, ministrul a subliniat ca, prin adoptarea Legii ANI, Parlamentul a dovedit angajamentul sau ferm in lupta impotriva coruptiei.

In ciuda felicitarilor adresate Parlamentului de catre ministrul justitiei, Legea ANI, in forma adoptata de Parlament, a fost criticata pentru lipsa acelor parametri esentiali care asigurau eficienta controlului declaratiilor de avere si interese. Presa a avut o reactie rezervata fata de aceasta chestiune, mai ales datorita faptului ca adoptarea legii ANI a avut loc imediat dupa ce ministrul justitiei solicitase revocarea din functie a procurorului Tulus, sef sectie DNA. Aceeasi reactie a avut-o si Bruxelles-ul, care, dupa ce a cerut imperios Romaniei adoptarea legii, a anuntat ca inaintea unei evaluari finale va analiza in detaliu textul de lege adoptat.

Saptamana imediat urmatoare, ministrul a convocat o conferinta de presa in care a facut cunoscut ca Guvernul urmeaza sa aprobe in cursul acelei saptamani o Ordonanta de Urgenta pentru modificarea Legii ANI. Principalele modificari au privit coborarea pragului de la care pot fi initiate verificarile (de la 20.000 Euro sau 10% din avere la 10.000 Euro), termenele de realizare a diferitelor actiuni si alte "clarificari terminologice", survenite in urma criticilor publice aduse legii adoptate de Senat la inceputul lunii mai. OUG nr. 49/2007 a fost adoptata de Guvern la data de 30 mai 2007 si se afla in prezent in dezbaterea Camerei Deputatilor. Principalele aspecte deficitare ale Legii ANI

1. Textul adoptat initial de Parlament se referea la averea dobandita "ilicit" si nu la cea "nejustificata", reducand astfel atributiile si, finalmente, utilitatea functionarii ANI. Potrivit legislatiei romane, termenul "ilicit" poate fi folosit numai in raport cu bunurile rezultate din infractiuni, contraventii si ilicit civil*. Aceste domenii au fost reglementate clar in legislatia romana in vigoare, prin urmare nu mai erau necesare prevederi legale suplimentare cu privire la averea "ilicita". ANI ar fi fost de folos tocmai atunci cand apare o avere "nejustificata" termen cu o arie mai larga decat "averea ilicita". In textul propus de Ministerul Justitiei in 2006, controlul efectuat de Agentie privea tocmai aceasta avere "nejustificata". OUG nr. 49/2007 a inlocuit termenul de "ilicit" cu "nejustificat", revenind astfel la varianta propusa.

-----
* Aceasta interpretare a fost statuata si in Decizia Curtii Constitutionale nr. 321/29 martie 2007 in cazul Dan Ioan Popescu.

2. Sarcina probei revine inspectorilor ANI, iar persoana asupra careia s-a dispus verificarea poate refuza fara nici o motivatie expertiza asupra bunurilor sale, fapt care va ingreuna foarte mult, in practica, procesul de control.

3. Pentru ca o sesizare sa fie admisibila, ea trebuie sa fie formulata de o persoana interesata. Dificultatea consta in aceea ca persoana care formuleaza sesizarea trebuie sa dovedeasca ca are un interes personal in cauza (a suferit un prejudiciu direct, ca urmare a actiunii functionarului/demnitarului respectiv). In majoritatea cazurilor este imposibil de dovedit un asemenea interes personal. In plus, faptul ca Legea ANI prevede expres ca petentul poate fi tras la raspundere penala pentru formularea unor plangeri neintemeiate va avea un efect puternic descurajator pentru cei care ar dori sa sesizeze ANI.

4. Verificarile pot fi efectuate numai pe durata exercitarii mandatelor sau a indeplinirii functiilor/demnitatilor publice de catre persoana verificata. In varianta initiala, propusa de Ministerul Justitiei, se prevedea ca verificarile pot fi dispuse si in intervalul de 5 ani dupa incetarea mandatului, pentru bunurile dobandite in timpul mandatului. Aceasta restrictie este problematica, mai ales avand in vedere controlul exercitat de Senat asupra ANI. In trecutul recent, Romania a cunoscut reactii foarte puternice din partea Guvernului si Parlamentului impotriva institutiilor care au avut atributii de verificare asupra membrilor lor, cum este cazul DNA. Daca astfel de reactii au fost posibile fata institutii infiintate cu ceva timp in urma, este putin probabil ca o institutie tanara ca ANI sa aiba forta necesara de a rezista la presiuni puternice din partea clasei politice. In plus, restrictionarea verificarilor strict pentru durata mandatelor si exercitiului functiilor publice face inutila depunerea declaratiei de avere la incetarea fiecarui mandat si reduce in mare masura posibilitatea de verificare a averilor demnitarilor.

5. Definitia conflictului de interese** este foarte restransa rudele de gradul intai (parintii sau copiii) punand sub semnul intrebarii relevanta verificarilor efectuate de ANI. Aceeasi observatie este valabila si in privinta regimului incompatibilitatilor, a carui definitie ramane neschimbata.

-----
** Definitie pastrata din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei



E. Numirea CNI al ANI: confuzie si candidati indoielnici


Conform Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate si Ordonantei de Urgenta nr. 49/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007, in 15 zile de la intrarea in vigoare a legii trebuie desemnati reprezentantii diferitelor organizatii in Consiliul National de Integritate (CNI).
  • Procedura de selectie a fost marcata, cel putin, de lipsa de transparenta. Astfel, desi au existat presiuni din partea a patru asociatii locale ale judecatorilor, impulsionate si sustinute de SoJust, tocmai pentru a contracara previzibila autodesemnare a candidatului din partea Asociatiei Magistratilor din Romania, Consiliul Superior al Magistraturii a convocat vineri, 15 iunie 2007, prin intermediul unui anunt fara titlu, postat pe o pagina secundara a site-ului CSM, o intalnire a asociatiilor profesionale ale magistratilor (in data de luni, 18 iunie) in vederea alegerii reprezentantului acestora. Asociatiile aflate cu nume si adresa pe pagina de internet a Ministerului Justitiei nu au fost instiintate, pe motiv ca nu li s-au cunoscut datele de contact, fiind necesara interventia SoJust pentru a instiinta o mare parte dintre acestea.

    Finalmente, au fost desemnate doua persoane: Horatiu Dumbrava, membru SoJust, sprijinit de 6 asociatii locale ale judecatorilor, si Viorica Costiniu, din partea AMR si a unei asociatii din Cluj. Ambele candidaturi sunt inregistrate la Senat.
  • In conditiile in care scopul ANI este cresterea nivelului de integritate la nivelul institutiilor publice, este regretabil faptul ca partidele politice aleg sa nominalizeze persoane care nu corespund criteriilor de integritate agreate intre acestea si organizatiile civice care militeaza pentru o justitie europeana. Partidul Conservator a decis in ultima clipa sa renunte la nominalizarea Rodicai Stanoiu (fosta PSD), persoana care a figurat pe lista neagra a Coalitiei pentru Parlament Curat la alegerile din 2004. In locul acesteia a fost propusa Alice Elena Draghici, avocat, cunoscuta publicului ca aparatoare a lui Omar Hayssam, Jenica Boerica si a doctorului Serban Bradisteanu. Draghici a fost avocat si al Rodicai Stanoiu in cazul "Stenogramelor PSD". UDMR intentioneaza sa-l trimita in CNI pe senatorul Stefan Pete, care, de asemenea, a fost pe lista CPC in 2004, presa relatand despre avantaje materiale pe care le-ar fi obtinut pe durata mandatului public. Avand in vedere chiar si numai aceste doua exemple, devine evident ca partidele politice ar trebui sa retraga nominalizarile persoanelor asupra carora planeaza suspiciuni, si chiar ale parlamentarilor activi, care in orice moment pot fi acuzati de interese politice directe in activitatea de verificare a averilor.



    F. Modificari suspecte la Codul de Procedura Penala


    Mai multe amendamente formulate in aceasta sesiune parlamentara, la Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, in cadrul dezbaterilor asupra OUG 60/2006 pentru modificarea si completarea Codului de Procedura Penala, provoaca nedumerire si ingrijorare tinand seama de consecintele eventualei lor adoptari.
  • De pilda, PSD propune un amendament prin care durata urmaririi penale sa fie de 6 luni, iar in mod exceptional de un an daca urmarirea penala are ca obiect infractiuni pentru care legea prevede detentie pe viata ori inchisoare mai mult de 15 ani. In cazul depasirii acestor termene urmarirea penala inceteaza. Adoptarea acestui amendament ar avea drept efect imediat inchiderea multor dosare penale in mod nejustificat. De exemplu, cele care nu au fost inca solutionate pentru ca au ca obiect omor cu autor necunoscut, infractiuni de criminalitate organizata internationala (unde o comisie rogatorie se face in minim 6 luni, iar daca sunt implicate mai multe state chiar mai mult), infractiuni economico-financiare complexe in care o expertiza poate dura mai mult de un an. Nu exista prevederi similare in legislatia altor state europene si este evidenta intentia unor politicieni de a impiedica investigatiile in cauzele complexe de criminalitate, vechi si noi.
  • O alta modificare urmareste abrogarea art. 911 alin. 2 care prevede, ca singura exceptie de la regula potrivit careia inregistrarile si interceptarile pot fi autorizate numai de catre judecator, posibilitatea procurorului de a dispune, in cazuri de urgenta si sub controlul ulterior al judecatorului, inregistrarea sau interceptarea audio-video. Surprinderea in flagrant a celor care comit acte de coruptie va fi mult ingreunata prin adoptarea acestui amendament si ne exprimam ingrijorarea ca exact acest lucru se urmareste. Consecinta abrogarii acestui text este lipsirea procurorului de mijloacele legale prin care sa poata administra acele probe a caror disparitie este iminenta. Astfel, in cazul unei infractiuni de luare de mita, daca fapta urmeaza sa se comita la scurt timp dupa momentul sesizarii ori in timpul noptii, nu va fi posibila obtinerea in timp util a unei autorizatii de la un judecator pentru efectuarea de inregistrari audio-video. Legislatiile europene arata ca procurorului ii este recunoscut dreptul de a autoriza efectuarea de inregistrari in cazuri in care, din cauza imprejurarilor, se reclama urgenta, sub conditia obligatorie a controlului ulterior din partea unui judecator. Aceste exigente sunt deja indeplinite de textul actual, care se doreste, insa, a fi abrogat. In masura in care se invoca posibile abuzuri din partea procurorilor, reamintim ca solutia corecta este sanctionarea acestora si nu impiedicarea administrarii probelor.

    Exista in dezbaterea Camerei Deputatilor mai multe amendamente la textul Codului de procedura penala care ar ingreuna mult si nejustificat activitatea de urmarire penala, si care nu se regasesc in nici una din legislatiile europene. Aceste amendamente au fost initiate dupa ce Codul de procedura penala a fost modificat prin dezbatere parlamentara anul trecut, ridicanduse semne de intrebare cu privire la intentia reala a celor care le-au propus si sustinut, avand in vedere ca se lucreaza la un nou cod de procedura penala si nu a existat nici o justificare pentru graba acestor modificari. Remarcam in final ca perioada in care se fac astfel de propuneri este tocmai cea in care numarul politicienilor cercetati penal in Romania este cel mai ridicat din ultimii 17 ani.



    G. Cazul Tulus


    Angajamentul actualului Guvern de a continua in ritm accelerat lupta impotriva marii coruptii este serios pus sub semnul intrebarii, in primul rand ca urmare a formularii de catre ministrul justitiei, la data de 8 mai 2007, a cererii de revocare din functie a procurorului sef sectie DNA, Doru Florin Tulus. Exista multe motive pentru a considera ca aceasta miscare a fost una abuziva si nemotivata:

    1. Cu putin timp inainte de formularea cererii de revocare, ministrul justitiei isi exprimase multumirea si sustinerea fata de activitatea DNA, in cadrul discutiilor purtate cu expertii UE care au desfasurat in aprilie 2007 o misiune de evaluare in Romania, la solicitarea Comisiei Europene. Mai mult, ca urmare a raportului Freedom House, Nations in Transit, ministrul justitiei a remarcat intr-un comunicat de presa din 18 iunie 2007 eforturile anticoruptie ale DNA.

    2. Decizia de a solicita revocarea din functie a procurorului Doru Tulus a fost luata in graba si fara o analiza prealabila corespunzatoare a activitatii acestuia, in calitate de sef al uneia dintre sectiile DNA, si fara o motivatie credibila.

    3. Intrebat care sunt argumentele care vin in sprijinul cererii de revocare, ministrul justitiei a raspuns ca nu are obligatia de a justifica o astfel de cerere. Or, aceasta reprezinta o incalcare flagranta a legii si un pas inapoi fata de standardele stabilite in privinta procedurii de revocare a procurorilor cu functii de conducere cheie in cadrul Ministerului Public.

    4. Procedura neobisnuita, neprofesionista si netransparenta folosita ridica numeroase semne de intrebare asupra motivului real al acestei solicitari. Este relevant si faptul ca sectia condusa de procurorul Tulus are in lucru mai multe dosare cu politicieni. De asemenea, se remarca coincidenta momentului ales pentru formularea acestei cereri de revocare cu cel al desfasurarii procedurii de suspendare a Presedintelui Romaniei.

    5. S-a remarcat totodata puternica reactie a sistemului si a comunitatii in general fata de aceasta cerere intempestiva de revocare a unui procuror sef sectie DNA, reactie care s-a concretizat in:
  • protestul semnat de procurori, prin care acestia si-au exprimat dezaprobarea fata de maniera brutala si conjuncturala in care ministrul justitiei a solicitat revocarea din functie a procurorului sef sectie DNA. Acesta a reprezentat una dintre primele luari publice de pozitie din partea sistemului judiciar impotriva interferentelor puterii politice.
  • scrisoarea deschisa a conducerii Institutului National al Magistraturii din data de 9 mai 2007, prin care, urmare a cererii nejustificate de revocare a procurorului Doru Tulus, a fost anulata invitatia adresata ministrului justitiei pentru participarea la o intalnire cu auditorii de justitie.
  • demisiile la varf din Ministerul Justitiei: la data de 9 mai 2007, secretarul de stat pentru afaceri europene, directorul Directiei pentru Relatia cu Ministerul Public si de Prevenire a Criminalitatii si Coruptiei si un consilier al ministrului si-au prezentat demisiile in semn de protest fata de cererea abuziva de revocare din functie a procurorului sef sectie DNA.
  • Participarea reprezentantilor comunitatii internationale (Ambasade ale statelor membre UE si Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, Reprezentanta Comisiei Europene la Bucuresti etc.) la sedinta Plenului CSM din data de 16 mai 2007, in care a fost discutata cererea de revocare a procurorului Doru Tulus. Prezenta acestora la reuniunea Plenului CSM demonstreaza ingrijorarea comunitatii internationale fata de solicitarea abuziva a ministrului justitiei, care poate crea un precedent periculos in privinta interferentei politicului in activitatea sistemului judiciar.

    In aceasta chestiune CSM s-a remarcat prin lipsa unei reactii ferme: desi nu a formulat un raspuns la cererea de revocare, CSM a hotarat, la solicitarea ministrului justitiei, efectuarea unei verificari generale asupra activitatii DNA. Cu toate acestea, nici unul dintre membrii CSM nu a solicitat ministrului justitiei retragerea cererii de revocare a procurorului sef sectie DNA pana la finalizarea verificarilor. In acest context, este de discutat impartialitatea cu care se presupune ca inspectorii CSM vor efectua verificarile asupra activitatii DNA, in conditiile in care este in curs de solutionare o cerere de revocare a unui procuror sef sectie. Momentul este definitoriu pentru CSM. Abordarea pe care o va avea in aceasta problema va avea o amprenta foarte puternica asupra modalitatii in care Consiliul intelege sa isi indeplineasca principala atributie garantarea independentei sistemului judiciar fata de puterea politica.

    Un moment imediat urmator cazului Tulus, si determinat de acesta, a fost cel in care, pe 9 mai 2007, procurorul Sef al DNA, Daniel Morar, a declarat public ca ministrul justitiei, Tudor Chiuariu, i-ar fi cerut anterior, in timpul unei discutii telefonice, ca procurorii anti-coruptie sa nu "iasa cu dosare in luna aceasta", fiind vorba de luna in care Presedintele Tarii era suspendat si se pregatea referendumul pe acest subiect. Si in aceasta chestiune abordarea CSM va fi esentiala pentru garantarea independentei sistemului judiciar.



    H. Tergiversarea dosarelor in instanta


    Unul din motivele pentru care ministrul justitiei, Tudor Chiuariu, a cerut revocararea procurorului sef Doru Tulus este, potrivit propriilor declaratii, acela ca nu sunt condamnari in cazuri mari de coruptie: "Eu am propus sa avem o evaluare exacta a eficientei luptei anticoruptie. Nu avem acest lucru, nu avem condamnari, avem doar niste dosare deschise si plimbari nesfarsite pe la Parchete cu acuzatii" (27 aprilie 2007). Dincolo de confuzia facuta de insusi ministrul justitiei intre cei care ancheteaza (procurori) si cei care judeca si in final condamna sau achita (judecatori), monitorizarea mersului dosarelor in justitie, odata finalizat rechizitoriul de catre procurori, arata ca invinuitii solicita si obtin amanari peste amanari si ridica exceptii de neconstitutionalitate (prin care contesta articole de lege pe baza carora au fost trimisi in judecata) care au ca prim efect suspendarea pe o perioada de timp a proceselor. Atitudinea lor in instanta intra astfel in contradictie cu declaratiile apasate din timpul anchetelor, cand declara ca nu sunt vinovati si ca de-abia asteapta sa-si dovedeasca nevinovatia in justitie.

    Cateva exemple privind dosarele cele mai mediatizate:
  • Maria Huza (fost membru CSM, fost presedinte al Tribunalului Bucuresti) a fost trimisa in judecata in data de 28 ianuarie 2006 pentru savarsirea infractiunii de fals in declaratii si instigare la acordarea de credite cu incalcarea legii. Dosarul s-a aflat initial la ICCJ (unde s-au dispus numeroase amanari), apoi a fost stramutat la Judecatoria Sectorului 3, unde a fost inregistrat in data de 10 octombrie 2006. Site-ul Judecatoriei Sectorului 3 consemneaza 6 termene de judecata pana la data la care avocatii ridica o exceptie de neconstitutionalitate. Pe 1 martie 2007, instanta suspenda procesul o data cu trimiterea cazului la Curtea Constitutionala. Practic, cu toate ca dosarul s-a aflat mai mult de un an pe rolul instantelor de judecata, nu s-a discutat fondul.
  • Ion Dumitru (deputat, fost director RNP Romsilva) a fost trimis in judecata pe 28 februarie 2006, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice cu consecinte deosebit de grave in scopul obtinerii unui avantaj patrimonial. Potrivit site-ului ICCJ, la al treilea termen de judecata, avocatii au ridicat o exceptie de neconstitutionalitate. Pe 4 iulie 2006, cazul a fost trimis la Curtea Constitutionala, procedura durand 7 luni, timp in care procesul a fost suspendat. Dupa respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, au urmat alte 6 termene de judecata. Urmatorul termen este pe 27 iulie 2007.

    Pe 1 martie 2006, Ion Dumitru declara ca este nevinovat si ca prin trimiterea dosarului in judecata va demonstra acest lucru: "Am incredere in Justitie si ca se va face dreptate in ceea ce au insemnat acele achizitii din cadrul Regiei Nationale a Padurilor".
  • Vasile Savu (fost deputat, presedintele Confederatiei Sindicatelor Miniere) a fost trimis in judecata pe 11 mai 2006, pentru savarsirea mai multor infractiuni, printre care infractiuni de coruptie prevazute de Legea 78/2000. Potrivit informatiilor de pe site-ul Judecatoriei Sectorului 1, dupa 10 termene de judecata, avocatii invoca exceptie de neconstitutionalitate, iar pe 24 ianuarie 2007 cazul este trimis la Curtea Constitutionala. Dupa trei luni de suspendare, timp in care CC a respins cererea, procesul este reluat, fiind epuizate alte trei termene de judecata, ultimul pe 13 iunie 2007, la care s-a decis o noua amanare.
  • Serban Mihailescu (senator, fost ministru coordonator al SGG) a fost trimis in judecata pe data de 9 mai 2006 pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita si nerespectarea regimului armelor si munitiilor. Dupa 9 termene de judecata la ICCJ, cazul este trimis pe 17 mai 2007 la Curtea Constitutionala, procesul fiind suspendat pana la pronuntarea Curtii. Pe 22 martie 2006, dupa audieri la DNA, Serban Mihailescu declara: "Nu sunt vinovat sub nici o forma de aceasta chestiune".
  • Gheorghe Copos (senator, fost vicepremier) a fost trimis in judecata pe 6 iunie 2006 pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala. Dupa 6 termene de judecata, inculpatul cere trimiterea dosarului la procuror. Pe 9 ianuarie 2007, ICCJ respinge ca nefondata exceptia nulitatii absolute a urmaririi penale si implicit a nelegalitatii sesizarii instantei invocate de avocati.

    Dupa alte doua termene, se ridica exceptia de neconstitutionalitate, cazul fiind trimis pe 15 februarie 2007 la Curtea Constitutionala, iar procesul suspendat.

    In luna mai 2006, Gheorghe Copos se declara nevinovat in fata senatorilor sustinand ca este cercetat pentru "o presupusa infractiune de ascundere a unui obiect impozabil () Noi vom demonstra ca nu am ascuns acel obiect impozabil si ca am facut o afacere corecta, ca orice tranzactie care se face astazi in Romania".
  • Ionel Mantog (fost secretar de stat, fost director in cadrul CN a Lignitului Oltenia) a fost trimis in judecata in data de 6 septembrie 2006 pentru savarsirea mai multor infractiuni, printre care luare de mita, fals in declaratii, abuz in serviciu in forma calificata. Dupa doua amanari ale procesului, procurorii cer stramutarea dosarului de la Tribunalul Gorj, deoarece sotia lui lucra la aceasta instanta. Ulterior, dosarul a fost inregistrat la Tribunalul Sibiu, unde, potrivit informatiilor de pe site, a fost amanat de 6 ori, ultimul termen fiind pe 21 iunie 2007.

    Pe 23 august 2006, Ionel Mantog declara ca este nevinovat, ca are un dosar "fabricat" si ca nu crede in ancheta.
  • Adrian Nastase (deputat, fost prim-ministru) a fost trimis in judecata pe 13 noiembrie 2006 pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita in forma continuata, santaj si pentru infractiunea prevazuta de art. 13 din Legea 78/2000 avand ca obiect fapta persoanei care indeplineste o functie de conducere intr-un partid, de a folosi influenta ori autoritatea sa in scopul obtinerii pentru sine ori pentru altul de foloase necuvenite. In acelasi dosar au fost trimise in judecata si sotia lui, Daniela Nastase, si Irina Jianu, fost inspector de stat la ISC. Au fost patru termene de judecata cu invocarea unor exceptii de procedura. In pronuntarea din 22 martie 2007, instanta admite exceptia de neconstitutionalitate si trimite cazul la Curtea Constitutionala, procesul fiind suspendat. In data de 27 februarie 2006, Adrian Nastase declara ca este nevinovat si ca dosarul este "fabricat politic", urmand sa-si dovedeasca nevinovatia in instanta.

    In cel de-al doilea dosar in care este trimis in judecata (in data de 31 mai 2007), pentru savarsirea infractiunii de dare de mita, primul termen este pe 25 iunie 2007.



    I. Justitia sub asediul politicului


    In ultima perioada, atat la nivel national, cat si extern, s-a exprimat ingrijorarea cu privire la fragilitatea vointei politice privind lupta impotriva coruptiei si incetinirea ritmului reformelor. Presa a adus in atentia opiniei publice cazuri de incalcare a independentei procurorilor la cel mai inalt nivel, incercari de a influenta politic procesul de avizare a legilor la nivelul Ministerului Justitiei, atacuri ale unor parlamentari si oficiali guvernamentali impotriva activitatii DNA, abuzuri in politica de resurse umane la nivelul Ministerului Justitiei si sistemului penitenciar.

    Justitia penala din Romania a fost supusa in ultimele saptamani unor presiuni puternice, care au avut ca scop intimidarea si blocarea anchetelor cu politicieni. Guvernul (prin premierul Calin Popescu Tariceanu si ministrul justitiei, Tudor Chiuariu) si Parlamentul (prin presedintii celor doua Camere, Bogdan Olteanu si Nicolae Vacaroiu) au atacat virulent noul statut de independenta al procurorilor. O serie de momente tensionate s-au succedat intr-un interval foarte scurt:
  • 7 mai. Ministrul justitiei cere revocarea din functie a lui Paul Dumitriu, seful Corpului de Inspectie al MJ, in urma insistentelor acestuia de a efectua un control la Camera executorilor judecatoresti Iasi si in urma unei anchete care arata ca directorul general al ANP a intervenit in favoarea angajarii rudelor sale in sistemul penitenciar prin trucarea concursurilor.
  • 8 mai. Ministrul justitiei solicita Consiliului Superior al Magistraturii revocarea procurorului Doru Tulus, seful sectiei a II-a de la DNA. A fost o cerere slab motivata, urmata de un gest fara precedent: monitorizarea sedintei CSM de catre diplomati occidentali, in semn de solidaritate exprimata tacit fata de independenta castigata de DNA in anchetarea dosarelor cu politicieni: Sectia condusa de Tulus are in lucru dosare privindu-i, intre altii, pe Marko Bela (presedintele UDMR), Dan Voiculescu (presedintele PC), Verestoy Attila (senator) etc.
  • 10 mai. Presedintele Camerei Deputatilor, liberalul Bogdan Olteanu, cheama cativa procurori sa dea socoteala in Parlament. Procurorul General, Laura Codruta Kovesi, si seful DNA, Daniel Morar, refuza ferm si reclama la CSM imixtiunea in treburile justitiei.
  • Tot 10 mai. Ministrul justitiei motiveaza, in urma presiunii mediatice, schimbarea din functie la 26 aprilie a directorului general adjunct al ANP, Sorin Dumitrascu, printr-o presupusa incompatibilitate intre calitatea de manager public si functiile de conducere. Sorin Dumitrascu a fost inlocuit cu procurorul iesean Gheorghe Spaiuc, sotul proaspetei consiliere a ministrului educatiei.
  • 25 mai. Premierul Calin Popescu Tariceanu il ataca public pe seful Parchetului General ca "nu catadicseste" sa informeze Guvernul despre un caz de violenta in scoli, speculand o tema populista pentru a da inca un avertisment procurorului general Kovesi.
  • Tot 25 mai. Inca un semnal prost pentru procurori: mai multi ministri se plang ca procurorii DNA s-ar implica nejustificat in activitatea ministerelor pe care le conduc, "cenzurand decizia politica". Vicepremierul Marko Bela, presedinte al UDMR (el insusi cercetat de procurori), ameninta cu retragerea din Guvern in caz ca nu se iau masuri impotriva DNA. Nu exista declaratii publice in acest sens, insa informatia lansata in presa "pe surse" sporeste presiunea exercitata de politic asupra procurorilor.
  • 29 mai. Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, face declaratii dure impotriva aceluiasi procuror Doru Tulus, din cauza unei adrese de rutina si perfect legale intr-o cercetare preliminara care il viza pe senatorul UDMR Verestoy Attila. Curge un suvoi de acuzatii vadit disproportionate in raport cu continutul inofensiv al adresei, care solicita date certificate (procesul verbal certificat al unei sedinte parlamentare si informatii privind prezenta senatorului) intr-o cercetare premergatoare, obligatorie pentru DNA in urma unui denunt.
  • 30 mai. Conducerea Camerei Deputatilor se alatura atacurilor Senatului la adresa sefilor DNA, care sunt acuzati ca au avut "obraznicia" sa ceara informatii despre cum s-a votat o lege. Senatorul UDMR in chestiune este suspectat ca a obtinut castiguri insemnate la bursa, beneficiind de informatii din interior.
  • 12 iunie. La intalnirea cu presedintele Comisiei Europene, Primul Ministru al Romaniei si-a exprimat nemultumirea ca procurorii nu il informeaza cu privire la dosarele in care sunt cercetati ministri, dar in schimb il informeaza pe Presedintele Tarii. Nu exista nici o dispozitie legala care sa prevada informarea premierului despre anchetele penale, nici atunci cand sunt cercetati ministri. Este rolul ministrului cercetat sa il informeze pe premier. In ceea ce il priveste pe Presedinte, nici acesta nu este informat de procurori, ci este informata comisia care functioneaza pe baza Legii 115/1996 si care trebuie sa faca o recomandare privind urmarirea penala a ministrilor cercetati penal. Sesizarea acestei comisii s-a comunicat public in fiecare caz concret, deci Primul Ministru afla odata cu Presedintele si cu opinia publica despre cercetarea unui ministru. Prin urmare, nu intelegem de ce premierul vrea sa fie informat distinct de catre procurori.
  • 13 iunie. Intr-un comunicat postat pe pagina de Web a Ministerului Ungar de Externe si remis ambasadei Romaniei la Budapesta, secretarul de stat maghiar Laszlo Szoke si-a exprimat ingrijorarea in legatura cu anchetele penale declansate in Romania impotriva unor reprezentanti de varf ai UDMR: ministrul comunicatiilor, Zsolt Nagy, si alte patru persoane din administratie. Dincolo de procedura cu totul neobisnuita ca un stat membru al UE sa se pronunte in privinta unor investigatii judiciare din alt stat membru, mai ales cand e vorba de suspiciuni de coruptie, sau de sugestia implicita ca justitia ar putea lua in considerare factori etnici, comunicatul n-a facut decat sa sporeasca apasarea dinspre politic, care se exercita in aceasta perioada asupra procurorilor romani care ancheteaza cazuri de coruptie la nivel inalt.



    CONCLUZIE


    Ambasadorul SUA a declarat intr-un interviu BBC ca "in Romania coruptia ramane o mare problema, pentru ca afecteaza si mediul de afaceri, si sistemul sanitar, si administratia publica". Numeroase rapoarte internationale, printre care Rapoartele de monitorizare din 2006 ale CE, Raportul National asupra Coruptiei 2007 al Transparency International, rapoartele Freedom House, Nations in Transit si Freedom in the World, au aratat ca:
  • "sistemul judiciar este cel mai problematic sector din Romania;
  • demersurile asumate in domeniul luptei impotriva coruptiei au fost marcate de conflicte politice intre institutiile statului si de mesaje publice discordante;
  • mecanismele disciplinare pentru functionari si magistrati sunt ineficiente, iar sanctiunile pentru conflictele de interese sunt inexistente."

    Lipsa de consistenta a actului managerial la nivelul ANP determina intarzieri semnificative in implementarea Strategiei de Dezvoltare a Serviciului Penitenciar 2007 2010 si stagnarea reformei in domeniu. Aplicarea noii legi de executare a pedepselor privative de libertate este impiedicata prin nefinalizarea cadrului metodologic subsecvent (intarzierea in emiterea ordinelor ministrului si deciziilor directorului general ANP prevazute de lege). Rapoartele privind situatia din penitenciarele romanesti au scos in evidenta probleme privind respectarea drepturilor omului (conditii proaste de detentie in multe penitenciare, cazuri individuale de abuzuri fizice si verbale la adresa persoanelor private de libertate APADOR CH), politica de resurse umane (mai mult de 50% din angajati se afla in relatii de rudenie Raport MJ nr. 252122/22.01.2007) si indeplinirea defectuoasa a misiunii serviciului penitenciar de reintegrare sociala a persoanelor private de libertate (cercetari sociologice ANP www.anp-just.ro).

    La ora actuala sistemul judiciar se afla intr-o stare de provizorat si incertitudine, intr-un moment in care ar trebui sa se afle in plina reforma, directiile acesteia fiind necunoscute. Sistemul judiciar functioneaza "din inertie", pe baza obiectivelor si mecanismelor stabilite anterior (ex. dotari, programe internationale, management de instanta, elaborare norme noi de procedura).

    Nu au fost propuse obiective noi, cu adevarat utile si, mai grav, masurile in curs nu sunt implementate potrivit obligatiilor asumate. Nu au fost inregistrate progrese din aprilie pana in prezent in ce priveste reforma justitiei, inclusiv in domeniile monitorizate de Comisia Europeana, in cadrul mecanismului de cooperare si verificare.

    In plus, nu au fost facute demersuri pentru stabilirea unor directii generale de continuare a reformei justitiei. Strategia de reforma a sistemului judiciar, elaborata in 2005 impreuna cu planul de implementare a acesteia, are termen de finalizare in 2007. Cum reforma este departe de a fi incheiata, este de neconceput continuarea credibila a acesteia fara a elabora, cu o larga consultare, un document strategic pentru perioada ulterioara.

    Ministerul Justitiei nu si-a asumat inca o pozitie neechivoca si argumentata asupra unor subiecte esentiale pentru reforma justitiei si, in consecinta, a unor masuri in acest sens: forma noului cod penal care va trebui promovata (varianta adoptata in 2004 a fost respinsa de practicieni, un nou proiect fiind pus in dezbatere in martie 2007), institutia care va administra bugetele instantelor (in conditiile in care Inalta Curte, care ar trebui sa preia aceasta atributie incepand cu 1 ianuarie 2008, nu doreste asumarea acestei sarcini, iar raportul de monitorizare a sistemului judiciar intocmit de experti ai UE in 2006 recomanda mentinerea acestuia la Ministerul Justitiei) sau procedura numirii in functiile de conducere cele mai importante din Ministerul Public. Lipsa unei pozitionari clare elimina posibilitatea unei dezbateri publice adecvate si poate determina adoptarea unor masuri arbitrare sau insuficient fundamentate, cum s-a intamplat deja in mod repetat ultima vreme.

    Toate acestea au determinat luari de pozitie dure din partea partenerilor externi ai Romaniei. Comisia Europeana si-a exprimat ingrijorarea cu privire la incetinirea ritmului reformelor si a avertizat asupra riscului de activare a clauzei de salvgardare. Inca de la inceputul anului 2006, un expert al UE a averizat asupra riscului diminuarii vointei politice de a sustine combaterea coruptiei. De altfel, europarlamentarul german Markus Ferber a cerut printr-o scrisoare adresata Comisarului pentru justitie si afaceri interne, Franco Frattini, activarea clauzei de salvgardare pe Justitie. De asemenea, in cadrul unei intalniri cu procurorul sef al DNA, Daniel Morar, ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Nicholas Taubman, a declarat ca "ultimele evenimente au ridicat unele semne de intrebare, atat in Washington, cat si in numeroase capitale europene, cu privire la directia actuala a eforturilor anticoruptie ale Romaniei".

    Pagina Comunitatii





    Termeni juridici, grupare tematica



  • Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    106 useri online

    Useri autentificati: