*O norma care contravine principiului gajului, deposedeaza si executa sumar sute de mii de oameni * Sanse inegale – imprumutatori/imprumutati, in numele celeritatii unilaterale * Practica si cutumele interpreteaza tendentios o lege a carei aplicare nu este suficient descrisa * Institutiile de credit nu previn clientii asupra operarii legii garantiei comune a creditorilor, in dispretul normelor de protectie a consumatorului * Banca si IFN – creditori abuzivi inarmati de magistrati in si asa inegalul razboi cu datornicul

Legea gajului general, a garantiei comune a tuturor creditorilor, este si va fi o tema extrem de dezbatuta in aceste vremuri de depresiune si depresie. Entuziamul creditarii cu orice pret, al finantarii consumului in orice conditii, lasa in urma patru milioane de imprumutati, persoane fizice si juridice, din care aproape un milion de restantieri. Numarul restantierilor (din care o suma apreciabila e reprezentata de debitori aflati in imposibilitate de plata, pentru un orizont de prognoza practic infinit!) este foarte probabil mult mai mare. Aratam aici ca o cifra exacta nu poate fi obtinuta oficial din nici o sursa autorizata. Bancile continua sa cesioneze creante, cu sau fara un minim calcul de rentabilitate, pentru a salvgarda imaginea publica si pentru a cosmetiza bonitatea teoretica.

Legea garantiei comune incalca un stravechi principiu al gajului, anume ca, intr-un contract de credit oarecare, imprumutatorul accepta garantia constituita ca indestulatoare, fara a avea posibilitatea de a se indrepta impotriva imprumutatului in cazul deprecierii acesteia.

In Romania, tara in care nu exista inchisoarea datornicilor, legea gajului general este in oarecare masura binevenita, in ideea ca, largind raspunderea patrimoniala a debitorului, acesta va fi mai prudent in imprumut si mai motivat sa restituie conform clauzelor contractului.

Cu toate acestea, asistam in prezent la o aplicare abuziva a prevederilor legale.

In primul rind, desi exista norme in vigoare care obliga la informarea corecta a clientului, desi exista o norma ANPC care sanctioneaza contractele preformulate, imprumutatorii nu se conduc conform acestora. O banca sau o institutie financiara non-bancara, in momentul perfectarii unui credit negarantat, nu informeaza clientul ca va raspunde patrimonial chiar si in lipsa unui gaj constituit. Astfel, desi aceste institutii bancare si de credit isi iau masuri de precautie si se acopera juridic in masura in care pot sau cred, ele se fac vinovate de o inselatorie evidenta, mintind prin omisiune.

In egala masura, imprumutatul care a constituit o ipoteca, are senzatia ca aceasta este acceptata ca unic gaj si, daca isi va asuma executarea silita, va pierde numai garantia si nu va suferi nicidecum ulterior urmarirea altor bunuri de catre creditor.

Facind abstractie chiar si de consideratiile de mai sus, legea gajului general comporta prevederi care, asa cum vom demonstra, nu sint respectate, interpretarile creditorilor, executorilor si instantelor actionind in detrimentul debitorului.

Puterea executorului judecatoresc este oricum prea mare, acest functionar nefiind in opinia noastra in mod suficient monitorizat si controlat. Procedura de incuviintarea a executarii silite este sumara, desfasurata in camera de consiliu, fara citarea partilor si fara ca judecatorii sa poata judeca in fond cauza. Asistam la executari incuviintate pe banda rulanta, de catre magistrati care uneori nu citesc cu atentie dosarul cauzei, si asa subtire.

Incuviintarea unei executari dureaza citeva zile, poate citeva saptamini, in vreme ce termenele fixate pentru cererile de contestare a executarii se dau dupa multe luni, un an. Suspendarea provizorie presupune cautiune, bani greu de inventat de catre persoane care intimpina deja dificultati materiale majore. Pina la judecarea contestatiei, o proprietate poate fi lesne instrainata. In cazul unei erori constatate, repararea erorii va fi extrem de dificila, aparind in cauza cumparatori de buna credinta, sume de bani care circula, acte intocmite.

Iata de ce, in opinia noastra, legea garantiei comune a creditorilor ar trebui amendata cu stipulatii precise si in ce sens ar trebui facuta interpretarea, cu alterarea practicii si cutumelor prezente.


Autor
Mihai Antonescu
negociator

27-07-2012