av. Costel Gilca
Director - Revista de Drept Social

In esenta, prin hotararea pronuntata in aceasta cauza, CEDO a constatat ca preotii au dreptul la infiintarea unui sindicat si a condamnat statul roman pentru incalcarea art. 11 din Conventie.

Ma asteptam ca hotararea CEDO sa fie ireprosabila, cel putin in ceea ce priveste stabilirea situatiei de fapt, deoarece rationamentele, fiind umane, sunt susceptibile de interpretare, in functie de filozofia si viziunea fiecaruia, de puterea de cunoastere si de intelegerea cititorului.

Cu toate acestea, in cauza Pastorul cel bun v. Romania, Curtea realizeaza o grava eroare in stabilirea situatiei de fapt, retinand ca preotii au incheiate contracte individuale de munca si ca aceasta situatie nu a fost contestata.

Grava eroare provine din faptul ca in paragraful 52 Curtea mentioneaza ca Arhiepiscopia Craiovei, ca parte intervenienta, a aratat ca "partile nu sunt legate printr-un contract supus dreptului muncii si ca, din acest motiv, angajatii Bisericii nu pot invoca legislatia muncii pentru a revendica crearea unui sindicat care sa le apere drepturilor specifice dreptului muncii" .

In paragraful 64 Curtea retine ca statutul de angajat nu a fost niciodata contestat in fata jurisdictiilor interne si ca aceste jurisdictii se fondeaza pe acest statut pentru a se pronunta: "De altfel Curtea precizeaza ca statului juridic al angajatilor Bisericii nu a fost contestat in fata jurisdictiilor interne si ca jurisdictiile civile se fondeaza pe acest statut pentru a examina, sub anumite conditii, legalitatea masurii concedieri sau pensionarii salariatilor Bisericii".

Dar acest statut al preotilor a fost contestat in fata Curtii de la Strasbourg, dupa cum rezulta din hotararea Curtii!

Era de asteptat ca aceasta sa consacre cel putin un singur paragraf analizei statutului de angajat al preotilor, deoarece aceasta relatie nu este un dat ontologic, stabilirea relatiei juridice dintre preoti si Biserica ortodoxa romana sau orice alt cult religios recunoscut este fundamentala in stabilirea dreptului preotilor de a se sindicaliza, mai ales in conditiile in care Curtea se fundamenteaza in hotararea sa tocmai pe statutul de angajat al preotilor. Intr-un silogism logic, este fundamental ca premisele acestuia sa fie corecte. Fundamentandu-se pe premise false, si concluziile silogismului vor fi false.

Intreaga hotarare a Curtii se fundamenteaza pe prezumptia falsa ca preotii au o relatie de munca in baza unui contract individual de munca. In mai multe paragrafe Curtea face trimitere la contractul de munca al preo?ilor, ca si cum acesta ar fi o realitate necontestata si necontestabila.

Astfel "Curtea noteaza ca preotii si personalul laic isi exercita atributiile in cadrul Bisericii ortodoxe romane in temeiul unui contract individual de munca" (§§ 64). "Angajatii clerici si laici ai Bisericii au dreptul sa de bucure de drepturi sindicale in aceeasi masura ca si ceilalti salariati" (§§ 62). "Curtea apreciaza ca relatia fondata pe un contract de munca nu ar putea fi "clericalizata" astfel incat sa iasa din sfera de aplicare a oricarei norme civile" (§§ 65).

Curtea nu precizeaza insa care este temeiul juridic in baza caruia preotii au obligatia incheierii unui contract individual de munca. De unde rezulta faptul ca acestia ar avea incheiate contracte individuale de munca? Este pur si simplu o afirmatie care induce in eroare. Este o afirmatie atat de puternica si de clara, incat nici un cititor al acestei hotarari nu mai analizeaza daca preotii au sau nu au contract individual de munca (1).

De altfel, in masura in care in legislatia romana preotii ar fi fost asimilati lucratorilor si ar fi avut obligativitatea incheierii unui contract individual de munca, este de forta evidentei ca s-ar fi aplicat dispozitiile Legii nr. 54/2003 – Legea sindicatelor.

Curtea nu precizeaza care este temeiul juridic care impune preotilor incheierea contractului individual de munca. Dimpotriva, legislatia romana, avand in vedere Legea cultelor, in virtutea autonomiei cultelor, lasa fiecarui cult dreptul de a alege regimul juridic al relatiei de munca dintre preoti si cultul religios recunoscut.

Conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor (2), "cultele isi aleg, numesc, angajeaza sau revoca personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementari".

Astfel, sunt culte religioase, precum cel ortodox, musulman s.a., care au optat pentru o relatie de slujire si misiune liber asumata, si sunt culte, precum cel evanghelic, care a decis sa opteze pentru o relatie fundamentata pe incheierea unui contract individual de munca.

Astfel, conform art. 123 alin. (7) din Statutul BOR (3), "raportul intre personalul clerical si Centrul eparhial este unul de slujire si misiune liber asumata, conform marturisirii (declaratiei) solemne publice rostite si semnate de catre fiecare candidat inaintea hirotoniei intru preot.

Conform art. 36 alin. (2) lit. k) din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Crestine dupa Evanghelie din Romania – Uniunea Bisericilor Crestine dupa Evanghelie din Romania (4): "Comitetul de presbiteri indeplineste urmatoarele atributii: k) angajarea si desfacerea contractului de munca al personalului spiritual si/sau administrativ".

Observam asadar faptul ca BOR a optat pentru o relatie bazata pe slujire si misiune liber asumata, in vreme ce Biserica Evanghelica a optat pentru o relatie contractuala cu personalul spiritual.

Este dreptul fiecarui cult religios recunoscut de a optat asupra relatiei pe care doreste sa o dezvolte cu slujitorii ei, in temeiul dreptului absolut de autonomie recunoscut prin Constitutie si lege.

In masura in care se va statua ca si in cadrul BOR trebuie sa existe relatii bazate pe contracte individuale de munca intre preoti si Biserica, desi BOR a optat pentru un tip de relatie spirituala, atunci vom fi in fata unei ingerinte majore a statului in organizarea cultelor religioase, ceea ce este evident inadmisibil din perspectiva jurisprudentei CEDO, deoarece se incalca Canonul 34 Apostolic (vom vorbi de acest canon in studiul pe care l-am dedicat relatiei de munca a preotilor).

In concluzie, CEDO a comis o greseala jenanta in stabilirea situatiei de fapt in cauza Pastorul cel bun v. Romania.

-----------
(1) Precizez ca am pierdut mai bine de 5 ore pentru a gasi temeiul juridic in baza caruia preotii trebuie sa incheie contracte de munca, plecand de la afirmatia atat de categorica a judecatorilor CEDO ca preotii au contracte individuale de munca. Concluzia a fost contrara sustinerilor CEDO, preotii nu au contracte individuale de munca, ci relatia lor este una de slujire si misiune liber asumata.
(2) Publicata in "Monitorul Oficial al Romaniei", partea I, nr. 11/2007.
(3) Aprobat prin H. G. nr. 53/2008 privind recunoasterea Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, publicata in "Monitorul Oficial al Romaniei", partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2008.
(4) Aprobat prin H. G. nr. 897/2008 privind recunoasterea Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Crestine dupa Evanghelie din Romania – Uniunea Bisericilor Crestine dupa Evanghelie din Romania, publicata in "Monitorul Oficial al Romaniei", partea I, nr. 638 din 04/09/2008.


Detalii autor
avocat Costel GILCA
Director - Revista de Drept Social
CostelGilca.ro
(absolvent al Seminarului Teologic Liceal "Sf. Nicolae" si al Facultatii de Drept - Universitatea din Bucuresti)

08-03-2012