Pe nevazute in Romania ultimilor ani si-a facut loc, mai intai timid, iar apoi extrem de virulent, un nou fenomen permis in mod inexplicabil de lege: comercializarea si consumul de susbstante halucinogene, denumite popular substante etnobotanice.

M-a socat inca de la inceput lipsa reactiei leguitorului. Intrarea pe piata a acestor substante ce nu sunt nimic mai prejos decate drogurile, chiar daca foarte multa lume se tot chinuie sa le diferentieze de acestea, ar fi trebuit sa ridice imediat si problema responsabilitatii celor in masura sa ne protejeze de asa ceva.

Evident ca mai nimic nu s-a facut, mii de copii s-au nenorocit, probabil pe viata, datorita acestor substante, au devenit dependenti si viata le-a fost furata. Nu mai trebuie sa mentionez faptul ca s-au inregistrat si multe decese.

Incercarile penibile de a linisti opinia publica printr-o aparenta lupta a autoritatilor impotriva acestor substante s-a concretizat prin OUG 6/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substantelor si preparatelor stupefiante si psihotrope au adus extrem de mult fum in presa, fum ce odata disipat, a permis continuarea operatibilitatii acestui flagel fara restrictii majore.

Este extrem de penibil sa incerci sa interzici o lista exacta de substante considerate periculoase, in timp ce alte mii de substante se creaza anual in laboratoarele din China si sunt trimise catre Romania fara nicio ingradire.

In prezent asistam la un spectacol macabru: oamenii mor din cauza acestor substante, in timp ce doar local, anumite consilii locale decid inchiderea acestor magazine, dar nu prea stiu ce fundament legal sa dea.

In Bucuresti, in anumite sectoare magazinele sunt interzise, dar raman bine-merci in alte sectoare, deci totul e o furtuna intr-un pahar cu apa.

Toti se plang ca .... nu exista o reactie la nivel national, toti dau din maini a neputinta.

Sper totusi ca persoanele in masura sa faca ceva sa mai aiba un dram de ratiune si sa inteleaga ca maine este foarte posibil ca propriul copil sa intre intr-un astfel de magazin si... din acel moment totul este pierdut.

11-02-2011