Fiecare meserie, profesie presupune riscuri. De un fel sau de altul. Ca politist, ca bodyguard, ca procuror intelegi ca te poti trezi cu amenintari, amenintari ce uneori sunt duse la indeplinire.

Unele profesii beneficiaza de o legislatie mai dura (in realitate, mecanismul greoi de punere in aplicare a legilor, face ca de multe ori chiar si existenta acestui beneficiu sa fie in van). Alte profesii beneficiaza de sporuri.

Avocatii nu beneficiaza de nimic. Nici de sporuri, ba chiar de multe ori apare pretentia ca ei sa munceasca benevol, sa dea sfaturi benevol, sa raspunda la emailuri elaborate cu sfaturi juridice, sa redacteze benevol, eventual sa si reprezinte in instanta tot benevol. La inceputul intrarii mele in avocatura, am fost surprinsa teribil de aceasta atitudine: vecini, prieteni, necunoscuti ma sunau duminica la pranz sau in timpul orelor de odihna, sau in timpul orelor de lucru, cu pretentia sa le dau informatii. Pe langa caracterul total neprofesionist al acestui tip de consultatii date in aceste conditii, pe langa faptul ca avocatii nu sunt birou de informatii, pe langa faptul ca avem si noi ca orice alt om dreptul la ore de odihna, de petrecut alaturi de familie, apare si ideea ca eu, ca avocat, nu ma duc la instalator, dentist, farmacist, notar, medic,zugrav, etc… fara a avea un ban in buzunar si in niciun caz nu ii pretind sa imi munceasca pe gratis.

Perceptia omului de rand fata de avocat este de multe ori halucinanta. Propria mea verisoara atunci cand vorbeste despre onorariul avocatului, ii spune “bacsis”. In opinia ei, sa platesti un om ce munceste pentru tine este ok, cu exceptia situatiei in care acel om este avocat. Atunci este… anormal, este bacsis.

M-am gandit ca poate aceasta perceptie vine din vremea in care avocatii erau arondati unei Judecatorii… verisoara mea traia cu gandul ca statul ne plateste iar onorariul luat de noi este doar ceva suplimentar cerut de noi.

Una dintre situatiile reprezentative duse la extrem in perioada stagiaturii mele a fost aceea in care, intr-o sambata seara pe la ora 20.00 am fost sunata de o persoana ce m-a rugat “din tot sufletul” sa ii dau niste sfaturi. Dupa ce am pierdut o jumatate de ora (in conditiile in care aveam un program, fiind sambata seara) sa inteleg situatia in care se afla, dupa ce i-am dat sfaturile necesare, m-a rugat sa revina si a doua zi pentru a-mi cere alte detalii. A doua zi, deci duminica, a revenit cu intrebari suplimentare. Am ajutat-o si atunci si am incheiat discutia. Seara insa pe la ora 20.00 m-a sunat din nou si dupa alte cateva intrebari mi-a spus ca doreste sa treaca pe la cabinetul unde eu imi desfasuram activitatea pentru a-I spune mai pe larg inca odata ce are de facut.
I-am mentionat ca am ajutat-o cat am putut, dar ca la Cabinet daca va veni, consultatia juridica se plateste. Persoana si-a schimbat atitudinea si cu o voce rece mi-a spus: da ce, pentru doua trei cuvinte pe care o sa mi le spui tu la cabinet sa dau bani? Stiu tot ce trebuie facut.

Am realizat ca singura vinovata am fost eu, mi-am luat lectia si am mers mai departe. Au trecut ani de atunci, asist la diverse discutii intre justitiabili (cozile de la arhiva si registratura imi permit sa ascult adevarate saga), si singura concluzie la care eu personal am ajuns, este aceea ca omul fiind un zoon politikon, dar totusi un animal, ataca veriga cea mai slaba din punctul de vedere al drepturilor si protectiei oferite de lege.

Realitatea este ca, in sistemul actual, avocatul este in anumite situatii cel mai putin protejat dintre toti confratii lui de profesie juridica. Tristetea este ca nu vad niciun proiect care sa plece de la experientele avocatilor din alte tari (Germania, Olanda, Anglia,….) bazandu-se pe experienta avocatilor ce profeseaza in Romania dar inscrisi in barourile acestor tari.

Si in incheierea reflectiilor mele doresc sa o felicit pe colega avocat din Timisoara, care, din cate am inteles, a declarat ca va continua sa isi apere clientii in ciuda atacului a carei victima a fost (Reportaj TVR).
Imi exprim insa indoiala ca o simpla condamnare pentru o infractiune de loviri si alte violente, in cazul in care se va dovedi ca sunt vinovati (fireste), ii va putea face pe cei ce au lovit-o sa simta remuscari sau sa previna astfel de atitudini ulterioare din partea lor sau a altora.

22-09-2009