DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Reflectii inutile


Magdalena Popeanga



Fiecare meserie, profesie presupune riscuri. De un fel sau de altul. Ca politist, ca bodyguard, ca procuror intelegi ca te poti trezi cu amenintari, amenintari ce uneori sunt duse la indeplinire.

Unele profesii beneficiaza de o legislatie mai dura (in realitate, mecanismul greoi de punere in aplicare a legilor, face ca de multe ori chiar si existenta acestui beneficiu sa fie in van). Alte profesii beneficiaza de sporuri.

Avocatii nu beneficiaza de nimic. Nici de sporuri, ba chiar de multe ori apare pretentia ca ei sa munceasca benevol, sa dea sfaturi benevol, sa raspunda la emailuri elaborate cu sfaturi juridice, sa redacteze benevol, eventual sa si reprezinte in instanta tot benevol. La inceputul intrarii mele in avocatura, am fost surprinsa teribil de aceasta atitudine: vecini, prieteni, necunoscuti ma sunau duminica la pranz sau in timpul orelor de odihna, sau in timpul orelor de lucru, cu pretentia sa le dau informatii. Pe langa caracterul total neprofesionist al acestui tip de consultatii date in aceste conditii, pe langa faptul ca avocatii nu sunt birou de informatii, pe langa faptul ca avem si noi ca orice alt om dreptul la ore de odihna, de petrecut alaturi de familie, apare si ideea ca eu, ca avocat, nu ma duc la instalator, dentist, farmacist, notar, medic,zugrav, etc… fara a avea un ban in buzunar si in niciun caz nu ii pretind sa imi munceasca pe gratis.

Perceptia omului de rand fata de avocat este de multe ori halucinanta. Propria mea verisoara atunci cand vorbeste despre onorariul avocatului, ii spune “bacsis”. In opinia ei, sa platesti un om ce munceste pentru tine este ok, cu exceptia situatiei in care acel om este avocat. Atunci este… anormal, este bacsis.

M-am gandit ca poate aceasta perceptie vine din vremea in care avocatii erau arondati unei Judecatorii… verisoara mea traia cu gandul ca statul ne plateste iar onorariul luat de noi este doar ceva suplimentar cerut de noi.

Una dintre situatiile reprezentative duse la extrem in perioada stagiaturii mele a fost aceea in care, intr-o sambata seara pe la ora 20.00 am fost sunata de o persoana ce m-a rugat “din tot sufletul” sa ii dau niste sfaturi. Dupa ce am pierdut o jumatate de ora (in conditiile in care aveam un program, fiind sambata seara) sa inteleg situatia in care se afla, dupa ce i-am dat sfaturile necesare, m-a rugat sa revina si a doua zi pentru a-mi cere alte detalii. A doua zi, deci duminica, a revenit cu intrebari suplimentare. Am ajutat-o si atunci si am incheiat discutia. Seara insa pe la ora 20.00 m-a sunat din nou si dupa alte cateva intrebari mi-a spus ca doreste sa treaca pe la cabinetul unde eu imi desfasuram activitatea pentru a-I spune mai pe larg inca odata ce are de facut.
I-am mentionat ca am ajutat-o cat am putut, dar ca la Cabinet daca va veni, consultatia juridica se plateste. Persoana si-a schimbat atitudinea si cu o voce rece mi-a spus: da ce, pentru doua trei cuvinte pe care o sa mi le spui tu la cabinet sa dau bani? Stiu tot ce trebuie facut.

Am realizat ca singura vinovata am fost eu, mi-am luat lectia si am mers mai departe. Au trecut ani de atunci, asist la diverse discutii intre justitiabili (cozile de la arhiva si registratura imi permit sa ascult adevarate saga), si singura concluzie la care eu personal am ajuns, este aceea ca omul fiind un zoon politikon, dar totusi un animal, ataca veriga cea mai slaba din punctul de vedere al drepturilor si protectiei oferite de lege.

Realitatea este ca, in sistemul actual, avocatul este in anumite situatii cel mai putin protejat dintre toti confratii lui de profesie juridica. Tristetea este ca nu vad niciun proiect care sa plece de la experientele avocatilor din alte tari (Germania, Olanda, Anglia,….) bazandu-se pe experienta avocatilor ce profeseaza in Romania dar inscrisi in barourile acestor tari.

Si in incheierea reflectiilor mele doresc sa o felicit pe colega avocat din Timisoara, care, din cate am inteles, a declarat ca va continua sa isi apere clientii in ciuda atacului a carei victima a fost (Reportaj TVR).
Imi exprim insa indoiala ca o simpla condamnare pentru o infractiune de loviri si alte violente, in cazul in care se va dovedi ca sunt vinovati (fireste), ii va putea face pe cei ce au lovit-o sa simta remuscari sau sa previna astfel de atitudini ulterioare din partea lor sau a altora.

22-09-2009



Comentarii introduse

rora [23-09-2009]
----------------
Da, aceleasi lucruri mi s-au intamplat si mie. Chiar daca eu nu am avut de traversat stagiatura, deoarece, cu 16 ani vechime in functia de consilier juridic, am intrat in barou achitand taxa prevazuta de lege.
In rest, aceleasi telefoane de la prieteni, aceleasi pretentii de gratuitati, aceleasi ore pe care le doream petrecute in liniste, in familie si aceleasi reprosuri vis-a-vis de c/valoarea consultatiilor date pe fuga, pentru ca...”erau o nimica toata”. Parca totul e tras la xerox, sau la indigo. Dar a mai fost ceva, pozitiv dintr-un anumit punct de vedere), dar care, in loc sa ma bucure, m-a intristat. Eram “cotata” altfel, pentru ca acum eram... avocat. Dar acest fapt nu se reflecta in onorariu, ci in modul in care eram privita. Adica, acum eram...altcineva, sau, poate, tocmai acum eram...cineva..Desi, eram aceeasi persoana la care veneau sa le rezolve diverse probleme. Nu devenisem nici mai desteapta, nici mai intelegatoare, nici mai bine pregatita. Si ma refer la persoane care m-au cunoscut sub ambele “forme de prezentare”.Dar, cat de mult conta pentru ei!!!


carpatina [05-10-2009]
----------------
Avocatul german, daca ii ceri un sfat juridic, niciodata nu ti-l da asa, pur si simplu. Sta un pic, se gandeste, apoi iti explica sa vii cu toate actele pe care le ai acasa, sa vii la biroul lui, fiindca altfel nu isi poate forma o impresie concreta despre situatie si deci nici un sfat adecvat in rezolvarea chestiunii nu il poate da. Eu zic sa se ia un astfel de model de la avocatul german. Cand ajungi la sediul lui cu actele, te intreaba intai daca ai asigurare "ADVOCARD" sau daca primesti ajuotr social, iti face el toate formularele ca sa primesti ajutor public judiciar si le depune el la judecatorie in locul tau, sau te intreaba daca ai bani sa-i platesti o prima consultatie. Daca in nici una din cele trei variante nu te incadrezi, iti poti aduna hartiile si sa te descurce cine vrea, ca el fara bani nu misca nici macar o pleoapa.



Introducere comentariu 20-09-2018  


Nu poti introduce un comentariu nou fara a fi inregistrat.
Pentru a te inregistra ca membru intra aici







Alte articole





Termeni juridici, grupare tematica



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
21 useri online

Useri autentificati: