Matematica este o stiinta frumoasa, prin exactitatea ei. In cadrul creat de-a lungul timpului de geniali pasionati ai stiintelor exacte, cei care patrund in lumea matematicii simt ca totul poate fi descoperit, controlat, cunoscut. Si asa este, un bogat volum de reguli, legi, axiome, postulate guverneaza cadrul "juridic" al acestei lumi. De multe ori, matematicieni eminenti, descoperitori de noi si noi reguli, adevarate personalitati ale lumii abstracte ale matematicii, in viata de zi cu zi au fost inadaptati, rupti de o existenta rationala si normala. Si asta intrucat, in timp ce societatea umana nu le putea oferi un punct de sprijin real, nu le putea aduce micile fericiri ale vietii de zi cu zi, intrarea in lumea matematicii reprezenta o alternativa fericita, plina de satisfactii, oferindu-le, in plus, un control exact al "evenimentelor". In timp ce lumea, guvernata de cadrul juridic al vremii le oferea instabilitate si insecuritate, matematica, guvernata de cadrul strict al regulilor sale aducea stabilitate. Ne punem intrebarea, atunci, ce lipseste unei societati ce nu poate oferi membrilor sai o siguranta si un control multumitor asupra propriei vieti.

Trecand peste criticile punctuale aduse inerent diferitelor sisteme juridice, asupra aplicarii lor in societate, discutia poate aluneca, insa, si asupra naturii umane. Imprevizibila, plina de contraste, variata din toate punctele de vedere, natura umana aduce cu consecventa semnele de intrebare ale existentei unei societati guvernate in egala masura de niste legi (perfecte sau nu) dar si de propria fiinta. Voit sau nu, aruncarea responsabilitatii privind imperfectiunile societatii cad asupra sistemului juridic si a institutiilor care il impun/aplica, dar, de cele mai multe ori, aceasta este doar un efect al societatii unde acest cadru exista. Sa fie, oare, doar o intamplare ca societatile si civilizatiile cele mai puternice au si cel mai bun sistem juridic, precum si cea mai eficienta aplicare? Greu de crezut.

Revenind la stiintele exacte, trebuie spus ca si acestea, la randul lor, au, pe langa reguli stricte, nenumarate limitari, presupuneri, conventii, care, intr-un tot unitar si controlat, creeaza un mediu controlabil. Ce ar fi daca s-ar dovedi la un moment dat ca Postulatul lui Euclid este fals? Intregul monument al matematicii, construit in mii de ani, s-ar darama precum unui castel de nisip si intreaga sa lume ar fi lasata intr-o dezordine absoluta. Revenind la societatea umana, insa, imi pun intrebarea ce s-ar intampla daca una din legile sale fundamentale, ar fi desfiintata, abrogata? Efectele ar fi, evident, destul de importante (un exemplu in acest sens, foarte accesibil noua, poate fi adus si de impunerea comunismului in tarile Europei de Est), dar nici pe departe la fel de devastatoare. Societatea, bazata pe o elasticitate instrinseca, s-ar adapta la noile conditii, schimbarile de ansamblu ar fi minime, inertia ar face ca schimbarile sa nu fie atat de dureroase.

Chiar daca intentia acestor randuri nu este aceea de a aduce laude unei societati pentru imperfectiunile ei, o concluzie poate fi fortata aici: conteaza mai putin cadrul in care evoluam, el poate fi usor schimbat, imbunatatit sau degradat. Ceea ce conteaza se afla undeva mult mai ascuns, de o subtilitate deosebita, in insasi natura firii umane, cea aflata in eterna incercare de a controla incontrolabilul.

23-09-2006