Cand am parcurs pentru prima data Statutul profesiei de avocat, am fost impresionata (proaspat absolventa fiind) de principiile fundamentale ce guverneaza aceasta profesie: a) principiul legalitatii; b) principiul libertatii; c) principiul independentei; d) principiul autonomiei si descentralizarii; e) principiul pastrarii secretului profesional.

Imaginea mea despre aceasta profesie a devenit una impresionanta, avocatul devenise in ochii mei un om urias, un monument al independentei si profesionalismului. M-am gandit atunci ca este cea mai frumoasa profesie din lume, lipsita de orice constrangere majora, alta decat Legea. Indragostita de profesia de avocat, priveam, de cate ori aveam ocazia distinsii si distinsele domni si doamne avocat, in exercitarea profesiei, asteptand un spectacol extraordinar in momentul in care acestia se ridicau si incepeau concluziile finale.

Prima surpriza neplacuta a fost atunci cand, un domn avocat a carei varsta o depasea pe cea a tatalui meu, a carei distinctie o depasea pe cea a multor politicieni ai vremii, a fost pus intr-o situatie jenanta de catre onorata instanta. Acel moment in care acel domn avocat a fost nevoit sa linga pur si simplu niste timbre pentru a le lipi, in fata tuturor, timbre aruncate pur si simplu de catre un judecator care ii putea fi copil, m-a urmarit mult timp de atunci incolo.

Intre timp am revenit cu picioarele pe pamant, anii au trecut, aducand cu ei o furie neputincioasa a omului care este atat de marunt incat parerea sa nu conteaza si nici nu va conta vreodata. Si are atat de multe de spus. Profesia de avocat mi-a aparut in fata prinsa in constrangeri absurde, aduse de imposibilitatea de a avea drepturi depline de a isi reprezenta clientul, de a beneficia de o pozitie egala celorlalte parti implicate in proces, de a beneficia de o protectie sociala corespunzatoare, macar egala cu cea a celorlalte categorii profesionale.

Distinctia profesiei, atat de evidenta prin prisma rolului sau in proces, este umbrita de cadrul in care acesta isi desfasoara activitatea. Din fericire, insa, majoritatea avocatilor reusesc sa treaca peste aceste obstacole si sa-si exercite profesia in mod cel putin onorabil. Pentru ca, nu-i asa, de cele mai multe ori omul reuseste sa se adapteze si sa se impuna in orice conditie potrivnica, iar valoarea sa razbate in cele mai dificile situatii. Nu acesta este secretul de a fi mereu un castigator?

10-11-2005