Dintr-un anumit punct de vedere, exista sisteme inchise sau deschise, prin natura lor. Aceasta caracteristica nu vine de la oameni, este cuprinsa in esenta acelui sistem, iar oamenii, acceptand sau nu acest lucru, pot incerca sa il schimbe sau cauta sa se adapteze.

Nu vorbesc aici despre comunitati de oameni, ci de anumite elemente sau concepte. A incerca sa le schimbi modul de inchidere/deschidere poate fi un lucru benefic, dar poate fi si extrem de nociv, in functie de cum este de adaptata societatea umana la aceasta schimbare.

Exemplele pot fi multe, pornind de la deschiderea inregistrata de-a lungul ultimilor veacuri asupra sistemului vot, devenit universal, deschidere care sta la baza societatii democratice, elementul principal al progresului inregistrat de civilizatia umana din intreaga ei evolutie de dupa antichitate. Alte exemple benefice ar putea fiL deschiderea sistemului de invatamant, deschiderea societatii catre egalitatea de sanse a femeilor si barbatilor si exemplele ar putea continua.

Toate aceste povesti de succes au avut la baza confluenta dintre doua caracteristici: pe de o parte sistemul respectiv a putut, prin natura sa, sa sufere aceasta schimbare, iar, pe de alta parte, societatea umana era pregatita pentru aceasta schimbare si chiar de multe ori o cerea.

Exista, de asemeni, exemple de succes pentru sisteme ce au devenit inchise, si aici am putea enumera infiintarea categoriilor profesionale care au obtinut exclusivitatea practicarii respectivelor profesii, infiintarea standardelor si regulamentelor internationale si, deloc in ultimul rand, impunerea sistemelor legislative si de Drept.

In functie de natura sistemelor, inchiderea sau deschiderea a reprezentat un element de progres in dezvoltarea societatii umane, aceste schimbari avand loc cu preponderenta in decursul ultimilor sute de ani. Incurajata de aceste succese, societatea a incercat schimbari si acolo unde natura sistemelor nu permitea acest lucru si un astfel de exemplu ar putea fi chiar prohibitia alcoolului din America sfarsitului de secol XIX. Insuccesul acelei schimbari si anomaliile create sunt o dovada a inexistentei potrivirii intre natura sistemului schimbat si societate.

Din nefericire, insa, ultimii ani au adus cu ei o serie de fortari de schimbare a unor sisteme, schimbari pentru care societatea nu e nici pe departe pregatita si nici nu o cere in mod special. Incercarea de a elimina restrictiile impuse drogurilor, pe motiv ca aceasta deschidere ar duce la o scadere a incidentei acestei plagi a societatii asupra tinerilor, consider ca va avea un efect opus. Exemplele pot continua si in acest caz, mergand chiar pana la intentii de desfiintare a drepturilor de autor pe Internet.

De multe ori, schimbarea poate merge pana la o anumita limita, impusa de societate si de echilibrul ei, iar deschiderea/inchiderea trebuie amanata sau chiar suprimata, nefiind benefica. Problema este insa de cele mai multe ori, stabilirea acestei limite, intrucat si schimbarea, atunci cand este facuta fara discernamant, poate provoca dezechilibre mult mai mari decat neaplicarea ei. Pe umerii societatii apasa intreaga responsabilitate, de a decide daca un sistem trebuie inchis sau deschis, prin implicare si rectie.

Ce se intampla atunci cand societatea este caracterizata prin lipsa de reactie si implicare? Schimbarea are loc, societatea este nevoita sa suporte (pe merit) efortul chinuitor si traumatizant al gasirii unui nou echilibru, generatii intregi sunt afectate profund. Ce este mai rau, insa, este faptul ca de cele mai multe ori, experientele proaste sunt asimilate ca schimbari si progres, si totul merge inainte. Pentru ca genul asta de societate este caracterizata de o imensa mandrie.

28-07-2005