"Sanul lui Adam" nu e intotdeauna caracterizarea locului nostru de munca. Poate Waterloo, Marasesti sau Oituz. Cu ploi si ninsori si gheata la mal. Eu, interesul meu, opinia mea, poate fi total diferita de cele ale colegilor sau ale sefului, astfel incat atmosfera de la munca poate fi descrisa oricum, dar nu destinsa si calma.

La nivelul grupului, echipei, aceasta situatie trebuie depasita, altfel tensiunea creata, nervii, vor rabufni. Important ar fi sa nu "luam personal" diferentele de opinii. Colegii, oamenii din jur, nu vor sa ne raneasca pe noi, nu-si propun asta. Doar ca, atunci cand apar probleme, cum ar fi: alocarea resurselor, mai ales daca acestea sunt insuficiente, distribuirea puterii intre colegi aflati in competitie, exercitarea influentei asupra sefilor, colegilor, subalternilor, opiniile pot fi divergente.

Primul pas in rezolvarea unui conflict ar fi negocierea. Nu respingem "a priori" interesele, dorintele, ideile celuilalt. Fiecare ar trebui sa-si sustina, cu argumente, civilizat, opiniile, ascultandu-le, cu respect, pe ale celuilalt/celorlalti. De exemplu, in cazul cenzurii unui articol, este posibil ca interesele colegilor, care sustin libertatea de exprimare, sa fie in conflict cu optiunea sefilor – ca este bine sa pastram un limbaj colocvial si o relatie "calduta" cu vedetele locale si cu persoanele potente financiar – este cunoscuta. În acest caz, se poate negocia asupra intereselor divergente prin: adoptarea unei pozitii de colaborare, flexibilitate in sustinerea propriilor interese, intelegerea prioritatilor (interesele sefilor, institutiei), identificarea unor alternative care sa imbine interesele ambelor parti, considerarea celorlalte grupuri ca parteneri intr-o activitate comuna.

Ar trebui sa intelegem faptul ca principiile si valorile importante pentru noi si pentru diverse alte parti ale grupului s-ar putea sa nu concorde, astfel incat o solutie acceptabila nu poate fi decat rezultatul unui compromis.

Compromisul este o solutie posibila, dar nu sigura. Unele situatii permit compromisul, altele nu. Daca acceptarea lui presupune negarea unor principii si valori de baza, efectele pe termen lung ar putea fi negative, nu doar pentru tine, ca persoana, ci si pentru grup/ institutie, in ansamblu. Vei simti ca esti la discretia celorlalti, ca opinia ta nu conteaza, ca muncesti degeaba, ca eforturile tale, perseverenta de care dai dovada, desi sustinute si incununate de succes, in opinia ta, nu sunt tocmai ceea ce se asteapta de la tine. Treptat, locul de munca nu va mai fi spatiul in care sa dai tot ce ai mai bun, sa fii tenace si motivat.

Toleranta limitata, moderata, este cheia. Toleranta fata de opiniile si convingerile celorlalti presupune capacitatea noastra de a respecta dreptul celorlalti de a avea propria ideologie, propriul stil de viata, obiceiuri si credinte diferite. Existenta diversitatii in viata de zi cu zi ar trebui sa fie bazata pe intelegerea beneficiilor aduse de o comunitate alcatuita din oameni cu credinte, opinii si idealuri diferite. Comunicarea cu cei care au opinii diferite ne poate imbogati experienta personala, ne ajuta sa descoperim aspecte ale unor probleme pe care singuri nu le-am fi sesizat, sa ne modificam sau schimbam propriile noastre pareri si atitudini.

Toleranta si respectul nu exclud alegerea. Daca dezaprobam in totalitate o purtare, un program politic, un mod de a solutiona problemele; daca, obiectivi fiind, in masura in care aceste lucru este posibil, consideram ca viata noastra se bazeaza pe alte valori si pe principii cu totul diferite, ne retragem cu eleganta.

Autori
Infomunca.ro

08-12-2015