DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Codul de Procedura Penala
Proiectul Codului de Procedura Penala din 25 februarie 2009



Materialul de fata a fost preluat de pe site-ul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti www.Just.ro - Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti. DreptOnline.ro recomanda consultarea versiunii oficiale pentru ultimile modificari.





PARTEA GENERALA



Titlul I - PRINCIPIILE SI LIMITELE APLICARII LEGII PROCESUAL PENALE


Art. 1. Normele de procedura penala si scopul acestora

(1) Normele de procedura penala reglemenateaza desfasurarea procesului penal si a altor proceduri judiciare in legatura cu o cauza penala.
(2) Normele de procedura penala urmaresc asigurarea exercitarii eficiente a atributiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor partilor si a celorlalti participanti in procesul penal astfel incat sa fie respectate prevederile Constitutiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementari comunitare, precum si ale pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte.

Art. 2. Separarea functiilor judiciare

(1) In procesul penal se exercita urmatoarele functii judiciare:
a) functia de urmarire penala;
b) functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei in faza de urmarire penala;
c) functia de verificare a legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata;
d) functia de judecata.
(2) Functiile judiciare se exercita din oficiu, afara de cazul cand, prin lege se dispune altfel.
(3) In desfasurarea procesului penal exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea unei alte functii judiciare
(4) In exercitarea functiei de urmarire penala, procurorul si organele de cercetare ale politiei judiciare strang probele necesare pentru a se constata daca exista sau nu temeiuri de trimitere in judecata.
(5) Asupra actelor si masurilor din cadrul urmaririi penale, care restrang drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, dispune judecatorul desemnat cu atributii in acest sens, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(6) Asupra legalitatii actului de trimitere in judecata, a probelor pe care se bazeaza acesta, precum si a legalitatii solutiilor de netrimitere in judecata se pronunta judecatorul de camera preliminara, in conditiile legii .
(7) Judecata se realizeaza de catre instanta, in complete legal constituite.

Art. 3. Prezumtia de nevinovatie

(1) Oricare persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni este prezumata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr o hotarare penala definitiva.
(2) Dupa administrarea intregului probatoriu, orice indoiala in formarea convingerii organelor judiciare se interpreteaza in favoarea suspectului sau inculpatului.

Art. 4. Aflarea adevarului

(1) Organele judiciare au obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana suspectului sau inculpatului .
(2) Organele de urmarire penala au obligatia de a strange si de a administra probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului.

Art. 5. Ne bis in idem
Nicio persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru savarsirea unei infractiuni atunci cand fata de acea persoana s-a pronuntat anterior o hotarare penala definitiva cu privire la aceeasi fapta, chiar si sub alta incadrare juridica.

Art. 6. Obligativitatea punerii in miscare si exercitarii actiunii penale

(1) Procurorul este obligat sa puna in miscare si sa exercite actiunea penala din oficiu atunci cand exista probe din care rezulta motive intemeiate cu privire la savarsirea unei infractiuni.
(2) In cazurile si in conditiile prevazute expres de lege, procurorul poate renunta la exercitarea actiunii penale daca, in raport cu elementele concrete ale cauzei, nu exista un interes public in realizarea obiectului acesteia .
(3) In cazurile prevazute expres de lege, procurorul pune in miscare si exercita actiunea penala dupa introducerea plangerii prealabile a persoanei vatamate sau dupa obtinerea autorizarii ori sesizarii organului competent, sau indeplinirea unei alte conditii prevazuta de lege.

Art. 7. Caracterul echitabil si termenul rezonabil al procesului penal
Organele judiciare au obligatia de a desfasura urmarirea penala si judecata cu respectarea garantiilor procesuale si a drepturilor partilor si ale subiectilor procesuali astfel incat sa fie constatate la timp si in mod complet faptele care constituie infractiuni, nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-un termen rezonabil

Art. 8. Dreptul la libertate si siguranta

(1) In cursul procesului penal este garantat dreptul oricarei persoane la libertate si siguranta.
(2) Orice masura privativa sau restrictiva de libertate se dispune in mod exceptional si doar in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
(3) Orice persoana arestata are dreptul de a fi informata in cel mai scurt timp, si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si are dreptul de a formula contestatie impotriva dispunerii masurii.
(4) Atunci cand se constata ca o masura privativa sau restrictiva de libertate a fost dispusa in mod nelegal, organele judiciare competente au obligatia de a dispune revocarea masurii si, dupa caz, punerea in libertate a celui retinut sau arestat.
(5) Orice persoana fata de care s-a dispus in mod nelegal, in cursul procesului penal, o masura privativa de libertate, are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege.

Art. 9. Dreptul la aparare

(1) Partile si subiectii procesuali principali au dreptul de a se apara ei insisi sau de a fi asistati de avocat.
(2) Partile, subiectii procesuali principali si avocatul au dreptul sa beneficieze de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii.
(3) Suspectul are dreptul de a fi informat, inainte de a fi ascultat, despre fapta pentru care este cercetat si incadrarea juridica a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat in cel mai scurt timp, despre fapta pentru care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva lui si incadrarea juridica a acesteia.
(4) Inainte de a fi ascultati, suspectului si inculpatului trebuie sa li se puna in vedere ca au dreptul de a nu face nicio declaratie.
(5) Organele judiciare au obligatia de a asigura exercitarea deplina si efectiva a dreptului la aparare de catre parti si subiectii procesuali principali in tot cursul procesului penal.
(6) Dreptul la aparare trebuie exercitat cu buna-credinta, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.

Art. 10. Respectarea demnitatii umane si a vietii private

(1) Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane.
(2) Respectarea vietii private, a domiciliului si a corespondentei sunt garantate. Restrangerea exercitarii acestor drepturi nu este admisa decat in conditiile legii si daca aceasta este necesara intr-o societate democratica.

Art. 11. Limba oficiala si dreptul la interpret

(1) Limba oficiala in procesul penal este limba romana.
(2) Cetatenii romani apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba materna in fata instantelor de judecata, actele procedurale intocmindu-se in limba romana.
(3) Partilor si subiectilor procesuali care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana ori nu se pot exprima li se asigura, in mod gratuit, posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului, de a vorbi, precum si de a pune concluzii in instanta, prin interpret.
(4) In cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreti autorizati, potrivit legii. Sunt inclusi in categoria interpretilor si traducatorii autorizati, potrivit legii.

Art. 12. Aplicarea legii procesuale penale in timp si spatiu

(1) Legea procesuala penala se aplica in procesul penal, actelor efectuate si masurilor dispuse, de la intrarea ei in vigoare si pana in momentul iesirii din vigoare, cu exceptia situatiilor prevazute in dispozitiile tranzitorii.
(2) Legea procesual penala romana se aplica actelor efectuate si masurilor dispuse pe teritoriul Romaniei, cu exceptiile prevazute de lege.


Titlul II - ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL



Capitolul I - Actiunea penala


Art. 13. Obiectul si exercitarea actiunii penale

(1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni.
(2) Actiunea penala se pune in miscare de catre procuror, prin actul de inculpare prevazut de lege si se exercita numai de catre acesta.
(3) Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal, in conditiile legii.

Art. 14. Conditiile de punere in miscare sau de exercitare a actiunii penale
Actiunea penala se pune in miscare si se exercita cand exista probe din care rezulta motive intemeiate de a crede ca o persoana a savarsit o infractiune si nu exista cazuri care impiedica punerea in miscare sau exercitarea acesteia.

Art. 15. Cazuri care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale

(1) Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu exista probe ca o persoana a savarsit o infractiune;
c) exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate;
d) lipseste plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;
e) a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica;
f) a fost retrasa plangerea prealabila in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii;
g) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
h) exista autoritate de lucru judecat;
i) a intervenit un transfer de proceduri catre un alt stat, potrivit legii.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit.
d) si i) actiunea penala poate fi pusa in miscare ulterior, in conditiile prevazute de lege.

Art. 16. Stingerea actiunii penale

(1) In cursul urmaririi penale actiunea penala se stinge prin clasare sau prin renuntare la urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege.
(2) In cursul judecatii actiunea penala se stinge prin pronuntarea unei hotarari definitive.

Art. 17. Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului
In caz de amnistie, de prescriptie, de retragere a plangerii prealabile, de existenta a unei cauze de nepedepsire sau de renuntare a procurorului la urmarirea penala, suspectul ori inculpatul poate cere continuarea procesului penal.


Capitolul II - Actiunea civila


Art. 18. Obiectul si exercitarea actiunii civile

(1) Actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal are ca obiect repararea prejudiciului material sau moral produs prin savarsirea infractiunii.
(2) Actiunea civila se exercita de catre persoana vatamata sau de catre succesorii acesteia, care se constituie partea civila impotriva inculpatului si, dupa caz, a partii responsabile civilmente.
(3) Cand persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa, actiunea civila se exercita in numele acesteia de catre procuror in conditiile art.19 alin. (1) si (2).
(4) Actiunea civila se solutioneaza in cadrul procesului penal, daca prin aceasta nu se depaseste durata rezonabila a procesului.
(5) Repararea prejudiciului material se face potrivit dispozitiilor legii civile, dupa cum urmeaza:
a) in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala sau partiala a unui inscris ori prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta;
(6) Despagubirile se acorda si pentru folosul de care a fost lipsita partea civila.
(7) Repararea prejudiciului moral se face potrivit dispozitiilor legii civile, dupa cum urmeaza:
a) prin plata unei despagubiri banesti;
b) prin dispunerea oricaror masuri necesare pentru inlaturarea atingerii aduse dreptului lezat.

Art. 19. Constituirea ca parte civila

(1) Constituirea ca parte civila se poate face pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
(2) Constituirea ca parte civila se face in scris sau oral, cu indicarea naturii si a intinderii pretentiilor, a motivelor si a probelor pe care acestea se intemeiaza.
(3) In cazul in care constituirea ca parte civila se face oral, organele judiciare au obligatia de a consemna aceasta intr-un proces verbal sau, dupa caz, in incheiere.
(4) In cazul nerespectarii vreuneia dintre conditiile prevazute in alin. (1) si (2), persoana vatamata sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civila in cadrul procesului penal, putand introduce actiunea la instanta civila.
(5) Pana la terminarea cercetarii judecatoresti, partea civila poate:
a) indrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civila;
b) mari sau micsora intinderea pretentiilor;
c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despagubiri banesti, daca repararea in natura nu mai este posibila.
(6) In cazul in care mai multe persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana, care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In cazul in care partile civile nu si-au desemnat un reprezentant, pentru buna desfasurare a procesului penal, desemnarea poate fi dispusa din oficiu de catre organul judiciar.
(7) Daca dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale conventionala unei alte persoane, aceasta nu poate exercita actiunea civila in cadrul procesului penal. Daca transmiterea acestui drept are loc dupa constituirea ca parte civila, actiunea civila se disjunge.
(8) Actiunea civila care are ca obiect repararea prejudiciului rezultat din savarsirea unei infractiuni, exercitata la instanta penala sau la instanta civila, este scutita de taxa de timbru sau de timbru judiciar.

Art. 20. Introducerea in procesul penal a partii responsabile civilmente

(1) Introducerea in procesul penal a partii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea partii civile sau a inculpatului, in termenul prevazut la art.19 alin. (1) .
(2) Atunci cand exercita actiunea civila, procurorul este obligat sa ceara introducerea in procesul penal a partii responsabile civilmente, in conditiile alin. (1) .
(3) Partea responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pana la inceperea dezbaterilor la prima instanta de judecata, luand procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei.
(4) Partea responsabila civilmente are, in ceea ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.

Art. 21. Renuntarea la pretentiile civile

(1) Partea civila poate renunta, in tot sau in parte, la pretentiile civile formulate, pana la terminarea dezbaterilor in apel.
(2) Renuntarea se poate face, fie prin cerere scrisa, fie verbal in sedinta de judecata.
(3) Partea civila nu poate reveni asupra renuntarii si nu poate introduce actiune la instanta civila pentru aceleasi pretentii.

Art. 22. Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile

(1) In cursul procesului penal, cu privire la pretentiile civile, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot incheia o tranzactie sau un acord de mediere, potrivit legii.
(2) Inculpatul, cu acordul partii responsabile civilmente, poate recunoaste, in tot sau in parte, pretentiile partii civile.
(3) In cazul recunoasterii pretentiilor civile, instanta obliga la despagubiri in masura recunoasterii. Cu privire la pretentiile civile nerecunoscute, partile pot administra probe.

Art. 23. Exercitarea actiunii civile de catre sau fata de succesori

(1) Actiunea civila ramane in competenta instantei penale in caz de deces, reorganizare, desfiintare sau dizolvare a partii civile, daca mostenitorii sau dupa caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii acesteia isi exprima optiunea de a continua exercitarea actiunii civile, in termen de cel mult 2 luni de la data decesului sau a reorganizarii, desfiintarii sau dizolvarii.
(2) In caz de deces, reorganizare, desfiintare sau dizolvare a partii responsabile civilmente, actiunea civila ramane in competenta instantei penale daca partea civila indica mostenitorii, sau dupa caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii acesteia, in termen de cel mult 2 luni de la data la care a luat cunostinta de decesul sau, dupa caz, de reorganizarea, desfiintarea sau dizolvarea partii responsabile civilmente.
(3) In cazurile prevazute de alin. (1) si (2), daca se depaseste durata rezonabila a procesului, instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si trimiterea actiunii la instanta civila competenta.

Art. 24. Rezolvarea actiunii civile in procesul penal

(1) In caz de condamnare, instanta se pronunta prin aceeasi hotarare si asupra actiunii civile.
(2) Cand actiunea civila are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibila, instanta dispune ca lucrul sa fie restituit partii civile.
(3) Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris sau la restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.
(4) Cand prin desfiintarea inscrisului sau prin restabilirea situatiei anterioare pot fi afectate drepturile tertilor, instanta disjunge actiunea si o trimite la instanta civila.
(5) In caz de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal in baza art. 15 lit. b) teza I, d), e),
h) si i), instanta lasa nesolutionata actiunea civila.

Art. 25. Disjungerea actiunii civile

(1) Instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si trimiterea ei la instanta competenta potrivit legii civile, cand solutionarea actiunii civile in procesul penal determina depasirea termenului rezonabil al procesului penal.
(2) Disjungerea se dispune de catre instanta, din oficiu ori la cererea procurorului sau a partilor.
(3) Probele administrate in fata instantei penale pana la disjungere pot fi folosite in fata instantei civile, afara de cazul cand instanta civila apreciaza ca este necesara refacerea lor.
(4) Instanta dispune disjungerea actiunii civile si trimiterea ei la instanta competenta potrivit legii civile si in cazul admiterii acordului de recunoastere a vinovatiei in conditiile art. 480.

Art. 26. Cazuri de solutionare a actiunii civile la instanta civila
(1)Daca nu s-au constituit parte civila in procesul penal, persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce la instanta civila actiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infractiune.
(2) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civila in procesul penal, pot introduce actiune la instanta civila, daca, prin hotarare definitiva, instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila.
(3) Persoana vatamata sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civila in procesul penal, pot sa introduca actiune in fata instantei civile, daca procesul penal a fost suspendat. In caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda in conditiile prevazute la alin. (7).
(4) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care au pornit actiunea in fata instantei civile, pot sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala, judecatorului ori instantei, daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarare, chiar nedefinitiva.
(5) In cazul in care actiunea civila a fost exercitata de procuror, daca se constata din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotararea definitiva a instantei penale, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.
(6) Persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce actiune la instanta civila, pentru repararea prejudiciului nascut ori descoperit dupa constituirea ca parte civila.
(7) In cazul prevazut in alin. (1), precum si in cazul actiunii civile disjunse, judecata in fata instantei civile se suspenda dupa punerea in miscare a actiunii penale si pana la rezolvarea in prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

Art. 27. Autoritatea hotararii penale in procesul civil si efectele hotararii civile in procesul penal

(1) Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
(2) Hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organelor judiciare penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.


Titlul III - PARTICIPANTII IN PROCESUL PENAL



Capitolul I - Dispozitii generale


Art. 28. Participantii in procesul penal.
Participantii in procesul penal sunt: organele judiciare, partile, avocatul, subiectii procesuali principali precum si alti subiecti procesuali

Art. 29. Organele judiciare.
Organele specializate ale statului care realizeaza activitatea judiciara sunt:
a) instantele judecatoresti;
b) judecatorul de drepturi si libertati;
c) judecatorul de camera preliminara;
d) procurorul;
e ) organele de cercetare penala.

Art. 30. Partile

(1) Partile sunt subiectii procesuali care exercita sau impotriva carora se exercita o actiune judiciara.
(2) Partile din procesul penal sunt: inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente.

Art. 31. Avocatul
Avocatul asista sau reprezinta partile ori subiectii procesuali principali, in conditiile legii.

Art. 32. Subiectii procesuali principali

(1) Subiectii procesuali principali sunt suspectul si persoana vatamata.
(2)Subiectii procesuali principali au aceleasi drepturi si obligatii ca si partile, cu exceptia celor pe care legea le acorda numai acestora.

Art. 33. Alti subiecti procesuali
In afara participantilor prevazuti in art.32, sunt subiecti procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum si orice alte persoane sau organe prevazute de lege, avand anumite drepturi, obligatii sau atributii in procedurile judiciare penale.


Capitolul II - Competenta organelor judiciare


Sectiunea 1 - Competenta functionala, dupa materie si dupa calitatea persoanei a instantelor judecatoresti


Art. 34. Competenta judecatoriei

(1) Judecatoria judeca in prima instanta infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, precum si cele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 5 ani.
(2) Judecatoria solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 35. Competenta tribunalului

(1) Tribunalul judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
(2) Tribunalul solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa.
(3) Tribunalul solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 36. Competenta tribunalului militar

(1) Tribunalul militar judeca in prima instanta toate infractiunile comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
(2) Tribunalul militar solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 37. Competenta Curtii de Apel

(1) Curtea de Apel judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art.391- 406 si 430 - 436;
b) infractiunile privind securitatea nationala a Romaniei, prevazute in legi speciale;
c) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii, tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante.
(2) Curtea de Apel judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de judecatorii si de tribunale.
(3) Curtea de Apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre instantele din circumscriptia sa, altele decat cele prevazute la art. 35 alin. (2).
(4) Curtea de Apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 38. Competenta Curtii militare de Apel

(1) Curtea militara de Apel judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art.391 - 406 si 430 – 436, savarsite de militari;
b) infractiunile privind securitatea nationala a Romaniei, prevazute in legi speciale, savarsite de militari;
c) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si de procurorii militari de la parchetele militare care functioneaza pe langa aceste instante.
(2) Curtea militara de Apel judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunalele militare.
(3)Curtea militara de Apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa.
(4) Curtea militara de Apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 39. Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

(1) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta infractiunile savarsite de presedintele Romaniei, senatori si deputati, de membrii Guvernului ori de persoanele asimilate acestora, de judecatorii care isi desfasoara activitatea in cadrul instantelor internationale, de europarlamentari, de judecatorii si magistratii asistenti de la Curtea Constitutionala, de judecatorii si magistratii asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si curtea militara de apel, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, de maresali, amirali, generali, precum si de persoanele care au gradul profesional asimilat acestora.
(2) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel, de curtile militare de apel si de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursurile in casatie impotriva hotararilor penale definitive, precum si recursurile in interesul legii.
(4) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza conflictele de competenta in cazurile in care este instanta superioara comuna instantelor aflate in conflict, cazurile in care cursul justitiei este intrerupt, precum si cererile de stramutare.
(5) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Sectiunea 2 - Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti


Art. 40. Competenta pentru infractiunile savarsite pe teritoriul Romaniei

(1) Competenta dupa teritoriu este determinata, in ordine, de:
a) locul savarsirii infractiunii;
b) locul in care a fost prins inculpatul;
c) locuinta inculpatului persoana fizica sau, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica;
d) locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.
(2) Prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
(3) In cazul in care, potrivit alin.(2), o infractiune a fost savarsita in raza teritoriala a mai multor instante, oricare dintre acestea este competenta sa o judece.
(4) Cand niciunul dintre locurile prevazute in alin. (1) nu este cunoscut, sau cand sunt sesizate succesiv doua sau mai multe instante dintre cele prevazute in alin.(1), competenta revine instantei mai intai sesizate.
(5) Ordinea de prioritate prevazuta in alin. (1) se aplica atunci cand doua sau mai multe instante sunt sesizate simultan ori urmarirea penala s a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
(6) Infractiunea savarsita pe o nava sub pavilion romanesc este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
(7) Infractiunea savarsita pe o aeronava inmatriculata in Romania este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.
(8) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, iar competenta nu se poate determina potrivit alin.(1), competenta este cea prevazuta in alin. (4) .

Art. 41. Competenta pentru infractiunile savarsite in afara teritoriului Romaniei

(1) Infractiunile savarsite in afara teritoriului Romaniei se judeca de catre instantele in a caror circumscriptie se afla locuinta inculpatului persoana fizica sau, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica.
(2) Daca inculpatul nu locuieste sau, dupa caz, nu are sediul in Romania, iar infractiunea este de competenta judecatoriei, aceasta se judeca de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie ori dupa calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
(3) Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
(4) Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.
(5) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin. (1) si (2), afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

Sectiunea 3 - Dispozitii speciale privind competenta instantelor judecatoresti


Art. 42. Reunirea cauzelor

(1) Instanta dispune reunirea cauzelor in cazul infractiunii continuate, al concursului formal de infractiuni sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.
(2) Instanta poate dispune reunirea cauzelor, daca prin aceasta nu se intarzie judecata, in urmatoarele situatii:
a) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana;
b) cand la savarsirea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane;
c) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru buna infaptuire a justitiei.

Art. 43. Competenta in caz de reunire a cauzelor

(1) In caz de reunire, daca, in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte, competenta apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
(2) Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.
(3) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar in cazul in care competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
(4) Daca dintre instante una este civila, iar alta este militara, competenta revine instantei civile.
(5) Daca instanta militara este superioara in grad, competenta revine instantei civile echivalente in grad competenta potrivit art. 40 – 41.

Art. 44. Procedura de reunire a cauzelor

(1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a partilor si din oficiu de catre instanta competenta .
(2) Cauzele se pot reuni daca ele se afla in fata primei instante chiar dupa desfiintarea sau casarea hotararii, sau in fata instantei de apel.
(3) Instanta se pronunta prin incheiere care poate fi atacata numai odata cu fondul.

Art. 45. Disjungerea cauzelor

(1) Atunci cand considera necesar pentru o mai buna judecare a cauzei, instanta poate dispune disjungerea acesteia, cu privire la unii dintre inculpati sau la unele dintre infractiuni.
(2) Disjungerea cauzei se dispune de instanta, prin incheiere, din oficiu sau la cererea procurorului ori a partilor.

Art. 46. Exceptiile de necompetenta

(1) Exceptia de necompetenta materiala si dupa calitatea persoanei, a instantei inferioare celei competente potrivit legii, pot fi invocate in tot cursul judecatii, pana la pronuntarea hotararii definitive.
(2) Exceptia de necompetenta materiala si dupa calitatea persoanei, a instantei superioare celei competente potrivit legii, pot fi invocate pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
(3) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata in conditiile alin. (2) .
(4) Exceptiile de necompetenta pot fi invocate din oficiu, de catre procuror, de catre persoana vatamata sau de catre parti.

Art. 47. Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului

(1) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate.
(2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art. 39 alin.(1).

Art. 48. Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii faptei

(1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca, chiar daca, dupa schimbarea incadrarii juridice, infractiunea este de competenta instantei inferioare.
(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage necompetenta instantei, afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.

Art. 49. Declinarea de competenta

(1) Instanta care isi declina competenta trimite, de indata, dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare.
(2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate mentine probele administrate, actele indeplinite si masurile dispuse de instanta care si-a declinat competenta.
(3) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, probele administrate, actele indeplinite si masurile dispuse se mentin.
(4) Hotararea de declinare a competentei nu este supusa niciunei cai de atac.

Art. 50. Conflictul de competenta

(1) Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi declina competenta reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.
(2) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata, in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.
(3) Sesizarea instantei ierarhic superioare comune se poate face si de procuror sau de parti.
(4) Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda.
(5) Instanta care si-a declinat competenta ori care s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
(6) Instanta ierarhic superioara comuna se pronunta asupra conflictului de competenta, de urgenta, prin incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune.
(8) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, cu exceptia situatiilor in care apar elemente noi care atrag competenta altor instante.
(9) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 49 alin. (2) si (3) .

Art. 51. Chestiuni prealabile

(1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante, cu exceptia situatiilor in care competenta de solutionare nu apartine organelor judiciare.
(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.
(3) Hotararile definitive ale altor instante decat cele penale, asupra unei chestiuni prealabile in procesul penal, au autoritate de lucru judecat in fata instantei penale, cu exceptia imprejurarilor care privesc existenta infractiunii.

Sectiunea 4 - Competenta judecatorului de drepturi si libertati


Art. 52. Competenta judecatorului de drepturi si libertati
Judecatorul de drepturi si libertati este judecatorul care, in cadrul instantei, potrivit competentei acesteia, solutioneaza cererile, propunerile, plangerile, contestatiile sau orice alte sesizari privind:
a) masurile preventive;
b) masurile asiguratorii;
c) masurile de siguranta cu caracter provizoriu;
c) actele procurorului, in cazurile prevazute de lege;
d) incuviintarea perchezitiilor, tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;
e) administrarea anticipata a probelor;
f) orice alte cazuri prevazute de lege.

Sectiunea 5 - Competenta judecatorului de camera preliminara


Art. 53. Competenta judecatorului de camera preliminara
Judecatorul de camera preliminara este judecatorul care, in cadrul instantei, potrivit competentei acesteia:
a) verifica legalitatea trimiterii in judecata precum si a administrarii probelor ori a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala;
b) solutioneaza plangerile impotriva solutiilor de netrimitere in judecata;
c) solutioneaza orice alte cauze prevazute de lege.

Sectiunea 6 - Organele de urmarire penala si competenta acestora


Art. 54. Organele de urmarire penala

(1) Organele de urmarire penala sunt:
a) procurorul;
b) organele de cercetare penala ale politiei judiciare;
c) organele de cercetare penala speciale;
(2) Procurorii sunt constituiti in parchete care functioneaza pe langa instantele judecatoresti si isi exercita atributiile in cadrul Ministerului Public.
(3) In cadrul procesului penal procurorul are urmatoarele atributii:
a) supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala;
b) sesizeaza instanta de judecata, judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara;
c) exercita actiunea penala;
d) exercita actiunea civila, in cazurile prevazute de lege:
e) incheie acordul de recunoastere a vinovatiei, in conditiile legii;
f) formuleaza si exercita contestatiile si caile de atac prevazute de lege impotriva hotararilor judecatoresti;
g) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.
(4) Ca organe de cercetare penala ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati in conditiile legii speciale, numai daca au primit avizul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ori avizul procurorului prevazut de lege.
(5) Ca organe de cercetare penala speciale functioneaza ofiteri anume desemnati in conditiile legii, numai daca au primit avizul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(6) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de cercetare penala speciale isi desfasoara activitatea sub conducerea si supravegherea procurorului.

Art. 55. Competenta procurorului

(1) Procurorul conduce si supravegheaza activitatea organelor de cercetare penala ale politiei judiciare si ale organelor de cercetare penala speciale.
(2) Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala in cauzele pe care le conduce si le supravegheaza.
(3) Procurorul efectueaza urmarirea penala in cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata in prima instanta apartine curtii de apel sau Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
(4) Urmarirea penala in cazul infractiunilor savarsite de militari se efectueaza de procurorul militar.
(5) Procurorii militari din cadrul sectiilor militare ale parchetelor efectueaza urmarirea penala potrivit competentei parchetului din care fac parte, fata de toti participantii la savarsirea infractiunilor comise de militari, urmand a fi sesizata instanta competenta potrivit art. 43.

Art. 56. Competenta organelor de cercetare penala

(1) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza urmarirea penala pentru orice infractiune care nu este data, prin lege, in competenta organelor de cercetare penala speciale sau procurorului, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala, numai in conditiile art.54 alin. (5) si (6), corespunzator specializarii structurii din care fac parte, in cazul savarsirii infractiunilor de catre militari sau in cazul savarsirii infractiunilor de coruptie si de serviciu prevazute de Codul penal, savarsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau a putut pune in pericol siguranta navei sau navigatiei ori a personalului.

Art. 57. Verificarea competentei

(1) Organul de urmarire penala este dator sa-si verifice competenta imediat dupa sesizare.
(2) Daca procurorul constata ca nu este competent sa efectueze sau sa supravegheze urmarirea penala, dispune de indata, prin ordonanta, declinarea de competenta si trimite cauza procurorului competent.
(3) Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent sa efectueze cercetarea penala, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii organului competent.

Art. 58. Extinderea competentei teritoriale

(1) Cand anumite acte de urmarire penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in care se face urmarirea, procurorul sau, dupa caz, organul de cercetare penala poate sa le efectueze el insusi ori procurorul poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare.
(2) In cuprinsul aceleiasi localitati, procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, efectueaza toate actele de urmarire, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale.

Art. 59. Cazuri urgente
Procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, este obligat sa efectueze actele de urmarire penala care nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta acestuia. Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, procurorului competent.

Art. 60. Actele incheiate de unele organe de constatare

(1) Ori de cate ori exista suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni, sunt obligate sa intocmeasca un proces-verbal despre imprejurarile constatate:
a) organele inspectiilor de stat, ale altor organe de stat, precum si ale autoritatilor publice, institutiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza, potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale autoritatilor administratiei publice, ale altor autoritati publice, institutii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de catre cei aflati in subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publica si siguranta nationala pentru infractiunile constatate in timpul exercitarii atributiilor prevazute de lege.
(2) Organele prevazute in alin. (1) au obligatia sa ia masuri de conservare a locului savarsirii infractiunii si de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de proba. In cazul infractiunilor flagrante, aceleasi organe au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta de indata organelor de urmarire penala.
(3) Cand faptuitorul sau persoanele prezente la locul constatarii au de facut obiectii ori precizari sau au de dat explicatii cu privire la cele consemnate in procesul-verbal, organul de constatare are obligatia de a le consemna in procesul-verbal.
(4) Actele incheiate impreuna cu mijloacele materiale de proba se inainteaza, de indata, organelor de urmarire penala.
(5) Procesele-verbale astfel incheiate constituie acte de sesizare ale organelor de urmarire penala si nu pot fi supuse controlului pe calea contenciosului administrativ.

Art. 61. Actele incheiate de comandantii de nave si aeronave

(1) Obligatiile si drepturile prevazute in art.60 le au si comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile savarsite pe acestea, pe timpul cat navele si aeronavele pe care le comanda se afla in afara porturilor sau aeroporturilor.
(2) Cand infractiunea a fost savarsita pe o nava sau aeronava, actele efectuate de comandantii de nave sau aeronave se inainteaza organului de urmarire penala competent in termen de 3 zile de la ancorarea navei ori de la aterizarea aeronavei pe teritoriul roman.
(3) In cazul infractiunilor flagrante, comandantii de nave si aeronave au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta organelor de urmarire penala.
(4) Procesele-verbale astfel incheiate constituie acte de sesizare a organelor de urmarire penala si nu pot fi supuse controlului pe calea contenciosului administrativ.

Art. 62. Dispozitii comune

(1) Dispozitiile prevazute in art.40 - 45 si 47 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.
(2) Prevederile art.43 alin. (2) nu se aplica in faza de urmarire penala
(3) Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute in art.40 se efectueaza de catre organul de cercetare penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza in prima instanta.
(4) Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe. In cazul in care procurorul nu exercita supravegherea activitatii tuturor organelor de cercetare penala intre care s-a ivit conflictul, competenta se stabileste de catre prim-procurorul parchetului in circumscriptia caruia se afla organele de cercetare penala.

Sectiunea 7 - Incompatibilitatea si stramutarea


Art. 63. Incompatibilitatea judecatorului

(1) Orice judecator este incompatibil, daca in cauza respectiva:
a) a fost reprezentant sau avocat al vreuneia dintre parti sau al unui subiect procesual principal;
b) este ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea inclusiv ori se afla intr o alta situatie dintre cele prevazute in art.176 din Codul penal cu una dintre parti, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
c) a fost expert sau martor;
d) este tutore sau curator al uneia dintre parti sau al unui subiect procesual principal;
e) a efectuat orice acte de urmarire penala sau a participat, in calitate de procuror, la orice procedura desfasurata in fata unui judecator sau a unei instante de judecata;
f) exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorului este afectata
(2) Nu pot face parte din acelasi complet de judecata judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gradul al patrulea inclusiv ori se afla intr o alta situatie dintre cele prevazute in art.176 din Codul penal.
(3) Judecatorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintarea sau casarea hotararii.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara nu pot participa, in aceeasi cauza, la judecata in fond sau in caile de atac.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati nu poate fi, in aceeasi cauza, judecator de camera preliminara.

Art. 64. Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala si a magistratului-asistent

(1) Dispozitiile art.63 alin. (1) lit.
a) -
d) si f) se aplica procurorului si organului de cercetare penala.
(2) Dispozitiile art.63 alin. (1) se aplica magistratului - asistent.
(3) Dispozitiile art.63 alin. (2) se aplica procurorului si magistratului-asistent cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau unul dintre membrii completului de judecata.
(4) Procurorul care a participat ca judecator de drepturi si libertati sau ca judecator de camera preliminara nu poate, in aceeasi cauza, sa supravegheze urmarirea penala sau sa efectueze acte de urmarire penala si nici sa puna concluzii la judecarea acelei cauze in prima instanta si in caile de atac. Procurorul care a participat ca judecator la judecarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac.

Art. 65. Abtinerea

(1) Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza urmarirea penala sau procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate si a temeiurilor de fapt care constituie motivul abtinerii.
(2) Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.

Art. 66. Recuzarea

(1) In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, partile, subiectii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de indata ce au aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.
(2) Cererea de recuzare se formuleaza doar impotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penala, a procurorului sau a judecatorului care efectueaza activitati judiciare in cauza. Este inadmisibila recuzarea judecatorului sau procurorului chemat sa decida asupra recuzarii.
(3) Cererea de recuzare se formuleaza oral sau in scris, cu aratarea, pentru fiecare persoana in parte, a cazului de incompatibilitate invocat si a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formularii cererii. Cererea de recuzare formulata oral se consemneaza intr-un proces verbal sau, dupa caz, in incheierea de sedinta.
(4) Nerespectarea conditiilor prevazute in alin. (2) si (3) sau formularea unei cereri de recuzare impotriva aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru aceleasi temeiuri de fapt invocate intr-o cerere anterioara de recuzare, care a fost respinsa, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constata de procurorul sau de completul in fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau completul in fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive.

Art. 67. Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii

(1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera preliminara se solutioneaza de catre un alt judecator de la aceeasi instanta.
(2) Abtinerea sau recuzarea judecatorului care face parte din completul de judecata se solutioneaza de catre un alt complet de judecata.
(3) Abtinerea sau recuzarea magistratului-asistent se solutioneaza de completul de judecata.
(4) Examinarea abtinerii sau recuzarii se face de indata, in camera de consiliu. Daca apreciaza necesar pentru solutionarea cererii, judecatorul sau completul de judecata, dupa caz, poate efectua orice verificari si poate asculta procurorul, subiectii procesuali principali, partile, si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.
(5) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
(6) Incheierea prin care se solutioneaza abtinerea ori recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) Cand pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu poate fi desemnat un alt judecator din cadrul aceleiasi instante, cererea se solutioneaza de un judecator de la instanta ierarhic superioara.
(8) In cazul in care se admite abtinerea sau recuzarea si nu se poate desemna un alt judecator de la instanta competenta pentru solutionarea cauzei, judecatorul de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel invecinate.
(9) Dispozitiile alin. (7) si (8) se aplica in mod corespunzator si in cazul solutionarii abtinerii sau recuzarii judecatorului care face parte din completul de judecata.

Art. 68. Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala

(1) Asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala.
(2) Cererea de recuzare se adreseaza fie persoanei recuzate, fie procurorului. In cazul in care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului, fara a intrerupe cursul cercetarii penale.
(3) Procurorul solutioneaza abtinerea sau recuzarea in cel mult 48 de ore, prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(4) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.

Art. 69. Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii procurorului

(1) In tot cursul procesului penal, asupra abtinerii sau recuzarii procurorului se pronunta procurorul ierarhic superior.
(2) Declaratia de abtinere sau cererea de recuzare se adreseaza, sub sanctiunea inadmisibilitatii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constata de procurorul, judecatorul sau de completul in fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(3) Procurorul ierarhic superior solutioneaza cererea de indata.
(4) Procurorul ierarhic superior se pronunta prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.

Art. 70. Temeiul stramutarii
Inalta Curte de Casatie si Justitie poate stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea tuturor judecatorilor este afectata datorita imprejurarilor cauzei sau calitatii partilor, ori atunci cand exista pericolul de tulburare a ordinii publice.

Art. 71. Cererea de stramutare si efectele acesteia

(1) Stramutarea poate fi ceruta de parti sau de catre procuror.
(2) Cererea se depune la instanta de la care este solicitata stramutarea si trebuie sa cuprinda indicarea temeiului de stramutare, precum si motivarea in fapt si in drept.
(3) La cerere se anexeaza inscrisurile pe care aceasta se intemeiaza.
(4) In cerere se face mentiune daca inculpatul este supus unei masuri privative sau restrictive de libertate.
(5) Cererea se inainteaza de indata Inaltei Curti de Casatie si Justitie impreuna cu inscrisurile anexate. Conducerea instantei de la care este solicitata stramutarea trimite informatii cu privire la temeiurile de stramutare invocate.
(6) In cazul respingerii cererii de stramutare formulate, in aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.
(7) Introducerea unei cereri de stramutare nu suspenda judecarea cauzei.

Art. 72. Procedura de solutionare a cererii de stramutare

(1) Solutionarea cererii de stramutare se face in sedinta publica cu participarea procurorului, in cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii.
(2) Neprezentarea partilor nu impiedica solutionarea cererii.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie acorda cuvantul partii care a formulat cererea de stramutare, celorlalte parti prezente, precum si procurorului. Daca procurorul a formulat cererea, acestuia i se acorda primul cuvantul

Art. 73. Solutionarea cererii

(1) Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune prin sentinta admiterea sau respingerea cererii de stramutare.
(2) In cazul in care gaseste cererea intemeiata, Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune stramutarea judecarii cauzei, la una dintre instantele din circumscriptia aceleasi curtii de apel sau din circumscriptia unei curti de apel invecinate acesteia. Stramutarea judecarii cauzei de la o curte de apel se face la una dintre curtile de apel dintr-o circumscriptie invecinata.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie hotaraste in ce masura se mentin actele indeplinite in fata instantei, precum si cele indeplinite de judecatorul de camera preliminara de la care s-a stramutat cauza.
(4) Instanta de la care a fost stramutata cauza precum si instanta la care s-a stramutat cauza vor fi instiintate de indata despre admiterea cererii de stramutare.
(5) Daca instanta de la care a fost stramutata cauza a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotararea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.
(6) Sentinta prevazuta la alin. (1) nu este supusa niciunei cai de atac.

Art. 74. Alte dispozitii

(1) Dupa stramutarea cauzei, contestatiile si celelalte cai de atac se judeca de instantele corespunzatoare din circumscriptia instantei la care s-a stramutat cauza.
(2) Dispozitiile art.70 - 73 se aplica in mod corespunzator si in procedura de camera preliminara.
(3) In cazul in care se dispune stramutarea in cursul procedurii de camera preliminara, judecarea cauzei se efectueaza de catre instanta la care s-a stramutat cauza.


Capitolul III - Subiectii procesuali principali si drepturile acestora


Art. 75. Suspectul
(1)Persoana cu privire la care, din datele si probele existente in cauza, rezulta suspiciunea rezonabila ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect.
(2) Are calitatea de suspect si persoana surprinsa in flagrant potrivit art. 293 alin. (4) si (5).

Art. 76. Drepturile suspectului
Suspectul are drepturile prevazute de lege pentru inculpat.

Art. 77. Persoana vatamata
Persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala se numeste persoana vatamata.

Art. 78. Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vatamate

(1) In cazul in care prin fapta penala s-au adus vatamari unui numar foarte mare de persoane, iar asigurarea individuala a respectarii drepturilor acestora ar prelungi considerabil durata procesului penal, procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta poate dispune ca persoanele vatamate sa-si desemneze un reprezentant, in scopul exercitarii drepturilor lor.
(2) Reprezentantul persoanelor vatamate exercita toate drepturile recunoscute de lege acestora.

Art. 79. Drepturile persoanei vatamate
In cadrul procesului penal, persoana vatamata are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
b) dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
c) dreptul de a fi informata, intr-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul Romaniei, o adresa de posta electronica sau mesagerie electronica, la care aceste informatii sa-i fie comunicate;
d) dreptul de a solicita consultarea dosarului;
e) dreptul de a fi ascultata;
f) dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor si expertilor;
g) dreptul de a fi asistata sau reprezentata de avocat;
h) dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;
i) alte drepturi prevazute de lege.


Capitolul IV - Inculpatul si drepturile acestuia


Art. 80. Inculpatul
Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat.

Art. 81. Drepturile inculpatului
In cursul procesului penal, inculpatul are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a nu da nicio o declaratie pe parcursul procesului penal, atragandu-i-se atentia ca daca refuza sa dea declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba impotriva sa;
b) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
c) dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu isi desemneaza unul, in cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
d) dreptul de a propune administrarea de probe in conditiile prevazute de lege de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
e) dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege sau nu poate vorbi limba romana ori daca este o persoana surda, muta sau surdo-muta ;
f) dreptul de a solicita consultarea dosarului;
g) alte drepturi prevazute de lege.


Capitolul V - Partea civila si drepturile acesteia


Art. 82. Partea civila

(1) Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal este parte in procesul penal si se numeste parte civila.
(2) Au calitatea de parte civila si succesorii persoanei prejudiciate, daca exercita actiunea civila in cadrul procesului penal.

Art. 83. Drepturile partii civile

(1) In cursul procesului penal, partea civila are drepturile prevazute de art. 79.
(2) Drepturile partii civile se exercita in scopul si in limitele necesare solutionarii actiunii civile.


Capitolul VI - Partea responsabila civilmente si drepturile acesteia


Art. 84. Partea responsabila civilmente
Persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa raspunda in proces, este parte in procesul penal si se numeste parte responsabila civilmente.

Art. 85. Drepturile partii responsabile civilmente

(1) In cursul procesului penal, partea responsabila civilmente are drepturile prevazute de art. 79.
(2) Drepturile partii responsabile civilmente se exercita in scopul si in limitele necesare solutionarii actiunii civile.


Capitolul VII - Avocatul. Asistenta juridica si reprezentarea


Art. 86. Avocatul

(1) Avocatul asista sau reprezinta, in procesul penal, partile ori subiectii procesuali principali, in conditiile legii.
(2) Nu poate fi avocat al uneia dintre parti sau al unui subiect procesual principal o alta parte sau un alt subiect procesual principal, sotul ori ruda pana la gradul al IV-lea inclusiv al acestora, al procurorului sau al judecatorului, precum si martorul citat in cauza sau cel care a participat in aceeasi cauza in calitate de judecator sau de procuror.
(3) Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a partilor sau a subiectilor procesuali principali. Pentru nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a se lua masuri disciplinare.

Art. 87. Asistenta juridica a suspectului sau a inculpatului

(1) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de unul sau de mai multi avocati in tot cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept. Asistenta juridica este asigurata atunci cand cel putin unul dintre avocati este prezent.
(2) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu avocatul, asigurandu-i-se confidentialitatea comunicarilor, cu respectarea masurilor necesare de paza si securitate.

Art. 88. Asistenta juridica obligatorie a suspectului sau a inculpatului
Asistenta juridica este obligatorie:
a) cand suspectul sau inculpatul este minor, internat intr-un centru de detentie sau intr-un centru educativ, cand este retinut sau arestat, chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale, chiar in alta cauza, precum si in alte cazuri prevazute de lege;
b) in cazul in care organul judiciar apreciaza ca suspectul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea;
c) in cursul judecatii in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani.

Art. 89. Avocatul din oficiu

(1) In cazurile prevazute in art.88, daca suspectul sau inculpatul nu si-a ales un avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(2) In tot cursul procesului penal, cand asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat, nu asigura substituirea sau refuza sa efectueze apararea, organul judiciar ii aplica sanctiunea prevazuta de art. 283 alin. (3) si ia masuri pentru solicitarea sau, dupa caz, desemnarea unui avocat din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordandu-i acestuia un termen rezonabil si inlesnirile necesare pentru pregatirea unei aparari efective, facandu-se mentiune despre aceasta intr-un proces verbal ori, dupa caz, in incheierea de sedinta. In cursul judecatii, dupa inceperea dezbaterilor, cand asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat la termenul de judecata si nu asigura substituirea, instanta ia masuri pentru solicitarea sau, dupa caz, desemnarea unui avocat din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordand un termen de minimum 3 zile pentru pregatirea apararii.
(3) Avocatul din oficiu se considera desemnat in conditiile alin. (1) si (2) pe toata durata urmaririi penale sau, dupa caz, a judecatii, in fond ori in caile de atac, pana la desemnarea, daca este cazul, de catre organul judiciar, a unui nou avocat din oficiu. Avocatul din oficiu desemnat este obligat sa se prezinte ori de cate ori este solicitat de organul judiciar, asigurand o aparare concreta si efectiva in cauza.
(4) Daca la judecarea cauzei avocatul lipseste si nu poate fi inlocuit in conditiile alin.(2), cauza se amana.

Art. 90. Drepturile avocatului suspectului sau inculpatului

(1) In cursul urmaririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare, a perchezitiei informatice si a perchezitiei corporale sau a vehiculelor in cazul infractiunilor flagrante, precum si cu exceptia situatiei in care prin prezenta avocatului s-ar aduce atingere dreptului la aparare al celorlalte parti sau subiecti procesuali principali, caz in care intrebarile acestuia pot fi formulate de catre organul de urmarire penala.
(2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita sa fie incunostintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala sau a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati. Incunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.
(3) Lipsa avocatului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala sau a audierii, daca exista dovada ca acesta a fost incunostintat in conditiile alin.(2).
(4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul sa participe la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plangeri, cereri si memorii.
(5) In cazul efectuarii perchezitiei domiciliare, incunostintarea prevazuta in alin. (2) se poate face si dupa prezentarea organului de urmarire penala la domiciliul persoanei ce urmeaza sa fie perchezitionata.
6) In cazul in care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta, iar actul este semnat si de avocat.
(7) In cursul procedurii de camera preliminara si in cursul judecatii, avocatul are dreptul sa consulte actele dosarului, sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa formuleze plangeri, cereri si memorii.

Art. 91. Asistenta juridica a persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente

(1) Avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala in conditiile art. 90, dreptul de a consulta actele dosarului si de a formula cereri si depune memorii. Dispozitiile art. 87 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
(2) Avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul sa beneficieze de timpul si inlesnirile necesare pentru pregatirea unei aparari efective.
(3) In cursul judecatii, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul de a exercita drepturile persoanei asistate, cu exceptia celor pe care aceasta le exercita personal, si dreptul de a consulta actele dosarului.
(4) Asistenta juridica este obligatorie cand persoana vatamata sau partea civila este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa.
(5) Cand organul judiciar apreciaza ca din anumite motive persoana vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune luarea masurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

Art. 92. Consultarea dosarului

(1) Avocatul are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat in mod abuziv.
(2) Consultarea dosarul presupune dreptul de a studia actele dosarului, precum si dreptul de a nota date sau informatii din dosar.
(3) In cursul urmaririi penale, procurorul stabileste data si durata consultarii intr-un termen rezonabil.
(4) In cursul urmaririi penale, procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului de suspect sau de avocatul sau, iar pe o perioada de cel mult 15 zile de inculpat sau de avocatul acestuia, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfasurari a urmaririi penale.
(5) In cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului.
(6) In toate cazurile, avocatului nu-i poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile partii sau ale subiectului procesual principal pe care il asista sau il reprezinta.
7) In vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunostinta de intreg materialul dosarului de urmarire penala in procedurile desfasurate in fata judecatorului de drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa.

Art. 93. Dreptul de a formula plangere

(1) Avocatul are dreptul de a formula plangere, potrivit art. 335 - 338.
(2) In situatiile prevazute in art. 87 alin. (2), art.90 alin. (2) si art.92, procurorul ierarhic superior este obligat sa rezolve plangerea si sa comunice solutia in cel mult 48 de ore. Impotriva solutiei dispuse de procuror, se poate face plangere la judecatorul de drepturi si libertati, in termen de trei zile de la primirea comunicarii. Procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati actele procesuale necesare solutionarii plangerii.
(3) Plangerea se solutioneaza in camera de consiliu fara citarea partilor, iar participarea procurorului este obligatorie.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta prin incheiere, care nu este supusa niciunei cai de atac.

Art. 94. Reprezentarea

(1) In cursul judecatii, inculpatul, celelalte parti, precum si persoana vatamata pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor in care prezenta inculpatului este obligatorie.
(2) In cazurile in care legea admite reprezentarea suspectului sau inculpatului, instanta de judecata, cand apreciaza necesara prezenta suspectului sau a inculpatului, dispune aducerea acestuia.


Titlul IV - PROBELE, MIJLOACELE DE PROBA SI PROCEDEE PROBATORII



Capitolul I - Reguli generale


Art. 95. Proba si mijloacele de proba

(1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si care contribuie la aflarea adevarului in procesul penal.
(2) Proba se obtine in procesul penal prin urmatoarele mijloace:
a) declaratiile suspectului si ale inculpatului;
b) declaratiile persoanei vatamate;
c) declaratiile partii civile si ale partii responsabile civilmente;
d) declaratiile martorilor;
e) inscrisuri, rapoarte de expertiza, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de proba;
f) orice alt mijloc de proba care nu este interzis prin lege.

Art. 96. Obiectul probatiunii
Constituie obiect al probei:
a) existenta infractiunii si savarsirea ei de catre inculpat;
b) faptele privitoare la raspunderea civila, atunci cand exista constituire de parte civila;
c) faptele si imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea normelor de procedura;
d) orice imprejurare necesara pentru justa solutionare a cauzei.

Art. 97. Sarcina probei

(1) In actiunea penala sarcina probei apartine procurorului, iar in actiunea civila, partii civile ori, dupa caz, procurorului care exercita actiunea civila in cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa.
(2) Suspectul sau inculpatul nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia si are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

Art. 98. Administrarea probelor

(1) In cursul urmaririi penale, organul de urmarire penala strange si administreaza probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu sau la cerere.
(2) In cursul judecatii, instanta administreaza probe la cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor si, in mod subsidiar, din oficiu, atunci cand considera necesar pentru formarea convingerii sale.
(3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulata in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii de catre persoanele indreptatite se admite sau se respinge motivat de catre organele judiciare.
(4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci cand:
a) proba nu este relevanta in raport cu obiectul probatiunii din cauza;
b) se apreciaza ca pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de proba;
c) proba nu este necesara intrucat faptul este notoriu;
d) proba este imposibil de obtinut;
e) cererea a fost formulata in scopul vadit al tergiversarii procesului;
f) cererea a fost formulata de o persoana neindreptatita;
g) cererea este contrara legii.

Art. 99. Principiul loialitatii administrarii probelor

(1) In scopul obtinerii de probe este oprit a se intrebuinta violenta, promisiunea unui avantaj nepermis de lege, amenintarea cu un rau injust sau orice alt mijloc de constrangere interzis prin lege.
(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-si aminti si de a relata in mod constient si voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdictia se aplica chiar daca persoana ascultata isi da consimtamantul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3) Organele judiciare penale sau o alta persoana care actioneaza pentru acestea nu pot provoca o persoana sa savarseasca o infractiune in vederea obtinerii de probe.

Art. 100. Excluderea probelor obtinute in mod nelegal

(1) Probele obtinute in mod nelegal nu pot fi folosite in cadrul procesului penal.
(2) In mod exceptional, probele obtinute in mod nelegal pot fi folosite atunci cand, prin aceasta nu este incalcat caracterul echitabil al procesului penal.
(3) Probele obtinute prin tortura, tratamente inumane sau degradante nu pot fi folosite in cadrul procesului penal.
(4) Probele derivate din probele prevazute in alin. (1) si (3) se exclud daca au fost obtinute in mod direct din probele obtinute in mod nelegal si nu puteau fi obtinute in alt mod.
(5) Probele derivate din probele prevazute in alin. (1) si (3) nu se exclud daca probele obtinute in mod nelegal sunt folosite in conditiile alin. (2).

Art. 101. Aprecierea probelor

(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare in urma evaluarii tuturor probelor administrate in cauza.
(2) In luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila.
(3) Hotararea instantei nu se poate intemeia, in masura determinanta, pe marturia investigatorului sub acoperire care a fost audiat in calitate de martor, sau pe declaratiile martorilor protejati.


Capitolul II - Ascultarea persoanelor


Sectiunea 1 - Reguli generale in materia ascultarii persoanelor


Art. 102. Persoane ascultate in cursul procesului penal
In cursul procesului penal, in conditiile prevazute de lege, pot fi ascultate urmatoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, martorii si expertii.

Art. 103. Ascultarea prin interpret

(1) Ori de cate ori persoana ascultata nu intelege, nu vorbeste sau nu se exprima bine in limba romana, ascultarea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de parti sau persoana vatamata, dintre interpretii autorizati, potrivit legii.
(2) Daca persoana ascultata este surda, muta sau surdo-muta, ascultarea se face cu participarea unei persoane autorizate care are capacitatea de a comunica prin limbajul special.
(3) In cazuri exceptionale, daca nu este prezenta o persoana care poate comunica prin limbajul special, persoanei ascultate care este surda ii vor fi adresate intrebarile in scris, iar daca este muta, raspunsurile vor fi redactate de aceasta in scris.
(4)Dispozitiile art. 117 alin. (2) si art. 119 se aplica in mod corespunzator.

Art. 104. Protectia sanatatii persoanelor ascultate
Daca in timpul ascultarii unei persoane, aceasta acuza simptomele unei boli care ii afecteaza capacitatea fizica sau psihica de a participa la ascultare, organul judiciar dispune intreruperea ascultarii si ia masuri pentru ca persoana sa fie consultata de un medic.

Sectiunea 2 - Ascultarea suspectului sau a inculpatului


Art. 105. Intrebari privind persoana suspectului sau a inculpatului

(1) La inceputul primei ascultari, organul judiciar adreseaza intrebari suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, nationalitate, starea civila, situatia militara, studii, profesie sau ocupatie, loc de munca, domiciliu si adresa unde locuieste efectiv si adresa la care doreste sa ii fie comunicate actele de procedura, antecedente penale sau daca impotriva sa se desfasoara un alt proces penal, precum si cu privire la orice alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.
(2) Intrebarile prevazute in alin. (1) se repeta la ascultarile ulterioare doar atunci cand organul judiciar considera necesar.

Art. 106. Comunicarea drepturilor si a obligatiilor

(1) Organul judiciar comunica suspectului sau inculpatului calitatea in care este ascultat, fapta prevazuta de legea penala pentru savarsirea careia este suspectat sau pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala si incadrarea juridica a acesteia.
(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostinta drepturile prevazute in art. 81, precum si urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragandu-i-se atentia ca, in cazul neindeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere impotriva sa, iar in cazul sustragerii, judecatorul poate dispune arestarea sa preventiva;
b) obligatia de a comunica in scris in termen de 3 zile orice schimbare a adresei, atragandu-i-se atentia ca in cazul neindeplinirii acestei obligatii citatiile si orice alte acte comunicate la prima adresa raman valabile si se considera ca le-a luat la cunostinta.
(3) In cursul urmaririi penale, inainte de prima ascultare a suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta drepturile si obligatiile prevazute in alin. (2) si i se inmaneaza, sub semnatura, un formular scris care cuprinde aceste drepturi, iar in cazul in care nu poate ori refuza sa semneze se va incheia un proces- verbal.

Art. 107. Modul de ascultare

(1) Dupa indeplinirea dispozitiilor art.105 si 106, suspectul sau inculpatul este lasat sa declare tot ceea ce doreste referitor la fapta prevazuta de legea penala care i-a fost comunicata.
(2) La cererea suspectului sau inculpatului, atunci cand considera necesar, organul judiciar poate permite acestuia sa utilizeze insemnari si notite proprii.
(3) Dupa ce suspectul sau inculpatul si-a finalizat relatarea libera, i se pot pune intrebari.
(4) Daca in cursul ascultarii suspectul sau inculpatul isi exercita dreptul de a nu face nicio o declaratie, ascultarea nu poate continua, incheindu-se un proces verbal.

Art. 108. Consemnarea declaratiilor

(1) Declaratiile suspectului sau inculpatului se consemneaza in scris. In fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora inceperii si ora incheierii ascultarii suspectului sau inculpatului.
(2) Daca este de acord cu continutul declaratiei scrise, suspectul sau inculpatul o semneaza. Daca suspectul sau inculpatul are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea vor fi indicate in finalul declaratiei, fiind urmate de semnatura suspectului sau a inculpatului.
(3) Cand suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, organul judiciar consemneaza acest lucru in declaratia scrisa.
(4) Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultarea suspectului sau inculpatului, de judecatorul de drepturi si libertati ori de presedintele completului de judecata si de grefier, de avocatul suspectului sau inculpatului cand acesta a fost prezent, precum si de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret.
(5) In cursul urmaririi penale, ascultarea suspectului sau inculpatului se inregistreaza cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci cand inregistrarea nu este posibila, acest lucru se consemneaza in declaratia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concreta a motivului pentru care inregistrarea nu a fost posibila.

Sectiunea 3 - Ascultarea persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente


Art. 109. Modul de ascultare a persoanei vatamate

(1) La inceputul primei ascultari, organul judiciar adreseaza persoanei vatamate intrebarile prevazute in art.105, care se aplica in mod corespunzator.
(2) Persoanei vatamate i se aduc apoi la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi asistata de avocat, iar in cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator in cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe in conditiile prevazute de lege;
d) dreptul de a fi incunostintata cu privire la desfasurarea procedurii;
e) obligatia de a se prezenta la toate chemarile organelor judiciare;
f) obligatia de a comunica orice schimbare de adresa;
g) obligatia de a spune adevarul.
(3) Dispozitiile art.107 alin. (1) -
(3) si art.108 se aplica in mod corespunzator.
(4) In cursul urmaririi penale, ascultarea persoanei vatamate se inregistreaza prin mijloace tehnice audio sau audiovideo atunci cand organul de urmarire penala considera necesar sau atunci cand persoana vatamata a solicitat aceasta in mod expres si inregistrarea este posibila<.

Art. 110. Modul de ascultare a partii civile si a partii responsabile civilmente

(1) Ascultarea partii civile si a partii responsabile civilmente se face potrivit dispozitiilor art.109 alin.(1),
(3) si (4), care se aplica in mod corespunzator.
(2) Partii civile, precum si partii responsabile civilmente li se aduc la cunostinta urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi asistata de avocat, iar in cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator in cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe de catre organul judiciar in latura civila a cauzei, in conditiile prevazute de lege.

Art. 111. Protectia persoanei vatamate si a partii civile
Atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, organul de urmarire penala poate dispune fata de persoana vatamata sau fata de partea civila masurile de protectie prevazute in art.124 alin. (1) lit.
a) si b), iar instanta poate dispune masurile prevazute in art.125 lit.b),
c) si d) .

Sectiunea 4 - Ascultarea martorilor


Art. 112. Persoane ascultate ca martor

(1) Poate fi ascultata in calitate de martor orice persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau imprejurare de fapt care constituie proba in cauza penala.
(2) Orice persoana citata in calitate de martor are urmatoarele obligatii:
a) de a se prezenta in fata organului judiciar care a citat-o la locul, ziua si ora aratate in citatie;
b) de a depune juramant sau declaratie solemna in fata instantei;
c) de a spune adevarul.
(3) Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de expert sau de avocat de mediator, ori reprezentant al uneia dintre parti sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele si imprejurarile de fapt pe care persoana le a cunoscut inainte de a dobandi aceasta calitate.
(4) Pot fi ascultate in calitate de martor si persoanele care au intocmit procese-verbale in temeiul art. 60 si art. 61.

Art. 113. Capacitatea de a fi martor

(1) Orice persoana poate fi citata si ascultata in calitate de martor, cu exceptia partilor si a subiectilor procesuali principali.
(2) Persoanele care sufera de o boala sau care se afla intr-o oricare alta situatie ce are ca efect punerea la indoiala, in mod rezonabil, a capacitatii de a fi martor pot fi ascultati ca martori doar atunci cand organul judiciar constata ca persoana este capabila sa relateze in mod constient fapte si imprejurari de fapt conforme cu realitatea si intelege obligatia de a spune adevarul.
(3) Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar poate dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesara, prin mijloacele prevazute de lege.

Art. 114. Obiectul si limitele declaratiei martorului

(1) Martorul este ascultat asupra unor fapte sau imprejurari de fapt care constituie obiectul probatiunii in cauza in care a fost citat.
(2) Ascultarea martorului poate fi extinsa asupra tuturor imprejurarilor necesare pentru verificarea credibilitatii sale.
(3) Nu pot face obiectul declaratiei martorului acele fapte sau imprejurari al caror secret sau confidentialitate poate fi opus prin lege organelor judiciare.
(4) Faptele sau imprejurarile aratate in alin. (3) pot face obiectul declaratiei martorului atunci cand autoritatea competenta sau persoana indreptatita isi exprima acordul in acest sens sau atunci cand exista o alta cauza legala de inlaturare a obligatiei de a pastra secretul sau confidentialitatea.
(5) Declaratia data in conditiile alin. (4) nu constituie infractiune.

Art. 115. Persoane care au dreptul de a refuza sa dea declaratii in calitate de martor

(1) Au dreptul de a refuza sa fie ascultate in calitate de martor urmatoarele persoane:
a) sotul, ascendentii si descendentii in linie directa, precum si fratii si surorile suspectului sau inculpatului;
b) persoanele in privinta carora s-a demonstrat cu certitudine ca au stabilit cu suspectul sau inculpatul relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii;
c) persoanele care au avut calitatea de sot al suspectului sau al inculpatului.
(2) Dupa comunicarea drepturilor si obligatiilor potrivit art.118 organele judiciare comunica persoanelor prevazute in alin. (1) dreptul de a refuza sa dea declaratii in calitate de martor.
(3) Daca persoanele prevazute in alin. (1) sunt de acord sa dea declaratii, in privinta acestora sunt aplicabile toate dispozitiile privitoare la drepturile si obligatiile martorilor.
(4) In cauzele reunite, persoana care indeplineste una dintre calitatile prevazute in alin. (1) in raport cu unul dintre suspecti sau inculpati este scutita de obligatia de a depune marturie si impotriva celorlalti suspecti sau inculpati, in cazul in care declaratia sa nu poate fi limitata doar la acestia din urma.

Art. 116. Dreptul martorului de a nu se acuza

(1) Martorul are dreptul de a nu face declaratii cu privire la fapte si imprejurari prin care s-ar expune unei investigatii penale.
(2) Atunci cand constata ca prin declaratia sa martorul s-ar expune unei investigatii penale, organul judiciar are urmatoarele obligatii:
a) de a comunica martorului ca in urma acestor declaratii se pot declansa investigatii penale impotriva sa;
b) de a aduce la cunostinta martorului dreptul de a nu da nicio declaratie cu privire la aspectele care l-ar putea expune unei investigatii penale, precum si dreptul de a fi asistat de un avocat.
(3) Declaratia martorului data cu incalcarea dispozitiilor alin. (2) nu poate fi folosita impotriva sa.

Art. 117. Intrebari privind persoana martorului

(1) Dispozitiile art.105 se aplica in mod corespunzator in cazul ascultarii martorului.
(2) Martorului i se comunica obiectul cauzei si apoi este intrebat daca este sot, fost sot, sau membru de familie al suspectului, inculpatului, persoanei vatamate sau al celorlalte parti din procesul penal, daca se afla in relatii de prietenie sau de dusmanie cu aceste persoane, precum si daca a suferit vreo paguba in urma savarsirii infractiunii.
(3) Martorului nu i se adreseaza intrebarile privind persoana sa, atunci cand fata de acesta s-a dispus o masura de protectie a datelor de identitate.

Art. 118. Comunicarea drepturilor si obligatiilor

(1) Organul judiciar comunica martorului calitatea in care este ascultat si faptele sau imprejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus ca martor.
(2) Martorului i se aduc apoi la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi supus masurilor de protectie si de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea in fata organelor judiciare, atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de lege;
b) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragandu-i-se atentia ca in cazul neindeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere impotriva sa;
c) obligatia de a comunica in scris, in termen de 5 zile, orice schimbare a locuintei, atragandu-i-se atentia ca in cazul neindeplinirii acestei obligatii se poate dispune impotriva sa sanctiunea prevazuta de art. 283 alin. (1).
d) obligatia de a da declaratii conforme cu realitatea, atragandu-i-se atentia ca legea pedepseste infractiunea de marturie mincinoasa;
e) in cursul judecatii, obligatia de a depune juramant sau declaratie solemna.

Art. 119. Juramantul si declaratia solemna a martorului

(1) In cursul judecatii, dupa indeplinirea dispozitiilor art.117 si 118, presedintele completului solicita martorului depunerea juramantului sau a declaratiei solemne.
(2) Presedintele completului il intreaba pe martor daca doreste sa depuna un juramant religios sau o declaratie solemna.
(3) Textul juramantului este urmatorul: „Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”. Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba in functie de credinta religioasa a martorului.
(4) In timpul depunerii juramantului, cu exceptiile impuse de credinta religioasa, martorul tine mana dreapta pe cruce sau pe Biblie.
(5) In cazul in care martorul alege sa faca o declaratie solemna, textul acesteia este urmatorul: „Ma oblig ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu”.
(6) Dispozitiile alin. (1) - (5) se aplica in mod corespunzator in procedura administrarii anticipate a probelor, in fata judecatorului de drepturi si libertati.

Art. 120. Modul de ascultare a martorului

(1) Fiecare martor este ascultat separat si fara prezenta altor martori.
(2) Dupa indeplinirea dispozitiilor art.117 - 119, martorul este lasat sa declare tot ceea ce stie in legatura cu faptele sau imprejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus.
(3) Dupa ce a terminat relatarea libera, martorului i se pot adresa intrebari.
(4) Martorului nu i se pot adresa intrebari privind optiunile politice, ideologice sau religioase ori alte circumstante strict personale si de familie, cu exceptia cazului in care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevarului in cauza sau pentru verificarea credibilitatii martorului.

Art. 121. Consemnarea declaratiilor

(1) Consemnarea declaratiilor se face potrivit dispozitiilor art.108, care se aplica in mod corespunzator.
(2) In cursul urmaririi penale, ascultarea martorului se inregistreaza prin mijloace tehnice audio sau audiovideo daca organul de urmarire penala considera necesar sau daca martorul solicita expres aceasta, si inregistrarea este posibila.

Art. 122. Cazuri speciale de ascultare a martorului

(1) Ascultarea martorului minor in varsta de pana la 13 ani are loc in prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului institutiei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare.
(2) Daca persoanele aratate la alin. 1 nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoana vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente sau martor in cauza ori exista suspiciunea rezonabila ca pot influenta declaratia minorului, ascultarea acestuia are loc in prezenta oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu stabilite de organul judiciar.
(3) Daca se considera necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmarire penala dispune ca la audierea martorului minor sa asiste un psiholog sau un consilier al serviciului de probatiune.
(4) Ascultarea martorului minor trebuie sa evite producerea oricarui efect negativ asupra starii psihice a acestuia.
(5) In cauzele privind infractiunile de violenta intre membrii aceleiasi familii, instanta poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat in sedinta de judecata, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate in prealabil, prin inregistrari audiovideo.
(6) Martorului minor care la data ascultarii nu a implinit varsta de 13 ani nu i se comunica obligatiile prevazute in art. 118 alin. (2) lit.
d) si e), dar i se atrage atentia sa spuna adevarul.
(7) Persoanele care au avut calitatea de suspect sau inculpat in aceeasi cauza si cu privire la aceeasi fapta sau cu privire la fapte diferite aflate in stransa legatura, daca ulterior s-a dispus disjungerea cauzelor pot fi audiate in calitate de martor daca renunta expres la dreptul prevazut de art. 116 alin. 2 lit. a). Organele judiciare au obligatia consemnarii calitatii lor procesuale anterioare.
(8) Dispozitiile alin. (7) se aplica in mod corespunzator si persoanelor care au calitatea de suspect sau inculpat in cauze diferite, cu privire la care nu a fost dispusa reunirea, desi sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 42.

Sectiunea 5 - Protectia martorilor


§ 1. Protectia martorilor amenintati

Art. 123. Martor amenintat

(1) In cazul in care exista o suspiciune rezonabila ca viata, integritatea corporala, libertatea, bunurile sau activitatea profesionala a martorului ar putea fi puse in pericol ca urmare a datelor pe care le furnizeaza organelor judiciare sau a declaratiilor sale, organul judiciar competent acorda acestuia statutul de martor amenintat si dispune una sau mai multe dintre masurile de protectie prevazute in art.124 sau art.125.
(2) Statutul de martor amenintat se acorda si atunci cand pericolul priveste un membru de familie al martorului.

Art. 124. Masuri de protectie dispuse in cursul urmaririi penale

(1) In cursul urmaririi penale, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) protectia datelor de identitate si acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaratia sa, atunci cand celelalte masuri de protectie nu sunt suficiente;
b) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
c) insotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia in cursul deplasarilor;
d) ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci cand celelalte masuri nu sunt suficiente.
(2) Procurorul dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia din parti sau a unui subiect procesual principal.
(3) In cazul aplicarii masurilor de protectie prevazute in alin. (1) lit.a),
d) declaratia martorului nu va cuprinde adresa sa reala sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate intr-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmarire penala, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta, in conditii de confidentialitate.
(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenintat si aplicarea masurilor de protectie prin ordonanta motivata, care se pastreaza in conditii de confidentialitate, iar dupa finalizarea urmaririi penale, daca masurile nu se mentin, se depune la dosarul cauzei.
(5) Procurorul verifica, la intervale de timp rezonabile, daca se mentin conditiile de dispunere a masurilor de protectie si dispune prin ordonanta motivata asupra mentinerii sau incetarii acestora.
(6) In situatia in care procurorul considera ca masurile de protectie sunt necesare si in procedura camerei preliminare sau in cursul judecatii si sunt indeplinite celelalte conditii prevazute de lege, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati, in vederea mentinerii masurilor de protectie.
(7) Daca starea de pericol a aparut in cursul procedurii de camera preliminara judecatorul de camera preliminara, din oficiu sau la sesizarea procurorului dispune masurile de protectie prevazute in art. 125. Dispozitiile art. 126 se aplica in mod corespunzator.
(8) Masurile de protectie prevazute in alin.1 lit. b) si c) se comunica autoritatii desemnate cu punerea in executare a masurii.

Art. 125. Masuri de protectie dispuse in cursul judecatii
In cursul judecatii, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, instanta dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) insotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia in cursul deplasarilor ;
c) nepublicitatea sedintei de judecata pe durata ascultarii martorului;
d) ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent in sala de judecata, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci cand celelalte masuri nu sunt suficiente;
e) protectia datelor de identitate a martorului si acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune marturie.

Art. 126. Dispunerea masurii protectiei martorului in cursul judecatii

(1) Instanta dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a partilor sau a persoanei vatamate.
(2) Propunerea formulata de procuror cuprinde:
a) numele martorului care urmeaza a fi ascultat in faza de judecata si fata de care se doreste dispunerea masurii de protectie;
b) motivarea concreta a gravitatii pericolului si a necesitatii masurii.
(3) Atunci cand cererea este formulata de celelalte persoane prevazute la alin. (1), instanta poate dispune ca procurorul sa efectueze de urgenta verificari cu privire la temeinicia cererii de protectie.
(4) Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, fara participarea persoanei care a formulat cererea.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Instanta se pronunta prin incheiere motivata, care nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) Incheierea prin care se dispune masura de protectie se pastreaza in conditii de confientialitate. Daca protectia martorului este necesara si dupa ramanerea definitiva a hotararii, sunt aplicabile dispozitiile legii speciale.
(8) Masurile de protectie prevazute la art. 125 lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate de lege cu punerea in executare a masurilor.

Art. 127. Ascultarea martorului protejat

(1) In situatia prevazuta in art. 124 alin. (1) lit. d) si art. 125 alin. (1) lit. d), procurorul, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, instanta de judecata procedeaza la ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent fizic la locul unde se afla procurorul ori in sala in care se desfasoara sedinta de judecata, prin intermediul mijloacelor audiovideo.
(2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat in conditiile alin. (1), la luarea declaratiei poate participa un consilier de probatiune, care are obligatia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta in timpul audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta martorului dreptul de a solicita audierea in prezenta unui consilier de probatiune sau, dupa caz, a oricarei alte persoane a carei prezenta este considerata necesara.
(3) Subiectii procesuali principali, partile si avocatii acestora pot adresa intrebari martorului ascultat in conditiile alin. (1) si (2). Organul judiciar respinge intrebarile care nu sunt utile si concludente judecarii cauzei sau care pot conduce la identificarea martorului.
(4) Declaratia martorului protejat se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa.
(5) In cursul urmaririi penale declaratia se semneaza de organul de urmarire penala ori, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati si de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de acesta si va fi pastrata in dosarul depus la parchet, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de siguranta.
(6) In cursul judecatii, declaratia martorului se semneaza de presedintele completului de judecata.
(7) Suportul pe care a fost inregistrata declaratia martorului, in original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, dupa caz, al instantei de judecata in fata careia s-a facut declaratia, se pastreaza in conditii de confidentialitate. Suportul care contine inregistrarile efectuate in cursul urmaririi penale este inaintat la terminarea urmaririi penale instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei, si este pastrat in aceleasi conditii privind confidentialitatea.

§ 2. Protectia martorilor vulnerabili

Art. 128. Martorul vulnerabil

(1) Procurorul sau , dupa caz, instanta poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil urmatoarelor categorii de persoane:
a) martorului care a suferit o trauma fizica sau psihica ca urmare a savarsirii infractiunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului;
b) martorului care, din cauza unei afectiuni de natura psihica, manifesta o sensibilitate deosebita, care il impiedica sa depuna marturie in cursul sedintei de judecata;
c) martorului minor.
(2) Odata cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul si instanta pot dispune masurile de protectie prevazute in art.124 lit.
c) si d) sau, dupa caz, art. 125 lit.
b) – e), care se aplica in mod corespunzator. Distorsionarea vocii si a imaginii nu este obligatorie.
(3) Dispozitiile art. 124 si 126 se aplica in mod corespunzator.

Sectiunea 6 - Confruntarea


Art. 129. Confruntarea

(1) Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.
(2) Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.
(3) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari.
(4) Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza intr-un proces-verbal.


Capitolul III - Identificarea obiectelor si a persoanelor


Art. 130. Scopul si obiectul masurii

(1) Identificarea obiectelor sau a persoanelor se poate dispune daca este necesara in scopul clarificarii tuturor imprejurarilor cauzei.
(2) Identificarea obiectelor sau persoanelor poate fi dispusa de procuror sau de organele de cercetare penala, in cursul urmaririi penale, sau de instanta, in cursul judecatii.

Art. 131. Audierea prealabila a persoanei care face identificarea

(1) Dupa dispunerea masurii si inainte ca identificarea sa fie realizata, persoana care face identificarea trebuie audiata cu privire la persoana sau obiectul pe care urmeaza sa il identifice.
(2) Audierea consta in descrierea tuturor caracteristicilor persoanei sau ale obiectului precum si imprejurarile in care a fost vazut. Persoana care face identificarea este intrebata daca a mai participat anterior la o alta procedura de identificare privind acelasi obiect sau aceeasi persoana, ori daca persoana sau obiectul de identificat i-au fost indicate ori descrise anterior.

Art. 132. Identificarea obiectelor

(1) Obiectele despre care se presupune ca sunt in legatura cu o infractiune, cele care sunt folosite ca probe, sau cele in privinta carora este necesar a se stabili daca sunt recunoscute, sunt prezentate in vederea identificarii, dupa ce persoana care face identificarea le-a descris in prealabil. Daca aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate, persoana care face identificarea poate fi condusa la locul unde se afla obiectele.
(2) Desfasurarea activitatii de identificare a obiectelor, precum si declaratiile persoanei care face identificarea sunt consemnate intr-un proces - verbal ce trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la: ordonanta sau incheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost incheiat, data, ora la care a inceput si ora la care s-a terminat activitatea, cu mentionarea oricarui moment de intrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente si calitatea in care acestea participa, numele si prenumele persoanei care face identificarea, descrierea amanuntita a obiectelor identificate.
(3) In cursul urmaririi penale, in situatia in care organul de urmarire considera necesar, activitatea de identificare si declaratia persoanei care face identificarea sunt inregistrate audiovideo. Daca activitatea de identificare a obiectelor este efectuata la locul unde se afla acestea, este obligatorie inregistrarea audiovideo a activitatii si a declaratiilor persoanei care face identificarea, cu exceptia situatiei in care nu este posibila efectuarea inregistrarii. Inregistrarea identificarii este anexata procesului-verbal, ca parte integranta a acestuia si poate fi folosita ca mijloc de proba.

Art. 133. Identificarea persoanelor

(1) Persoana care urmeaza sa fie identificata este prezentata impreuna cu alte 4 - 6 persoane necunoscute cu trasaturi asemanatoare celor descrise de persoana care face identificarea.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si in situatia identificarii persoanelor dupa fotografii.
(3) Identificarea se desfasoara astfel incat persoana care reprezinta subiectul identificarii sa nu vada pe cel care o identifica. De asemenea, cel care identifica nu trebuie sa vada, inainte de inceperea procedurii, persoana ce reprezinta subiectul identificarii.
(4) Desfasurarea activitatii de identificare a persoanelor, precum si declaratiile persoanei care face identificarea sunt consemnate intr-un proces verbal.
(5) Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute in art. 132 alin. (2) numele, prenumele si adresa persoanelor care au fost introduse in grupul de identificare sau ale caror fotografii au fost prezentate persoanei care face identificarea; numele si prenumele persoanei identificate, precum si ordonanta sau incheierea prin care s-a dispus efectuarea identificarii de persoane.
(6) In cursul urmaririi penale, in situatia in care organul de urmarire penala considera necesar, activitatea de identificare este inregistrata audiovideo. Inregistrarea identificarii este anexata procesului-verbal ca parte integranta a acestuia si poate fi folosita ca mijloc de proba.

Art. 134. Alte identificari
Identificarea vocilor, sunetelor, sau a altor elemente ce fac obiectul perceptiei senzoriale, se dispune si se efectueaza cu procedura prevazuta in art.133.

Art. 135. Pluralitatea de identificari

(1) In cazul in care mai multe persoane sunt chemate sa identifice aceeasi persoana sau acelasi obiect, organele judiciare competente iau masuri prin care sa fie evitata orice comunicare intre cei care au facut identificarea si cei care urmeaza sa o efectueze.
(2) Daca aceeasi persoana urmeaza sa participe la mai multe proceduri de identificare a unor persoane sau a unor obiecte, organele judiciare competente iau masuri ca persoana supusa identificarii sa fie situata intre persoane diferite de cele ce au participat la procedurile anterioare, respectiv obiectul supus identificarii sa fie plasat printre obiecte diferite de cele utilizate anterior.


Capitolul IV - Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare


Art. 136. Dispozitii generale

(1) Prin tehnici speciale de supraveghere sau cercetare se intelege:
a) interceptarea convorbirilor si comunicarilor;
b) supravegherea video, audio sau prin fotografiere in spatii private;
c) localizarea sau urmarirea prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere;
d) obtinerea listei convorbirilor telefonice;
e) retinerea, predarea sau perchezitionarea trimiterilor postale;
f) monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare;
g) utilizarea investigatorilor sub acoperire;
h) constatarea unei infractiuni de coruptie sau a incheierii unei conventii;
i) livrarea supravegheata;
j) identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicatii sau a unui punct de acces la un computer.
(2) Prin interceptarea convorbirilor sau comunicarilor se intelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare, precum si inregistrarea datelor de trafic ce indica sursa, destinatia, data, ora, dimensiunea, durata sau tipul comunicarii efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare.
(3) Prin supravegherea video, audio sau prin fotografiere in spatii private se intelege fotografierea persoanelor, observarea sau inregistrarea conversatiilor, miscarilor ori a altor activitati ale acestora, in spatii private.
(4) Prin localizarea sau urmarirea prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere se intelege folosirea unor dispozitive care determina locul unde se afla persoana sau obiectul la care este atasat.
(5) Prin perchezitionarea trimiterilor postale se intelege perchezitionarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri postale sau a obiectelor transmise prin orice mijloc.
(6) Prin monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare se inteleg operatiunile prin care se asigura cunoasterea continutului tranzactiilor financiare efectuate prin intermediul unei banci sau a altei institutii competente ori obtinerea de la o banca sau de la alta institutie financiara, de inscrisuri sau informatii aflate in posesia acestora referitoare la depuneri, conturi sau tranzactiile unei persoane.
(7) Prin constatarea unei infractiuni de coruptie se intelege actiunea sau inactiunea ce este similara unei infractiuni de coruptie, indeplinita in scopul strangerii de probe in cadrul procesului penal.
(8) Prin constatarea incheierii unei conventii se intelege cumpararea de la o persoana suspectata de comiterea unei infractiuni a unui obiect ce poate constitui mijloc de proba, prestarea unui serviciu pentru persoana suspectata de comiterea unei infractiuni, ori cumpararea unei persoane care se banuieste ca este victima traficului de persoane sau a unei rapiri.
(9) Prin livrarea supravegheata se intelege tehnica de supraveghere si cercetare prin care se permite intrarea, tranzitarea sau iesirea de pe teritoriul tarii a unor bunuri in privinta carora exista o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al detinerii sau obtinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autoritatilor competente, in scopul investigarii unei infractiuni sau al identificarii persoanelor implicate in savarsirea unei infractiuni.
(10) Prin supravegherea tehnica se intelege utilizarea uneia dintre tehnicile prevazute la alin. (1) lit. a) –
c) si f).

Art. 137. Supravegherea tehnica

(1) Supravegherea tehnica se dispune de judecatorul de drepturi si libertati atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni prevazute in alin. (3);
b) masura este necesara si proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea suspectului sau inculpatului nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Supravegherea tehnica se poate dispune cu privire la suspect, sau inculpat. Interceptarea convorbirilor si comunicarilor, precum si localizarea sau urmarirea prin GPS se poate dispune si cu privire la o alta persoana daca exista o suspiciune rezonabila ca aceasta primeste ori transmite comunicari de la suspect sau de la inculpat ori destinate suspectului sau inculpatului, ca suspectul sau inculpatul foloseste telefonul sau sistemul de comunicare al persoanei respective, sau punctul de acces al acesteia la un sistem informatic. Monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare se poate dispune si cu privire la persoana care a participat sau participa la tranzactiile financiare ale suspectului sau inculpatului, ori la persoana care coordoneaza activitatile financiare ale suspectului sau inculpatului. Supravegherea video, audio sau prin fotografiere in spatii private se poate dispune si cu privire la alta persoana decat suspectul daca exista o suspiciune rezonabila ca printr-o astfel de masura se poate ajunge la descoperirea locului in care se afla suspectul sau inculpatul.
(3) Supravegherea tehnica se poate dispune in cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, fasificarea de instrumente de plata electronica santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, in cazul infractiunilor de coruptie, infractiunilor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infractiunilor care se savarsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, sau in cazul unor alte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa de 5 ani inchisoare sau mai mare.
(4) Este interzisa dispunerea supravegherii tehnice cu privire la raporturile legale dintre avocat si suspectul, inculpatul pe care il apara. Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul sau inculpatul pe care acesta il apara, probele obtinute nu pot fi folosite in cadrul procesului penal, urmand a fi sterse, de indata, de catre procuror. Judecatorul care a dispus masura este informat, de indata, de catre procuror.

Art. 138. Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnica

(1) Supravegherea tehnica poate fi dispusa in cursul urmaririi penale, pe o durata de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda: indicarea masurii de supraveghere tehnica care se solicita a fi dispusa, numele sau alte date de identificare a persoanei impotriva careia se dispune masura, indicarea probelor sau a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni pentru care se poate dispune masura, indicarea faptei si a incadrarii juridice, iar , in cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere in spatii private, daca se solicita si incuviintarea ca organele de urmarire penala sa patrunda in spatii private indicate pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proportional si subsidiar al masurii. Procurorul trebuie sa inainteze dosarul judecatorului de drepturi si libertati.
(3) Cererea prin care se solicita incuviintarea supravegherii tehnice se solutioneaza in aceeasi zi, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(4) In cazul in care apreciaza ca cererea este intemeiata judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin incheiere, admiterea cererii procurorului si emite de indata mandatul de supraveghere tehnica. Intocmirea minutei este obligatorie.
(5) Incheierea judecatorului de drepturi si libertati si mandatul trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a dat incheierea si a emis mandatul;
d) indicarea masurii concrete incuviintate;
e) perioada si scopul pentru care s-a autorizat masura;
f) numele persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica ori datele de identificare ale acesteia;
g) indicarea, in cazul in care este necesar fata de natura masurii incuviintate, a elementelor de identificare a fiecarui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic sau a numarului de cont al suspectului sau inculpatului;
h) in cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere in spatii private, mentiunea privind incuviintarea solicitarii ca organele de urmarire penala sa patrunda in spatii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice;
i) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(6) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute in art.137 dispune, prin incheiere, respingerea cererii de incuviintare a masurii supravegherii tehnice.
(7) Incheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor de supraveghere tehnica nu este supusa niciunei cai de atac.
(8) O noua cerere de incuviintare a aceleiasi masuri poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau imprejurari noi necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecatorul de drepturi si libertati.

Art. 139. Autorizarea unor masuri de supraveghere tehnica de catre procuror

(1) Procurorul poate autoriza, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile de supraveghere tehnica atunci cand:
a) exista urgenta, iar obtinerea mandatului de supraveghere tehnica in conditiile art.138 ar conduce la o intarziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, ori ar pune in pericol siguranta persoanei vatamate, a martorului sau membrilor familiilor acestora, si
b) sunt indeplinite conditiile prevazute de art.137 alin. (1) - (4) .
(2) Ordonanta procurorului prin care se autorizeaza masura de supraveghere tehnica trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute in art.138 alin.(5).
(3) Procurorul are obligatia de a sesiza, in termen de cel mult 24 de ore de la expirarea masurii, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanta, in vederea confirmarii masurii, inaintand totodata un proces - verbal de redare rezumativa a activitatilor de supraveghere tehnica efectuate si dosarul cauzei.
(4) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca au fost indeplinite conditiile prevazute in alin.(1), confirma masura dispusa de procuror, prin incheiere, pronuntata in camera de consiliu, fara citarea partilor.
(5) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu au fost respectate conditiile prevazute in alin.(1), infirma masura luata de catre procuror, si dispune distrugerea probelor obtinute in temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obtinute si intocmeste un proces-verbal in acest sens.
(6) Odata cu cererea de confirmare a masurii sau separat, procurorul poate solicita judecatorului de drepturi si libertati luarea masurii supravegherii tehnice in conditiile art.138.
(7) Incheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor dispuse de procuror nu este supusa niciunei cai de atac.

Art. 140. Punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica

(1) Procurorul pune in executare supravegherea tehnica, sau poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala ori de alte organe specializate ale statului. Masurile de supraveghere tehnica se pot pune in executare cu sprijinul autoritatii competente.
(2) Furnizorii de servicii de telecomunicatii, informatice sau financiare sunt obligati sa colaboreze cu organele de urmarire penala si autoritatea nationala prevazuta in alin. 1, in limitele competentelor acestora, pentru punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica.
(3) Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la executarea masurilor de supraveghere au obligatia sa pastreze secretul operatiunii efectuate, incalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit legii penale.
(4) Procurorul are obligatia de a inceta imediat supravegherea tehnica inainte de expirarea duratei mandatului daca nu mai exista temeiurile care au justificat masura, informand de indata despre aceasta judecatorul care a emis mandatul.
(5) Datele rezultate din masurile de supraveghere tehnica pot fi folosite si in alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art.137 alin. (3) .
(6) Datele rezultate din masurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, daca nu sunt folosite in alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si pot fi transmise judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitiva a cauzei, sunt distruse de catre procuror, care intocmeste un proces-verbal in acest sens.

Art. 141. Consemnarea activitatilor de supraveghere tehnica

(1) Procurorul sau organul de cercetare penala intocmeste un proces - verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnica, in care sunt consemnate rezultatele activitatilor efectuate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica, numele persoanelor la care se refera, daca sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum si, dupa caz ora la care a inceput activitatea de supraveghere si ora la care s-a incheiat.
(2) La procesul-verbal se ataseaza, in plic sigilat, o copie a suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica. Suportul sau o copie certificata a acestuia se pastreaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat si va fi pus la dispozitia instantei, la solicitarea acesteia. Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine activitatile de supraveghere tehnica si copii de pe procesele-verbale se pastreaza la grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei.
(3) Convorbirile, comunicarile sau conversatiile purtate intr-o alta limba decat cea romana sunt transcrise in limba romana, prin intermediul unui interpret, care are obligatia de a pastra confidentialitatea.
(4) Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate, care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de catre procuror sau organul de cercetare penala, intr-un proces-verbal in care se mentioneaza mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice, sau ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicarile, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri sau comunicari in parte. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procuror.
(5) Dupa incetarea masurii de supraveghere, procurorul informeaza judecatorul de drepturi si libertati despre activitatile efectuate.

Art. 142. Prelungirea mandatului de supraveghere tehnica

(1) Mandatul de supraveghere tehnica poate fi prelungit, pentru motive temeinic justificate, de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, la cererea motivata a procurorului, in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute in art.137, fiecare prelungire neputand depasi 60 de zile.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Intocmirea minutei este obligatorie.
(3) Durata totala a masurii de supraveghere tehnica, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un an, cu exceptia masurii de supravegherea video, audio sau prin fotografiere in spatii private care nu poate depasi 180 de zile.

Art. 143. Informarea persoanei supravegheate

(1) Dupa incetarea masurii de supraveghere tehnica, procurorul informeaza, in scris, in cel mai scurt timp, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura de supraveghere tehnica ce a fost luata in privinta sa.
(2) Dupa momentul informarii, persoana supravegheata are dreptul de a lua cunostinta, la cerere, de continutul proceselor-verbale in care sunt consemnate activitatile de supraveghere tehnica efectuate. De asemenea, procurorul trebuie sa asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicarilor sau conversatiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnica.
(3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicarii informarii scrise prevazute in alin. (1).
(4) Procurorul poate sa amane motivat efectuarea informarii sau a prezentarii suporturilor pe care sunt stocate activitatile de supraveghere tehnica ori a proceselor- verbale de redare, daca acestea ar putea conduce la:
a) perturbarea sau periclitarea bunei desfasurari a urmaririi penale;
b) punerea in pericol a sigurantei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;
c) dificultati in supravegherea tehnica asupra altor persoane implicate in cauza.
(5) Amanarea prevazuta in alin. (2) se poate dispune cel mai tarziu pana la terminarea urmaririi penale sau pana la clasarea cauzei.

Art. 144. Conservarea sau distrugerea materialelor rezultate din supravegherea tehnica

(1) Daca in cauza s-a dispus o solutie de clasare, impotriva careia nu a fost formulata plangere in termenul legal prevazut de art. 339 sau plangerea a fost respinsa, procurorul instiinteaza de indata despre aceasta pe judecatorul de drepturi si libertati.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati dispune conservarea suportului original sau a copiei certificate a acestuia, prin arhivare la sediul instantei in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii.
(3) Daca in cauza instanta a pronuntat o hotarare de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, ramasa definitiva, suportul original sau copia acestuia se conserva prin arhivare odata cu dosarul cauzei la sediul instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii.

Art. 145. Retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale

(1) Retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale se poate dispune de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea, cu privire la scrisorile, trimiterile postale sau obiectele trimise ori primite de suspect, inculpat, sau de orice alta persoana care este suspectata ca primeste sau trimite prin orice mijloc aceste bunuri de la suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni;
b) masura este necesara si proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale, data fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta, ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Este interzisa retinerea, predarea si perchezitionarea corespondentei sau a trimiterilor postale, trimise ori primite in raporturile dintre avocat si suspectul, inculpatul sau orice alta persoana pe care acesta o apara, cu exceptia situatiilor in care prin intermediul corespondentei sau a trimiterilor postale este savarsita o infractiune.
(3) Dispozitiile art.138 se aplica in mod corespunzator.
(4) In cazurile in care exista urgenta, iar obtinerea mandatului de retinere, predare si perchezitionare a trimiterilor postale in conditiile art.138 ar conduce la o intarziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, ori ar pune in pericol siguranta victimei, a martorului sau membrilor familiilor acestora si sunt indeplinite conditiile prevazute de alin. (1) si (2), procurorul poate dispune, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile prevazute la alin.1. Dispozitiile art.139 alin. (2) -
(7) se aplica in mod corespunzator.
(5) Unitatile postale sau de transport si orice alte persoane fizice sau juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de informatii sunt obligate sa retina si sa predea procurorului scrisorile, trimiterile postale sau obiectele la care se face referire in mandatul dispus de judecator sau in autorizatia emisa de procuror.
(6) Corespondenta, trimiterile postale sau obiectele ridicate si perchezitionate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului.
(7) Dupa efectuarea activitatilor autorizate, procurorul informeaza, de indata, in scris pe fiecare subiect al unui mandat despre masura ce a fost luata in privinta sa. Dupa momentul informarii persoana a carei corespondenta, trimiteri postale sau obiecte au fost ridicate si perchezitionate are dreptul de a lua cunostinta de activitatile efectuate.
(8) Dispozitiile art. 143 alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
(9) Masura poate fi prelungita in conditiile art.142, fara ca durata totala sa poata depasi 1 an.

Art. 146. Utilizarea investigatorilor sub acoperire

(1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea de catre suspect a unei infractiuni contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, santaj, lipsire de libertate, evaziune fiscala, in cazul infractiunilor de coruptie, sau in cazul unor alte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa de 5 ani inchisoare sau mai mare, ori exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata in activitati infractionale ce au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta, ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea masurii concrete incuviintate;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) identitatea atribuita investigatorului sub acoperire precum si activitatile pe care le va desfasura;
d) numele suspectului sau inculpatului, sau al persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica, sau datele de identificare ale acestora, daca sunt cunoscute.
(3) In cazul in care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau inregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati in vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica.
(4) Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei si din cadrul organelor de stat care desfasoara, potrivit legii, activitati de informatii in vederea asigurarii securitatii nationale, anume desemnati in acest scop, si pot fi folositi numai pe perioada determinata in mandatul judecatorului sau in autorizatia procurorului.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date si informatii in baza ordonantei emise potrivit alin. (1) - (3), pe care le pune, in totalitate, la dispozitia procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, intocmind un proces-verbal.
(6) Investigatorului sub acoperire ii este interzis sa provoace comiterea de infractiuni.
(7 ) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia investigatorului sub acoperire orice inscrisuri ori obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispozitie sau foloseste inscrisurile ori obiectele nu constituie infractiune.
(8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiati ca martori in cadrul procesului penal. Pentru motive intemeiate, investigatorul poate fi audiat in aceleasi conditii ca si martorii amenintati.
(9) Durata masurii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, in cazul in care sunt satisfacute conditiile prevazute in alin.(1), fiecare prelungire neputand depasi 60 de zile. Durata totala a masurii, in aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi 1 an.

Art. 147. Masuri de protectie a investigatorilor sub acoperire

(1) Identitatea reala a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita.
(2) Procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta au dreptul de a cunoaste adevarata identitate a investigatorului sub acoperire, cu respectarea secretului profesional.

Art. 148. Constatarea unei infractiuni de coruptie sau a incheierii unei conventii

(1) Constatarea unei infractiuni de coruptie sau a incheierii unei conventii se poate dispune de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea de catre suspect a unei infractiuni de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, santaj, lipsire de libertate, evaziune fiscala, in cazul infractiunilor de coruptie, sau in cazul unor alte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau daca exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata in activitati infractionale care au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultatii deosebite ce ar prejudicia ancheta, ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: date cu privire la persoana ce va pune in executare masura, incadrarea juridica si descrierea infractiunii, scopul si perioada in care se va executa masura.
(3) Activitatea persoanei care participa la constatarea unei infractiuni de coruptie sau de incheiere a unei conventii nu constituie infractiune.
(4) Persoana care pune in executare aceste masuri intocmeste un proces- verbal care contine: datele la care masura a inceput si s-a incheiat, date cu privire la persoana care a pus in aplicare masura, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate in cazul in care s-a autorizat de catre judecatorul de drepturi si libertati folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, numarul si identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusa in aplicare masura.
(5) Persoana care pune in executare masura constatarii unei infractiuni de coruptie sau incheierii unei conventii poate fi audiata ca martor in cadrul procesului penal, cu respectarea dispozitiilor privind audierea martorilor protejati, daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara.
(6) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia persoanei care pune in executare masura constatarii unei infractiuni de coruptie sau incheierii unei conventii orice inscrisuri, sau obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Persoana care pune la dispozitie sau foloseste inscrisurile sau obiectele nu va comite o infractiune prin desfasurarea acestor activitati in cazul in care acestea sunt incriminate drept infractiuni.
(7) Ordonanta procurorului poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute de alin.(1), fiecare prelungire neputand depasi 60 de zile.
(8) Durata totala a masurii, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un an.
(9) Constatarea unei infractiuni de coruptie sau incheierii unei conventii nu constituie provocare.

Art. 149. Livrarea supravegheata

(1) Livrarea supravegheata poate fi autorizata, prin ordonanta, de catre procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, la solicitarea institutiilor sau organelor legal abilitate.
(2) Livrarea supravegheata poate fi dispusa numai in urmatoarele cazuri:
a) daca descoperirea sau arestarea persoanelor implicate in transportul ilegal de droguri, arme, obiecte furate, materiale explozive, nucleare, alte materiale radioactive, sume de bani si alte obiecte care rezulta din activitati ilicite sau obiecte utilizate in scopul comiterii de infractiuni nu ar putea fi facuta in alt mod sau ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
b) daca descoperirea sau dovedirea infractiunilor savarsite in legatura cu livrarea de transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibila ori foarte dificila in alt mod.
(3) Livrarea supravegheata presupune ca, in mod expres, toate statele prin care sunt tranzitate transporturile ilegale sau suspecte:
a) sa fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect si cu iesirea acestuia de pe teritoriul statului;
b) sa garanteze faptul ca transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de catre autoritatile competente;
c) sa garanteze faptul ca procurorul, organele de politie sau alte autoritati de stat competente sunt instiintate in ceea ce priveste rezultatul urmaririi penale impotriva persoanelor acuzate de infractiuni care au constituit obiectul tehnicii speciale de cercetare la care se face referire la alin. (1).
(4) Dispozitiile alin. (3) nu se aplica in cazul in care o conventie internationala ratificata sau un acord international are dispozitii contrare.
(5) Ordonanta procurorului trebuie sa cuprinda: numele suspectului sau inculpatului, daca sunt cunoscute, dovezile din care rezulta caracterul ilicit al bunurilor ce urmeaza sa intre, sa tranziteze sau sa iasa de pe teritoriul tarii, modalitate in care va fi efectuata supravegherea. Procurorul trebuie sa emita cate o ordonanta pentru fiecare livrare supravegheata dispusa.
(6) Livrarea supravegheata este pusa in aplicare de catre politie sau de alta autoritate competenta. Procurorul stabileste modul de punere in aplicare a livrarii supravegheate.
(7) Punerea in aplicare a livrarii supravegheate nu constituie infractiune.
(8) Organele prevazute in alin. (5) au obligatia de a intocmi, la finalizarea livrarii supravegheate pe teritoriul Romaniei, un proces-verbal cu privire la activitatile desfasurate, pe care il inainteaza procurorului.

Art. 150. Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicatii ori a unui punct de acces la un sistem informatic

(1) Procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate solicita unui furnizor de servicii identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicatii, unui mijloc de telecomunicatii ori a unui punct de acces la un sistem informatic, sau comunicarea daca un anumit mijloc de comunicatii sau punct de acces la un sistem informatic este folosit sau activ, ori a fost folosit sau activ la o anumita data, in cazul in care exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: persoana sau furnizorul de servicii care este in posesia sau care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci cand sunt cunoscute, motivarea indeplinirii conditiilor prevazute in alin.(1), mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorului de servicii de a comunica imediat, in conditii de confidentialitate datele solicitate.
(3) Furnizorii de servicii sunt obligati sa colaboreze cu organele de urmarire penala pentru executarea ordonantei procurorului si sa puna de indata la dispozitia acestora datele solicitate.
(4) Persoanele care sunt chemate sa colaboreze cu organele de urmarire penala au obligatia de a pastra secretul operatiunii efectuate, incalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit legii penale.

Art. 151. Obtinerea listei convorbirilor telefonice

(1) Procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate solicita unui furnizor de servicii de telecomunicatii comunicarea listei apelurilor telefonice efectuate si primite de la un anumit post telefonic, in cazul in care exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe .
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: furnizorul de servicii care este in posesia sau care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci cand sunt cunoscute, motivarea indeplinirii conditiilor prevazute in alin.(1), mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorului de servicii de a comunica imediat, in conditii de confidentialitate datele solicitate.
(3) Furnizorii de servicii sunt obligati sa colaboreze cu organele de urmarire penala pentru executarea ordonantei procurorului si sa puna de indata la dispozitia acestora datele solicitate.
(4) Persoanele care sunt chemate sa colaboreze cu organele de urmarire penala au obligatia de a pastra secretul operatiunii efectuate, incalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit legii penale.


Capitolul V - Conservarea rapida a datelor informatice sau provenite din sisteme de telecomunicatii


Art. 152. Conservarea rapida a datelor informatice si a datelor privind traficul informational

(1) Daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni, in scopul strangerii de probe ori identificarii suspectului sau a inculpatului, procurorul poate dispune conservarea imediata a datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul informational, in cazul in care exista pericolul pierderii sau modificarii acestora.
(2) Conservarea se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, pe o durata de maximum 90 de zile, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: persoana sau furnizorul de servicii in posesia caruia se afla datele informatice sau care le are sub control, numele suspectului sau inculpatului daca este cunoscut,, motivarea indeplinirii conditiilor prevazute in alin.(1), durata pentru care a fost emisa, mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorului de servicii de a conserva imediat datele informatice si de a le mentine integritatea, in conditii de confidentialitate.
(3) Masura conservarii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, de procuror o singura data pe o durata de maximum 90 de zile.
(4) Ordonanta procurorului se transmite, de indata, oricarui furnizor de servicii sau oricarei persoane in posesia careia se afla datele prevazute la alin. (1) ori care le are sub control, aceasta fiind obligata sa le conserve imediat, in conditii de confidentialitate.
(5) In cazul in care datele referitoare la traficul informational se afla in posesia mai multor furnizori de servicii, furnizorul de servicii in posesia sau sub controlul caruia se afla datele informatice are obligatia de a pune, de indata, la dispozitia organului de urmarire penala informatiile necesare identificarii celorlalti furnizori de servicii, in vederea cunoasterii tuturor elementelor din lantul de comunicare folosit.
(6) In termenul prevazut in alin. (2) si (3) procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, dispune ridicarea datelor conservate de la persoana sau furnizorul de servicii care le detine ori dispune ridicarea acestei masuri. Dispozitiile art.168 alin. (4) si (5) ori art.169 se aplica corespunzator.
(7) Pana la terminarea urmaririi penale, procurorul este obligat sa incunostinteze, in scris, persoanele fata de care se efectueaza urmarirea penala si ale caror date au fost conservate.

Art. 153. Conservarea rapida a datelor provenite din sisteme de telecomunicatii
Dispozitiile art.152 se aplica in mod corespunzator si in cazul in care conservarea rapida se refera la datele ce privesc la traficul din sistemele de telecomunicatii.


Capitolul VI - Perchezitia


Art. 154. Dispozitii comune

(1) Perchezitia poate fi domiciliara, corporala, informatica sau a unui vehicul.
(2) Perchezitia se efectueaza cu respectarea demnitatii si a vietii private.

Sectiunea 1 - Perchezitia domiciliara


Art. 155. Cazurile si conditiile in care se poate dispune perchezitia domiciliara

(1) Perchezitia domiciliara ori a bunurilor aflate in domiciliu poate fi dispusa daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni de catre o persoana si se presupune ca perchezitia poate conduce la descoperirea si strangerea probelor cu privire la aceasta infractiune, la conservarea urmelor infractiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului .
(2) Prin domiciliu se intelege o locuinta, incapere, dependinta, sediul unei persoane juridice sau al unei autoritati publice sau orice alt spatiu ce apartine unei persoane fizice sau juridice.

Art. 156. Procedura de emitere a mandatului de perchezitie domiciliara

(1) Perchezitia domiciliara poate fi dispusa in cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. In cursul judecatii, perchezitia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de catre instanta investita cu judecarea cauzei.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda:
a) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia;
b) indicarea probelor sau a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni;
c) indicarea infractiunii, indicarea probelor sau a datelor din care rezulta ca in locul in care se solicita efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul, ori pot fi descoperite probe cu privire la savarsirea infractiunii sau urme ale infractiunii.
d) numele, prenumele si, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului care se banuieste ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor infractiunii ori a altor obiecte care se presupune ca exista in locul ce urmeaza a fi perchezitionat.
(3) Procurorul inainteaza cererea impreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(4) Cererea prin care se solicita incuviintarea efectuarii perchezitiei domiciliare se solutioneaza, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Judecatorul dispune, prin incheiere, admiterea cererii, atunci cand este intemeiata, si incuviintarea efectuarii perchezitiei si emite de indata mandatul de perchezitie. Intocmirea minutei este obligatorie.
(6) Incheierea instantei si mandatul de perchezitie trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de perchezitie;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depasi 15 zile;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia;
g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, resedinta ori sediul careia se efectueaza perchezitia;
h) numele suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
i) descrierea suspectului sau inculpatului care se banuieste ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista in locul ce urmeaza a fi perchezitionat;
j) mentiunea ca mandatul de perchezitie poate fi folosit o singura data;
k) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(7) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute in art.155 dispune, prin incheiere, respingerea cererii de efectuare a unei perchezitii domiciliare.
(8) Incheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de incuviintare a efectuarii perchezitiei domiciliare nu este supusa niciunei cai de atac.
(9) O noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare in acelasi loc poate fi formulata daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau imprejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecator.
(10) In cursul judecatii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanta de judecata poate dispune efectuarea unei perchezitii in scopul prinderii inculpatului arestat preventiv, precum si in cazul in care exista suspiciuni rezonabile ca in locul unde se solicita efectuarea perchezitiei exista mijloace materiale de proba ce au legatura cu infractiunea ce face obiectul cauzei. Dispozitiile alin. (2) - (7) si dispozitiile art.155 se aplica in mod corespunzator.

Art. 157. Efectuarea perchezitiei domiciliare

(1) Mandatul de perchezitie se comunica procurorului, care ia masuri pentru executarea acestuia.
(2) Perchezitia se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, dupa caz, de lucratori operativi.
(3) Perchezitia domiciliara nu poate fi inceputa inainte de ora 6,00 sau dupa orele 20,00, cu exceptia infractiunii flagrante sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local public.
(4) In cazul in care este necesar, organele judiciare pot restrictiona libertatea de miscare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane in locul unde se efectueaza perchezitia, pe durata efectuarii acesteia.
(5) Inainte de inceperea perchezitiei, organul judiciar se legitimeaza si inmaneaza o copie a mandatului emis de judecator persoanei in al carei domiciliu se va efectua perchezitia, reprezentantului acesteia, sau unui membru al familiei, iar in lipsa, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu care cunoaste persoana in al carei domiciliu se va efectua perchezitia si, daca este cazul, custodelui.
(6) In cazul perchezitiei efectuate la sediul unei persoane juridice mandatul de perchezitie se inmaneaza reprezentantului acesteia sau, in lipsa reprezentantului, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu .
(7) Persoanelor prevazute la alin. (5) - (6) li se solicita, inainte de inceperea perchezitiei, predarea de bunavoie a persoanei sau a obiectelor cautate. Daca persoana sau obiectele cautate sunt predate, nu se mai efectueaza perchezitia, cu exceptia cazului cand se considera util sa se procedeze la aceasta, pentru cautarea altor obiecte sau urme.
(8) Persoanelor prevazute la alin. (5) - (6) li se aduce la cunostinta ca au dreptul ca la efectuarea perchezitiei sa participe un avocat. Daca se solicita prezenta unui avocat, inceperea perchezitiei este amanata pana la sosirea acestuia, dar nu mai mult de 2 ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luandu-se masuri de conservare a locului ce urmeaza a fi perchezitionat. In cazuri exceptionale, ce impun efectuarea perchezitiei de urgenta sau in cazul in care avocatul nu poate fi contactat, perchezitia poate incepe si inainte de expirarea termenului de 2 ore.
(9) De asemenea, persoanei perchezitionate i se va permite sa fie asistata ori reprezentata de o persoana de incredere, dispozitiile alin. (8) aplicandu-se in mod corespunzator.
(10) In mod exceptional, perchezitia poate incepe fara inmanarea copiei mandatului de perchezitie, fara solicitarea prealabila de predare a persoanei sau a obiectelor, precum si fara informarea prealabila privind posibilitatea solicitarii prezentei unui avocat sau a unei persoane de incredere, in urmatoarele cazuri:
a) cand este evident faptul ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezinta importanta pentru cauza;
b) daca exista suspiciunea ca in spatiul in care urmeaza a se efectua pechezitia se afla o persoana a carei viata sau integritate fizica este pusa in pericol;
c) in spatiul unde urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio persoana.
(11) In cazul prevazut la alin. (10), copia mandatului de perchezitie se inmaneaza de indata ce este posibil.
(12) Organele judiciare care efectueaza perchezitia pot folosi forta, in mod adecvat si proportional, pentru a patrunde intr-un domiciliu, daca:
a) exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenta armata sau alte tipuri de violenta
b) in cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile ale organelor judiciare de a patrunde in domiciliu.
(13) Perchezitia domiciliara se efectueaza in prezenta persoanei careia i s-a inmanat mandatul de perchezitie sau a unui reprezentant al acesteia.
(14) Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida, prin folosirea fortei, incaperile, spatiile, mobilierul si alte obiecte in care s-ar putea gasi obiectele, inscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele cautate, in cazul in care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreste sa le deschida de bunavoie. La deschiderea acestora organele judiciare ce efectueaza perchezitia trebuie sa evite daunele nejustificate.
(15) Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si inscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala, indicate in mandat. Obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa sau in privinta carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu savarsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, se ridica intotdeauna.
(16) Este interzisa efectuarea in acelasi timp cu perchezitia a oricaror acte procedurale in aceeasi cauza, care prin natura lor impiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la perchezitie.
(17) Locul in care se desfasoara perchezitia, precum si persoanele sau obiectele gasite pe parcursul perchezitionarii pot fi fotografiate sau inregistrate audiovideo.
(18) Inregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului - verbal de perchezitie si face parte integranta din acesta.

Art. 158. Identificarea si pastrarea obiectelor

(1) Dupa identificare, obiectele sau inscrisurile descrise in mandatul de perchezitie se prezinta persoanei de la care sunt ridicate si persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute si a fi insemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.
(2) Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cat posibil impreuna, dupa care se aplica sigilii.
(3) Obiectele care nu pot fi ridicate se lasa in pastrarea celui la care se afla, sau a unui custode. Persoanei careia i se lasa spre pastrare obiectele i se pune in vedere ca are obligatia de a le pastra si conserva precum si de a le pune la dispozitia organelor de urmarire penala la cererea acestora.
(4) Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si se sigileaza. Una din probe se lasa celui de la care se ridica, iar in lipsa acestuia, uneia din persoanele prevazute de art.157 alin.(13).

Art. 159. Procesul-verbal de perchezitie

(1) Activitatile desfasurate cu ocazia efectuarii perchezitiei sunt consemnate intr-un proces - verbal.
(2) Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:
a) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;
b) numarul si data mandatului de perchezitie;
c) locul unde este incheiat;
d) data si ora la care a inceput si ora la care s-a terminat efectuarea perchezitiei, cu mentionarea oricarei intreruperi intervenite;
e) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor, cand exista, sau a persoanelor ce au fost prezente la efectuarea perchezitiei cu mentionarea calitatii acestora;
f) efectuarea informarii persoanei in al carei domiciliu urmeaza a se efectua perchezitia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care sa participe la perchezitie;
g) descrierea amanuntita a locului si conditiilor in care inscrisurile, obiectele sau urmele infractiunii au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; mentiuni cu privire la locul si conditiile in care suspectul sau inculpatul a fost prins;
h) obiectiile si explicatiile persoanelor care au participat la efectuarea perchezitiei;
i) mentiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lasate in pastrare;
j) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
(3) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, de persoana la care s-a facut perchezitia, de avocatul acesteia daca a fost prezent, precum si de persoanele aratate la alin. (2) lit.
e) . Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.
(4) O copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele si inscrisurile, ori vreuneia dintre persoanele prevazute la art.157 alin. (5) sau
(6) care au participat la perchezitie si, daca este cazul, custodelui.

Art. 160. Masuri privind obiectele ori inscrisurile ridicate

(1) Obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sunt atasate la dosar sau pastrate in alt mod, iar urmele infractiunii ridicate sunt conservate.
(2) Obiectele, inscrisurile si urmele ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. Fotografiile se vizeaza de organul de urmarire penala si se ataseaza la dosar.
(3) Mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul, pana la solutionarea definitiva a cauzei.
(4) Obiectele care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin, cu exceptia celor care sunt supuse confiscarii.
(5) Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite chiar inainte de solutionarea definitiva a procesului, persoanei careia ii apartin, afara de cazul cand prin aceasta restituire s-ar putea stanjeni aflarea adevarului. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata sa le pastreze pana la solutionarea definitiva a cauzei.

Art. 161. Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate
Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca sunt dintre acelea aratate in art.196 si daca nu sunt restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispozitiilor acelui articol.

Art. 162. Dispozitii speciale privind perchezitiile efectuate la o autoritate publica, institutie publica sau alte persoane juridice de drept public
Dispozitiile din prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si atunci cand actele procedurale se efectueaza la o autoritate publica, institutie publica sau alte persoane juridice de drept public, dispozitii care se completeaza dupa cum urmeaza:
a) organul judiciar se legitimeaza si inmaneaza o copie a mandatului de perchezitie reprezentantului autoritatii, institutiei, sau persoanei juridice de drept public;
b) perchezitia se efectueaza in prezenta reprezentantului autoritatii, institutiei, sau persoanei juridice de drept public, ori a altei persoane cu capacitate deplina de exercitiu ;
c) o copie de pe procesul-verbal de perchezitie se lasa reprezentantului autoritatii, institutiei, sau persoanei juridice de drept public.

Sectiunea 2 - Alte forme de perchezitie


Art. 163. Cazuri si conditii in care se efectueaza perchezitia corporala

(1) Perchezitia corporala presupune examinarea corporala externa a unei persoane, ce poate include si examinarea cavitatii bucale, a nasului, urechilor, a parului, a imbracamintei, a obiectelor pe care o persoana le are asupra sa sau sub controlul sau, la momentul efectuarii perchezitiei.
(2) In cazul in care exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuarea unei perchezitii corporale vor fi descoperite urme ale infractiunii, corpuri delicte sau alte obiecte ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului in cauza, organele judiciare sau orice autoritate cu atributii in asigurarea ordinii si securitatii publice procedeaza la efectuarea acesteia.

Art. 164. Efectuarea perchezitiei corporale

(1) Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa fie efectuata cu respectarea demnitatii si a vietii private a persoanei.
(2) Perchezitia se efectueaza de o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionata.
(3) Inainte de inceperea perchezitiei, persoanei perchezitionate i se solicita predarea de bunavoie a obiectelor cautate. Daca obiectele cautate sunt predate, nu se mai efectueaza perchezitia, cu exceptia cazului cand se considera util sa se procedeze la aceasta, pentru cautarea altor obiecte sau urme.
(4) Procesul-verbal de perchezitie trebuie sa cuprinda:
a) numele si prenumele persoanei perchezitionate;
b) numele, prenumele si calitatea persoanei care a efectuat perchezitia;
c) enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei;
d) locul unde este incheiat;
e) data si ora la care a inceput si ora la care s-a terminat efectuarea perchezitiei, cu mentionarea oricarei intreruperi intervenite;
f) descrierea amanuntita a locului si conditiilor in care inscrisurile, obiectele sau urmele infractiunii au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; mentiuni cu privire la locul si conditiile in care suspectul sau inculpatul a fost gasit.
(5) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie si de persoana perchezitionata. Daca persoana perchezitionata nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.
(6) O copie a procesului-verbal se lasa persoanei perchezitionate.
(7) Dispozitiile art.160 se aplica in mod corespunzator.

Art. 165. Perchezitia unui vehicul

(1) Perchezitia unui vehicul presupune examinarea exteriorului sau interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora.
(2) Perchezitia unui vehicul se efectueaza in conditiile prevazute de art. 163 alin. (2).
(3) Procesul-verbal de perchezitie a unui vehicul trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute la art. 164 alin. (4), datele de identificare ale vehiculului, precum si datele de identificare ale martorului prezent la efectuarea perchezitiei.
(4) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, de persoana al carei vehicul a fost perchezitionat, daca a fost prezenta la perchezitie, precum si de martori. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.
(5) Persoanei perchezitionate i se inmaneaza o copie a procesului verbal.
(6) Dispozitiile art.160 se aplica in mod corespunzator.

Art. 166. Perchezitia informatica si accesul intr-un sistem informatic

(1) Judecatorul de drepturi si libertati poate dispune efectuarea unei perchezitii informatice, la cererea procurorului, atunci cand pentru descoperirea si strangerea probelor este necesara cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.
(2) Prin accesul la un sistem informatic se intelege patrunderea intr-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanta, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei retele, in scopul de a identifica probe.
(3) Prin sistem informatic se intelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate in relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(4) Prin date informatice se intelege orice reprezentare de fapte, informatii sau concepte sub o forma adecvata prelucrarii intr-un sistem informatic, inclusiv un program capabil sa determine executarea unei functii de catre un sistem informatic.
(5) Procurorul inainteaza cererea prin care se solicita incuviintarea efectuarii perchezitiei informatice sau accesul intr-un sistem informatic impreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati .
(6) Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul dispune prin incheiere admiterea cererii, atunci cand aceasta este intemeiata, incuviintarea efectuarii perchezitiei informatice sau accesului la un sistem informatic si emite de indata mandatul de perchezitie sau de acces.
(8) Incheierea instantei trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul;
e) scopul pentru care a fost emis,
f) numele suspectului sau inculpatului, daca sunt cunoscute,
g) mentiunea ca mandatul poate fi folosit o singura data,
h) semnatura judecatorului si stampila instantei
(9) Incheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de incuviintare a efectuarii perchezitiei informatice sau a accesului intr-un sistem informatic nu este supusa niciunei cai de atac.
(10) In cazul in care, cu ocazia efectuarii perchezitiei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constata ca datele informatice cautate sunt cuprinse intr-un alt sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice si sunt accesibile din sistemul sau suportul initial, procurorul dispune de indata conservarea, copierea datelor informatice identificate si va solicita de urgenta completarea autorizatiei initiale.
(11) In vederea executarii perchezitiei dispuse, pentru asigurarea integritatii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate procurorul dispune efectuarea de copii.
(12) Daca ridicarea obiectelor care contin datele informatice prevazute la alin. (1) ar afecta grav desfasurarea activitatii persoanelor care detin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de proba.
(13) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic procurorul poate dispune, prin ordonanta:
a) realizarea si conservarea unei copii a acestor date informatice;
b) suprimarea accesarii sau indepartarea acestor date informatice din sistemul informatic.
(14) Copiile prevazute la alineatele precedente se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(15) Perchezitia in sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza in prezenta suspectului sau a inculpatului, daca este posibil, a unui reprezentant al acestuia sau a unui martor.
(16) Procesul-verbal de perchezitie informatica ori de acces la un sistem informatic trebuie sa cuprinda:
a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al carei sistem informatic a fost accesat conform alin. (2);
b) numele persoanei care a efectuat perchezitia;
c) numele persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei;
d) descrierea si enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice fata de care s-a dispus perchezitia;
e) descrierea si enumerarea activitatilor desfasurate;
f) descrierea si enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia perchezitiei ori a accesului la date informatice.
(17) Organele de urmarire penala trebuie sa ia masuri ca perchezitia informatica ori accesul intr-un sistem informatic sa fie efectuate fara ca faptele si imprejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia ori accesul la un sistem informatic sa devina, in mod nejustificat, publice.
(18) Datele informatice identificate cu caracter secret se pastreaza in conditiile legii.
(19) In cazul accesului la un sistem informatic, dispozitiile art. 143 se aplica in mod corespunzator.

Art. 167. Ridicarea de obiecte si inscrisuri
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal.

Art. 168. Predarea obiectelor, inscrisurilor sau a datelor informatice

(1) In cazul in care exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni si sunt temeiuri de a se crede ca un obiect sau un inscris poate servi ca mijloc de proba in cauza, organele de urmarire penala sau instanta de judecata pot dispune persoanei fizice sau juridice in posesia careia se afla sa le prezinte si sa le predea, sub luare de dovada.
(2) De asemenea, in conditiile alin.(1), organele de urmarire penala sau instanta de judecata pot dispune ca:
a) orice persoana fizica sau juridica de pe teritoriul Romaniei sa comunice datele informatice, aflate in posesia sau sub controlul sau, care sunt stocate intr-un sistem informatic ori pe un suport de stocare informatic;
b) orice furnizor de servicii care ofera prestatii pe teritoriul Romaniei sa comunice datele din posesia sau de sub controlul sau referitoare la abonati si la astfel de servicii.
(3) Prin notiunea de date referitoare la abonati se intelege orice informatie, sub forma de date informatice sau sub orice alta forma, detinuta de un furnizor de servicii, referitoare la abonatii acestor servicii, altele decat datele referitoare la trafic sau continut si care permit stabilirea:
a) tipului de serviciu de comunicatii utilizat, dispozitiilor tehnice luate in aceasta privinta si perioadei serviciului;
b) identitatii, adresei postale sau geografice, numarului de telefon al abonatului si oricarui alt numar de contact, precum si a datelor referitoare la facturare si plata, disponibile in baza unui contract sau a unui aranjament de servicii;
c) oricarei alte informatii referitoare la locul in care se gasesc echipamentele de comunicatie, disponibile in baza unui contract sau a unui aranjament de servicii.
(4) Ordonanta organelor de urmarire penala sau incheierea instantei trebuie sa cuprinda: numele si semnatura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei ce este obligata sa predea obiectul, inscrisul sau datele informatice, descrierea obiectului, inscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum si data si locul unde trebuie sa fie predate.
(5) Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie a unui inscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
(6) Daca obiectul, inscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.

Art. 169. Ridicarea silita de obiecte si inscrisuri

(1) Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala, prin ordonanta sau instanta de judecata, prin incheiere, dispune ridicarea silita. In cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la indeplinire, prin organul de cercetare penala.
(2) Impotriva ordonantei organului de urmarire penala se poate face plangere de orice persoana interesata. Dispozitiile art. 251 alin. (1) - (6) se aplica in mod corespunzator.


Capitolul VII - Expertiza


Art. 170. Dispunerea efectuarii expertizei

(1) Efectuarea unei expertize se dispune cand evaluarea unor fapte sau imprejurari ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului in cauza, impune constatarea si opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, in cursul urmaririi penale, de catre organul de urmarire penala prin ordonanta motivata, la cererea partilor, subiectilor procesuali principali ori a avocatilor acestora, sau din oficiu. In cursul judecatii, expertiza se dispune de instanta prin incheiere motivata, la cererea partilor, persoanei vatamate sau a avocatilor acestora, a procurorului sau din oficiu.
(3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulata in scris, cu indicarea faptelor si imprejurarilor supuse evaluarii si a obiectivelor care trebuie lamurite de expert.
(4) Expertiza poate fi efectuata de experti oficiali sau de experti independenti autorizati din tara sau din strainatate. Specialistii care functioneaza in cadrul organelor judiciare sunt asimilati expertilor oficiali.
(5) Expertiza medico-legala se efectueaza in cadrul institutiilor medico-legale. La efectuarea expertizei pot participa experti independenti autorizati, numiti la solicitarea partilor sau subiectilor procesuali principali.
(6) Ordonanta organului de urmarire penala sau incheierea instantei prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie sa indice faptele sau imprejurarile pe care expertul trebuie sa le evalueze, obiectivele la care trebuie sa raspunda, termenul in care trebuie efectuata expertiza precum si persoanele ce urmeaza a fi numite experti ori institutia desemnata.
(7) In domeniile strict specializate, daca pentru intelegerea probelor sunt necesare anumite cunostinte specifice sau alte asemenea cunostinte, instanta poate solicita opinia unei personalitati sau a mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. Dispozitiile relative la audierea martorului sunt aplicabile in mod corespunzator.

Art. 171. Numirea expertului

(1) Expertul este numit prin ordonanta organului de urmarire penala sau prin incheierea instantei.
(2) Organul de urmarire penala sau instanta desemneaza, de regula, un singur expert, cu exceptia situatiilor in care, ca urmare a complexitatii exertizei, sunt necesare cunostinte specializate din discipline distincte, situatie in care desemneaza doi sau mai multi experti
(3) Cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmarire penala ori instanta se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei. Institutia medico-legala, laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate desemneaza unul sau mai multi experti in vederea efectuarii expertizei.
(4) Partile si subiectii procesuali principali au dreptul sa solicite ca la efectuarea expertizei sa participe un expert recomandat de acestea. In cazul in care expertiza este dispusa de instanta procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acestea sa participe la efectuarea expertizei.
(5) Institutia medico-legala, ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate poate solicita, atunci cand considera necesar, participarea specialistilor de la alte institutii sau avizul acestora.
(6) Organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau partile pot solicita numele expertilor desemnati de institutia medico-legala, laboratorul de expertiza criminalistica sau de alte institutii.

Art. 172. Incompatibilitatea expertului

(1) O persoana aflata in vreunul din cazurile de incompatibilitate prevazute de art.63 nu poate fi desemnata ca expert, iar in cazul in care a fost desemnata, hotararea judecatoreasca nu se poate intemeia pe constatarile si concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce il invoca.
(2) Participarea ca expert de mai multe ori in aceeasi cauza constituie motiv de incompatibilitate, cu exceptia celui recomandat de parte.
(3) Dispozitiile art.65 - 67 se aplica in mod corespunzator.

Art. 173. Drepturile si obligatiile expertului

(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleasi motive pentru care martorul poate refuza depunerea marturiei.
(2) Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.
(3) Expertul poate cere lamuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei ce trebuie evaluate.
(4) Expertul poate cere lamuriri partilor si subiectilor procesuali principali, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organele judiciare.
(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusa in vederea efectuarii expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui sa le suporte sau le - a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de catre organele judiciare in functie de natura si complexitatea cauzei si de cheltuielile suportate sau care urmeaza a fi suportate de catre expert. Daca expertiza este efectuata de institutia medico-legala ori laboratorul de expertiza criminalistica sau de institutul de specialitate, onorariul este stabilit in conditiile prevazute de legea speciala.
(6) Expertul poate beneficia si de masurile de protectie prevazute de art. 126.
(7) Expertul are obligatia de a se prezenta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata ori de cate ori este chemat si de a-si intocmi raportul de expertiza cu respectarea termenului limita stabilit in ordonanta organului de urmarire penala sau in incheierea instantei. Termenul limita din ordonanta sau incheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive intemeiate, fara ca prelungirea totala acordata sa fie mai mare de sase luni.
(8) Intarzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage raspunderea civila a expertului sau a institutiei desemnate sa o efectueze pentru prejudiciile cauzate.

Art. 174. Inlocuirea expertului

(1) Expertul poate fi inlocuit daca in mod nejustificat nu finalizeaza raportul de expertiza pana la termenul fixat, sau daca manifesta dezinteres fata de insarcinarea ce i-a fost incredintata.
(2) Inlocuirea se dispune, cu citarea expertului, prin ordonanta de catre organele de urmarire penala sau prin incheiere de catre instanta, care se comunica asociatiei sau corpului profesional de care apartine expertul. Expertului inlocuit i se poate aplica de catre procuror sau judecator o amenda judiciara de la 500 la 5000 lei. Dispozitiile art. 173 alin. (8) se aplica in mod corespunzator.
(3) Expertul este, de asemenea, inlocuit cand este admisa cererea sa de abtinere sau o cerere de recuzare, ori in cazul in care se afla in imposibilitate obiectiva de a efectua sau finaliza expertiza.
(4) Expertul inlocuit trebuie sa puna de indata la dispozitia organului judiciar toate actele sau obiectele incredintate precum si observatiile cu privire la activitatile desfasurate pana la momentul inlocuirii sale.

Art. 175. Procedura expertizei

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, subiectii procesuali principali precum si expertul, daca acesta a fost desemnat.
(2) La termenul fixat se aduce la cunostinta procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali principali si a expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda, si li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, dupa caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmeaza sa le analizeze.
(3) Expertul este instiintat cu privire la faptul ca are obligatia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observatie sau constatare si de a expune o opinie impartiala cu privire la faptele sau imprejurarile evaluate in conformitate cu regulile stiintei si expertizei profesionale .
(4) Partile si subiectii procesuali principali sunt incunostintati ca au dreptul sa ceara numirea a cate unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.
(5) Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti, de subiectii procesuali principali si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere expertului termenul in care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintandu-l totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile sau subiectii procesuali principali.
(6) Atunci cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile dispozitiile art. 171 alin. (3), nefiind necesara prezenta expertului in fata organului judiciar.

Art. 176. Efectuarea expertizei

(1) Expertiza poate fi efectuata cu privire la obiecte sau persoane.
(2) In vederea examinarii acestor obiecte, expertii au dreptul sa procedeze la deschiderea sau redeschiderea sigiliilor, si la punerea de noi sigilii, dupa ce au reambalat, daca a fost necesar, obiectele pe care au fost insarcinati sa le examineze. Despre aceste activitati expertii fac mentiune in raportul de expertiza.
(3) In cazul in care obiectul expertizei nu se poate examina, expertiza se efectueaza in baza documentatiei pusa la dispozitia expertului.

Art. 177. Raportul de expertiza

(1) Dupa efectuarea expertizei, constatarile si opinia expertului sunt expuse intr-un raport scris.
(2) Cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza. Daca exista deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate in cuprinsul acestuia.
(3) Raportul de expertiza se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.
(4) Raportul de expertiza cuprinde:
a) partea introductiva, in care se arata organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data cand s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmeaza sa raspunda, data la care a fost efectuata, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata, mentiunea daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei, data intocmirii raportului de expertiza;
b) partea expozitiva, ce cuprinde descrierea operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii in lumina celor constatate de expert;
c) concluziile, care cuprind raspunsurile la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum si orice alte precizari si constatari rezultate din efectuarea expertizei, in legatura cu obiectivele expertizei.
(5) In situatia in care expertiza a fost efectuata in lipsa partilor ori a subiectilor procesuali principali, acestia sau avocatul lor sunt incunostintati cu privire la intocmirea raportului de expertiza si cu privire la dreptul la studierea raportului.

Art. 178. Audierea expertului

(1) In cursul urmaririi penale sau al judecatii expertul poate fi audiat de organul de urmarire penala sau de instanta, la cererea procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali principali sau din oficiu daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara pentru lamurirea constatarilor sau concluziilor expertului.
(2) Daca expertiza a fost efectuata de o institutie medico-legala, laborator de expertiza criminalistica sau institut de specialitate, institutia va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmeaza a fi audiat de catre organul de urmarire penala sau de instanta.
(3) Audierea expertului se efectueaza potrivit dispozitiilor privitoare la audierea martorilor.

Art. 179. Suplimentul de expertiza

(1) Cand organul de urmarire penala sau instanta constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, iar aceasta deficienta nu poate fi suplinita prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiza de catre acelasi expert. Cand aceasta nu este posibila se dispune efectuarea unei alte expertize de catre un alt expert.
(2) Cand expertiza a fost efectuata in cadrul institutiei medico-legale a unui laborator de expertize criminalistice sau a unui institut de specialitate, organul de urmarire penala sau instanta se adreseaza institutiei respective in vederea efectuarii suplimentului de expertiza.

Art. 180. Efectuarea unei noi expertize

(1) Organul de urmarire penala sau instanta dispune efectuarea unei noi expertize atunci cand concluziile raportului de expertiza sunt neclare sau contradictorii, ori intre continutul si concluziile raportului de expertiza exista contradictii, iar aceste deficiente nu pot fi inlaturate prin audierea expertului.
(2) Cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune efectuarea unei noi expertize de catre o institutie medico-legala, aceasta este efectuata de o comisie.

Art. 181. Lamuriri cerute la institutul de emisiune
In cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmarire penala sau instanta poate cere lamuriri institutului de emisiune.

Art. 182. Prezentarea scriptelor de comparatie

(1) In cauzele privind infractiuni de fals in inscrisuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune sa fie prezentate scripte de comparatie.
(2) Daca scriptele se gasesc in depozite publice, autoritatile in drept sunt obligate a le elibera.
(3) Daca scriptele se gasesc la o persoana care nu este sot sau ruda apropiata cu suspectul sau inculpatul sau care nu poate fi audiata ca martor in cauza, organul de urmarire penala ori instanta ii pune in vedere sa le prezinte.
(4) Scriptele se introduc intr-un plic sigilat care se vizeaza de organul de urmarire penala sau de presedintele completului de judecata si se semneaza de acela care le prezinta.
(5) Organul de urmarire penala ori instanta poate solicita suspectului sau inculpatului sa prezinte o piesa scrisa cu mana sa, ori sa scrie dupa dictare.
(6) Daca suspectul sau inculpatul refuza, se face mentiune in procesul-verbal. Refuzul de a se conforma solicitarii organului de urmarire penala sau instantei nu poate fi interpretat in defavoarea suspectului sau inculpatului.

Art. 183. Expertiza medico-legala psihiatrica

(1) In cazul infractiunii de omor, omor calificat sau a infractiunilor comise de minorii cu varsta intre 13-16 ani, in cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nascut ori a fatului de catre mama, precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta are o indoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului, raportat la momentul savarsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se, totodata, termenul de prezentare in vederea examinarii.
(2) Expertiza se efectueaza in cadrul institutiei medico-legale de catre o comisie, constituita potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza dupa obtinerea consimtamantului scris al persoanei ce urmeaza a fi supusa expertizei, exprimat in prezenta unui avocat ales sau din oficiu, in fata organului judiciar, iar in cazul minorului si in prezenta reprezentantului legal.
(4) In cazul in care suspectul sau inculpatul refuza in cursul urmaririi penale efectuarea expertizei organul de urmarire penala sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati in vederea emiterii unui mandat de aducere in scopul prezentarii la comisia medico-legala psihiatrica.
(5) In cazul in care considera ca este necesara o examinare complexa, ce necesita internarea medicala a suspectului sau a inculpatului intr-o institutie sanitara de specialitate, iar acesta refuza internarea, comisia medico-legala sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta cu privire la necesitatea luarii masurii internarii nevoluntare.
(6) In cursul urmaririi penale, procurorul daca apreciaza ca solicitarea comisiei medico-legale este intemeiata poate cere judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de internare, ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea, luarea masurii internarii nevoluntare in vederea efectuarii expertizei psihiatrice, pe o perioada de cel mult 60 de zile.
(7) Propunerea procurorului de luare a masurii internarii nevoluntare trebuie sa cuprinda, dupa caz, mentiuni cu privire la: fapta pentru care se efectueaza cercetarea penala, incadrarea juridica, denumirea infractiunii ; faptele si imprejurarile din care rezulta indoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesitatii luarii masurii internarii si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit. Propunerea impreuna cu dosarul cauzei, se prezinta judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare, in cel mult 3 zile de la data sesizarii, avand obligatia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunica procurorului precum si avocatului suspectului sau inculpatului, caruia i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(9) Solutionarea propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare se face numai in prezenta suspectului sau inculpatului, afara de cazul cand acesta este disparut, se sustrage sau cand din cauza starii sanatatii sau din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu se poate prezenta.
(10) Participarea procurorului si a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului sau inculpatului este obligatorie.
(11) In cazul admiterii propunerii de internare nevoluntara, incheierea judecatorului trebuie sa cuprinda:
a) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, incadrarea juridica si denumirea infractiunii ;
b) faptele si imprejurarile din care rezulta indoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului,
c) motivarea necesitatii luarii masurii internarii nevoluntare in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit.
d) durata masurii internarii.
(12) Dupa luarea masurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o intelege, motivele internarii, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.
(13) Dupa dispunerea internarii, daca suspectul sau inculpatul se afla in stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati informeaza administratia locului de detinere despre masura internarii si dispune transferul arestatului intr-o sectie de psihiatrie a unui penitenciar spital.
(14) Impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre suspect, inculpat sau de procuror in termen de 24 de ore de la comunicare.
(15) Contestatia formulata de suspect sau inculpat impotriva incheierii prin care s-a dispus internarea nevoluntara nu este suspensiva de executare si se solutioneaza in termen de 3 zile de la data inregistrarii acesteia.
(16) In vederea solutionarii contestatiei, judecatorul de la instanta ierarhic superioara este obligat sa il citeze pe suspect sau inculpat. Participarea procurorului la judecarea contestatiei este obligatorie.
(17) In vederea solutionarii contestatiei formulate de suspect sau de inculpat, este suficient ca judecatorul de la instanta ierarhic superioara sa comunice acestuia si procurorului data stabilita pentru judecarea contestatiei si sa le dea posibilitatea de a depune observatii scrise pana la acea data, afara de cazul cand apreciaza ca prezenta suspectului sau inculpatului, participarea procurorului si formularea de concluzii orale de catre acestia sunt necesare pentru justa solutionare a contestatiei.
(18) In cazul admiterii contestatiei formulate de suspect sau inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune respingerea propunerii de internare si punerea de indata in libertate a suspectului sau inculpatului daca acesta nu este arestat in cauza sau intr-o alta cauza.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 24 de ore de la solutionarea contestatiei. Daca incheierea judecatorului de drepturi si libertati nu este atacata cu contestatie, acesta este obligat sa restituie dosarul procurorului in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contestatie.
(20) In cursul judecatii, daca inculpatul refuza efectuarea expertizei ori nu se prezinta in vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului dispune emiterea unui mandat de aducere in conditiile art. 266.
(21) Masura internarii nevoluntare poate fi luata de instanta la sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (6) - (19) se aplica in mod corespunzator.
(22) Imediat dupa luarea masurii internarii nevoluntare sau in cazul schimbarii ulterioare a locului de internare, judecatorul de drepturi si libertati, instanta sau presedintele completului de judecata de la instanta ierarhic superioara, care a dispus masura, incunostinteaza despre aceasta si despre locul internarii un membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta, precum si institutia medico-legala care efectueaza expertiza, incheindu-se in acest sens un proces-verbal. Institutia de specialitate are obligatia de a informa organele judiciare despre schimbarea locului internarii.
(23) Hotararea prin care dispune internarea nevoluntara se pune in executare de procuror prin intermediul organelor de politie.
(24) In cazul in care suspectul sau inculpatul este aflat in stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta ce a dispus masura internarii intr-o institutie de specialitate in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice informeaza, de indata, administratia locului de detinere despre masura dispusa.
(25) Masura internarii medicale in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungita o singura data de judecatorul de drepturi si libertati, la propunerea motivata a procurorului sau de instanta de judecata, pe o durata de cel mult 45 de zile. Comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesiseaza procurorul sau, dupa caz, instanta, asupra necesitatii prelungirii masurii internarii cu cel putin 7 zile inainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie sa contina descrierea activitatilor efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost finalizata pe parcursul internarii, examinarile ce urmeaza a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care este necesara prelungirea. Dispozitiile alin. (6) - (24) se aplica in mod corespunzator.
(26) In cazul in care inainte de expirarea duratei internarii nevoluntare se constata ca aceasta nu mai este necesara, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza de indata organul care a dispus masura in vederea incetarii masurii. Sesizarea se solutioneaza de urgenta, in camera de consiliu, cu participarea procurorului, dupa ascultarea avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate. Incheierea pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta nu este supusa niciunei cai de atac.
(27) Daca in cursul efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice se constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 248, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza organele judiciare in vederea luarii masurii de siguranta a internarii medicale provizorii.
(28) Perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat intr-o institutie de specialitate in vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, in conditiile art.72 din Codul penal.

Art. 184. Autopsia medico-legala

(1) Autopsia medico – legala se dispune de catre organul de urmarire penala, in caz de moarte violenta ori cand aceasta este suspecta de a fi violenta sau cand nu se cunoaste cauza mortii, existand o suspiciune rezonabila ca decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infractiune sau este in legatura cu comiterea unei infractiuni. In cazul in care corpul victimei a fost inhumat, este dispusa exhumarea pentru examinarea corpului si efectuarea autopsiei.
(2) Procurorul dispune de indata efectuarea unei autopsii medico-legale daca decesul s-a produs in perioada in care persoana se afla in custodia politiei, a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, in timpul internarii medicale nevoluntare sau in cazul oricarui deces care ridica suspiciunea nerespectarii drepturilor omului, a aplicarii torturii sau a oricarui tratament inuman.
(3) Pentru a constata daca exista motive pentru a efectua autopsia medico-legala, organul de urmarire penala poate solicita opinia medicului legist.
(4) Autopsia se efectueaza in cadrul institutiei medico-legale de catre unul sau mai multi medici legisti, potrivit legii speciale.
(5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptati si specialisti din alte domenii medicale, in vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu exceptia medicului care a tratat persoana decedata, care poate fi audiat ca martor.
(6) Cu ocazia efectuarii autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode pentru stabilirea identitatii inclusiv prelevarea de produse biologice in vederea stabilirii profilului ADN.
(7) Organul de urmarire penala trebuie sa incunostinteze un membru de familie despre data autopsiei si despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care sa asiste la efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia intocmeste un raport de autopsie, care cuprinde constatarile si concluziile sale cu privire la:
a) identitatea persoanei decedate, daca este cunoscuta;
b) felul mortii;
c) cauza medicala a mortii;
d) existenta leziunilor traumatice, mecanismul de producere al acestora, natura agentului vulnerant si legatura de cauzalitate intre leziunile traumatice si deces;
e) rezultatele investigatiilor de laborator efectuate pe produsele biologice prelevate de la cadavru;
f) urmele biologice gasite pe corpul persoanei decedate;
g) substantele suspecte descoperite in corpul persoanei decedate;
h) data probabila a mortii;
i) orice alte elemente care pot contribui la lamurirea imprejurarilor producerii mortii.

Art. 185. Exhumarea

(1) Exhumarea poate fi dispusa de catre procuror sau de catre instanta de judecata in vederea stabilirii felului si cauzei mortii, a identificarii cadavrului sau pentru stabilirea oricaror elemente necesare solutionarii cauzei.
(2) Examinarea cadavrului sau a osemintelor se efectueaza de medicul legist in prezenta organului de urmarire penala.
(3) Dupa efectuarea examinarii medico-legale se intocmeste un raport de expertiza. Dispozitiile art. 184 alin. (8) se aplica in mod corespunzator.

Art. 186. Autopsia medico-legala a fetusului sau a nou -nascutului

(1) Autopsia medico-legala a unui fetus se dispune pentru a se stabili varsta intrauterina, capacitatea de supravietuire in afara uterului, felul si cauza mortii, precum si stabilirea filiatiei cand este cazul.
(2) Autopsierea medico-legala a unui nou-nascut, se dispune pentru a se stabili daca copilul a fost nascut viu, viabilitatea, durata supravietuirii, felul si cauza medicala a mortii, data mortii, daca i s-au acordat ingrijiri medicale dupa nastere, precum si stabilirea filiatiei cand este cazul.

Art. 187. Expertiza toxicologica

(1) In cazul in care exista o suspiciune cu privire la intoxicatia unei persoane se dispune efectuarea unei expertize medico-legale toxicologice.
(2) Produsele considerate suspecte ca ar fi determinat intoxicatia sunt trimise pentru confirmare institutiei medico-legale sau unei alte institutii specializate.
(3) Concluziile expertizei medico-legale toxicologice cuprind constatari de specialitate cu privire la tipul substantei toxice, cantitate, calea de administrare, precum si consecintele posibile ale substantei descoperite cat si alte elemente care sa ajute ancheta.

Art. 188. Examinarea medico-legala a persoanei

(1) Examinarea medico-legala a persoanei in viata in vederea constatarii urmelor si a consecintelor unei infractiuni se efectueaza in cadrul institutiei de medicina legala conform legii speciale.
(2) Medicul legist care a efectuat examinarea medico-legala intocmeste un certificat medico-legal sau dupa caz un raport de expertiza.
(3) Examinarea vatamarilor corporale este efectuata, de regula, printr-o examinare fizica a persoanei vatamate. In cazul in care nu este posibila sau necesara examinarea fizica, expertiza este efectuata in baza documentatiei medicale puse la dispozitia expertului.
(4) Raportul de expertiza sau certificatul medico-legal trebuie sa cuprinda: descrierea leziunilor traumatice, precum si opinia expertului cu privire la natura si gravitatea leziunilor, mecanismul si data producerii acestora, urmarile pe care acestea le-au produs.

Art. 189. Examinarea fizica

(1) Examinarea fizica a unei persoane presupune examinarea externa si interna a corpului acesteia precum si prelevarea de mostre biologice. Organul de urmarire penala trebuie sa solicite, in prealabil, consimtamantul scris al persoanei ce urmeaza a fi examinata. In cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, consimtamantul la examinarea fizica este solicitat reprezentantului legal, iar in cazul celor cu capacitate restransa de exercitiu, consimtamantul scris al acestora trebuie exprimat in prezenta ocrotitorilor legali.
(2) In lipsa consimtamantului scris al persoanei ce urmeaza a fi examinata, a reprezentantului legal ori a incuviintarii din partea ocrotitorului legal, judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin incheiere, la cererea motivata a procurorului, examinarea fizica a persoanei, daca aceasta masura este necesara pentru stabilirea unor fapte sau imprejurari care sa asigure buna desfasurare a urmaririi penale ori pentru a se determina daca o anumita urma sau consecinta a infractiunii poate fi gasita pe corpul sau in interiorul corpului acesteia.
(3) Examinarea fizica a altor persoane decat suspectul sau inculpatul poate fi efectuata numai in masura in care acestea pot fi audiate ca martori sau persoane vatamate in cadrul procesului penal.
(4) Cererea organului de urmarire penala trebuie sa cuprinda: numele persoanei a carei examinare fizica este ceruta, motivarea indeplinirii conditiilor prevazute de alin.(2), modalitatea in care examinarea fizica urmeaza a fi efectuata, infractiunea de care este acuzat suspectul sau inculpatul.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza cererea de efectuare a examinarii fizice in camera de consiliu, prin incheiere ce nu este supusa niciunei cai de atac.
(6) In cazul in care persoana examinata isi exprima in scris consimtamantul sau in cazul in care exista un risc iminent ca probele sa fie alterate sau distruse in lipsa efectuarii examinarii fizice de indata si inainte de obtinerea autorizarii judecatorului, organul de urmarire penala poate dispune, prin ordonanta, efectuarea examinarii fizice. Ordonanta organului de urmarire penala precum si procesul-verbal in care sunt consemnate activitatile desfasurate cu ocazia examinarii fizice sunt inaintate de indata judecatorului de drepturi si libertati. In cazul in care judecatorul constata ca au fost respectate conditiile din alin. (2) dispune, prin incheiere motivata, validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala. Incalcarea de catre organele de urmarire penala a conditiilor din alin. (2) atrage excluderea probelor obtinute prin examinarea fizica.
(7) Validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala se efectueaza potrivit alin. (5).
(8) Examinarea fizica interna a corpului unei persoane sau prelevarea de mostre biologice trebuie efectuata de un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, cu respectarea vietii private si a demnitatii persoanei.
(9) In cazul conducerii unui vehicul de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice sau a altor substante, prelevarea de mostre biologice se efectueaza din dispozitia organelor de constatare, de indata, si cu consimtamantul celui supus examinarii, de catre un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, la locul constatarii faptei.
(10) Activitatile efectuate cu ocazia examinarii fizice sunt consemnate de organele de urmarire penala intr-un proces-verbal ce trebuie sa cuprinda: numele, prenumele organului de urmarire penala care il incheie, ordonanta sau incheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost incheiat, data, ora la care a inceput si ora la care s-a terminat activitatea, numele si prenumele persoanei examinate, natura examinarii fizice, descrierea activitatilor desfasurate, lista mostrelor prelevate in urma examinarii fizice.
(11) Cu ocazia efectuarii examinarii fizice nu pot fi facute interventii medicale chirurgicale si nici nu pot fi administrate persoanei examinate substante care pot afecta constiinta si vointa acesteia.
(12) Rezultatele obtinute din analiza mostrelor biologice pot fi utilizate in procesul penal in cadrul caruia au fost prelevate sau in alt proces penal aflat in curs de desfasurare .
(13) Mostrele biologice care nu au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate sunt conservate si pastrate in institutia unde au fost prelucrate pe o perioada de cel putin 10 ani de la epuizarea cailor ordinare de atac a hotararii judecatoresti.

Art. 190. Expertiza ADN

(1) Expertiza ADN se poate dispune de catre organul de urmarire penala, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale sau de instanta, prin incheiere, in cursul judecatii cu privire la mostrele prelevate in cursul examinarii fizice si cu privire la orice alte probe ce au fost gasite sau ridicate, cand este necesara pentru a stabili identitatea unei persoane sau daca urmele gasite provin de la suspect, inculpat sau de la persoana vatamata.
(2) Expertiza ADN se efectueaza in cadrul institutiilor medico-legale, a unui laborator de expertiza criminalistica sau a oricarei alte institutii de specialitate certificate si acreditate in acest tip de analize.
(3) Materialul biologic se pune la dispozitia expertului fara datele de identificare ale persoanei de la care au fost prelevate.
(4) Materialul biologic prelevat cu ocazia examinarii corporale poate fi folosit numai la identificarea profilului ADN.
(5) Profilul ADN obtinut in conditiile alin. (4) poate fi folosit si in cadrul altui proces penal in curs de desfasurare in care persoana de la care au fost prelevate are calitatea de suspect sau inculpat.
(6) Datele obtinute ca urmare a expertizei ADN constituie date personale si sunt protejate conform legii.


Capitolul VIII - Cercetarea locului faptei si reconstituirea


Art. 191. Cercetarea locului faptei

(1) Cercetarea locului faptei se dispune in cursul urmaririi penale de catre organul de urmarire penala, iar in cursul judecatii de catre instanta de judecata, atunci cand este necesara constatarea directa in scopul determinarii sau clarificarii unor imprejurari de fapt ce prezinta importanta in cadrul procesului penal, precum si ori de cate ori exista suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
(2) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori care vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice intre ele sau cu alte persoane.
(3) Organul de urmarire penala sau instanta efectueaza cercetarea locului faptei in prezenta unui martor, afara de cazul in care exista o imposibilitate obiectiva de a asigura prezenta acestuia.

Art. 192. Reconstituirea

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date sau probe administrate ori pentru a stabili imprejurari de fapt ce prezinta importanta pentru solutionarea cauzei, poate sa procedeze la reconstituirea, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care s-a comis fapta.
(2) Organele judiciare procedeaza la reconstituirea activitatilor sau a situatiilor, avand in vedere imprejurarile in care fapta a avut loc, pe baza probelor administrate. In cazul in care declaratiile martorilor sau ale partilor cu privire la activitatile sau situatiile ce trebuie reconstituite sunt diferite, reconstituirea trebuie efectuata separat pentru fiecare varianta a desfasurarii faptei descrise de acestia.
(3) Atunci cand suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa participe la reconstituire, aceasta se efectueaza cu participarea altei persoane.
(4) Reconstituirea poate fi efectuata, in intregime sau in parte si prin intermediul simularilor generate de computer.
(5) Reconstituirea trebuie sa fie efectuata astfel incat sa nu fie incalcata legea sau ordinea publica, sa nu fie adusa atingere moralei publice, si sa nu fie pusa in pericol viata sau sanatatea persoanelor.

Art. 193. Participarea expertilor la efectuarea cercetarii locului faptei sau a reconstituirii

(1) Organul judiciar care a dispus masura poate solicita asistenta unui expert, care sa fie prezent la cercetarea locului faptei sau la reconstituire atunci cand apreciaza ca participarea acestuia este necesara pentru buna desfasurare a procedurii.
(2) In situatia prevazuta la alin. 1 partile si subiectii procesuali principali pot solicita participarea unui expert parte.
(3) In cazul in care participa la o cercetare a locului faptei sau la o reconstituire, expertul poate propune ca anumite circumstante sa fie clarificate sau ca persoanelor ce urmeaza a fi audiate sa li se adreseze anumite intrebari.
(4) Cercetarea locului faptei in vederea stabilirii imprejurarilor in care a survenit decesul unei persoane se face in prezenta medicului legist, cand este necesar.

Art. 194. Procesul-verbal de cercetare a locului faptei sau de reconstituire

(1) Despre efectuarea cercetarii locului faptei sau a reconstituirii se incheie un proces-verbal, care trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute in art.198, urmatoarele:
a) indicarea ordonantei sau a incheierii prin care s-a dispus masura;
b) numele, prenumele persoanelor prezente si calitatea in care acestea participa;
c) numele si prenumele suspectului sau inculpatului, daca este cazul;
d) descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective. In cazul reconstituirii se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii.
(2) In toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se anexeaza la procesul-verbal.
(3) Activitatea desfasurata si constatarile expertului se consemneaza in procesul-verbal.
(4) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de catre cel care il incheie si de catre persoanele care au participat la cercetare sau reconstituire. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze procesul - verbal, se face mentiune despre aceasta precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.


Capitolul IX - Fotografierea si luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane


Art. 195. Fotografierea si luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane

(1) Organele de urmarire penala pot dispune fotografierea si luarea amprentelor persoanei retinute sau arestate, sau ale altor persoane, chiar si in lipsa consimtamantului acestora.
(2) Procurorul poate autoriza ca organele de cercetare penala sa dea publicitatii fotografia unei persoane, cand aceasta masura este necesara pentru stabilirea identitatii persoanei sau in alte cazuri in care publicarea fotografiei prezinta importanta pentru buna desfasurarea a urmaririi penale, cu precizarea calitatii pe care o are persoana in procesul penal.
(3) Daca este necesara identificarea amprentelor ce au fost gasite pe anumite obiecte, organele de urmarire penala pot dispune luarea amprentelor persoanelor despre care se presupune ca au intrat in contact cu acele obiecte.


Capitolul X - Mijloace materiale de proba


Art. 196. Obiectele ca mijloc de proba

(1) Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de proba.
(2) Sunt corpuri delicte mijloacele materiale de proba care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.


Capitolul XI - Inscrisurile


Art. 197. Mijloacele de proba scrise

(1) Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
(2) Procesul-verbal incheiat de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata este mijloc de proba.

Art. 198. Cuprinsul si forma procesului-verbal

(1) Procesul-verbal cuprinde:
a) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie,
b) locul unde este incheiat,
c) data la care s-a incheiat procesul-verbal,
d) data si ora la care a inceput si s-a sfarsit activitatea consemnata in procesul-verbal;
e) numele, prenumele, codul numeric personal si adresa persoanelor ce au fost prezente la intocmirea procesului-verbal cu mentionarea calitatii acestora;
f) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;
g) numele, prenumele, codul numeric personal si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora,
h) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
(2) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, precum si de persoanele aratate la lit.
e) si g). Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.

Art. 199. Comisia rogatorie

(1) Cand un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze.
(2) Punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale in grad.
(4) Ordonanta sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar in cazul cand urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si intrebarile ce trebuie sa i se puna.
(5) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte intrebari, daca necesitatea acestora rezulta in cursul ascultarii.
(6) Cand comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula in fata acesteia intrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
(7) Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
(8) Cand inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui avocat din oficiu, care il va reprezenta, in absenta avocatului ales.

Art. 200. Delegarea

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, in conditiile aratate in art. 199 alin. (1) – (2), efectuarea unui act de procedura si prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare.
(2) Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica in mod corespunzator si in caz de delegare.


Titlul V - MASURILE PREVENTIVE SI ALTE MASURI PROCESUALE



Capitolul I - Masurile preventive


Sectiunea 1 - Dispozitii generale


Art. 201. Scopul, conditiile generale de aplicare si categoriile masurilor preventive

(1) Masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
(2) Nicio masura preventiva nu poate fi dispusa, confirmata, prelungita sau mentinuta daca exista o cauza care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale.
(3) Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.
(4) Masurile preventive sunt:
a) retinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventiva.
(5) Arestarea preventiva poate fi dispusa numai in cazul in care luarea unei alte masuri preventive dintre cele prevazute in alin. (4) lit.
b) -
d) nu este suficienta pentru realizarea scopului prevazut in alin. (1).

Art. 202. Organul judiciar competent si actul prin care se dispune asupra masurilor preventive

(1) Masura preventiva prevazuta in art. 201 alin. (4) lit.
a) poate fi luata fata de suspect sau inculpat de catre organul de cercetare penala sau de catre procuror, numai in cursul urmaririi penale.
(2) Masura preventiva prevazuta in art.201 alin. (4) lit.
b) poate fi luata fata de inculpat, in cursul urmaririi penale, de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati, in procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar in cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(3) Masurile preventive prevazute in art.201 alin. (4) lit.
c) -
e) pot fi luate fata de inculpat, in cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de drepturi si libertati, in procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar in cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(4) Organul de cercetare penala si procurorul dispun asupra masurilor preventive prin ordonanta motivata.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra tuturor cererilor, propunerilor, plangerilor, contestatiilor si oricaror alte sesizari privitoare la masurile preventive in camera de consiliu, prin incheiere motivata.
(6) Instanta de judecata se pronunta asupra masurilor preventive prin incheiere motivata.
(7) Incheierile pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau de instanta de judecata se comunica inculpatului si procurorului care au lipsit de la pronuntare.

Art. 203. Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul urmaririi penale

(1) Impotriva incheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati dispune asupra masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau dupa caz, de la comunicare, la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara.
(2) Incheierile prin care judecatorul de drepturi si libertati de la Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive, revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) In vederea solutionarii contestatiei, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara il citeaza pe inculpat.
(7) Solutionarea contestatiei se face in prezenta inculpatului, afara de cazul cand acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului.
(8) In toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) In cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 226 se aplica in mod corespunzator. In cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii prelungirii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 237 alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator.
(11) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute in art. 201 alin. (4) lit.
b) -
d) sau majorarea cuantumului cautiunii. Dispozitiile art. 216 alin. (2) - (3) se aplica in mod corespunzator.
(12) In cazul admiterii contestatiei formulate de inculpat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara dispune, in conditiile prevazute de lege, respingerea propunerii de luare sau de prelungire a masurii preventive ori, dupa caz, inlocuirea acesteia cu o alta masura preventiva mai usoara si, dupa caz, punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza. Dispozitiile art. 216 alin. (2) - (3) se aplica in mod corespunzator.
(13) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 48 de ore de la solutionarea contestatiei.
(14) Daca incheierea judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului in termen de 48 de ore de la expirarea termenului de contestatie.

Art. 204. Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in procedura camerei preliminare

(1) Impotriva incheierilor prin care judecatorul de camera preliminara dispune asupra masurilor preventive, inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau dupa caz, de la comunicare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara.
(2) Incheierile prin care judecatorul de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) In vederea solutionarii contestatiei, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara il citeaza pe inculpat.
(7) Solutionarea contestatiei se face in prezenta inculpatului, afara de cazul cand acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului.
(8) In toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute in art. 201 alin. (4) lit.
b) -
d) sau majorarea cuantumului cautiunii. Dispozitiile art. 216 alin. (2) - (3) se aplica in mod corespunzator.

Art. 205. Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul judecatii

(1) Impotriva incheierilor prin care instanta dispune asupra masurilor preventive, inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare, la instanta ierarhic superioara.
(2) Incheierile prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia se solutioneaza in sedinta publica, cu participarea procurorului si cu citarea inculpatului.
(4) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(5) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(6) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(7) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute in art. 201 alin. (4) lit.
b) -
d) sau majorarea cuantumului cautiunii. Dispozitiile art. 216 alin. (2) - (3) se aplica in mod corespunzator.

Art. 206. Verificarea legalitatii si temeiniciei masurilor preventive in procedura de camera preliminara

(1) Cand procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, rechizitoriul, impreuna cu dosarul cauzei, se inainteaza judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia.
(2) In termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 236 alin. (4) -
(6) se aplica in mod corespunzator.
(4) Cand constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii se mentin sau exista temeiuri noi care justifica o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere mentinerea masurii preventive fata de inculpat.
(5) Cand constata ca au fost incalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii preventive sau ca au incetat temeiurile care au determinat luarea acesteia si nu exista temeiuri noi care sa o justifice, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere revocarea masurii si, dupa caz, punerea in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
(6) In tot cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, temeinicia arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu dispuse fata de inculpat. Dispozitiile alin. (2) -
(5) se aplica in mod corespunzator.

Art. 207. Verificarea legalitatii si temeiniciei masurilor preventive in cursul judecatii

(1) In termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului instanta de judecata verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(2) Procurorul inainteaza dosarul cauzei, impreuna cu rechizitoriul, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea masurii preventive.
(3) Dispozitiile art. 206 alin. (3) -
(5) se aplica in mod corespunzator.
(4) In tot cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, temeinicia arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu dispuse fata de inculpat.

Sectiunea 2 - Retinerea


Art. 208. Retinerea

(1) Organul de cercetare penala sau procurorul poate dispune retinerea, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 201, indiferent de pedeapsa prevazuta de lege.
(2) Persoanei retinute i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o intelege, infractiunea de care este suspectat si motivele retinerii.
(3) Retinerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore. In durata retinerii se include si timpul cat suspectul sau inculpatul a fost privat de libertate prin conducere la sediul organului judiciar, conform legii.
(4) Daca suspectul sau inculpatul a fost adus in fata procurorului, pentru a fi ascultat, in baza unui mandat de aducere legal emis, in termenul prevazut la alin. (3) nu se include perioada cat inculpatul s-a aflat sub puterea acelui mandat.
(5) Organul de cercetare penala sau procurorul care a dispus masura retinerii are obligatia de a intocmi o ordonanta de retinere, care va cuprinde temeiurile concrete si scopul care au determinat retinerea, precum si ziua si ora la care retinerea a inceput.
(6) Suspectului sau inculpatului retinut i se inmaneaza un exemplar original al ordonantei prevazute in alin. (5).
(7) Organul de cercetare penala sau procurorul care a dispus luarea masurii retinerii este obligat sa aduca la cunostinta suspectului sau inculpatului retinut, in scris, ca are dreptul de a fi asistat de un avocat, ales ori numit din oficiu si dreptul de a nu face nicio declaratie, cu exceptia furnizarii de informatii referitoare la identitatea sa, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.
(8) Dupa indeplinirea obligatiilor prevazute in alin. (2) si (7), organul de urmarire penala procedeaza, de indata, la ascultarea celui retinut, cu respectarea drepturilor prevazute de art. 106.
(9) Suspectul sau inculpatul retinut are dreptul de a-si incunostinta personal avocatul ales sau de a solicita organului de cercetare penala ori procurorului care a dispus masura retinerii sa-l incunostinteze pe acesta. Modul de realizare a incunostintarii se consemneaza intr-un proces-verbal. Persoanei retinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal incunostintarea decat pentru motive temeinice, care vor fi consemnate in procesul-verbal.
(10) Avocatul ales are obligatia de a se prezenta la sediul organului judiciar in termen de cel mult 2 ore de la incunostintare, in caz de neprezentare a acestuia organul de cercetare penala sau procurorul care a dispus masura numind pentru suspectul sau inculpatul retinut un avocat din oficiu.
(11) Avocatul suspectului sau inculpatului retinut are dreptul de a comunica direct cu acesta, in conditii care sa asigure confidentialitatea.
(12) Pe perioada retinerii suspectului sau inculpatului a carui identitate nu poate fi stabilita, organul de cercetare penala sau procurorul care a dispus masura are dreptul de a proceda la fotografierea si luarea amprentelor acestuia.
(13) Daca retinerea a fost dispusa de organul de cercetare penala, acesta are obligatia de a-l informa pe procuror cu privire la luarea masurii preventive, de indata si prin orice mijloace.
(14) Impotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat masura retinerii, suspectul sau inculpatul poate face plangere la procuror, inainte de expirarea duratei acesteia. Procurorul se pronunta de indata, prin ordonanta. In cazul cand constata ca au fost incalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii retinerii, procurorul dispune revocarea ei si punerea de indata in libertate a celui retinut.
(15) Impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat masura retinerii, suspectul sau inculpatul poate face plangere, inainte de expirarea duratei acesteia, la prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior. Prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior se pronunta de indata, prin ordonanta. In cazul cand constata ca au fost incalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii retinerii, prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei si punerea de indata in libertate a inculpatului.
(16) Procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, in vederea luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatul retinut, cu cel putin 6 ore inainte de expirarea duratei retinerii acestuia.

Art. 209. Incunostintarea despre retinere

(1) Imediat dupa retinere, persoana retinuta are dreptul de a incunostinta personal sau de a solicita organului judiciar care a dispus masura sa incunostinteze un membru al familiei sale ori o alta persoana desemnata de aceasta despre luarea masurii retinerii si despre locul unde este retinuta.
(2) Daca persoana retinuta nu este cetatean roman, aceasta are si dreptul de a incunostinta sau de a solicita incunostintarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al carui cetatean este sau, dupa caz, a unei organizatii internationale umanitare, daca nu doreste sa beneficieze de asistenta autoritatilor din tara sa de origine, ori a reprezentantei organizatiei internationale competente, daca este refugiat sau, din orice alt motiv, se afla sub protectia unei astfel de organizatii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul schimbarii ulterioare a locului de retinere, imediat dupa producerea schimbarii.
(4) Organul judiciar care a dispus masura retinerii are obligatia de a aduce la cunostinta celui retinut, in scris si in limba pe care o intelege, dispozitiile alin. (1) -
(3) si de a consemna intr-un proces-verbal modul in care s-a realizat incunostintarea.
(5) Persoanei retinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal incunostintarea decat pentru motive temeinice, care vor fi consemnate in procesul-verbal.
(6) In toate cazurile, incunostintarea poate fi intarziata pentru cel mult 4 ore, daca aceasta intarziere este determinata de nevoile exceptionale ale urmaririi penale in cauza respectiva, ce vor fi prevazute in procesul-verbal intocmit potrivit alin. (4).

Sectiunea 3 - Controlul judiciar


Art. 210. Conditii generale

(1) In cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca aceasta masura preventiva este suficienta pentru realizarea scopului prevazut in art. 201 alin. (1).
(2) Judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, in cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in alin. (1).
(3) Luarea masurii controlului judiciar nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor pedepsite numai cu amenda.

Art. 211. Luarea masurii controlului judiciar de catre procuror

(1) In mod exceptional, tinand seama de nevoile urgente ale urmaririi penale, procurorul poate dispune in mod provizoriu, prin ordonanta, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat pentru cel mult 5 zile.
(2) Cu cel putin 3 zile inainte de expirarea termenului prevazut in alin.(1), procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul, in vederea confirmarii masurii dispuse, inaintand judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (2) fixeaza termen de solutionare in camera de consiliu si dispune citarea inculpatului.
(4) Neprezentarea inculpatului nu impiedica judecatorul de drepturi si libertati sa dispuna asupra masurii luate de procuror.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati il asculta pe inculpat atunci cand acesta este prezent.
(6) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin incheiere, mai inainte de expirarea termenului prevazut in alin. (1), asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei procurorului.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati poate confirma masura luata de procuror sau poate revoca masura, daca au fost incalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a acesteia.
(9) In cazul in care masura este confirmata, judecatorul de drepturi si libertati dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat si poate mentine sau modifica obligatiile impuse acestuia.
(10) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 48 de ore de la pronuntarea incheierii.

Art. 212. Luarea masurii controlului judiciar de catre judecatorul de drepturi si libertati

(1) Judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, la propunerea motivata a procurorului, luarea masurii controlui judiciar fata de inculpat.
(2) Procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati propunerea prevazuta in alin. (1) impreuna cu dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (1) solutioneaza propunerea in camera de consiliu in termen de 48 de ore de la inregistrare, cu citarea inculpatului.
(4) Dispozitiile art. 211 alin. (4) -
(6) se aplica in mod corespunzator.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin incheiere motivata.
(6) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati poate dispune, prin aceeasi incheiere, luarea masurii controlului judiciar, daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege in cazul in care respinge propunerea de arestare preventiva, de arest la domiciliu sau de luare a masurii controlului judiciar pe cautiune a inculpatului.

Art. 213. Luarea masurii controlului judiciar de catre judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata

(1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata in fata careia se afla cauza poate dispune, prin incheiere, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata sesizat conform alin. (1) dispune citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie daca acesta se prezinta la termenul fixat.
(3) Prezenta avocatului inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.

Art. 214. Continutul controlului judiciar

(1) Pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala ori, dupa caz, la judecatorul de drepturi si libertati, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa informeze organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie, sau ori de cate ori este chemat;
(2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decat cu incuviintarea prealabila a acestuia;
b) sa nu se deplaseze in locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar in locurile stabilite de acesta;
c) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) sa nu patrunda in locuinta persoanei vatamate;
e) sa nu se apropie de persoana vatamata sau membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti si sa nu comunice cu aceste persoane, direct sau indirect;
f) sa nu se intalneasca cu alte persoane, anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea pe nici o cale;
g) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta;
h) sa comunice periodic informatii relevante in scopul controlului mijloacelor sale de existenta;
i) sa se supuna unor masuri de control, ingrijire sau tratament medical, in special in scopul dezintoxicarii;
j) sa nu participe la spectacole sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
k) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite de organul judiciar;
l) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
m) sa nu emita cecuri.
(3) Organul judiciar poate impune obligatia prevazuta in alin. (2) lit.
c) numai cu acordul inculpatului.
(4) In cuprinsul actului prin care se dispune luarea masurii controlului judiciar, sunt prevazute in mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si i se atrage atentia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
(5) Supravegherea respectarii de catre inculpat a obligatiilor care ii revin pe durata controlului judiciar se realizeaza de catre organul de politie anume desemnat de organul judiciar care a dispus masura.
(6) Daca, in cadrul obligatiei prevazute in alin. (2) lit.a), s-a impus inculpatului interdictia de a parasi tara sau o anumita localitate, cate o copie de pe ordonanta procurorului ori, dupa caz, a incheierii judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata se comunica, in ziua emiterii ordonantei sau a pronuntarii incheierii, inculpatului, sectiei de politie in a carei circumscriptie locuieste acesta, serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor si organelor de frontiera, in vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a obligatiei care ii revine. Organele in drept dispun darea inculpatului in consemn la punctele de trecere a frontierei.
(7) Organul de politie prevazut in alin. (5) verifica periodic respectarea obligatiilor de catre inculpat iar, in cazul in care constata incalcari ale acestora, sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, in cursul judecatii.
(8) In cazul in care pe durata masurii controlului judiciar inculpatul incalca, cu rea-credinta, obligatiile care ii revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a masurii arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege. Dispozitiile art. 211 alin. (3) - (6) se aplica in mod corespunzator.
(9) Pe durata controlului judiciar, judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura poate dispune, prin incheiere, la propunerea motivata a procurorului sau la cererea motivata a inculpatului, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial, daca intervin motive temeinice care justifica aceasta.
(10) Dispozitiile alin. (9) se aplica in mod corespunzator si in procedura de camera preliminara sau in cursul judecatii, cand judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune, prin incheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu.
(11) In cazul prevazut in alin. (9), judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen de solutionare in camera de consiliu in termen de 5 zile de la inregistrarea propunerii sau cererii, comunicand procurorului si inculpatului termenul fixat.
(12) Procurorul inainteaza dosarul cauzei catre judecatorul de drepturi si libertati in termen de cel mult 24 de ore de la solicitarea acestuia.
(13) Propunerea procurorului se comunica inculpatului, iar cererea inculpatului se comunica procurorului.
(14) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza propunerea sau cererea in lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 24 de ore inainte de expirarea termenului stabilit pentru solutionarea propunerii sau cererii.
(15) Daca, in cursul urmaririi penale, s-a impus inculpatului obligatia prevazuta in alin. (2) lit.a), judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura verifica din oficiu, prin incheiere, la fiecare 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat stabilirea acestei obligatii, dispunand, dupa caz, inlocuirea ori incetarea ei.
(16) In cazul prevazut in alin. (15), judecatorul de drepturi si libertati se pronunta in camera de consiliu, prin incheiere, in lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 3 zile inainte de expirarea termenului de verificare stabilit si comunicat de acesta.

Sectiunea 4 - Controlul judiciar pe cautiune


Art. 215. Conditii generale

(1) Judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, in cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 223 alin. (1) si (2), luarea acestei masuri este suficienta pentru realizarea scopului prevazut in art. 201 alin. (1) iar inculpatul depune o cautiune a carei valoare este stabilita de catre organul judiciar.
(2) Dispozitiile art. 212 – 213 se aplica in mod corespunzator.

Art. 216. Luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpatul in privinta caruia s-a formulat propunere de arestare preventiva sau de arest la domiciliu

(1) Judecatorul de drepturi si libertati poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpatul in privinta caruia s-a formulat de catre procuror, in cursul urmaririi penale, propunere de arestare preventiva sau de arest la domiciliu, la cererea inculpatului, sub conditia platii unei cautiuni, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 215 alin. (1).
(2) Judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin incheiere, respingerea propunerii de arestare preventiva sau de arest la domiciliu, luarea masurii controlului judiciar pe cautiune si stabileste valoarea cautiunii, precum si termenul de depunere a acesteia.
(3) Daca inculpatul nu depune cautiunea in termenul stabilit, judecatorul de drepturi si libertati, in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului, printr-o noua incheiere, dispune inlocuirea masurii cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.

Art. 217. Continutul cautiunii

(1) Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate, la dispozitia instantei, ori prin constituirea unei garantii reale, mobiliare ori imobiliare, in limita unei sume de bani determinate, in favoarea aceluiasi organ judiciar.
(2) Valoarea cautiunii este de cel putin 1.000 lei si se determina in raport cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, situatia materiala si obligatiile legale ale acestuia.
(3) Pe perioada masurii, inculpatul trebuie sa respecte obligatiile prevazute in art. 214 alin. (1) si i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligatiile prevazute in art. 214 alin. (2). Dispozitiile art. 214 alin. (3) - (16) se aplica in mod corespunzator.
(4) Cautiunea garanteaza:
1. participarea inculpatului la procesul penal si respectarea de catre acesta a obligatiilor prevazute in alin. (3);
2. plata in ordinea urmatoare:
a) a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune;
b) a amenzii.
(5) Instanta de judecata dispune prin hotarare confiscarea cautiunii, daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost inlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele aratate in alin. (11) si nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute in alin. (4) pct. 2.
(6) In celelalte cazuri, instanta de judecata, prin hotarare, dispune restituirea cautiunii.
(7) Cautiunea se restituie sau se confisca, dupa caz, la sesizarea procurorului sau la cererea inculpatului, de catre judecatorul de drepturi si libertati, daca procurorul pronunta o solutie de netrimitere in judecata. Dispozitiile alin. (5) - (6) se aplica in mod corespunzator.
(8) Solutionarea cererii sau a sesizarii se face in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului.
(9) Impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati inculpatul si procurorul pot formula contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta superioara, in termen de 48 de ore de la comunicare.
(10) Contestatia se solutioneaza in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului, carora li se comunica data stabilita pentru solutionarea contestatiei, precum si dreptul de a depune concluzii scrise pana la acea data.
(11) In cazul in care pe durata masurii controlului judiciar pe cautiune inculpatul incalca, cu rea-credinta, obligatiile care ii revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului ori din oficiu, poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege.

Sectiunea 5 - Arestul la domiciliu


Art. 218. Conditiile generale de luare a masurii arestului la domiciliu

(1) Arestul la domiciliu se dispune de catre judecatorul de drepturi si libertati, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 223 si luarea acestei masuri este suficienta pentru realizarea unuia dintre scopurile prevazut in art. 201 alin.(1).
(2) Aprecierea indeplinirii conditiilor prevazute in alin. (1) se face tinandu-se seama de scopul masurii, gradul de pericol al infractiunii, de sanatatea, varsta, situatia familiala si alte imprejurari privind persoana fata de care se ia masura.
(3) Masura nu poate fi dispusa cu privire la inculpatul fata de care exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit o infractiune asupra unui membru de familie si cu privire la inculpatul care a fost condamnat definitiv anterior pentru infractiunea de evadare, afara de cazul cand pentru aceasta condamnare a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare.

Art. 219. Luarea masurii arestului la domiciliu de catre judecatorul de drepturi si libertati

(1) Judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, la propunerea motivata a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului.
(2) Procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati propunerea prevazuta in alin. (1) impreuna cu dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (1) fixeaza termen de solutionare in camera de consiliu in termen de 24 de ore de la inregistrarea propunerii si dispune citarea inculpatului.
(4) Neprezentarea inculpatului nu impiedica judecatorul de drepturi si libertati sa solutioneze propunerea inaintata de procuror.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati il asculta pe inculpat, atunci cand acesta este prezent.
(6) Asistenta juridica si participarea procurorului sunt obligatorii.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin incheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Judecatorul de drepturi si libertati care respinge propunerea de arestare preventiva a inculpatului poate dispune, prin aceeasi incheiere, luarea masurii arestului la domiciliu al acestuia, daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege.

Art. 220. Luarea masurii arestului la domiciliu de catre judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata

(1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata in fata careia se afla cauza poate dispune, prin incheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata il asculta pe inculpat, atunci cand acesta este prezent.
(3) Asistenta juridica si participarea procurorului sunt obligatorii.

Art. 221. Continutul masurii arestului la domiciliu

(1) Masura arestului la domiciliu consta in obligatia impusa inculpatului, pe o perioada determinata, de a nu parasi imobilul unde locuieste in mod statornic, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta.
(2) Pe durata arestului la domiciliu, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata impune inculpatului respectarea urmatoarelor obligatii:
a) sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa nu comunice, pe nicio cale, cu persoana vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu alti participanti la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum si cu orice alte persoane care nu locuiesc in mod obisnuit impreuna cu el sau nu se afla in ingrijirea sa.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata poate dispune ca, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.
(4) Obligatia prevazuta in alin. (3) poate fi dispusa numai cu acordul inculpatului.
(5) In cuprinsul incheierii prin care se dispune masura sunt prevazute in mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte si i se atrage atentia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, masura arestului la domiciliu poate fi inlocuita cu masura arestarii preventive.
(6) Pe durata masurii, inculpatul poate parasi imobilul prevazut in alin. (1) pentru prezentarea in fata organelor judiciare, la chemarea acestora.
(7) La cererea scrisa si motivata a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin incheiere, ii poate permite acestuia parasirea imobilului pentru prezentarea la locul de munca, la cursuri de invatamant sau de pregatire profesionala ori la alte activitati similare sau pentru procurarea mijloacelor esentiale de existenta, precum si in alte situatii temeinic justificate, pentru o perioada determinata de timp, daca acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
(8) In cazuri urgente, pentru motive intemeiate, inculpatul poate parasi imobilul fara permisiunea judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata, informand imediat despre aceasta, pe orice cale, organul de politie desemnat cu supravegherea sa si organul judiciar care a luat masura arestului la domiciliu ori in fata caruia se afla cauza.
(9) Copia incheierii judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata prin care s-a luat masura arestului la domiciliu se comunica, de indata, inculpatului si organului de politie desemnat cu supravegherea sa, in vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a masurii dispuse si a obligatiilor care ii revin pe durata acesteia.
(10) Organul de politie desemnat de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu verifica periodic respectarea masurii si a obligatiilor de catre inculpat, iar in cazul in care constata incalcari ale acestora, sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara sau instanta de judecata, in cursul judecatii. (11) Pentru supravegherea respectarii masurii arestului la domiciliu sau a obligatiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de politie poate patrunde in imobilul unde se executa masura, fara invoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc impreuna cu acesta. (12) In cazul in care inculpatul incalca cu rea-credinta masura arestului la domiciliu sau obligatiile care ii revin ori exista suspiciunearezonabila ca a savarsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu, poate dispune inlocuirea arestului la domiciliu cu masura arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege.

Art. 222. Durata arestului la domiciliu

(1) In cursul urmaririi penale, durata arestului la domiciliu nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii.
(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, in cursul urmaririi penale, numai in caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat in vederea prelungirii masurii de catre procuror, prin propunere motivata, insotita de dosarul cauzei, cu cel putin 3 zile inainte de expirarea duratei acesteia.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat potrivit alin. (4) fixeaza termen de solutionare a propunerii procurorului, in camera de consiliu, mai inainte de expirarea duratei arestului la domiciliu si dispune citarea inculpatului.
(6) La solutionarea propunerii de prelungire a duratei arestului la domiciliu, inculpatul este asistat de avocat, ales sau numit din oficiu.
(7) Participarea procurorului este obligatorie.
(8) Durata maxima a masurii arestului la domiciliu, in cursul urmaririi penale, este de 180 de zile.
(9) Inculpatul aflat in arest la domiciliu este considerat in stare de arest preventiv. Durata masurii arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului, avandu-se insa in vedere la aprecierea termenului rezonabil al privarii de libertate.

Sectiunea 6 - Arestarea preventiva


Art. 223. Conditiile si cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive

(1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara sau de catre instanta de judecata in fata careia se afla cauza, in cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
b) inculpatul incearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament si, din acest motiv, exista pericolul ca administrarea probelor sa fie ingreunata;
c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau incearca sa realizeze o intelegere frauduloasa cu aceasta;
d) inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni sau, dupa punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit cu intentie o noua infractiune.
(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si de alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unui pericol concret si actual pentru ordinea publica.
(3) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 2 ani. In cazul prevazut in alin. (1) lit. d), aceasta conditie trebuie indeplinita si in ceea ce priveste infractiunea a carei savarsire se pregateste sau noua infractiune intentionata comisa de inculpat.

Art. 224. Propunerea de arestare preventiva a inculpatului in cursul urmaririi penale

(1) Procurorul, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, intocmeste o propunere motivata de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpat, in care este obligat sa arate:
a) fapta de care este acuzat inculpatul, data si locul comiterii acesteia, incadrarea juridica, denumirea infractiunii si pedeapsa prevazuta de lege;
b) probele din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunea;
c) cazul concret, dintre cele prevazute in art. 223, pentru care se solicita arestarea preventiva si probele pe care se intemeiaza acesta;
d) motivarea necesitatii luarii masurii arestarii preventive in raport cu scopul legal al acesteia.
(2) Propunerea prevazuta in alin.(1), impreuna cu dosarul cauzei, se prezinta judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de retinere, locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea.
(3) Propunerea formulata de procuror trebuie sa se refere la toate infractiunile pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva inculpatului si nu se poate intemeia pe alte probe decat cele existente in dosarul prezentat judecatorului de drepturi si libertati.

Art. 225. Solutionarea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale

(1) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform art. 224 alin. (2) stabileste termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva, fixand data si ora la care solutionarea va avea loc.
(2) In cazul inculpatului aflat in stare de retinere, termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva trebuie fixat inainte de expirarea duratei retinerii. Ziua si ora se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta inculpatului in fata judecatorului de drepturi si libertati. De asemenea, ziua si ora se comunica avocatului inculpatului caruia, la cerere, i se pune la dispozitie pentru studiu, pe un timp rezonabil, dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(3) Inculpatul aflat in stare de libertate se citeaza pentru termenul fixat. Termenul se comunica procurorului si avocatului inculpatului, acestuia din urma acordandu-i-se, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(4) Solutionarea propunerii de arestare preventiva se face numai in prezenta inculpatului, afara de cazul cand acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului.
(5) In toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati il asculta pe inculpatul prezent asupra infractiunii de care este acuzat si asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza propunerea de arestare preventiva formulata de procuror. Cu ocazia ascultarii, inculpatului trebuie sa i se acorde posibilitatea de a combate acuzatia ce i se aduce si motivele de arestare preventiva invocate impotriva sa, precum si de a prezenta faptele si imprejurarile care ii sunt favorabile.
(8) Inainte de a proceda la ascultarea inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati ii aduce la cunostinta infractiunea de care este acuzat si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.

Art. 226. Admiterea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale

(1) In cazul admiterii propunerii de arestare preventiva, incheierea judecatorului de drepturi si libertati cuprinde:
a) descrierea faptei de care este acuzat inculpatul, cu aratarea datei si locului comiterii acesteia, incadrarea juridica, denumirea infractiunii si pedeapsa prevazuta de lege;
b) indicarea probelor din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunea de care este acuzat;
c) aratarea cazului concret, dintre cele prevazute in art. 223, pentru care se dispune arestarea preventiva a inculpatului si a probelor pe care acesta se intemeiaza;
d) mentionarea imprejurarilor pe care se intemeiaza aprecierea proportionalitatii masurii arestarii preventive, a necesitatii acesteia pentru realizarea scopului prevazut art.201 alin. (1) si a caracterului insuficient al altor masuri preventive.
(2) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa pentru cel mult 30 de zile. In cazul in care inculpatul a fost anterior retinut, arestarea preventiva a acestuia nu se poate dispune decat cel mult pentru zilele care au mai ramas dupa scaderea din 30 de zile a duratei retinerii.
(3) Dupa luarea masurii, inculpatului i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o intelege, motivele arestarii preventive.

Art. 227. Respingerea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale

(1) In cazul respingerii propunerii de arestare preventiva, judecatorul de drepturi si libertati dispune prin incheiere punerea in libertate a inculpatului retinut.
(2) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati poate dispune aplicarea uneia dintre masurile preventive prevazute in art.201 alin. (4) lit.
b) -
d) .

Art. 228. Incunostintarea despre arestarea preventiva si locul de detinere a inculpatului arestat preventiv

(1) Imediat dupa luarea masurii arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati de la prima instanta sau de la instanta ierarhic superioara, care a dispus masura, incunostinteaza despre aceasta un membru al familiei inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta. Dispozitiile art.209 alin. (2) se aplica in mod corespunzator. Efectuarea incunostintarii se consemneaza intr-un proces-verbal.
(2) Indata dupa introducerea sa intr-un loc de detinere, inculpatul are dreptul de a incunostinta personal sau de a solicita administratiei locului respectiv sa incunostinteze persoanele prevazute in alin. (1) despre locul unde este detinut.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul schimbarii ulterioare a locului de detinere, imediat dupa producerea schimbarii.
(4) Administratia locului de detinere are obligatia de a aduce la cunostinta inculpatului arestat preventiv dispozitiile alin. (2) -
(3) si de a consemna intr-un proces-verbal modul in care s-a realizat incunostintarea.
(5) Inculpatului arestat preventiv nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal incunostintarea decat pentru motive temeinice, care se consemneaza in procesul-verbal intocmit potrivit alin. (4) .

Art. 229. Luarea masurilor de ocrotire in caz de arestare preventiva in cursul urmaririi penale

(1) Cand masura arestarii preventive a fost luata fata de un inculpat in a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoana care, datorita varstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor, autoritatea competenta este incunostintata, de indata, in vederea luarii masurilor legale de ocrotire pentru persoana respectiva.
(2) Obligatia de incunostintare revine judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta sau de la instanta ierarhic superioara, care a luat masura arestarii preventive, modul de indeplinire a acestei obligatii fiind consemnat intr-un proces-verbal.

Art. 230. Mandatul de arestare preventiva

(1) In baza incheierii prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati de la prima instanta sau, dupa caz, de la instanta ierarhic superioara emite de indata mandatul de arestare preventiva.
(2) Daca, prin aceeasi incheiere, s-a dispus arestarea preventiva a mai multor inculpati, se emite cate un mandat pentru fiecare dintre ei.
(3) In mandatul de arestare preventiva se arata:
a) instanta din care face parte judecatorul de drepturi si libertati care a dispus luarea masurii arestarii preventive;
b) data emiterii mandatului;
c) numele, prenumele si calitatea judecatorului de drepturi si libertati care a emis mandatul;
d) datele de identitate ale inculpatului;
e) durata pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, cu mentionarea datei la care inceteaza;
f) aratarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei si locului comiterii acesteia, incadrarea juridica, denumirea infractiunii si pedeapsa prevazuta de lege;
g) temeiurile concrete care au determinat arestarea preventiva;
h) ordinul de a fi arestat inculpatul;
i) indicarea locului unde va fi detinut inculpatul arestat preventiv;
j) semnatura judecatorului de drepturi si libertati;
k) semnatura inculpatului prezent. In cazul in care acesta refuza sa semneze, se va face mentiune corespunzatoare in mandat.
(4) Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate si organului de politie.
(5) Organul de politie prevazut in alin. (4) preda exemplarul original al mandatului de arestare preventiva la locul de detinere.

Art. 231. Executarea mandatului de arestare preventiva emis in lipsa inculpatului

(1) Cand masura arestarii preventive a fost dispusa in lipsa inculpatului, doua exemplare originale ale mandatului emis se inainteaza organului de politie, in vederea executarii.
(2) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un exemplar original al acestuia, dupa care o conduce de indata la judecatorul de drepturi si libertati care a dispus masura arestarii preventive.
(3) In vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta oricarei persoane fizice, fara invoirea acesteia, precum si in sediul oricarei persoane juridice, fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.
(4) In cazul in care arestarea preventiva a inculpatului a fost dispusa in lipsa intrucat din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate acesta nu a putut fi adus la solutionarea propunerii de arestare preventiva, inculpatul este prezentat judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la ascultarea inculpatului conform art. 225 alin. (7) si (8), in prezenta avocatului acestuia si, evaluand declaratia inculpatului in contextul probelor administrate si al motivelor avute in vedere la luarea masurii, dispune prin incheiere, dupa ascultarea concluziilor procurorului, confirmarea arestarii preventive si a executarii mandatului ori, dupa caz, in conditiile prevazute de lege, revocarea arestarii preventive sau inlocuirea acesteia cu una dintre masurile preventive prevazute in art. 201 alin. (4) lit. b) -
d) si punerea in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
(6) Dispozitiile alin. (2),
(4) si (5) se aplica si in cazul in care inculpatul arestat preventiv in lipsa in cursul urmaririi penale a fost deja trimis in judecata, situatie in care competenta de a se pronunta apartine judecatorului de camera preliminara sau instantei de judecata in fata careia se afla cauza.

Art. 232. Obiectii in ceea ce priveste identitatea

(1) Daca cel arestat preventiv in lipsa ridica obiectii contra executarii mandatului in ceea ce priveste identitatea, acesta este condus de indata in fata judecatorului de drepturi si libertati de la instanta locului unde a fost gasit, corespunzatoare in grad instantei din care face parte judecatorul de drepturi si libertati care a dispus masura arestarii preventive, care, daca este necesar, solicita prin orice mijloace relatii de la judecatorul de drepturi si libertati care a emis mandatul. Relatiile comunicate sunt consemnate intr-un proces-verbal.
(2) Pana la rezolvarea obiectiilor, judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca nu exista pericol de disparitie, poate dispune punerea in libertate a persoanei impotriva careia s-a executat mandatul de arestare preventiva.
(3) Daca judecatorul de drepturi si libertati constata ca persoana adusa in fata sa nu este cea aratata in mandat, dispune punerea de indata in libertate a acesteia, daca nu este arestata in alta cauza.
(4) Daca judecatorul de drepturi si libertati constata ca obiectiile privind identitatea sunt nefondate, confirma punerea in executare a mandatului fata de persoana arestata.
(5) Dispozitiile art. 231 alin. (2) si (4) -
(6) se aplica in mod corespunzator.
(6) In cazurile prevazute in alin. (2) - (4), judecatorul de drepturi si libertati dispune printr-o incheiere care nu poate fi contestata.
(7) O copie de pe incheierea prevazuta in alin. (6) se transmite judecatorului de drepturi si libertati care a dispus arestarea preventiva.

Art. 233. Negasirea persoanei prevazute in mandatul de arestare preventiva
Cand persoana mentionata in mandatul de arestare preventiva nu a fost gasita, organul de politie insarcinat cu executarea mandatului incheie un proces-verbal prin care constata aceasta si instiinteaza judecatorul de drepturi si libertati care dispus masura arestarii preventive, precum si organele competente pentru darea in urmarire si in consemn la punctele de trecere a frontierei.

Art. 234. Durata arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale

(1) In cursul urmaririi penale, durata arestarii preventive a inculpatului nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand este prelungita in conditiile legii.
(2) Termenul prevazut in alin. (1) curge de la data punerii in executare a masurii fata de inculpatul arestat preventiv.
(3) Durata totala a arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de 180 de zile.
(4) Cand o cauza este trecuta pentru continuarea urmaririi penale de la un organ de urmarire la altul, arestarea preventiva dispusa sau prelungita anterior ramane valabila. Durata arestarii preventive se calculeaza potrivit dispozitiilor alineatelor precedente.

Art. 235. Prelungirea arestarii preventive in cursul urmaririi penale

(1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, numai in caz de necesitate, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate a inculpatului sau exista temeiuri noi care justifica lipsirea acestuia de libertate.
(2) Prelungirea arestarii preventive se poate dispune numai la propunerea motivata a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(3) In cazul prevazut in alin.(1), prelungirea arestarii preventive poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea.
(4) Daca arestarea preventiva a fost dispusa initial de catre un judecator de drepturi si libertati de la o instanta inferioara celei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, prelungirea acestei masuri se poate dispune numai de un judecator de drepturi si libertati de la instanta competenta in momentul solutionarii propunerii de prelungire sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea.
(5) Propunerea prevazuta in alin. (2) cuprinde:
a) aratarea imprejurarilor concrete din care rezulta mentinerea temeiurilor arestarii initiale sau, dupa caz, aparitia unor temeiuri noi de arestare preventiva;
b) indicarea probelor administrate si a actelor efectuate ulterior dispunerii arestarii preventive sau, dupa caz, prelungirii imediat anterioare a acesteia;
c) motivarea necesitatii privarii in continuare de libertate a inculpatului in raport cu imprejurarile, probele si actele prevazute la lit.
a) si b), precum si cu cercetarile ce urmeaza a fi efectuate pentru definitivarea urmaririi penale.
(6) Propunerea formulata de procuror nu se poate intemeia pe alte probe decat cele prezentate judecatorului de drepturi si libertati.
(7) Cand, in aceeasi cauza, se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati cu propunerea de prelungire a arestarii preventive pentru toti inculpatii.

Art. 236. Procedura prelungirii arestarii preventive in cursul urmaririi penale

(1) Propunerea de prelungire a arestarii preventive, impreuna cu dosarul cauzei, se depun la judecatorul de drepturi si libertati cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen pentru solutionarea propunerii de prelungire a arestarii preventive inainte de expirarea masurii. Ziua si ora stabilite se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta in fata judecatorului de drepturi si libertati a inculpatului arestat preventiv, precum si avocatului acestuia, caruia i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(3) Inculpatul este ascultat de judecatorul de drepturi si libertati asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza propunerea de prelungire a arestarii preventive, in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(4) In cazul in care inculpatul arestat preventiv se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata judecatorului de drepturi si libertati sau cand, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta avocatului acestuia, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra propunerii de prelungire a arestarii preventive inainte de expirarea duratei acesteia.

Art. 237. Admiterea propunerii de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale

(1) In cazul admiterii propunerii de prelungire a arestarii preventive, incheierea judecatorului de drepturi si libertati cuprinde:
a) constatarea mentinerii suspiciunii rezonabile ca inculpatul a savarsit infractiunea de care este acuzat, avand in vedere si probele administrate ulterior dispunerii arestarii preventive sau, dupa caz, prelungirii imediat anterioare a acesteia;
b) indicarea imprejurarilor concrete din care rezulta mentinerea temeiurilor arestarii initiale sau, dupa caz, aparitia unor temeiuri noi de arestare preventiva, dintre cele prevazute in art.223;
c) mentionarea motivelor din care rezulta necesitatea privarii in continuare de libertate a inculpatului, mentinerea caracterului proportional al masurii arestarii preventive in raport cu gravitatea acuzatiei adusa acestuia si caracterul insuficient al unei alte masuri preventive.
(2) Prelungirea arestarii preventive a inculpatului se poate dispune pentru o durata de cel mult 30 de zile.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati poate acorda in cursul urmaririi penale si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator.

Art. 238. Respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale

(1) In cazul respingerii propunerii de prelungire a arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati dispune punerea in libertate a inculpatului la expirarea duratei acesteia, daca nu este arestat in alta cauza.
(2) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati poate dispune inlocuirea arestarii preventive cu una dintre masurile preventive prevazute in art.201 alin. (4) lit.
b) -
d) .

Art. 239. Arestarea preventiva a inculpatului in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii

(1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata in fata careia se afla cauza, din oficiu ori la propunerea motivata a procurorului, pentru o perioada de cel mult 30 de zile, pentru aceleasi temeiuri si in aceleasi conditii ca si arestarea preventiva dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati in cursul urmaririi penale.
(2) In cursul judecatii, masura prevazuta in alin. (1) se poate dispune de catre instanta de judecata, in compunerea prevazuta de lege.
(3) Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv in aceeasi cauza, in cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura numai daca au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate.

Art. 240. Durata maxima a arestarii preventive a inculpatului in cursul judecatii in prima instanta si in apel

(1) In cursul judecatii in prima instanta si in apel, durata totala a arestarii preventive a inculpatului nu poate depasi un termen rezonabil, si nu poate fi mai mare de 2 ani, in cazul infractiunilor pedepsite cu inchisoarea de pana la 10 ani, si respectiv de 3 ani, in cazul infractiunilor pedepsite cu detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 10 ani.
(2) Termenele prevazute in alin. (1) curg de la data sesizarii instantei de judecata, in cazul cand inculpatul se afla in stare de arest preventiv, sau de la data punerii in executare a masurii dupa sesizarea instantei de judecata, cand fata de acesta s-a dispus arestarea preventiva in lipsa.
(3) Daca la expirarea termenelor prevazute in alin. (1) se mentin temeiurile care au determinat arestarea initiala a inculpatului sau privarea de libertate a acestuia ar fi justificata de existenta unor temeiuri noi de arestare preventiva, instanta de judecata poate dispune inlocuirea masurii arestarii preventive cu o alta masura preventiva.

Art. 241. Internarea sub paza permanenta a inculpatului arestat preventiv

(1) In cazul in care, pe baza expertizei medico - legale, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata in fata careia se afla cauza constata ca inculpatul arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a Administratiei Nationale a Penitenciarelor dispune, prin incheiere, internarea acestuia sub paza permanenta intr-o unitate sanitara din reteaua medicala a Ministerului Sanatatii Publice, pe perioada necesara efectuarii tratamentului.
(2) Incheierea prevazuta in alin. (1) nu poate fi contestata.
(3) Timpul in care inculpatul este internat sub paza permanenta, conform alin.(1), intra in durata arestarii preventive.

Sectiunea 7 - Incetarea de drept, revocarea si inlocuirea masurilor preventive


Art. 242. Incetarea de drept a masurilor preventive

(1) Masurile preventive inceteaza de drept:
a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b) in cazurile in care procurorul dispune o solutie de netrimitere in judecata ori instanta de judecata pronunta o hotarare de achitare, de incetare a procesului penal, de renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei ori de suspendare a executarii pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitiva;
c) la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului.
(2) Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand:
a) s-a implinit durata maxima a arestarii preventive in cursul urmaririi penale, conform art. 234 alin. (3) sau al judecatii in prima instanta si in apel, potrivit art. 240 alin.(1);
b) au expirat termenele prevazute de lege, fara ca judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata sa fi procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in acest termen;
c) mai inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii preventive a atins jumatatea maximului special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul sesizarii instantei de judecata;
d) in alte cazuri anume prevazute de lege.
(3) In cazul cand nu s-au produs efectele incetarii de drept a masurii preventive, organul judiciar care a dispus aceasta masura sau, dupa caz, procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata in fata careia se afla cauza constata, prin ordonanta sau incheiere, din oficiu ori la cerere, incetarea de drept a masurii preventive, dispunand, in cazul celui retinut sau arestat preventiv, punerea de indata in libertate, daca nu este retinut ori arestat in alta cauza.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata se pronunta, prin incheiere, asupra incetarii de drept a masurii preventive in lipsa inculpatului si fara participarea procurorului, acestia avand dreptul de a depune concluzii scrise.
(5) Persoanei fata de care s-a dispus masura preventiva, precum si tuturor institutiilor cu atributii in executarea masurii li se comunica de indata cate o copie de pe ordonanta sau incheierea prin care organul judiciar constata incetarea de drept a masurii preventive.

Art. 243. Revocarea masurilor preventive si inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva

(1) Masura preventiva se revoca, din oficiu sau la cerere, in cazul in care au fost incalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare, prelungire ori mentinere a masurii sau au incetat temeiurile care au determinat-o, dispunandu-se, in cazul retinerii si arestarii preventive, punerea in libertate a suspectului ori a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
(2) Masura preventiva se inlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut in art.201 alin. (1) .
(3) Masura preventiva se inlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, masura preventiva mai grea este necesara pentru realizarea scopului prevazut in art.201 alin.(1).
(4) Masura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive daca pe durata masurii inculpatul incalca, cu rea-credinta, obligatiile care ii revin sau exista o suspiciune rezonabila ca a savarsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa.
(5) Masura arestului la domiciliu se poate inlocui cu masura arestarii preventive daca inculpatul incalca cu rea-credinta masura arestului la domiciliu sau obligatiile care ii revin ori exista o suspiciune rezonabila ca a savarsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa.
(6) In cazurile prevazute la alin. (4) si (5) inlocuirea masurii preventive se poate dispune chiar daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestului la domiciliu sau a arestarii preventive.
(7) In cazul in care masura preventiva a fost luata in cursul urmaririi penale de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze de indata, in scris, pe procuror despre orice imprejurare care ar putea conduce la revocarea sau inlocuirea masurii preventive. Daca apreciaza ca informatiile comunicate justifica ridicarea masurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, dupa caz, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura, in termen de 24 de ore de la primirea informarii. Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu judecatorul de drepturi si libertati, cand constata el insusi existenta vreunei imprejurari care justifica revocarea sau inlocuirea masurii preventive luate de acesta.
(8) Cererea de revocare sau inlocuire a masurii preventive formulata de inculpat se adreseaza, in scris, in cursul urmaririi penale, judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura, in procedura de camera preliminara, judecatorului de camera preliminara, iar in cursul judecatii, instantei de judecata si se solutioneaza in termen de 3 zile de la data inregistrarii acesteia.
(9) In cursul urmaririi penale, procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei sau copie certificata de pe acesta, in termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
(10) In vederea solutionarii cererii de inlocuire a masurii preventive cu o masura preventiva mai grea, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata fixeaza data de solutionare a acesteia si procedeaza la citarea inculpatului. Dispozitiile art. 236 alin. (3) - (6) se aplica in mod corespunzator.
(11) In celelalte cazuri, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata fixeaza data de solutionare a cererii, pe care o comunica inculpatului si procurorului, punandu-le in vedere ca au dreptul de a depune concluzii scrise pana la acea data. Solutionarea cererii se face in lipsa inculpatului si a procurorului, afara de cazul cand judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata apreciaza ca prezenta acestuia si formularea de concluzii orale de catre inculpat si procuror sunt necesare pentru justa solutionare a cererii.
(12) In cazul prevazut la alin. (11), atunci cand cererea se solutioneaza in prezenta inculpatului, asistarea acestuia de catre avocat si participarea procurorului sunt obligatorii.
(13) Daca cererea are ca obiect inlocuirea masurii arestarii preventive sau a masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar pe cautiune, daca gaseste cererea intemeiata, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin incheiere, admite in principiu cererea si stabileste valoarea cautiunii, acordandu-i inculpatului un termen pentru depunerea ei.
(14) Daca se depune cautiunea in termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin incheiere data in camera de consiliu, in lipsa inculpatului si a procurorului, admite cererea de inlocuire a masurii preventive cu masura controlului judiciar pe cautiune, stabileste obligatiile ce vor reveni inculpatului pe durata masurii si dispune punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
(15) Daca nu se depune cautiunea in termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin incheiere data in camera de consiliu, in lipsa inculpatului si a procurorului, respinge ca neintemeiata cererea formulata de inculpat.
(16) Termenul prevazut in alin. (13) curge de la data ramanerii definitive a incheierii prin care se stabileste valoarea cautiunii.

Sectiunea 8 - Dispozitii speciale privind masurile preventive aplicate minorilor


Art. 244. Conditii speciale de aplicare fata de minori a masurilor preventive

(1) Fata de suspectul si inculpatul minor se pot dispune masuri preventive potrivit dispozitiilor prevazute in Sectiunile 1 - 7, cu derogarile si completarile din prezentul articol.
(2) Retinerea si arestarea preventiva pot fi dispuse fata de un inculpat minor, in mod exceptional, numai daca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalitatii si dezvoltarii acestuia nu sunt disproportionate fata de scopul urmarit prin luarea masurii.
(3) Minorul cu varsta intre 13 si 16 ani nu poate fi retinut sau arestat preventiv decat daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de care este acuzat este detentiunea pe viata ori inchisoarea de 10 ani sau mai mare.
(4) Termenele aplicabile in privinta inculpatului minor pentru luarea, prelungirea ori mentinerea arestarii preventive sunt:
a) luarea masurii arestarii preventive, in cursul urmaririi penale se poate dispune fata de inculpatul minor pentru o perioada de cel mult 20 de zile. Masura poate fi prelungita succesiv. Fiecare prelungire nu poate depasi 20 de zile;
b) durata maxima a arestarii preventive a inculpatului minor in cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de 90 de zile;
c) luarea masurii arestarii preventive, in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii, se poate dispune fata de inculpatul minor pentru o perioada de cel mult 30 de zile;
d) verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor, in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii in prima instanta si in apel, se efectueaza periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile.
e) durata maxima a arestarii preventive a inculpatului minor in cursul judecatii in prima instanta si in apel nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de 9 luni, in cazul infractiunilor pedepsite cu inchisoarea de pana la 10 ani, si respectiv de 18 luni, in cazul infractiunilor pedepsite cu detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 10 ani.
(5) La stabilirea termenelor aplicabile conform alin.(4), se are in vedere varsta inculpatului de la data cand se dispune asupra luarii, prelungirii sau mentinerii masurii arestarii preventive.
(6) Cand s-a dispus retinerea sau arestarea preventiva a unui minor, incunostintarea prevazuta in art. 209 si art. 228 se face, in mod obligatoriu, si catre reprezentantul legal al acestuia sau, dupa caz, catre persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul. In cazul luarii masurii arestarii preventive, despre aceasta si despre locul de detinere a minorului este incunostintat si serviciul de probatiune de pe langa instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta.

Art. 245. Conditii speciale de executare a retinerii si arestarii preventive dispuse fata de minori

(1) Minorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigura un regim special de detentie, in raport cu particularitatile varstei, astfel incat masurile preventive luate fata de acestia sa nu prejudicieze dezvoltarea lor fizica, psihica sau morala.
(2) Minorii retinuti sau arestati preventiv executa masura preventiva separat de majori, in locuri de detinere anume destinate acestora.


Capitolul II - Aplicarea provizorie a masurilor de siguranta cu caracter medical


Sectiunea 1 - Obligarea provizorie la tratament medical


Art. 246. Conditiile de aplicare si continutul masurii

(1) Judecatorul de drepturi si libertati pe durata urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara in cursul procedurii de camera preliminara sau instanta in cursul judecatii poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, daca se afla in situatia prevazuta de art. 109 alin. (1) din Codul penal.
(2) Masura prevazuta in alin. (1) consta in obligarea suspectului sau inculpatului sa urmeze in mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra masurii prevazute in alin. (1) in camera de consiliu, prin incheiere motivata. Instanta se pronunta asupra masurii prin incheiere motivata.

Art. 247. Procedura de aplicare si de ridicare a masurii

(1) In cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta o propunere motivata de luare fata de inculpat a masurii obligarii provizorii la tratament medical.
(2) Propunerea prevazuta in alin. (1) va fi insotita de actele medicale sau de expertiza medico-legala din care sa rezulte necesitatea aplicarii masurii obligarii la tratament medical.
(3) Judecatorul sesizat conform alin. (1) fixeaza termen de solutionare a propunerii in cel mult 5 zile de la data inregistrarii acesteia si dispune citarea suspectului sau inculpatului.
(4) Solutionarea propunerii se face numai dupa ascultarea suspectului sau inculpatului, si in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se solutioneaza si in lipsa suspectului sau inculpatului atunci cand acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat, dar numai in prezenta avocatului, ales sau numit din oficiu, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii obligarii provizorii la tratament medical sa fie asistat si de catre un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judecatorului de drepturi si libertati. Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta si la alcatuirea planului terapeutic.
(7) Judecatorul se pronunta asupra propunerii printr-o incheiere care nu poate fi contestata.
(8) Daca admite propunerea, judecatorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului.
(9) In cazul cand dupa dispunerea masurii s-a produs insanatosirea suspectului sau inculpatului sau a intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate care inlatura starea de pericol pentru siguranta publica, judecatorul de drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a luat masura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului sau inculpatului, ridicarea masurii luate. Dispozitiile alin. (2) -
(7) se aplica in mod corespunzator.
(10) Daca dupa dispunerea masurii s-a dispus sesizarea instantei prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (9), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre instanta de judecata in fata careia se afla cauza.
(11) In cursul judecatii in prima instanta si in apel, la propunerea procurorului ori din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de catre instanta de judecata in fata careia se afla cauza, care solicita concluziile unui medic de specialitate desemnat de aceasta sau efectuarea unei expertize medico-legale. Dispozitiile alin. (4) -
(9) se aplica in mod corespunzator.
(12) Daca suspectul sau inculpatul incalca cu rea-credinta masura obligarii provizorii la tratament medical, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta care a luat masura ori in fata careia se afla cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului, in conditiile prevazute in art. 248.

Sectiunea 2 - Internarea medicala provizorie


Art. 248. Conditiile de aplicare si continutul masurii

(1) Judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, pe durata procedurii de camera preliminara sau instanta, in cursul judecatii, poate dispune internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substante psihoactive, daca luarea masurii este necesara pentru inlaturarea unui pericol concret si actual pentru siguranta publica.
(2) Masura prevazuta in alin. (1) consta in internarea medicala nevoluntara a suspectului sau inculpatului intr-o unitate specializata de asistenta medicala, pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol.
(3) Dispozitiile art.246 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.

Art. 249. Procedura de aplicare si de ridicare a masurii

(1) In cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta o propunere motivata de luare fata de suspect sau inculpat a masurii internarii medicale provizorii.
(2) Propunerea prevazuta in alin. (1) va fi insotita de expertiza medico – legala psihiatrica.
(3) Judecatorul sesizat conform alin. (1) fixeaza de indata termen de solutionare a propunerii si dispune aducerea cu mandat a suspectului sau a inculpatului.
(4) Solutionarea propunerii se face numai dupa ascultarea inculpatului, daca starea sa de sanatate o permite, in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Cand inculpatul se afla deja internat intr-o unitate de asistenta medicala si deplasarea sa nu este posibila, judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la ascultarea acestuia, in prezenta avocatului, in locul unde se afla.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii internarii medicale sau la alcatuirea concreta a planului terapeutic sa fie asistat si de catre un medic desemnat de acesta, ale carui concluzii sunt inaintate judecatorului de drepturi si libertati.
(7) Judecatorul se pronunta de indata asupra propunerii, printr-o incheiere care nu poate fi contestata.
(8) Daca admite propunerea, judecatorul dispune internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului si ia masuri pentru aducerea la indeplinire a acesteia.
(9) Daca judecatorul dispune internarea medicala provizorie, se iau si masurile prevazute in art. 229.
(10) Daca dupa dispunerea masurii s-a produs insanatosirea suspectului sau inculpatului sau a intervenit o ameliorare a starii sale psiho-fizice care inlatura starea de pericol pentru siguranta publica, judecatorul de drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a luat masura dispune prin incheiere, la sesizarea procurorului ori a medicului curant sau la cererea suspectului sau inculpatului efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice in vederea ridicarii masurii aplicate.
(11) Daca dupa dispunerea masurii a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (10), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre instanta de judecata in fata careia se afla cauza.
(12) In cursul judecatii in prima instanta si in apel, fata de inculpat se poate dispune internarea medicala provizorie, la propunerea procurorului ori din oficiu, de catre instanta in fata careia se afla cauza, pe baza expertizei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (4) – (10) se aplica in mod corespunzator.


Capitolul III - Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii


Art. 250. Conditiile generale de luare a masurilor asiguratorii

(1) Procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, in procedura de camera preliminara ori in cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin incheiere motivata, atunci cand exista o suspiciune rezonabila cu privire la existenta unui pericol concret de ascundere, distrugere, instrainare sau sustragere de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.
(2) Masurile asiguratorii constau in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
(3) Masurile asiguratorii in vederea confiscarii speciale si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
(4) Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei produse prin infractiune si pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a acestora.
(5) Masurile asiguratorii prevazute in alin. (4) se pot lua, in cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, si la cererea partii civile. Masurile asiguratorii luate din oficiu de catre organele judiciare prevazute in alin. (1) pot folosi si partii civile.
(6) Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie:
a) in cazul in care persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa ori o institutie publica;
b) in cazurile expres prevazute de lege.
(7) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei autoritati sau institutii publice sau unei alte persoane de drept public, precum si cele exceptate de lege.
(8) Luarea unei masuri asiguratorii suspenda orice procedura ce are ca obiect instrainarea, partajul sau revendicarea bunurilor sechestrate, pana la dispunerea de catre procuror a unei solutii de netrimitere in judecata sau pronuntarea unei hotarari definitive de catre instanta.

Art. 251. Contestarea masurilor asiguratorii

(1) Impotriva masurii asiguratorii luate de procuror sau a modului de aducere la indeplinire a acesteia, suspectul sau inculpatul, partea responsabila civilmente sau orice alta persoana interesata poate face plangere, in termen de 3 zile de la data comunicarii ordonantei de luare a masurii sau de la data aducerii la indeplinire a acesteia, la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond.
(2) Plangerea nu este suspensiva de executare.
(3) Procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei, in termen de 24 de ore de la solicitarea dosarului de catre acesta.
(4) Solutionarea plangerii se face in sedinta publica,, prin incheiere motivata, cu citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Incheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza plangerea impotriva masurii asiguratorii nu este supusa niciunei cai de atac.
(6) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 48 de ore de la solutionarea plangerii.
(7) Impotriva modului de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii luate de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata, procurorul, inculpatul, partea responsabila civilmente sau orice alta persoana interesata poate face plangere la acest judecator ori la aceasta instanta, in termen de 3 zile de la data punerii in executare a masurii.
(8) Plangerea nu este suspensiva de executare si se solutioneaza, in sedinta publica, prin incheiere motivata, cu citarea partilor, in termen de 5 zile de la inregistrarea acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Dispozitiile alin. (5) se aplica in mod corespunzator.
(9) Dupa rezolvarea definitiva a cauzei, daca nu s-a contestat modul de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie potrivit legii civile.
(10) Intocmirea minutei este obligatorie.

Art. 252. Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii

(1) Ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de catre organele de cercetare penala.
(2) Masurile asiguratorii dispuse de catre procuror pot fi aduse la indeplinire si prin organele proprii de executare ale persoanei pagubite, in cazul in care aceasta este o autoritate publica, institutie publica sau o persoana de drept public.
(3) Incheierea prin care judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata dispune luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire printr-un executor judecatoresc.

Art. 253. Procedura sechestrului

(1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putand recurge in caz de necesitate si la experti.
(2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare, precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate in mod obligatoriu.
(3) Bunurile perisabile se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activitatii, care sunt obligate sa le primeasca si sa le valorifice de indata.
(4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenta.
(5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate.
(6) Obiectele prevazute in alin. (4) si (5) se predau in termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, procedurii de camera preliminara sau judecatii, depunerea se face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore de la pronuntarea in cauza a unei solutii definitive.
(7) Obiectele sechestrate se pastreaza pana la ridicarea sechestrului.
(8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin.(3), precum si sumele de bani ridicate potrivit alin. (2) se consemneaza, dupa caz, pe numele inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului judiciar care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, in termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.
(9) Celelalte bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu sau ridicate, putandu-se numi un custode.

Art. 254. Procesul-verbal de sechestru si inscriptia ipotecara

(1) Organul care aplica sechestrul incheie un proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art.253, descriind in amanunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. In procesul-verbal se arata si bunurile exceptate de lege de la urmarire, potrivit dispozitiilor art.250 alin.(7), gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile inculpatului sau ale partii responsabile civilmente, precum si cele ale altor persoane interesate.
(2) Un exemplar de pe procesul-verbal prevazut in alin. (1) se lasa persoanei asupra bunurilor careia s-a aplicat sechestrul iar, in lipsa acesteia, celor cu care locuieste, administratorului, portarului sau celui care in mod obisnuit il inlocuieste ori unui vecin. In cazul cand o parte din bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza si organului judiciar care a dispus luarea masurii asiguratorii, in termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal.
(3) Pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexand copie de pe ordonanta sau incheierea prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

Art. 255. Poprirea

(1) Sumele de bani datorate cu orice titlu inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana ori de catre cel pagubit sunt poprite in mainile acestora, in limitele prevazute de lege, de la data primirii ordonantei sau incheierii prin care se infiinteaza sechestrul.
(2) Sumele de bani prevazute in alin. (1) vor fi consemnate de catre debitori, dupa caz, la dispozitia organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, in termen de 5 zile de la scadenta, recipisele urmand a fi predate procurorului, judecatorului de camera preliminara ori instantei de judecata in 24 de ore de la consemnare.

Art. 256. Restituirea lucrurilor

(1) Daca procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, in procedura de camera preliminara ori in cursul judecatii, constata, la cerere sau din oficiu, ca lucrurile ridicate de la suspect ori inculpat sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea acesteia, dispune restituirea acestor lucruri catre persoana vatamata.
(2) Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere stabilirea acestui drept si restituirea. Dispozitiile art.251 se aplica in mod corespunzator.
(3) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu sunt ingreunate stabilirea situatiei de fapt si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia ii sunt restituite sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a oricarei solutii pronuntate in procesul penal.

Art. 257. Restabilirea situatiei anterioare
Instanta de judecata, in cursul judecatii, poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.


Titlul VI - ACTE PROCESUALE SI PROCEDURALE COMUNE



Capitolul I - Citarea, comunicarea actelor procedurale si mandatul de aducere


Art. 258. Modul de citare

(1) Chemarea unei persoane in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.
(2) Comunicarea citatiilor si a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai organelor judiciare, sau prin orice alt salariat al acestora, prin serviciul postal sau prin intermediul politiei comunitare.
(3) Persoanele prevazute in alin. (2) sunt obligate sa indeplineasca procedura de citare si sa comunice dovezile de indeplinire a acesteia inainte de termenul de citare stabilit de organul judiciar.
(4) In cazul prevazut in art. 78, persoanele vatamate si partile civile pot fi citate prin reprezentantul legal sau printr-o publicatie de circulatie nationala, dupa primul termen de judecata.
(5) Citarea se poate realiza si prin intermediul postei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronica, in cazul in care organul judiciar are mijloacele tehnice pentru a dovedi ca citatia a fost primita.
(6) Minorul cu o varsta mai mica de 16 ani va fi citat prin intermediul parintilor sau al tutorelui, cu exceptia cazului in care acest lucru nu este posibil.
(7) Organul judiciar poate comunica si oral citatia persoanei prezente, aducandu-i la cunostinta consecintele neprezentarii si acordandu i termen in cunostinta. In cursul urmaririi penale, citatia facuta in acest mod se mentioneaza intr-un proces-verbal, care se semneaza de catre persoana astfel citata.

Art. 259. Continutul citatiei

(1) Citatia este individuala si trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care emite citatia, sediul sau, data emiterii si numarul dosarului;
b) numele, prenumele celui citat, calitatea in care este citat si indicarea obiectului cauzei;
c) adresa celui citat, care trebuie sa cuprinda in orase si municipii: localitatea, judetul, strada, numarul si apartamentul unde locuieste, iar in comune: judetul, comuna si satul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat;
d) ora, ziua, luna si anul, locul de infatisare, precum si invitarea celui citat sa se prezinte la data si locul indicate.
e) mentiunea ca partea citata are dreptul la un avocat cu care sa se prezinte la termenul fixat;
f) daca este cazul, mentiunea ca, potrivit art. 88 sau art. 91 alin. (4), apararea este obligatorie, iar in cazul in care partea nu isi alege un avocat, care sa se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un avocat din oficiu;
g) mentiunea ca partea citata poate, in vederea exercitarii dreptului la aparare, sa consulte dosarul aflat la arhiva instantei sau a parchetului.
h) consecintele neprezentarii in fata organului judiciar.
(2) Citatia transmisa suspectului sau inculpatului trebuie sa cuprinda incadrarea juridica si denumirea infractiunii de care este acuzat, atentionarea ca, in caz de neprezentare, poate fi adus cu mandat de aducere, precum si mentiunea ca, in cazul in care are avocat ales, dupa prima citare legal indeplinita va fi citat la sediul avocatului sau.
(3) Citatia se semneaza de cel care o emite.

Art. 260. Locul de citare

(1) Suspectul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de munca, prin serviciul de personal al unitatii la care lucreaza.
(2) Suspectul sau inculpatul are obligatia de a comunica in termen de cel mult 3 zile organului judiciar intentia de schimbare a adresei unde locuieste precum si schimbarea acesteia. Suspectul sau inculpatul este informat cu privire la aceasta obligatie in cadrul audierii si cu privire la consecintele nerespectarii obligatiei.
(3) Suspectul sau inculpatul care a indicat, printr-o declaratie data in cursul procesului penal, un alt loc pentru a fi citat, este citat la locul indicat.
(4) Suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales, daca nu s-a prezentat dupa prima citare legal indeplinita.
(5) Daca nu se cunoaste adresa unde locuieste suspectul sau inculpatul si nici locul sau de munca, citatia se afiseaza la sediul organului judiciar, potrivt fazei procesuale in care se afla cauza.
(6) Bolnavii aflati in spital sau intr-o casa de sanatate se citeaza prin administratia acestora.
(7) Persoanele private de libertate se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia.
(8) Militarii se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.
(9) Daca suspectul sau inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face, pentru primul termen, potrivit normelor de drept international penal aplicabile in relatia cu statul solicitat, in conditiile legii. In absenta unei asemenea norme sau in cazul in care instrumentul juridic international aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandata. In acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare. Pentru primul termen de judecata, suspectul sau inculpatul va fi instiintat prin citatie ca are obligatia de a indica o adresa pe teritoriul Romaniei, o adresa de posta electronica sau mesagerie electronica, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. In cazul in care nu se conformeaza, comunicarile i se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta romana a scrisorii, in cuprinsul careia vor fi mentionate actele care se expediaza, tinand loc de dovada de indeplinire a procedurii.
(10) La stabilirea termenului pentru infatisarea suspectului sau inculpatului aflat in strainatate, se tine seama de normele internationale aplicabile in relatia cu statul pe teritoriul caruia se afla suspectul sau inculpatul, iar in lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citatia in vederea infatisarii sa fie primita cel mai tarziu cu 40 de zile inainte de ziua stabilita pentru infatisare.
(11) Citarea altor persoane decat suspectul sau inculpatul se face potrivit dispozitiilor din prezentul articol.
(12) Institutiile, autoritatile publice si alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar in cazul neidentificarii sediului, se aplica in mod corespunzator dispozitiile alin. (5).

Art. 261. Inmanarea citatiei

(1) Citatia se inmaneaza personal celui citat, care va semna dovada de primire.
(2) Daca persoana citata refuza sa primeasca citatia, sau primind-o refuza sau nu poate sa semneze dovada de primire, persoana insarcinata sa comunice citatia o lasa celui citat ori, in cazul refuzului de primire, o afiseaza pe usa locuintei acestuia, incheind despre aceasta proces-verbal.
(3) In cazul in care scrisoarea recomandata prin care se citeaza un suspect sau inculpat care locuieste in strainatate nu poate fi inmanata, precum si in cazul in care statul destinatarului nu permite citarea prin posta, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instantei, dupa caz.
(4) Citarea se poate realiza si prin intermediul autoritatilor competente ale statului strain daca:
a) adresa celui citat este necunoscuta sau inexacta;
b) nu a fost posibila trimiterea citatiei prin intermediul postei;
c) daca citarea prin posta a fost ineficienta sau necorespunzatoare.
(5) Cand citarea se face potrivit art.260 alin. (6) - (8), unitatile acolo aratate sunt obligate a inmana de indata citatia persoanei citate sub luare de dovada, certificandu-i semnatura sau aratand motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura acesteia. Dovada este predata agentului procedural, iar acesta o inainteaza organului de urmarire penala sau instantei de judecata care a emis citatia.
(6) Citatia destinata unei institutii sau autoritati publice sau altei persoane juridice se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei. Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

Art. 262. Inmanarea citatiei altor persoane

(1) Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul inmaneaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea, ori care in mod obisnuit ii primeste corespondenta. Citatia nu poate fi inmanata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de discernamant.
(2) Daca persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, in lipsa persoanelor aratate in alin.(1), citatia se preda administratorului, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste.
(3) Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificand identitatea si semnatura, incheie proces-verbal. Daca aceasta refuza sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei, incheind proces-verbal.
(4) In lipsa persoanelor aratate in alin. (1) si (2), agentul este obligat sa se intereseze cand poate gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia. Cand nici pe aceasta cale nu se poate ajunge la inmanare, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate, incheind proces-verbal.
(5) In cazul cand persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera in care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii, incheind proces-verbal si facand mentiune despre imprejurarile care au facut imposibil inmanarea citatiei.
(6) Cand comunicarea citatiei nu se poate face, deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neintrebuintat, ori destinatarul actului nu mai locuieste in imobilul respectiv, agentul intocmeste un proces-verbal care mentioneaza situatiile constatate, pe care il trimite organului judiciar care a dispus citarea.

Art. 263. Dovada de primire si procesul-verbal de predare a citatiei

(1) Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda numarul dosarului, denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia, numele, prenumele si calitatea persoanei citate, precum si data pentru care este citata. De asemenea, trebuie sa cuprinda data inmanarii citatiei, numele, prenumele, calitatea si semnatura celui care inmaneaza citatia, certificarea de catre acesta a identitatii si semnaturii persoanei careia i s-a inmanat citatia, precum si aratarea calitatii acesteia.
(2) Ori de cate ori cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii se incheie un proces-verbal, acesta va cuprinde in mod corespunzator si mentiunile aratate in alin.(1).

Art. 264. Incidente privind citarea

(1) Orice neregularitate cu privire la citare nu este luata in considerare in cazul in care partea lipsa la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul urmator producerii ei, daca la acest termen ea a fost prezenta sau legal citata.
(2) In lipsa partii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocata de catre procuror, de catre parti ori din oficiu, insa numai la termenul la care ea s-a produs.

Art. 265. Comunicarea altor acte procedurale
Comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispozitiilor prevazute in prezentul capitol.

Art. 266. Mandatul de aducere

(1) O persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere, daca, fiind anterior citata, nu s-a prezentat, in mod nejustificat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesara, sau daca nu a fost posibila comunicarea corespunzatoare a citatiei si imprejurarile indica fara echivoc ca persoana se sustrage de la primirea citatiei.
(2) Suspectul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere, chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca aceasta masura se impune in interesul rezolvarii cauzei.
(3) In cursul urmaririi penale mandatul de aducere se emite de catre procuror, iar in cursul judecatii de catre instanta.
(4) In cazul in care pentru executarea mandatului de aducere este necesara patrunderea intr-un domiciliu sau sediu, in cursul urmaririi penale mandatul de aducere poate fi dispus, la cererea motivata a procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea.
(5) Cererea formulata de procuror, in cursul urmaririi penale, trebuie sa cuprinda:
a) motivarea indeplinirii conditiilor prevazute in alin. (1) si (2);
b) indicarea infractiunii care constituie obiectul urmaririi penale si numele suspectului sau al inculpatului;
c) indicarea adresei unde locuieste persoana pentru care se solicita emiterea mandatului de aducere.
(6) Cererea prin care se solicita, in cursul urmarii penale, emiterea unui mandat de aducere se solutioneaza in camera de consiliu, fara citarea partilor.
(7) In cazul in care apreciaza ca cererea este intemeiata, judecatorul de drepturi si libertati dispune motivat, prin incheiere definitiva, admiterea solicitarii parchetului si incuviintarea aducerii persoanei solicitate, emitand de indata mandatul de aducere.
(8) Mandatul de aducere emis de judecatorul de drepturi si libertati trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de aducere;
d) scopul pentru care a fost emis;
e) numele persoanei care urmeaza a fi adusa cu mandat, si adresa unde locuieste. In cazul suspectului sau inculpatului mandatul de aducere trebuie sa mentioneze infractiunea care constituie obiectul urmaririi penale;
f) indicarea temeiului si motivarea necesitatii emiterii mandatului de aducere;
g) mentiunea ca mandatul de aducere poate fi folosit o singura data;
h) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(9) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt satisfacute conditiile prevazute in alin. (1),
(2) si (4) dispune, prin incheiere definitiva, respingerea cererii, ca neintemeiata.
(10) Mandatul de aducere emis de procuror, in cursul urmaririi penale, sau de instanta, in cursul judecatii, trebuie sa cuprinda, in mod corespunzator, mentiunile prevazute in alin. (8) .
(11) Organul judiciar asculta, de indata, persoana adusa cu mandat de aducere sau, dupa caz, efectueaza de indata actul care a necesitat prezenta acesteia.
(12) Persoanele aduse cu mandat raman la dispozitia organului judiciar timpul strict necesar pentru audierea sau pentru audiere sau pentru indeplinirea actului procesual care a facut necesara prezenta lor, pe o durata de cel mult 8 ore, afara de cazul cand s-a dispus retinerea ori arestarea preventiva a acestora.

Art. 267. Executarea mandatului de aducere

(1) Mandatul de aducere se executa prin organele de ordine publica si siguranta nationala. Persoana careia i se incredinteaza executarea mandatului transmite mandatul persoanei pentru care acesta a fost emis si ii solicita sa il insoteasca. In cazul in care persoana indicata in mandat refuza sa insoteasca persoana ce executa mandatul sau incearca sa fuga, aceasta va fi adusa prin constrangere.
(2) In vederea executarii mandatului emis de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta de judecata, organele prevazute in alin. (1) pot patrunde in locuinta sau sediul oricarei persoane, in care exista indicii ca se afla cel cautat, in cazul in care aceasta refuza sa coopereze, impiedica executarea mandatului sau pentru orice alt motiv temeinic justificat si proportional cu scopul urmarit.
(3) Daca persoana aratata in mandatul de aducere nu poate fi adusa din motive de boala, cel insarcinat cu executarea mandatului constata aceasta intr-un proces-verbal, care se inainteaza de indata organului de urmarire penala sau, dupa caz, instantei de judecata.
(4) Daca cel insarcinat cu executarea mandatului de aducere nu gaseste persoana prevazuta in mandat la adresa indicata, face cercetari si, daca acestea au ramas fara rezultat, incheie un proces-verbal care va cuprinde mentiuni despre cercetarile facute. Procesul-verbal se inainteaza, de indata, organului de urmarire penala sau, dupa caz, instantei de judecata.
(5) Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unitatii militare sau prin politia militara.
(6) Activitatile desfasurate cu ocazia executarii mandatului de aducere sunt consemnate intr-un proces-verbal, care trebuie sa cuprinda:
a) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie,
b) locul unde este incheiat,
c) mentiuni despre activitatile desfasurate.


Capitolul II - Termenele


Art. 268. Consecintele nerespectarii termenului

(1) Cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.
(2) Cand o masura procesuala nu poate fi luata decat pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept incetarea efectului masurii.
(3) Pentru celelalte termene procedurale se aplica, in caz de nerespectare, dispozitiile privitoare la nulitati.

Art. 269. Calculul termenelor procedurale

(1) La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul prevazut in actul care a provocat curgerea termenului, afara de cazul cand legea dispune altfel.
(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ora sau ziua in care acesta se implineste.
(3) Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa caz, la sfarsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an. Daca aceasta zi cade intr-o luna care nu are zi corespunzatoare, termenul expira in ultima zi a acelei luni.
(4) Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

Art. 270. Acte considerate ca facute in termen

(1) Actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut in termen. Inregistrarea sau atestarea facuta de catre administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea militara pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.
(2) Daca un act care trebuia facut intr-un anumit termen a fost comunicat sau transmis, din necunoastere sau dintr-o greseala vadita a expeditorului, inainte de expirarea termenului, unui organ judiciar care nu are competenta, se considera ca a fost depus in termen, chiar daca actul ajunge la organul judiciar competent dupa expirarea termenului fixat.
(3) Cu exceptia cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca facut in termen, daca data la care a fost trecut in registrul de iesire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

Art. 271. Calculul termenelor in cazul masurilor privative sau restrictive de drepturi
In calculul termenelor privind masurile preventive sau orice masuri restrictive de drepturi, ora sau ziua de la care incepe si cea la care se sfarseste termenul intra in durata acestuia.


Capitolul III - Cheltuielile judiciare


Art. 272. Acoperirea cheltuielilor judiciare
Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, onorariile avocatilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.

Art. 273. Sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului

(1) Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori de instanta au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere, locuinta si altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.
(2) Martorul, expertul si interpretul care sunt salariati au dreptul la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuita de chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta.
(3) Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indreptatit sa primeasca o compensare.
(4) Expertul si interpretul au dreptul la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute prin dispozitii legale.
(5) Sumele acordate potrivit alin.(1),
(3) si (4) se platesc pe baza dispozitiilor luate de organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
(6) Suma care reprezinta venitul aratat in alin. (2) se plateste de angajatorul martorului, expertului sau interpretului.

Art. 274. Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de renuntare la urmarirea penala, condamnare, amanarea aplicarii pedepsei sau renuntarea la aplicarea pedepsei

(1) In caz de renuntare la urmarirea penala, condamnare, amanarea aplicarii pedepsei sau renuntare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu exceptia cheltuielilor privind interpretii desemnati de organele judiciare, care raman in sarcina statului.
(2) Cand sunt mai multi inculpati, procurorul sau, dupa caz, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei parti se tine seama, pentru fiecare dintre inculpati, de masura in care a provocat cheltuielile judiciare.
(3) Partea responsabila civilmente, in masura in care este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata in mod solidar cu acesta si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Art. 275. Plata cheltuielilor avansate de stat in celelalte cazuri

(1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupa cum urmeaza:
1. In caz de achitare, de catre:
a) persoana vatamata, in masura in care i se retine o culpa procesuala;
b) partea civila careia i s-au respins in totul pretentiile civile, in masura in care i se retine o culpa procesuala;
c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului.
2. In caz de incetare a procesului penal, de catre:
a) inculpat, daca exista o cauza de nepedepsire;
b) persoana vatamata, in caz de retragere a plangerii prealabile sau in cazul in care plangerea prealabila a fost tardiv introdusa.
3. Daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre:
a) persoana vatamata, atunci cand aceasta si-a retras plangerea prealabila si s-a dispus clasarea in temeiul dispozitiilor art.15 lit.
a) sau achitarea inculpatului;
b) inculpat, atunci cand se dispune clasarea pentru alte situatii decat cele prevazute in dispozitiile art.15 lit.
a) sau incetarea procesului penal.
4. In caz de restituire a cauzei la parchet in procedura camerei preliminare, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre stat.
(2) In cazul declararii apelului, recursului in casatie ori al introducerii unei contestatii sau oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul in casatie, contestatia sau cererea.
(3) In toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
(4) In cazul cand mai multe parti sau persoane vatamate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
(5) Dispozitiile alin. (1) pct. 1 si 2, alin. (2) - (4) se aplica in mod corespunzator in cazul dispunerii in cursul urmaririi penale a unei solutii de clasare si in situatia respingerii unei plangeri formulata impotriva actelor si masurilor dispuse de organele de urmarire penala.
(6) Cheltuielile pentru plata interpretilor desemnati de organele judiciare, potrivit legii, raman in sarcina statului.

Art. 276. Plata cheltuielilor judiciare facute de parti

(1) In caz de condamnare, inculpatul este obligat sa plateasca persoanei vatamate, precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare facute de acestea.
(2) Cand actiunea civila este admisa numai in parte, instanta poate obliga pe inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor judiciare.
(3) In caz de renuntare la pretentiile civile, precum si in caz de tranzactie ori recunoastere a pretentiilor civile, instanta se pronunta asupra cheltuielilor la cererea partilor.
(4) In situatiile prevazute in alin. (1) si (2), cand sunt mai multi inculpati, ori daca exista si parte responsabila civilmente, se aplica in mod corespunzator dispozitiile art.274 alin. (2) si (3).
(5) In caz de achitare, persoana vatamata sau partea civila este obligata sa plateasca inculpatului si, dupa caz, partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in masura in care au fost provocate de persoana vatamata sau de partea civila.
(6) In celelalte cazuri instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile.


Capitolul IV - Modificarea actelor procedurale, indreptarea erorilor materiale si inlaturarea unor omisiuni vadite


Art. 277. Modificari in acte procedurale

(1) Orice adaugare, corectura ori suprimare facuta in cuprinsul unui act procedural este luata in considerare, numai daca aceste modificari sunt confirmate in scris, in cuprinsul sau la sfarsitul actului, de catre cei care l-au semnat.
(2) Modificarile neconfirmate, dar care nu schimba intelesul frazei, raman valabile.
(3) Locurile nescrise in cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel incat sa nu se poata face adaugari.

Art. 278. Indreptarea erorilor materiale

(1) Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta de insusi organul de urmarire penala, de judecatorul de drepturi si libertati sau de camera preliminara ori de instanta care a intocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.
(2) In vederea indreptarii erorii, partile pot fi chemate spre a da lamuriri.
(3) Despre indreptarea efectuata, organul judiciar intocmeste, dupa caz, un proces-verbal sau o incheiere, facandu-se mentiune si la sfarsitul actului corectat.

Art. 279. Inlaturarea unor omisiuni vadite
Dispozitiile art.278 se aplica si in cazul cand organul judiciar , ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor pretinse de martori, experti, interpreti, avocati, potrivit art.272 si 273, precum si cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii.


Capitolul V - Nulitatile


Art. 280. Efectele nulitatii

(1) In conditiile prevazute expres de prezentul Cod, incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrage nulitatea actului.
(2) Actele indeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la randul lor lovite de nulitate atunci cand exista o legatura directa intre acestea si actul declarat nul.
(3) Atunci cand constata nulitatea unui act organul judiciar dispune, atunci cand este necesar si daca este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispozitiilor legale.

Art. 281. Nulitatile absolute

(1) Determina intotdeauna aplicarea nulitatii incalcarea dispozitiilor privind:
a) compunerea completului de judecata;
b) competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, atunci cand judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente ;
c) publicitatea sedintei de judecata;
d) participarea procurorului atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii;
e) prezenta suspectului sau inculpatului atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii;
f) asistarea de catre avocat a suspectului sau a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci cand asistenta este obligatorie.
(2) Nulitatea absoluta se constata din oficiu sau la cerere.
(3) Incalcarea dispozitiilor legale prevazute in alin. (1) lit.
a) –
d) poate fi invocata in orice stare a procesului, iarincalcarea celor prevazute in alin. (1) lit. e) si f) poate fi invocata cel mai tarziu pana la incheierea procedurii in camera preliminara, iar in cazurile in care nu se desfasoara procedura camerei preliminare, pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante.

Art. 282. Nulitatile relative

(1) Incalcarea oricaror dispozitii legale in afara celor prevazute in art.281 determina nulitatea actului atunci cand a fost afectata caracterul echitabil al procesului penal sau drepturile partilor ori ale subiectilor procesuali principali.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata de procuror, suspect, inculpat, celelalte parti sau persoana vatamata, atunci cand exista un interes procesual propriu in respectarea dispozitiei legale incalcate.
(3) Nulitatea relativa se invoca in cursul sau imediat dupa efectuarea actului ori cel mai tarziu in termenele prevazute in alin. (4) si (5) .
(4) Incalcarea dispozitiilor legale in cursul urmaririi penale poate fi invocata cel mai tarziu pana la inceperea dezbaterii in procedura camerei preliminare, iar in cazurile in care nu se desfasoara procedura camerei preliminare, pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante.
(5) Incalcarea dispozitiilor legale in cursul judecatii poate fi invocata cel mai tarziu pana la primul termen de judecata cu procedura legal indeplinita.
(6) Nulitatea relativa se acopera atunci cand:
a) persoana interesata nu a invocat-o in termenul prevazut de lege;
b) persoana interesata a renuntat in mod expres la invocarea nulitatii.


Capitolul VI - Amenda judiciara


Art. 283. Abateri judiciare

(1) Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:
a) neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricaror alte lucrari, daca prin acestea s-au provocat intarzieri in desfasurarea procesului penal;
b) neindeplinirea ori indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere.
(2) Lipsa nejustificata a martorului sau parasirea, fara permisiune ori fara un motiv valabil, a locului unde urmeaza a fi ascultat se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 250 lei la 5.000 lei.
(3) Lipsa nejustificata a avocatului ales sau desemnat din oficiu fara a asigura substituirea, in conditiile legii, ori inlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apararea se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei. Baroul de avocati este informat cu privire la amendarea unui membru al baroului sau a unui avocat stagiar.
(4) Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei:
a) impiedicarea in orice mod a exercitarii, in legatura cu procesul, a atributiilor care revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor, expertilor desemnati de organul judiciar in conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantelor si parchetelor;
b) lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat;
c) tergiversarea de catre expert sau interpret a indeplinirii insarcinarilor primite;
d) neindeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori inscrisurilor cerute de acestea, precum si neindeplinirea aceleiasi obligatii de catre reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestei obligatii;
e) nerespectarea obligatiei de pastrare, prevazuta in art.158 alin. (3);
f) neluarea de catre reprezentantul legal al persoanei juridice in cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si impiedicarea de catre orice persoana a efectuarii expertizei in conditiile legii;
g) nerespectarea de catre parti, avocatii acestora, martori, experti, interpreti sau orice alte persoane a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art.358;
h) manifestarile ireverentioase ale partilor, avocatilor acestora, martorilor, expertilor, interpretilor sau ale oricaror alte persoane, fata de judecator sau organul de urmarie penala;
i) nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a incunostinta in scris, in termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal;
j) neindeplinirea de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor scrise ale procurorului, in termenul stabilit de acesta;
k) abuzul de drept constand in exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si procedurale de catre parti, reprezentantii legali sau conventionali ai acestora ori avocatii lor;
l) neindeplinirea obligatiei prevazute de art. 140 alin. (2) sau a obligatiei prevazute la art. 150 alin. (3) de catre furnizorii de servicii de telecomunicatii, informatice sau financiare;
m) neindeplinirea obligatiei prevazute de art. 145 alin. (5) de catre unitatile postale sau de transport sau orice alte persoane fizice sau juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de informatii;
n) neindeplinirea obligatiei prevazute de art. 151 alin. (3) de catre furnizorul de servicii sau de persoana in posesia careia sau care are sub control datele prevazute la art. 151 alin.(1).
(5) Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzandu-se distinct in bugetul Ministerului Public sau Ministerului Justitiei, dupa caz, potrivit legii.
(6) Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala, in cazul in care fapta constituie infractiune.

Art. 284. Procedura privitoare la amenda judiciara

(1) Amenda se aplica de organul de urmarire penala, prin ordonanta, iar de instanta de judecata, prin incheiere.
(2) Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face in termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare.
(3) Daca persoana amendata justifica de ce nu a putut indeplini obligatia sa, organul de urmarire penala sau instanta de judecata, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii.


PARTEA SPECIALA



Titlul I - URMARIREA PENALA



Capitolul I - Dispozitii generale


Art. 285. Obiectul urmaririi penale

(1) Urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea persoanelor care au savarsit o infractiune si la stabilirea raspunderii penale a acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
(2) Procedura din cursul urmaririi penale este nepublica si necontradictorie.

Art. 286. Actele organului de urmarire penala

(1) Procurorul dispune asupra actelor sau masurilor procesuale si solutioneaza cauza prin ordonanta, daca legea nu prevede altfel.
(2) Ordonanta trebuie sa cuprinda:
a) denumirea parchetului si data emiterii;
b) numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste;
c) fapta care face obiectul urmaririi penale, incadrarea juridica a acesteia si, dupa caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului;
d) obiectul actului sau masurii procesuale ori, dupa caz, tipul solutiei, precum si motivele de fapt si de drept ale acestora;
e) date referitoare la masurile asiguratorii, masurile de siguranta cu caracter medical si masurile preventive luate in cursul urmaririi;
f) alte mentiuni prevazute de lege;
g) semnatura celui care a intocmit-o.
(3) Procurorul confirma un act sau o masura procesuala prin inscrierea acestei mentiuni si a temeiului de drept pe actul in cauza.
(4) Organele de cercetare penala dispun asupra masurilor procesuale numai in conditiile si in forma prevazute de lege. In cursul urmaririi penale formuleaza propuneri prin referat, care va cuprinde in mod corespunzator datele mentionate la alin. (2), precum si dupa caz, mentiuni privind cheltuielile judiciare.

Art. 287. Pastrarea unor acte de urmarire penala

(1) Cand legea prevede ca un act sau o masura procesuala trebuie sa fie incuviintata, autorizata sau confirmata, un exemplar al actului ramane la procuror.
(2) In cazurile in care procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori alte autoritati prevazute de lege, in vederea solutionarii propunerilor ori cererilor formulate in cursul urmaririi penale, va inainta copii numerotate si certificate de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legatura cu cererea sau propunerea formulata. Originalul actelor se pastreaza la organul de cercetare penala, in vederea continuarii urmaririi penale.


Capitolul II - Sesizarea organelor de urmarire penala


Sectiunea 1 - Reglementari generale


Art. 288. Modurile de sesizare

(1) Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, prin actele incheiate de alte organe de constatare prevazute de lege ori se sesizeaza din oficiu.
(2) Cand potrivit legii, punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, la sesizarea formulata de persoana prevazuta de lege, la cererea de urmarire penala a autoritatii competente ori cu autorizarea organului prevazut de lege, urmarirea penala nu poate incepe in lipsa acestora.

Art. 289. Plangerea

(1) Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune.
(2) Plangerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, precum si indicarea faptuitorului si a mijloacelor de proba, daca sunt cunoscute.
(3) Plangerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata plangerii.
(4) Daca este facuta in scris, plangerea trebuie semnata de persoana vatamata sau de mandatar.
(5) Plangerea in forma electronica indeplineste conditiile de forma numai daca este certificata prin semnatura electronica, in conformitate cu prevederile legale.
(6) Plangerea formulata oral se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul care o primeste.
(7) Plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot, sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu-si insuseste plangerea.
(8) Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plangerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.
(9) Plangerea gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent.

Art. 290. Denuntul

(1) Denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau juridica despre savarsirea unei infractiuni.
(2) Denuntul se poate face numai personal, dispozitiile art. 289 alin. (2),
(4) -
(6) aplicandu-se in mod corespunzator.

Art. 291. Sesizari facute de persoane cu functii de conducere si de alte persoane
Orice persoana cu functie de conducere intr-o unitate publica sau cu atributii de control, care a luat cunostinta de savarsirea in acea unitate a unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, este obligata sa sesizeze de indata organul de urmarire penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba.

Art. 292 Examinarea sesizarii

(1) La primirea sesizarii organul de cercetare penala procedeaza la verificarea competentei sale, iar in cazul prevazut de art.47 alin. (2) μnainteaza procurorului cauza impreuna cu propunerea de trimitere a sesizarii organului competent.
(2) In situatia in care actul de sesizare nu indeplineste conditiile de forma prevazute de lege ori descrierea faptei in actul de sesizare este incompleta sau neclara organele de urmarire penala il cheama pe autorul sesizarii si ii solicita sa completeze actul de sesizare.
(3) Daca sesizarea nu indeplineste conditiile prevazute de lege, nu a fost completata potrivit alin. (2) sau daca din cuprinsul acesteia rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a exercitarii actiunii penale prevazute in art.15 alin. (1) organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele impreuna cu propunerea de clasare.

Art. 293. Sesizarea din oficiu si constatarea infractiunii flagrante

(1) In cazul in care afla ca s-a savarsit o infractiune si nu exista plangere, denunt care sa indeplineasca conditiile prevazute de lege si nu sunt incheiate acte de catre alte organe de constatare prevazute de lege, organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu si incheie un proces-verbal in acest sens.
(2) In cazul infractiunii flagrante organele de ordine publica si siguranta nationala inainteaza de indata procurorului procesul-verbal cu privire la toate activitatile desfasurate.
(3) Plangerile si cererile prezentate in scris, corpul delict precum si obiectele si inscrisurile ridicate cu ocazia constatarii infractiunii sunt puse la dispozitia procurorului.
(4) Este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire.
(5) Este de asemenea considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savarsire, este urmarit de organele de ordine publica si de siguranta nationala, de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este gasit in posesia unor obiecte sau prezinta urme care justifica suspiciunea rezonabila ca ar fi savarsit infractiunea.

Sectiunea 2 - Plangerea prealabila


Art. 294. Plangerea prealabila

(1) Punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plangere.
(2) Plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.
(3) Dispozitiile art.289 alin. (1) -
(6) si (8) se aplica in mod corespunzator.

Art. 295. Termenul de introducere a plangerii prealabile

(1) Plangerea prealabila trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a aflat despre savarsirea faptei si a stiut cine este faptuitorul.
(2) Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul. In cazul in care plangerea prealabila este formulata impotriva reprezentantului legal al acestora, termenul mentionat curge de la data numirii unui alt reprezentant legal.
(3) In cazul infractiunilor continue sau continuate, termenul de 2 luni curge de la data la care persoana vatamata sau persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.
(4) Plangerea prealabila gresit indreptata se considera valabila, daca a fost introdusa in termen la organul judiciar necompetent.
(5) Plangerea prealabila gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent.

Art. 296. Obligatiile organului de urmarire penala in procedura plangerii prealabile

(1) La primirea plangerii prealabile organul de cercetare penala verifica daca aceasta indeplineste conditiile de forma si daca a fost depusa in termenul prevazut de lege. In cazul in care constata ca este tardiva, inainteaza procurorului actele incheiate impreuna cu propunerea de clasare.
(2) Daca intr-o cauza in care s-au facut acte de urmarire penala se constata ca este necesara plangerea prealabila, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere. In caz afirmativ, organul de urmarire penala continua cercetarea. In caz contrar, inainteaza procurorului actele incheiate si propunerea de clasare.

Art. 297. Procedura in cazul infractiunii flagrante

(1) In caz de infractiune flagranta, organul de cercetare penala este obligat sa constate savarsirea acesteia, chiar in lipsa plangerii prealabile.
(2) Dupa constatarea infractiunii flagrante, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si, daca aceasta declara ca face plangere prealabila, continua urmarirea penala. In caz contrar, organul de cercetare penala inainteaza procurorului actele incheiate si propunerea de clasare.


Capitolul III - Conducerea si supravegherea activitatii organelor de cercetare penala de catre procuror


Art. 298. Obiectul supravegherii

(1) Procurorul supravegheaza activitatea organelor de cercetare penala, astfel ca orice infractiune sa fie descoperita, orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie trasa la raspundere penala.
(2) De asemenea, procurorul exercita supravegherea activitatii organelor de cercetare penala astfel ca nici un suspect sau inculpat sa nu fie retinut decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.

Art. 299. Modalitati de exercitare a supravegherii

(1) Procurorul, in exercitarea atributiei de a conduce si supraveghea activitatea organelor de cercetare penala, vegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
(2) Organele de cercetare penala sunt obligate dupa sesizare sa-l informeze pe procuror despre activitatile pe care le efectueaza sau urmeaza sa le efectueze.
(3) In exercitarea atributiei de a conduce activitatea de urmarire penala, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala care iau aceste masuri. Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala sau sa-l efectueze personal.
(4) In exercitarea atributiei de supraveghere a activitatii de urmarire penala, procurorul poate sa ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa-l trimita de indata, cu toate actele, materialele si datele privitoare la fapta care formeaza obiectul cercetarii. Procurorul poate retine orice cauza in vederea efectuarii urmaririi penale.

Art. 300. Trimiterea la organul competent

(1) Cand procurorul constata ca urmarirea penala nu se efectueaza de organul de cercetare penala prevazut de lege, ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent procedand potrivit art.62.
(2) In cazul prevazut in alin.(1), actele sau masurile procesuale legal efectuate raman valabile.
(3) Cand procurorul constata ca exista vreunul din cazurile prevazute la art.42, dispune reunirea cauzelor, trimitand ulterior cauza organului competent.

Art. 301. Trecerea cauzei de la un organ de cercetare penala la altul

(1) Procurorul poate sa dispuna, in caz de necesitate, ca intr-o cauza urmarirea penala sa fie efectuata de un alt organ de cercetare decat cel sesizat.
(2) Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza si dupa incunostintarea procurorului care exercita supravegherea acesteia.

Art. 302. Dispozitiile date de procuror

(1) Procurorul este organul competent care poate sa dispuna cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire penala de organele de cercetare penala ale politiei judiciare sau de organele de cercetare penala speciale, dupa caz.
(2) Dispozitiile date de procuror in legatura cu efectuarea actelor de cercetare penala sunt obligatorii si prioritare pentru organul de cercetare precum si pentru alte organe ce au atributii prevazute de lege in constatarea infractiunilor. Organele ierarhic superioare ale politiei judiciare sau ale organelor de cercetare penala speciale nu pot da indrumari sau dispozitii privind cercetarea penala.
(3) In cazul neindeplinirii sau al indeplinirii in mod defectuos, de catre organul de cercetare penala, a dispozitiilor date de procuror, acesta poate sesiza conducatorul organului de cercetare penala, care are obligatia ca in termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse, sau poate aplica sanctiunea amenzii judiciare pentru abaterile judiciare prevazute de art. 283 alin. (1) lit. a) sau, dupa caz, alin. (4) lit. j) ori poate solicita retragerea avizului prevazut la art. 54 alin. (4) si (5).

Art. 303. Infirmarea actelor procesuale sau procedurale

(1) Cand procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de cercetare penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale sau este vadit neintemeiata, o infirma motivat, din oficiu sau la plangerea persoanei interesate.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul verificarii efectuate de catre procurorul ierarhic superior cu privire la actele procurorului ierarhic inferior.


Capitolul IV - Efectuarea urmaririi penale


Sectiunea 1 - Desfasurarea urmaririi penale


Art. 304. Inceperea urmaririi penale

(1) Cand actul de sesizare indeplineste conditiile prevazute de lege si se constata ca nu exista vreunul din cazurile care impiedica exercitarea actiunii penale prevazute la art.15 alin.(1), organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta.
(2) Inceperea urmaririi penale se dispune prin ordonanta care cuprinde, in mod corespunzator, mentiunile prevazute de art.286 alin. (2) lit. a) -
c) si g).
(3) Organul de cercetare penala care a inceput urmarirea penala are obligatia de a-l informa de indata de procuror cu privire la masura dispusa.

Art. 305. Obligatiile organelor de urmarire penala

(1) Pentru realizarea obiectului urmaririi penale organele de cercetare penala au obligatia, ca dupa sesizare, sa caute si sa stranga datele ori informatiile necesare cu privire la existenta infractiunii si identificarea persoanelor care au savarsit infractiuni, sa ia masuri pentru limitarea consecintelor acestora, sa obtina si sa administreze probele cu respectarea prevederilor art.98 si 99.
(2) Dupa inceperea urmaririi penale organul de cercetare penala strange si administreaza probele, atat in favoarea cat si in defavoarea suspectului ori inculpatului.
(3) Procurorul se pronunta, prin ordonanta motivata, in conditiile art.98 alin. (3) si (4), asupra cererilor de administrare a probelor, in limita competentei sale.
(4) Cand organul de cercetare penala apreciaza ca este necesara administrarea unor mijloace de proba sau folosirea unor tehnici speciale de investigare care pot fi autorizate ori dispuse, in faza de urmarire penala, numai de procuror sau, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati, formuleaza propuneri motivate, care trebuie sa cuprinda datele si informatiile care sunt obligatorii in cadrul acelei proceduri. Referatul este trimis procurorului impreuna cu dosarul cauzei.

Art. 306. Aducerea la cunostinta a calitatii de suspect
Cand din datele si probele existente in cauza rezulta suspiciunea rezonabila privind savarsirea faptei prevazute de legea penala de catre o persoana determinata, organele de urmarire penala sunt obligate sa ii aduca la cunostinta calitatea de suspect si drepturile procesuale.

Art. 307. Procedura administrarii anticipate a probatoriului

(1) Atunci cand exista riscul ca unele probe sa nu mai poata fi administrate in fata instantei, organul de cercetare penala, din oficiu ori la sesizarea unuia din subiectii procesuali, formuleaza o cerere motivata pentru administrarea anticipata a probatoriului, pe care o transmite procurorului impreuna cu dosarul cauzei.
(2) Daca procurorul apreciaza ca cererea este intemeiata o trimite judecatorului de drepturi si libertati, impreuna cu dosarul cauzei.
(3) Solutionarea cererii se face in camera de consiliu, prin incheiere motivata, in termen de cel mult 3 zile de la inregistrarea acesteia, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(4) Prin incheierea de admitere a cererii se stabileste totodata, data si locul administrarii probei ori probelor solicitate, dispunandu-se citarea partilor si subiectilor procesuali principali.
(5) Administrarea anticipata a probatoriului se efectueaza de judecatorul de drepturi si libertati. Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Daca intervin imprejurari sau temeiuri noi, poate fi facuta o noua cerere pentru administrarea anticipata a probatoriului, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor alin. (1) – (4).

Art. 308. Aducerea cu mandat

(1) In cursul urmaririi penale, daca organul de cercetare penala considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru aducerea cu mandat a unei persoane, face propuneri in acest sens pe care le inainteaza procurorului.
(2) Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul sa ia masura aducerii cu mandat a persoanei, procedeaza conform art. 266.

Art. 309. Punerea in miscare a actiunii penale

(1) Actiunea penala se pune in miscare, de procuror, in cursul cercetarii penale, de indata ce se constata ca exista probe din care rezulta motive intemeiate de a crede ca o persoana a savarsit o infractiune si nu exista vreunul din cazurile de impiedicare prevazute de art.15 alin. (1).
(2) Punerea in miscare a actiunii penale este comunicata inculpatului de catre organul de cercetare penala, care il cheama pentru a-l asculta, dispozitiile art. 106 aplicandu-se in mod corespunzator.
(3) Atunci cand considera necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului si la comunicarea prevazute la alin.(2).
(4) Organul de urmarire penala continua urmarirea si fara a-l asculta pe inculpat, cand acesta este disparut sau se sustrage de la cercetare.

Art. 310. Dispozitii privind luarea unor masuri fata de faptuitor, suspect sau inculpat

(1) In cazul infractiunii flagrante, orice persoana are dreptul sa prinda pe faptuitor.
(2) Daca faptuitorul a fost prins in conditiile alin. (1), persoana care l-a retinut trebuie sa-l predea de indata, impreuna cu corpurile delicte precum si cu obiectele si inscrisurile ridicate, organelor de cercetare penala care intocmesc un proces-verbal.
(3) Organele de urmarire penala pot dispune retinerea suspectului. Dispozitiile art.208 se aplica in mod corespunzator.
(4) In cazul in care apreciaza ca sunt intrunite conditiile pentru luarea fata de inculpat a uneia din masurile preventive, prevazute la art.201 alin. (4) lit. b) -
e) organul de cercetare penala face propuneri procurorului in acest sens, prezentand totodata dosarul cauzei.
(5) Cand judecatorul de drepturi si libertati a dispus luarea uneia din masurile preventive, organul de cercetare penala are obligatia de a informa procurorul cu privire la schimbarea temeiurilor acesteia, la necesitatea prelungirii ori la intervenirea oricaror temeiuri noi de natura a modifica masurile luate, in termenele prevazute de lege.
(6) Cererile privind masurile preventive depuse la organul de cercetare penala vor fi transmise, de indata, procurorului pentru a proceda conform legii.

Art. 311. Extinderea urmaririi penale sau schimbarea incadrarii juridice

(1) Organul de urmarire penala dispune prin ordonanta extinderea urmaririi penale atunci cand se descopera fapte noi in sarcina suspectului sau inculpatului sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei pentru care s-a inceput urmarirea penala.
(2) Atunci cand extinderea urmaririi penale se dispune de catre organul de cercetare penala aceasta este supusa confirmarii procurorului.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in caz de schimbare a incadrarii juridice.

Sectiunea 2 - Suspendarea urmaririi penale


Art. 312. Cazuri de suspendare

(1) In cazul cand se constata printr-o expertiza medico-legala ca suspectul sau inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penala inainteaza procurorului propunerile sale impreuna cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale.
(2) Suspendarea urmaririi penale se dispune si in situatia in care exista un impediment legal temporar pentru punerea in miscare a actiunii penale fata de o persoana.
(3) Suspendarea urmaririi penale se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii.

Art. 313. Sarcina organului de urmarire in timpul suspendarii

(1) Dupa suspendarea urmaririi penale procurorul restituie dosarul cauzei organului de cercetare penala ori poate dispune preluarea sa.
(2) Ordonanta de suspendare a urmaririi penale se comunica partilor si subiectilor procesuali principali.
(3) In timpul cat urmarirea este suspendata, organul de cercetare penala continua sa efectueze toate actele a caror indeplinire nu este impiedicata de situatia suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului la aparare al partilor sau subiectilor procesuali. La reluarea urmaririi penale, actele efectuate in timpul suspendarii pot fi refacute, daca e posibil, la cererea suspectului sau inculpatului.
(4) Organul de cercetare penala este obligat sa verifice periodic, dar nu mai tarziu de 3 luni de la data dispunerii suspendarii, daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale.

Sectiunea 3 - Clasarea si renuntarea la urmarire penala


Art. 314. Solutii de neurmarire si netrimitere in judecata

(1) Dupa examinarea sesizarii si cand constata ca au fost stranse probele necesare potrivit dispozitiilor art. 285 procurorul, la propunerea organului de urmarire penala sau din oficiu, solutioneaza cauza prin:
a) clasare, cand nu exercita actiunea penala ori, dupa caz, stinge actiunea penala exercitata, intrucat exista unul din cazurile prevazute de art. 15 alin. 1;
b) renuntare la urmarirea penala, cand nu exista interes public in urmarirea penala a inculpatului.
(2) Procurorul intocmeste o singura ordonanta chiar daca lucrarile dosarului privesc mai multe fapte ori mai multi suspecti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite conform alin.(1).
(3) Impotriva solutiei de renuntare la urmarirea penala poate face plangere inculpatul cu privire la care se refera aceasta, persoana vatamata sau partea civila.

Sectiunea 4 - Clasarea si renuntarea la urmarire penala


Art. 315. Clasarea

(1) Clasarea se dispune cand:
a) nu se poate incepe urmarirea penala intrucat nu sunt intrunite conditiile de fond si forma esentiale ale sesizarii ori exista unul din cazurile prevazute la art.15 alin.(1);
b) nu se poate pune in miscare actiunea penala sau aceasta nu mai poate fi exercitata intrucat exista unul din cazurile prevazute de lege care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, prevazute de art.15 alin.(1);
(2) Ordonanta de clasare cuprinde mentiunile prevazute de art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind:
a) ridicarea sau mentinerea masurilor asiguratorii;
b) confiscarea sau restituirea lucrurilor ridicate;
c) sesizarea instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris;
d) cheltuielile judiciare;
e) sesizarea judecatorului de drepturi si libertati in vederea confiscarii sau restituirii cautiunii, dupa caz;
(3) Daca in cursul urmaririi penale s-a luat vreuna din masurile de siguranta prevazute de lege, se va face mentiune despre aceasta.
(4) In ordonanta se va face mentiune si cu privire la incetarea de drept a masurii preventive dispuse in cauza.
(5) Daca ulterior se constata ca nu a existat sau a disparut imprejurarea pe care se intemeiaza clasarea, procurorul infirma ordonanta si restituie actele organului de cercetare penala, dispozitiile art. 317 aplicandu-se corespunzator.

Art. 316. Instiintarea despre clasare

(1) Ordonanta de clasare se comunica in copie persoanei care a facut sesizarea, suspectului sau inculpatului si, dupa caz, altor persoane interesate, care au solicitat comunicarea solutiei.
(2) In cazul in care inculpatul este arestat preventiv, procurorul instiinteaza prin adresa administratia locului de detinere cu privire la incetarea de drept a masurii arestarii preventive in vederea punerii de indata in libertate a inculpatului.

Art. 317. Restituirea dosarului organului de cercetare penala
Procurorul sesizat cu propunerea de clasare de catre organul de cercetare penala, atunci cand constata ca nu sunt indeplinite conditiile legale pentru a dispune clasarea sau cand dispune clasarea partial si disjunge cauza conform art.45, restituie dosarul organului de cercetare penala, cu dispozitii corespunzatoare privind efectuarea urmaririi penale.

Art. 318. Renuntarea la urmarire penala

(1) In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 5 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala cand, in raport de persoana inculpatului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de continutul faptei, de modul si mijloacele de savarsire, de scopul urmarit si de imprejurarile concrete de savarsire, de eforturile depuse de inculpat pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, constata ca nu exista un interes public in urmarirea acestuia.
(2) Renuntarea la urmarirea penala poate avea loc numai dupa punerea in miscare a actiunii penale si inainte de sesizarea camerei preliminare.
(3) Procurorul poate dispune ca inculpatul sa indeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa inlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;
b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;
c) sa-si indeplineasca obligatiile de intretinere scadente;
d) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, cu acordul inculpatului, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;
e) sa frecventeze un program de consiliere derulat sau monitorizat de serviciul de probatiune.
(4) In cazul in care procurorul dispune ca inculpatul sa indeplineasca obligatiile prevazute in alin. (3), prin ordonanta stabileste termenul pana la care acestea urmeaza a fi indeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni.
(5) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art.286 alin.(2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (3) si art. 315 alin. (2) – (4), termenul pana la care trebuie indeplinite obligatiile prevazute de alin. (3) si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.
(6) Daca inculpatul nu dovedeste indeplinirea obligatiilor in termen de 6 luni de la comunicarea ordonantei, procurorul revoca ordonanta. O noua renuntare la urmarirea penala nu mai este posibila in aceeasi cauza.
(7) Inculpatului si celorlalte persoane interesate, care au solicitat comunicarea solutiei, li se comunica o copie a ordonantei prin care procurorul a dispus renuntarea la urmarirea penala.

Art. 319. Continuarea urmaririi penale la cererea suspectului sau a inculpatului

(1) In caz de clasare ca urmare a constatarii ca a intervenit amnistia, prescriptia, retragerea plangerii prealabile sau al existentei unei cauze de nepedepsire, precum si in cazul renuntarii procurorului la urmarirea penala, suspectul sau inculpatul poate cere, in termen de 20 zile de la primirea copiei de pe ordonanta de solutionare a cauzei, continuarea urmaririi penale.
(2) Dupa introducerea cererii in termenul legal, urmarirea penala va continua si, daca se constata un alt caz de netrimitere in judecata decat cele prevazute in alin.(1), procurorul va dispune clasarea cauzei in raport de acel caz.
(3) Daca nu se constata situatia prevazuta in alin.(2), se va adopta prima solutie de netrimitere in judecata.

Art. 320. Modul de sesizare a procurorului pentru solutionarea cauzei

(1) Organul de urmarire penala, oricand pe parcursul desfasurarii urmaririi penale, poate propune clasarea cauzei daca apreciaza ca din probele administrate rezulta unul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale si exercitare a actiunii penale prevazut de art.15 alin. 1.
(2) Organul de cercetare penala trimite dosarul la procuror cu propunerea de a verifica materialul de urmarire penala, in cazurile in care apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 318.

Sectiunea 5 - Terminarea cercetarii penale


Art. 321. Inaintarea dosarului privind pe inculpat

(1) De indata ce urmarirea penala este terminata, organul de cercetare inainteaza dosarul procurorului, insotit de un referat.
(2) Referatul intocmit de organul de cercetare penala consemneaza rezultatul urmaririi penale si trebuie sa se limiteze la fapta care a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului si la ultima incadrare juridica data faptei.
(3) Referatul trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute la art.286 alin.(4), precum si date suplimentare privitoare la mijloacele materiale de proba si masurile luate cu privire la ele in cursul cercetarii penale, precum si locul unde se afla.
(4) Cand urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati, referatul trebuie sa cuprinda mentiunile aratate in alin. (2) -
(3) cu privire la toate faptele si la toti inculpatii si, daca este cazul, trebuie sa se arate pentru care fapte ori faptuitori se propune clasarea sau renuntarea la urmarire.

Art. 322. Verificarea lucrarilor urmaririi penale

(1) In termen de cel mult 15 de zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala potrivit art. 320, procurorul procedeaza la verificarea lucrarilor urmaririi penale si se pronunta asupra acestora.
(2) Rezolvarea cauzelor in care sunt arestati se face de urgenta si cu precadere.

Art. 323. Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmarire

(1) In situatia in care procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa sau ca nu a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale, restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penala in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale sau trimite cauza la alt organ de cercetare penala potrivit dispozitiilor art.301.
(2) Atunci cand completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai cu privire la unele fapte sau la unii inculpati, iar disjungerea nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea intregii cauze la alt organ de cercetare penala.
(3) Ordonanta de restituire sau de trimitere cuprinde, pe langa mentiunile aratate in art.286 alin.(2), indicarea actelor de urmarire penala ce trebuie efectuate ori refacute, a faptelor sau imprejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba ce urmeaza a fi administrate.

Sectiunea 6 - Dispozitii privind efectuarea urmaririi penale de catre procuror


Art. 324. Efectuarea urmaririi penale de catre procuror

(1) Urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror in cazurile prevazute de art. 55.
(2) Procurorul poate dispune preluarea oricarei cauze in care exercita supravegherea, indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmarirea penala.
(3) In cazurile in care procurorul efectueaza urmarirea penala, prin ordonanta, poate delega organelor de cercetare penala ale politiei judiciare ori, dupa caz, organelor de cercetare penala speciale efectuarea unor acte de urmarire penala.
(4) Punerea in miscare a actiunii penale, luarea sau propunerea masurilor restrictive de drepturi si libertati, incuviintarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau masuri procesuale, precum si ascultarea suspectului sau a inculpatului nu pot forma obiectul delegarii prevazute la alin.(3).
(5) Cand exista o suspiciune rezonabila ca activitatea de urmarire penala este afectata din cauza imprejurarilor cauzei sau calitatii partilor, ori exista pericolul de tulburare a ordinii publice, procurorul general de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, la cererea partilor, a unui subiect procesual principal sau din oficiu poate trimite cauza la un parchet egal in grad, dispozitiile de la art.72 si art. 73 fiind aplicabile in mod corespunzator.

Art. 325. Preluarea cauzelor de la alte parchete

(1) Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, in vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, prin dispozitia motivata a conducatorului parchetului ierarhic superior.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si cand legea prevede o alta subordonare ierarhica.
(3) Dispozitiile art.324 alin. (4) se aplica in mod corespunzator in cazurile de preluare a efectuarii urmaririi penale prevazute la alin. (1) si (2).


Capitolul V - Rezolvarea cauzelor si sesizarea instantei


Art. 326. Rezolvarea cauzelor
Atunci cand constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa si existaprobele necesare si legal administrate, procurorul:
1. emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata, daca din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de inculpat si ca acesta raspunde penal;
2. emite ordonanta prin care claseaza sau renunta la urmarire, potrivit dispozitiilor legale.

Art. 327. Cuprinsul rechizitoriului

(1) Rechizitoriul se limiteaza la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si cuprinde in mod corespunzator mentiunile prevazute in art.286 alin.(2), datele privitoare la fapta retinuta in sarcina inculpatului si incadrarea juridica a acesteia, probele si mijloacele de proba, cheltuielile judiciare, mentiunile prevazute de art. 329 si art. 330, dispozitia de trimitere in judecata si cererea de incepere a judecatii.
(2) In rechizitoriu se arata numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde urmeaza a fi citate.
(3) Procurorul intocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi suspecti si inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art.326.

Art. 328. Actul de sesizare a instantei

(1) Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata.
(2) Rechizitoriul insotit de dosarul cauzei si de un numar necesar de copii certificate ale rechizitoriului, pentru a fi comunicate inculpatilor, se trimit instantei competente sa judece cauza in fond.
(3) In situatia in care inculpatul nu cunoaste limba romana se vor lua masuri pentru traducerea autorizata a rechizitoriului, care va fi atasata actelor mentionate la alin.(2).

Art. 329. Dispozitiile privitoare la masurile preventive sau asiguratorii

(1) Cand procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului fata de care este luata una din masurile preventive, rechizitoriul poate sa cuprinda si propunerea de mentinere, revocare sau de inlocuire a masurii preventive cu o alta masura preventiva, formulata de procuror.
(2) In cazul in care apreciaza ca este necesara luarea fata de inculpat a unei masuri preventive sau asiguratorii, procurorul formuleaza, prin rechizitoriu, si propunerea de luare a acestei masuri.

Art. 330. Dispozitiile privitoare la masurile de siguranta
Daca procurorul apreciaza ca fata de inculpat este necesara luarea unei masuri de siguranta cu caracter medical, procurorul formuleaza prin rechizitoriu si propunerea de luare a acestei masuri.


Capitolul VI - Reluarea urmaririi penale


Art. 331. Cazurile de reluare

(1) Urmarirea penala este reluata in caz de:
a) incetare a cauzei de suspendare;
b) restituire a cauzei de catre judecatorul de camera preliminara;
c) redeschidere a urmaririi penale.
(2) Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca a intervenit o cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Art. 332. Reluarea dupa suspendare
Reluarea urmaririi penale dupa suspendare are loc cand se constata de procuror ori de organul de cercetare penala, dupa caz, ca a incetat cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penala care constata ca a incetat cauza de suspendare inainteaza dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluarii.

Art. 333. Reluarea in caz de restituire

(1) Urmarirea penala este reluata atunci cand judecatorul de camera preliminara a dispus restituirea cauzei la parchet in temeiul art.345 alin. (2) lit.b).
(2) In cazul in care hotararea se intemeiaza pe dispozitiile art.345 alin. (2) lit.
a) reluarea se dispune de catre conducatorul parchetului ori procurorul ierarhic superior prevazut de lege, numai atunci cand constata ca pentru completarea omisiunilor este necesara efectuarea unor acte de urmarire penala. Prin ordonanta de reluare a urmaririi penale se vor mentiona si actele ce urmeaza a fi efectuate.
(3) In cazurile de restituire prevazute la alin. (1) si (2) procurorul efectueaza urmarirea penala ori, dupa caz, trimite cauza la organul de cercetare dispunand prin ordonanta actele de urmarire penala ce urmeaza a fi efectuate.

Art. 334. Reluarea in caz de redeschidere a urmaririi

(1) Procurorul dispune redeschiderea urmaririi penale in cazul in care s-a dispus clasarea in baza art. 315 lit.
b) daca ulterior constata ca nu a existat cazul de clasare sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia solutia.
(2) In cazul in care s-a dispus clasarea sau renuntarea la urmarirea penala, reluarea urmaririi penale are loc atunci cand judecatorul de camera preliminara a admis plangerea impotriva solutiei. Dispozitiile judecatorului de camera preliminara sunt obligatorii pentru organul de urmarire penala.


Capitolul VII - Plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala


Art. 335. Dreptul de a face plangere

(1) Orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.
(2) Plangerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala si se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penala.
(3) Introducerea plangerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plangerii.

Art. 336. Obligatia de inaintare a plangerii
Cand plangerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca in termen de 48 de ore de la primirea ei sa o inainteze procurorului impreuna cu explicatiile sale, atunci cand acestea sunt necesare.

Art. 337. Termenul de rezolvare
Procurorul este obligat sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea un exemplar al ordonantei prin care aceasta a fost rezolvata.

Art. 338. Plangerea impotriva actelor procurorului

(1) Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al parchetului.
(2) In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel, ale procurorului sef de sectie al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator atunci cand ierarhia functiilor intr-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.
(4) In cazul solutiilor de clasare ori de renuntare la urmarire, inclusiv cand acestea au fost dispuse prin rechizitoriu, plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului, prin care s-a dispus solutia.
(5) Ordonantele prin care se solutioneaza plangerile impotriva solutiilor mentionate la alin. (4) nu mai pot fi atacate cu plangere la procurorul ierarhic superior si se comunica persoanei care a facut plangerea si celorlalte persoane interesate.
(6) Dispozitiile art.335-337 se aplica in mod corespunzator, daca legea nu dispune altfel.

Art. 339. Plangerea in fata judecatorului de camera preliminara impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata

(1) Persoana a carei plangere impotriva solutiei de clasare sau renuntare la urmarirea penala, dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu, a fost respinsa conform art.338 poate face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii modului de rezolvare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
(2) Daca plangerea nu a fost rezolvata in termenul prevazut la art.337, dreptul de a face plangere poate fi exercitat oricand dupa implinirea termenului de 20 de zile in care trebuia solutionata plangerea, dar nu mai tarziu de 20 de zile de la data comunicarii modului de rezolvare.

Art. 340. Solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara

(1) Dupa inregistrarea plangerii la instanta competenta aceasta se trimite in aceeasi zi judecatorului de camera preliminara.
(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare, care este comunicat petentului, procurorului si partilor, in vederea depunerii de catre acestia, de note scrise.
(3) Procurorul in termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii prevazute la alin. (2) transmite judecatorului de camera preliminara dosarul cauzei.
(4) In situatia in care plangerea a fost depusa la procuror, acesta o va inainta impreuna ca dosarul cauzei instantei competente.
(5) Judecatorul de camera preliminara hotararaste asupra plangerii prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea petentului, a procurorului si a partilor, putand dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plangerea, ca tardiva sau inadmisibila, ori, dupa caz, ca nefondata, mentinand solutia atacata;
b) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a incepe ori, dupa caz, completa urmarirea penala;
c) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune inceperea judecatii cand probele existente la dosar sunt suficiente si legal administrate
d) admite plangerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate.
(6) Impotriva incheierii prevazuta in alin. (5) pot formula contestatie procurorul, persoana care a formulat plangerea, persoana fata de care s-a dispus solutia de clasare, precum si orice alte persoane ale caror interese sunt vatamate. Dispozitiile art. 346 se aplica in mod corespunzator.
(7) Incheierea definitiva prin care judecatorul de camera preliminara admite plangerea potrivit alin. (5) lit.
c) constituie atat actul de sesizare al instantei cat si actul prin care se pune in miscarea actiunea penala.
(8) Plangerea gresit indreptata se trimite organului competent.


Titlul II - CAMERA PRELIMINARA


Art. 341. Obiectul procedurii camerei preliminare
(1) Procedura camerei preliminare are ca obiect verificarea legalitatii trimiterii in judecata, precum si verificarea legalitatii administrarii probelor ori efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala.

Art. 342. Durata procedurii camerei preliminare
Durata procedurii camerei preliminare este de cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cauzei la instanta, dar nu poate fi mai mica de 10 zile de la aceeasi data.

Art. 343. Masuri premergatoare

(1) Dupa inregistrarea dosarului la instanta competenta, acesta se trimite in aceeasi zi judecatorului de camera preliminara.
(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste, in functie de complexitatea cauzei, data la care se va pronunta.
(3) Copia certificata a rechizitoriului si, dupa caz, traducerea autorizata a acestuia se comunica de indata inculpatului, in plic sigilat, la locul de detinere sau prin agentul procedural al instantei sesizate, al instantei in circumscriptia careia locuieste sau al instantei locului indicat de inculpat pentru a fi citat.
(4) Inculpatului i se aduce la cunostinta prin adresa de trimitere a rechizitoriului ca pana la data stabilita poate formula cereri si ridica exceptii, iar in cazul in care asistenta juridica este obligatorie, ca isi poate angaja un avocat pentru a depune note scrise. In cazul in care inculpatul isi angajeaza un avocat ales, acesta trimite notele scrise judecatorului de camera preliminara cu cel putin 10 zile inainte de data prevazuta in alin. (2). In caz contrar, judecatorul de camera preliminara desemneaza in cauza un avocat din oficiu, care este obligat sa depuna note scrise cu cel putin 3 zile inainte de data prevazuta in alin. (2).
(5) Daca rechizitoriului ii lipseste vreuna dintre mentiunile obligatorii sau daca nu au fost respectate conditiile prevazute la art. 328 judecatorul de camera preliminara dispune acoperirea omisiunilor in cel mult 5 zile si sesizeaza in acest sens conducatorul parchetului care a emis rechizitoriul.

Art. 344. Procedura de judecata in camera preliminara

(1) Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea inculpatului si a procurorului.
(2) La termenul stabilit potrivit art. 343 alin. (2) judecatorul de camera preliminara verifica competenta instantei sesizate si se pronunta asupra cererilor formulate si exceptiilor ridicate.
(3) Daca apreciaza ca instanta sesizata nu este competenta, judecatorul de camera preliminara procedeaza potrivit art. 49 si 50, care se aplica in mod corespunzator.
(4) Probele administrate cu incalcarea prevederilor legale sunt excluse in conditiile art. 100.
(5) Probele excluse nu pot fi avute in vedere la judecata in fond a cauzei.

Art. 345. Solutii

(1) Judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere inceperea judecatii daca in cursul urmaririi penale probele au fost administrate in mod legal si sesizarea instantei este legala. Legalitatea sesizarii nu mai poate fi contestata pe parcursul solutionarii cauzei.
(2) Judecatorul de camera preliminara dispune restituirea cauzei la parchet prin incheiere daca:
a) in urma sesizarii conducatorului parchetului care a emis rechizitoriul, in conditiile art. 343 alin.(5), nu s-au luat masuri pentru acoperirea omisiunilor;
b) toate probele din cursul urmaririi penale au fost administrate cu incalcarea prevederilor legale;
c) sesizarea instantei este nelegala.
(3) In cazul in care rechizitoriul priveste mai multe fapte sau persoane, dispozitia de incepere a judecatii se limiteaza numai la faptele si persoanele pentru care judecatorul de camera preliminara a constatat indeplinirea conditiilor prevazute in alin.(1).
(4) In cazul in care judecatorul de camera preliminara exclude una sau mai multe probe administrate cu incalcarea dispozitiilor legale, dispune informarea conducatorului parchetului care a emis rechizitoriul. In termen de 24 de ore de la informare, conducatorul parchetului comunica judecatorului de camera preliminara daca mentine cererea de incepere a judecatii.
(5) In cazul in care conducatorul parchetului mentine cererea de inceperea judecatii, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere inceperea judecatii.
(6) In cazul in care conducatorul parchetului nu raspunde in termenul prevazut la alin. (4) ori arata ca nu mentine cererea de incepere a judecatii, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere restituirea cauzei la parchet.
(7) Intocmirea minutei este obligatorie.

Art. 346. Contestatia

(1) Impotriva incheierii pronuntate in temeiul art. 345 procurorul si inculpatul pot face contestatie in termen de 3 zile de la comunicare.
(2) Contestatia se judeca de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate. Cand instanta sesizata este Inalta Curte de Casatie si Justitie, contestatia se judeca de catre completul competent, potrivit legii.
(3) Dispozitiile art. 342 - 344 se aplica in mod corespunzator.

Art. 347. Masurile preventive in camera preliminara

(1) Judecatorul de camera preliminara se pronunta, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, mentinerea, inlocuirea, revocarea sau incetarea de drept a masurilor preventive.
(2) In cauzele in care fata de inculpat s-a dispus o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea si temeinicia masurii preventive, procedand potrivit dispozitiilor art. 206.


Titlul III - JUDECATA



Capitolul I - Dispozitii generale


Art. 348. Rolul instantei de judecata
Instanta de judecata solutioneaza cauza dedusa judecatii cu garantarea respectarii drepturilor partilor in cursul judecatii si asigurarea administrarii probelor in scopul lamuririi complete a imprejurarilor cauzei, cu respectarea deplina a legii.

Art. 349. Locul unde se desfasoara judecata
(1) Judecata se desfasoara la sediul instantei.
(2) Pentru motive temeinice, instanta poate dispune ca judecata sa se desfasoare in alt loc.

Art. 350. Oralitatea, nemijlocirea si contradictorialitatea

(1) Judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu.
(2) Instanta este obligata sa puna in discutie cererile procurorului, ale persoanei vatamate sau ale partilor si exceptiile ridicate de acestea sau din oficiu si sa se pronunte asupra lor prin incheiere motivata.
(3) Instanta se pronunta prin incheiere motivata si asupra tuturor masurilor luate in cursul judecatii.

Art. 351. Publicitatea sedintei de judecata

(1) Sedinta de judecata este publica, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Sedinta desfasurata in camera de consiliu nu este publica.
(2) Nu pot asista la sedinta de judecata minorii sub 18 ani, cu exceptia situatiei in care acestia au calitatea de parti sau martori, precum si persoanele inarmate, cu exceptia personalului care asigura paza si ordinea.
(3) Daca judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justitiei, instanta, la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu, poate declara sedinta nepublica pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei.
(4) Instanta poate de asemenea sa declare sedinta nepublica la cererea unui martor, daca prin ascultarea sa in sedinta publica s-ar aduce atingere sigurantei sau vietii intime a acestuia sau a membrilor familiei sale ori la cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor, in cazul in care o audiere in public ar pune in pericol confidentialitatea unor informatii.
(5) Declararea sedintei nepublice se face in sedinta publica, dupa ascultarea partilor prezente, a persoanei vatamate si a procurorului. Dispozitia instantei este executorie.
(6) In timpul cat sedinta este nepublica, nu sunt admisi in sala de sedinta decat partile, persoana vatamata, reprezentantii acestora, avocatii si celelalte persoane a caror prezenta este autorizata de instanta.
(7) In tot timpul cat judecata se desfasoara in sedinta nepublica, dosarul cauzei nu este public. Partile, persoana vatamata, reprezentantii acestora, avocatii si expertii desemnati in cauza au dreptul de a lua cunostinta de actele dosarului.
(8) Presedintele completului are indatorirea de a aduce la cunostinta persoanelor ce participa la judecata desfasurata in sedinta nepublica obligatia de a pastra confidentialitatea informatiilor obtinute pe parcursul procesului.
(9) Pe durata judecatii, instanta poate interzice publicarea si difuzarea, prin mijloace scrise sau audio-vizuale, de texte, desene, fotografii sau imagini de natura a dezvalui identitatea persoanei vatamate, a partii civile, a partii responsabile civilmente sau a martorilor, in conditiile prevazute in alin. (3) sau in alin. (4).
(10) Toate actele dosarului sunt publice.

Art. 352. Citarea partilor la judecata

(1) Judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita. Inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente, avocatii si, dupa caz, reprezentantii legali ai acestora, precum si interpretii se citeaza din oficiu, de catre instanta.
(2) Pentru primul termen de judecata, persoana vatamata se citeaza cu mentiunea ca se poate constitui parte civila pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
(3) Neprezentarea partilor citate nu impiedica judecarea cauzei. Cand instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecata.
(4) Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. Militarii si detinutii sunt citati din oficiu la fiecare termen.
(5) Pe tot parcursul judecatii, partile pot solicita, oral sau in scris, ca judecata sa se desfasoare in lipsa, in acest caz, nemaifiind citate pentru termenele urmatoare.
(6) Martorii si expertii se citeaza de instanta de judecata, potrivit dispozitiilor legale.
(7) Cand judecata se amana, partile si celelalte persoane care participa la proces iau in cunostinta noul termen de judecata. Partile care au solicitat ca judecata sa se desfasoare in lipsa, precum si partile care au primit personal citatia si au lipsit de la judecata in mod nejustificat nu se mai citeaza pentru termenele urmatoare.
(8) La cererea persoanelor care iau termenul in cunostinta, instanta le inmaneaza citatii, spre a le servi drept justificare la locul de munca, in vederea prezentarii la noul termen.

Art. 353. Compunerea instantei

(1) Instanta judeca in complet de judecata, a carui compunere este cea prevazuta de lege.
(2) Completul de judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecarii cauzei. Cand acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor.
(3) Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea dezbaterilor.

Art. 354. Judecata de urgenta in cauzele cu arestati preventiv sau aflati in arest la domiciliu
Daca in cauza sunt inculpati arestati preventiv sau aflati in arest la domiciliu, judecata se face de urgenta si cu precadere.

Art. 355. Asigurarea apararii

(1) Persoana vatamata, inculpatul, celelalte parti si avocatii acestora au dreptul sa ia cunostinta de actele dosarului in tot cursul judecatii.
(2) Cand vreuna din parti se afla in stare de detinere, presedintele completului ia masuri ca acesta sa-si poata exercita dreptul prevazut in alin. (1) si sa poata lua contact cu avocatul sau.
(3) In cursul judecatii, partile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat si pentru pregatirea apararii.
(4) In mod exceptional, in situatia in care una dintre parti arata ca intelege sa renunte la asistenta juridica acordata de avocatul sau ales, instanta va acorda un alt termen pentru angajarea unui alt avocat si pregatirea apararii.
(5) In situatiile prevazute in alin. (1) – (4), acordarea inlesnirilor necesare pregatirii apararii efective trebuie sa fie conforma respectarii termenului rezonabil al procesului penal .

Art. 356. Atributiile presedintelui completului

(1) Presedintele completului conduce sedinta, indeplinind toate indatoririle prevazute de lege si decide asupra cererilor formulate de procuror, persoana vatamata si de parti, daca rezolvarea acestora nu este data in caderea completului.
(2) In cursul judecatii, presedintele, dupa consultarea celorlalti membri ai completului, poate respinge intrebarile formulate de parti, persoana vatamata si de procuror, daca acestea nu sunt concludente si utile judecarii cauzei.
(3) Dispozitiile presedintelui completului sunt obligatorii pentru toate persoanele prezente in sala de sedinta.

Art. 357. Strigarea cauzei si apelul celor citati

(1) Presedintele completului anunta, potrivit ordinii de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare este la rand, dispune a se face apelul partilor si al celorlalte persoane citate si constata care din ele s-au prezentat. In cazul participantilor care lipsesc verifica daca le-a fost inmanata citatia in conditiile art.261 si daca si-au justificat in vreun fel absenta.
(2) Partile si persoana vatamata se pot prezenta si participa la judecata chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatia, presedintele avand indatorirea sa stabileasca identitatea acestora.

Art. 358. Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei

(1) Presedintele vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putand lua masurile necesare in acest scop.
(2) Presedintele poate limita accesul publicului la sedinta de judecata, tinand seama de marimea salii de sedinta.
(3) Partile si persoanele care asista la sedinta de judecata sunt obligate sa pastreze disciplina sedintei.
(4) Cand o parte sau oricare alta persoana tulbura sedinta ori nesocoteste masurile luate, presedintele ii atrage atentia sa respecte disciplina, iar in caz de repetare ori de abateri grave, dispune indepartarea ei din sala.
(5) Partea indepartata este chemata in sala inainte de inceperea dezbaterilor. Presedintele ii aduce la cunostinta actele esentiale efectuate in lipsa si ii citeste declaratiile celor ascultati. Daca partea continua sa tulbure sedinta, presedintele poate dispune din nou indepartarea ei din sala, dezbaterile urmand a avea loc in lipsa acesteia.
(6) Daca partea continua sa tulbure sedinta si cu ocazia pronuntarii hotararii, presedintele completului poate dispune indepartarea ei din sala, in acest caz hotararea urmand a-i fi comunicata.
(7) Completul de judecata poate interzice avocatului dreptul de a asigura apararea unei parti in proces daca, dupa ce a fost avertizat sa respecte disciplina si sanctionat potrivit prevederilor art.283, continua sa tulbure sedinta. In acest caz, partii in cauza i se va cere sa angajeze un alt avocat, judecata fiind amanata in acest scop. Presedintele completului informeaza baroul de avocati asupra acestei masuri.
(8) Daca inculpatul, persoana vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente refuza sa angajeze alt avocat si asistenta juridica este obligatorie, completul procedeaza la desemnarea unui avocat din oficiu, caruia ii acorda inlesnirile si timpul necesar pregatirii apararii. In cazul in care asistenta juridica nu este obligatorie judecata se va desfasura in continuare.

Art. 359. Constatarea infractiunilor de audienta

(1) Daca in cursul sedintei se savarseste o fapta prevazuta de legea penala, procurorul de sedinta constata acea fapta si il identifica pe faptuitor. Procesul-verbal intocmit se trimite procurorului competent.
(2) Procurorul care participa la judecata poate declara ca pune in miscare actiunea penala, il poate retine pe inculpat si poate solicita completului de judecata arestarea preventiva a acestuia. Solutionarea propunerii de arestare preventiva se face de catre instanta cu respectarea dispozitiilor art.239 si 240.
(3) Daca propunerea este admisa, presedintele completului emite un mandat de arestare a inculpatului. Despre luarea acestei masuri se face mentiune in incheierea de sedinta. Inculpatul este trimis de indata procurorului competent impreuna cu procesul-verbal si cu mandatul de arestare.

Art. 360. Pregatirea sedintei de judecata

(1) In vederea repartizarii pe complete si a stabilirii primului termen de judecata, dupa ramanerea definitiva a hotararii pronuntate in camera preliminara, dosarele nou formate vor fi transmise, dupa inregistrare in registratura instantei, persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.
(2) Presedintele completului de judecata are indatorirea sa ia din timp toate masurile necesare, pentru ca la termenul de judecata fixat judecarea cauzei sa nu sufere amanare.
(3) In acest scop, dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu vor fi preluate de presedintele completului, care va lua masurile necesare in scopul pregatirii judecatii, astfel incat sa se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei.
(4) In cazurile in care asistenta juridica este obligatorie, presedintele completului va lua masuri pentru desemnarea avocatului din oficiu.
(5) In situatia in care in aceeasi cauza au calitatea de inculpat atat persoana juridica, cat si reprezentantii legali ai acesteia, presedintele verifica daca inculpatul persoana juridica si-a desemnat un reprezentant, iar, in caz contrar, procedeaza la desemnarea unui reprezentant, din randul practicienilor in insolventa.
(6) De asemenea, presedintele verifica indeplinirea dispozitiilor privind citarea si, dupa caz, procedeaza la completarea acestora.
(7) Presedintele completului se ingrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita si afisata la instanta, cu 24 de ore inaintea termenului de judecata.
(8) La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dandu-se intaietate cauzelor in care sunt detinuti sau arestati la domiciliu si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta.

Art. 361. Masurile preventive in cursul judecatii

(1) Instanta se pronunta, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, inlocuirea, revocarea sau incetarea de drept a masurilor preventive.
(2) In cauzele in care fata de inculpat s-a dispus o masura preventiva, instanta este datoare sa verifice, in cursul judecatii, in sedinta publica, legalitatea si temeinicia masurii preventive, procedand potrivit dispozitiilor art. 207.

Art. 362. Participarea procurorului la judecata si drepturile acestuia

(1) Participarea procurorului la judecata este obligatorie.
(2) In cursul judecatii, procurorul exercita rol activ, in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale.
(3) In cursul judecatii, procurorul poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.
(4) Cand in cursul judecatii se constata ca a intervenit vreuna din cauzele care impiedica exercitarea actiunii penale, procurorul poate pune, dupa caz, concluzii de achitare sau de incetare a procesului penal.

Art. 363. Participarea inculpatului la judecata si drepturile acestuia

(1) Judecata cauzei are loc in prezenta inculpatului. Aducerea inculpatului aflat in stare de detinere la judecata este obligatorie.
(2) Judecata poate avea loc in lipsa inculpatului daca acesta este disparut, se sustrage de la judecata ori si-a schimbat adresa fara a o aduce la cunostinta organelor judiciare si nu i se cunoaste noua adresa.
(3) Judecata poate de asemenea avea loc in lipsa inculpatului daca, desi legal citat, acesta lipseste in mod nejustificat de la judecarea cauzei.
(4) Pe tot parcursul judecatii, inculpatul, inclusiv in cazul in care este privat de libertate, poate cere, in scris, sa fie judecat in lipsa, fiind reprezentat de avocatul sau ales sau din oficiu.
(5) Daca apreciaza necesara prezenta inculpatului, instanta poate dispune aducerea acestuia cu mandat de aducere.

Art. 364. Participarea celorlalte parti la judecata si drepturile acestora

(1) Partea civila si partea responsabila civilmente pot fi reprezentate de avocat.
(2) Partea civila si partea responsabila civilmente pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii.

Art. 365. Participarea persoanei vatamate la judecata si drepturile acesteia

(1) Persoana vatamata poate fi reprezentata de avocat.
(2) Persoana vatamata poate formula cereri de administrare de probe de catre instanta, poate ridica exceptii si pune concluzii pe latura penala a cauzei.

Art. 366. Suspendarea judecatii

(1) Cand se constata pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa participe la judecata, instanta dispune, prin incheiere, suspendarea procesului penal pana cand starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.
(2) Daca sunt mai multi inculpati, iar temeiul suspendarii priveste numai pe unul dintre ei si disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea intregii cauze.
(3) Suspendarea judecatii se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii.
(4) Incheierea data in prima instanta prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacata separat cu contestatie la instanta ierarhic superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Contestatia nu suspenda executarea si se judeca in termen de 3 zile de la primirea dosarului.
(5) Procesul penal se reia din oficiu de indata ce inculpatul poate participa la judecata sau la incheierea procedurii de mediere, potrivit legii.
(6) Instanta de judecata este obligata sa verifice periodic, dar nu mai tarziu de 3 luni, daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea judecatii.
(7) Daca inculpatul se afla in arest la domiciliu sau este arestat preventiv, se aplica in mod corespunzator prevederile art.207.
(8) In cazul in care a fost ridicata o exceptie de neconstitutonalitate, instanta nu poate suspenda judecarea cauzei.

Art. 367. Suspendarea judecatii in caz de extradare activa

(1) In cazul in care, potrivit legii, se cere extradarea unei persoane in vederea judecarii intr-o cauza penala, instanta pe rolul careia se afla cauza poate dispune, prin incheiere motivata, suspendarea judecatii pana la data la care statul solicitat va comunica hotararea sa asupra cererii de extradare. Incheierea instantei este supusa contestatiei in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa, la instanta ierarhic superioara. Contestatia se judeca in termen de 5 zile de la primirea dosarului, fara participarea procurorului si a partilor.
(2) Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat intr-o cauza cu mai multi inculpati, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei.

Art. 368. Note privind desfasurarea sedintei de judecata

(1) Desfasurarea sedintei de judecata se inregistreaza cu mijloace tehnice audio.
(2) In cursul sedintei de judecata grefierul ia note cu privire la desfasurarea procesului. Procurorul si partile pot cere citirea notelor si vizarea lor de catre presedinte.
(3) Dupa terminarea sedintei de judecata, participantii la proces primesc, la cerere, cate o copie de pe notele grefierului.
(4) Notele grefierului pot fi contestate pana la termenul urmator.
(5) In caz de contestare, de catre participantii la proces, a notelor grefierului, acestea vor fi verificate si, eventual, completate ori rectificate pe baza inregistrarilor din sedinta de judecata.

Art. 369. Felul hotararilor

(1) Hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza se numeste sentinta. Instanta se pronunta prin sentinta si in alte situatii prevazute de lege.
(2) Hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului in casatie, recursului in interesul legii se numeste decizie. Instanta se pronunta prin decizie si in alte situatii prevazute de lege.
(3)Toate celelalte hotarari pronuntate de instante in cursul judecatii se numesc incheieri.
(4) Desfasurarea procesului in sedinta de judecata se consemneaza intr-o incheiere care cuprinde:
a) ziua, luna, anul si denumirea instantei;
b) mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica;
c) numele si prenumele judecatorilor, procurorului si grefierului;
d) numele si prenumele partilor, avocatilor si ale celorlalte persoane care participa in proces si care au fost prezente la judecata, precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la indeplinirea procedurii;
e) enuntarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si textele de lege in care a fost incadrata fapta;
f) mijloacele de proba care au fost supuse dezbaterii contradictorii;
g) cererile de orice natura formulate de procuror, de parti si de ceilalti participanti la proces;
h) concluziile procurorului si ale partilor;
i) masurile luate in cursul sedintei.
(5) Incheierea se intocmeste de grefier in termen de 72 de ore de la terminarea sedintei si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier.
(6) Cand hotararea se pronunta in ziua in care a avut loc judecata, nu se intocmeste o incheiere separata.


Capitolul II - Judecata in prima instanta


Sectiunea 1 - Desfasurarea judecarii cauzelor


Art. 370. Obiectul judecatii
Judecata se margineste la fapta si la persoana aratate in actul de sesizare a instantei.

Art. 371. Verificari privitoare la inculpat

(1) La termenul de judecata, dupa strigarea cauzei si apelul partilor, presedintele verifica identitatea inculpatului.
(2) In cazul inculpatului persoana juridica, presedintele face verificari cu privire la denumire, sediul social si sediile secundare, codul unic de identificare, identitatea si calitatea persoanelor abilitate sa il reprezinte.

Art. 372. Masuri premergatoare privind martorii, expertii si interpretii

(1) Dupa apelul martorilor, expertilor si interpretilor, presedintele cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de sedinta si le pune in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea sa.
(2) Expertii raman in sala de sedinta, afara de cazul in care instanta dispune altfel.
(3) Martorii, expertii si interpretii prezenti pot fi ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce s-a stabilit identitatea lor, tinandu-se seama de dispozitiile art.120.

Art. 373. Judecata pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala

(1) Pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara, personal sau prin inscris autentic, ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
(2) Judecata nu poate avea loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, decat daca inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe.
(3) La termenul de judecata, cand cauza se afla in stare de judecata, instanta intreaba pe inculpat daca solicita ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala si acorda cuvantul procurorului, celorlalte parti si persoanei vatamate asupra cererii formulate.
(4) Instanta de judecata admite cererea atunci cand, din probele administrate, rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse si procedeaza la ascultarea inculpatului, potrivit art. 377.
(5) Dupa admiterea cererii, instanta poate dispune, din oficiu, administrarea de probe, daca se considera necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(6) In caz de admitere a cererii, presedintele explica persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila si intreaba pe partea civila si pe partea responsabila civilmente daca propun administrarea de probe. Instanta poate dispune disjungerea actiunii civile, potrivit art. 25, daca pentru solutionarea acesteia este necesara administrarea de probe, prin care s-ar prelungi in mod nejustificat solutionarea actiunii penale.
(7) In caz de admitere a cererii, dispozitiile art. 385 si 391-395 se aplica in mod corespunzator.
(8) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii. Daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.
(9) In caz de respingere a cererii, instanta procedeaza potrivit art. 375 – 407.

Art. 374. Lamuriri, exceptii si cereri

(1) Daca inculpatul nu solicita ca judecata sa aiba loc pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala sau daca cererea sa a fost respinsa, presedintele pune in vedere persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
(2) Presedintele intreaba procurorul, partile si persoana vatamata daca propun administrarea de probe.
(3) Probele administrate in cursul urmaririi penale si necontestate de catre parti nu se readministreaza in cursul cercetarii judecatoresti. Acestea sunt puse in dezbaterea contradictorie a partilor si sunt avute in vedere de instanta la deliberare.
(4) Probele prevazute in alin. (3) pot fi administrate din oficiu de instanta, daca se considera necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(5) In cazul cand se propun probe, trebuie sa se arate faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.
(6) Procurorul, persoana vatamata si partile pot cere administrarea de probe noi si in cursul cercetarii judecatoresti.
(7) Instanta poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

Art. 375. Ordinea cercetarii judecatoresti

(1) Instanta incepe efectuarea cercetarii judecatoresti, cand cauza se afla in stare de judecata.
(2) Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este cea prevazuta in dispozitiile cuprinse in prezenta sectiune.
(3) Dupa ascultarea inculpatului, a persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente se procedeaza la administrarea probelor incuviintate procurorului, precum si persoanei vatamate si partilor anterior mentionate, potrivit art. 374.
(4) Administrarea de probe din oficiu poate fi facuta oricand pe parcursul cercetarii judecatoresti.
(5) Instanta poate dispune unele schimbari ale ordinii, cand aceasta este necesara pentru buna desfasurare a cercetarii judecatoresti.

Art. 376. Inceperea cercetarii judecatoresti
Presedintele dispune ca procurorul sa dea citire sau sa faca o prezentare succinta a actului de sesizare a instantei, dupa care explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce. Totodata, instiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune intrebari coinculpatilor, persoanei vatamate, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti, cand socoteste ca este necesar.

Art. 377. Ascultarea inculpatului

(1) Inculpatul este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis in judecata, apoi i se pot pune intrebari de catre procuror, de persoana vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de avocatul inculpatului a carui ascultare se face. Presedintele si ceilalti membri ai completului pot de asemenea pune intrebari, daca apreciaza necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(2) Instanta poate respinge intrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Intrebarile respinse se consemneaza in incheierea de sedinta.
(3) Procurorul are obligatia de a intreba inculpatul daca isi manifesta acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii, in cazul in care va fi gasit vinovat.
(4) Cand inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari sau cand exista contraziceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele date anterior, la cerere, presedintele cere acestuia explicatii si poate da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare date in prezenta avocatului sau.
(5) Cand inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior, in prezenta avocatului sau.
(6) Inculpatul poate fi reascultat ori de cate ori este necesar.

Art. 378. Ascultarea coinculpatilor

(1) Daca sunt mai multi inculpati, ascultarea fiecaruia dintre ei se face in prezenta celorlalti inculpati.
(2) Cand interesul aflarii adevarului o cere, instanta poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpati, fara ca ceilalti sa fie de fata.
(3) Declaratiile luate separat sunt citite in mod obligatoriu celorlalti inculpati, dupa ascultarea lor.
(4) Inculpatul poate fi din nou ascultat in prezenta celorlalti inculpati sau a unora dintre ei.

Art. 379. Ascultarea persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente

(1) Instanta procedeaza la ascultarea persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente potrivit dispozitiilor art.109 – 110, dupa ascultarea inculpatului si, dupa caz, a coinculpatilor
(2) Persoanele mentionate sunt lasate sa arate tot ce stiu despre fapta care face obiectul judecatii, apoi li se pot pune intrebari de catre procuror, inculpat, avocatul inculpatului, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente si avocatii acestora. Presedintele si ceilalti membri ai completului pot de asemenea pune intrebari, daca apreciaza necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(3) Instanta poate respinge intrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Intrebarile respinse se consemneaza in incheierea de sedinta.
(4) Persoana vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente pot fi reascultate ori de cate ori este necesar.

Art. 380. Ascultarea martorului si a expertului

(1) Ascultarea martorului se face potrivit dispozitiilor art.117 - 122, care se aplica in mod corespunzator.
(2) Daca martorul a fost propus de catre procuror, acestuia i se pot pune intrebari de catre procuror, inculpat, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente. Daca martorul sau expertul a fost propus de catre una din parti, i se pot pune intrebari de catre aceasta, de catre procuror, persoana vatamata si de catre celelalte parti.
(3) Presedintele si ceilalti membri ai completului pot adresa intrebari martorului sau expertului ori de cate ori considera necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(4) Instanta poate respinge intrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Intrebarile respinse se consemneaza in incheierea de sedinta.
(5) Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa-l citeasca in instanta. Procurorul si partile au dreptul sa examineze inscrisul, iar instanta poate dispune retinerea inscrisului la dosar, in original sau in copie.
(6) Daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, iar in faza de urmarire penala inculpatul sau avocatul acestuia a asistat la ascultarea sa sau acesta a fost ascultat de catre judecatorul de drepturi si libertati in conditiile art. 307, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul urmaririi penale si tine seama de ea la judecarea cauzei.
(7) Daca unul sau mai multi martori lipsesc, instanta poate dispune motivat fie continuarea judecatii, fie amanarea cauzei. Martorul a carui lipsa nu este justificata poate fi adus silit cu mandat de aducere.
(8) Martorii ascultati raman in sala, la dispozitia instantei, pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca care se efectueaza in sedinta respectiva. Daca instanta gaseste necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de sedinta, in vederea reaudierii ori a confruntarii lor.
(9) Instanta, dupa ascultarea concluziilor procurorului, persoanei vatamate si ale partilor, poate incuviinta plecarea martorilor dupa ascultarea lor.
(10) Dispozitiile alin. (1) -
(9) se aplica in mod corespunzator si in caz de ascultare a expertului sau interpretului.
(11) Dispozitiile art.128 - 133 se aplica in mod corespunzator, atunci cand este cazul.

Art. 381. Consemnarea declaratiilor
Declaratiile inculpatilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate in cauza, inclusiv intrebarile adresate acestora de oricare dintre parti sau de instanta de judecata, se consemneaza intocmai in conditiile prevazute de art. 108 alin. (1) – (4), intrebarile respinse urmand a fi consemnate in incheierea de sedinta potrivit art. 377 – 379.

Art. 382. Renuntarea la probe si imposibilitatea administrarii probelor

(1) Procurorul, persoana vatamata si partile pot renunta la probele pe care le-au propus.
(2) Dupa punerea in discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca proba sa nu mai fie administrata, daca nu mai este necesara.
(3) Daca in cursul cercetarii judecatoresti administrarea unei probe anterior admise apare inutila sau nu mai este posibila, instanta, dupa ce asculta procurorul, persoana vatamata si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.
(4) Daca imposibilitatea de administrare se refera la o proba administrata in faza de urmarire penala si incuviintata de instanta, aceasta este pusa in discutia partilor, a persoanei vatamate si a procurorului si se tine seama de ea la judecarea cauzei.

Art. 383. Prezentarea mijloacelor materiale de proba
Cand in cauza supusa judecatii exista mijloace materiale de proba, instanta, la cerere sau din oficiu, dispune aducerea si prezentarea acestora.

Art. 384. Amanarea pentru probe noi
Daca din cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi, instanta dispune fie judecarea cauzei in continuare, fie amanarea ei.

Art. 385. Schimbarea incadrarii juridice
Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.

Art. 386. Extinderea actiunii penale

(1) Daca in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata sau cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, procurorul poate declara ca extinde actiunea penala si cu privire la aceste acte, respectiv in ce priveste aceasta fapta.
(2) In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala puse in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, procurorul poate declara ca extinde actiunea penala si cu privire la aceasta persoana.
(3) Instanta dispune trimiterea cauzei la procuror, in limitele extinderii declarate de acesta, potrivit alin. (1) si (2).

Art. 387. Terminarea cercetarii judecatoresti

(1) Inainte de a declara terminata cercetarea judecatoreasca, presedintele intreaba pe procuror, persoana vatamata si pe parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti.
(2) Daca nu s-au formulat cereri sau daca cererile formulate au fost respinse, ori daca s-au efectuat completarile cerute, presedintele declara terminata cercetarea judecatoreasca.

Art. 388. Dezbaterile si ordinea in care se da cuvantul

(1) Dupa terminarea cercetarii judecatoresti se trece la dezbateri, dandu-se cuvantul in urmatoarea ordine: procurorului, persoanei vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si inculpatului.
(2) Presedintele poate da cuvantul si in replica, respectandu-se aceeasi ordine.
(3) Durata concluziilor procurorului, ale partilor ale persoanei vatamate si ale avocatilor acestora poate fi limitata. Presedintele completului poate hotari ca acestea trebuie sa aiba o durata in timp similara.
(4) Presedintele are dreptul sa intrerupa pe cei care au cuvantul, daca in sustinerile lor depasesc limitele cauzei ce se judeca.
(5) Cand vreuna din parti are mai multi avocati, doar unul dintre acestia, la alegerea partii, are dreptul de a pune concluzii.
(6) Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi intrerupte. Intreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile.

Art. 389. Ultimul cuvant al inculpatului

(1) Inainte de a incheia dezbaterile, presedintele da ultimul cuvant inculpatului personal.
(2) In timpul in care inculpatul are ultimul cuvant, nu i se pot pune intrebari. Daca inculpatul releva fapte sau imprejurari noi, esentiale pentru solutionarea cauzei, instanta dispune reluarea cercetarii judecatoresti.

Art. 390. Concluzii scrise

(1) Instanta, cand socoteste necesar, poate cere partilor, dupa inchiderea dezbaterilor, sa depuna concluzii scrise.
(2) Procurorul, persoana vatamata si partile pot depune concluzii scrise, chiar daca nu au fost cerute de instanta.

Sectiunea 2 - Deliberarea si hotararea instantei


Art. 391. Solutionarea cauzei

(1) Deliberarea si pronuntarea hotararii se fac in sedinta in care au avut loc dezbaterile sau la o data ulterioara, dar nu mai tarziu de 15 zile de la inchiderea dezbaterilor.
(2) In situatii exceptionale, cand raportat la complexitatea cauzei deliberarea si pronuntarea nu pot avea loc in termenul prevazut la alin. (1) instanta poate amana pronuntarea o singura data pentru cel mult 15 zile.
(3) Presedintele completului informeaza partile prezente asupra datei la care se va pronunta hotararea.

Art. 392. Deliberarea

(1) La deliberare iau parte numai membrii completului in fata caruia a avut loc dezbaterea.
(2) Completul de judecata delibereaza in secret.

Art. 393. Obiectul deliberarii

(1) Completul de judecata delibereaza mai intai asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept.
(2) Deliberarea poarta asupra existentei faptei si vinovatiei inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, asupra stabilirii masurii educative ori masurii de siguranta, daca este cazul sa fie luata, precum si asupra deducerii duratei masurilor preventive privative de libertate si a internarii medicale.
(3) Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune, asupra masurilor preventive si asiguratorii, a mijloacelor materiale de proba, a cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
(4) Toti membrii completului de judecata au indatorirea sa-si spuna parerea asupra fiecarei chestiuni.
(5) Presedintele isi spune parerea cel din urma.

Art. 394. Luarea hotararii

(1) Hotararea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii.
(2) Cand unanimitatea nu poate fi intrunita, hotararea se ia cu majoritate.
(3) Daca din deliberare rezulta mai mult decat doua pareri, judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa.
(4) Motivarea opiniei separate este obligatorie.
(5) In situatia in care in cadrul completului de judecata nu se poate intruni majoritatea ori unanimitatea, judecarea cauzei se reia in complet de divergenta.

Art. 395. Reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor

(1) Daca in cursul deliberarii instanta apreciaza ca o anumita imprejurare trebuie lamurita si ca este necesara reluarea cercetarii judecatoresti, repune cauza pe rol.
(2) Daca lamurirea acelei imprejurari se poate face numai prin reluarea dezbaterilor, instanta o va pune in discutie in aceeasi sedinta, daca este posibil, sau in alta sedinta in continuare.

Art. 396. Rezolvarea actiunii penale

(1) Instanta hotaraste asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitarea sau incetarea procesului penal.
(2) Condamnarea se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat.
(3) Renuntarea la aplicarea pedepsei se pronunta in conditiile art.80 - 82 din Codul penal.
(4) Amanarea aplicarii pedepsei se pronunta in conditiile art.83 - 90 din Codul penal.
(5) Achitarea inculpatului se pronunta in cazul prevazut la art.15 alin. (1) lit.
a) si b).
(6) Incetarea procesului penal se pronunta in cazurile prevazute la art.15 alin. (1) lit.
c) - i).
(7) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art .17 si se constata ca sunt incidente cazurile prevazute la art.15 lit. a) si b), instanta de judecata pronunta achitarea.
(8) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art.17 si se constata ca nu sunt incidente cazurile prevazute la art.15 lit.
a) si b), instanta de judecata pronunta incetarea procesului penal.
(9) In cazul in care in cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus inlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanta dispune plata din cautiune a acesteia, potrivit dispozitiilor art. 217.

Art. 397. Rezolvarea actiunii civile

(1) Instanta se pronunta prin aceeasi hotarare si asupra actiunii civile.
(2) In cazul cand admite actiunea civila, instanta examineaza, potrivit art.250 - 255 necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior.
(3) De asemenea, instanta se pronunta prin hotarare si asupra restituirii lucrurilor si restabilirii situatiei anterioare, potrivit dispozitiilor art.256 si 257.
(4) Dispozitiile din hotarare privind luarea masurilor asiguratorii sunt executorii.
(5) In cazul in care, potrivit dispozitiilor art.24 alin.(5), instanta lasa nesolutionata actiunea civila, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii.
(6) In cazul in care in cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus inlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si este admisa actiunea civila, instanta dispune plata din cautiune a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, potrivit dispozitiilor art. 217.

Art. 398. Cheltuieli judiciare
Instanta se pronunta prin hotarare si asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispozitiilor prevazute in art. 272 - 276.

Art. 399. Dispozitii cu privire la masurile preventive

(1) Instanta are obligatia ca, prin hotarare, sa se pronunte asupra mentinerii sau revocarii ori incetarii de drept a masurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.
(2) In caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de incetare a procesului penal, instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv.
(3) De asemenea, instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci cand pronunta:
a) o pedeapsa cu inchisoare cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive;
b) o pedeapsa cu inchisoare, cu suspendarea executarii sub supraveghere;
c) o pedeapsa cu amenda, care nu insoteste pedeapsa inchisorii;
d) o masura educativa.
(3) Hotararea pronuntata in conditiile alin. (1) si (2) cu privire la masurile preventive este executorie.
(4) Cand potrivit dispozitiilor prevazute in alin.(1),
(2) si
(3) inculpatul este pus in libertate, instanta comunica aceasta administratiei locului de detinere.
(5) Inculpatul condamnat de prima instanta si aflat in stare de arest preventiv este liberat de indata ce durata retinerii si a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotararea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere, careia i se comunica, indata dupa pronuntarea hotararii, o copie de pe dispozitiv sau extras.
(6) In caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei, achitare sau de incetare a procesului penal, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, daca nu s-a dispus plata din aceasta a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune sau a amenzii, potrivit art. 396 si 397.
(7) Instanta dispune confiscarea cautiunii daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost inlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele aratate in art. 217 alin. (11) si nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute in alin. 217 alin. (4) pct. 2.
(8) Durata masurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicata prin echivalarea a trei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsa.

Art. 400. Minuta

(1) Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta, care trebuie sa aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotararii. Minuta se semneaza de membrii completului de judecata.
(2) Intocmirea minutei este obligatorie si in cazurile in care judecatorul sau instanta dispune asupra masurilor preventive.
(3) Minuta se intocmeste in doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se depune, spre conservare, la dosarul de minute al instantei.

Art. 401. Cuprinsul hotararii
Hotararea prin care instanta penala solutioneaza fondul cauzei trebuie sa contina o parte introductiva, o expunere si dispozitivul.

Art. 402. Continutul partii introductive

(1) Partea introductiva cuprinde mentiunile prevazute in art.369 alin. (4).
(2) Cand s-a redactat o incheiere de sedinta, potrivit dispozitiilor din art.369, partea introductiva se limiteaza numai la urmatoarele mentiuni: denumirea instantei care a judecat cauza, data pronuntarii hotararii, locul unde a fost judecata cauza, precum si numele si prenumele membrilor completului de judecata, ale procurorului si ale grefierului, facandu-se mentiune ca celelalte date au fost trecute in incheierea de sedinta.
(3) In hotararile instantelor militare trebuie sa se indice si gradul militar al membrilor completului de judecata si al procurorului. Cand inculpatul este militar, se mentioneaza si gradul acestuia.

Art. 403. Continutul expunerii

(1) Expunerea trebuie sa cuprinda:
a) datele privind identitatea partilor;
b) descrierea faptei ce face obiectul trimiterii in judecata, cu aratarea timpului si locului unde a fost savarsita, precum si incadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare;
c) analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza.
d) aratarea temeiurilor de drept care justifica solutiile date in cauza.
(2) In caz de condamnare, expunerea trebuie sa mai cuprinda fapta sau fiecare fapta retinuta de instanta in sarcina inculpatului, forma si gradul de vinovatie, circumstantele agravante sau atenuante, starea de recidiva, timpul ce se deduce din pedeapsa pronuntata si actele din care rezulta perioada ce urmeaza a fi dedusa.
(3) Daca instanta retine in sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeaza obiectul trimiterii in judecata, se va arata in hotarare pentru care anume fapte s-a pronuntat condamnarea si pentru care incetarea procesului penal sau achitarea.

Art. 404. Continutul dispozitivului

(1) Dispozitivul trebuie sa cuprinda datele prevazute in art.105 privitoare la persoana inculpatului, solutia data de instanta cu privire la infractiune, indicandu-se, in caz de condamnare, denumirea acesteia si textul de lege in care se incadreaza, iar in caz de achitare sau de incetare a procesului penal, cauza pe care se intemeiaza potrivit art.15, precum si solutia data cu privire la solutionarea actiunii civile.
(2) Cand instanta dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, in dispozitiv se face mentiune despre aplicarea avertismentului, potrivit art.81 din Codul penal.
(3) Cand instanta dispune amanarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, in dispozitiv se mentioneaza masurile de supraveghere si obligatiile, prevazute in art.85 alin. (1) si (2) din Codul penal, respectiv in art.93 alin. (1) -
(3) din Codul penal, pe care trebuie sa le respecte inculpatul.
(4) Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda, dupa caz, cele hotarate de instanta cu privire la:
a) deducerea duratei masurii preventive privative de libertate si a internarii medicale, indicandu-se partea din pedeapsa executata in acest mod;
b) masurile preventive;
c) masurile asiguratorii;
d) masurile de siguranta;
e) cheltuielile judiciare;
f) restituirea lucrurilor;
g) restabilirea situatiei anterioare;
h) cautiune;
i) rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
(5) Cand instanta pronunta pedeapsa inchisorii, in dispozitiv se face mentiune ca persoana condamnata este lipsita de drepturile sau, dupa caz, unele dintre drepturile prevazute in art.65 din Codul penal, pe durata prevazuta in acelasi articol.
(6) Dispozitivul trebuie sa cuprinda totdeauna mentiunea ca hotararea este supusa apelului, cu aratarea termenului in care poate fi exercitat si mentionarea datei cand hotararea a fost pronuntata si ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.

Art. 405. Pronuntarea hotararii

(1) Hotararea se pronunta in sedinta publica de catre presedintele completului de judecata, asistat de grefier.
(2) La pronuntarea hotararii partile nu se citeaza.
(3) Presedintele completului pronunta dispozitivul hotararii.
(4) In caz de amanare a aplicarii pedepsei sau de condamnare la pedeapsa inchisorii cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, presedintele atrage atentia inculpatului, respectiv celui condamnat asupra dispozitiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea amanarii aplicarii pedepsei sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere. De asemenea, presedintele face cunoscute acestuia masurile de supraveghere la care este supus si obligatiile pe care trebuie sa le respecte.
(5) Dupa pronuntare, presedintele explica partilor prezente ca pot declara apel.
(6) Hotararea se redacteaza in cel mult 30 de zile de la pronuntare.

Art. 406. Redactarea si semnarea hotararii

(1) Hotararea se redacteaza de unul din judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si se semneaza de toti membrii completului si de grefier.
(2) Hotararea redactata trebuie sa fie conforma cu cea pronuntata in sedinta publica.
(3) In caz de impiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotararea se semneaza in locul acestuia de presedintele completului. Daca si presedintele completului este impiedicat a semna, hotararea se semneaza de presedintele instantei. Cand impiedicarea il priveste pe grefier, hotararea se semneaza de grefierul sef. In toate cazurile se face mentiune pe hotarare despre cauza care a determinat impiedicarea.

Art. 407. Comunicarea hotararii

(1) Hotararea se comunica procurorului, partilor, persoanei vatamate si administratiei locului de detinere.
(2) In cazul in care instanta a dispus amanarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, hotararea se comunica serviciului de probatiune.
(3) Daca in cauza sunt inculpati arestati preventiv sau aflati in arest la domiciliu, procurorului,partilor, persoanei vatamate si administratiei locului de detinere li se comunica, dupa pronuntare, o copie de pe dispozitivul hotararii, in vederea exercitarii dreptului de apel. Dupa redactarea hotararii, acestora li se comunica hotararea in intregul sau.


Capitolul III - APELUL


Art. 408. Hotararile supuse apelului

(1) Sentintele pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede altfel.
(2) Incheierile pot fi atacate cu apel numai odata cu sentinta, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
(3) Apelul declarat impotriva sentintei se socoteste facut si impotriva incheierilor.

Art. 409. Persoanele care pot face apel

(1) Pot face apel :
a) procurorul, referitor la latura penala si latura civila;
b) inculpatul, in ceea ce priveste latura penala si latura civila;
c) partea civila si partea responsabila civilmente, in ceea ce priveste latura civila, iar referitor la latura penala in masura in care solutia din aceasta latura a influentat solutia in latura civila;
d) persoana vatamata, in ceea ce priveste latura penala;
e) martorul, expertul, interpretul si avocatul, in ceea ce priveste cheltuielile judiciare, indemnizatiile cuvenite acestora si amenzile judiciare aplicate;
f) orice persoana fizica ori juridica ale carei drepturi legitime au fost vatamate nemijlocit printr-o masura sau printr-un act al instantei in ceea ce priveste dispozitiile care au provocat asemenea vatamare.
(2) Impotriva sentintei de achitare sau de incetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel si in ceea ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal;
(3) Pentru persoanele prevazute la alin. (1) lit. b) –
f) apelul poate fi declarat si de catre reprezentantul legal ori de catre avocat, iar pentru inculpat si de catre sotul acestuia.

Art. 410. Termenul de declarare a apelului

(1) Pentru procuror, persoana vatamata si parti, termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel, si curge de la comunicarea hotararii.
(2) Termenul de apel curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotararii in cazul prevazut la art. 407 alin. (3).
(3) In cazul prevazut de art. 409 lit. e), apelul poate fi exercitat de indata dupa pronuntarea incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, indemnizatiilor si amenzilor judiciare si cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza. Judecarea apelului se face numai dupa solutionarea cauzei, afara de cazul cand procesul a fost suspendat.

Art. 411. Repunerea in termen

(1) Apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la incetarea acesteia.
(2) Pana la solutionarea repunerii in termen, instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate.
(3) Hotararea este definitiva pana la momentul in care instanta de apel admite cererea de repunere in termen.
(4) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu se aplica in situatia redeschiderii procesului penal ceruta de persoana condamnata in lipsa.

Art. 412. Forma si continutul apelului

(1) Apelul se declara prin cerere scrisa care trebuie sa contina urmatoarele:
a) numarul dosarului, sentintei sau incheierii atacate;
b) denumirea instantei care a pronuntat hotararea atacata;
c) motivele de nelegalitate sau de netemeinicie invocate;
d) un scurt rezumat al cauzei;
e) faptele si imprejurarile care nu au fost elucidate si probele pe care se intemeiaza criticile hotararii apelate si care urmeaza a fi prezentate ori solicitate instantei de control la primul termen fixat pentru judecarea apelului;
f) formularea exacta a cererilor pentru indreptarea pretinselor nelegalitati ori netemeinicii ale hotararii atacate si reparatia solicitata;
g) semnatura persoanei care declara apelul.
(2) Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarare se ataca sau de avocat.
(3) Cererea poate fi atestata si de primarul sau secretarul Consiliului local ori de functionarul desemnat de acestia din localitatea unde domiciliaza apelantul.
(4) Motivele de apel, precizate in scris, se depun la instanta de apel pana cel mai tarziu cu 3 zile inainte de primul termen de judecata, in cazul in care termenul de apel curge de la data comunicarii dispozitivului hotararii.
(5) Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmata in instanta de parte ori de reprezentantul ei la primul termen de judecata cu procedura legal indeplinita.
(6) Cererea de apel se va depune intr-un numar de exemplare corespunzator cu cel al partilor interesate sau al reprezentantilor acestora.

Art. 413. Instanta la care se depune apelul

(1) Cererea de apel intocmita in conditiile prevazute in art. 412 se depune la instanta a carei hotarare se ataca.
(2) Persoana care se afla in stare de detinere poate depune cererea de apel si la administratia locului de detinere.
(3) Cererea de apel inregistrata sau atestata in conditiile alineatului precedent ori procesul-verbal intocmit de administratia locului de detinere se inainteaza de indata instantei a carei hotarare este atacata.

Art. 414. Renuntarea la apel

(1) Dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare a apelului, partile si persoana vatamata pot renunta in mod expres la aceasta cale de atac.
(2) Asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a cauzei, se poate reveni inauntrul termenului pentru declararea apelului.
(3) Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta personal sau prin mandatar special.

Art. 415. Retragerea apelului

(1) Pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel, persoana vatamata si oricare dintre parti isi poate retrage apelului declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-verbal de catre administratia locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel.
(2) Reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
(3) Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
(4) Apelul declarat de procuror si retras poate fi insusit de partea in favoarea careia a fost declarat.

Art. 416. Efectul suspensiv al apelului
Apelul declarat in termen este suspensiv de executare, atat in ceea ce priveste latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel.

Art. 417. Efectul devolutiv al apelului si limitele sale

(1) Instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe care apelantul o are in proces.
(2) In cadrul limitelor aratate in alineatul precedent, instanta este obligata ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.

Art. 418. Neagravarea situatiei in propriul apel

(1) Instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel.
(2) De asemenea, in apelul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia.

Art. 419. Efectul extensiv al apelului
Instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.

Art. 420. Judecarea apelului
(1) Judecarea apelului se face cu citarea partilor.
(2) Judecarea apelului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere.
(3) Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie.
(4) Instanta de apel procedeaza la ascultarea inculpatului, cand aceasta este posibila, potrivit regulilor de la judecata in fond.
(5) Instanta de apel poate readministra probele administrate la prima instanta si poate administra probe noi, in conditiile art. 98.
(6) Cand apelul este in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul apelantului, apoi intimatului si pe urma procurorului. Daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvant il are acesta.
(7) Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatului i se acorda ultimul cuvant.
(8) Instanta verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe administrate in fata instantei de apel.
(9) In vederea solutionarii apelului, instanta poate da o noua apreciere probelor.
(10) Instanta se pronunta asupra tuturor motivelor de apel invocate.
(11) La judecarea apelului se aplica regulile de la judecata in fond, in masura in care in prezentul titlu nu exista dispozitii contrare.
(12) Apelul impotriva incheierilor, care potrivit legii, pot fi atacate separat, se judeca in camera de consiliu fara prezenta partilor si a procurorului, care pot depune concluzii scrise, cu exceptia cazurilor in care legea dispune altfel, ori atunci cand instanta apreciaza ca este necesara judecata in sedinta publica.

Art. 421. Solutiile la judecata in apel
Instanta, judecand apelul, pronunta una din urmatoarele solutii:
1. respinge apelul, mentinand hotararea atacata:
a) daca apelul este tardiv sau inadmisibil;
b) daca apelul este nefondat.
2. admite apelul si :
a) desfiinteaza sentinta primei instante si pronunta o noua hotarare procedand potrivit regulilor referitoare la solutionarea actiunii penale si a actiunii civile la judecata in fond;
b) desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de instiinta instanta despre aceasta imposibilitate, invocata de acea parte. Rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata se dispune si atunci cand exista vreunul dintre cazurile de nulitate absoluta, cu exceptia cazului de necompetenta, cand se dispune rejudecarea de catre instanta competenta.

Art. 422. Chestiuni complementare
Instanta, deliberand asupra apelului, face, atunci cand este cazul, aplicarea dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privind rezolvarea actiunii civile, masurile asiguratorii, cheltuielile judiciare si orice alte aspecte de care depinde solutionarea completa a apelului. De asemenea, instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor privitoare la deducerea duratei retinerii, arestarii preventive si a arestului la domiciliu, si adauga, daca este cazul, timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotararii atacate cu apel.

Art. 423. Desfiintarea hotararii

(1) In caz de admitere a apelului, hotararea atacata se desfiinteaza in limitele dispozitiilor privind efectul devolutiv si extensiv al apelului.
(2) Hotararea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai in ceea ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu impiedica justa solutionare a cauzei.
(3) In caz de desfiintare a hotararii, instanta de apel poate mentine masura arestarii preventive.

Art. 424. Continutul deciziei instantei de apel si comunicarea acesteia

(1) Decizia instantei de apel trebuie sa cuprinda in partea introductiva mentiunile prevazute in art. 402, iar in expunere temeiurile de fapt si de drept care au dus, dupa caz la respingerea sau admiterea apelului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute in art. 421. Dispozitivul cuprinde solutia data de instanta de apel, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.
(2) Instanta de apel se pronunta asupra masurilor preventive potrivit dispozitiilor referitoare la continutul sentintei.
(3) In cazul in care inculpatul se afla in stare de arest preventiv sau de arest la domiciliu, in expunere si dispozitiv se arata timpul care se deduce din pedeapsa.
(4) Cand s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul, in caz contrar toate actele procedurale fiind desfiintate de drept.
(5) Decizia instantei de apel se comunica procurorului, partilor, persoanei vatamate si administratiei locului de detinere.

Art. 425. Limitele rejudecarii

(1) Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de apel, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea apelului.
(2) Daca hotararea a fost desfiintata in apelul procurorului, declarat in defavoarea inculpatului sau in apelul persoanei vatamate, instanta care rejudeca poate agrava solutia data de prima instanta.
(3) Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost desfiintata.


Capitolul IV - Caile extraordinare de atac


Sectiunea 1 - Recursul in casatie


Art. 426. Scopul recursului in casatie si instanta competenta
Recursul urmareste sa supuna Inaltei Curti de Casatie si Justitie judecarea, in conditiile legii, a conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Art. 427. Hotarari supuse recursului in casatie

(1) Pot fi atacate cu recurs in casatie deciziile pronuntate de curtile de apel, ca instante de apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
(2) Nu pot fi atacate cu recurs in casatie:
a) sentintele in privinta carora persoanele prevazute in art.409 nu au folosit calea de atac a apelului ori cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac. Persoanele prevazute in art.409 pot declara recurs in casatie impotriva deciziei pronuntate in apel, chiar daca nu au folosit apelul, daca prin decizia pronuntata in apel a fost modificata solutia din sentinta si numai cu privire la aceasta modificare;
b) deciziile pronuntate in apel de Inalta Curte de Casatie si Justitie;
c) incheierile pronuntate in materia masurilor preventive si a altor masuri procesuale;
d) hotararile definitive pronuntate in materia plangerilor impotriva solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata, precum si in materia executarii pedepselor sau a reabilitarii;
(3) Procurorul nu poate exercita recurs in casatie impotriva hotararilor prin care s-a dispus achitarea inculpatului, in scopul obtinerii condamnarii acestuia de catre instanta de recurs in casatie.

Art. 428. Termenul de declarare a recursului in casatie

(1) Recursul in casatie poate fi introdus de catre parti sau procuror in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei instantei de apel.
(2) Inculpatul care a lipsit la toate termenele de judecata in apel si la pronuntarea deciziei poate declara recurs in casatie in termen de 30 de zile de la data inceperii executarii.

Art. 429. Declararea recursului in casatie

(1) Pot formula cerere de recurs in casatie:
a) procurorul, in ceea ce priveste latura penala si latura civila;
b) inculpatul, in ceea ce priveste latura penala cat si latura civila, impotriva hotararilor prin care s-a dispus condamnarea sa sau incetarea procesului penal;
c) partea civila si partea responsabila civilmente in ceea ce priveste latura civila, iar referitor la latura penala in masura in care solutia din aceasta latura a influentat solutia in latura civila.
(2) Pentru inculpat pot formula cerere de recurs in casatie membrii de familie ai acestuia si avocatul, cu incuviintarea scrisa a inculpatului.
(3) Pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de recurs, partile si procurorul isi pot retrage recursul in casatie declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de recurs.
(4) Reprezentantii legali pot retrage recursul in casatie cu respectarea, in ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage recursul in casatie declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
(5) Recursul in casatie declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
(6) Decizia instantei de apel, prin care a fost respins apelul, nu poate fi atacata cu recurs in casatie de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori cand apelul acestora a fost retras.

Art. 430. Motivarea recursului in casatie

(1) Cererea de recurs in casatie se formuleaza in scris, si va cuprinde:
a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii sau, dupa caz numele, prenumele procurorului care exercita recursul in casatie, precum si organul judiciar din care acesta face parte. In cazul in care cererea este formulata de avocat sau de un membru de familie al inculpatului, cererea trebuie sa cuprinda si numele, prenumele si domiciliul profesional al avocatului, respectiv numele si prenumele, domiciliul sau resedinta membrului de familie care formuleaza calea de atac;
b) indicarea hotararii care se ataca;
c) indicarea cazurilor de recurs in casatie pe care se intemeiaza cererea si motivarea acestora;
d) semnatura persoanei care exercita recursul in casatie.
(2) Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarare se ataca sau de avocat.
(3) La cerere se anexeaza toate inscrisurile invocate in motivarea acesteia.

Art. 431. Cazurile in care se poate face recurs in casatie

(1) Hotararile sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri:
1. in cursul judecatii nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei;
2. completul stabilit aleatoriu pentru solutionarea cauzei a fost schimbat, cu incalcarea legii, pe parcursul judecatii ori daca hotararea a fost pronuntata de alt complet decat cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
3. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
4. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii;
5. judecata a avut loc in lipsa avocatului, cand asistenta juridica a inculpatului era obligatorie potrivit legii;
6. sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel;
7. judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti, sau care desi legal citata a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate;
8. inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;
9. inculpatul a fost condamnat desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal;
10. in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal;
11. hotararea cuprinde motive contradictorii ori motive straine de natura cauzei sau exista o contradictie intre considerentele si dispozitivul hotatarii;
12.instanta nu a procedat la ascultarea inculpatului prezent, daca ascultarea era posibila;
13. instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;
14. nu s-a constatat gratierea sau, in mod gresit, s-a constatat ca pedeapsa aplicata inculpatului a fost gratiata;
15. s-au aplicat pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege;
16. instanta si-a intemeiat hotararea pe probe pentru care a fost aplicata sanctiunea excluderii sau in mod gresit s-a aplicat sanctiunea excluderii cu privire la probe legal administrate;
17. instanta nu s-a pronuntat asupra unuia sau mai multor motive de apel.
(2) Cazurile prevazute in alin. (1) pot constitui temei al casarii hotararii doar daca nu au fost invocate pe calea apelului sau in cursul judecarii apelului ori daca, desi au fost invocate, au fost respinse sau instanta a omis sa se pronunte asupra lor.
(3) In cazul in care cererea de recurs in casatie a fost respinsa, partea sau procurorul care a declarat recursul in casatie nu mai poate formula o noua cerere impotriva aceleiasi hotarari, indiferent de motivul invocat.

Art. 432. Procedura de comunicare

(1) Cererea de recurs in casatie, impreuna cu inscrisurile anexate, se depune intr-un numar suficient de exemplare la instanta a carei hotarare se ataca, pentru a fi comunicata celorlalte parti sau procurorului.
(2) Cererea de recurs in casatie impreuna cu inscrisurile anexate se poate depune de catre persoana aflata in stare de detinere si la administratia locului de detinere, care le inainteaza de indata la instanta a carei hotarare de ataca.
(3) Presedintele instantei a carei hotarare se ataca, ori judecatorul delegat de catre acesta, va proceda la efectuarea comunicarilor prevazute de alin. (1) catre procuror si parti, cu mentiunea ca se pot depune concluziile scrise in termen de 10 zile de la primirea comunicarilor, la aceeasi instanta.
(4) Nedepunerea de catre parti si procuror de concluzii scrise nu impiedica judecarea recursului in casatie.
(5) In termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, presedintele instantei sau judecatorul delegat de catre acesta, va inainta Inaltei Curti de Casatie si Justitie cererea formulata, impreuna cu inscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum si concluziile scrise depuse in dosarul cauzei.
(6) In cazul in care nu este indeplinita procedura de comunicare prevazuta in alin. (3) si (5), ori daca aceasta nu este completa, magistratul asistent de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, desemnat cu verificarea indeplinirii procedurii de comunicare si de intocmire a raportului referitor la cererea de recurs in casatie, restituie cauza instantei a carei hotarare se ataca in vederea indeplinirii acesteia.

Art. 433. Admiterea in principiu

(1) Admisibilitatea cererii de recurs in casatie se examineaza in camera de consiliu, dupa depunerea raportului magistratului asistent si atunci cand procedura de comunicare este legal indeplinita.
(2) Daca cererea de recurs in casatie nu este facuta in termenul prevazut de lege sau daca nu s-au respectat dispozitiile art.426, 427, 430 si 431, ori daca cererea este vadit nefondata, instanta respinge, prin incheiere, cererea de recurs in casatie, dupa caz, ca tardiva, inadmisibila, sau nefondata, cu indicarea expresa a conditiilor incalcate.
(3) Daca cererea de recurs in casatie a fost retrasa instanta ia act de retragere, prin incheiere.
(4) In cazul in care instanta constata ca cererea indeplineste conditiile prevazute la art. 427 - 431, dispune prin incheiere admiterea in principiu a cererii de recurs in casatie si trimite cauza in vederea judecarii recursului in casatie.

Art. 434. Suspendarea executarii

(1) Instanta care admite in principiu cererea de recurs in casatie sau completul care judeca recursul in casatie poate suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea hotararii, putand impune respectarea de catre condamnat a uneia dintre obligatiile prevazute de art.214 alin. (1) si (2) .
(2) In cazul in care persoana condamnata nu respecta obligatiile impuse prin incheiere, completul care va judeca recursul, din oficiu sau la cererea procurorului poate dispune revocarea masurii suspendarii si reluarea executarii pedepsei.
(3) Aducerea la indeplinire a dispozitiilor de suspendare a executarii hotararii se face prin instanta de executare.

Art. 435. Efectul devolutiv si limitele sale

(1) Instanta judeca recursul in casatie numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de recurs in casatie si numai in raport cu calitatea pe care recurentul o are in proces.
(2) Instanta de recurs examineaza cauza numai in limitele motivelor de casare prevazute in art.431 invocate in cererea de recurs in casatie.

Art. 436. Efectul extensiv si limitele sale

(1) Instanta examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat recurs in casatie sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.
(2) Procurorul, chiar dupa expirarea termenului de recurs in casatie, poate cere extinderea recursului declarat de el in termen si fata de alte persoane decat acelea la care s-a referit, fara a se putea crea acestora o situatie mai grea.

Art. 437. Neagravarea situatiei in propriul recurs in casatie

(1) Instanta, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recursul in casatie.
(2) In recursul in casatie declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de recurs nu poate agrava situatia acesteia.

Art. 438. Prezenta partilor si a procurorului

(1) Judecarea recursului in casatie admis in principiu se face cu citarea partilor, asistate de avocati alesi sau desemnati din oficiu.
(2) Participarea procurorului la judecarea recursului in casatie este obligatorie.

Art. 439. Judecarea recursului in casatie

(1) Presedintele completului da cuvantul recurentului, apoi intimatului si la final procurorului. Daca intre recursurile in casatie declarate se afla si recursul procurorului, primul cuvant il are acesta.
(2) Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.

Art. 440. Verificarea hotararii

(1) Instanta, judecand recursul in casatie, verifica legalitatea hotararii atacate.
(2) Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor cazurilor de recurs in casatie invocate prin cerere de procuror sau de parti.

Art. 441. Solutiile la judecata recursului in casatie

(1) Instanta, judecand recursul in casatie, pronunta una din urmatoarele solutii:
1. respinge recursul in casatie, mentinand hotararea atacata, daca recursul in casatie este nefondat.
2. admite recursul in casatie, casand hotararea atacata si :
a) achita pe inculpat sau dispune incetarea procesului penal, ori inlatura gresita aplicare a legii;
b) dispune rejudecarea de catre instanta de apel sau de instanta competenta material sau dupa calitatea persoanei, daca sunt incidente celelate cazuri de casare prevazute de art. 431.
(2) Daca recursul in casatie vizeaza gresita solutionare a laturii civile, instanta dupa admiterea recursului inlatura nelegalitatea constatata sau dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata in conditiile alin. (1) pct.2 lit.
b) .
(3) In cazul prevazut la alin. (1) pct. 2 lit. a) instanta de recurs in casatie desfiinteaza si hotararea primei instante, daca se constata aceleasi incalcari de lege ca in decizia recurata.
(4) In cazul in care condamnatul se gaseste in cursul executarii pedepsei, instanta, admitand recursul in casatie si pronuntand casarea cu trimitere, dispune asupra starii de libertate a acestuia, putand lua o masura preventiva.

Art. 442. Desfiintarea hotararii si continutul deciziei

(1) In caz de admitere a recursului in casatie, hotararea atacata se caseaza in limitele prevazute de art.435 si 436.
(2) Hotararea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu impiedica justa solutionare a cauzei.
(3) Decizia instantei de recurs in casatie trebuie sa cuprinda, in partea introductiva, mentiunile prevazute in art.402, iar in expunere, temeiurile de drept care au dus la respingerea sau admiterea recursului in casatie. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia pronuntata de instanta de recurs in casatie, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.
(4) Cand s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul, in caz contrar toate actele procedurale fiind desfiintate de drept.

Art. 443. Limitele judecarii

(1) Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de recurs in casatie, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la admiterea recursului in casatie.
(2) Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, instanta se pronunta in limitele in care hotararea a fost casata.

Art. 444. Procedura de rejudecare

Rejudecarea cauzei dupa casarea hotararii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala, Titlul III, Capitolul II sau III, care se aplica in mod corespunzator.

Sectiunea 2 - Revizuirea


Art. 445. Hotararile supuse revizuirii

(1) Hotararile judecatoresti definitive pot fi supuse revizuirii atat cu privire la latura penala cat si cu privire la latura civila.
(2) Cand o hotarare priveste mai multe infractiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre faptuitori.

Art. 446. Cazurile de revizuire

(1) Revizuirea hotararilor judecatoresti definitive, cu privire la latura penala, poate fi ceruta cand:
a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la solutionarea cauzei, si care singure sau prin coroborare cu alte probe dovedesc netemeinicia hotararii pronuntate in cauza;
b) hotararea a carei revizuire se cere s-a intemeiat pe declaratia unui martor, opinia unui expert sau pe situatiile invederate de un interpret, care au savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere, influentand astfel solutia pronuntata;
c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals in cursul judecatii sau dupa pronuntarea hotararii, imprejurare care a influentat solutia pronuntata in cauza;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmarire penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere, imprejurare care a influentat solutia pronuntata in cauza;
e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia;
f) hotararea s-a intemeiat pe o prevedere legala ce a fost declarata neconstitutionala dupa ce hotararea a devenit definitiva, in situatia in care consecintele incalcarii dispozitiei constitutionale continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
(2) Revizuirea hotararilor judecatoresti penale definitive, cu privire la latura civila, poate fi ceruta numai in fata instantei civile, potrivit Codului de procedura civila.
(3) Cazurile prevazute la lit.
a) si f) pot fi invocate ca motive de revizuire, numai in favoarea persoanei condamnate.
(4) Cazul prevazut la lit.
a) constituie motiv de revizuire daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de condamnare ori de incetare a procesului penal, iar in cazurile prevazute la lit.b),
c) d), si f) constituie motive de revizuire, daca au dus la pronuntarea unei hotarari nelegale sau netemeinice.
(5) In cazul prevazut la lit.
e) toate hotararile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.

Art. 447. Dovedirea unor cazuri de revizuire

(1) Situatiile care constituie cazurile de revizuire prevazute in art.446 alin. 1 lit.b),
c) si d) se dovedesc prin hotarare judecatoreasca definitiva prin care instanta s-a pronuntat asupra fondului cauzei constatand existenta falsului sau existenta faptelor si savarsirea lor de respectivele persoane.
(2) In cazurile in care dovada nu poate fi facuta potrivit alin. (1) datorita existentei unei cauze care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevazute in art.446 alin. 1 lit.b),
c) si d) se poate face in procedura de revizuire, prin orice mijloc de proba.

Art. 448. Persoanele care pot cere revizuirea

(1) Pot cere revizuirea:
a) Partile din proces, in limitele calitatii lor procesuale;
b) un membru de familie al condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia, numai daca cererea este formulata in favoarea condamnatului.
(2) Procurorul poate din oficiu cere revizuirea laturii penale a hotararii.

Art. 449. Cererea de revizuire

(1) Cererea de revizuire se adreseaza instantei care a judecat cauza in prima instanta.
(2) Cererea se formuleaza in scris si trebuie motivata, cu aratarea cazului de revizuire pe care se intemeiaza si a mijloacelor de proba in dovedirea acestuia.
(3) La cerere se vor alatura copii de pe inscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire intelege a se folosi in proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Cand inscrisurile sunt redactate intr-o limba straina, ele se vor alatura in traducere efectuata de un traducator autorizat.
(4) In cazul in care cererea nu indeplineste conditiile prevazute in alin. (2) si (3) instanta pune in vedere celui ce a formulat cererea sa o completeze pana la primul termen de judecata sau dupa caz, intr-un termen stabilit de instanta, sub sanctiunea prevazuta in art.453 alin.(3).

Art. 450. Termenul de introducere a cererii

(1) Cererea de revizuire in favoarea condamnatului se poate face oricand, chiar dupa ce pedeapsa a fost executata sau considerata executata ori dupa moartea condamnatului, cu exceptia cazului prevazut in art.446 alin. (1) lit.
f) cand cererea de revizuire poate fi formulata in termen de 1 an de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) Cererea de revizuire in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a incetat procesul penal, se poate face in termen de 3 luni, care curge:
a) in cazurile prevazute la art.446 alin. (1) lit.b),
c) si d) cand nu sunt constatate prin hotarare definitiva pronuntata de instanta penala, de la data cand faptele sau imprejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de la data cand aceasta a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de trei ani de la data producerii acestora;
b) in cazurile prevazute in art.446 alin. (1) lit.b),
c) si d), daca sunt constatate prin hotarare definitiva pronuntata de instanta penala, de la data cand hotararea a fost cunoscuta de persoana care face cererea, dar nu mai tarziu de un an de la data ramanerii definitive a hotararii penale.
c) in cazul prevazut in art.446 alin. (1) lit.
e) de la data cand hotararile ce nu se conciliaza au fost cunoscute de persoana care face cererea.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica si in cazul cand procurorul se sesizeaza din oficiu.
(4) Revizuirea in defavoarea inculpatului nu se poate face cand a intervenit o cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Art. 451. Instanta competenta
Competenta sa judece cererea de revizuire este instanta care a judecat cauza in prima instanta. Cand temeiul cererii de revizuire consta in existenta unor hotarari ce nu se pot concilia, competenta se determina potrivit dispozitiilor art.43.

Art. 452. Masuri premergatoare

(1) La primirea cererii de revizuire, presedintele instantei fixeaza termen de judecata pentru examinarea cererii de revizuire, in vederea admiterii in principiu, dispunand atasarea dosarului cauzei si citarea partilor interesate.
(2) Cand persoana in favoarea sau defavoarea careia s-a cerut revizuirea se afla in stare de detinere, chiar intr-o alta cauza, presedintele dispune incunostintarea acestei persoane despre termen si ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(3) Persoana privata de liberate este adusa la judecata.

Art. 453. Admiterea in principiu

(1) Instanta, ascultand concluziile procurorului si ale partilor, examineaza daca:
a) cererea a fost formulata in termen si de o persoana dintre cele prevazute de art.448;
b) cererea a fost intocmita cu respectarea prevederilor art.449 alin. (2) - (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele si mijloacele de proba in baza carora este formulata cererea nu au fost prezentate intr-o cerere anterioara de revizuire care a fost judecata definitiv;
e) faptele si mijloacele de proba in baza carora este formulata cererea conduc, in mod evident, la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerintelor instantei dispuse potrivit art.449 alin.(4).
(2) In cazul in care instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute in alin. (1) dispune prin incheiere admiterea in principiu a cererii de revizuire.
(3) In cazul in care instanta constata neindeplinirea conditiilor prevazute in alin.(1), dispune prin sentinta, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibila.
(4) Cand cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat, sau cand condamnatul care a facut cererea ori in favoarea caruia s-a facut revizuirea a decedat dupa introducerea cererii, prin derogare de la dispozitiile art.15 alin. (1) lit.
e) procedura de revizuire isi va urma cursul, iar in cazul rejudecarii cauzei, dupa admiterea in principiu, instanta va hotari potrivit dispozitiilor din art.15 care se aplica in mod corespunzator.
(5) Incheierea prin care este admisa in principiu cererea de revizuire este supusa caii de atac odata cu fondul. Sentinta prin care este respinsa cererea de revizuire, dupa analiza admisibilitatii in principiu, este supusa aceleiasi cai de atac ca si hotararea la care se refera revizuirea.

Art. 454. Masurile care pot fi luate odata cu sau ulterior admiterii in principiu

(1) Odata cu admiterea in principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia, instanta poate suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea hotararii supuse revizuirii, si poate dispune respectarea de catre condamnat a uneia dintre obligatiile prevazute de art.214 alin. (1) si (2) .
(2) Impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea hotararii supuse revizuirii, prevazute in alin. (1) procurorul sau persoana interesata poate formula contestatie in termen de 24 de ore de la de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Contestatia formulata de procuror este suspensiva de executare. Dispozitiile art. 591 alin. (2) - (5) se aplica in mod corespunzator.
(3) In cazul in care persoana condamnata nu respecta obligatiile stabilite prin incheiere, instanta din oficiu sau la cererea procurorului poate dispune revocarea masurii suspendarii si reluarea executarii pedepsei.
(4) In cazul admiterii in principiu a cererii de revizuire pentru existenta unor hotarari ce nu se pot concilia, cauzele in care aceste hotarari au fost pronuntate se reunesc in vederea rejudecarii.

Art. 455. Rejudecarea

(1) Rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea in prima instanta.
(2) Instanta, daca gaseste necesar, administreaza din nou probele care au fost efectuate in cursul primei judecati.
(3) In cazul in care instanta constata ca situatia de fapt nu poate fi stabilita in mod nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decat cu mare intarziere, dispune efectuarea cercetarilor necesare de catre procuror.
(4) Cercetarea efectuata de procuror direct sau prin intermediul organelor de politie, nu poate depasi 3 luni.
(5) Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul inainteaza intregul material instantei competente.
(6) Persoanele prevazute in art.446 alin. (1) lit.
b) si d) nu pot fi ascultate ca martori in cauza supusa revizuirii, daca dovada acestor cazuri de revizuire s-a facut prin hotarare judecatoreasca.

Art. 456. Solutiile dupa rejudecare

(1) Daca se constata ca cererea de revizuire este intemeiata instanta anuleaza hotararea in masura in care a fost admisa revizuirea sau hotararile care nu se pot concilia si pronunta o noua hotarare potrivit dispozitiilor art.395 - 399, care se aplica in mod corespunzator.
(2) Instanta rejudeca cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au formulat cerere de revizuire, putand hotari si in privinta lor, fara sa le poata crea acestora o situatie mai grea.
(3) Instanta ia masuri pentru restabilirea situatiei anterioare dispunand, daca este cazul, restituirea amenzii platite si a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel in favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut sa le suporte sau alte asemenea masuri.
(4) Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neintemeiata, o respinge si dispune obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare catre stat precum si reluarea executarii pedepsei, in cazul in care aceasta a fost suspendata.

Art. 457. Calea de atac
Sentinta prin care instanta se pronunta asupra cererii de revizuire, dupa rejudecarea cauzei, este supusa aceleiasi cai de atac ca si hotararea la care se refera revizuirea.

Art. 458. Efectele respingerii cererii de revizuire
In cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibila sau ca neintemeiata, nu va putea fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.

Art. 459. Revizuirea in cazul hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului

(1) Hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale sau a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a solutionarii amiabile a litigiului intre stat si reclamanti, pot fi supuse revizuirii, daca vreuna dintre consecintele grave ale incalcarii Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a Protocoalelor aditionale la aceasta continua sa se produca si nu poate fi remediata decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
(2) Pot cere revizuirea:
a) persoana al carei drept a fost incalcat;
b) membrii de familie ai condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia, numai daca cererea este formulata in favoarea condamnatului;
c) procurorul.
(3) Cererea de revizuire se introduce la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care judeca cererea in complet de 9 judecatori.
(4) Cererea de revizuire se poate face cel mai tarziu in termen de un an de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a hotararii definitive pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
(5) Dupa sesizare, instanta poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea partii, suspendarea executarii hotararii atacate. Dispozitiile art.454 alin. (1) si (3) se aplica in mod corespunzator.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) La judecarea cererii de revizuire, partile se citeaza. Partea aflata in stare de detinere este adusa la judecata.
(8) Atunci cand partile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, instanta asculta si concluziile acestora.
(9) Instanta examineaza cererea in baza actelor dosarului si se pronunta prin decizie.
(10) Instanta respinge cererea in cazul in care constata ca este tardiva, inadmisibila sau nefondata.
(11) Atunci cand instanta constata ca cererea este fondata:
a) desfiinteaza, in parte, hotararea atacata sub aspectul dreptului incalcat si, rejudecand cauza, cu aplicarea dispozitiilor din Titlul III, Capitolul IV, Sectiunea 1, inlatura consecintele incalcarii dreptului;
b) desfiinteaza hotararea si, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta in fata careia s-a produs incalcarea dreptului, aplicandu-se dispozitiile din Titlul III, Capitolul IV Sectiunea 1.
(12) Decizia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie nu este supusa niciunei cai de atac.

Sectiunea 3 - Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei condamnate


Art. 460. Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei condamnate

(1) Persoana condamnata definitiv care a fost judecata in lipsa poate solicita redeschiderea procesului penal in termen de sase luni din ziua in care a luat cunostinta ca s-a desfasurat un proces penal impotriva sa, daca intre timp nu s-a implinit termenul de prescriptie al raspunderii penale.
(2) Este considerat persoana judecata in lipsa, inculpatul care:
a) nu a avut cunostinta de proces;
b) desi a avut cunostinta de proces in orice mod a lipsit in mod justificat de la judecarea cauzei;
(3) Procesul penal in care o persoana judecata in lipsa a fost condamnata se redeschide, cu respectarea conditiilor prevazute in alin. (1) si (2), si in cazul in care un stat strain a dispus extradarea sau predarea condamnatului in baza mandatului european de arestare si condamnatul a formulat cerere de redeschidere a procesului in termen de 6 luni de la predarea sa catre autoritatile romane.
(4) Procesul penal nu poate fi redeschis in cazul in care persoana condamnata a solicitat sa fie judecata in lipsa.

Art. 461. Cererea de redeschidere a procesului penal

(1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulata de catre persoana judecata in lipsa, si se adreseaza instantei care a judecat cauza in lipsa, fie in prima instanta, fie in apel.
(2) Cand persoana judecata in lipsa este privata de libertate, cererea poate fi depusa la administratia locului de detinere, care o va trimite de indata instantei competente.
(3) Cererea se formuleaza in scris si trebuie motivata cu privire la indeplinirea conditiilor prevazute in art. 460.
(4) Cererea poate fi insotita de copii de pe inscrisurile de care persoana judecata in lipsa intelege a se folosi in proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Cand inscrisurile sunt redactate intr-o limba straina, ele vor fi insotite de traducere, efectuata de un traducator autorizat.
(5) In cazul in care cererea nu indeplineste conditiile prevazute in alin. (3) si (4) instanta pune in vedere celui ce a formulat cererea sa o completeze pana la primul termen de judecata sau dupa caz, intr-un termen scurt, stabilit de instanta.

Art. 462. Masuri premergatoare

(1) La primirea cererii de redeschidere a procesului penal, presedintele instantei fixeaza un termen pentru examinarea admisibilitatii in principiu, dispunand atasarea dosarului cauzei precum si citarea partilor interesate.
(2) Cand persoana care a solicitat redeschiderea procesului penal este privata de libertate, chiar intr-o alta cauza, presedintele dispune incunostintarea acesteia despre termen si ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(3) Persoana privata de libertate este adusa la judecata.

Art. 463. Admiterea in principiu

(1) Instanta, ascultand concluziile procurorului si ale partilor, examineaza daca:
a) cererea a fost formulata in termen si de catre o persoana dintre cele prevazute in art.460;
b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
c) motivele in baza carora este formulata cererea nu au fost prezentate intr-o cerere anterioara de redeschidere a procesului penal, care a fost judecata definitiv.
(2) De asemenea, instanta supune dezbaterii necesitatea luarii fata de persoana ce a formulat cererea de redeschidere a vreuneia dintre masurile preventive prevazute de art.201 alin. (4) lit. b) - e), in cazul admiterii in principiu a cererii.
(3) Daca instanta constata indeplinirea conditiilor prevazute in alin. (1) dispune prin incheiere admiterea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal.
(4) Daca instanta constata neindeplinirea conditiilor prevazute in art.460, dispune, prin sentinta, respingerea cererii de redeschidere a procesului penal.
(5) Incheierea prin care este admisa in principiu cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacata odata cu fondul.
(6) Hotararea prin care este respinsa cererea de redeschidere a procesului penal, este supusa aceleiasi cai de atac ca si hotararea pronuntata in lipsa persoanei condamnate.
(7) Admiterea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiintarea de drept a hotararii pronuntate in lipsa persoanei condamnate.
(8) Instanta redeschide procesul penal prin extindere si cu privire la partile care nu au formulat cerere, putand hotari si in privinta lor, fara sa le poata crea acestora o situatie mai grea.
(9) Odata cu admiterea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune luarea fata de inculpat a uneia dintre masurile preventive prevazute in art.201 alin. (4) lit.
b) - e). Dispozitiile titlului V al Partii generale se aplica in mod corespunzator.

Art. 464. Rejudecarea cauzei

(1) Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedura aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal.
(2) In cazul in care rejudecarea cauzei se face de catre prima instanta , aceasta ia masuri pentru comunicarea catre inculpat a rechizitoriului.


Capitolul VI - Dispozitii privind asigurarea unei practici judiciare unitare



Sectiunea 1 - Recursul in interesul legii


Art. 465. Cererea de recurs in interesul legii

(1) Recursul in interesul legii este calea extraordinara de atac prin care se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii.
(2) Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu ori la cererea ministrului justitiei, sau colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtilor de apel ori al parchetelor de pe langa curtile de apel poate sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.
(3) Cererea trebuie sa cuprinda solutiile diferite date problemei de drept si motivarea acestora, jurisprudenta Curtii Constitutionale, a Curtii Europene a Drepturilor Omului sau, dupa caz, a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, opiniile exprimate in doctrina, relevante in domeniu, precum si solutia ce se propune a fi pronuntata in recursul in interesul legii.
(4) Cererea de recurs in interesul legii trebuie sa fie insotita, sub sanctiunea respingerii ca inadmisibila, de copii ale hotararilor judecatoresti definitive din care rezulta ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit de instantele judecatoresti.

Art. 466. Conditii de admisibilitate
Recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii.

Art. 467. Judecarea recursului in interesul legii

(1) Recursul in interesul legii se judeca de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(2) La primirea cererii, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie desemneaza trei judecatori, din cadrul Sectiei penale a instantei, pentru a intocmi un raport asupra recursului in interesul legii.
(3) In vederea intocmirii raportului, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la solicitarea judecatorilor desemnati cu intocmirea raportului, poate solicita unor specialisti recunoscuti opinia scrisa asupra problemelor de drept solutionate diferit.
(4) Raportul cuprinde solutiile diferite date problemei de drept si motivarea pe care acestea se fundamenteaza, jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a Curtii Europene a Drepturilor Omului sau, dupa caz, a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, opiniile exprimate in doctrina, relevante in domeniu, precum si opinia specialistilor consultati. Totodata, judecatorii raportori intocmesc si motiveaza proiectul solutiei ce se propune a fi data recursului in interesul legii.
(5) Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie fixeaza termenul de judecata. Sedinta Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie se convoaca de presedintele instantei, cu cel putin 20 de zile inainte de desfasurarea acesteia. Odata cu convocarea, fiecare judecator primeste o copie a raportului si a proiectului solutiei propuse.
(6) La sedinta participa toti judecatorii in functie ai instantei, cu exceptia celor care din motive obiective nu pot participa. Sedinta are loc in prezenta a cel putin 2/3 din numarul judecatorilor in functie.
(7) Recursul in interesul legii se sustine in fata Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau procurorul desemnat de acesta, de catre judecatorul desemnat de colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv al curtii de apel sau de catre procurorul desemnat de colegiul de conducere parchetului de pe langa curtea de apel.
(8) Recursul in interesul legii se judeca in cel mult 3 luni de la data sesizarii instantei, iar solutia se adopta cu votul majoritatii judecatorilor prezenti. Abtinerea de la vot este interzisa.

Art. 468. Continutul hotararii si efectele ei

(1) Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie se pronunta asupra cererii de recurs in interesul legii prin decizie.
(2) Decizia se pronunta numai in interesul legii si nu are efecte asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.
(3) Decizia se motiveaza in termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(4) Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.


Sectiunea 2 - Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept


Art. 469. Obiectul sesizarii
Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o problema de drept de care depinde solutionarea cauzei respective a fost dezlegata diferit in practica instantelor, va putea solicita sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prealabila prin care sa dea rezolvare problemei de drept cu care a fost sesizata.

Art. 470. Procedura de judecata

(1) Sesizarea sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se face, din oficiu sau la cererea partilor, dupa dezbateri contradictorii si daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 469, prin incheiere, care nu este supusa nici unei cai de atac. Cererea partilor trebuie sa fie insotita sub sanctiunea respingerii ca inadmisibila de prezentarea dezlegarilor diferite in practica instentelor a problemei de drept sesizate.
(2) Prin aceeasi incheiere se poate suspenda judecarea cauzei pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea problemei de drept. In cazul in care inculpatul se afla in arest la domiciliu sau este arestat preventiv, se aplica in mod corespunzator prevederile art. 207 pe toata durata suspendarii.
(3) La primirea sesizarii, presedintele sectiei va desemna un judecator, pentru a intocmi un raport asupra problemei de drept supuse judecatii. Dispozitiile art. 467 alin. (3)-
(6) se aplica in mod corespunzator.
(4) Raportul va fi comunicat partilor, care, in termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, in scris, prin avocat, concluzii privind problema de drept supusa judecatii.
(5) Sesizarea se judeca fara citarea partilor in cel mult trei luni de la data investirii sectiei, iar solutia se adopta cu jumatate plus unu din numarul judecatorilor prezenti. Nu se admit abtineri de la vot.

Art. 471. Continutul si efectele hotararii

(1) Asupra sesizarii sectia se pronunta prin decizie, numai cu privire la problema de drept supusa dezlegarii.
(2) Dispozitiile art. 468 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
(3) Dezlegarea data problemelor de drept este obligatorie pentru instante, inclusiv in cauza in legatura cu care s-a ridicat problema de drept, de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.


Titlul IV - PROCEDURI SPECIALE



Capitolul I - Acordul de recunoastere a vinovatiei


Art. 472. Titularii acordului de recunoastere a vinovatiei si limitele acestuia

(1) In cursul urmaririi penale, dupa punerea in miscare a actiunii penale, inculpatul si procurorul pot incheia un acord de recunoastere a vinovatiei.
(2) Acordul de recunoastere a vinovatiei poate fi initiat atat de catre procuror, cat si de catre inculpat.
(3) Limitele incheierii acordului de recunoastere a vinovatiei se stabilesc prin avizul prealabil si scris al procurorului ierarhic superior.
(4) Daca actiunea penala s-a pus in miscare fata de mai multi inculpati, se poate incheia un acord de recunoastere a vinovatiei distinct cu fiecare dintre acestia.
(5) Inculpatii minori nu pot incheia acorduri de recunoastere a vinovatiei .

Art. 473. Obiectul acordului de recunoastere a vinovatiei
Acordul de recunoastere a vinovatiei are ca obiect recunoasterea comiterii faptei si acceptarea incadrarii juridice pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala si priveste felul si cuantumul pedepsei, precum si forma de executare a acesteia.

Art. 474. Conditiile incheierii acordului de recunoastere a vinovatiei

(1) Acordul de recunoastere a vinovatiei se poate incheia numai cu privire la infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a inchisorii de cel mult 5 ani.
(2) Acordul de recunoastere a vinovatiei se incheie atunci cand, din probele administrate, rezulta suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala si cu privire la vinovatia inculpatului.
(3) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii.
(4) Dupa incheierea acordului, procurorul si inculpatul nu pot reveni asupra acestuia.

Art. 475. Forma acordului de recunoastere a vinovatiei
(1) Acordul de recunoastere a vinovatiei se incheie in forma scrisa.
(2) In situatia in care se incheie acord de recunoastere a vinovatiei procurorul nu mai intocmeste rechizitoriu.

Art. 476. Continutul acordului de recunoastere a vinovatiei
Acordul de recunoastere a vinovatiei cuprinde:
a) data si locul incheierii;
b) numele, prenumele si calitatea celor intre care se incheie;
c) date privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art.105 alin.(1);
d) descrierea faptei ce formeaza obiectul acordului;
e) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;
f) probele si mijloacele de proba;
g) declaratia expresa a inculpatului recunoastere comiterea faptei si accepta incadrarea juridica pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala;
h) cererile procurorului;
i) semnaturile procurorului si ale inculpatului.

Art. 477. Sesizarea instantei cu acordul de recunoastere a vinovatiei

(1) Dupa incheierea acordului de recunoastere a vinovatiei procurorul sesizeaza instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond si trimite acesteia acordul de recunoastere a vinovatiei, insotit de dosarul de urmarire penala.
(2) In situatia in care se incheie acordul numai cu privire la unele dintre fapte sau numai cu privire la unii dintre inculpati, iar pentru celelalte fapte sau inculpati se dispune trimiterea in judecata, sesizarea instantei se face separat. Procurorul inainteaza instantei numai actele de urmarire penala care se refera la faptele si persoanele care au facut obiectul acordului de recunoastere a vinovatiei
(3) In cazul in care sunt incidente dispozitiile art. 22 alin. (1) procurorul inainteaza instantei acordul de recunoastere a vinovatiei insotit de tranzactie sau de acordul de mediere.

Art. 478. Procedura in fata instantei
Instanta se pronunta asupra acordului de recunoastere a vinovatiei prin sentinta, in urma unei proceduri necontradictorii, in sedinta publica, dupa ascultarea procurorului, a inculpatului si avocatului acestuia, precum si a partii civile, daca este prezenta.

Art. 479. Solutiile instantei

(1) Instanta, analizand acordul, pronunta una din urmatoarele solutii:
(a) admite acordul de recunoastere a vinovatiei si dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsa ce nu poate fi mai mare decat cea solicitata de procuror, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 474 – 476 cu privire la toate faptele retinute in sarcina inculpatului, care au facut obiectul acordului.
(b) respinge acordul de recunoastere a vinovatiei si trimite dosarul procurorului in vederea continuarii urmaririi penale, daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 474 - 476.
(2) Instanta poate admite acordul de recunoastere a vinovatiei numai cu privire la unii dintre inculpati.
(3) In situatia prevazuta in alin. (1) lit. b) , instanta se pronunta din oficiu cu privire la starea de arest a inculpatilor.

Art. 480. Solutionarea actiunii civile

(1) In cazul in care intre parti s-a incheiat tranzactie sau acord de mediere cu privire la actiunea civila, instanta ia act de aceasta prin sentinta.
(2) In celelalte cazuri instanta dispune disjungerea actiunii civile si trimiterea ei la instanta competenta potrivit legii civile.

Art. 481. Cuprinsul sentintei
Sentinta cuprinde in mod obligatoriu:
a) mentiunile din art. 369 alin.(4), 403 si art. 404;
b) fapta pentru care s-a incheiat acordul de recunoastere a vinovatiei si incadrarea juridica a acesteia.

Art. 482. Calea de atac

(1) Sentinta pronuntata potrivit art. 479 poate fi atacata cu apel in termen de 10 zile de la de la comunicare.
(2) Dispozitiile art. 474 alin. (3) sunt aplicabile si in calea de atac a apelului.


Capitolul II - Procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice


Art. 483. Dispozitii generale

(1) In cazul infractiunilor savarsite de persoanele juridice prevazute in art. 136 alin. (1) din Codul penal in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, dispozitiile Codului de procedura penala se aplica in mod corespunzator, cu derogarile si completarile prevazute in prezentul capitol.
(2) Sunt aplicabile in procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice si dispozitiile procedurii de camera preliminara, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 484. Obiectul actiunii penale
Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspunderea penala a persoanelor juridice care au savarsit infractiuni.

Art. 485. Reprezentarea persoanei juridice

(1) Persoana juridica este reprezentata la indeplinirea actelor procesuale si procedurale de reprezentantul sau legal.
(2) Daca pentru aceeasi fapta sau pentru fapte conexe s-a pus in miscare actiunea penala si impotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, acesta isi numeste un mandatar pentru a o reprezenta.
(3) In cazul prevazut la alin.(2), daca persoana juridica nu si-a numit un mandatar, acesta este desemnat de judecatorul de drepturi si libertati din randul practicienilor in insolventa, autorizati potrivit legii. Practicienilor in insolventa desemnati potrivit alin. (3) li se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 273 alin.(1),
(2) si (4) -
(6) .

Art. 486. Locul de citare a persoanei juridice
Persoana juridica se citeaza la sediul acesteia. Daca sediul este fictiv ori persoana juridica nu mai functioneaza la sediul declarat, iar noul sediu nu este cunoscut, citatia se afiseaza la sediul organului judiciar, potrivit fazei procesuale in care se afla cauza.

Art. 487. Masuri preventive

(1) Judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, la propunerea procurorului, poate dispune, daca exista motive temeinice care justifica suspiciunearezonabila ca persoana juridica a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si numai pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, una sau mai multe din urmatoarele masuri:
a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice, inceputa anterior sau in cursul urmaririi penale;
b) suspendarea fuziunii, a divizarii sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, inceputa anterior sau in cursul urmaririi penale;
c) interzicerea unor operatiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolventa persoanei juridice ;
d) interzicerea incheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar;
e) interzicerea desfasurarii activitatilor de natura celor cu ocazia carora a fost comisa infractiunea.
(2) In vederea asigurarii respectarii masurilor prevazute in alin. (1) lit.
a) - e), judecatorul de drepturi si libertati poate obliga persoana juridica la depunerea unei cautiuni constand intr-o suma de bani care nu poate fi mai mica de 10.000 lei. Cautiunea se restituie la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare pronuntata in cauza, daca persoana juridica a respectat masura sau masurile preventive, precum si in cazul in care, prin hotarare definitiva, s-a dispus achitarea persoanei juridice.
(3) Cautiunea nu se restituie in cazul nerespectarii de catre persoana juridica a masurii sau masurilor preventive luate, facandu-se venit la bugetul statului la data ramanerii definitive a hotararii pronuntate in cauza.
(4) Masurile preventive prevazute in alin. (1) pot fi dispuse pe o perioada de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputand depasi 60 de zile.
(5) Masurile preventive se dispun de judecatorul de drepturi si libertati prin incheiere motivata data in camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre persoana juridica si procuror, in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti si de la comunicare, pentru persoana juridica lipsa.
(8) Persoana juridica poate face contestatie numai impotriva incheierii prin care judecatorul de drepturi si libertati a dispus luarea uneia sau mai multor masuri preventive. Procurorul poate face contestatie numai impotriva incheierii prin care judecatorul de drepturi si libertati a respins propunerea de luare a uneia sau mai multor masuri preventive.
(9) Masurile preventive se revoca la cererea procurorului sau persoanei juridice, numai cand se constata ca nu mai exista temeiurile care au justificat luarea sau mentinerea acestora. Dispozitiile alin.(5)-
(7) se aplica in mod corespunzator. (10) Impotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate masurile prevazute de art. 266 si art. 283 alin.(2), iar fata de practicianul de insolventa, masura prevazuta de art. 283 alin. (2) . (11) Luarea masurilor preventive nu impiedica luarea masurilor asiguratorii conform art. 250-257.

Art. 488. Masurile asiguratorii
Fata de persoana juridica se pot lua, la cererea procurorului, masuri asiguratorii in vederea confiscarii speciale, repararii pagubei, produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii.

Art. 489. Procedura de informare

(1) Procurorul, in cursul urmaririi penale, comunica organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a persoanei juridice, la data dispunerii acestor masuri, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(2) Organele prevazute in alin. (1) sunt obligate sa comunice organului judiciar, in termen de 24 de ore de la data inregistrarii, in copie certificata, orice mentiune inregistrata de acestea cu privire la persoana juridica.
(3) Persoana juridica este obligata sa comunice organului judiciar, in termen de 24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social.
(4) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul luarii masurilor preventive fata de persoana juridica.
(5) Dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanta de executare comunica o copie de pe dispozitivul hotararii organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(6) Neindeplinirea, de indata sau pana la implinirea termenelor prevazute, a obligatiilor prevazute in alin.(2)-
(4) constituie abatere judiciara si se sanctioneaza cu amenda judiciara prevazuta in art. 283 alin.(4).

Art. 490. Interzicerea fuziunii, a divizarii, a reducerii capitalului social, a dizolvarii sau lichidarii
Dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare a persoanei juridice si pana la executarea pedepselor aplicate, nu se poate initia fuziunea, divizarea, dizolvarea, lichidarea sau reducerea capitalului social al acesteia.

Art. 491. Punerea in executare a pedepsei amenzii

(1) Persoana juridica condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
(2) Cand persoana juridica condamnata se gaseste in imposibilitatea de a achita integral amenda in termenul prevazut in alin.(1), instanta de executare, la cererea persoanei juridice, poate dispune esalonarea platii amenzii pe cel mult un an, in rate lunare.
(3) In cazul neindeplinirii obligatiei de plata a amenzii in termenul aratat in alin. (1) sau de neplata a unei rate potrivit esalonarii, instanta de executare comunica un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea sau esalonarea amenzii organelor competente, in vederea executarii acesteia potrivit procedurii de executare silita a creantelor fiscale.

Art. 492. Punerea in executare a pedepsei complementare a dizolvarii persoanei juridice

(1) O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa dizolvarii persoanei juridice se comunica, la data ramanerii definitive, instantei civile competente, care deschide procedura de lichidare si desemneaza lichidatorul din randul practicienilor in insolventa autorizati potrivit legii. Remunerarea lichidatorului se face din averea persoanei juridice sau, in cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit potrivit legii.
(2) Copia dispozitivului hotararii de condamnare se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

Art. 493. Punerea in executare a pedepsei complementare a suspendarii activitatii persoanei juridice
O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

Art. 494. Punerea in executare a pedepsei complementare a inchiderii unor puncte de lucru a persoanei juridice
O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa inchiderii unor puncte de lucru se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

Art. 495. Punerea in executare a pedepsei complementare a interzicerii persoanei juridice de a participa la procedurile de achizitii publice

(1) O copie de pe dispozitivul hotararii prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice se comunica, la data ramanerii definitive:
a) Oficiului registrului comertului, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate in registrul comertului;
b) Ministerului Justitiei, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate in registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial;
c) oricarei autoritati care tine evidenta persoanelor juridice, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate.
(2) O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

Art. 496. Punerea in executare a pedepsei complementare a afisarii sau publicarii hotararii de condamnare

(1) Un extras al hotararii de condamnare care priveste aplicarea pedepsei complementare se comunica, la data ramanerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a-l afisa in forma, locul si pentru perioada stabilite de instanta de judecata.
(2) Un extras al hotararii de condamnare care priveste aplicarea pedepsei complementare se comunica, la data ramanerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a publica hotararea in forma stabilita de instanta, pe cheltuiala proprie, prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comunicare audio-vizuale, desemnate de instanta.
(3) Persoana juridica condamnata inainteaza instantei de executare dovada inceperii executarii afisarii sau, dupa caz, dovada executarii publicarii hotararii de condamnare, in termen de 30 de zile de la comunicarea hotararii, dar nu mai tarziu de 10 zile de la inceperea executarii ori, dupa caz, de la executarea pedepsei principale.
(4) O copie de pe hotararea de condamnare, in intregime, sau un extras al acesteia se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

Art. 497. Supravegherea executarii pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice

(1) In caz de neexecutare cu rea credinta a pedepselor complementare aplicate persoanei juridice, instanta de executare aplica dispozitiile art.140 alin. (2) sau, dupa caz, art. 141 alin. (2) ori
(3) din Codul penal.
(2) Sesizarea instantei se face din oficiu, de catre judecatorul delegat al instantei de executare ori de catre organele carora li s-a comunicat hotararea definitiva de condamnare a persoanei juridice, potrivit art. 493 - 496.
(3) Persoana juridica este citata la judecata.
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Dupa concluziile procurorului si ascultarea persoanei juridice condamnate, instanta se pronunta prin sentinta.


Capitolul III - Procedura in cauzele cu infractori minori


Art. 498. Dispozitii generale
Urmarirea si judecarea infractiunilor savarsite de minori, precum si punerea in executare a hotararilor privitoare la acestia se fac potrivit procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile din prezentul capitol si din Sectiunea a 8-a a Capitolului I din Titlul V al Partii generale.

Art. 499. Persoanele chemate la organul de urmarire penala

(1) Cand suspectul sau inculpatul este un minor care nu a implinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, organul de urmarire penala citeaza parintii acestuia, ori dupa caz, pe tutore, curator sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla temporar minorul, serviciul de probatiune de pe langa tribunalul in circumscriptia caruia se afla instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta precum si directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului din localitatea unde se desfasoara audierea.
(2) Cand suspectul sau inculpatul este un minor care a implinit 16 ani, citarea persoanelor prevazute in alin. (1) se dispune numai daca organul de urmarire penala considera necesar.
(3) Neprezentarea persoanelor legal citate la ascultarea sau confruntarea minorului nu impiedica efectuarea acestor acte.

Art. 500.Referatul de evaluare a minorului

(1) In cauzele cu inculpati minori, organele de urmarire penala pot sa solicite, atunci cand considera necesar, efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe langa tribunalul in a carui circumscriptie teritoriala isi are locuinta minorul, potrivit legii.
(2) In cauzele cu inculpati minori, instanta de judecata are obligatia sa dispuna efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe langa tribunalul in a carui circumscriptie isi are locuinta minorul, potrivit legii. In situatia in care efectuarea referatului de evaluare a fost solicitata in cursul urmaririi penale, potrivit dispozitiilor alin.(1), dispunerea referatului de catre instanta este facultativa.
(3) Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului din perspectiva psiho-comportamentala.
(4) Referatul de evaluare se realizeaza in conformitate cu structura si continutul prevazute de legislatia speciala ce reglementeaza activitatea serviciilor de probatiune.
(5) Prin referatul de evaluare, serviciul de probatiune solicitat poate face propuneri motivate cu privire la masurile educative ce pot fi luate fata de minor.

Art. 501. Compunerea instantei

(1) Cauzele in care inculpatul este minor se judeca potrivit regulilor de competenta obisnuite, de catre judecatori anume desemnati potrivit legii.
(2) Instanta compusa potrivit dispozitiilor alin. (1) ramane competenta sa judece potrivit dispozitiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar daca intre timp inculpatul a implinit varsta de 18 ani.
(3) Inculpatul care a savarsit infractiunea in timpul cand era minor este judecat potrivit procedurii aplicabile in cauzele cu infractori minori, daca la data sesizarii instantei nu a implinit 18 ani.

Art. 502. Persoane chemate la judecarea minorilor

(1) La judecarea cauzei se citeaza serviciul de probatiune, parintii minorului, sau dupa caz, tutorele, curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul.
(2) Persoanele aratate in alin. (1) au dreptul si indatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar urma sa fie luate.
(3) Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecarea cauzei .

Art. 503. Desfasurarea judecatii

(1) Cauzele cu inculpati minori se judeca de urgenta si cu precadere.
(2) Sedinta de judecata este nepublica. Cu incuviintarea instantei, la desfasurarea judecatii pot asista, in afara de persoanele aratate in art. 502, si alte persoane.
(3) Cand inculpatul este minor cu varsta mai mica de 16 ani, instanta, daca apreciaza ca administrarea anumitor probe poate avea o influenta negativa asupra sa, poate dispune indepartarea lui din sedinta. In aceleasi conditii pot fi indepartate temporar din sala de judecata si parintii sau persoanele cu drept de reprezentare.
(4) La rechemarea in sala a persoanelor prevazute la alin. (3) presedintele completului le aduce la cunostinta actele esentiale efectuate in lipsa lor.
(5) Ascultarea minorului va avea loc o singura data iar reascultarea sa va fi admisa de judecator doar in cazuri temeinic justificate.

Art. 504. Inculpati minori cu majori

(1) Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori, si nu este posibila disjungerea, judecata are loc potrivit dispozitiilor art. 501 alin. (1) si dupa procedura obisnuita.
(2) Cu privire la inculpatii minori din aceste cauze, se aplica dispozitiile referitoare la procedura in cauzele cu infractori minori.

Art. 505. Punerea in executare a masurilor educative neprivative de libertate
In cazul in care s-a luat fata de minor vreuna din masurile educative neprivative de libertate, dupa ramanerea definitiva a hotararii se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului si chemarea reprezentantului serviciului de probatiune pentru punerea in executare a masurii luate.

Art. 506. Prelungirea sau inlocuirea masurilor educative neprivative de libertate

(1) Prelungirea masurii educative neprivative de libertate in cazul in care minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare si obligatiile impuse se dispune de instanta care a pronuntat aceasta masura.
(2) Inlocuirea masurii luata initial cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa ori inlocuirea masurii luata initial cu o masura educativa privativa de libertate pentru vreuna din cauzele prevazute in art. 124 din Codul penal, se dispune de instanta care a pronuntat aceasta masura.

Art. 507. Punerea in executare a internarii intr-un centru educativ

(1) In cazul in care s-a luat fata de minor masura educativa a internarii intr-un centru educativ, punerea in executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotarare organului de politie de la locul unde se afla minorul, dupa ramanerea definitiva a hotararii.
(2) Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului.
(3) Cu ocazia punerii in executare a masurii educative a internarii intr-un centru educativ, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.
(4) Daca minorul fata de care s-a luat masura educativa a internarii intr-un centru educativ nu este gasit, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si sesizeaza de indata organele competente pentru darea in urmarire precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se inainteaza centrului educativ in care se va face internarea.
(5) Copia de pe hotarare se preda cu ocazia executarii masurii, centrului educativ in care minorul este internat.
(6) Conducatorul centrului educativ comunica de indata instantei care a dispus masura, despre efectuarea internarii.

Art. 508. Punerea in executare a internarii intr-un centru de detentie

(1) Masura educativa a internarii minorului intr-un centru de detentie se pune in executare prin trimiterea unei copii a hotararii definitive prin care s-a luat aceasta masura organului de politie de la locul unde se afla minorul, cand acesta este liber, ori comandantului locului de detinere cand acesta este arestat preventiv.
(2) Odata cu punerea in executare a masurii educative a internarii minorului intr-un centru de detentie, judecatorul delegat va emite si ordinul prin care interzice minorului sa paraseasca tara. Dispozitiile privind intocmirea si continutul ordinului in cazul punerii in executare a pedepsei inchisorii se aplica in mod corespunzator.
(3) Daca executarea masurii revine organului de politie, dispozitiile art. 507 alin.(2),
(3) si (4) se aplica in mod corespunzator.
(4) Copia de pe hotarare se preda cu ocazia executarii masurii, centrului de detentie in care minorul este internat.
(5) Conducatorul centrului de detentie comunica de indata instantei care a dispus masura, despre efectuarea internarii.

Art. 509. Schimbari privind masura educativa a internarii intr-un centru educativ

(1) Mentinerea masurii internarii minorului intr-un centru educativ, prelungirea ori inlocuirea acesteia cu internarea intr-un centru de detentie in cazurile prevazute de art. 125 alin. (3) din Codul penal se dispune de instanta careia ii revine competenta sa judece noua infractiune sau infractiunea concurenta savarsita anterior.
(2) Inlocuirea internarii minorului cu masura educativa a asistarii zilnice, liberarea din centrul educativ la implinirea varstei de 18 ani se dispun, potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de catre instanta in a carei circumscriptie teritoriala se afla centrul educativ, corespunzatoare in grad instantei de executare. Revenirea asupra inlocuirii sau liberarii in cazul in care acesta nu respecta cu rea-credinta conditiile de executare a masurii educative ori obligatiile impuse, se dispun din oficiu sau la sesizarea serviciului de probatiune, de instanta care a judecat cauza in prima instanta.
(3) In cazul prevazut de art. 125 alin. (7) din Codul penal revenirea asupra inlocuirii se dispune de instanta careia ii revine competenta sa judece noua infractiune savarsita de minor.

Art. 510. Schimbari privind masura educativa a internarii intr-un centru de detentie

(1) Prelungirea masurii internarii minorului in centrul de detentie in cazurile prevazute de art. 126 alin. (3) din Codul penal se dispune de instanta careia ii revine competenta sa judece noua infractiune sau infractiunea concurenta savarsita anterior.
(2) Inlocuirea internarii minorului cu masura educativa a asistarii zilnice, liberarea din centrul de detentie la implinirea varstei de 18 ani se dispun, potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de instanta in a carei circumscriptie teritoriala se afla centrul de detentie, corespunzatoare in grad instantei de executare. Revenirea asupra inlocuirii sau liberarii in cazul in care acesta nu respecta cu rea-credinta conditiile de executare a masurii educative ori obligatiile impuse, se dispune din oficiu sau la sesizarea serviciului de probatiune, de instanta care a judecat in prima instanta pe minor.
(3) In cazul prevazut de art. 126 alin. (7) din Codul penal revenirea asupra inlocuirii si prelungirea duratei internarii se dispune de instanta careia ii revine competenta sa judece noua infractiune savarsita de minor.

Art. 511. Schimbarea regimului de executare
In cazurile prevazute de art. 127 din Codul penal continuarea executarii masurii educative privative de libertate intr-un penitenciar de catre persoana internata care a implinit varsta de 18 ani se poate dispune potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de instanta in a carei circumscriptie teritoriala se afla centrul educativ sau centrul de detentie, corespunzatoare in grad instantei de executare.

Art. 512. Amanarea sau intreruperea executarii masurilor privative de libertate
Executarea masurii educative a internarii intr-un centru educativ sau a masurii educative a internarii intr-un centru de detentie, poate fi amanata sau intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute de lege.

Art. 513 .Dispozitii privind apelul
Dispozitiile referitoare la judecata in prima instanta in cauzele privitoare la infractiuni savarsite de minori se aplica in mod corespunzator si la judecata in apel.


Capitolul IV - Procedura darii in urmarire


Art. 514. Darea in urmarire

(1) Darea in urmarire se solicita si se dispune pentru identificarea, cautarea, localizarea si prinderea unei persoane in scopul aducerii acesteia in fata organelor judiciare ori punerii in executare a anumitor hotarari judecatoresti.
(2) Darea in urmarire se solicita si se dispune in urmatoarele cazuri:
a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventiva, un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, o masura educativa privativa de libertate, masura internarii medicale sau masura expulzarii, intrucat persoana fata de care s-a luat una dintre aceste masuri nu a fost gasita;
b) persoana a evadat din starea legala de retinere sau detinere ori a fugit dintr-un centru educativ, centru de detentie sau din unitatea in care executa masura internarii medicale;
c) in vederea depistarii unei persoane urmarite international despre care exista date ca se afla in Romania.
(3) Darea in urmarire se solicita de:
a) organul de politie care a constatat imposibilitatea executarii masurii prevazute la alin. (2) lit.a);
b) administratia locului de detinere, centrul educativ sau unitatea medicala prevazuta in alin. (2) lit.b);
c) organul judiciar competent potrivit legii speciale, in cazul prevazut in alin. (2) lit.c);
(4) Darea in urmarire se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Politiei Romane.
(5) Ordinul de dare in urmarire se comunica in cel mai scurt timp organelor competente sa elibereze pasaportul, care au obligatia sa refuze eliberarea pasaportului sau, dupa caz, sa ridice provizoriu pasaportul pe durata masurii, precum si organelor de frontiera pentru darea in consemn.
(6) De asemenea, ordinul de dare in urmarire se comunica in copie:
a) celui in fata caruia urmeaza sa fie adusa persoana urmarita in momentul prinderii;
b) organului judiciar competent care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei date in urmarire.

Art. 515. Urmarirea

(1) Ordinul de dare in urmarire se pune in executare de indata de catre structurile competente ale Ministerului Administratiei si Internelor care vor desfasura, la nivel national, activitati de identificare, cautare, localizare si prindere a persoanei urmarire.
(2) Institutiile publice sunt obligate sa sprijine, in conditiile legii si conform competentelor legale, organele de politie care efectueaza urmarirea unei persoane date in urmarire.
(3) Activitatea de urmarire a unei persoane arestate preventiv, desfasurata de organele de politie, este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul parchetului de pe langa curtea de apel in a carui circumscriptie se afla sediul instantei competente care a solutionat in fond propunerea de arestare preventiva. Cand mandatul de arestare preventiva a fost emis intr-o cauza de competenta parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, supravegherea activitatii de urmarire revine procurorului care efectueaza sau a efectuat urmarirea penala in cauza.
(4) In celelalte cazuri activitatea de urmarire a persoanelor date in urmarire este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul parchetului de pe langa curtea de apel in a carui circumscriptie se afla sediul instantei de executare ori al altei instante competente potrivit legii speciale.

Art. 516. Activitati ce pot fi efectuate in procedura urmaririi

(1) In vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor date in urmarire pot fi efectuate, in conditiile prevazute de lege, urmatoarele activitati:
a) supravegherea tehnica;
b) retinerea, predarea si perchezitionarea corespondentei si a obiectelor;
c) perchezitia;
d) ridicarea de obiecte sau inscrisuri;
e) monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare.
(2) Activitati prevazute in alin. (1) lit.a), b),
c) si e) pot fi efectuate numai:
a) in baza mandatului emis de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta de executare si cu respectarea procedurii prevazute in art. 137, respectiv art. 145;
b) numai in baza mandatului emis de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta potrivit legii speciale, cu respectarea procedurii prevazute de art.155 - 158, in cazurile prevazute in art. 514 alin. (2) lit.c).
(3) Activitatile prevazute in alin. (1) lit. d) pot fi efectuate numai cu autorizarea procurorului care supravegheaza activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea persoanei date in urmarire.

Art. 517. Supravegherea tehnica in procedura darii in urmarire

(1) Supravegherea tehnica poate fi dispusa pe o durata de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, daca acesta apreciaza ca identificarea, cautarea, localizarea si prinderea persoanelor date in urmarire nu pot fi facute prin alte mijloace ori ar fi mult intarziate.
(2) Dispozitiile art. 137 - 141 se aplica in mod corespunzator.
(3) Prelungirea mandatului de supraveghere tehnica in procedura darii in urmarire se face potrivit dispozitiilor art. 142, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 518. Monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare

(1) Monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare, in vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor date in urmarire, poate fi dispusa pe o durata de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta.
(2) Dispozitiile art. 137 se aplica in mod corespunzator.
(3) Masura poate fi reinnoita, inainte sau dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Durata totala a monitorizarii, cu privire la aceeasi persoana, pentru prinderea unei persoane urmarite nu poate depasi 120 de zile in aceeasi cauza.
(4) Procurorul solicita judecatorului de drepturi si libertati incetarea imediata a activitatii de supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora, daca nu mai exista motivele care au justificat-o.

Art. 519. Revocarea urmaririi

(1) Urmarirea se revoca in momentul prinderii persoanei urmarite sau atunci cand au disparut temeiurile care au justificat darea in urmarire.
(2) Revocarea se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Politiei Romane, care se transmite in copie, de indata:
a) parchetului competent care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei date in urmarire;
b) organele competente sa elibereze pasaportul si organelor de frontiera.
(3) Procurorul care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei date in urmarire solicita de indata judecatorului de drepturi si libertati, incetarea activitatilor de supraveghere luate conform art. 517 si 518.


Capitolul V - Procedura reabilitarii


Art. 520. Reabilitarea
Reabilitarea are loc fie de drept, in cazurile prevazute de art. 151 sau 165 din Codul Penal, fie la cerere, acordata de instanta de judecata, in conditiile prevazute in prezentul capitol.

Art. 521. Reabilitarea de drept

(1) La implinirea termenului de 3 ani prevazut de art. 165 din Codul penal, daca persoana condamnata nu a mai savarsit o alta infractiune, autoritatea care tine evidenta cazierului judiciar va sterge din oficiu mentiunile privind pedeapsa aplicata condamnatului.
(2) La implinirea termenului de 3 ani prevazut de art. 151 din Codul penal, organul care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organul care a inregistrat persoana juridica va sterge din oficiu mentiunile privind pedeapsa aplicata persoanei juridice.

Art. 522. Reabilitarea judecatoreasca
Competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti este fie instanta care a judecat in prima instanta cauza in care s-a pronuntat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie domiciliaza condamnatul, sau in care a avut ultimul domiciliu, daca la data introducerii cererii domiciliaza in strainatate.

Art. 523. Cererea de reabilitare

(1) Cererea de reabilitare judecatoreasca se formuleaza de catre condamnat, iar dupa moartea acestuia, de sot sau de rudele apropiate. Sotul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornita anterior decesului.
(2) Reabilitarea judecatoreasca se dispune in cazurile si conditiile prevazute de art. 166 si 168 din Codul penal.
(3) In cerere trebuie sa se mentioneze :
a) adresa condamnatului, iar cand cererea este facuta de alta persoana, adresa acesteia;
b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea si fapta pentru care a fost pronuntata acea condamnare;
c) localitatile unde condamnatul a locuit si locurile de munca din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei si pana la introducerea cererii, iar in cazul cand executarea pedepsei a fost prescrisa, de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la introducerea cererii;
d) temeiurile cererii;
e) indicatii utile pentru identificarea dosarului si orice alte date pentru solutionarea cererii.
(4) La cerere se anexeaza actele din care reiese ca sunt indeplinite conditiile reabilitarii.

Art. 524. Masuri premergatoare
Dupa fixarea termenului de solutionare a cererii de reabilitare se dispune citarea persoanei care a solicitat reabilitarea si a persoanelor a caror ascultare instanta o considera necesara, se iau masuri pentru aducerea dosarului in care s-a pronuntat condamnarea si se solicita copia fisei cazierului judiciar al condamnatului.

Art. 525. Respingerea cererii pentru lipsa conditiilor de forma si fond

(1) Cererea de reabilitare se respinge pentru neindeplinirea conditiilor de forma si fond in urmatoarele cazuri:
a) a fost introdusa inainte de termenul legal;
b) lipseste mentiunea prevazuta in art. 523 alin. (3) lit.
a) si petitionarul nu s-a prezentat la termenul de infatisare;
c) lipseste vreuna din mentiunile prevazute in art. 523 alin. (3) lit.
b) -
e) si petitionarul nu a completat cererea la termenul de infatisare si nici la termenul ce i s-a acordat in vederea completarii.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit.a), cererea poate fi repetata dupa implinirea termenului legal, iar in cazurile prevazute la lit.
b) si c), oricand.
(3) In cazul prescriptiei executarii pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare persoana prevazuta in art. 523 alin. (1) daca lipsa executarii este imputabila persoanei condamnate.

Art. 526. Solutionarea cererii

(1) La termenul fixat, in sedinta nepublica, instanta asculta persoanele citate prezente, concluziile procurorului si ale petitionarului si verifica daca sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru admiterea reabilitarii.
(2) Daca inainte de solutionarea cererii de reabilitare, fata de condamnat a fost pusa in miscare actiunea penala pentru alta infractiune, examinarea cererii se suspenda pana la solutionarea definitiva a acelei cauze.

Art. 527. Situatii privind despagubirile civile

(1) Cand condamnatul sau persoana care a facut cererea de reabilitare dovedeste ca nu i-a fost cu putinta sa achite despagubirile civile si cheltuielile judiciare, instanta, apreciind imprejurarile, poate dispune reabilitarea sau poate sa acorde un termen pentru achitarea in intregime sau in parte suma datorata.
(2) Termenul prevazut in alin. (1) nu poate depasi 6 luni.
(3) In caz de obligatie solidara, instanta fixeaza suma ce trebuie achitata, in vederea reabilitarii, de condamnat sau de urmasii sai.
(4) Drepturile acordate partii civile prin hotararea de condamnare nu se modifica prin hotararea data asupra reabilitarii.

Art. 528. Contestatia
Hotararea prin care instanta rezolva cererea de reabilitare este supusa contestatiei in termen de 10 zile de la comunicare, care se solutioneaza de instanta ierarhic superioara. Judecarea contestatiei la hotararea primei instante se face in sedinta nepublica, cu citarea petentului. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instantei prin care se solutioneaza contestatia este definitiva.

Art. 529. Anularea reabilitarii

(1) In cazurile prevazute la art. 171 din Codul penal instanta prevazuta in art. 522 dispune anularea reabilitarii, din oficiu sau la cererea procurorului.
(2) Dispozitiile art. 526 se aplica in mod corespunzator.

Art. 530. Mentiuni despre reabilitare
Dupa ramanerea definitiva a hotararii de reabilitare sau de anulare a acesteia, instanta dispune sa se faca mentiune despre aceasta pe hotararea prin care s-a pronuntat condamnarea.


Capitolul VI - Procedura repararii pagubei materiale sau a daunei morale in caz de eroare judiciara sau in caz de privare nelegala de libertate ori in alte cazuri


Art. 531. Dreptul la repararea pagubei in caz de eroare judiciara

(1) Persoana care a fost condamnata definitiv, indiferent daca pedeapsa aplicata sau masura educativa privativa de libertate a fost sau nu pusa in executare, are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, in cazul in care in urma rejudecarii cauzei, dupa anularea sau desfiintarea hotararii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul redeschiderii procesului penal cu privire la condamnatul judecat in lipsa daca dupa rejudecare s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare.
(3) Persoana prevazuta in alin. (1) si persoana prevazuta in alin. (2) nu va fi indreptatita sa ceara repararea de catre stat a pagubei suferite daca, prin declaratii mincinoase ori in orice alt fel, a determinat condamnarea, in afara cazurilor in care a fost obligata sa procedeze astfel.
(4) Nu este indreptatita la repararea pagubei nici persoana condamnata careia ii este imputabila in tot, sau in parte nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut sau recent descoperit.

Art. 532. Dreptul la repararea pagubei in cazul privarii nelegale de libertate

(1) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata nelegal de libertate.
(2) Privarea nelegala de libertate trebuie sa fie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului, prin incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati sau a judecatorului de camera preliminara, precum si prin incheierea definitiva sau hotararea definitiva a instantei de judecata investita cu judecarea cauzei.

Art. 533. Felul si intinderea reparatiei

(1) La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii nelegale de libertate, precum si de consecintele produse, asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate, ori asupra celui aflat in situatia prevazuta de art. 531.
(2) Reparatia consta in plata unei sume de bani sau in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel retinut sau arestat nelegal sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala.
(3) La alegerea felului reparatiei si la intinderea acesteia se va tine seama de situatia celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse.
(4) Persoanelor indreptatite la repararea pagubei, care inainte de privarea de libertate ori de incarcerare ca urmare a punerii in executare a unei pedepse ori masuri educative privative de libertate erau incadrate in munca, li se calculeaza, la vechimea in munca stabilita potrivit legii, si timpul cat au fost private de libertate.
(5) Reparatia este in toate cazurile, suportata de stat, prin Ministerul Finantelor Publice.

Art. 534.Actiunea pentru repararea pagubei

(1) Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita, potrivit art. 531–532 , iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa la data decesului.
(2) Actiunea poate fi introdusa in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a hotararii instantei de judecata, precum si a ordonantei sau incheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciara, respectiv privarea nelegala de libertate.
(3) Pentru obtinerea repararii pagubei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului in a carei circumscriptie domiciliaza, chemand in judecata civila statul, care este citat prin Ministerul Finantelor Publice.
(4) Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru.

Art. 535. Actiunea in regres

(1) In cazul in care repararea pagubei a fost acordata potrivit art. 534, cat si in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala pentru vreunul din cazurile prevazute in art. 531 - 532, actiunea in regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi indreptata impotriva persoanei care, cu rea - credinta sau din culpa grava a provocat situatia generatoare de daune sau impotriva institutiei la care aceasta este asigurata pentru despagubiri in caz de prejudicii provocate in exercitiul profesiunii.
(2) Statul trebuie sa dovedeasca in cadrul actiunii in regres, prin ordonanta procurorului sau hotarare penala definitiva, ca cel asigurat in conditiile alin. (1) a produs cu rea-credinta sau culpa grava profesionala, eroarea judiciara sau privarea nelegala de libertate cauzatoare de prejudicii.


Capitolul VII - Procedura in caz de disparitie a dosarelor judiciare si a inscrisurilor judiciare


Art. 536. Constatarea disparitiei dosarului sau inscrisului

(1) In cazul disparitiei unui dosar judiciar sau a unui inscris care apartine unui astfel de dosar, organul de urmarire penala sau presedintele instantei la care se gasea dosarul sau inscrisul intocmeste un proces verbal prin care constata disparitia si arata masurile care s-au luat pentru gasirea lui.
(2) In baza procesului-verbal se procedeaza potrivit dispozitiilor prevazute in prezentul capitol.

Art. 537. Obiectul procedurii speciale

(1) Cand dosarul sau inscrisul disparut este reclamat de un interes justificat si nu poate fi refacut potrivit procedurii obisnuite, procurorul prin ordonanta sau instanta de judecata prin incheiere dispune, dupa caz, inlocuirea sau reconstituirea dosarului sau inscrisului cu privire la care s-a constatat disparitia.
(2) Instanta se pronunta prin incheiere, fara citarea partilor, afara de cazul cand instanta considera necesara chemarea acestora.
(3) Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac.

Art. 538. Competenta in cazul inlocuirii sau reconstituirii

(1) Inlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata inaintea careia cauza se gaseste pendinte, iar in cauzele definitiv solutionate, de instanta la care dosarul se gaseste in conservare.
(2) Cand constatarea disparitiei s-a facut de un organ de urmarire penala sau de o instanta de judecata, altele decat cele aratate in alin.(1), organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a constatat disparitia trimite organului de urmarire penala sau instantei de judecata competente toate materialele necesare efectuarii inlocuirii ori reconstituirii inscrisului disparut.
(3) In cazul disparitiei unui dosar judiciar in cursul procedurii de camera preliminara, inlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de instanta in cadrul careia functioneaza camera preliminara.

Art. 539. Inlocuirea inscrisului

(1) Inlocuirea inscrisului disparut are loc atunci cand exista copii oficiale de pe acel inscris. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata ia masuri pentru obtinerea copiei.
(2) Copia obtinuta tine locul inscrisului original pana la gasirea acestuia.
(3) Persoanei sau autoritatii care a predat copia oficiala i se elibereaza o copie certificata de pe aceasta.

Art. 540. Reconstituirea inscrisului sau dosarului

(1) Cand nu exista o copie oficiala de pe inscrisul disparut, se procedeaza la reconstituirea acestuia.
(2) Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea inscrisurilor pe care le continea .
(3) In vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de proba prevazute de lege.
(4) Rezultatul reconstituirii se constata, dupa caz, prin ordonanta procurorului sau prin hotararea instantei data cu citarea partilor, dupa ascultarea acestora si a procurorului.
(5) Neprezentarea partilor legal citate nu impiedica judecarea cauzei.
(6) Hotararea de reconstituire este supusa apelului.
(7) Impotriva ordonantei procurorului privind rezultatul reconstituirii, orice persoana care justifica un interes legitim poate face plangere, dispozitiile art. 335-338 aplicandu-se in mod corespunzator.


Capitolul VIII - Procedura privind cooperarea judiciara internationala si punerea in aplicare a tratatelor internationale in materie penala


Sectiunea 1 - Dispozitii generale


Art. 541. Dispozitii privind asistenta judiciara internationala
Cooperarea judiciara internationala va fi solicitata sau acordata in conformitate cu dispozitiile tratatelor internationale interesand cooperarea judiciara internationala in materie penala la care Romania este parte precum si cu dispozitiile cuprinse in legea speciala si in prezentul capitol, daca in tratatele internationale nu se prevede altfel.

Sectiunea 2 - Recunoasterea unor acte judiciare straine


Art. 542. Executarea dispozitiilor civile dintr-o hotarare judecatoreasca penala straina
Executarea dispozitiilor civile dintr-o hotarare judecatoreasca penala straina se face potrivit regulilor prevazute pentru executarea hotararilor civile straine.


Titlul V - EXECUTAREA HOTARARILOR PENALE



Capitolul I - Dispozitii generale


Art. 543. Hotarari executorii

(1) Hotararile instantelor penale devin executorii la data cand au ramas definitive.
(2) Hotararile nedefinitive sunt executorii atunci cand legea dispune aceasta.

Art. 544. Ramanerea definitiva a hotararii primei instante
Hotararile primei instante raman definitive:
1. la data pronuntarii, cand hotararea nu este supusa contestatiei sau apelului;
2. la data expirarii termenului de apel sau de introducere a contestatiei:
a) cand nu s-a declarat apel sau contestatie in termen;
b) cand apelul sau, dupa caz, contestatia declarata a fost retrasa inauntrul termenului.
3. la data retragerii apelului sau, dupa caz, a contestatiei, daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de apel sau de introducere a contestatiei.
4. la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins apelul sau, dupa caz, a contestatiei.

Art. 545. Ramanerea definitiva a hotararii instantei de apel si a hotararii pronuntate in calea de atac a contestatiei

(1) Hotararea instantei de apel ramane definitiva la data pronuntarii acesteia, atunci cand apelul a fost admis si procesul a luat sfarsit in fata instantei de apel.
(2) Hotararea pronuntata in calea de atac a contestatiei ramane definitiva la data pronuntarii acesteia, atunci cand contestatia a fost admisa si procesul a luat sfarsit in fata instantei care o judeca.

Art. 546. Instanta de executare

(1) Hotararea instantei penale, ramasa definitiva la prima instanta de judecata sau la instanta ierarhic superioara ori la instanta de apel, se pune in executare de catre prima instanta de judecata.
(2) Hotararile pronuntate in prima instanta de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie se pun in executare, dupa caz, de Tribunalul Municipiului Bucuresti sau de tribunalul militar.
(3) Cand hotararea ramane definitiva in fata instantei de apel sau in fata instantei ierarhic superioare, aceasta trimite instantei de executare un extras din acea hotarare, cu datele necesare punerii in executare, in ziua pronuntarii hotararii de catre instanta de apel sau, dupa caz, de catre instanta ierarhic superioara.
(4) Dispozitiile alin. (1) -
(3) sunt aplicabile si in cazul hotararilor nedefinitive, dar executorii, cu exceptia celor privind masurile de siguranta, masurile asiguratorii si masurile preventive, care se pun in executare, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau de instanta care le-a dispus.
(5) Cand hotararea instantei de apel a fost modificata prin hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in recurs in casatie, Inalta Curte de Casatie si Justitie procedeaza potrivit alin.(3).

Art. 547. Judecatorul delegat cu executarea

(1) Instanta de executare deleaga pe unul sau mai multi din judecatorii sai, pentru efectuarea punerii in executare.
(2) Daca la punerea in executare a hotararii sau in cursul executarii se iveste vreo nelamurire sau impiedicare la executare, judecatorul delegat cu executarea poate sesiza instanta de executare, care va proceda potrivit dispozitiilor art.589 si 590.


Capitolul II - Punerea in executare a hotararilor


Sectiunea 1 - Punerea in executare a pedepselor principale


Art. 548. Punerea in executare a pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata si a pedepsei accesorii

(1) Pedeapsa inchisorii si pedeapsa detentiunii pe viata se pun in executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecatorul delegat cu executarea in ziua ramanerii definitive a hotararii la instanta de fond sau, dupa caz, in ziua primirii extrasului prevazut in art.546 alin.(3), se intocmeste in trei exemplare si cuprinde: denumirea instantei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului, numarul si data hotararii care se executa si denumirea instantei care a pronuntat-o, pedeapsa pronuntata si textul de lege aplicat, pedeapsa accesorie aplicata, timpul retinerii si arestarii preventive ori a arestului la domiciliu sau al internarii medicale, care s-a dedus din durata pedepsei, mentiunea daca cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare si de detinere, semnatura judecatorului delegat, precum si stampila instantei de executare.
(2) In cazul in care cel condamnat se afla in stare de libertate, odata cu emiterea mandatului de executare a pedepsei inchisorii sau a pedepsei detentiunii pe viata, judecatorul delegat cu executarea emite si un ordin prin care interzice condamnatului sa paraseasca tara. Ordinul se intocmeste in trei exemplare si cuprinde: denumirea instantei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului, pedeapsa pronuntata impotriva acestuia, numarul si data hotararii de condamnare, denumirea instantei care a pronuntat-o, numarul mandatului de executare a pedepsei emis pe numele condamnatului, dispozitia de interzicere a parasirii tarii, semnatura judecatorului delegat, precum si stampila instantei de executare.

Art. 549. Trimiterea spre executare a mandatului

(1) Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare, se trimit doua exemplare, dupa caz, organului de politie, cand condamnatul este liber, sau, dupa caz, comandantului locului de detinere, cand condamnatul este arestat.
(2) Pentru aducerea la indeplinire a ordinului de interzicere a parasirii tarii, se trimite de indata cate un exemplar organului competent sa elibereze pasaportul si Inspectoratului General al Politiei de Frontiera.
(3) In cazul in care cel condamnat se afla in stare de libertate, organele de executare prevazute in alin. (1) si (2) au obligatia de a lua masurile prevazute de lege in vederea punerii in executare a mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de interzicere a parasirii tarii, in ziua primirii acestora.

Art. 550. Executarea mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de interzicere a parasirii tarii

(1) Pe baza mandatului de executare organul de politie procedeaza la arestarea condamnatului. Celui arestat i se inmaneaza un exemplar al mandatului si este dus la locul de detinere cel mai apropiat, unde organul de politie preda celalalt exemplar al mandatului de executare.
(2) In vederea punerii in executare a mandatului emis in executarea unei hotarari definitive de condamnare, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.
(3) Dispozitiile art.229 privind luarea masurilor de ocrotire sunt aplicabile in mod corespunzator, obligatia de incunostintare revenind organului de politie.
(4) Daca persoana impotriva careia s-a emis mandatul nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea in urmarire, precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal impreuna cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instantei care a emis mandatul.
(5) Daca persoana condamnata refuza sa se supuna mandatului sau incearca sa fuga, va fi constransa la aceasta.
(6) Cand condamnatul se afla in stare de detinere, un exemplar al mandatului de executare i se inmaneaza de catre comandantul locului de detinere.
(7) Comandantul locului de detinere consemneaza intr-un proces-verbal data de la care condamnatul a inceput executarea pedepsei.
(8) O copie de pe procesul-verbal se trimite de indata instantei de executare.
(9) Pe baza ordinului de interzicere a parasirii tarii, organele in drept refuza celui condamnat eliberarea pasaportului sau, dupa caz, procedeaza la ridicarea acestuia si iau masuri pentru darea condamnatului in consemn la punctele de trecere a frontierei.

Art. 551. Obiectii privind identitatea
Daca persoana fata de care se efectueaza executarea mandatului ridica obiectii in ce priveste identitatea, este condusa la judecatorul delegat cu executarea de la instanta locului unde a fost gasit, care procedeaza potrivit dispozitiilor art.232 alin. (1) - (4),
(6) si (7), care se aplica in mod corespunzator.

Art. 552. Incunostintarea despre arestare in vederea executarii mandatului

(1) Imediat dupa arestarea in vederea executarii mandatului, condamnatul are dreptul de a incunostinta personal sau de a solicita administratiei locului de detinere sa incunostinteze un membru al familiei sale ori o alta persoana desemnata de aceasta despre arestare si despre locul unde este detinuta.
(2) Daca persoana condamnata nu este cetatean roman, aceasta are si dreptul de a incunostinta sau de a solicita incunostintarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al carui cetatean este sau, dupa caz, a unei organizatii internationale umanitare, daca nu doreste sa beneficieze de asistenta autoritatilor din tara sa de origine, ori a reprezentantei organizatiei internationale competente, daca este refugiat sau, din orice alt motiv, se afla sub protectia unei astfel de organizatii.

Art. 553. Punerea in executare a amenzii penale

(1) Persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii.
(2) Cand cel condamnat se afla in imposibilitate de a achita integral amenda in termenul prevazut in alin. (1), instanta de executare, la cererea condamnatului, poate dispune esalonarea platii amenzii, pe o perioada de cel mult 2 ani in rate lunare.
(3) In caz de neindeplinire a obligatiei in termenul aratat in alin. (1) instanta de executare comunica un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente, in vederea executarii amenzii potrivit dispozitiilor legale privind executarea silita a creantelor fiscale si cu procedura prevazuta de aceste dispozitii.

Art. 554. Inlocuirea pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii

(1) Instanta competenta sa dispuna inlocuirea obligatiei de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii potrivit art.64 alin. (1) din Codul penal este instanta de executare.
(2) Obligatia de a presta o munca in folosul comunitatii se pune in executare prin trimiterea unei copii de pe hotarare serviciului de probatiune.

Art. 555. Inlocuirea muncii neremunerate in folosul comunitatii cu inchisoarea

(1) Instanta competenta sa dispuna inlocuirea muncii in folosul comunitatii cu inchisoarea este instanta de executare, iar in cazul prevazut la art.64 alin. (5) lit.
b) din Codul penal instanta care judeca in prima instanta infractiunea savarsita inainte de executarea integrala a muncii in folosul comunitatii.
(2) Punerea in executare a hotararii se face potrivit art.548 – 550.

Sectiunea 2 - Punerea in executare a pedepselor complementare


Art. 556. Interzicerea exercitiului unor drepturi
Pedeapsa interzicerii exercitiului unor drepturi se pune in executare prin trimiterea de catre instanta de executare a unei copii de pe dispozitivul hotararii consiliului local in a carui circumscriptie isi are domiciliul condamnatul, precum si organului care supravegheaza exercitarea acestor drepturi.

Art. 557. Interzicerea strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei

(1) Cand prin hotararea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei, se face mentiune in mandatul de executare a pedepsei inchisorii ca la data liberarii, condamnatul sa fie predat organului de politie, care va proceda la indepartarea sa de pe teritoriul Romaniei.
(2) Daca pedeapsa complementara nu insoteste pedeapsa inchisorii, comunicarea se face organului de politie, imediat ce hotararea a ramas definitiva.
(3) In vederea punerii in executare a pedepsei interzicerii strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice, fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.
(4) Daca persoana fata de care s-a luat pedeapsa complementara a interzicerii de a se afla pe teritoriul Romaniei nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea in urmarire, precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instantei de executare.

Art. 558. Degradarea militara
Pedeapsa degradarii militare se pune in executare prin trimiterea de catre instanta de executare a unei copii de pe hotarare comandantului unitatii militare din care a facut parte persoana condamnata.

Art. 559. Afisarea sau publicarea hotararii de condamnare
Pedeapsa afisarii sau publicarii hotararii de condamnare se pune in executare prin trimiterea extrasului, in forma stabilita de instanta, unui cotidian national, in vederea publicarii, pe cheltuiala persoanei condamnate sau, dupa caz, consiliului local in circumscriptia caruia s-a savarsit infractiunea sau locuieste persoana condamnata, in vederea afisarii.

Sectiunea 3 - Punerea in executare a masurilor de siguranta


Art. 560. Obligarea la tratament medical

(1) Masura de siguranta a obligarii la tratament medical luata printr-o hotarare definitiva se pune in executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a copiei de pe raportul de expertiza medico-legala, autoritatii de sanatate publica din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura. Autoritatea de sanatate publica va comunica de indata persoanei fata de care s-a luat masura obligarii la tratament medical, unitatea sanitara la care urmeaza sa efectueze tratamentul.
(2) Instanta de executare comunica persoanei fata de care s-a luat masura obligarii la tratament medical ca este obligata sa se prezinte de indata la unitatea sanitara la care urmeaza sa i se efectueze tratamentul, atragandu-i-se atentia ca in caz de nerespectare a masurii luate se va dispune internarea medicala.
(3) In cazul in care obligarea la tratament medical insoteste pedeapsa inchisorii ori a detentiunii pe viata sau priveste o persoana aflata in stare de detinere, comunicarea prevazuta in alin. (1) se face administratiei locului de detinere.

Art. 561. Obligatii in legatura cu tratamentul medical

(1) Unitatea sanitara la care faptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligata sa comunice instantei:
a) daca persoana obligata la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;
b) daca persoana obligata la tratament se sustrage de la efectuarea tratamentului dupa prezentare;
c) daca pentru efectuarea tratamentului medical este necesara internarea medicala.
(2) In cazul cand unitatea sanitara nu se afla in circumscriptia instantei care a dispus executarea, comunicarea prevazuta la lit.
b) -
c) se face judecatoriei in a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul aratat in art.560 alin. (3) .

Art. 562. Inlocuirea sau incetarea obligarii la tratament medical

(1) Primind comunicarea, instanta de executare sau instanta prevazuta in art. 561 alin. (2) dispune efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sanatate a persoanei fata de care este luata masura de siguranta.
(2) Persoana obligata la tratament medical are dreptul de a cere sa fie examinata si de un medic de specialitate desemnat de aceasta, ale carui concluzii sunt inaintate instantei prevazute in alin. (1) .
(3) Daca persoana obligata la tratament medical refuza sa se prezinte la examinare in vederea efectuarii expertizei, se vor aplica dispozitiile art. 183 alin. (4).
(4) Dupa primirea raportului de expertiza medico-legala si a concluziilor medicului de specialitate prevazut in alin.(2), instanta, in sedinta publica, asculta concluziile procurorului, ale persoanei fata de care este luata masura de siguranta si ale avocatului acesteia, precum si ale expertului si medicului desemnat de aceasta, atunci cand considera necesar, si dispune fie incetarea masurii obligarii la tratament medical, fie internarea medicala.
(5) Daca persoana fata de care s-a luat masura de siguranta nu are avocat, i se asigura un avocat din oficiu.
(6) O copie de pe hotararea definitiva a instantei prevazute in art. 561 alin. (2) se comunica instantei de executare.

Art. 563. Internarea medicala

(1) Masura de siguranta a internarii medicale luata printr-o hotarare definitiva se pune in executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a unei copii de pe raportul de expertiza medico-legala autoritatii de sanatate publica din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura.
(2) Judecatorul delegat cu executarea care functioneaza la instanta de executare comunica judecatoriei in a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara la care s-a facut internarea data la care aceasta s-a efectuat, in vederea luarii in supraveghere.
(3) Dupa primirea comunicarii, judecatorul delegat cu executarea de la judecatoria in a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara verifica periodic, dar nu mai tarziu de 12 luni, daca internarea medicala mai este necesara. In acest scop, judecatorul delegat cu executarea dispune efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sanatate a persoanei fata de care s-a luat masura internarii medicale si, dupa primirea acesteia, sesizeaza judecatoria in a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara pentru a dispune asupra mentinerii, inlocuirii sau incetarii masurii.

Art. 564. Obligatii in legatura cu internarea medicala

(1) Autoritatea de sanatate publica este obligata sa asigure internarea, incunostintand despre aceasta instanta de executare.
(2) In cazul in care persoana fata de care s-a luat masura internarii medicale refuza sa se supuna internarii, executarea acestei masuri se va face cu sprijinul organelor de politie. In vederea executarii masurii internarii medicale, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.
(3) Daca persoana fata de care s-a luat masura internarii medicale nu este gasita, autoritatea de sanatate publica sesizeaza organele de politie pentru darea in urmarire, precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al sesizarii adresate organelor de politie se trimite instantei de executare.
(4) Unitatea sanitara la care s-a facut internarea are obligatia, in cazul cand considera ca internarea nu mai este necesara, sa incunostinteze judecatoria in a carei circumscriptie se gaseste unitatea sanitara.

Art. 565. Mentinerea, inlocuirea sau incetarea masurii internarii medicale

(1) Judecatoria, dupa primirea incunostintarii prevazute in art.564 alin. (4) dispune efectuarea unei expertize medico – legale.
(2) Instanta se pronunta asupra sesizarii prevazute in art. 563 alin. (3) sau incunostiintarii prevazute in art. 564 alin. (4), dupa ascultarea concluziilor procurorului, ale persoanei fata de care este luata masura internarii, atunci cand aducerea acesteia in fata instantei este posibila, ale avocatului sau, precum si ale expertului care a intocmit expertiza medico-legala, atunci cand considera necesar, si dispune, dupa caz, mentinerea internarii medicale, incetarea acesteia sau inlocuirea cu masura obligarii la tratament medical.
(3) Incetarea sau inlocuirea masurii internarii poate fi ceruta si de persoana internata sau de procuror. In acest caz, judecatoria dispune efectuarea expertizei medico-legale. Dispozitiile art.562 alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
(4) Daca persoana internata nu are avocat, i se asigura un avocat din oficiu.
(5) O copie de pe hotararea definitiva prin care s-a dispus mentinerea, inlocuirea sau incetarea internarii medicale se comunica instantei de executare.

Art. 566. Masuri de siguranta provizorii

(1) In cazul in care masura obligarii la tratament medical sau a internarii medicale a fost luata in mod provizoriu in cursul urmaririi penale sau al judecatii, punerea in executare se face de catre judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta de judecata care a luat aceasta masura.
(2) Dispozitiile prevazute in art.560 - 565 se aplica in mod corespunzator.

Art. 567. Interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori o alta activitate

(1) Masura de siguranta a interzicerii unei functii, profesii sau activitati se pune in executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului in drept sa aduca la indeplinire aceste masuri si sa supravegheze respectarea lor.
(2) Acest organ are indatorirea sa asigure executarea masurii luate si sa sesizeze organul de urmarire penala in caz de sustragere de la executarea masurii de siguranta.
(3) Persoana cu privire la care s-a luat masura prevazuta in art.111 alin. 1 din Codul penal poate cere instantei de executare revocarea masurii, in conditiile art. 111 alin. (2) din Codul penal.
(4) Solutionarea cererii se face cu citarea persoanei fata de care este luata masura, dupa ascultarea concluziilor avocatului acesteia si ale procurorului.

Art. 568. Executarea confiscarii speciale si a confiscarii extinse
Masura de siguranta a confiscarii speciale si masura de siguranta a confiscarii extinse, luate prin hotararea instantei de judecata, se executa dupa cum urmeaza:
a) daca lucrurile confiscate se afla in pastrarea organelor de politie sau a altor institutii, instanta de executare trimite o copie de pe dispozitivul hotararii organului la care se afla. Dupa primirea copiei de pe dispozitiv lucrurile confiscate se predau organelor in drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii;
b) atunci cand confiscarea priveste sume de bani ce nu au fost consemnate la unitati bancare, instanta de executare trimite o copie de pe dispozitivul hotararii organelor fiscale, in vederea executarii confiscarii potrivit dispozitiilor privind creantele bugetare;
c) cand s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face in prezenta judecatorului delegat cu executarea, intocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.

Sectiunea 4 - Punerea in executare a altor dispozitii


Art. 569.Avertismentul

(1) Executarea avertismentului are loc de indata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea.
(2) Daca avertismentul nu poate fi executat indata dupa pronuntare, se fixeaza un termen pentru cand se dispune citarea persoanei careia i se aplica.

Art. 570. Masurile si obligatiile impuse de instanta

(1) Punerea in executare a masurilor si obligatiilor prevazute la art.85 alin. (1) si (2), a dispozitiilor art.87 alin. (1) si (2), a dispozitiilor art. 93 si art. 95, precum si a dispozitiilor art. 101 alin. (1) si (2) si art. 103 din Codul penal se face prin trimiterea unei copii de pe hotarare serviciului de probatiune competent.
(2) In cazul obligatiilor prevazute in art. 85 alin. (2) lit. g) –
j) si in art. 101 alin. (2) lit. d) –
h) din Codul penal, un extras de pe dispozitivul hotararii se trimite organului sau autoritatii competente sa verifice respectarea acestora.

Sectiunea 5 - Punerea in executare a amenzii judiciare si a cheltuielilor judiciare avansate de stat


Art. 571. Amenzile judiciare

(1) Amenda judiciara se pune in executare de catre organul judiciar care a aplicat-o.
(2) Punerea in executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, executa amenda penala.
(3) Executarea amenzilor judiciare se face de organul aratat in alin.(2).

Art. 572. Cheltuieli judiciare avansate de stat

(1) Dispozitia din hotararea penala sau din ordonanta procurorului privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune in executare prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea cheltuielilor judiciare, organului care, potrivit legii, executa amenda penala.
(2) In situatia in care persoana obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat nu depune recipisa de plata integrala a acestora la instanta de executare sau la unitatea de parchet, in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii sau a ordonantei procurorului, executarea cheltuielilor judiciare se face de organul aratat in alin.(1).

Sectiunea 6 - Punerea in executare a dispozitiilor civile din hotarare


Art. 573. Restituirea lucrurilor si valorificarea celor neridicate

(1) Cand prin hotararea penala s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla in pastrarea sau la dispozitia instantei de executare, restituirea se face de catre judecatorul delegat cu executarea, prin remiterea acelor lucruri persoanelor in drept. In acest scop, sunt incunostintate persoanele carora urmeaza sa li se restituie lucrurile.
(2) Daca in termen de 6 luni de la primirea incunostintarii, persoanele chemate nu se prezinta pentru a le primi, lucrurile trec in proprietatea statului. Judecatorul delegat cu executarea constata aceasta prin incheiere si dispune predarea lucrurilor organelor in drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii.
(3) Daca restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se cunosc persoanele carora ar trebui sa le fie restituite si nimeni nu le-a reclamat in termen de 6 luni de la ramanerea definitiva a hotararii, sunt aplicabile in mod corespunzator dispozitiile alineatului precedent.
(4) Cand restituirea lucrurilor a fost dispusa de catre procuror sau de catre organul de cercetare penala, acesta procedeaza potrivit prevederilor alin. (1) - (3).
(5) Cand prin hotararea penala s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla in pastrarea organelor de cercetare penala, restituirea se face de catre acestea, dupa primirea extrasului de pe hotararea penala prin care s-a dispus restituirea lucrurilor, procedand potrivit alin.(2).
(6) Daca in termen de 6 luni de la primirea incunostintarii, persoanele chemate nu se prezinta pentru a le primi, lucrurile trec in proprietatea statului. Organul de cercetare constata aceasta prin proces - verbal si procedeaza potrivit alin.(2). Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator.

Art. 574. Inscrisurile declarate false

(1) Dispozitia hotararii penale care declara un inscris ca fiind fals in totul sau in parte se executa sau se pune in executare de catre judecatorul delegat cu executarea.
(2) Cand inscrisul declarat fals a fost anulat in totalitatea lui, se face mentiune despre aceasta pe fiecare pagina, iar in caz de anulare partiala, numai pe paginile care contin falsul.
(3) Inscrisul declarat fals ramane la dosarul cauzei.
(4) In cazul in care este necesar ca despre inscrisul declarat fals sa se faca mentiune in scriptele unei institutii publice, i se trimite acesteia o copie de pe hotarare.
(5) In situatia in care, din orice motive, inscrisul falsificat nu se afla, in original, la dosar, instanta va trimite o copie de pe hotarare institutiilor publice care detin o copie a acestuia sau care detin inregistrarea unor mentiuni cu privire la acesta.
(6) Instanta poate dispune, cand constata existenta unui interes legitim, eliberarea unei copii, cu mentiunile aratate in alin.(2), de pe inscrisul sub semnatura privata falsificat. In aceleasi conditii, instanta poate dispune restituirea inscrisului oficial partial falsificat.

Art. 575. Despagubirile civile si cheltuielile judiciare
Dispozitiile din hotararea penala privitoare la despagubirile civile si la cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile.


Capitolul III - Alte dispozitii privind executarea


Sectiunea 1 - Schimbari in executarea unor hotarari


Art. 576. Revocarea sau anularea suspendarii executarii pedepsei

(1) Asupra revocarii sau anularii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere prevazuta in art.96 ori in art.97 din Codul penal se pronunta, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanta care judeca ori a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.
(2) Daca pana la expirarea termenului prevazut de art.93 alin. (5) din Codul penal condamnatul nu a respectat obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, serviciul de probatiune competent sesizeaza instanta care a pronuntat in prima instanta suspendarea, in vederea revocarii acesteia. Sesizarea poate fi facuta si de procuror sau de partea interesata, pana la expirarea termenului de supraveghere.

Art. 577. Revocarea sau anularea amanarii aplicarii pedepsei

(1) Asupra revocarii sau anularii amanarii aplicarii pedepsei prevazuta in art.88 ori in art.89 din Codul penal se pronunta, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanta care judeca ori a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.
(2) Daca pana la expirarea termenului prevazut de art.86 alin. (4) lit.c ) din Codul penal persoana cu privire la care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei nu a respectat obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, serviciul de probatiune competent sesizeaza instanta care a pronuntat in prima instanta amanarea, in vederea revocarii acesteia. Sesizarea poate fi facuta si de procuror sau de partea interesata, pana la expirarea termenului de supraveghere.

Art. 578. Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata

(1) Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii se dispune, la cererea procurorului ori a persoanei condamnate, de catre instanta de executare, iar daca persoana condamnata se afla in stare de detinere, de catre instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere.
(2) Hotararea de inlocuire, ramasa definitiva, se pune in executare potrivit dispozitiilor art.548 - 550.

Art. 579. Alte modificari de pedepse

(1) Pedeapsa pronuntata poate fi modificata, daca la punerea in executare a hotararii sau in cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte hotarari definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situatii:
a) concursul de infractiuni;
b) recidiva;
c) acte care intra in continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei hotarari sau, in cazul cand persoana condamnata se afla in stare de detinere, instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere.
(3) Sesizarea instantei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat.
(4) La primirea cererii, presedintele completului de judecata dispune atasarea la dosar a inscrisurilor si luarea tuturor masurilor necesare solutionarii cauzei.

Art. 580. Inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea

(1) Inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea, in cazurile prevazute in art.63 si art.64 alin. (5) si (6) din Codul penal se dispune de instanta de executare.
(2) Sesizarea instantei se face din oficiu sau de catre organul care, potrivit legii, executa amenda ori de catre serviciul de probatiune competent in cazul prevazut la art. 64 alin. (5) lit
a) din Codul penal.
(3) Condamnatul este citat la judecarea sesizarii, iar daca nu are avocat instanta numeste unul din oficiu.
(4) Condamnatul privat de libertate va fi adus la judecata.
(5) Hotararea de inlocuire, ramasa definitiva, se pune in executare potrivit dispozitiilor art.548 - 550. In situatia in care amenda a insotit pedeapsa inchisorii, se va emite un nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultata potrivit art.63 alin. (2) din Codul penal.
(6) Daca persoana condamnata achita amenda pe parcursul solutionarii cauzei, sesizarea va fi respinsa ca neintemeiata.

Art. 581. Liberarea conditionata

(1) Liberarea conditionata se dispune, la cererea sau la propunerea facuta potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de catre judecatoria in a carei circumscriptie se afla locul de detinere.
(2) Cand instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate, prin hotararea de respingere fixeaza termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita. Termenul nu poate fi mai mare de un an si curge de la ramanerea definitiva a hotararii.
(3) Hotararea judecatoriei poate fi atacata cu contestatie la tribunalul in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, in termen de 3 zile de la comunicare. Contestatia formulata de de procuror este suspensiva de executare.
(4) O copie de pe hotararea ramasa definitiva se comunica serviciului de probatiune competent, precum si politiei de proximitate.

Art. 582. Anularea si revocarea liberarii conditionate

(1) Asupra anularii liberarii conditionate prevazuta in art.105 alin. (1) din Codul penal se pronunta, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanta care judeca ori a judecat in prima instanta infractiunea care atrage anularea.
(2) Instanta prevazuta in alin. (1) se pronunta si asupra revocarii liberarii conditionate, in situatia prevazuta in art. 104 alin. (2) din Codul penal.
(3) Instanta prevazuta in art. 581 alin. (1) se pronunta si asupra revocarii liberarii conditionate, in situatia prevazuta in art. 104 alin. (1) din Codul penal, precum si in cazul cand instanta care a judecat pe condamnat pentru o alta infractiune nu s-a pronuntat in aceasta privinta.
(4) Instanta in fata careia hotararea a ramas definitiva este obligata sa comunice locului de detinere copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea liberarii conditionate.

Sectiunea 2 - Amanarea executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata


Art. 583. Cazurile de amanare

(1) Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amanata in urmatoarele cazuri:
a) cand se constata pe baza unei expertize medico-legale ca persoana condamnata sufera de o boala ce nu poate fi tratata in reteaua sanitara a Administratiei Nationale a Penitenciarelor si face imposibila executarea imediata a pedepsei, iar instanta constata, pe baza probelor, ca specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente in reteaua sanitara a Ministerului Sanatatii si apreciaza ca amanarea executarii si lasarea in libertate nu prezinta un pericol pentru ordinea publica. In aceasta situatie executarea pedepsei se amana pentru o durata determinata.
b) cand o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. In aceste cazuri, executarea pedepsei se amana pana la incetarea cauzei care a determinat amanarea.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit.
a) amanarea executarii pedepsei nu poate fi dispusa daca cel condamnat si-a provocat singur starea de boala prin refuzul tratamentului medical, al interventiei chirurgicale, prin actiuni de autoagresiune sau prin alte actiuni vatamatoare, sau in situatia in care se sustrage efectuarii expertizei medico - legale.
(3) Cererea de amanare a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi facuta de procuror, de condamnat, de persoanele aratate in art.409 alin.(1).
(4) Cererea poate fi retrasa de persoana care a formulat-o.
(5) Hotararile prin care se dispune amanarea executarii pedepsei sunt executorii de la data pronuntarii.
(6) In cazul in care in timpul amanarii executarii pedepsei pe numele condamnatului este emis un alt mandat de executare a pedepsei inchisorii, acesta nu poate fi executat pana la expirarea termenului de amanare stabilit de instanta sau, dupa caz, pana la incetarea cauzei care a determinat amanarea.
(7) Hotararea prin care instanta se pronunta asupra cererii de amanare a executarii pedepsei poate fi atacata cu contestatie la instanta ierarhic superioara, in termen de 3 zile de la comunicare..

Art. 584. Obligatiile condamnatului in cazul amanarii executarii

(1) Pe durata amanarii executarii pedepsei, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de instanta;
b) sa ia legatura, in termenul stabilit de instanta, cu organul de politie desemnat de aceasta in cuprinsul hotararii de amanare a executarii pedepsei inchisorii pentru a fi luat in evidenta si a stabili mijlocul de comunicare permanenta cu organul de supraveghere, precum si sa se prezinte la instanta ori de cate ori este chemat;
c) sa nu isi schimbe locuinta fara informarea prealabila a instantei care a dispus amanarea;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
e) pentru cazul prevazut de art. 583 alin. (1) lit.
a) sa se prezinte de indata la unitatea sanitara la care urmeaza sa faca tratamentul, iar pentru cazul prevazut de art. 583 alin. (1) lit.
b) sa ingrijeasca copilul mai mic de 1 an.
(2) Pe durata amanarii executarii pedepsei, instanta poate impune condamnatului sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
b) sa nu comunice cu persoana vatamata sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
c) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
(3) Obligatiile prevazute in alin. (2) lit.
a) -
c) pot fi impuse in masura in care au fost aplicate in continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.

Art. 585. Instanta competenta

(1) Instanta competenta sa se pronunte asupra acordarii amanarii executarii pedepsei este instanta de executare.
(2) In cazul prevazut in art. 583 alin. (1) lit. a) cererea de amanare a executarii pedepsei se depune la judecatorul delegat cu executarea, insotita de inscrisuri medicale. Judecatorul delegat cu executarea verifica competenta instantei si dispune, dupa caz, prin incheiere, declinarea competentei de solutionare a cauzei sau efectuarea expertizei medico – legale. Dupa primirea raportului de expertiza medico – legala cauza se solutioneaza de instanta de executare, potrivit dispozitiilor din prezentul capitol.
(3) Instanta de executare comunica hotararea prin care s-a dispus amanarea executarii pedepsei, in ziua pronuntarii, organului de politie desemnat in cuprinsul hotararii de amanare a executarii pedepsei inchisorii pentru a lua in evidenta persoana, jandarmeriei, politiei de proximitate, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor impuse. Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata amanarii.
(4) In caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor stabilite potrivit art.584, instanta de executare revoca amanarea si dispune punerea in executare a pedepsei privative de libertate. Organul de politie desemnat de instanta in cuprinsul hotararii cu supravegherea celui fata de care s-a dispus amanarea executarii pedepsei verifica periodic respectarea obligatiilor de catre condamnat si intocmeste lunar un raport in acest sens catre instanta de executare.
(5) In cazul in care constata incalcari ale obligatiilor stabilite potrivit art.584 organul de politie sesizeaza, de indata, instanta de executare.
(6) Instanta de executare tine evidenta amanarilor acordate si, la expirarea termenului, ia masuri pentru emiterea mandatului de executare, iar daca mandatul a fost emis, ia masuri pentru aducerea lui la indeplinire. Daca nu s-a stabilit un termen de amanare, judecatorul delegat cu executarea al instantei de executare este obligat sa sesizeze instanta de executare in vederea verificarii subzistentei temeiurilor amanarii, iar cand se constata ca acestea au incetat, sa ia masuri pentru emiterea mandatului de executare, ori pentru aducerea lui la indeplinire.

Sectiunea 3 - Intreruperea executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata


Art. 586. Cazurile de intrerupere

(1) Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute in art.583, la cererea persoanelor aratate in alin. (3) al aceluiasi articol, iar in cazul prevazut de art.583, alin. (1) lit.
a) si de catre administratia penitenciarului.
(2) Contestatia formulata de procuror este suspensiva de executare.
(3) Dispozitiile art.584 si art.585 alin. (2) -
(5) se aplica in mod corespunzator.

Art. 587. Instanta competenta

(1) Instanta competenta sa dispuna asupra intreruperii executarii pedepsei este instanta in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, corespunzatoare in grad instantei de executare.
(2) Cererea de prelungire a intreruperii anterior acordate se solutioneaza de instanta care a dispus intreruperea executarii pedepsei.
(3) Hotararea prin care instanta se pronunta asupra cererii de intrerupere a executarii pedepsei poate fi atacata cu contestatie la instanta ierarhic superioara, in termen de 3 zile de la comunicare.

Art. 588. Evidenta intreruperii executarii pedepsei

(1) Instanta care a dispus intreruperea executarii pedepsei comunica de indata aceasta masura instantei de executare, locului de detinere si organului de politie.
(2) Instanta de executare si administratia locului de detinere tin evidenta intreruperilor acordate. Daca la expirarea termenului de intrerupere persoana condamnata la pedeapsa inchisorii nu se prezinta la locul de detinere, administratia trimite de indata o copie de pe mandatul de executare organului de politie, in vederea executarii. Pe copia mandatului de executare se mentioneaza si cat a mai ramas de executat din durata pedepsei.
(3) Dispozitiile art.585 alin. (3) teza a II-a se aplica in mod corespunzator.
(4) Administratia locului de detinere comunica instantei de executare data la care a reinceput executarea pedepsei.
(5) Timpul cat executarea a fost intrerupta nu se socoteste in executarea pedepsei.
(6) Pedeapsa accesorie se executa si pe durata intreruperii executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata.

Sectiunea 4 - Inlaturarea sau modificarea pedepsei


Art. 589. Intervenirea unei legi penale noi

(1) Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare sau a hotararii prin care s-a aplicat o masura educativa intervine o lege ce nu mai prevede ca infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsa sau o masura educativa mai usoara decat cea care se executa ori urmeaza a se executa, instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire, dupa caz, a dispozitiilor art. 4 si 6 din Codul penal.
(2) Aplicarea dispozitiilor din alin. (1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate, de catre instanta de executare, iar daca persoana condamnata se afla in executarea pedepsei, de catre instanta corespunzatoare in grad in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau, dupa caz, centrul educativ.

Art. 590. Amnistia si gratierea

(1) Aplicarea amnistiei si a gratierii, atunci cand intervin dupa ramanerea definitiva a hotararii, se face de catre judecatorul delegat cu executarea de la instanta de executare, iar daca cel condamnat se afla in executarea pedepsei, de catre judecatorul delegat cu executarea de la instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere.
(2) Judecatorul se pronunta prin incheiere executorie, data in camera de consiliu, cu participarea procurorului.
(3) Impotriva incheierii pronuntata potrivit alin. (2) se poate declara contestatie de catre procuror, in termen de 3 zile de la pronuntare. Contestatia este suspensiva de executare.


Capitolul IV - Dispozitii comune


Art. 591. Procedura la instanta de executare

(1) Cand rezolvarea situatiilor reglementate in prezentul titlu este data in competenta instantei de executare, presedintele completului de judecata dispune citarea partilor interesate si, in cazurile prevazute in art.88, ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata se citeaza si administratia penitenciarului in care executa pedeapsa condamnatul.
(2) Condamnatul aflat in stare de detentie sau internat intr-un centru educativ este adus la judecata.
(3) Participarea procurorului este obligatorie.
(4) Dupa ascultarea concluziilor procurorului si a partilor, instanta se pronunta prin sentinta.
(5) Dispozitiile cuprinse in partea speciala, titlul III privind judecata, care nu sunt contrare dispozitiilor din acest capitol, se aplica in mod corespunzator.
(6) Dispozitiile alin. (1) - (5) se aplica si in cazul in care rezolvarea uneia din situatiile reglementate in prezentul titlu este data in competenta instantei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere. In acest caz, solutia se comunica instantei de executare.
(7) Hotararile pronuntate in prima instanta in materia executarii potrivit prezentului titlu, pot fi atacate cu contestatie la instanta ierarhic superioara, in termen de 3 zile de la comunicare.
(8) Judecarea contestatiei la hotararea primei instante se face in sedinta publica, cu citarea persoanei condamnate. Condamnatul aflat in stare de detentie sau internat intr-un centru educativ este adus la judecata. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instantei prin care se solutioneaza contestatia este definitiva. Prevederile alin. 5 se aplica in mod corespunzator.

Art. 592. Contestatia la executare

(1) Contestatia impotriva executarii hotararii penale se poate face in urmatoarele cazuri:
a) cand s-a pus in executare o hotarare care nu era definitiva;
b) cand executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare;
c) cand se iveste vreo nelamurire cu privire la hotararea care se executa sau vreo impiedicare la executare;
d) cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei.
(2) In cazurile prevazute la alin. 1 lit.a), b) si d) contestatia se face, dupa caz, la instanta prevazuta in art.591 alin. (1) sau (6), iar in cazul prevazut la lit.c), la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa. In cazul in care nelamurirea priveste o dispozitie dintr-o hotarare pronuntata in apel sau in recurs in casatie, competenta revine, dupa caz, instantei de apel sau Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Art. 593. Rezolvarea contestatiei la executare

(1) Procedura de rezolvare a contestatiei la executare este cea prevazuta in art. 591.
(2) In cazul aratat in art.592 alin. (1) lit.d), daca din hotararea pusa in executare nu rezulta datele si situatiile de existenta carora depinde solutionarea contestatiei, constatarea acestora se face de catre instanta competenta sa judece contestatia.
(3) Cererea poate fi retrasa de condamnat sau de procuror, cand este formulata de acesta.
(4) Dupa pronuntarea solutiei definitive ca urmare a admiterii contestatiei la executare se face o noua punere in executare conform procedurii prevazute de prezentul titlu.

Art. 594. Contestatia privind executarea dispozitiilor civile

(1) Contestatia privind executarea dispozitiilor civile ale hotararii se face, in cazurile prevazute in art.592 alin. (1) lit.
a) si b), la instanta de executare prevazuta in art.591, iar in cazul prevazut in art.592 alin. (1) lit.c), la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa. Dispozitiile art.592 alin. (2) teza a II-a se aplica corespunzator.
(2) Dispozitiile art.591 alin. (1) - (5) se aplica in mod corespunzator.
(3) Contestatia impotriva actelor de executare se solutioneaza de catre instanta civila potrivit legii civile.

Art. 595. Contestatia privitoare la amenzile judiciare

(1) Contestatia impotriva executarii amenzilor judiciare se solutioneaza de catre instanta care le-a pus in executare.
(2) Dispozitiile art.591 alin. (1) - (5) se aplica in mod corespunzator.


Titlul VI - DISPOZITII FINALE


Art. 596. Termenii explicati in Codul penal
Termenii sau expresiile al caror inteles este anume explicat in Codul penal au acelasi inteles si in Codul de procedura penala.

Art. 597. Intrarea in vigoare
Prezentul cod intra in vigoare in termen de un an de la data publicarii in Monitorul Oficial.

-------------
Drept OnLine va prezinta in cadrul acestei Sectiuni cateva reglementari juridice de interes general, cu mentiunea ca informatiile prezentate in aceasta sectiune au un caracter pur informativ, existand posibilitatea de a fi intervenit modificari ulterioare, abrogari, nesurprinse aici.
-------------



Materialul de fata reprezinta o prelucrare si formatare neoficiala a prevederilor oficiale, avand la baza texte publice preluate de la: http://www.just.ro/Portals/0/Coduri/Proiect - Codul de procedura penala - 25 februarie 2009.doc

Poate fi de interes si:
Legea 9/2017 pentru aprobarea OUG 14/2017 privind abrogarea OUG 13/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea Legii nr. 135/201
OUG nr 14/2017 privind abrogarea OUG 13/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal si a Legii nr 135/2010 privind Codul de procedura penala, pentru si pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal si a L
OUG 13/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala. Ordonanta de urgenta nr. 13/2017
Legea 58/2016 privind aprobarea OUG 3/2014 pentru luarea unor masuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru implementarea altor acte normative
OUG 2/2016 pentru suspendarea art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal. Ordonanta de urgenta nr. 2/2016
OUG 44/2015 privind acordarea unor facilitati fiscale. Ordonanta de urgenta 44/2015
OUG 82/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala. Ordonanta de urgenta nr. 82/2014
Legea 159/2014 pentru abrogarea art. 276 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Legea nr. 159/2014 abroga infractiunea de presiuni asupra justitiei
Legea 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Lege nr. 118/2014
Hotararea CSM 231/2014 pentru completarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005
OUG 3/2014 pentru luarea unor masuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru implementarea altor acte normative. Ordonanta de urgenta nr. 3/2014
Codul de procedura penala. Legea nr. 135/2010 privind noul Cod de Procedura Penala
OUG 116/2013 privind masurile necesare pentru functionarea comisiilor de evaluare din penitenciare, din centrele de reeducare si din centrele de retinere si arestare preventiva, precum si pentru stabilirea unor masuri in vederea bunei functionari a i
Legea 300/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala. Lege nr. 300/2013
HG 836/2013 privind constituirea si atributiile comisiilor de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile in cazul persoanelor aflate in executarea pedepselor si masurilor educative privative de libertate din perspectiva noilor reglem
Legea 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale. Lege nr. 255/2013
Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a masurilor educative si a altor masuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal. Lege nr. 253/2013
OUG 63/2013 pentru modificarea art. 13 alin. (1^2) din OUG 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie. Ordonanta de urgenta nr. 63/2013
Hotarare ICCJ nr. 5/2013 pentru modificarea si completarea Regulamentului privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Legea 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila. Lege nr. 2/2013
Participatia in dreptul penal
Razvan Horatiu Radu

Pret: 49.9 lei
42.42 lei
COMANDA ACUM

Cautare legislatie:




Alte reglementari




Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
52 useri online

Useri autentificati: