DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Hotarare nr. 762/2008 pentru aprobarea Strategiei nationale de prevenire a situatiilor de urgenta



[Materialul de fata a fost preluat din Indaco Legenet legenet.indaco.ro]

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 566 din 28/07/2008

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

Art. 1
Se aproba Strategia nationala de prevenire a situatiilor de urgenta, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.

Art. 2
Prezenta hotarare intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.


ANEXA - STRATEGIA NATIONALA de prevenire a situatiilor de urgenta



I. Introducere

Strategia nationala de prevenire a situatiilor de urgenta reprezinta documentul de planificare pe termen lung si mediu, elaborat de Ministerul Internelor si Reformei Administrative. Documentul respectiv defineste ordinea si siguranta publica si interesul national in acest domeniu, evalueaza starea actuala de prezenta si manifestare a factorilor de risc de pe teritoriul Romaniei, formuleaza principiile si directiile prioritare de actiune si prevede resursele necesare pentru gestionarea situatiilor de urgenta.
Elaborarea prezentei strategii este determinata de necesitatea asigurarii unui mediu optim de munca si viata pentru cetatenii Romaniei.
Practica mondiala si nationala a demonstrat ca evenimentele generatoare de situatii de urgenta nu pot fi intotdeauna evitate, insa acestea pot fi gestionate, efectele lor fiind reduse printr-un proces sistematic ce implica stabilirea de masuri si actiuni menite sa contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene. Caracteristic managementului situatiilor de urgenta este faptul ca predictibilitatea locului de manifestare a situatiilor respective determina posibilitatea avertizarii populatiei din zonele potential a fi afectate, precum si a autoritatilor administratiei publice centrale si/sau locale.
Managementul situatiilor de urgenta inseamna aplicarea unor politici, proceduri si practici avand ca obiective identificarea, analiza, evaluarea, tratarea, monitorizarea si reevaluarea riscurilor in vederea reducerii acestora astfel incat comunitatile umane si cetatenii sa poata trai, munci si sa isi satisfaca trebuintele si aspiratiile intr-un mediu fizic si social durabil.
Elaborarea prezentei strategii a fost impusa si de modificarea radicala a cadrului normativ de nivel superior, de necesitatea conformizarii practicii si procedurilor in materie de situatii de urgenta si, mai ales, de solicitarea imperativa de a oferi un raspuns adecvat la cresterea asteptarilor comunitatii fata de prestatia profesionala a componentelor Sistemului national de management al situatiilor de urgenta.


II. Informatii generale relevante

Apararea in domeniul situatiilor de urgenta se realizeaza prin masuri generale, de natura economica, sociala si politica, precum si prin masuri speciale, cu caracter preponderent preventiv. Din analiza evenimentelor petrecute numai in ultimii 2 ani rezulta mentinerea vulnerabilitatii comunitatilor la manifestarea situatiilor de urgenta, desi capacitatea de raspuns a institutiilor specializate a crescut.
Capacitatea de rezistenta nationala in fata unor posibile situatii de urgenta este data de:
a) capacitatea de rezistenta a comunitatilor locale, amplificarea implicarii si participarii acestora;
b) activitatile de prevenire a situatiilor de urgenta, inclusiv pentru reducerea vulnerabilitatilor;
c) capabilitatea de management al situatiilor de urgenta;
d) capacitatea de inlaturare a urmarilor si de revenire rapida la normalitate.
In acest context se impune amplificarea masurilor de mentinere a nivelului de siguranta al persoanelor, colectivitatilor si bunurilor, in scopul identificarii, inregistrarii si evaluarii tipurilor de risc, pentru instiintarea factorilor interesati, avertizarea populatiei, limitarea, inlaturarea sau contracararea factorilor de risc, precum si a efectelor negative si a impactului produs de evenimentele exceptionale respective.
In ultimii ani se constata cresterea frecventei manifestarii riscurilor care ameninta viata si sanatatea populatiei, mediul inconjurator si valorile patrimoniului national, precum si aparitia unor noi riscuri, generate indeosebi de schimbarile climatice si de diversificarea activitatilor economice care utilizeaza, produc si comercializeaza substante/materiale periculoase. Este, astfel, evident ca securitatea nationala poate fi pusa in pericol de o serie de fenomene grave, de natura geofizica, meteoclimatica ori asociata, inclusiv ca urmare a unor activitati umane periculoase, daunatoare sau iresponsabile. Intre acestea se pot inscrie catastrofele naturale, industriale, ecologice ori posibilitatea crescuta a producerii unor pandemii. Totodata, inundatiile care au afectat in ultimii ani intinse regiuni ale tarii au scos in evidenta vulnerabilitatea comunitatilor umane expuse riscului, manifestata prin slaba lor capacitate de a putea absorbi efectele fenomenului si de a se reface dupa trecerea acestuia.
Toate acestea sunt argumente pentru schimbarea opticii asupra modului de abordare a problemelor managementului situatiilor de urgenta si de a se trece de la conceptul de actiune de tip reactiv la o atitudine proactiva, de prevenire a manifestarii riscurilor ori de limitare a pagubelor potentiale.


III. Prioritati, politici si cadru juridic existente

Strategia de prevenire a situatiilor de urgenta formeaza documentul-cadru pentru pregatirea si adoptarea unor masuri si actiuni specifice avand ca scop reducerea impactului produs de manifestarea factorilor de risc specifici asupra populatiei, bunurilor si mediului printr-o planificare, la nivel national si local, pe termen mediu si lung, a unui set de actiuni si masuri specifice.
Strategia de prevenire a situatiilor de urgenta a fost elaborata in baza Strategiei de securitate nationala a Romaniei, a Cartei albe a securitatii si apararii nationale si a delimitarilor conceptuale institutionale in domeniu.
Cadrul juridic existent, perfectibil printr-o permanenta armonizare cu reglementarile europene si cu evolutia situatiei operative, cuprinde in prezent:
1. in ceea ce priveste situatiile de urgenta:
a) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2005;
b) Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, cu modificarile si completarile ulterioare;
c) Ordonanta Guvernului nr. 88/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 363/2002, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) Hotararea Guvernului nr. 2.288/2004 pentru aprobarea repartizarii principalelor functii de sprijin pe care le asigura ministerele, celelalte organe centrale si organizatiile neguvernamentale privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta;
e) Hotararea Guvernului nr. 547/2005 pentru aprobarea Strategiei nationale de protectie civila;
f) Hotararea Guvernului nr. 642/2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unitatilor administrativ-teritoriale, institutiilor publice si operatorilor economici din punct de vedere al protectiei civile, in functie de tipurile de riscuri specifice;
g) Hotararea Guvernului nr. 501/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind asigurarea mijloacelor de protectie individuala a cetatenilor;
2. in ceea ce priveste riscurile naturale:
a) Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - sectiunea a V-a "Zone de risc natural";
b) Ordonanta Guvernului nr. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente, republicata;
c) Hotararea Guvernului nr. 2.288/2004;
d) Hotararea Guvernului nr. 1.854/2005 pentru aprobarea Strategiei nationale de management al riscului la inundatii;
e) Ordinul ministrului administratiei si internelor si al ministrului mediului si gospodaririi Apelor nr. 638/420/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situatiilor de urgenta generate de inundatii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la constructii hidrotehnice si poluari accidentale;
f) Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului si al ministrului administratiei si internelor nr. 1.995/1.160/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta specifice riscului la cutremure si/sau alunecari de teren;
g) Ordinul ministrului administratiei si internelor, al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului si al ministrului educatiei si cercetarii nr. 1.508/2.058/5.709/2006 pentru realizarea si implementarea in sistemul educational a Programului national de educatie antiseismica a elevilor;
h) Ordinul ministrului administratiei si internelor si al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 171/319/2007 privind unele masuri pentru avertizarea populatiei din zonele expuse riscului la cutremur;
i) Manualul prefectului si primarului pentru managementul situatiilor de urgenta in caz de inundatii;
3. in ceea ce priveste riscurile tehnologice:
a) Hotararea Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major in care sunt implicate substante periculoase;
b) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 647/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea planurilor de urgenta in caz de accidente in care sunt implicate substante periculoase;
c) Ordinul ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 142/2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a raportului de securitate privind activitatile care prezinta pericole de producere a accidentelor majore in care sunt implicate substante periculoase;
d) Ordinul ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 1.084/2003 privind aprobarea procedurilor de notificare a activitatilor care prezinta pericole de producere a accidentelor majore in care sunt implicate substante periculoase si, respectiv, a accidentelor majore produse;
e) Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 251/2005 pentru organizarea si functionarea secretariatelor de risc privind controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore in care sunt implicate substante periculoase;
f) Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 1.299/2005 privind aprobarea Procedurii de inspectie pentru obiectivele care prezinta pericole de producere a accidentelor majore in care sunt implicate substante periculoase;
g) Ordinul ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului, al ministrului transportului, constructiilor si turismului si al ministrului economiei si comertului nr. 2/211/118/2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare;
h) Legea nr. 6/1991 privind aderarea Romaniei la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora, intocmita la 20-22 martie 1989;
4. in ceea ce priveste riscurile nucleare:
a) Decizia Consiliului 87/600 EURATOM din 14 decembrie 1987 privind procedura comunitara de schimb rapid de informatii in caz de urgenta radiologica;
b) Legea nr. 111/1996 privind desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare, republicata;
c) Hotararea Guvernului nr. 916/2002 privind aprobarea Listei detaliate a materialelor, dispozitivelor, echipamentelor si informatiilor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare si a altor dispozitive nucleare explozive;
d) Decretul nr. 223/1990 privind aderarea Romaniei la Conventia cu privire la notificarea rapida a unui accident nuclear, si la Conventia cu privire la asistenta in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica;
e) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 684/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind planificarea, pregatirea si interventia in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica;
f) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 683/2005 privind aprobarea Procedurilor generice pentru colectarea datelor, validare si raspuns pe timpul unei urgente radiologice;
g) Ordinul ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr. 242/1993 pentru aprobarea Normelor republicane de securitate nucleara privind planificarea, pregatirea si interventia la accidente nucleare si urgente radiologice;
h) Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare nr. 274/2004 pentru aprobarea Normelor privind desemnarea organismelor notificate pentru domeniul nuclear;
5. in ceea ce priveste prevenirea incendiilor:
a) Legea nr. 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor;
b) Hotararea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata a produselor pentru constructii, republicata (transpune Directiva produselor pentru constructii 89/106/CEE);
c) Hotararea Guvernului nr. 1.739/2006 pentru aprobarea categoriilor de constructii si amenajari care se supun avizarii si/sau autorizarii privind securitatea la incendiu;
d) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.474/2006 pentru aprobarea Regulamentul de planificare, organizare, pregatire si desfasurare a activitatii de prevenire a situatiilor de urgenta, cu modificarile ulterioare;
e) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor;
f) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 585/2005 pentru aprobarea unor masuri privind organizarea si functionarea Comisiei de recunoastere a organismelor pentru atestarea conformitatii produselor pentru constructii cu rol in satisfacerea cerintei securitate la incendiu, cu modificarile ulterioare;
g) Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului si al ministrului de stat, ministrul administratiei si internelor nr. 1.822/394/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea si incadrarea produselor pentru constructii pe baza performantelor de comportare la foc, cu modificarile si completarile ulterioare;
h) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 607/2005 pentru aprobarea Metodologiei de control privind supravegherea pietei produselor pentru constructii cu rol in satisfacerea cerintei de securitate la incendiu, cu modificarile si completarile ulterioare.


IV. Definirea problemei

Ansamblul activitatilor de aparare a comunitatilor locale, infrastructurii si proprietatii impotriva amenintarilor de natura nonmilitara se integreaza activitatii generale de protectie a cetateanului si se subsumeaza asigurarii securitatii interne - care priveste atat siguranta cetateanului, cat si securitatea publica -, incluzand, deci, protectia impotriva dezastrelor si protectia mediului.
Prevenirea situatiilor de urgenta este componenta a sistemului de securitate nationala si reprezinta un ansamblu integrat de activitati specifice cu caracter tehnic si operativ, planificate si executate pentru eliminarea/reducerea riscurilor de producere a dezastrelor in scopul protejarii vietii, mediului si bunurilor impotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta. Are caracter anticipativ, rezultatul constand in masuri graduale stabilite pentru prevenirea producerii evenimentelor vizate.
Sistemul national de management al situatiilor de urgenta s-a infiintat si functioneaza pentru prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta, asigurarea si coordonarea, prin mecanisme manageriale perfectionate, a resurselor umane, materiale, financiare si de alta natura, necesare apararii vietii si sanatatii populatiei, a mediului inconjurator, a valorilor materiale si culturale importante, pe timpul producerii unor situatii de urgenta, precum si restabilirii starii de normalitate. Sistemul national de management al situatiilor de urgenta gestioneaza riscurile nonmilitare.
In conformitate cu Glosarul international al termenilor de baza, specific managementului dezastrelor, editat de Departamentul Afacerilor Umanitare (DHA) - Geneva 1992, 1993, 1996, sub egida ONU, si adoptat in legislatia statelor membre al Uniunii Europene se aplica urmatoarele definitii:
  • risc este estimarea matematica a probabilitatii producerii de pierderi umane si pagube materiale pe o perioada de referinta, respectiv viitoare si intr-o zona data, pentru un anumit tip de dezastru. Riscul este definit ca produs intre probabilitatea de producere a fenomenului generator de pierderi umane/pagube materiale si valoarea pagubelor produse;
  • vulnerabilitate reprezinta gradul de pierderi, de la 0% la 100%, rezultat dintr-un fenomen susceptibil de a produce pierderi umane si materiale;
  • hazard natural reprezinta posibilitatea de aparitie, intr-o zona si pe o perioada determinata, a unui fenomen natural ce poate genera distrugeri;
  • hazard antropic se refera la acele fenomene a caror variatie aleatoare este modificata ca urmare a actiunii omului.
    Riscurile pot fi clasificate in riscuri naturale, tehnologice si biologice.
    Un risc de tip special, prin frecventa si consecinte, il reprezinta cel de incendiu.
    Din punctul de vedere al ariei de manifestare, riscurile pot fi transfrontaliere, nationale, regionale, judetene si locale.
    Riscurile transfrontaliere sunt acele riscuri care din cauza evolutiei lor ameninta parti din sau teritoriul a doua sau mai multe state.
    Riscurile nationale sunt acele riscuri care din cauza evolutiei lor ameninta peste 50% din teritoriul national.
    Riscurile regionale sunt acele riscuri care din cauza evolutiei lor ameninta parti din sau teritoriul a doua ori mai multe judete.
    Riscurile judetene sunt acele riscuri care din cauza evolutiei lor ameninta parti din sau teritoriul unui singur judet (doua sau mai multe localitati).
    Riscurile locale sunt acele riscuri care din cauza evolutiei lor ameninta teritoriul unei singure localitati.
    In functie de frecventa si de consecintele situatiilor de urgenta generate de tipurile de riscuri specifice, riscurile pot fi principale sau secundare.
    Elementele caracteristice ale principalelor tipuri de riscuri sunt prezentate in continuare.
    1. Riscuri naturale
    Riscurile naturale se refera la evenimente in cadrul carora parametrii de stare se pot manifesta in limite variabile de la normal catre pericol, cauzate de fenomene meteo periculoase, in cauza ploi si ninsori abundente, variatii de temperatura - inghet, seceta, canicula - furtuni si fenomene distructive de origine geologica, respectiv cutremure, alunecari si prabusiri de teren.
    In ultima perioada s-a constatat o crestere ingrijoratoare, atat in lume, cat si in Romania, a manifestarii riscurilor naturale si, in special, a inundatiilor, alunecarilor si prabusirilor de teren, fapt ce a condus la pierderi de vieti omenesti, precum si la pagube materiale importante.
    Desi aparitia celor mai multe riscuri naturale nu poate fi impiedicata, efectele acestora pot fi reduse printr-o gestionare corecta de catre autoritatile competente la nivel local, regional si central, cu atat mai mult cu cat, in general, zonele de manifestare a acestora pot fi cunoscute.
    Diminuarea riscului asociat fenomenelor naturale la un nivel acceptabil necesita o suma de masuri si actiuni, concretizate in politici de prevenire si in programe de reducere a impactului, care, insa, depinde de posibilitatile economice de aplicare practica.
    In acest context, activitatea de prevenire a situatiilor de urgenta generate de riscurile naturale a fost si ramane o necesitate, concretizandu-se in initiative conjugate de reducere a vulnerabilitatii societatii la nivel mondial (International Strategy for Disaster Reduction - ISDR), european (Directiva privind inundatiile), regional (acorduri bilaterale, Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est etc.) si national (strategia privind inundatiile, programul de reducere al riscului seismic etc).
    2. Riscuri tehnologice
    Riscurile tehnologice cuprind totalitatea evenimentelor negative care au drept cauza depasirea masurilor de siguranta impuse prin reglementari, ca urmare a unor actiuni umane voluntare sau involuntare, defectiunilor componentelor sistemelor tehnice, esecului sistemelor de protectie etc.
    Riscurile tehnologice sunt asociate activitatilor industriale.
    In mileniul III ritmul schimbarilor in ceea ce priveste tehnologiile este in continua crestere, cu efecte benefice evidente. De regula, efectele negative ale dezvoltarii tehnologice sunt decalate in timp si spatiu fata de momentul si locul actiunii cauzei care le-a generat.
    Constientizarea problemelor privind pericolul asociat tehnologiei, efectele asupra factorilor de mediu si implicatiile sociale au aparut ca urmare a unor accidente grave, care au demonstrat necesitatea abordarii integrate a domeniului.
    In contextul global de ingrijorare privind problematica accidentelor industriale, preocupari si actiuni in domeniu au aparut inca din anii 1980, concretizate in initiative la nivel mondial, european si national, prin adoptarea unor reglementari specifice privind prevenirea, protectia si interventia in situatii de urgenta generate de riscurile tehnologice.
    Riscul tehnologic, spre deosebire de cel natural, poate fi controlat si redus pe mai multe cai, necesitand insa un management mult mai elaborat si personalizat pe fiecare categorie.
    Dintre evenimentele generatoare de situatii de urgenta pot fi mentionate:
    a) accidente in industrie;
    b) accidente de transport;
    c) accidente nucleare;
    d) prabusirea de constructii, instalatii sau amenajari;
    e) esecul utilitatilor publice - avarii;
    f) caderi de obiecte din atmosfera sau din cosmos;
    g) munitie ramasa neexplodata.
    3. Riscuri biologice
    Riscurile biologice se refera la urmarile negative asupra colectivitatilor de oameni, animale si asupra plantelor, cauzate de imbolnaviri sau de alte evenimente in relatie cu sanatatea si care afecteaza un numar neobisnuit de mare de indivizi.
    Evenimentele generatoare de situatii de urgenta sunt:
    a) epidemii;
    b) epizootii;
    c) zoonoze.
    4. Riscul de incendiu
    Riscul de incendiu este cel mai frecvent risc care se manifesta pe teritoriul national, producerea lui reprezentand o situatie de urgenta de tip special, fenomen care afecteaza domenii importante ale activitatii vietii economice si sociale, precum constructii, instalatii, amenajari, paduri, mijloace de transport, culturi agricole etc. Ca urmare, securitatea la incendiu a constituit si va constitui o preocupare majora pentru fiecare comunitate.
    Securitatea la incendiu este definita ca managementul riscurilor specifice de incendiu la toate nivelurile, prin prevenirea incendiilor, protejarea populatiei fata de efectele lor si optimizarea interventiei. In prezent, reprezinta o cerinta esentiala de proiectare a constructiilor, incendiul fiind factorul determinant in dimensionarea constructiilor de importanta exceptionala si deosebita. Abordarea tehnica a securitatii la incendiu consta in aplicarea unor principii tehnice si metode specifice de calcul pentru a evalua nivelul minim de protectie si pentru a proiecta si calcula masurile de siguranta necesare, acestea fiind cuprinse in reglementari specifice, stabilite pe plan european prin Directiva referitoare la produse pentru constructii si prin documentele subsecvente, in principal deciziile CE referitoare la euroclasele de reactie la foc si de rezistenta la foc, reglementari deja preluate in legislatia nationala.
    Incendiul este socotit un risc de gravitate mica, dar frecventa manifestarii ii confera un efect cumulat. Din analizele statistice rezulta ca in tara noastra ponderea peste 75% o reprezinta incendiile la gospodarii cetatenesti. Desi raportat la populatie numarul incendiilor este cel mai mic din Europa, in Romania se inregistreaza anual, in medie, peste 200 de persoane decedate in incendii, din cauza neglijentei acestora. Aceasta realitate dovedeste cu multa claritate lipsa culturii de securitate la un segment semnificativ de populatie, mai ales in mediile cu un grad ridicat de saracie.


    V. Obiective

    1. Obiectivul fundamental si obiective generale
    Obiectivul fundamental al prezentei strategii il reprezinta consolidarea capacitatii institutiilor specializate si a autoritatilor administratiei publice locale si nationale pentru prevenirea producerii situatiilor de urgenta, precum si pentru gestionarea acestora.
    Activitatea de prevenire are ca obiectiv fundamental cunoasterea caracteristicilor si formelor de manifestare a riscurilor, realizarea, in timp scurt, in mod organizat si printr-o conceptie unica, a masurilor necesare, credibile, realiste si adecvate de protectie a populatiei in cazul aparitiei situatiilor de urgenta, in scopul eliminarii sau limitarii pierderilor de vieti omenesti, valorilor materiale si protectia mediului.
    Obiectivele prezentei strategii sunt economice, sociale si de mediu.
    Obiectivele economice urmaresc protectia impotriva situatiilor de urgenta a infrastructurii economice existente si garantarea satisfacerii oportunitatilor economice ale generatiilor viitoare.
    Obiectivele sociale au in vedere protectia populatiei si a comunitatilor umane impotriva situatiilor de urgenta, prin asigurarea unui nivel de educatie preventiva, instruire si protectie a populatiei.
    Obiectivele de mediu urmaresc ca prin realizarea prezentei strategii sa se atinga obiectivele socioeconomice, cu pastrarea unui echilibru intre dezvoltarea economico-sociala si protejarea mediului.
    Sintetic, obiectivele generale ale prezentei strategii sunt:
    a) prevenirea situatiilor de urgenta prin organizarea unui sistem modern de avertizare si comunicatii, date si informatii;
    b) salvarea de vieti omenesti prin interventie operativa si profesionista in caz de situatii de urgenta;
    c) crearea unui sistem integrat de raspuns la situatiile de urgenta prin organizarea din timp a comunitatilor locale din zonele de risc pentru gestionarea situatiilor de urgenta;
    d) cresterea calitatii vietii prin reducerea pagubelor produse ca urmare a manifestarii situatiilor de urgenta;
    e) diminuarea impactului factorilor distructivi prin asigurarea unui management adecvat de instiintare, alarmare si, la nevoie, evacuare a populatiei din zonele de risc;
    f) cresterea rolului autoritatilor administratiei publice locale prin descentralizarea deciziei si raspunderii si optimizarea capacitatii de autoprotectie si raspuns in caz de situatii de urgenta;
    g) utilizarea adecvata a resurselor pentru realizarea, intretinerea si exploatarea infrastructurilor si a masurilor de prevenire, interventie si reabilitare a zonelor afectate;
    h) mentinerea unor activitati economice minimale si asigurarea supravietuirii populatiei in zonele grav afectate;
    i) asigurarea bunei functionari a infrastructurii critice.
    2. Obiective specifice
    2.1. Prevenirea situatiilor de urgenta generate de riscuri naturale
    Activitatea de prevenire a situatiilor de urgenta generate de riscuri naturale presupune un efort conjugat si multidisciplinar, implicand resurse umane si materiale deosebite.
    Cum impiedicarea manifestarii acestor riscuri nu este posibila, activitatea de prevenire are in vedere influentarea caracteristicilor legate in primul rand de vulnerabilitatea populatiei, bunurilor materiale si proprietatii, prin masuri si actiuni de aparare.
    Obiectivele definite sunt:
    a) identificarea si delimitarea zonelor expuse riscului;
    b) intretinerea lucrarilor si amenajarilor de aparare si realizarea unora noi in zonele expuse riscului;
    c) implementarea sistemelor de prognoza, avertizare si alarmare;
    d) intocmirea planurilor de aparare in vederea unei gestionari eficiente a situatiilor de urgenta determinate de manifestarea riscului specific:
    1. planuri de interventie;
    2. planuri de instiintare-alarmare a populatiei;
    3. planuri de evacuare a populatiei in cazul situatiilor de urgenta;
    4. asigurarea logistica in cazul situatiilor de urgenta;
    e) elaborarea hartilor de risc pentru localitatile vulnerabile;
    f) elaborarea politicilor de amenajare a teritoriului in concordanta cu hartile de risc;
    g) implementarea unor sisteme de asigurari obligatorii pentru locuintele din zonele de risc;
    h) pregatirea populatiei si a autoritatilor privind responsabilitatile si modul de actiune in fazele predezastru, dezastru si postdezastru;
    i) elaborarea unor programe nationale si locale care sa vizeze stramutarea comunitatilor din zonele de risc major, in care nu se pot aplica alte masuri de reducere a riscului sau acestea nu sunt viabile din punctul de vedere al costurilor.
    2.2. Prevenirea situatiilor de urgenta generate de riscuri tehnologice
    Din punctul de vedere al riscurilor tehnologice, activitatea de prevenire are drept obiectiv evitarea manifestarii acestora prin aplicarea unor masuri si actiuni inca din etapa de proiectare, continuand in fazele de exploatare si dezafectare in conditii de siguranta.
    2.2.1. Accidente industriale
    Prevenirea accidentelor industriale reprezinta un aspect deosebit de important, fiind reglementata printr-o serie de acte normative, in conformitate cu reglementarile existente la nivelul Uniunii Europene, si presupune obiective concrete si responsabilitati pentru toate componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgenta.
    Obiectivele definite sunt:
    a) identificarea si realizarea unui inventar unic cu operatorii economici de tip Seveso;
    b) elaborarea unor politici eficiente de prevenire a accidentelor majore si aplicarea practica a acestora;
    c) reducerea riscului tehnologic prin utilizarea celor mai sigure tehnici disponibile si retehnologizare;
    d) reducerea impactului negativ asupra comunitatilor si mediului prin politici coerente de amenajare si utilizare a teritoriului;
    e) implementarea unui sistem de management de siguranta, la nivelul operatorului economic, care sa conduca la o gestionare mai eficienta a accidentelor pe amplasamente;
    f) elaborarea unor planuri de urgenta externa viabile si care sa ofere un instrument eficient autoritatilor administratiei publice locale pentru limitarea si inlaturarea efectelor accidentelor industriale in exteriorul amplasamentelor;
    g) dezvoltarea cooperarii dintre comunitatile locale si operatorii economici, pentru asigurarea masurilor de protectie a populatiei in zonele de planificare la urgenta;
    h) elaborarea unor programe pentru constientizarea populatiei expuse, prin imbunatatirea comunicarii cu publicul si implicarea mass-media;
    i) imbunatatirea colaborarii in context transfrontalier, in vederea mai bunei gestionari a situatiilor de urgenta declansate de accidente industriale in care sunt implicate substante periculoase.
    2.2.2. Accidente nucleare si radiologice
    Prevenirea accidentelor nucleare si a urgentelor radiologice consta in identificarea si monitorizarea surselor potential generatoare de urgente radiologice, evaluarea informatiilor si analiza situatiei initiale, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor optime pentru reducerea efectelor produse de radiatiile ionizante concomitent cu imbunatatirea continua a capabilitatii de a utiliza si a asigura managementul deseurilor, al materialelor radioactive si al combustibilului nuclear, intr-o maniera care sa asigure protectia sanatatii publicului si securitatea mediului.
    Obiectivele definite sunt:
    a) asigurarea securitatii nucleare, a protectiei sanatatii publicului si a mediului;
    b) asigurarea utilizarii si gospodaririi materialelor radioactive in conditii de protectie fizica;
    c) mentinerea si imbunatatirea continua a capacitatilor proprii de interventie in caz de situatii de urgenta;
    d) asigurarea unei pregatiri sistematice a personalului implicat in evaluarea situatiilor de urgenta;
    e) mentinerea dotarii corespunzatoare cu echipamente si modernizarea centrelor de raspuns la urgenta, aflate pe amplasament, precum si in zona de excludere;
    f) organizarea de exercitii, pe baza unor scenarii de accident realiste, cu implicarea organizatiilor locale si/sau nationale care au responsabilitatea de a interveni in cazul producerii unui eveniment real, in scopul verificarii eficientei modului de organizare, a mijloacelor de comunicare si a masurilor prevazute pentru atenuarea consecintelor unui accident;
    g) folosirea evaluarilor exercitiilor de raspuns la urgenta pentru identificarea actiunilor necesar a fi implementate pentru imbunatatirea planului de raspuns la urgenta;
    h) realizarea educarii si informarii corecte a populatiei si autoritatilor in probleme specifice prevenirii urgentelor nucleare si radiologice;
    i) stabilirea si mentinerea unor relatii de deschidere, transparenta si incredere cu mass-media;
    j) implementarea Deciziei Consiliului nr. 87/600/EURATOM privind procedura comunitara de schimb rapid de informatii in caz de urgenta radiologica si a Acordului intre EURATOM si statele nemembre ale Uniunii Europene privind participarea acestora la actiunile Comunitatii pentru schimbul anticipat de informatii in caz de urgenta radiologica;
    k) imbunatatirea sistemului de alarmare in zonele de risc nuclear, care sa asigure alarmarea si informarea populatiei in eventualitatea producerii unui accident nuclear sau a unei urgente radiologice.
    2.2.3. Accidente pe timpul transportului materialelor periculoase
    Prevenirea accidentelor pe timpul transportului materialelor periculoase constituie o activitate de interes national si este reglementata prin legislatie specifica, in conformitate cu acordurile internationale la care Romania este parte.
    Obiectivele definite sunt:
    a) realizarea hartilor de risc cu rutele cele mai susceptibile la accidente de transport in care sunt implicate materiale si deseuri periculoase;
    b) realizarea unui sistem de monitorizare a transporturilor de materiale periculoase in vederea asigurarii unei interventii oportune si operative in caz de accidente;
    c) elaborarea unor planuri judetene de raspuns la accidente de transport in vederea unei gestionari adecvate.
    2.3. Prevenirea incendiilor
    In vederea asigurarii compatibilitatii structurilor industriale din tara noastra cu cele existente la nivel european, Guvernul Romaniei are ca obiectiv strategic al politicii industriale cresterea competitivitatii industriei autohtone in vederea dezvoltarii unei economii de piata capabile sa faca fata concurentei existente in cadrul Pietei Unice Europene.
    Potrivit legislatiei specifice, apararea impotriva incendiilor constituie o activitate de interes public national, la care sunt obligate sa participe autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si toate persoanele fizice si juridice din Romania. Tinand cont de obiectivele strategiei Guvernului si strategiei sectoriale a Ministerului Internelor si Reformei Administrative, corelate cu indeplinirea cerintelor de aderare la Uniunea Europeana, precum si de tendintele actuale de pe plan european, se impune stabilirea unei strategii de aparare impotriva incendiilor, cu obiective si responsabilitati pentru punerea ei in aplicare, cu urmatoarele prioritati:
    1. exercitarea autoritatii de stat in domeniul apararii impotriva incendiilor prin activitati de reglementare, avizare, autorizare, atestare, control, organizarea apararii impotriva incendiilor, supravegherea pietei, recunoasterea si desemnarea organismelor pentru atestarea conformitatii produselor cu rol in satisfacerea cerintei de securitate la incendiu, auditul de supraveghere a persoanelor fizice si juridice atestate, stabilirea raspunderii juridice si sanctionarea persoanelor vinovate de incalcarea prevederilor legii;
    2. optimizarea activitatii de avizare a proiectelor pentru anumite categorii de constructii si autorizarea la punerea in functiune a acestora in vederea asigurarii cerintei esentiale de securitate la incendiu a constructiilor si instalatiilor aferente si potrivit exigentelor utilizatorilor;
    3. implementarea codurilor de proiectare bazate pe performanta si a metodelor ingineriei securitatii la incendiu in domeniul proiectarii si realizarii investitiilor. Totodata, se va actiona pentru cunoasterea prevederilor reglementarilor privind noua clasificare europeana a produselor pentru constructii din punctul de vedere al comportarii la foc de catre producatori, patroni, utilizatori si proiectanti, pentru a asigura un nivel competitiv pentru produsele si serviciile de proiectare nationale;
    4. operationalizarea serviciilor publice voluntare pentru situatii de urgenta la nivelul comunitatii locale in vederea reducerii numarului mare de victime si incendii la gospodariile populatiei;
    5. crearea unui cadru legislativ adecvat in vederea infiintarii, echiparii, dotarii si pregatirii serviciilor private pentru situatii de urgenta, avand in vedere tendinta dezvoltarii aglomerarilor competitive in domeniul intreprinderilor mici si mijlocii, in consonanta cu initiativele europene de politica industriala;
    6. planificarea si desfasurarea activitatilor de prevenire a incendiilor de catre Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si inspectoratele judetene pentru situatii de urgenta, preponderent la institutii publice, operatori economici cu risc mare si foarte mare de incendiu, ori obiective in care se desfasoara activitati socioeconomice si culturale la care participa un numar mare de persoane;
    7. elaborarea unei noi conceptii privind statistica incendiilor, bine definita si de inalta calitate, care va determina optimizarea masurilor preventive si imbunatatirea calitatii produselor de protectie la incendii;
    8. elaborarea unor metode de evaluare a riscului de incendiu, armonizate cu reglementarile europene specifice;
    9. crearea unei culturi a prevenirii incendiilor prin informarea publicului asupra riscurilor existente si educarea populatiei cu privire la masurile practice pe care le poate lua pentru reducerea vulnerabilitatii;
    10. dezvoltarea la nivel national a unei conceptii integrate de constientizare a publicului, precum si a factorilor de decizie si a celorlalti actori implicati, pentru cunoasterea diferitelor tipuri de riscuri specifice, a masurilor de prevenire a acestora, precum si a comportamentului de adoptat in cazul producerii lor. O astfel de conceptie este necesara pentru a crea o societate informata si rapida in reactii, capabila sa isi reduca vulnerabilitatea la dezastre;
    11. crearea unei mentalitati adecvate la nivelul comunitatilor locale prin angrenarea in acest efort a celorlalti factori educationali: scoala, biserica, organizatiile nonguvernamentale etc.


    VI. Principii generale

    Prezenta strategie are la baza urmatoarele principii:
    1. Dezvoltarea durabila
    Prevenirea situatiilor de urgenta se subsumeaza dezvoltarii durabile, dezvoltare conceputa ca ansamblu coordonat de procese care permit progresul permanent pe baza planificarii si mobilizarii resurselor existente, conciliind obiective economice, sociale si de mediu ale societatii, pe termen scurt si lung, datorita punerii in aplicare a unor strategii care se sustin reciproc.
    2. Complementaritatea prevenirii si reactiei
    Prevenirea si reactia sunt complementare, au caracter de proces si se constituie intr-o activitate permanenta, de importanta si raspundere nationala si internationala, planificata si coordonata organizatoric, financiar si logistic de componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgenta, potrivit obligatiilor legale.
    Activitatea preventiva se desfasoara permanent - premergator producerii evenimentelor generatoare de situatii de urgenta, in timpul derularii actiunilor de protectie si salvare, precum si in perioada reabilitarii si inlaturarii efectelor. In faza predezastru (starea de normalitate) prevenirea are ca obiectiv primordial eliminarea/reducerea riscurilor si pregatirea pentru interventie a fortelor specializate si a intregii populatii pentru situatiile in care producerea riscurilor nu poate fi inlaturata, iar pe timpul dezastrului si in faza postdezastru obiectivul principal este reducerea pierderilor de vieti, a pagubelor materiale si protectia mediului.
    3. Primordialitatea prevenirii situatiilor de urgenta
    Intrucat este indeobste recunoscut, in plan international, ca prevenirea este de cel putin 8 ori mai putin costisitoare decat reactia la evenimentele produse, prevenirea situatiilor de urgenta trebuie sa constituie o activitate prioritara a Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, a comitetelor ministeriale/similare, judetene si locale pentru situatii de urgenta, a tuturor persoanelor fizice si juridice de pe teritoriul national.
    4. Obligativitatea prevenirii situatiilor de urgenta
    Sarcina prevenirii situatiilor de urgenta este complexa si interdependenta. Ea implica responsabilitati din partea cetatenilor, comunitatilor locale, operatorilor economici si autoritatilor administratiei publice si este gestionata de toate componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgenta, potrivit functiilor de sprijin stabilite in competenta, fiind coordonata, la nivel national, de catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.
    Ca urmare a abordarii conjugate, a prevenirii si interventiei in situatii de urgenta, a fost implementat cadrul legal si mecanismele manageriale specifice, menite sa asigure prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta la un nivel de calitate compatibil cu cel european.
    Sistemul adoptat in domeniul managementului situatiilor de urgenta are urmatoarele avantaje:
    a) permite o abordare interinstitutionala si multidisciplinara a problematicii situatiilor de urgenta in toate cele 3 etape: predezastru, pe timpul producerii si postdezastru;
    b) asigura premisele gestionarii eficiente a situatiilor de urgenta, intrucat, prin deconcentrarea/descentralizarea institutionala, luarea deciziilor si asigurarea resurselor la nivel local, efortul este orientat spre riscurile zonale specifice;
    c) elimina verigile intermediare prin implicarea in coordonarea si conducerea actiunilor preventive si de interventie in situatii de urgenta a prefectilor, presedintilor consiliilor judetene si primarilor;
    d) asigura participarea comunitatilor locale, prin componenta preventiva a serviciilor publice voluntare pentru situatii de urgenta, la stabilirea si aplicarea masurilor de prevenire specifice in functie de riscurile locale, precum si la pregatirea acestora pentru eventualele interventii.
    5. Identificarea, evaluarea si ierarhizarea riscurilor
    Identificarea, evaluarea si ierarhizarea riscurilor sunt principii care stau la temelia planificarii si organizarii actiunilor preventive. In acest proces de identificare, evaluare si ierarhizare a riscurilor, intemeiat pe o profunda cunoastere, trebuie sa se tina seama de nivelul maxim de manifestare a acestora, de simultaneitatea si desfasurarea lor in lant, aspecte care determina ca planificarea sa aiba in vedere atat fiecare risc, cat si situatiile de manifestare combinata sau interconditionata, in vederea asigurarii unui raspuns rapid de pregatire, protectie si reducere a efectelor.
    Prevenirea are ca suport ansamblul principiilor, criteriilor de performanta, cerintelor si conditiilor tehnice impuse si reglementate pentru asigurarea unui nivel cuantificat de securitate in desfasurarea normala a vietii sociale si economice, precum si de pregatire pentru inlaturarea efectelor dezastrelor asupra vietii, mediului si bunurilor materiale.
    Obligatia identificarii riscurilor, stabilirii masurilor preventive graduale, elaborarii cadrului normativ si planurilor pentru managementul situatiilor de urgenta, respectarii normelor si aplicarii masurilor de prevenire, asigurarii conditiilor necesare de interventie revine patronilor si detinatorilor de constructii, de terenuri si amenajari, proiectantilor, antreprenorilor, contractorilor, operatorilor economici si autoritatilor administratiei publice locale si centrale.
    6. Specializarea
    Identificarea riscurilor, reglementarea, planificarea si organizarea indeplinirii masurilor preventive se asigura de catre ministere si alte organisme, in raport cu functiile de sprijin privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta stabilite prin reglementari.
    7. Gradualitatea
    Conform acestei importante cerinte in domeniul prevenirii si gestionarii situatiilor de urgenta, deciziile se iau pe mai multe paliere, respectiv la nivel local, regional si national. Intarirea capacitatii de prevenire si raspuns la nivel local este o prioritate.
    8. Suprematia protectiei cetatenilor
    Potrivit prevederilor constitutionale, cetatenii romani se bucura de protectia statului, atat pe teritoriul national, cat si in strainatate, iar prevenirea situatiilor de urgenta este o functie specializata a statului, reprezentat, in acest domeniu, de Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, autoritatea nationala in domeniu.
    Exercitarea autoritatii de stat in domeniul prevenirii situatiilor de urgenta se realizeaza prin activitati de reglementare, avizare, autorizare, atestare, recunoastere, desemnare, informare preventiva, control si asistenta tehnica de specialitate, coordonarea organizarii si a pregatirii serviciilor voluntare si a populatiei, asigurarea interventiilor in situatii de urgenta a serviciilor profesioniste, coordonarea interventiilor la nivel national, control si sanctionarea incalcarii prevederilor legale.


    VII. Directii de actiune

    Directiile principale de actiune sunt:
  • elaborarea de catre autoritatile administratiei publice centrale si locale a programelor proprii in domeniul de competenta, in vederea:
    a) intaririi capacitatilor de evaluare, expertiza si cercetare in domeniul riscurilor naturale si antropice;
    b) dezvoltarii politicilor de prevenire;
    c) informarii populatiei, pregatirii acesteia si formarii unui comportament preventiv;
    d) supravegherii respectarii modului de aplicare a reglementarilor in domeniul gestionarii dezastrelor, constatarii si sanctionarii nerespectarii acestora;
  • pregatirea autoritatilor, institutiilor, organelor si organismelor potrivit atributiilor legale pe care le au in domeniul situatiilor de urgenta;
  • reconstructia si invatarea din experienta anterioara pentru prevenirea producerii unor situatii similare;
  • corelarea elementelor compatibile ale strategiei romanesti cu cele ale strategiei europene de dezvoltare durabila si fixarea obiectivelor si planurilor de actiune specifice pentru Romania.


    VIII. Rezultatele politicilor publice

    1. Cetatenii
    Dezvoltarea unui sistem eficient de management al situatiilor de urgenta trebuie sa se bazeze, intr-o masura mult mai mare, pe contributia comunitatilor locale si a fiecarui cetatean.
    Cetateanul, ca principal beneficiar al politicii de securitate, are dreptul si datoria de a contribui activ la constructia ei cotidiana, printr-un comportament participativ si responsabil.
    Cetateanul are dreptul de a fi informat cu privire la riscurile la care este supus in cadrul comunitatii si la masurile care trebuie luate pentru prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta.
    Obligatia primordiala a cetatenilor in acest domeniu este aceea de a avea un comportament preventiv, de a participa activ la prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta in cadrul comunitatii locale.
    Comportamentul preventiv cuprinde totalitatea actiunilor pe care cetateanul le realizeaza pentru a preintampina producerea de evenimente negative ce pot genera pierderi.
    Primul nivel al acestui tip de comportament este eliminarea neglijentelor. Cel de-al doilea nivel il constituie o metodologie de prevenire bazata pe redundanta, adica o dublare a actiunii umane cu sisteme automate de prevenire si control. Intrucat redundanta este costisitoare, masurile specifice trebuie analizate prin prisma eficientei, respectiv prin punerea in balanta a gravitatii si probabilitatii producerii evenimentului alaturi de costurile implementarii.
    2. Ministere si institutii centrale, consilii locale si judetene si primarii
    Ministerele, institutiile centrale, autoritatile administratiei publice locale trebuie sa fie pregatite sa faca fata gestionarii situatiilor de urgenta prin comitetele ministeriale, judetene sau, dupa caz, locale pe care le conduc. Comitetele locale si cele judetene sunt primele care iau contact cu fenomenul si care asigura aplicarea masurilor din planurile proprii, pana la interventia altor autoritati si structuri. Raspunsul la factorii de risc trebuie sa urmeze principiul gradualitatii, astfel ca deciziile initiale trebuie luate la acest nivel, context in care cresterea capacitatii de prevenire si raspuns locale constituie prioritatea esentiala.
    3. Institutii si operatori economici
    Institutiile publice si operatorii economici au un rol important in ceea ce priveste prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta. Pe de o parte, pot suferi un impact direct ca urmare a manifestarii unui anumit risc, iar pe de alta parte, in numeroase cazuri, reprezinta chiar sursa de risc si punctul de declansare a unei situatii de urgenta.
    4. Comitetul National pentru Situatii de Urgenta
    Potrivit legii, Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, ca organism interministerial de management, are ca principala obligatie asigurarea indeplinirii, in Romania, a obiectivelor strategiei internationale de reducere a dezastrelor.
    Sistemul national de management al situatiilor de urgenta trebuie sa mentina permanent capacitatea de a raspunde eficient si adecvat la orice forma de manifestare evolutiva a riscurilor naturale, tehnologice si biologice.
    Un bun management al situatiilor de urgenta este rezultatul unor activitati intersectoriale, interdisciplinare, care cuprind managementul riscurilor, amenajarea teritoriului si dezvoltarea urbana, protectia mediului si dezvoltarea durabila, protectia infrastructurii critice, protectia comunitara si individuala, fiecarui nivel revenindu-i atributii specifice.
    La aceasta activitate participa componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgenta, structuri ale administratiei publice centrale si locale si ale operatorilor economici si institutiilor, componentele preventive ale serviciilor publice, voluntare si private pentru situatii de urgenta. Atributiile ce revin factorilor implicati in prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta fac obiectul procedurilor stabilite conform repartizarii principalelor functii de sprijin pe care le asigura ministerele, celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si organizatiile neguvernamentale privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta.
    Ca integratori ai sistemului national/judetean pentru situatii de urgenta, Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, respectiv inspectoratele judetene si al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta au obligatia legala de a asigura, prin Inspectia de prevenire si inspectiile teritoriale, in zonele de competenta, coordonarea unitara, indrumarea si controlul activitatilor de prevenire atat pe timpul starii de normalitate, cat si in situatii de urgenta.
    Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta coordoneaza structurile participante la managementul situatiilor de urgenta, activitate care include si managementul riscurilor, definit ca totalitatea operatiunilor prin care se urmareste limitarea pierderilor si asigurarea continuitatii vietii pe plan national.


    IX. Rezultatele actiunilor

    1. Cetatenii
    Toate masurile de comportament preventiv necesar a fi adoptate de cetateni trebuie sa constituie un ansamblu coerent sub forma politicii de securitate, conceputa ca ansamblul procedurilor de prevenirea pierderilor, respectiv pentru:
    a) informarea generala si permanenta/periodica si a concetatenilor asupra riscurilor specifice care le pot afecta viata si proprietatea;
    b) formarea comportamentului preventiv, dezvoltarea culturii de securitate si eliminarea/reducerea neglijentelor din conduita;
    c) dezvoltarea spiritului civic si de solidaritate in comunitatea locala;
    d) adoptarea de masuri proprii pentru reducerea riscurilor asupra familiei, bunurilor, locuintei si anexelor gospodaresti, cu respectarea cadrului legal privind construirea si locuirea;
    e) respectarea, cunoasterea si aplicarea deciziilor organelor cu atributii si responsabilitati in gestionarea situatiilor de urgenta privind protectia, interventia, evacuarea si restabilirea starii de normalitate in comunitatea respectiva, in cazul producerii unor situatii de urgenta;
    f) participarea ca voluntari la actiunile preventive, de salvareevacuare a populatiei afectate de situatiile de urgenta, precum si la actiunile de interventie si de refacere;
    g) incheierea contractelor de asigurari pentru cazuri de dezastre;
    h) cunoasterea modului de comportare inainte, in timpul si dupa trecerea dezastrelor;
    i) respectarea masurilor stabilite de organele in drept si protejarea lucrarilor cu rol de aparare impotriva dezastrelor.
    2. Ministerele si institutiile centrale
    a) in faza predezastru:
    1. identifica, localizeaza si inventariaza sursele de risc pe baza metodologiilor elaborate;
    2. monitorizeaza pericolele si riscurile specifice, precum si efectele negative ale acestora;
    3. coordoneaza elaborarea planurilor si reglementarilor privind prevenirea si interventia in situatii de urgenta generate de riscurile specifice;
    4. elaboreaza strategii si programe de prevenire a situatiilor de urgenta, ghiduri/manuale, continand activitatile si responsabilitatile autoritatilor locale in domeniul gestionarii situatiilor de urgenta si modul de actiune;
    5. elaboreaza programe de educare si pregatire a populatiei privind riscurile specifice, modul de comportare si rolul protectiei individuale in caz de situatii de urgenta;
    6. sprijina autoritatile administratiei publice locale in vederea elaborarii propriilor strategii de protectie impotriva dezastrelor;
    7. elaboreaza normele de securitate la incendiu specifice domeniului de competenta;
    8. stabilesc metode si proceduri pentru identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu specifice domeniului de competenta si asigura bancile de date necesare;
    b) pe timpul producerii dezastrului:
    1. disemineaza mesajele de avertizare in cazul situatiilor de urgenta si avertizarea populatiei si salariatilor prin sisteme si mijloace tehnice de avertizare si alarmare publica;
    2. coordoneaza, sub aspect tehnic de specialitate, actiunile de interventie operativa;
    3. asigura expertiza tehnica de specialitate pentru evaluarea situatiei de urgenta, pentru evaluarea evolutiei situatiei de urgenta in timp, pentru evaluarea consecintelor asupra populatiei si asupra mediului si formuleaza recomandari cu privire la masurile de protectie a populatiei, ce trebuie implementate de autoritati;
    c) in faza postdezastru:
    1. participa la reabilitarea zonei afectate cu/pentru obiectivele din coordonarea/subordonarea sau de sub autoritatea ministerului/institutiei centrale;
    2. participa la elaborarea unor studii de evaluare a impactului economic, social si de mediu ca urmare a dezastrelor;
    3. analizeaza modul de comportare a infrastructurilor de aparare impotriva situatiilor de urgenta;
    4. sprijina finantarea lucrarilor cu rol de aparare impotriva situatiilor de urgenta;
    5. asigura expertiza tehnica de specialitate pentru reabilitarea zonelor afectate.
    3. Consiliile locale, judetene si primarii
    a) in faza predezastru:
    1. instituie masurile de prevenire a situatiilor de urgenta, analizeaza anual si ori de cate ori este nevoie activitatea desfasurata si adopta masuri pentru imbunatatirea acesteia;
    2. aproba organizarea activitatii de aparare impotriva situatiilor de urgenta la nivelul unitatii administrativ-teritoriale;
    3. hotarasc infiintarea serviciilor voluntare pentru situatii de urgenta, aproba regulamentul de organizare si functionare a acestora, asigura incadrarea cu personal, dotarea si finantarea cheltuielilor de intretinere si functionarea acestora in conditii de operativitate si eficienta, in conformitate cu criteriile minime de performanta;
    4. aproba planurile anuale si de perspectiva pentru asigurarea resurselor umane, materiale si financiare destinate prevenirii si gestionarii situatiilor de urgenta;
    5. elaboreaza planurile urbanistice generale, corelate cu hartile de risc, si asigura respectarea prevederilor acestor documentatii;
    6. determina necesitatile comunitatii locale privind resursele mobilizabile, materiale, utilaje, si cele financiare in caz de dezastre;
    7. asigura mobilizarea populatiei la actiunile de aparare impotriva situatiilor de urgenta si organizeaza exercitii si aplicatii, sub conducerea organelor abilitate, in vederea pregatirii interventiei operative;
    8. asigura organizarea si instruirea grupurilor de voluntari in vederea participarii la actiunile de salvare-evacuare a populatiei afectate de dezastre;
    b) pe timpul dezastrului:
    1. desfasoara activitatile cuprinse in legislatia in vigoare privind managementul situatiilor de urgenta;
    2. mentine in stare de functionare drumurile si accesurile in zonele calamitate;
    3. coordoneaza actiunile de ajutor;
    4. infiinteaza centre de informare in zona in care s-a produs dezastrul, care sa indeplineasca si functia de transmitere a avertizarii individuale a cetatenilor, in cazul in care sistemele de instiintare-alarmare nu sunt disponibile, pe durata situatiei de urgenta;
    5. asigura conditiile necesare pentru acordarea asistentei medicale;
    6. asigura evacuarea persoanelor sau bunurilor periclitate, potrivit planurilor intocmite, si conditiile corespunzatoare de trai, evidenta populatiei evacuate, asigurarea primirii si cazarii persoanelor evacuate, instalarea taberelor de evacuati, receptia si depozitarea bunurilor evacuate, securitatea si paza zonelor evacuate;
    7. coordoneaza actiunile pentru asigurarea necesitatilor esentiale ale persoanelor sau comunitatilor izolate;
    c) in faza postdezastru:
    1. participa la actiunile de inlaturare a efectelor dezastrelor, de refacere a locuintelor si gospodariilor afectate de dezastre;
    2. coordoneaza actiunile de aprovizionare cu hrana si imbracaminte si de distribuire a acestora, precum si pentru cazarea in locuinte temporare;
    3. asigura conditiile pentru asistenta sanitara;
    4. coordoneaza activitatile de reconstructie si restaurare a activitatii normale;
    5. organizeaza activitati de ajutor financiar.
    4. Institutiile si operatorii economici
    Din punctul de vedere al accidentelor industriale in care sunt implicate substante periculoase, operatorii economici au urmatoarele obligatii:
    a) sa notifice autoritatilor competente inventarul de substante;
    b) sa intocmeasca politica de prevenire a accidentelor majore, respectiv raportul de securitate;
    c) sa elaboreze un plan de urgenta interna;
    d) sa informeze imediat autoritatile competente in cazul producerii unui accident major;
    e) sa informeze corect si complet populatia din zonele de planificare la urgenta;
    f) sa desfasoare exercitii de verificare a planurilor si de pregatire a fortelor proprii de interventie;
    g) sa permita inspectia autoritatilor competente;
    h) sa ia toate masurile necesare pentru a preveni producerea accidentelor si pentru a limita, in cazul producerii, consecintele acestora asupra sanatatii populatiei si a calitatii mediului.
    Din punctul de vedere al accidentelor nucleare sau radiologice, institutiile publice si operatorii economici au urmatoarele obligatii principale:
    a) monitorizarea radioactivitatii mediului;
    b) intocmirea prognozelor si predictiilor cu privire la contaminarea radioactiva a mediului, a produselor agroalimentare si a populatiei din zonele potential contaminate;
    c) notificarea autoritatilor asupra accidentului;
    d) elaborarea planurilor de protectie si interventie in caz de accident nuclear/radiologic;
    e) desfasurarea de exercitii de urgenta pe si in afara amplasamentului.
    Din punctul de vedere al prevenirii incendiilor, institutiile publice si operatorii economici trebuie sa indeplineasca obligatiile prevazute in legislatia specifica si in Normele generale de aparare impotriva incendiilor.
    5. Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, va actiona pentru:
    a) abordarea europeana integrata pentru anticiparea situatiilor de urgenta;
    b) participarea la dezvoltarea sistemelor europene de avertizare timpurie privind dezastrele provocate de conditiile meteorologice si de monitorizare a mediului si conditiilor de siguranta ale cetatenilor;
    c) realizarea unui sistem de informare si instiintare clar pentru cetateni privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta;
    d) stabilirea limitelor cooperarii civili-militari in cadrul operatiunilor de asistenta umanitara, potrivit conceptiei europene privind rolul complementar al mijloacelor militare de interventie pentru limitarea costurilor generate de interventiile de urgenta;
    e) coordonarea elaborarii de catre componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgenta a reglementarilor preventive specifice functiilor de sprijin date in competenta;
    f) dezvoltarea participarii la programele internationale si implementarea rapida a concluziilor si reglementarilor astfel adoptate;
    g) construirea si raspandirea unei culturi a prevenirii la nivel national si local;
    h) promovarea de proiecte durabile si de initiative care sa incorporeze prevenirea efectiva, masuri de reducere a riscului de producere unui dezastru si de restrangere a ariilor de risc, precum si de proiecte orientate catre educatia adecvata a comunitatilor din ariile cu risc de producere a unui dezastru, pe linia pregatirii pentru raspuns sau a informarii cu anticipare si responsabilitate a autoritatilor competente.


    X. Indicatori

    Datorita specificitatii activitatii, in care posibilitatea previzionarii unor situatii de urgenta este minima, nu pot fi stabiliti indicatori masurabili pentru a evalua gradul de atingere a rezultatelor propuse.


    XI. Implicatii pentru buget

    Costurile prevenirii sunt actuale, iar beneficiile viitoare. Avand in vedere faptul ca prevenirea este o activitate permanenta, logistica trebuie sa asigure derularea tuturor etapelor apararii impotriva dezastrelor, astfel:
    1. asigurarea finantarii programelor pentru diminuarea/eliminarea riscurilor asupra vietii si sanatatii populatiei, mediului inconjurator, valorilor materiale si culturale;
    2. asigurarea finantarii si derularii programelor de imbunatatire a dotarii pentru gestionarea dezastrelor;
    3. asigurarea resurselor necesare functionarii structurilor cu activitate in domeniul prevenirii si gestionarii dezastrelor;
    4. finantarea programelor pentru pregatirea autoritatilor si populatiei;
    5. constituirea, prin bugete, de fonduri pentru interventie la dispozitia autoritatilor cu atributii in managementul dezastrelor;
    6. constituirea si improspatarea stocurilor de materiale necesare in situatii de dezastre.
    In gestionarea situatiilor de urgenta sunt constituite organisme si structuri dupa cum urmeaza:
    a) Comitetul National pentru Situatii de Urgenta;
    b) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta;
    c) comitetele ministeriale pentru situatii de urgenta;
    d) inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene/al municipiului Bucuresti;
    e) comitetele judetene pentru situatii de urgenta;
    f) comitetele locale pentru situatii de urgenta;
    g) centrele operative cu activitate permanenta;
    h) centrele operative cu activitate temporara;
    i) celulele de urgenta;
    j) serviciile voluntare pentru situatii de urgenta;
    k) serviciile private pentru situatii de urgenta;
    l) serviciile private de urgenta constituite ca societati comerciale.
    Finantarea actiunilor preventive, de interventie si reabilitare se face, potrivit legii, prin bugetul de stat, bugetele locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor, precum si ale institutiilor si operatorilor economici, din alte surse interne si internationale.
    Finantarea masurilor si actiunilor de protectie si supravietuire a populatiei pe timpul si dupa producerea situatiilor de urgenta se face astfel:
    1. prin bugetele locale, daca situatia de urgenta s-a produs la nivelul unitatii administrativ-teritoriale respective;
    2. prin bugetul de stat, daca situatia de urgenta s-a produs la nivel national sau la nivelul mai multor judete;
    3. operatorii economici si institutiile publice au obligatia prevederii in bugetele proprii a fondurilor necesare protectiei si supravietuirii salariatilor pentru asigurarea continuitatii activitatii pe timpul situatiilor de urgenta.
    Resursele materiale sunt asigurate potrivit normelor de dotare emise de catre ministere pe domenii de activitate, autoritatile centrale si locale ale administratiei publice, cu avizul inspectoratului general si al inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene/al municipiului Bucuresti.
    Este necesara realizarea unor baze de date si a unor programe informatice care sa fundamenteze alegerea prioritatilor in activitatea preventiva si pentru gestionarea resurselor disponibile la diferite niveluri de suport tehnic pentru interventie, in cazul producerii situatiilor de urgenta.


    XII. Proceduri de monitorizare

    Personalul specializat din cadrul serviciilor profesioniste pentru situatii de urgenta va urmari realizarea obiectivelor generale si specifice prin activitati de control.
    Activitatea de control si autoritatea statului in domeniul situatiilor de urgenta sunt exercitate de inspectia de prevenire si inspectiile judetene de prevenire din cadrul Inspectoratului General si, respectiv, al inspectoratelor judetene pentru situatii de urgenta.
    Activitatea de control cuprinde:
    a) verificarea respectarii actelor normative si reglementarilor privind apararea impotriva incendiilor si protectia civila la proiectarea, executarea, exploatarea si postutilizarea constructiilor, instalatiilor si amenajarilor;
    b) verificarea organizarii activitatii privind depistarea pericolelor potentiale generatoare de riscuri pe timpul exploatarii constructiilor, instalatiilor si amenajarilor;
    c) verificarea conceptiei de aparare impotriva evenimentelor generatoare de situatii de urgenta, in scopul mentinerii riscurilor in limite acceptabile, stabilindu-se, dupa caz, masuri in conditiile legii;
    d) controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore, in care sunt implicate substante periculoase;
    e) coordonarea si controlul realizarii pregatirii si instruirii specifice a populatiei si salariatilor, a modului de insusire de catre acestia a regulilor si masurilor specifice, precum si a comportamentului pe timpul manifestarii unei situatii de urgenta;
    f) instiintarea autoritatilor responsabile in managementul riscului despre existenta, dimensiunea si consecintele riscului identificat in domeniul respectiv;
    g) indrumarea, controlul si coordonarea serviciilor publice voluntare si a serviciilor private pentru situatii de urgenta;
    h) verificarea utilizarii produselor, substantelor si mijloacelor certificate conform legii.


    XIII. Etape ulterioare si institutii responsabile

    1. Planuri, programe si parteneriate
    Pentru implementarea prezentei strategii componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgenta, institutiile si operatorii economici elaboreaza planuri si programe, respectiv:
    a) programe de prevenire si eliminare/diminuare a riscurilor in domeniul situatiilor de urgenta, elaborate anual de catre comitetele ministeriale in domeniul de competenta, care vor fi supuse spre aprobare Comitetului National pentru Situatii de Urgenta. Coordonarea indeplinirii masurilor stabilite in programele de prevenire revine, la nivel national, inspectoratului general, iar la nivel teritorial, inspectoratelor judetene pentru situatii de urgenta;
    b) planuri de analiza si acoperire a riscurilor, de interventie si cooperare in domeniul situatiilor de urgenta;
    c) planuri de sustinere financiara, materiala si umana a activitatilor in domeniul situatiilor de urgenta;
    d) planuri de evacuare a populatiei, animalelor si bunurilor in cazul producerii situatiilor de urgenta;
    e) programe de management pe termen scurt, mediu si lung;
    f) programe de promovare si stimulare a voluntariatului si a ONG-urilor cu activitati in domeniul prevenirii si interventiei in situatii de urgenta;
    g) parteneriate cu mass-media, organizatii neguvernamentale de utilitate publica si cu atributii in managementul situatiilor de urgenta, asigurarea sanatatii populatiei, educatia in diverse domenii etc.;
    h) parteneriate cu structuri private care detin forte, mijloace si utilaje ce pot fi folosite in gestionarea situatiilor de urgenta.
    2. Activitati pe termen mediu:
    a) elaborarea Programului national de asigurare cu resurse necesare prevenirii, interventiei si inlaturarii efectelor situatiilor de urgenta;
    b) elaborarea programelor nationale pe tipuri de situatii de urgenta;
    c) elaborarea procedurilor de prevenire si interventie pe tipuri de dezastre;
    d) instituirea, functionarea si perfectionarea unui sistem viabil si adecvat de pregatire a structurilor specializate, a populatiei, economiei si teritoriului pentru a face fata situatiilor de urgenta;
    e) elaborarea legislatiei nationale in acord cu directivele europene.
    3. Activitati pe termen lung:
    a) perfectionarea cadrului normativ si organizatoric propriu si a celui conceptual, remodelarea misiunilor, metodelor si procedurilor de actiune;
    b) dezvoltarea interoperabilitatii si cooperarii cu structuri similare din alte state;
    c) realizarea sistemului national integrat de instiintare, avertizare si alarmare a populatiei;
    d) elaborarea planului centralizat (national) de evacuare a populatiei si bunurilor materiale;
    e) elaborarea planurilor de instiintare si alarmare si a planurilor de interventie la nivelul tuturor inspectoratelor judetene/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta;
    f) elaborarea metodologiilor de investigare a zonelor de risc si implementare a planurilor nationale;
    g) incadrarea si dotarea corespunzatoare a serviciilor profesioniste si voluntare la nivelul cerintelor europene.
    *
    Strategia nationala de prevenire a situatiilor de urgenta poate fi dezvoltata, continutul sau va putea fi completat, modificat si ideile perfectionate, in raport cu evolutia situatiei operative pe plan national, precum si pe masura acumularii experientei ca urmare a contactelor europene si internationale. Viitoarea legislatie nationala si europeana specifica managementului situatiilor de urgenta, precum si experienta ulterioara, rezultat al activitatilor preventive desfasurate pentru gestionarea adecvata a situatiilor de urgenta, vor putea constitui importante surse de perfectionare a acesteia.



    Poate fi de interes si:
    Legea 184/2015 pentru aprobarea OUG 77/2011 privind stabilirea unor contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
    Legea 180/2015 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 89/2014 pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul managementului situatiilor de urgenta si al apararii impotriva incendiilor
    Legea 132/2015 pentru modificarea si completarea OUG 34/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului national unic pentru apeluri de urgenta. Lege nr. 132/2015
    Legea 166/2014 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Moldova privind ajutorul reciproc pentru interventiile transfrontaliere in caz de urgente medicale, semnat la Chisinau la 21 februarie 2014
    OUG 89/2014 pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul managementului situatiilor de urgenta si al apararii impotriva incendiilor. Ordonanta de urgenta nr. 89/2014
    HG 1152/2014 privind organizarea, functionarea si compunerea Centrului National de Conducere a Actiunilor de Ordine Publica
    Legea 131/2014 pentru modificarea alin. (1) si (2) ale art. 64 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Lege nr. 131/2014
    Legea 131/2014 pentru modificarea alin. (1) si (2) ale art. 64 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Lege nr. 131/2014
    OUG 57/2014 pentru aprobarea unor masuri privind operarea unei aeronave aflate in proprietatea Ministerului Afacerilor Interne. Ordonanta de Urgenta 57/2014
    OUG 1/2014 privind unele masuri in domeniul managementului situatiilor de urgenta, precum si pentru modificarea si completarea OUG 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta. Ordonanta de urgenta nr. 1/2014
    Ordin nr. 99/2914/2013 privind pregatirea in domeniul situatiilor de urgenta a reprezentantilor institutiilor prefectului si a personalului cu functii de conducere si atributii in domeniul situatiilor de urgenta din administratia publica locala, serv
    Ordin 425/2013 pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sanatatii nr. 1085/2012 privind masuri de organizare si functionare a spitalelor regionale de urgenta si a unitatilor functionale regionale de urgenta
    Ordin 1085/2012 privind masuri de organizare si functionare a spitalelor regionale de urgenta si a unitatilor functionale regionale de urgenta
    OUG 65/2012 privind aprobarea unor masuri pentru constituirea stocurilor minime de siguranta pentru titei si produse petroliere in anul 2012. Ordonanta de urgenta nr. 65/2012
    Ordin nr. 5/2010 pentru modificarea Ordinului ministrului sanatatii nr. 905/2009 privind infiintarea Dispeceratului unic pentru centralizarea paturilor libere care se asigura de catre spitalele de urgenta din municipiul Bucuresti pentru internarea pa
    Legea nr. 244/2009 privind aprobarea OUG nr. 32/2009 pentru modificarea art. 7 din Legea nr. 263/2004 privind asigurarea continuitatii asistentei medicale primare prin centrele de permanenta
    Ordin nr. 48/2009 privind aprobarea Protocolului national de triaj al pacientilor din structurile pentru primirea urgentelor
    Lege nr. 160/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului national unic pentru apeluri de urgenta
    Ordin nr. 1523/2008 pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 1.706/2007 privind conducerea si organizarea unitatilor si compartimentelor de primire a urgentelor
    Statut al personalului voluntar din serviciile de urgenta voluntare, 2005
    Mediation in Penal Matters in Romania. Evaluation Study and Perspectives
    Andrea Parosanu,Ecaterina Balica,Balan Ana

    Pret: 39.9 lei
    33.92 lei
    COMANDA ACUM

    Cautare legislatie:



    -------------
    Drept OnLine va prezinta in cadrul acestei Sectiuni cateva reglementari juridice de interes general, cu mentiunea ca informatiile prezentate in aceasta sectiune au un caracter pur informativ, existand posibilitatea de a fi intervenit modificari ulterioare, abrogari, nesurprinse aici.
    -------------


    Alte reglementari




    Termeni juridici, grupare tematica




  • Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    66 useri online

    Useri autentificati: