Codul Civil. Noul Cod Civil republicat 2011. Legea 287/2009 privind Codul civil
Titlul PRELIMINAR - Despre legea civila **)
---------
**) Dispozitiile de punere in aplicare a titlului preliminar sunt cuprinse in art. 8 din Legea nr. 71/2011.
Capitolul I - Dispozitii generale
Izvoarele dreptului civil Art. 1 (1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzantele si principiile generale
ale dreptului.
(2) In cazurile neprevazute de lege se aplica uzantele, iar in lipsa acestora,
dispozitiile legale privitoare la situatii asemanatoare, iar cand nu exista asemenea
dispozitii, principiile generale ale dreptului.
(3) In materiile reglementate prin lege, uzantele se aplica numai in masura in care
legea trimite in mod expres la acestea.
(4) Numai uzantele conforme ordinii publice si bunelor moravuri sunt recunoscute
ca izvoare de drept.
(5) Partea interesata trebuie sa faca dovada existentei si a continutului uzantelor.
Uzantele publicate in culegeri elaborate de catre entitatile sau organismele autorizate
in domeniu se prezuma ca exista, pana la proba contrara.
(6) In sensul prezentului cod, prin uzante se intelege obiceiul (cutuma) si uzurile
profesionale.
Obiectul si continutul Codului civil Art. 2 (1) Dispozitiile prezentului cod reglementeaza raporturile patrimoniale si
nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.
(2) Prezentul cod este alcatuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul
comun pentru toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispozitiilor sale.
Aplicarea generala a Codului civil Art. 3 (1) Dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre profesionisti,
precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil.
(2) Sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere.
(3) Constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una
sau mai multe persoane, a unei activitati organizate ce consta in producerea,
administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca
are sau nu un scop lucrativ.
Aplicarea prioritara a tratatelor
internationale privind drepturile
omului
Art. 4 (1) In materiile reglementate de prezentul cod, dispozitiile privind
drepturile si libertatile persoanelor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Constitutia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, pactele si celelalte tratate la
care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si prezentul cod, au prioritate
reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care prezentul cod contine
dispozitii mai favorabile.
Aplicarea prioritara a dreptului
Uniunii Europene
Art. 5 In materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii
Europene se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul partilor.
Capitolul II - Aplicarea legii civile
Aplicarea in timp a legii civile Art. 6 (1) Legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare. Aceasta nu are
putere retroactiva.
(2) Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte
de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute
de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.
(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data
intrarii in vigoare a legii noi sunt supuse dispozitiilor legii vechi, neputand fi considerate
valabile ori, dupa caz, eficace potrivit dispozitiilor legii noi.
(4) Prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in
vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
(5) Dispozitiile legii noi se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz,
produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice nascute
dupa intrarea sa in vigoare.
(6) Dispozitiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale
situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si
capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere,
din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de
vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi.
Teritorialitatea legii civile Art. 7 (1) Actele normative adoptate de autoritatile si institutiile publice centrale
se aplica pe intreg teritoriul tarii, afara de cazul in care se prevede altfel.
(2) Actele normative adoptate, in conditiile legii, de autoritatile si institutiile
administratiei publice locale se aplica numai in raza lor de competenta teritoriala.
Extrateritorialitatea legii civile Art. 8 In cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea
legii civile aplicabile se face tinandu-se seama de normele de drept international privat
cuprinse in cartea a VII-a din prezentul cod.
Capitolul III - Interpretarea si efectele legii civile
Interpretarea legii Art. 9 (1) Cel care a adoptat norma civila este competent sa faca si
interpretarea ei oficiala.
(2) Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor.
(3) Interpretarea legii de catre instanta se face numai in scopul aplicarii ei in cazul
dedus judecatii.
Interzicerea analogiei Art. 10 Legile care deroga de la o dispozitie generala, care restrang exercitiul
unor drepturi civile sau care prevad sanctiuni civile se aplica numai in cazurile expres
si limitativ prevazute de lege.
Respectarea ordinii publice
si a bunelor moravuri
Art. 11 Nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la
legile care intereseaza ordinea publica sau de la bunele moravuri.
Libertatea de a dispune Art. 12 (1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, daca legea nu prevede
in mod expres altfel.
(2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, daca este insolvabil.
Renuntarea la drept Art. 13 Renuntarea la un drept nu se prezuma.
Buna-credinta Art. 14 (1) Orice persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa isi exercite
drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna-credinta, in acord cu ordinea
publica si bunele moravuri.
(2) Buna-credinta se prezuma pana la proba contrara.
Abuzul de drept Art. 15 Niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe
altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte.
Vinovatia Art. 16 (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, persoana raspunde numai
pentru faptele sale savarsite cu intentie sau din culpa.
(2) Fapta este savarsita cu intentie cand autorul prevede rezultatul faptei sale si fie
urmareste producerea lui prin intermediul faptei, fie, desi nu il urmareste, accepta
posibilitatea producerii acestui rezultat.
(3) Fapta este savarsita din culpa cand autorul fie prevede rezultatul faptei sale,
dar nu il accepta, socotind fara temei ca nu se va produce, fie nu prevede rezultatul
faptei, desi trebuia sa il prevada. Culpa este grava atunci cand autorul a actionat cu
o neglijenta sau imprudenta pe care nici persoana cea mai lipsita de dibacie nu ar fi
manifestat-o fata de propriile interese.
(4) Atunci cand legea conditioneaza efectele juridice ale unei fapte de savarsirea
sa din culpa, conditia este indeplinita si daca fapta a fost savarsita cu intentie.
Eroarea comuna si invincibila Art. 17 (1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decat
are el insusi.
(2) Cu toate acestea, cand cineva, impartasind o credinta comuna si invincibila, a
considerat ca o persoana are un anumit drept sau o anumita calitate juridica, instanta
judecatoreasca, tinand seama de imprejurari, va putea hotari ca actul incheiat in
aceasta stare va produce, fata de cel aflat in eroare, aceleasi efecte ca si cand ar fi
valabil, afara de cazul in care desfiintarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu.
(3) Eroarea comuna si invincibila nu se prezuma.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile in materie de carte funciara si
nici in alte materii in care legea reglementeaza un sistem de publicitate.
Capitolul IV - Publicitatea drepturilor, a actelor si a faptelor juridice
Obiectul publicitatii si modalitatile
de realizare
Art. 18 (1) Drepturile, actele si faptele privitoare la starea si capacitatea
persoanelor, cele in legatura cu bunurile care apartin acestora, precum si orice alte
raporturi juridice sunt supuse publicitatii in cazurile expres prevazute de lege.
(2) Publicitatea se realizeaza prin cartea funciara, Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, denumita in cuprinsul prezentului cod si arhiva, prin registrul
comertului, precum si prin alte forme de publicitate prevazute de lege.
Conditiile de publicitate Art. 19 (1) Procedura si conditiile de publicitate se stabilesc prin lege.
(2) Indeplinirea formalitatii de publicitate poate fi ceruta de orice persoana, chiar
daca este lipsita de capacitatea de exercitiu.
(3) Orice renuntare sau restrangere a dreptului de a indeplini o formalitate de
publicitate, precum si orice clauza penala sau alta sanctiune stipulata pentru a
impiedica exercitarea acestui drept sunt considerate nescrise.
(4) Nimeni nu poate invoca faptul ca nu a cunoscut dreptul, actul sau faptul supus
publicitatii, daca formalitatea de publicitate a fost legal indeplinita.
Efectele publicitatii Art. 20 (1) Publicitatea asigura opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum
si a oricarui alt raport juridic supus publicitatii, stabileste rangul acestora si, daca legea
prevede in mod expres, conditioneaza constituirea sau efectele lor juridice.
(2) Intre parti sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, dupa caz, drepturile,
actele sau faptele juridice, precum si orice alte raporturi juridice produc efecte depline,
chiar daca nu au fost indeplinite formalitatile de publicitate, afara de cazul in care prin
lege se dispune altfel.
(3) Publicitatea nu valideaza dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate.
Cu toate acestea, in cazurile si conditiile expres prevazute de lege, ea poate produce
efecte achizitive in favoarea tertilor dobanditori de buna-credinta.
(4) Publicitatea nu intrerupe cursul prescriptiei extinctive, afara de cazul in care
prin lege se dispune altfel.
Prezumtiile Art. 21 (1) Daca un drept, act sau fapt a fost inscris intr-un registru public, se
prezuma ca el exista, cat timp nu a fost radiat sau modificat in conditiile legii.
(2) In cazul in care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezuma ca el nu exista.
Lipsa publicitatii. Sanctiuni Art. 22 (1) Daca formalitatea de publicitate nu a fost realizata, iar aceasta nu
era prevazuta de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte
raporturi juridice supuse publicitatii sunt inopozabile tertilor, afara de cazul in care se
dovedeste ca acestia le-au cunoscut pe alta cale.
(2) Atunci cand legea prevede ca simpla cunoastere de fapt nu suplineste lipsa de
publicitate, absenta acesteia poate fi invocata de orice persoana interesata, inclusiv
de tertul care a cunoscut, pe alta cale, dreptul, actul, faptul sau raportul juridic supus
publicitatii.
(3) In toate cazurile insa, simpla cunoastere a dreptului, actului, faptului sau
raportului juridic nu suplineste lipsa de publicitate fata de alte persoane decat tertul
care, in fapt, le-a cunoscut.
Concursul dintre formele
de publicitate
Art. 23 Daca un drept, act, fapt sau orice raport juridic este supus in acelasi
timp unor formalitati de publicitate diferite, neefectuarea unei cerinte de publicitate nu
este acoperita de indeplinirea alteia.
Consultarea registrelor publice Art. 24 Orice persoana, chiar fara a justifica un interes, poate, in conditiile legii,
sa consulte registrele publice privitoare la un drept, act, fapt sau o anumita situatie
juridica si sa obtina extrase sau copii certificate de pe acestea.
CARTEA I - Despre persoane*)
----
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii I sunt cuprinse in art. 13—19 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I - Dispozitii generale
Subiectele de drept civil Art. 25 (1) Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice.
(2) Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi si de obligatii
civile.
(3) Persoana juridica este orice forma de organizare care, intrunind conditiile
cerute de lege, este titulara de drepturi si de obligatii civile.
Recunoasterea drepturilor
si libertatilor civile
Art. 26. – Drepturile si libertatile civile ale persoanelor fizice, precum si drepturile
si libertatile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite si garantate de lege.
Cetatenii straini si apatrizii Art. 27 (1) Cetatenii straini si apatrizii sunt asimilati, in conditiile legii, cu
cetatenii romani, in ceea ce priveste drepturile si libertatile lor civile.
(2) Asimilarea se aplica in mod corespunzator si persoanelor juridice straine.
Capacitatea civila Art. 28 (1) Capacitatea civila este recunoscuta tuturor persoanelor.
(2) Orice persoana are capacitate de folosinta si, cu exceptia cazurilor prevazute
de lege, capacitate de exercitiu.
Limitele capacitatii civile Art. 29 (1) Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta sau lipsit, in
tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si conditiile expres
prevazute de lege.
(2) Nimeni nu poate renunta, in tot sau in parte, la capacitatea de folosinta sau la
capacitatea de exercitiu.
Egalitatea in fata legii civile Art. 30 Rasa, culoarea, nationalitatea, originea etnica, limba, religia, varsta,
sexul sau orientarea sexuala, opinia, convingerile personale, apartenenta politica,
sindicala, la o categorie sociala ori la o categorie defavorizata, averea, originea
sociala, gradul de cultura, precum si orice alta situatie similara nu au nicio influenta
asupra capacitatii civile.
Patrimoniul. Mase patrimoniale
si patrimonii de afectatiune
Art. 31 (1) Orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui
patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani si apartin
acesteia.
(2) Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectatiuni numai in cazurile
si conditiile prevazute de lege.
(3) Patrimoniile de afectatiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite
potrivit dispozitiilor titlului IV al cartii a III-a, cele afectate exercitarii unei profesii
autorizate, precum si alte patrimonii determinate potrivit legii.
Transferul intrapatrimonial Art. 32 (1) In caz de diviziune sau afectatiune, transferul drepturilor si obligatiilor
dintr-o masa patrimoniala in alta, in cadrul aceluiasi patrimoniu, se face cu
respectarea conditiilor prevazute de lege si fara a prejudicia drepturile creditorilor
asupra fiecarei mase patrimoniale.
(2) In toate cazurile prevazute la alin. (1), transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o
masa patrimoniala in alta nu constituie o instrainare.
Patrimoniul profesional individual Art. 33 (1) Constituirea masei patrimoniale afectate exercitarii in mod individual
a unei profesii autorizate se stabileste prin actul incheiat de titular, cu respectarea
conditiilor de forma si de publicitate prevazute de lege.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul maririi sau
micsorarii patrimoniului profesional individual.
(3) Lichidarea patrimoniului profesional individual se face in conformitate cu
dispozitiile art. 1.941—1.948, daca prin lege nu se dispune altfel.
Titlul II - Persoana fizica
Capitolul I - Capacitatea civila a persoanei fizice
Sectiunea 1 - Capacitatea de folosinta
Notiune Art. 34 Capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi
si obligatii civile.
Durata capacitatii de folosinta Art. 35 Capacitatea de folosinta incepe la nasterea persoanei si inceteaza
odata cu moartea acesteia.
Drepturile copilului conceput Art. 36 Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai
daca el se naste viu. Dispozitiile art. 412 referitoare la timpul legal al conceptiunii sunt
aplicabile.
Sectiunea 2 - Capacitatea de exercitiu
Notiune Art. 37 Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a incheia singura
acte juridice civile.
Inceputul capacitatii de exercitiu Art. 38 (1) Capacitatea de exercitiu deplina incepe la data cand persoana
devine majora.
(2) Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani.
Situatia minorului casatorit Art. 39 (1) Minorul dobandeste, prin casatorie, capacitatea deplina de exercitiu.
(2) In cazul in care casatoria este anulata, minorul care a fost de buna-credinta la
incheierea casatoriei pastreaza capacitatea deplina de exercitiu.
Capacitatea de exercitiu anticipata Art. 40 Pentru motive temeinice, instanta de tutela poate recunoaste minorului
care a implinit varsta de 16 ani capacitatea deplina de exercitiu. In acest scop, vor fi
ascultati si parintii sau tutorele minorului, luandu-se, cand este cazul, si avizul
consiliului de familie.
Capacitatea de exercitiu restransa Art. 41 (1) Minorul care a implinit varsta de 14 ani are capacitatea de exercitiu
restransa.
(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restransa se incheie de
catre acesta, cu incuviintarea parintilor sau, dupa caz, a tutorelui, iar in cazurile
prevazute de lege, si cu autorizarea instantei de tutela. Incuviintarea sau autorizarea
poate fi data, cel mai tarziu, in momentul incheierii actului.
(3) Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exercitiu restransa poate face singur
acte de conservare, acte de administrare care nu il prejudiciaza, precum si acte de
dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la data incheierii lor.
Regimul unor acte ale minorului Art. 42 (1) Minorul poate sa incheie acte juridice privind munca, indeletnicirile
artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu incuviintarea parintilor sau a
tutorelui, precum si cu respectarea dispozitiilor legii speciale, daca este cazul.
(2) In acest caz, minorul exercita singur drepturile si executa tot astfel obligatiile
izvorate din aceste acte si poate dispune singur de veniturile dobandite.
Lipsa capacitatii de exercitiu Art. 43 (1) In afara altor cazuri prevazute de lege, nu au capacitate de exercitiu:
a) minorul care nu a implinit varsta de 14 ani;
b) interzisul judecatoresc.
(2) Pentru cei care nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se incheie, in
numele acestora, de reprezentantii lor legali, in conditiile prevazute de lege.
Dispozitiile art. 42 alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) Cu toate acestea, persoana lipsita de capacitatea de exercitiu poate incheia
singura actele anume prevazute de lege, actele de conservare, precum si actele de
dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la momentul
incheierii lor.
(4) Actele pe care minorul le poate incheia singur pot fi facute si de reprezentantul
sau legal, afara de cazul in care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar
permite acest lucru.
Sanctiune Art. 44 (1) Actele facute de persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu
capacitate de exercitiu restransa, altele decat cele prevazute la art. 41 alin. (3) si la
art. 43 alin. (3), precum si actele facute de tutore fara autorizarea instantei de tutela,
atunci cand aceasta autorizare este ceruta de lege, sunt anulabile, chiar fara
dovedirea unui prejudiciu.
(2) Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa
poate invoca si singur, in aparare, anulabilitatea actului pentru incapacitatea sa
rezultata din minoritate ori din punerea sub interdictie judecatoreasca.
Frauda comisa de incapabil Art. 45 Simpla declaratie ca este capabil sa contracteze, facuta de cel lipsit de
capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, nu inlatura
anulabilitatea actului. Daca insa a folosit manopere dolosive, instanta, la cererea partii
induse in eroare, poate mentine contractul atunci cand apreciaza ca aceasta ar
constitui o sanctiune civila adecvata.
Regimul nulitatii Art. 46 (1) Persoanele capabile de a contracta nu pot opune minorului sau celui
pus sub interdictie judecatoreasca incapacitatea acestuia.
(2) Actiunea in anulare poate fi exercitata de reprezentantul legal, de minorul care
a implinit varsta de 14 ani, precum si de ocrotitorul legal.
(3) Atunci cand actul s-a incheiat fara autorizarea instantei de tutela, necesara
potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul in vederea exercitarii actiunii in anulare.
Limitele obligatiei de restituire Art. 47 Persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
exercitiu restransa nu este obligata la restituire decat in limita folosului realizat.
Dispozitiile art. 1.635—1.649 se aplica in mod corespunzator.
Confirmarea actului anulabil Art. 48 Minorul devenit major poate confirma actul facut singur in timpul
minoritatii, atunci cand el trebuia sa fie reprezentat sau asistat. Dupa descarcarea
tutorelui, el poate, de asemenea, sa confirme actul facut de tutorele sau fara
respectarea tuturor formalitatilor cerute pentru incheierea lui valabila. In timpul
minoritatii, confirmarea actului anulabil se poate face numai in conditiile art. 1.263 si
1.264.
Sectiunea 3 - Declararea judecatoreasca a mortii
Cazul general Art. 49 (1) In cazul in care o persoana este disparuta si exista indicii ca a incetat
din viata, aceasta poate fi declarata moarta prin hotarare judecatoreasca, la cererea
oricarei persoane interesate, daca au trecut cel putin 2 ani de la data primirii ultimelor
informatii sau indicii din care rezulta ca era in viata.
(2) Daca data primirii ultimelor informatii sau indicii despre cel disparut nu se poate
stabili cu exactitate, termenul prevazut in alin. (1) se socoteste de la sfarsitul lunii in
care s-au primit ultimele informatii sau indicii, iar in cazul in care nu se poate stabili
nici luna, de la sfarsitul anului calendaristic.
Cazuri speciale Art. 50 (1) Cel disparut in imprejurari deosebite, cum sunt inundatiile,
cutremurul, catastrofa de cale ferata ori aeriana, naufragiul, in cursul unor fapte de
razboi sau intr-o alta imprejurare asemanatoare, ce indreptateste a se presupune
decesul, poate fi declarat mort, daca au trecut cel putin 6 luni de la data imprejurarii
in care a avut loc disparitia.
(2) Daca ziua in care a intervenit imprejurarea cand a avut loc disparitia nu poate
fi stabilita, sunt aplicabile, in mod corespunzator, dispozitiile art. 49 alin. (2).
(3) Atunci cand este sigur ca decesul s-a produs, desi cadavrul nu poate fi gasit
sau identificat, moartea poate fi declarata prin hotarare judecatoreasca, fara a se
astepta implinirea vreunui termen de la disparitie.
Procedura de declarare a mortii Art. 51 Solutionarea cererii de declarare a mortii se face potrivit dispozitiilor
Codului de procedura civila.
Data prezumata a mortii
celui disparut
Art. 52 (1) Cel declarat mort este socotit ca a incetat din viata la data pe care
hotararea ramasa definitiva a stabilit-o ca fiind aceea a mortii. Daca hotararea nu
arata si ora mortii, se socoteste ca cel declarat mort a incetat din viata in ultima ora
a zilei stabilite ca fiind aceea a mortii.
(2) In lipsa unor indicii indestulatoare, se va stabili ca cel declarat mort a incetat
din viata in ultima ora a celei din urma zile a termenului prevazut de art. 49 sau 50,
dupa caz.
(3) Instanta judecatoreasca poate rectifica data mortii stabilita potrivit dispozitiilor
alin. (1) si (2), daca se dovedeste ca nu era posibil ca persoana declarata moarta sa
fi decedat la acea data. In acest caz, data mortii este cea stabilita prin hotararea de
rectificare.
Prezumtie Art. 53 Cel disparut este socotit a fi in viata, daca nu a intervenit o hotarare
declarativa de moarte ramasa definitiva.
Anularea hotararii de declarare
a mortii
Art. 54 (1) Daca cel declarat mort este in viata, se poate cere, oricand, anularea
hotararii prin care s-a declarat moartea.
(2) Cel care a fost declarat mort poate cere, dupa anularea hotararii declarative de
moarte, inapoierea bunurilor sale in natura, iar daca aceasta nu este cu putinta,
restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobanditorul cu titlu oneros nu este
obligat sa le inapoieze decat daca, sub rezerva dispozitiilor in materie de carte
funciara, se va face dovada ca la data dobandirii stia ori trebuia sa stie ca persoana
declarata moarta este in viata.
Descoperirea certificatului de deces Art. 55 Orice persoana interesata poate cere oricand anularea hotararii
declarative de moarte, in cazul in care se descopera certificatul de deces al celui
declarat mort.
Plata facuta mostenitorilor aparenti Art. 56 Plata facuta mostenitorilor legali sau legatarilor unei persoane, care
reapare ulterior hotararii declarative de moarte, este valabila si liberatorie, daca a fost
facuta inainte de radierea din registrul de stare civila a mentiunii privitoare la deces,
cu exceptia cazului in care cel care a facut plata a cunoscut faptul ca persoana
declarata moarta este in viata.
Drepturile mostenitorului aparent Art. 57 Mostenitorul aparent care afla ca persoana care a fost declarata
decedata prin hotarare judecatoreasca este in viata pastreaza posesia bunurilor si
dobandeste fructele acestora, cat timp cel reaparut nu solicita restituirea lor.
Capitolul II - Respectul datorat fiintei umane si drepturilor ei inerente
Sectiunea 1 - Dispozitii comune
Drepturi ale personalitatii Art. 58 (1) Orice persoana are dreptul la viata, la sanatate, la integritate fizica
si psihica, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vietii private, precum si alte
asemenea drepturi recunoscute de lege.
(2) Aceste drepturi nu sunt transmisibile.
Atributele de identificare Art. 59 Orice persoana are dreptul la nume, la domiciliu, la resedinta, precum
si la o stare civila, dobandite in conditiile legii.
Dreptul de a dispune de sine insusi Art. 60 Persoana fizica are dreptul sa dispuna de sine insasi, daca nu incalca
drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.
Sectiunea 2 - Drepturile la viata, la sanatate si la integritate ale persoanei fizice
Garantarea drepturilor inerente
fiintei umane
Art. 61 (1) Viata, sanatatea si integritatea fizica si psihica a oricarei persoane
sunt garantate si ocrotite in mod egal de lege.
(2) Interesul si binele fiintei umane trebuie sa primeze asupra interesului unic al
societatii sau al stiintei.
Interzicerea practicii eugenice Art. 62 (1) Nimeni nu poate aduce atingere speciei umane.
(2) Este interzisa orice practica eugenica prin care se tinde la organizarea selectiei
persoanelor.
Interventiile asupra caracterelor
genetice
Art. 63 (1) Sunt interzise orice interventii medicale asupra caracterelor genetice
avand drept scop modificarea descendentei persoanei, cu exceptia celor care privesc
prevenirea si tratamentul maladiilor genetice.
(2) Este interzisa orice interventie avand drept scop crearea unei fiinte umane
genetic identice unei alte fiinte umane vii sau moarte, precum si crearea de embrioni
umani in scopuri de cercetare.
(3) Utilizarea tehnicilor de reproducere umana asistata medical nu este admisa
pentru alegerea sexului viitorului copil decat in scopul evitarii unei boli ereditare grave
legate de sexul acestuia.
Inviolabilitatea corpului uman Art. 64 (1) Corpul uman este inviolabil.
(2) Orice persoana are dreptul la integritatea sa fizica si psihica. Nu se poate aduce
atingere integritatii fiintei umane decat in cazurile si in conditiile expres si limitativ
prevazute de lege.
Examenul caracteristicilor genetice Art. 65 (1) Examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane nu poate fi
intreprins decat in scopuri medicale sau de cercetare stiintifica, efectuate in conditiile
legii.
(2) Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice nu poate fi
efectuata decat in cadrul unei proceduri judiciare civile sau penale, dupa caz, sau in
scopuri medicale ori de cercetare stiintifica, efectuate in conditiile legii.
Interzicerea unor acte patrimoniale Art. 66 Orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului
uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absoluta, cu exceptia
cazurilor expres prevazute de lege.
Interventiile medicale asupra unei
persoane
Art. 67 Nicio persoana nu poate fi supusa experientelor, testelor, prelevarilor,
tratamentelor sau altor interventii in scop terapeutic ori in scop de cercetare stiintifica
decat in cazurile si in conditiile expres si limitativ prevazute de lege.
Prelevarea si transplantul de la
persoanele in viata
Art. 68 (1) Prelevarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine
umana de la donatori in viata se fac exclusiv in cazurile si conditiile prevazute de
lege, cu acordul scris, liber, prealabil si expres al acestora si numai dupa ce au fost
informati, in prealabil, asupra riscurilor interventiei. In toate cazurile, donatorul poate
reveni asupra consimtamantului dat, pana in momentul prelevarii.
(2) Se interzice prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine umana de la
minori, precum si de la persoanele aflate in viata, lipsite de discernamant din cauza
unui handicap mintal, unei tulburari mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, in
afara cazurilor expres prevazute de lege.
Sesizarea instantei judecatoresti Art. 69 La cererea persoanei interesate, instanta poate lua toate masurile
necesare pentru a impiedica sau a face sa inceteze orice atingere ilicita adusa
integritatii corpului uman, precum si pentru a dispune repararea, in conditiile prevazute
la art. 252—256, a daunelor materiale si morale suferite.
Sectiunea 3 - Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane
Dreptul la libera exprimare Art. 70 (1) Orice persoana are dreptul la libera exprimare.
(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restransa decat in cazurile si limitele
prevazute la art. 75.
Dreptul la viata privata Art. 71 (1) Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni in viata intima, personala sau de
familie, nici in domiciliul, resedinta sau corespondenta sa, fara consimtamantul sau ori
fara respectarea limitelor prevazute la art. 75.
(3) Este, de asemenea, interzisa utilizarea, in orice mod, a corespondentei,
manuscriselor sau a altor documente personale, precum si a informatiilor din viata
privata a unei persoane, fara acordul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute
la art. 75.
Dreptul la demnitate Art. 72 (1) Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale.
(2) Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara
consimtamantul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75.
Dreptul la propria imagine Art. 73 (1) Orice persoana are dreptul la propria imagine.
(2) In exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate sa interzica ori sa impiedice
reproducerea, in orice mod, a infatisarii sale fizice ori a vocii sale sau, dupa caz,
utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozitiile art. 75 raman aplicabile.
Atingeri aduse vietii private Art. 74 Sub rezerva aplicarii dispozitiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri
aduse vietii private:
a) intrarea sau ramanerea fara drept in locuinta sau luarea din aceasta a oricarui
obiect fara acordul celui care o ocupa in mod legal;
b) interceptarea fara drept a unei convorbiri private, savarsita prin orice mijloace
tehnice, sau utilizarea, in cunostinta de cauza, a unei asemenea interceptari;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate intr-un spatiu
privat, fara acordul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezinta interioare ale unui spatiu privat, fara acordul
celui care il ocupa in mod legal;
e) tinerea vietii private sub observatie, prin orice mijloace, in afara de cazurile
prevazute expres de lege;
f) difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale
privind viata intima, personala sau de familie, fara acordul persoanei in cauza;
g) difuzarea de materiale continand imagini privind o persoana aflata la tratament
in unitatile de asistenta medicala, precum si a datelor cu caracter personal privind
starea de sanatate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante in
legatura cu boala si cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fara acordul
persoanei in cauza, iar in cazul in care aceasta este decedata, fara acordul familiei
sau al persoanelor indreptatite;
h) utilizarea, cu rea-credinta, a numelui, imaginii, vocii sau asemanarii cu o alta
persoana;
i) difuzarea sau utilizarea corespondentei, manuscriselor ori a altor documente
personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, resedinta, precum si numerele de
telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fara acordul persoanei
careia acestea ii apartin sau care, dupa caz, are dreptul de a dispune de ele.
Limite Art. 75 (1) Nu constituie o incalcare a drepturilor prevazute in aceasta sectiune
atingerile care sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale
privitoare la drepturile omului la care Romania este parte.
(2) Exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale cu buna-credinta si cu
respectarea pactelor si conventiilor internationale la care Romania este parte nu
constituie o incalcare a drepturilor prevazute in prezenta sectiune.
Prezumtia de consimtamant Art. 76 Cand insusi cel la care se refera o informatie sau un material le pune
la dispozitia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunostinta ca
isi desfasoara activitatea in domeniul informarii publicului, consimtamantul pentru
utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.
Prelucrarea datelor personale Art. 77 Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate
sau neautomate, se poate face numai in cazurile si conditiile prevazute de legea
speciala.
Sectiunea 4 - Respectul datorat persoanei si dupa decesul sau
Respectul datorat persoanei
decedate
Art. 78 Persoanei decedate i se datoreaza respect cu privire la memoria sa,
precum si cu privire la corpul sau.
Interzicerea atingerii memoriei
persoanei decedate
Art. 79 Memoria persoanei decedate este protejata in aceleasi conditii ca si
imaginea si reputatia persoanei aflate in viata.
Respectarea vointei persoanei
decedate
Art. 80 (1) Orice persoana poate determina felul propriilor funeralii si poate
dispune cu privire la corpul sau dupa moarte. In cazul celor lipsiti de capacitate de
exercitiu sau al celor cu capacitate de exercitiu restransa este necesar si
consimtamantul scris al parintilor sau, dupa caz, al tutorelui.
(2) In lipsa unei optiuni exprese a persoanei decedate, va fi respectata, in ordine,
vointa sotului, parintilor, descendentilor, rudelor in linie colaterala pana la al patrulea
grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ori dispozitia primarului
comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza
teritoriala a avut loc decesul. In toate cazurile se va tine seama de apartenenta
confesionala a persoanei decedate.
Prelevarea de la persoanele
decedate
Art. 81 Prelevarea de organe, tesuturi si celule umane, in scop terapeutic sau
stiintific, de la persoanele decedate se efectueaza numai in conditiile prevazute de
lege, cu acordul scris, exprimat in timpul vietii, al persoanei decedate sau, in lipsa
acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil si expres dat, in ordine, de sotul
supravietuitor, de parinti, de descendenti ori, in sfarsit, de rudele in linie colaterala
pana la al patrulea grad inclusiv.
Capitolul III - Identificarea persoanei fizice
Sectiunea 1 - Numele
Dreptul la nume Art. 82 Orice persoana are dreptul la numele stabilit sau dobandit, potrivit legii.
Structura numelui Art. 83 Numele cuprinde numele de familie si prenumele.
Dobandirea numelui Art. 84 (1) Numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei si poate fi
modificat prin efectul schimbarii starii civile, in conditiile prevazute de lege.
(2) Prenumele se stabileste la data inregistrarii nasterii, pe baza declaratiei de
nastere. Este interzisa inregistrarea de catre ofiterul de stare civila a prenumelor
indecente, ridicole si a altora asemenea, de natura a afecta ordinea publica si bunele
moravuri ori interesele copilului, dupa caz.
(3) Numele de familie si prenumele copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti,
precum si cele ale copilului care este parasit de catre mama in spital, iar identitatea
acesteia nu a fost stabilita in termenul prevazut de lege, se stabilesc prin dispozitia
primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti in
a carui raza teritoriala a fost gasit copilul ori, dupa caz, s-a constatat parasirea lui, in
conditiile legii speciale.
Schimbarea numelui pe cale
administrativa
Art. 85 Cetatenii romani pot obtine, in conditiile legii, schimbarea pe cale
administrativa a numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.
Sectiunea 2 - Domiciliul si resedinta
Dreptul la domiciliu si resedinta Art. 86 (1) Cetatenii romani au dreptul sa isi stabileasca ori sa isi schimbe, in
mod liber, domiciliul sau resedinta, in tara sau in strainatate, cu exceptia cazurilor
anume prevazute de lege.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, o persoana fizica nu poate sa aiba in
acelasi timp decat un singur domiciliu si o singura resedinta, chiar si atunci cand
detine mai multe locuinte.
Domiciliul Art. 87 Domiciliul persoanei fizice, in vederea exercitarii drepturilor si libertatilor
sale civile, este acolo unde aceasta declara ca isi are locuinta principala.
Resedinta Art. 88 Resedinta persoanei fizice este in locul unde isi are locuinta secundara.
Stabilirea si schimbarea domiciliului Art. 89 (1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea
dispozitiilor legii speciale.
(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu opereaza decat atunci cand cel care
ocupa sau se muta intr-un anumit loc a facut-o cu intentia de a avea acolo locuinta
principala.
(3) Dovada intentiei rezulta din declaratiile persoanei facute la organele
administrative competente sa opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar in
lipsa acestor declaratii, din orice alte imprejurari de fapt.
Prezumtia de domiciliu Art. 90 (1) Resedinta va fi considerata domiciliu cand acesta nu este cunoscut.
(2) In lipsa de resedinta, persoana fizica este considerata ca domiciliaza la locul
ultimului domiciliu, iar daca acesta nu se cunoaste, la locul unde acea persoana se
gaseste.
Dovada Art. 91 (1) Dovada domiciliului si a resedintei se face cu mentiunile cuprinse in
cartea de identitate.
(2) In lipsa acestor mentiuni ori atunci cand acestea nu corespund realitatii,
stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a resedintei nu va putea fi opusa altor
persoane.
(3) Dispozitiile alin. (2) nu se aplica in cazul in care domiciliul sau resedinta a fost
cunoscuta prin alte mijloace de cel caruia i se opune.
Domiciliul minorului si al celui pus
sub interdictie judecatoreasca
Art. 92 (1) Domiciliul minorului care nu a dobandit capacitate deplina de
exercitiu in conditiile prevazute de lege este la parintii sai sau la acela dintre parinti
la care el locuieste in mod statornic.
(2) In cazul in care parintii au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va
avea domiciliul copilul, instanta de tutela, ascultandu-i pe parinti, precum si pe copil,
daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului.
Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, minorul este prezumat ca are
domiciliul la parintele la care locuieste in mod statornic.
(3) Prin exceptie, in situatiile prevazute de lege, domiciliul minorului poate fi la
bunici, la alte rude ori persoane de incredere, cu consimtamantul acestora. De
asemenea, domiciliul minorului poate fi si la o institutie de ocrotire.
(4) Domiciliul minorului, in cazul in care numai unul dintre parintii sai il reprezinta
ori in cazul in care se afla sub tutela, precum si domiciliul persoanei puse sub
interdictie judecatoreasca este la reprezentantul legal.
Cazuri speciale Art. 93 Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai
si supus unor masuri de protectie speciala, in cazurile prevazute de lege, se afla la
institutia, la familia sau la persoanele carora le-a fost dat in plasament.
Domiciliul persoanei puse sub
curatela
Art. 94 In cazul in care s-a instituit o curatela asupra bunurilor celui care a
disparut, acesta are domiciliul la curator, in masura in care acesta este indreptatit sa
il reprezinte.
Domiciliul la curatorul special Art. 95 Daca a fost numit un curator special pentru administrarea bunurilor
succesorale, cei chemati la mostenire au domiciliul la curator, in masura in care
acesta este indreptatit sa ii reprezinte.
Domiciliul profesional Art. 96 Cel care exploateaza o intreprindere are domiciliul si la locul acelei
intreprinderi, in tot ceea ce priveste obligatiile patrimoniale ce s-au nascut sau
urmeaza a se executa in acel loc.
Domiciliul ales Art. 97 (1) Partile unui act juridic pot sa aleaga un domiciliu in vederea
exercitarii drepturilor sau a executarii obligatiilor nascute din acel act.
(2) Alegerea domiciliului nu se prezuma, ci trebuie facuta in scris.
Sectiunea 3 - Actele de stare civila
Starea civila Art. 98 Starea civila este dreptul persoanei de a se individualiza, in familie si
societate, prin calitatile strict personale care decurg din actele si faptele de stare civila.
Dovada starii civile Art. 99 (1) Starea civila se dovedeste prin actele de nastere, casatorie si deces
intocmite, potrivit legii, in registrele de stare civila, precum si prin certificatele de stare
civila eliberate pe baza acestora.
(2) Actele de stare civila sunt inscrisuri autentice si fac dovada, pana la inscrierea
in fals, pentru ceea ce reprezinta constatarile personale ale ofiterului de stare civila
si, pana la proba contrara, pentru celelalte mentiuni.
(3) Hotararea judecatoreasca data cu privire la starea civila a unei persoane este
opozabila oricarei alte persoane cat timp printr-o noua hotarare nu s-a stabilit
contrariul.
(4) Daca printr-o hotarare judecatoreasca s-a stabilit o anumita stare civila a unei
persoane, iar printr-o hotarare judecatoreasca ulterioara este admisa o actiune prin
care s-a contestat starea civila astfel stabilita, prima hotarare isi pierde efectele la
data ramanerii definitive a celei de a doua hotarari.
Anularea, completarea, modificarea
sau rectificarea actelor de stare
civila
Art. 100 (1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civila si a
mentiunilor inscrise pe acestea se poate face numai in temeiul unei hotarari
judecatoresti definitive.
(2) Rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe marginea
acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai in temeiul dispozitiei primarului
de la primaria care are in pastrare actul de stare civila.
(3) Starea civila poate fi modificata in baza unei hotarari de anulare, completare
sau modificare a unui act de stare civila numai daca a fost formulata si o actiune de
modificare a starii civile, admisa printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva.
(4) Hotararea judecatoreasca prin care se dispune anularea, completarea sau
modificarea unui act de stare civila, precum si inregistrarea facuta in temeiul unei
asemenea hotarari sunt opozabile oricarei alte persoane cat timp printr-o noua
hotarare nu s-a stabilit contrariul. Actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea
unui act de stare civila, precum si inregistrarea facuta in baza lui sunt opozabile
oricarei persoane pana la proba contrara.
Inscrierea mentiunilor pe actul
de stare civila
Art. 101 Anularea, completarea, modificarea si rectificarea unui act de stare
civila sau a unei mentiuni inscrise pe acesta, dispuse prin hotarare judecatoreasca
ramasa definitiva ori, dupa caz, prin dispozitie a primarului, se inscriu numai prin
mentiune pe actul de stare civila corespunzator. In acest scop, hotararea
judecatoreasca ramasa definitiva se comunica de indata, din oficiu, de catre instanta
care s-a pronuntat ultima asupra fondului.
Actele intocmite de un ofiter
de stare civila necompetent
Art. 102 Actele de stare civila intocmite de o persoana care a exercitat in mod
public atributiile de ofiter de stare civila, cu respectarea tuturor prevederilor legale,
sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate, afara de cazul in
care beneficiarii acestor acte au cunoscut, in momentul intocmirii lor, lipsa acestei
calitati.
Alte mijloace de dovada a starii
civile
Art. 103 Starea civila se poate dovedi, inaintea instantei judecatoresti, prin
orice mijloace de proba, daca:
a) nu au existat registre de stare civila;
b) registrele de stare civila s-au pierdut ori au fost distruse, in tot sau in parte;
c) nu este posibila procurarea din strainatate a certificatului de stare civila sau a
extrasului de pe actul de stare civila;
d) intocmirea actului de stare civila a fost omisa sau, dupa caz, refuzata.
Titlul III - Ocrotirea persoanei fizice
Capitolul I - Dispozitii generale
Interesul persoanei ocrotite Art. 104 (1) Orice masura de ocrotire a persoanei fizice se stabileste numai in
interesul acesteia.
(2) La luarea unei masuri de ocrotire trebuie sa se tina seama de posibilitatea
persoanei fizice de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile cu privire la
persoana si bunurile sale.
Persoanele ocrotite Art. 105 Sunt supusi unor masuri speciale de ocrotire minorii si cei care, desi
capabili, din cauza batranetii, a bolii sau a altor motive prevazute de lege nu pot sa
isi administreze bunurile si nici sa isi apere interesele in conditii corespunzatoare.
Masurile de ocrotire Art. 106 (1) Ocrotirea minorului se realizeaza prin parinti, prin instituirea tutelei,
prin darea in plasament sau, dupa caz, prin alte masuri de protectie speciala anume
prevazute de lege.
(2) Ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdictie judecatoreasca sau prin
instituirea curatelei, in conditiile prevazute de prezentul cod.
Instanta de tutela Art. 107 (1) Procedurile prevazute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei
fizice sunt de competenta instantei de tutela si de familie stabilite potrivit legii,
denumita in continuare instanta de tutela.
(2) In toate cazurile, instanta de tutela solutioneaza de indata aceste cereri.
Ocrotirea persoanei prin tutela Art. 108 (1) Ocrotirea persoanei fizice prin tutela se realizeaza de catre tutore,
desemnat sau numit, in conditiile prezentului cod, precum si de catre consiliul de
familie, ca organ consultativ.
(2) Consiliul de familie poate fi constituit de catre instanta de tutela numai la
cererea persoanelor interesate.
(3) In cazul in care nu se constituie consiliul de familie, atributiile acestuia vor fi
exercitate de catre instanta de tutela.
Ocrotirea persoanei prin curatela Art. 109 Ocrotirea persoanei fizice prin curatela are loc numai in cazurile si
conditiile prevazute de lege.
Capitolul II - Tutela minorului
Sectiunea 1 - Deschiderea tutelei
Cazurile de instituire Art. 110 Tutela minorului se instituie atunci cand ambii parinti sunt, dupa caz,
decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau li s-a aplicat
pedeapsa penala a interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie
judecatoreasca, disparuti ori declarati judecatoreste morti, precum si in cazul in care,
la incetarea adoptiei, instanta hotaraste ca este in interesul minorului instituirea unei
tutele.
Persoanele obligate sa instiinteze
instanta de tutela
Art. 111 Au obligatia ca, de indata ce afla de existenta unui minor lipsit de
ingrijire parinteasca in cazurile prevazute la art. 110, sa instiinteze instanta de tutela:
a) persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii casei in
care locuieste minorul;
b) serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, precum si
notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;
c) instantele judecatoresti, cu prilejul condamnarii la pedeapsa penala a interzicerii
drepturilor parintesti;
d) organele administratiei publice locale, institutiile de ocrotire, precum si orice alta
persoana.
Sectiunea 2 - Tutorele
Persoana care poate fi numita tutore Art. 112 (1) Poate fi tutore o persoana fizica sau sotul si sotia, impreuna, daca
nu se afla in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de prezentul cod.
(2) In cazul in care in situatia prevazuta la art. 110 se afla mai multi minori care sunt
frati sau surori, se numeste, de regula, un singur tutore.
Persoanele care nu pot fi numite
tutore
Art. 113 (1) Nu poate fi tutore:
a) minorul, persoana pusa sub interdictie judecatoreasca sau cel pus sub curatela;
b) cel decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau declarat incapabil de a fi
tutore;
c) cel caruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi civile, fie in temeiul legii, fie prin
hotarare judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari retinute ca atare de catre o
instanta judecatoreasca;
d) cel care, exercitand o tutela, a fost indepartat din aceasta in conditiile art. 158;
e) cel aflat in stare de insolvabilitate;
f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea
indeplini sarcina tutelei;
g) cel inlaturat prin inscris autentic sau prin testament de catre parintele care
exercita singur, in momentul mortii, autoritatea parinteasca.
(2) Daca una dintre imprejurarile prevazute la alin. (1) survine sau este descoperita
in timpul tutelei, tutorele va fi indepartat, respectandu-se aceeasi procedura ca si la
numirea lui.
Desemnarea tutorelui
de catre parinte
Art. 114 (1) Parintele poate desemna, prin act unilateral sau prin contract de
mandat, incheiate in forma autentica, ori, dupa caz, prin testament, persoana care
urmeaza a fi numita tutore al copiilor sai.
(2) Desemnarea facuta de parintele care in momentul mortii era decazut din
drepturile parintesti sau pus sub interdictie judecatoreasca este lipsita de efecte.
(3) Desemnarea facuta in conditiile prezentului articol poate fi revocata oricand de
catre parinte, chiar si printr-un inscris sub semnatura privata.
(4) Inscrisul prin care se revoca persoana desemnata pentru a fi numita tutore se
va inscrie in registrul prevazut la art. 1.046 sau la art. 2.033, dupa caz.
(5) Notarul public sau instanta de tutela, dupa caz, are obligatia sa verifice la
registrele prevazute la alin. (4) daca persoana desemnata pentru a fi tutore nu a fost
revocata.
Desemnarea mai multor tutori Art. 115 In cazul in care au fost desemnate mai multe persoane ca tutore, fara
vreo preferinta, ori exista mai multe rude, afini sau prieteni ai familiei minorului in stare
sa indeplineasca sarcinile tutelei si care isi exprima dorinta de a fi tutore, instanta de
tutela va hotari tinand seama de conditiile lor materiale, precum si de garantiile morale
necesare dezvoltarii armonioase a minorului.
Masuri provizorii Art. 116 (1) Cel chemat la tutela in conformitate cu dispozitiile art. 114 nu poate
fi inlaturat de catre instanta fara acordul sau decat daca se afla in vreunul dintre
cazurile prevazute la art. 113 sau daca prin numirea sa interesele minorului ar fi
periclitate.
(2) In cazul in care cel chemat la tutela este numai temporar impiedicat in
exercitarea atributiilor ce i-au fost conferite, instanta de tutela, dupa incetarea
impiedicarii, il numeste tutore la cererea sa, dar nu mai tarziu de 6 luni de la
deschiderea tutelei. Pana atunci, instanta desemneaza un tutore provizoriu.
(3) Dupa trecerea celor 6 luni, daca persoana desemnata nu a cerut numirea sa
ca tutore, cel numit provizoriu tutore ramane sa indeplineasca in continuare sarcinile
tutelei pana la numirea unui tutore in conditiile art. 118.
Garantii Art. 117 La numirea sau, dupa caz, in timpul tutelei, instanta de tutela poate
hotari, din oficiu sau la cererea consiliului de familie, ca tutorele sa dea garantii reale
sau personale, daca interesele minorului cer o astfel de masura. In acest caz, ea
stabileste potrivit cu imprejurarile felul si intinderea garantiilor.
Numirea tutorelui de catre instanta
de tutela
Art. 118 In lipsa unui tutore desemnat, instanta de tutela numeste cu prioritate
ca tutore, daca nu se opun motive intemeiate, o ruda sau un afin ori un prieten al
familiei minorului, in stare sa indeplineasca aceasta sarcina, tinand seama, dupa caz,
de relatiile personale, de apropierea domiciliilor, de conditiile materiale si de garantiile
morale pe care le prezinta cel chemat la tutela.
Procedura de numire Art. 119 (1) Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de catre instanta de
tutela in camera de consiliu, prin incheiere definitiva. Atunci cand desemnarea
tutorelui s-a facut prin contract de mandat, cel desemnat tutore nu poate refuza
numirea decat pentru motivele prevazute la art. 120 alin. (2).
(2) Ascultarea minorului care a implinit varsta de 10 ani este obligatorie.
(3) In lipsa unui tutore desemnat, daca instanta de tutela a constituit consiliul de
familie, numirea tutorelui se face, potrivit alin. (1), cu consultarea consiliului de familie.
(4) Incheierea de numire se comunica in scris tutorelui si se afiseaza la sediul
instantei de tutela si la primaria de la domiciliul minorului.
(5) Drepturile si indatoririle tutorelui incep de la data comunicarii incheierii de
numire.
(6) Intre timp, instanta de tutela poate lua masuri provizorii cerute de interesele
minorului, putand chiar sa numeasca un curator special.
Refuzul continuarii tutelei Art. 120 (1) Cel numit tutore este dator sa continue indeplinirea sarcinilor tutelei.
(2) Poate refuza continuarea tutelei:
a) cel care are varsta de 60 de ani impliniti;
b) femeia insarcinata sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
c) cel care creste si educa 2 sau mai multi copii;
d) cel care, din cauza bolii, a infirmitatii, a felului activitatilor desfasurate, a
departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive
intemeiate, nu ar mai putea sa indeplineasca aceasta sarcina.
Inlocuirea tutorelui Art. 121 Daca vreuna dintre imprejurarile prevazute la art. 120 alin. (2) survine
in timpul tutelei, tutorele poate cere sa fie inlocuit. Cererea de inlocuire se adreseaza
instantei de tutela, care va hotari de urgenta. Pana la solutionarea cererii sale de
inlocuire, el este obligat sa continue exercitarea atributiilor.
Caracterul personal al tutelei Art. 122 (1) Tutela este o sarcina personala.
(2) Cu toate acestea, instanta de tutela, cu avizul consiliului de familie, poate,
tinand seama de marimea si compunerea patrimoniului minorului, sa decida ca
administrarea patrimoniului ori doar a unei parti a acestuia sa fie incredintata, potrivit
legii, unei persoane fizice sau persoane juridice specializate.
Gratuitatea tutelei Art. 123 (1) Tutela este o sarcina gratuita.
(2) Cu toate acestea, tutorele poate fi indreptatit, pe perioada exercitarii sarcinilor
tutelei, la o remuneratie al carei cuantum va fi stabilit de instanta de tutela, cu avizul
consiliului de familie, tinand seama de munca depusa in administrarea averii si de
starea materiala a minorului si a tutorelui, dar nu mai mult de 10% din veniturile
produse de bunurile minorului. Instanta de tutela, cu avizul consiliului de familie, va
putea modifica sau suprima aceasta remuneratie, potrivit imprejurarilor.
Sectiunea 3 - Consiliul de familie
Rolul consiliului de familie Art. 124 (1) Consiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul
in care tutorele isi exercita drepturile si isi indeplineste indatoririle cu privire la
persoana si bunurile minorului.
(2) In cazul ocrotirii minorului prin parinti, prin darea in plasament sau, dupa caz,
prin alte masuri de protectie speciala prevazute de lege nu se va institui consiliul de
familie.
Membrii consiliului de familie Art. 125 (1) Instanta de tutela poate constitui un consiliu de familie, compus din
3 rude sau afini, tinand seama de gradul de rudenie si de relatiile personale cu familia
minorului. In lipsa de rude sau afini pot fi numite si alte persoane care au avut legaturi
de prietenie cu parintii minorului sau care manifesta interes pentru situatia acestuia.
(2) Sotul si sotia nu pot fi, impreuna, membri ai aceluiasi consiliu de familie.
(3) In aceleasi conditii, instanta de tutela numeste si 2 supleanti.
(4) Tutorele nu poate fi membru in consiliul de familie.
Alte dispozitii aplicabile consiliului
de familie
Art. 126 Dispozitiile art. 113, art. 120 alin. (1) si alin. (2) lit. d), art. 121 si 147
se aplica in mod corespunzator si membrilor consiliului de familie.
Modificarea consiliului de familie Art. 127 In afara de cazul prevazut la art. 131, alcatuirea consiliului de familie
nu se poate modifica in timpul tutelei, afara numai daca interesele minorului ar cere
o asemenea schimbare sau daca, prin moartea ori disparitia unuia dintre membri, ar
fi necesara completarea.
Constituirea consiliului de familie Art. 128 (1) In vederea constituirii consiliului de familie, persoanele care
indeplinesc conditiile pentru a fi membri sunt convocate la domiciliul minorului de catre
instanta de tutela, din oficiu sau la sesizarea minorului, daca acesta a implinit varsta
de 14 ani, a tutorelui desemnat, a oricaror altor persoane care au cunostinta despre
situatia minorului.
(2) Numirea membrilor consiliului de familie se face cu acordul acestora.
(3) Minorul care a implinit varsta de 10 ani va fi ascultat in conditiile art. 264.
Functionarea consiliului de familie Art. 129 (1) Consiliul de familie este convocat cu cel putin 10 zile inainte de data
intrunirii de catre tutore, din propria initiativa sau la cererea oricaruia dintre membrii
acestuia, a minorului care a implinit varsta de 14 ani sau a instantei de tutela. Cu
acordul tuturor membrilor consiliului de familie, convocarea se poate face si mai
devreme de implinirea termenului de 10 zile dinainte de data intrunirii. In toate
cazurile, prezenta tuturor membrilor consiliului de familie acopera neregularitatea
convocarii.
(2) Cei convocati sunt obligati sa se prezinte personal la locul indicat in actul de
convocare. In cazul in care acestia nu se pot prezenta, ei pot fi reprezentati de
persoane care sunt rude sau afini cu parintii minorului, daca aceste persoane nu sunt
desemnate sau convocate in nume propriu ca membri ai consiliului de familie. Sotii
se pot reprezenta reciproc.
(3) Sedintele consiliului de familie se tin la domiciliul minorului. In cazul in care
convocarea a fost facuta la solicitarea instantei de tutela, sedinta se tine la sediul
acesteia.
Atributii Art. 130 (1) Consiliul de familie da avize consultative, la solicitarea tutorelui
sau a instantei de tutela, si ia decizii, in cazurile prevazute de lege. Avizele
consultative si deciziile se iau in mod valabil cu votul majoritatii membrilor sai, consiliul
fiind prezidat de persoana cea mai inaintata in varsta.
(2) La luarea deciziilor, minorul care a implinit varsta de 10 ani va fi ascultat,
dispozitiile art. 264 fiind aplicabile in mod corespunzator.
(3) Deciziile consiliului de familie vor fi motivate si consemnate intr-un registru
special constituit, care se tine de unul dintre membrii consiliului, desemnat in acest
scop de instanta de tutela.
(4) Actele incheiate de tutore in lipsa avizului consultativ sunt anulabile. Incheierea
actului cu nerespectarea avizului atrage numai raspunderea tutorelui. Dispozitiile
art. 155 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Inlocuirea consiliului de familie Art. 131 Tutorele poate cere instituirea unui nou consiliu, daca in plangerile
formulate potrivit prezentului cod instanta a hotarat de cel putin doua ori, in mod
definitiv, impotriva deciziilor consiliului de familie.
Imposibilitatea constituirii
consiliului de familie
Art. 132 Daca in cazul prevazut la art. 131 nu este posibila constituirea unui nou
consiliu, ca si in cazul contrarietatii de interese dintre minor si toti membrii consiliului
de familie si supleanti, tutorele poate cere instantei de tutela autorizatia de a exercita
singur tutela.
Sectiunea 4 - Exercitarea tutelei
§1. Dispozitii generale
Exercitarea tutelei in interesul
minorului
Art. 133 Tutela se exercita numai in interesul minorului atat in ceea ce priveste
persoana, cat si bunurile acestuia.
Continutul tutelei Art. 134 (1) Tutorele are indatorirea de a ingriji de minor.
(2) El este obligat sa asigure ingrijirea minorului, sanatatea si dezvoltarea lui fizica
si mentala, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu
aptitudinile lui.
Tutela exercitata de ambii soti Art. 135 (1) In cazul in care tutori sunt 2 soti, acestia raspund impreuna pentru
exercitarea atributiilor tutelei. Dispozitiile privind autoritatea parinteasca sunt aplicabile
in mod corespunzator.
(2) In cazul in care unul dintre soti introduce actiunea de divort, instanta, din oficiu,
va instiinta instanta de tutela pentru a dispune cu privire la exercitarea tutelei.
§2. Exercitarea tutelei cu privire la persoana minorului
Avizul consiliului de familie Art. 136 Masurile privind persoana minorului se iau de catre tutore, cu avizul
consiliului de familie, cu exceptia masurilor care au caracter curent.
Domiciliul minorului Art. 137 (1) Minorul pus sub tutela are domiciliul la tutore. Numai cu autorizarea
instantei de tutela minorul poate avea si o resedinta.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), tutorele poate incuviinta ca minorul sa
aiba o resedinta determinata de educarea si pregatirea sa profesionala. In acest caz,
instanta de tutela va fi de indata incunostintata de tutore.
Felul invataturii sau al pregatirii
profesionale
Art. 138 (1) Felul invataturii sau al pregatirii profesionale pe care minorul care
nu a implinit varsta de 14 ani o primea la data instituirii tutelei nu poate fi schimbat de
acesta decat cu incuviintarea instantei de tutela.
(2) Instanta de tutela nu poate, impotriva vointei minorului care a implinit varsta de
14 ani, sa schimbe felul invataturii acestuia, hotarata de parinti sau pe care minorul
o primea la data instituirii tutelei.
Ascultarea minorului care
a implinit varsta de 10 ani
Art. 139 Instanta de tutela nu poate hotari fara ascultarea minorului, daca
acesta a implinit varsta de 10 ani, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.
§3. Exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului
Inventarul bunurilor minorului Art. 140 (1) Dupa numirea tutorelui si in prezenta acestuia si a membrilor
consiliului de familie, un delegat al instantei de tutela va verifica la fata locului toate
bunurile minorului, intocmind un inventar, care va fi supus aprobarii instantei de tutela.
Inventarul bunurilor minorului va incepe sa fie intocmit in maximum 10 zile de la
numirea tutorelui de catre instanta de tutela.
(2) Cu prilejul inventarierii, tutorele si membrii consiliului de familie sunt tinuti sa
declare in scris, la intrebarea expresa a delegatului instantei de tutela, creantele,
datoriile sau alte pretentii pe care le au fata de minor. Declaratiile vor fi consemnate
in procesul-verbal de inventariere.
(3) Tutorele sau membrii consiliului de familie care, cunoscand creantele sau
pretentiile proprii fata de minori, nu le-au declarat, desi au fost somati sa le declare,
sunt prezumati ca au renuntat la ele. Daca tutorele sau membrii consiliului de familie
nu declara datoriile pe care le au fata de minor, desi au fost somati sa le declare, pot
fi indepartati din functie.
(4) Creantele pe care le au asupra minorului tutorele sau vreunul dintre membrii
consiliului de familie, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile acestora pot fi
platite voluntar numai cu autorizarea instantei de tutela.
Actele facute in lipsa inventarului Art. 141 Inainte de intocmirea inventarului, tutorele nu poate face, in numele
minorului, decat acte de conservare si acte de administrare ce nu sufera intarziere.
Administrarea bunurilor minorului Art. 142 (1) Tutorele are indatorirea de a administra cu buna-credinta bunurile
minorului. In acest scop, tutorele actioneaza in calitate de administrator insarcinat cu
simpla administrare a bunurilor minorului, dispozitiile titlului V din cartea a III-a
aplicandu-se in mod corespunzator, afara de cazul in care prin prezentul capitol se
dispune altfel.
(2) Nu sunt supuse administrarii bunurile dobandite de minor cu titlu gratuit decat
daca testatorul sau donatorul a stipulat altfel. Aceste bunuri sunt administrate de
curatorul ori de cel desemnat prin actul de dispozitie sau, dupa caz, numit de catre
instanta de tutela.
Reprezentarea minorului Art. 143 Tutorele are indatorirea de a-l reprezenta pe minor in actele juridice,
dar numai pana cand acesta implineste varsta de 14 ani.
Regimul juridic al actelor de dispozitie Art. 144 (1) Tutorele nu poate, in numele minorului, sa faca donatii si nici sa
garanteze obligatia altuia. Fac exceptie darurile obisnuite, potrivite cu starea materiala
a minorului.
(2) Tutorele nu poate, fara avizul consiliului de familie si autorizarea instantei de
tutela, sa faca acte de instrainare, imparteala, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini
reale a bunurilor minorului, sa renunte la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum
si sa incheie in mod valabil orice alte acte ce depasesc dreptul de administrare.
(3) Actele facute cu incalcarea dispozitiilor prevazute la alin. (1) si (2) sunt
anulabile. In aceste cazuri, actiunea in anulare poate fi exercitata de tutore, de
consiliul de familie sau de oricare membru al acestuia, precum si de catre procuror,
din oficiu sau la sesizarea instantei de tutela.
(4) Cu toate acestea, tutorele poate instraina, fara avizul consiliului de familie si
fara autorizarea instantei de tutela, bunurile supuse pieirii, degradarii, alterarii ori
deprecierii, precum si cele devenite nefolositoare pentru minor.
Autorizarea instantei de tutela Art. 145 (1) Instanta de tutela acorda tutorelui autorizarea numai daca actul
raspunde unei nevoi sau prezinta un folos neindoielnic pentru minor.
(2) Autorizarea se va da pentru fiecare act in parte, stabilindu-se, cand este cazul,
conditiile de incheiere a actului.
(3) In caz de vanzare, autorizarea va arata daca vanzarea se va face prin acordul
partilor, prin licitatie publica sau in alt mod.
(4) In toate cazurile, instanta de tutela poate indica tutorelui modul in care se
intrebuinteaza sumele de bani obtinute.
Incuviintarea si autorizarea
actelor minorului care a implinit
varsta de 14 ani
Art. 146 (1) Minorul care a implinit varsta de 14 ani incheie actele juridice cu
incuviintarea scrisa a tutorelui sau, dupa caz, a curatorului.
(2) Daca actul pe care minorul care a implinit varsta de 14 ani urmeaza sa il
incheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate face decat cu autorizarea
instantei de tutela si cu avizul consiliului de familie, va fi necesara atat autorizarea
acesteia, cat si avizul consiliului de familie.
(3) Minorul nu poate sa faca donatii, altele decat darurile obisnuite potrivit starii lui
materiale, si nici sa garanteze obligatia altuia.
(4) Actele facute cu incalcarea dispozitiilor alin. (1)— (3) sunt anulabile, dispozitiile
art. 144 alin. (3) fiind aplicabile in mod corespunzator.
Interzicerea unor acte juridice Art. 147 (1) Este interzisa, sub sanctiunea nulitatii relative, incheierea de acte
juridice intre tutore sau sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, pe
de o parte, si minor, pe de alta parte.
(2) Cu toate acestea, oricare dintre persoanele prevazute la alin. (1) poate
cumpara la licitatie publica un bun al minorului, daca are o garantie reala asupra
acestui bun ori il detine in coproprietate cu minorul, dupa caz.
Suma anuala necesara pentru
intretinerea minorului
Art. 148 (1) Consiliul de familie stabileste suma anuala necesara pentru
intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale si poate modifica, potrivit
imprejurarilor, aceasta suma. Decizia consiliului de familie se aduce la cunostinta, de
indata, instantei de tutela.
(2) Cheltuielile necesare pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor
sale se acopera din veniturile acestuia. In cazul in care veniturile minorului nu sunt
indestulatoare, instanta de tutela va dispune vanzarea bunurilor minorului, prin acordul
partilor sau prin licitatie publica.
(3) Obiectele ce au valoare afectiva pentru familia minorului sau pentru minor nu
vor fi vandute decat in mod exceptional.
(4) Daca minorul este lipsit de bunuri si nu are parinti sau alte rude care sunt
obligate prin lege sa ii acorde intretinere ori aceasta nu este suficienta, minorul are
dreptul la asistenta sociala, in conditiile legii.
Constituirea de depozite bancare Art. 149 (1) Sumele de bani care depasesc nevoile intretinerii minorului si ale
administrarii bunurilor sale, precum si instrumentele financiare se depun, pe numele
minorului, la o institutie de credit indicata de consiliul de familie, in termen de cel mult
5 zile de la data incasarii lor.
(2) Tutorele poate dispune de aceste sume si instrumente financiare numai cu
autorizarea prealabila a instantei de tutela, cu exceptia operatiunilor prevazute la
alin. (3).
(3) Cu toate acestea, el nu va putea folosi, in niciun caz, sumele de bani si
instrumentele financiare prevazute la alin. (1) pentru incheierea, pe numele minorului,
a unor tranzactii pe piata de capital, chiar daca ar fi obtinut autorizarea instantei de
tutela.
(4) Tutorele poate depune la o institutie de credit si sumele necesare intretinerii,
tot pe numele minorului. Acestea se trec intr-un cont separat si pot fi ridicate de tutore,
fara autorizarea instantei de tutela.
Cazurile de numire a curatorului
special
Art. 150 (1) Ori de cate ori intre tutore si minor se ivesc interese contrare, care
nu sunt dintre cele ce trebuie sa duca la inlocuirea tutorelui, instanta de tutela va numi
un curator special.
(2) De asemenea, daca din cauza bolii sau din alte motive tutorele este impiedicat
sa indeplineasca un anumit act in numele minorului pe care il reprezinta sau ale carui
acte le incuviinteaza, instanta de tutela va numi un curator special.
(3) Pentru motive temeinice, in cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la
cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator
special, care va fi validat ori, dupa caz, inlocuit de catre instanta de tutela.
Sectiunea 5 - Controlul exercitarii tutelei
Controlul instantei de tutela Art. 151 (1) Instanta de tutela va efectua un control efectiv si continuu asupra
modului in care tutorele si consiliul de familie isi indeplinesc atributiile cu privire la
minor si bunurile acestuia.
(2) In indeplinirea activitatii de control, instanta de tutela va putea cere colaborarea
autoritatilor administratiei publice, a institutiilor si serviciilor publice specializate pentru
protectia copilului sau a institutiilor de ocrotire, dupa caz.
Darea de seama Art. 152 (1) Tutorele este dator sa prezinte anual instantei de tutela o dare de
seama despre modul cum s-a ingrijit de minor, precum si despre administrarea
bunurilor acestuia.
(2) Darea de seama se va prezenta instantei de tutela in termen de 30 de zile de
la sfarsitul anului calendaristic.
(3) Daca averea minorului este de mica insemnatate, instanta de tutela poate sa
autorizeze ca darea de seama privind administrarea bunurilor minorului sa se faca
pe termene mai lungi, care nu vor depasi insa 3 ani.
(4) In afara de darea de seama anuala, tutorele este obligat, la cererea instantei
de tutela, sa dea oricand dari de seama despre felul cum s-a ingrijit de minor, precum
si despre administrarea bunurilor acestuia.
Descarcarea tutorelui Art. 153 Instanta de tutela va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului
si la cheltuielile facute cu intretinerea acestuia si cu administrarea bunurilor sale si,
daca sunt corect intocmite si corespund realitatii, va da descarcare tutorelui.
Interzicerea dispensei de a da
socoteala
Art. 154 Dispensa de a da socoteala acordata de parinti sau de o persoana
care ar fi facut minorului o liberalitate este considerata ca nescrisa.
Plangerea impotriva tutorelui Art. 155 (1) Minorul care a implinit varsta de 14 ani, consiliul de familie, oricare
membru al acestuia, precum si toti cei prevazuti la art. 111 pot face plangere la
instanta de tutela cu privire la actele sau faptele tutorelui pagubitoare pentru minor.
(2) Plangerea se solutioneaza de urgenta, prin incheiere executorie, de catre
instanta de tutela, cu citarea partilor si a membrilor consiliului de familie. Minorul care
a implinit varsta de 10 ani va fi ascultat, daca instanta de tutela considera ca este
necesar.
Sectiunea 6 - Incetarea tutelei
Cazurile de incetare Art. 156 (1) Tutela inceteaza in cazul in care nu se mai mentine situatia care
a dus la instituirea tutelei, precum si in cazul mortii minorului.
(2) Functia tutorelui inceteaza prin moartea acestuia, prin indepartarea de la
sarcina tutelei sau prin inlocuirea tutorelui.
Moartea tutorelui Art. 157 (1) In cazul mortii tutorelui, mostenitorii sai sau orice alta persoana
dintre cele prevazute la art. 111 au datoria de a instiinta, de indata, instanta de tutela.
(2) Pana la numirea unui nou tutore, mostenitorii vor prelua sarcinile tutelei. Daca
sunt mai multi mostenitori, acestia pot desemna, prin procura speciala, pe unul dintre
ei sa indeplineasca in mod provizoriu sarcinile tutelei.
(3) Daca mostenitorii sunt minori, instiintarea instantei de tutela se poate face de
orice persoana interesata, precum si de cele prevazute la art. 111. In acest caz,
mostenitorii tutorelui nu vor prelua sarcinile tutelei, ci instanta de tutela va numi de
urgenta un curator special, care poate fi executorul testamentar.
Indepartarea tutorelui Art. 158 In afara de alte cazuri prevazute de lege, tutorele este indepartat daca
savarseste un abuz, o neglijenta grava sau alte fapte care il fac nedemn de a fi tutore,
precum si daca nu isi indeplineste in mod corespunzator sarcina.
Numirea curatorului special Art. 159 Pana la preluarea functiei de catre noul tutore, in cazurile prevazute
la art. 157 si 158, instanta de tutela poate numi un curator special.
Darea de seama generala Art. 160 (1) La incetarea din orice cauza a tutelei, tutorele sau, dupa caz,
mostenitorii acestuia sunt datori ca, in termen de cel mult 30 de zile, sa prezinte
instantei de tutela o dare de seama generala. Tutorele are aceeasi indatorire si in caz
de indepartare de la tutela.
(2) Daca functia tutorelui inceteaza prin moartea acestuia, darea de seama
generala va fi intocmita de mostenitorii sai majori sau, in caz de incapacitate a tuturor
mostenitorilor, de reprezentantul lor legal, in termen de cel mult 30 de zile de la data
acceptarii mostenirii sau, dupa caz, de la data solicitarii de catre instanta de tutela. In
cazul in care nu exista mostenitori ori acestia sunt in imposibilitate de a actiona, darea
de seama generala va fi intocmita de catre un curator special, numit de instanta de
tutela, in termenul stabilit de aceasta.
(3) Darea de seama generala va trebui sa cuprinda situatiile veniturilor si
cheltuielilor pe ultimii ani, sa indice activul si pasivul, precum si stadiul in care se afla
procesele minorului.
(4) Instanta de tutela il poate constrange pe cel obligat sa faca darea de seama
generala, potrivit dispozitiilor art. 163.
Predarea bunurilor Art. 161 Bunurile care au fost in administrarea tutorelui vor fi predate, dupa
caz, fostului minor, mostenitorilor acestuia sau noului tutore de catre tutore,
mostenitorii acestuia sau reprezentantul lor legal ori, in lipsa, de curatorul special
numit potrivit dispozitiilor art. 160 alin. (2).
Descarcarea de gestiune Art. 162 (1) Dupa predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor,
instanta de tutela va da tutorelui descarcare de gestiunea sa.
(2) Chiar daca instanta de tutela a dat tutorelui descarcare de gestiune, acesta
raspunde pentru prejudiciul cauzat din culpa sa.
(3) Tutorele care inlocuieste un alt tutore are obligatia sa ceara acestuia, chiar si
dupa descarcarea de gestiune, repararea prejudiciilor pe care le-a cauzat minorului
din culpa sa, sub sanctiunea de a fi obligat el insusi de a repara aceste prejudicii.
Amenda civila Art. 163 (1) In cazul refuzului de a continua sarcina tutelei, in alte cazuri decat
cele prevazute la art. 120 alin. (2), tutorele poate fi sanctionat cu amenda civila, in
folosul statului, care nu poate depasi valoarea unui salariu minim pe economie.
Amenda poate fi repetata de cel mult 3 ori, la interval de cate 7 zile, dupa care se va
numi un alt tutore.
(2) De asemenea, daca tutorele, din culpa sa, indeplineste defectuos sarcina
tutelei, va fi obligat la plata unei amenzi civile, in folosul statului, care nu poate depasi
3 salarii medii pe economie.
(3) Amenda civila se aplica de catre instanta de tutela, prin incheiere executorie.
Capitolul III - Ocrotirea interzisului judecatoresc
Conditii Art. 164 (1) Persoana care nu are discernamantul necesar pentru a se ingriji
de interesele sale, din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, va fi pusa sub interdictie
judecatoreasca.
(2) Pot fi pusi sub interdictie judecatoreasca si minorii cu capacitate de exercitiu
restransa.
Persoanele care pot cere punerea
sub interdictie
Art. 165 Interdictia poate fi ceruta de persoanele prevazute la art. 111, care
este aplicabil in mod corespunzator.
Desemnarea tutorelui Art. 166 Orice persoana care are capacitatea deplina de exercitiu poate
desemna prin act unilateral sau contract de mandat, incheiate in forma autentica,
persoana care urmeaza a fi numita tutore pentru a se ingriji de persoana si bunurile
sale in cazul in care ar fi pusa sub interdictie judecatoreasca. Dispozitiile art. 114
alin. (3)— (5) se aplica in mod corespunzator.
Numirea unui curator special Art. 167 In caz de nevoie si pana la solutionarea cererii de punere sub
interdictie judecatoreasca, instanta de tutela poate numi un curator special pentru
ingrijirea si reprezentarea celui a carui interdictie a fost ceruta, precum si pentru
administrarea bunurilor acestuia.
Procedura Art. 168 Solutionarea cererii de punere sub interdictie judecatoreasca se face
potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.
Opozabilitatea interdictiei Art. 169 (1) Interdictia isi produce efectele de la data cand hotararea
judecatoreasca a ramas definitiva.
(2) Cu toate acestea, lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusa unei
terte persoane decat de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate prevazute de
Codul de procedura civila, afara numai daca cel de-al treilea a cunoscut punerea sub
interdictie pe alta cale.
Numirea tutorelui Art. 170 Prin hotararea de punere sub interdictie, instanta de tutela numeste,
de indata, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdictie judecatoreasca.
Dispozitiile art. 114—120 se aplica in mod corespunzator.
Aplicarea regulilor de la tutela Art. 171 Regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit varsta de 14 ani
se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie judecatoreasca, in masura in care
legea nu dispune altfel.
Actele incheiate de cel pus sub
interdictie judecatoreasca
Art. 172 Actele juridice incheiate de persoana pusa sub interdictie
judecatoreasca, altele decat cele prevazute la art. 43 alin. (3), sunt anulabile, chiar
daca la data incheierii lor aceasta ar fi avut discernamant.
Inlocuirea tutorelui Art. 173 (1) Tutorele celui pus sub interdictie judecatoreasca este in drept sa
ceara inlocuirea sa dupa 3 ani de la numire.
(2) Pentru motive temeinice tutorele poate cere inlocuirea sa si inaintea implinirii
termenului de 3 ani.
Obligatiile tutorelui Art. 174 (1) Tutorele este dator sa ingrijeasca de cel pus sub interdictie
judecatoreasca, spre a-i grabi vindecarea si a-i imbunatati conditiile de viata. In acest
scop, se vor intrebuinta veniturile si, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdictie
judecatoreasca.
(2) Instanta de tutela, luand avizul consiliului de familie si consultand un medic de
specialitate, va hotari, tinand seama de imprejurari, daca cel pus sub interdictie
judecatoreasca va fi ingrijit la locuinta lui sau intr-o institutie sanitara.
(3) Cand cel pus sub interdictie judecatoreasca este casatorit, va fi ascultat si sotul
acestuia.
Liberalitatile primite de
descendentii interzisului
judecatoresc
Art. 175 Din bunurile celui pus sub interdictie judecatoreasca, descendentii
acestuia pot fi gratificati de catre tutore, cu avizul consiliului de familie si cu autorizarea
instantei de tutela, fara insa sa se poata da scutire de raport.
Minorul pus sub interdictie
judecatoreasca
Art. 176 (1) Minorul care, la data punerii sub interdictie judecatoreasca, se afla
sub ocrotirea parintilor ramane sub aceasta ocrotire pana la data cand devine major,
fara a i se numi un tutore. Dispozitiile art. 174 sunt aplicabile si situatiei prevazute in
prezentul alineat.
(2) Daca la data cand minorul devine major acesta se afla inca sub interdictie
judecatoreasca, instanta de tutela numeste un tutore.
(3) In cazul in care, la data punerii sub interdictie judecatoreasca, minorul se afla
sub tutela, instanta de tutela va hotari daca fostul tutore al minorului pastreaza sarcina
tutelei sau daca trebuie numit un nou tutore.
Ridicarea interdictiei judecatoresti Art. 177 (1) Daca au incetat cauzele care au provocat interdictia, instanta
judecatoreasca va pronunta ridicarea ei.
(2) Cererea se poate introduce de cel pus sub interdictie judecatoreasca, de tutore,
precum si de persoanele sau institutiile prevazute la art. 111.
(3) Hotararea prin care se pronunta ridicarea interdictiei judecatoresti isi produce
efectele de la data cand a ramas definitiva.
(4) Cu toate acestea, incetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea
fi opusa decat in conditiile prevazute la art. 169 alin. (2), care se aplica in mod
corespunzator.
Capitolul IV - Curatela
Cazuri de instituire Art. 178 In afara de cazurile prevazute de lege, instanta de tutela poate institui
curatela:
a) daca, din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi
capabila, nu poate, personal, sa isi administreze bunurile sau sa isi apere interesele
in conditii corespunzatoare si, din motive temeinice, nu isi poate numi un reprezentant
sau un administrator;
b) daca, din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi capabila, nu poate,
nici personal, nici prin reprezentant, sa ia masurile necesare in cazuri a caror
rezolvare nu sufera amanare;
c) daca o persoana, fiind obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu,
nu a lasat un mandatar sau un administrator general;
d) daca o persoana a disparut fara a exista informatii despre ea si nu a lasat un
mandatar sau un administrator general.
Competenta instantei de tutela Art. 179 Instanta de tutela competenta este:
a) in cazul prevazut la art. 178 lit. a), instanta de la domiciliul persoanei
reprezentate;
b) in cazul prevazut la art. 178 lit. b), fie instanta de la domiciliul persoanei
reprezentate, fie instanta de la locul unde trebuie luate masurile urgente;
c) in cazurile prevazute la art. 178 lit. c) sau d), instanta de la ultimul domiciliu din
tara al celui lipsa ori al celui disparut.
Persoana care poate fi numita
curator
Art. 180 (1) Poate fi numita curator orice persoana fizica avand deplina
capacitate de exercitiu si care este in masura sa indeplineasca aceasta sarcina.
(2) Cand cel interesat a desemnat, prin act unilateral sau prin contract de mandat,
incheiate in forma autentica, o persoana care sa fie numita curator, aceasta va fi
numita cu prioritate. Numirea poate fi inlaturata numai pentru motive temeinice,
dispozitiile art. 114—120 aplicandu-se in mod corespunzator.
Efectele curatelei Art. 181 In cazurile prevazute la art. 178, instituirea curatelei nu aduce nicio
atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta.
Procedura de instituire Art. 182 (1) Curatela se poate institui la cererea celui care urmeaza a fi
reprezentat, a sotului sau, a rudelor sau a celor prevazuti la art. 111.
(2) Curatela nu se poate institui decat cu consimtamantul celui reprezentat, in afara
de cazurile in care consimtamantul nu poate fi dat.
(3) Numirea curatorului se face de instanta de tutela, cu acordul celui desemnat,
printr-o incheiere care se comunica in scris curatorului si se afiseaza la sediul instantei
de tutela, precum si la primaria de la domiciliul celui reprezentat.
Continutul curatelei Art. 183 (1) In cazurile in care se instituie curatela, se aplica regulile de la
mandat, cu exceptia cazului in care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu,
instanta de tutela va hotari ca se impune investirea curatorului cu drepturile si
obligatiile unui administrator insarcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia.
(2) Daca sunt aplicabile regulile de la mandat, instanta de tutela poate stabili
limitele mandatului si poate da instructiuni curatorului, in locul celui reprezentat, in
toate cazurile in care acesta din urma nu este in masura sa o faca.
Inlocuirea curatorului Art. 184 (1) Curatorul este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa 3 ani de la
numire.
(2) Pentru motive temeinice curatorul poate cere inlocuirea sa si inaintea implinirii
termenului de 3 ani.
Incetarea curatelei Art. 185 Daca au incetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta
va fi ridicata de instanta de tutela la cererea curatorului, a celui reprezentat sau a
celor prevazuti la art. 111.
Dispozitii speciale Art. 186 Dispozitiile prezentului capitol nu se aplica si curatorului special
prevazut la art. 150, 159 si 167. In aceste din urma cazuri, drepturile si obligatiile
stabilite de lege in sarcina tutorelui se aplica, in mod corespunzator, si curatorului
special.
Titlul IV - Persoana juridica
Capitolul I - Dispozitii generale
Elementele constitutive Art. 187 Orice persoana juridica trebuie sa aiba o organizare de sine statatoare
si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui anumit scop licit si moral, in acord cu
interesul general.
Calitatea de persoana juridica Art. 188 Sunt persoane juridice entitatile prevazute de lege, precum si orice
alte organizatii legal infiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice,
indeplinesc toate conditiile prevazute la art. 187.
Categorii de persoane juridice Art. 189 Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat.
Persoana juridica de drept privat Art. 190 Persoanele juridice de drept privat se pot constitui, in mod liber, in
una dintre formele prevazute de lege.
Persoana juridica de drept public Art. 191 (1) Persoanele juridice de drept public se infiinteaza prin lege.
(2) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), in cazurile anume prevazute de lege,
persoanele juridice de drept public se pot infiinta prin acte ale autoritatilor
administratiei publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevazute de lege.
Regimul juridic aplicabil Art. 192 Persoanele juridice legal infiintate se supun dispozitiilor aplicabile
categoriei din care fac parte, precum si celor cuprinse in prezentul cod, daca prin lege
nu se prevede altfel.
Efectele personalitatii juridice Art. 193 (1) Persoana juridica participa in nume propriu la circuitul civil si
raspunde pentru obligatiile asumate cu bunurile proprii, afara de cazul in care prin
lege s-ar dispune altfel.
(2) Nimeni nu poate invoca impotriva unei persoane de buna-credinta calitatea de
subiect de drept a unei persoane juridice, daca prin aceasta se urmareste ascunderea
unei fraude, a unui abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice.
Capitolul II - Infiintarea persoanei juridice
Sectiunea 1 - Dispozitii comune
Modurile de infiintare Art. 194 (1) Persoana juridica se infiinteaza:
a) prin actul de infiintare al organului competent, in cazul autoritatilor si al
institutiilor publice, al unitatilor administrativ-teritoriale, precum si al operatorilor
economici care se constituie de catre stat sau de catre unitatile administrativteritoriale.
In toate cazurile, actul de infiintare trebuie sa prevada in mod expres daca
autoritatea publica sau institutia publica este persoana juridica;
b) prin actul de infiintare al celor care o constituie, autorizat, in conditiile legii;
c) in orice alt mod prevazut de lege.
(2) Daca prin lege nu se dispune altfel, prin act de infiintare se intelege actul de
constituire a persoanei juridice si, dupa caz, statutul acesteia.
Durata persoanei juridice Art. 195 Persoana juridica se infiinteaza pe durata nedeterminata, daca prin
lege, actul de constituire sau statut nu se prevede altfel.
Sectiunea 2 - Nulitatea persoanei juridice
Cauzele de nulitate Art. 196 (1) Nulitatea unei persoane juridice poate fi constatata sau, dupa caz,
declarata de instanta judecatoreasca numai atunci cand:
a) lipseste actul de infiintare sau nu a fost incheiat in forma autentica in situatiile
anume prevazute de lege;
b) toti fondatorii sau asociatii au fost, potrivit legii, incapabili, la data infiintarii
persoanei juridice;
c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri;
d) lipseste autorizatia administrativa necesara pentru infiintarea acesteia;
e) actul de infiintare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate;
f) actul de infiintare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociatilor ori
capitalul social subscris si varsat;
g) s-au incalcat dispozitiile legale privind patrimoniul initial sau capitalul social
minim, subscris si varsat;
h) nu s-a respectat numarul minim de fondatori sau asociati prevazut de lege;
i) au fost nesocotite alte dispozitii legale imperative prevazute sub sanctiunea
nulitatii actului de infiintare a persoanei juridice.
(2) Nerespectarea dispozitiilor alin. (1) lit. a), c)—g) se sanctioneaza cu nulitatea
absoluta.
Aspectele speciale privind regimul nulitatii
Art. 197 (1) Nulitatea relativa a persoanei juridice poate fi invocata in termen
de un an de la data inregistrarii sau infiintarii acesteia, dupa caz.
(2) Nulitatea absoluta sau relativa a persoanei juridice se acopera in toate cazurile,
daca, pana la inchiderea dezbaterilor in fata primei instante de judecata, cauza de
nulitate a fost inlaturata.
Efectele nulitatii Art. 198 (1) De la data la care hotararea judecatoreasca de constatare sau
declarare a nulitatii a devenit definitiva, persoana juridica inceteaza fara efect
retroactiv si intra in lichidare.
(2) Prin hotararea judecatoreasca de constatare sau declarare a nulitatii se
numesc si lichidatorii.
(3) Hotararea judecatoreasca definitiva se comunica, din oficiu, spre a fi notata in
toate registrele publice in care persoana juridica a fost inregistrata sau, dupa caz,
mentionata.
(4) In toate cazurile, fondatorii sau asociatii raspund, in conditiile legii, pentru
obligatiile persoanei juridice care s-au nascut in sarcina acesteia de la data infiintarii
ei si pana la data notarii in registrele publice a hotararii judecatoresti prevazute la
alin. (3).
Regimul actelor juridice incheiate
cu tertii
Art. 199 (1) Constatarea sau, dupa caz, declararea nulitatii nu aduce atingere
actelor incheiate anterior in numele persoanei juridice de catre organele de
administrare, direct sau prin reprezentare, dupa caz.
(2) Nici persoana juridica si nici fondatorii sau asociatii nu pot opune tertilor
nulitatea acesteia, in afara de cazul in care se dovedeste ca acestia cunosteau cauza
de nulitate la momentul incheierii actului.
Sectiunea 3 - Inregistrarea persoanei juridice
Inregistrarea persoanei juridice Art. 200 (1) Persoanele juridice sunt supuse inregistrarii, daca legile care le
sunt aplicabile prevad aceasta inregistrare.
(2) Prin inregistrare se intelege inscrierea, inmatricularea sau, dupa caz, orice alta
formalitate de publicitate prevazuta de lege, facuta in scopul dobandirii personalitatii
juridice sau al luarii in evidenta a persoanelor juridice legal infiintate, dupa caz.
(3) Inregistrarea se face la cerere sau, in cazurile anume prevazute de lege, din
oficiu.
Obligatia de verificare a
documentelor publicate
Art. 201 Persoana juridica este obligata sa verifice identitatea dintre textul
actului constitutiv sau al statutului si textul depus la registrul public si cel aparut intr-o
publicatie oficiala. In caz de neconcordanta, tertii pot opune persoanei juridice oricare
dintre aceste texte, in afara de cazul in care se face dovada ca ei cunosteau textul
depus la registru.
Lipsa inregistrarii Art. 202 (1) Daca inregistrarea persoanei juridice are caracter constitutiv,
persoana juridica nu se considera legal infiintata cat timp inregistrarea nu a fost
efectuata.
(2) Daca insa inregistrarea este ceruta numai pentru opozabilitate fata de terti,
actele sau faptele juridice facute in numele sau in contul persoanei juridice, pentru
care nu s-a efectuat publicitatea prevazuta in acest scop de lege, nu pot fi opuse
tertilor, in afara de cazul in care se face dovada ca acestia cunosteau ca publicitatea
nu a fost indeplinita.
Raspunderea pentru neefectuarea
formalitatilor de inregistrare
Art. 203 Fondatorii, reprezentantii persoanei juridice supuse inregistrarii,
precum si primii membri ai organelor de conducere, de administrare si de control ale
acesteia raspund nelimitat si solidar pentru prejudiciul cauzat prin neindeplinirea
formalitatilor de inregistrare a persoanei juridice, daca aceste formalitati trebuiau sa
fie cerute de aceste persoane.
Inregistrarea modificarilor
aduse actului de infiintare
Art. 204 Dispozitiile art. 200—203 sunt aplicabile si in cazul inregistrarii
modificarilor aduse actului de infiintare a persoanei juridice, realizate cu respectarea
conditiilor prevazute de lege sau de actul de infiintare a acesteia, dupa caz.
Capitolul III - Capacitatea civila a persoanei juridice
Sectiunea 1 - Capacitatea de folosinta a persoanei juridice
Data dobandirii capacitatii
de folosinta
Art. 205 (1) Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de
a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor.
(2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii, dupa
caz, potrivit art. 194, de la data actului de infiintare, de la data autorizarii constituirii
lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege.
(3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevazute la alin. (1) pot, chiar de la data
actului de infiintare, sa dobandeasca drepturi si sa isi asume obligatii, insa numai in
masura necesara pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil.
(4) Fondatorii, asociatii, reprezentantii si orice alte persoane care au lucrat in
numele unei persoane juridice in curs de constituire raspund nelimitat si solidar fata
de terti pentru actele juridice incheiate in contul acesteia cu incalcarea dispozitiilor
alin. (3), in afara de cazul in care persoana juridica nou-creata, dupa ce a dobandit
personalitate juridica, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate
a fi ale persoanei juridice inca de la data incheierii lor si produc efecte depline.
Continutul capacitatii de folosinta Art. 206 (1) Persoana juridica poate avea orice drepturi si obligatii civile, afara
de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine decat persoanei fizice.
(2) Persoanele juridice fara scop lucrativ pot avea doar acele drepturi si obligatii
civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de
constituire sau statut.
(3) Actul juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor alin. (1) si (2) este lovit de nulitate
absoluta.
Desfasurarea activitatilor autorizate Art. 207 (1) In cazul activitatilor care trebuie autorizate de organele competente,
dreptul de a desfasura asemenea activitati se naste numai din momentul obtinerii
autorizatiei respective, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Actele si operatiunile savarsite fara autorizatiile prevazute de lege sunt lovite
de nulitate absoluta, iar persoanele care le-au facut raspund nelimitat si solidar pentru
toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sanctiuni prevazute de lege.
Capacitatea de a primi liberalitati Art. 208 Prin exceptie de la prevederile art. 205 alin. (3) si daca prin lege nu se
dispune altfel, orice persoana juridica poate primi liberalitati in conditiile dreptului
comun, de la data actului de infiintare sau, in cazul fundatiilor testamentare, din
momentul deschiderii mostenirii testatorului, chiar si in cazul in care liberalitatile nu
sunt necesare pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod legal.
Sectiunea 2 - Capacitatea de exercitiu si functionarea persoanei juridice
§1. Capacitatea de exercitiu
Data dobandirii capacitatii
de exercitiu
Art. 209 (1) Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile
prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.
(2) Au calitatea de organe de administrare, in sensul alin. (1), persoanele fizice
sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate
sa actioneze, in raporturile cu tertii, individual sau colectiv, in numele si pe seama
persoanei juridice.
(3) Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale de
administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, daca nu s-a prevazut
altfel prin lege, actul de constituire sau statut.
Lipsa organelor de administrare Art. 210 (1) Pana la data constituirii organelor de administrare, exercitarea
drepturilor si indeplinirea obligatiilor care privesc persoana juridica se fac de catre
fondatori ori de catre persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate in acest
scop.
(2) Actele juridice incheiate de catre fondatori sau de catre persoanele desemnate
cu depasirea puterilor conferite potrivit legii, actului de constituire ori statutului, pentru
infiintarea persoanei juridice, precum si actele incheiate de alte persoane
nedesemnate obliga persoana juridica in conditiile gestiunii de afaceri.
(3) Cel care contracteaza pentru persoana juridica ramane personal tinut fata de
terti daca aceasta nu se infiinteaza ori daca nu isi asuma obligatia contractata, in
afara cazului cand prin contract a fost exonerat de aceasta obligatie.
Incapacitati si incompatibilitati Art. 211 (1) Nu pot face parte din organele de administrare si de control ale
persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de exercitiu restransa, cei decazuti din
dreptul de a exercita o functie in cadrul acestor organe, precum si cei declarati prin
lege sau prin actul de constituire incompatibili sa ocupe o astfel de functie.
(2) Actele incheiate cu incalcarea dispozitiilor alin. (1) sunt anulabile. Acestea nu
pot fi anulate pentru simplul fapt ca persoanele care fac parte din aceste organe sunt
incapabile ori incompatibile, dupa caz, sau pentru ca acestea au fost numite cu
incalcarea dispozitiilor legale ori statutare, daca nu s-a produs o vatamare.
§2. Functionarea persoanei juridice
Actele emise de organele
persoanei juridice
Art. 212 (1) Hotararile si deciziile luate de organele de conducere si
administrare in conditiile legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar
pentru cei care nu au luat parte la deliberare sau au votat impotriva.
(2) Fata de terti hotararile si deciziile luate in conditiile legii, ale actului de
constituire sau ale statutului produc efecte numai de la data publicarii lor, in cazurile
si conditiile prevazute de lege, in afara de cazul in care se face dovada ca acestia
le-au cunoscut pe alta cale.
Obligatiile membrilor organelor
de administrare
Art. 213 Membrii organelor de administrare ale unei persoane juridice trebuie
sa actioneze in interesul acesteia, cu prudenta si diligenta cerute unui bun proprietar.
Separarea patrimoniilor Art. 214 (1) Membrii organelor de administrare au obligatia sa asigure si sa
mentina separatia dintre patrimoniul persoanei juridice si propriul lor patrimoniu.
(2) Ei nu pot folosi in profitul ori in interesul lor sau al unor terti, dupa caz, bunurile
persoanei juridice ori informatiile pe care le obtin in virtutea functiei lor, afara de cazul
in care ar fi autorizati in acest scop de catre cei care i-au numit.
Contrarietatea de interese Art. 215 (1) Este anulabil actul juridic incheiat in frauda intereselor persoanei
juridice de un membru al organelor de administrare, daca acesta din urma, sotul,
ascendentii sau descendentii lui, rudele in linie colaterala sau afinii sai, pana la gradul
al patrulea inclusiv, aveau vreun interes sa se incheie acel act si daca partea cealalta
a cunoscut sau trebuia sa cunoasca acest lucru.
(2) Atunci cand cel care face parte din organele de administrare ale persoanei
juridice ori una dintre persoanele prevazute la alin. (1) are interes intr-o problema
supusa hotararii acestor organe, trebuie sa instiinteze persoana juridica si sa nu ia
parte la nicio deliberare privitoare la aceasta. In caz contrar, el raspunde pentru
daunele cauzate persoanei juridice, daca fara votul lui nu s-ar fi putut obtine
majoritatea ceruta.
Nulitatea actelor emise de organele
persoanei juridice
Art. 216 (1) Hotararile si deciziile contrare legii, actului de constituire ori
statutului pot fi atacate in justitie de oricare dintre membrii organelor de conducere sau
de administrare care nu au participat la deliberare ori care au votat impotriva si au
cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal de sedinta, in termen de 15 zile de la
data cand li s-a comunicat copia de pe hotararea sau decizia respectiva ori de la data
cand a avut loc sedinta, dupa caz.
(2) Administratorii nu pot insa ataca hotararea privitoare la revocarea lor din
functie. Ei au numai dreptul de a fi despagubiti, daca revocarea a fost nejustificata sau
intempestiva si au suferit astfel un prejudiciu.
(3) Cererea de anulare se solutioneaza in camera de consiliu de catre instanta
competenta in circumscriptia careia persoana juridica isi are sediul, in contradictoriu
cu persoana juridica in cauza, reprezentata prin administratori. Hotararea instantei
este supusa numai apelului.
(4) Daca hotararea este atacata de toti administratorii, persoana juridica este
reprezentata in justitie de persoana desemnata de presedintele instantei dintre
membrii persoanei juridice, care va indeplini mandatul cu care a fost insarcinata pana
cand organul de conducere competent, convocat in acest scop, va alege o alta
persoana.
(5) Hotararea definitiva de anulare va fi mentionata in registrul public in care este
inregistrata persoana juridica, fiind opozabila de la aceasta data fata de orice
persoana, inclusiv fata de membrii acelei persoane juridice.
(6) Daca se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiunea in constatarea
nulitatii este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata de orice persoana interesata.
Dispozitiile alin. (3)—(5) raman aplicabile.
(7) Prevederile prezentului articol se aplica in masura in care prin legi speciale nu
se dispune altfel.
Suspendarea actelor atacate Art. 217 (1) Odata cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere
instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii actelor atacate.
(2) Pentru a incuviinta suspendarea, instanta il poate obliga pe reclamant sa
depuna o cautiune, in conditiile legii.
Participarea la circuitul civil Art. 218 (1) Actele juridice facute de organele de administrare ale persoanei
juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insesi.
(2) In raporturile cu tertii, persoana juridica este angajata prin actele organelor
sale, chiar daca aceste acte depasesc puterea de reprezentare conferita prin actul de
constituire sau statut, in afara de cazul in care ea dovedeste ca tertii o cunosteau la
data incheierii actului. Simpla publicare a actului de constituire sau a statutului
persoanei juridice nu constituie dovada cunoasterii acestui fapt.
(3) Clauzele sau dispozitiile actului de constituire ori ale statutului, precum si
hotararile organelor statutare ale persoanei juridice care limiteaza sau largesc puterile
conferite exclusiv de lege acestor organe sunt considerate nescrise, chiar daca au
fost publicate.
Raspunderea pentru fapte juridice Art. 219 (1) Faptele licite sau ilicite savarsite de organele persoanei juridice
obliga insasi persoana juridica, insa numai daca ele au legatura cu atributiile sau cu
scopul functiilor incredintate.
(2) Faptele ilicite atrag si raspunderea personala si solidara a celor care le-au
savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de terti.
Raspunderea membrilor organelor
persoanei juridice
Art. 220 (1) Actiunea in raspundere impotriva administratorilor, cenzorilor,
directorilor si a altor persoane care au actionat in calitate de membri ai organelor
persoanei juridice, pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de catre acestia prin
incalcarea indatoririlor stabilite in sarcina lor, apartine, in numele persoanei juridice,
organului de conducere competent, care va decide cu majoritatea ceruta de lege, iar
in lipsa, cu majoritatea ceruta de prevederile statutare.
(2) Hotararea poate fi luata chiar daca problema raspunderii persoanelor prevazute
la alin. (1) nu figureaza pe ordinea de zi.
(3) Organul de conducere competent desemneaza cu aceeasi majoritate persoana
insarcinata sa exercite actiunea in justitie.
(4) Daca s-a hotarat introducerea actiunii in raspundere impotriva administratorilor,
mandatul acestora inceteaza de drept si organul de conducere competent va proceda
la inlocuirea lor.
(5) In cazul in care actiunea se introduce impotriva directorilor angajati in baza
unui alt contract decat a unui contract individual de munca, acestia sunt suspendati
de drept din functie pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
§3. Dispozitii speciale
Raspunderea persoanelor juridice
de drept public
Art. 221 Daca prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public
sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organele lor, in aceleasi conditii ca
persoanele juridice de drept privat.
Independenta patrimoniala Art. 222 Persoana juridica avand in subordine o alta persoana juridica nu
raspunde pentru neexecutarea obligatiilor acesteia din urma si nici persoana juridica
subordonata nu raspunde pentru persoana juridica fata de care este subordonata,
daca prin lege nu se dispune altfel.
Statul si unitatile administrativteritoriale
Art. 223 (1) In raporturile civile in care se prezinta nemijlocit, in nume propriu,
ca titular de drepturi si obligatii, statul participa prin Ministerul Finantelor Publice, afara
de cazul in care legea stabileste un alt organ in acest sens.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si unitatilor
administrativ-teritoriale care participa la raporturile civile in nume propriu, prin organele
prevazute de lege.
Raspunderea civila a statului si
a unitatilor administrativ-teritoriale
Art. 224 (1) Daca prin lege nu se dispune altfel, statul nu raspunde decat in mod
subsidiar pentru obligatiile organelor, autoritatilor si institutiilor publice care sunt
persoane juridice si niciuna dintre aceste persoane juridice nu raspunde pentru
obligatiile statului.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si unitatilor
administrativ-teritoriale care nu raspund decat in mod subsidiar pentru obligatiile
organelor, institutiilor si serviciilor publice din subordinea acestora atunci cand acestea
au personalitate juridica.
Capitolul IV - Identificarea persoanei juridice
Nationalitatea persoanei juridice Art. 225 Sunt de nationalitate romana toate persoanele juridice al caror sediu,
potrivit actului de constituire sau statutului, este stabilit in Romania.
Denumirea persoanei juridice Art. 226 (1) Persoana juridica poarta denumirea stabilita, in conditiile legii, prin
actul de constituire sau prin statut.
(2) Odata cu inregistrarea persoanei juridice se vor trece in registrul public
denumirea ei si celelalte atribute de identificare.
Sediul persoanei juridice Art. 227 (1) Sediul persoanei juridice se stabileste potrivit actului de constituire
sau statutului.
(2) In functie de obiectul de activitate, persoana juridica poate avea mai multe sedii
cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentantele sale teritoriale si punctele
de lucru. Dispozitiile art. 97 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Schimbarea denumirii si sediului Art. 228 Persoana juridica poate sa isi schimbe denumirea sau sediul, in
conditiile prevazute de lege.
Dovada denumirii si sediului Art. 229 (1) In raporturile cu tertii, dovada denumirii si a sediului persoanei
juridice se face cu mentiunile inscrise in registrele de publicitate sau de evidenta
prevazute de lege pentru persoana juridica respectiva.
(2) In lipsa acestor mentiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii si a sediului nu
va putea fi opusa altor persoane.
Alte atribute de identificare Art. 230 In functie de specificul obiectului de activitate, persoana juridica mai
poate avea si alte atribute de identificare, cum sunt numarul de inregistrare in registrul
comertului sau intr-un alt registru public, codul unic de inregistrare si alte elemente de
identificare, in conditiile legii.
Mentiuni obligatorii Art. 231 Toate documentele, indiferent de forma, care emana de la persoana
juridica trebuie sa cuprinda denumirea si sediul, precum si alte atribute de identificare,
in cazurile prevazute de lege, sub sanctiunea platii de daune-interese persoanei
prejudiciate.
Capitolul V - Reorganizarea persoanei juridice
Notiune Art. 232 Reorganizarea persoanei juridice este operatiunea juridica in care pot
fi implicate una sau mai multe persoane juridice si care are ca efecte infiintarea,
modificarea ori incetarea acestora.
Modurile de reorganizare Art. 233 (1) Reorganizarea persoanei juridice se realizeaza prin fuziune, prin
divizare sau prin transformare.
(2) Reorganizarea se face cu respectarea conditiilor prevazute pentru dobandirea
personalitatii juridice, in afara de cazurile in care prin lege, actul de constituire sau
statut se dispune altfel.
Fuziunea Art. 234 Fuziunea se face prin absorbtia unei persoane juridice de catre o alta
persoana juridica sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o
persoana juridica noua.
Efectele fuziunii Art. 235 (1) In cazul absorbtiei, drepturile si obligatiile persoanei juridice
absorbite se transfera in patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe.
(2) In cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile si obligatiile acestora se
transfera in patrimoniul persoanei juridice nou-infiintate.
Divizarea Art. 236 (1) Divizarea poate fi totala sau partiala.
(2) Divizarea totala se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane
juridice intre doua sau mai multe persoane juridice care exista deja sau care se
infiinteaza prin divizare.
(3) Divizarea partiala consta in desprinderea unei parti din patrimoniul unei
persoane juridice, care continua sa existe, si in transmiterea acestei parti catre una
sau mai multe persoane juridice care exista sau care se infiinteaza in acest mod.
Efectele divizarii Art. 237 (1) Patrimoniul persoanei juridice care a incetat de a avea fiinta prin
divizare se imparte in mod egal intre persoanele juridice dobanditoare, daca prin actul
ce a dispus divizarea nu s-a stabilit o alta proportie.
(2) In cazul divizarii partiale, cand o parte din patrimoniul unei persoane juridice se
desprinde si se transmite unei singure persoane juridice deja existente sau care se
infiinteaza in acest mod, reducerea patrimoniului persoanei juridice divizate este
proportionala cu partea transmisa.
(3) In cazul in care partea desprinsa se transmite mai multor persoane juridice
deja existente sau care se infiinteaza in acest mod, impartirea patrimoniului intre
persoana juridica fata de care s-a facut desprinderea si persoanele juridice
dobanditoare se va face potrivit dispozitiilor alin. (2), iar intre persoanele juridice
dobanditoare, impartirea partii desprinse se va face potrivit dispozitiilor alin. (1), ce se
vor aplica in mod corespunzator.
Intinderea raspunderii in caz
de divizare
Art. 238 (1) In cazul divizarii, fiecare dintre persoanele juridice dobanditoare va
raspunde:
a) pentru obligatiile legate de bunurile care formeaza obiectul drepturilor dobandite
sau pastrate integral;
b) pentru celelalte obligatii ale persoanei juridice divizate, proportional cu valoarea
drepturilor dobandite sau pastrate, socotita dupa scaderea obligatiilor prevazute la
lit. a).
(2) Daca o persoana juridica infiintata in conditiile art. 194 alin. (1) lit. a) este
supusa divizarii, prin actul de reorganizare se va putea stabili si un alt mod de
repartizare a obligatiilor decat acela prevazut in prezentul articol.
Repartizarea contractelor in caz
de divizare
Art. 239 In caz de divizare, contractele se vor repartiza, cu respectarea
dispozitiilor art. 206 alin. (2), art. 237 si 238, astfel incat executarea fiecaruia dintre ele
sa se faca in intregime de catre o singura persoana juridica dobanditoare, afara numai
daca aceasta nu este cu putinta.
Incetarea unor contracte Art. 240 (1) In cazul contractelor incheiate in considerarea calitatii persoanei
juridice supuse reorganizarii, acestea nu isi inceteaza efectele, cu exceptia cazului in
care partile au stipulat expres contrariul sau mentinerea ori repartizarea contractului
este conditionata de acordul partii interesate.
(2) Daca mentinerea sau repartizarea contractului este conditionata de acordul
partii interesate, aceasta va fi notificata sau, dupa caz, instiintata prin scrisoare
recomandata, cu confirmare de primire, pentru a-si da ori nu consimtamantul in
termen de 10 zile lucratoare de la comunicarea notificarii sau instiintarii. Lipsa de
raspuns in acest termen echivaleaza cu refuzul de mentinere sau preluare a
contractului de catre persoana juridica succesoare.
Transformarea persoanei juridice Art. 241 (1) Transformarea persoanei juridice intervine in cazurile prevazute de
lege, atunci cand o persoana juridica isi inceteaza existenta, concomitent cu
infiintarea, in locul ei, a unei alte persoane juridice.
(2) In cazul transformarii, drepturile si obligatiile persoanei juridice care si-a incetat
existenta se transfera in patrimoniul persoanei juridice nou-infiintate, cu exceptia
cazului in care prin actul prin care s-a dispus transformarea se prevede altfel. In
aceste din urma cazuri, dispozitiile art. 239, 240 si 243 raman aplicabile.
Data transmiterii drepturilor
si obligatiilor
Art. 242 (1) In cazul reorganizarii persoanelor juridice supuse inregistrarii,
transmiterea drepturilor si obligatiilor se realizeaza atat intre parti, cat si fata de terti,
numai prin inregistrarea operatiunii si de la data acesteia.
(2) In ceea ce priveste celelalte persoane juridice nesupuse inregistrarii,
transmiterea drepturilor si obligatiilor, in cazurile prevazute la alin. (1), se realizeaza
atat intre parti, cat si fata de terti, numai pe data aprobarii de catre organul competent
a inventarului, a bilantului contabil intocmit in vederea predarii-primirii, a evidentei si
a repartizarii tuturor contractelor in curs de executare, precum si a oricaror alte
asemenea acte prevazute de lege.
(3) In cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate
si celelalte drepturi reale se dobandesc numai prin inscrierea in cartea funciara, in
baza actului de reorganizare incheiat in forma autentica sau, dupa caz, a actului
administrativ prin care s-a dispus reorganizarea, in ambele situatii insotit, daca este
cazul, de certificatul de inregistrare a persoanei juridice nou-infiintate.
Opozitii Art. 243 (1) Actele prin care s-a hotarat reorganizarea pot fi atacate, daca prin
lege nu se dispune altfel, prin opozitie, de catre creditori si orice alte persoane
interesate, in termen de 30 de zile de la data cand au luat cunostinta de aprobarea
reorganizarii, dar nu mai tarziu de un an de la data publicarii acesteia, sau, dupa caz,
de la data aprobarii acesteia de catre organul competent, potrivit legii.
(2) Opozitia suspenda executarea fata de oponenti pana la ramanerea definitiva
a hotararii judecatoresti, in afara de cazul in care persoana juridica debitoare face
dovada executarii obligatiilor sau ofera garantii acceptate de creditori ori incheie cu
acestia un acord pentru plata datoriilor.
(3) Opozitia se judeca in camera de consiliu, cu citarea partilor, de catre instanta
competenta.
(4) Hotararea pronuntata asupra opozitiei este supusa numai apelului.
Capitolul VI - Incetarea persoanei juridice
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Modurile de incetare Art. 244 Persoana juridica inceteaza, dupa caz, prin constatarea ori declararea
nulitatii, prin fuziune, divizare totala, transformare, dizolvare sau desfiintare ori
printr-un alt mod prevazut de actul constitutiv sau de lege.
Sectiunea 2 - Dizolvarea persoanei juridice
Dizolvarea persoanelor juridice
de drept privat
Art. 245 Persoanele juridice de drept privat se dizolva:
a) daca termenul pentru care au fost constituite s-a implinit;
b) daca scopul a fost realizat ori nu mai poate fi indeplinit;
c) daca scopul pe care il urmaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea
acestuia au devenit contrare legii sau ordinii publice ori daca ele urmaresc un alt scop
decat cel declarat;
d) prin hotararea organelor competente ale acestora;
e) prin orice alt mod prevazut de lege, actul de constituire sau statut.
Dizolvarea persoanelor juridice
de drept public
Art. 246 Persoanele juridice de drept public se dizolva numai in cazurile si in
conditiile anume prevazute de lege.
Opozitii Art. 247 In cazul in care persoana juridica se dizolva prin hotararea organului
competent, creditorii sau orice alte persoane interesate pot face opozitie, dispozitiile
art. 243 aplicandu-se in mod corespunzator.
Lichidarea Art. 248 (1) Prin efectul dizolvarii persoana juridica intra in lichidare in vederea
valorificarii activului si a platii pasivului.
(2) Persoana juridica isi pastreaza capacitatea civila pentru operatiunile necesare
lichidarii pana la finalizarea acesteia.
(3) Daca incetarea persoanei juridice are loc prin fuziune, transformare sau prin
divizare totala, nu se declanseaza procedura lichidarii.
Destinatia bunurilor ramase
dupa lichidare
Art. 249 (1) Oricare ar fi cauzele dizolvarii, bunurile persoanei juridice ramase
dupa lichidare vor primi destinatia stabilita in actul de constituire sau statut ori
destinatia stabilita in hotararea organului competent luata inainte de dizolvare.
(2) In lipsa unei asemenea prevederi in actul de constituire sau statut ori in lipsa
unei hotarari luate in conditiile alin. (1), precum si in cazul in care prevederea sau
hotararea este contrara legii sau ordinii publice, la propunerea lichidatorului, bunurile
ramase dupa lichidare se atribuie de instanta competenta, prin hotarare supusa numai
apelului, unei persoane juridice cu scop identic sau asemanator, daca prin lege nu se
prevede altfel. Atunci cand exista mai multe astfel de persoane juridice, lichidatorul
propune cel putin 3 persoane juridice, caz in care bunurile se atribuie prin tragere la
sorti.
(3) In cazul in care persoana juridica a fost dizolvata pentru motivele prevazute la
art. 245 lit. d), precum si in cazul in care nicio persoana juridica nu este de acord cu
preluarea bunurilor ramase dupa lichidare in conditiile alin. (2), acestea vor trece in
proprietatea comunei, orasului sau municipiului in a carui raza teritoriala se afla
bunurile.
(4) In toate cazurile, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor ramase
dupa lichidare are loc la data preluarii lor de catre beneficiari, daca prin lege nu se
prevede altfel. Procesul-verbal de predare-primire si hotararea judecatoreasca
ramasa definitiva, in cazurile prevazute la alin. (2) ori (3), constituie titlu de proprietate
sau, dupa caz, pot servi drept temei juridic pentru intabularea in cartea funciara.
In cazul bunurilor imobile, dispozitiile art. 1.244 si cele in materie de carte funciara
raman aplicabile.
Sectiunea 3 - Dispozitii speciale
Desfiintarea unor persoane juridice Art. 250 (1) Persoanele juridice infiintate de catre autoritatile publice centrale
sau locale, nesupuse dizolvarii, pot fi desfiintate prin hotararea organului care le-a
infiintat.
(2) In acest caz, daca organul competent nu a dispus altfel, drepturile si obligatiile
persoanei juridice desfiintate se transfera persoanei juridice dobanditoare,
proportional cu valoarea bunurilor transmise acesteia, tinandu-se insa seama si de
natura obligatiilor respective.
Data incetarii personalitatii juridice Art. 251 (1) Persoanele juridice supuse inregistrarii inceteaza la data radierii din
registrele in care au fost inscrise.
(2) Celelalte persoane juridice inceteaza la data actului prin care s-a dispus
incetarea sau, dupa caz, la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege.
Titlul V - Apararea drepturilor nepatrimoniale
Ocrotirea personalitatii umane Art. 252 Orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiintei
umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica, demnitatea, intimitatea
vietii private, libertatea de constiinta, creatia stiintifica, artistica, literara sau tehnica.
de aparare Art. 253 (1) Persoana fizica ale carei drepturi nepatrimoniale au fost incalcate
ori amenintate poate cere oricand instantei:
a) interzicerea savarsirii faptei ilicite, daca aceasta este iminenta;
b) incetarea incalcarii si interzicerea pentru viitor, daca aceasta dureaza inca;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei savarsite, daca tulburarea pe care a
produs-o subzista.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul incalcarii drepturilor
nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanta poate dispune
numai masurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c).
(3) Totodata, cel care a suferit o incalcare a unor asemenea drepturi poate cere
instantei sa il oblige pe autorul faptei sa indeplineasca orice masuri socotite necesare
de catre instanta spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:
a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotararii de condamnare;
b) orice alte masuri necesare pentru incetarea faptei ilicite sau pentru repararea
prejudiciului cauzat.
(4) De asemenea, persoana prejudiciata poate cere despagubiri sau, dupa caz,
o reparatie patrimoniala pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca
vatamarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile. In aceste cazuri, dreptul la
actiune este supus prescriptiei extinctive.
Apararea dreptului la nume Art. 254 (1) Cel al carui nume este contestat poate sa ceara instantei
judecatoresti recunoasterea dreptului sau la acel nume.
(2) De asemenea, cel care este lezat prin uzurparea, in tot sau in parte, a numelui
sau poate sa ceara oricand instantei judecatoresti sa dispuna incetarea acestei
atingeri nelegitime.
(3) Dispozitiile prezentului articol se aplica, in mod corespunzator, si apararii
dreptului la pseudonim, ales in conditiile legii.
Masuri provizorii Art. 255 (1) Daca persoana care se considera lezata face dovada credibila ca
drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei actiuni ilicite, actuale sau iminente si
ca aceasta actiune risca sa ii cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate sa ceara
instantei judecatoresti luarea unor masuri provizorii.
(2) Instanta judecatoreasca poate sa dispuna in special:
a) interzicerea incalcarii sau incetarea ei provizorie;
b) luarea masurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.
(3) In cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale,
instanta judecatoreasca nu poate sa dispuna incetarea, cu titlu provizoriu, a actiunii
prejudiciabile decat daca prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, daca actiunea
nu este in mod evident justificata, potrivit art. 75, si daca masura luata de instanta nu
apare ca fiind disproportionata in raport cu prejudiciile cauzate. Dispozitiile art. 253
alin. (2) raman aplicabile.
(4) Instanta solutioneaza cererea potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta
presedintiala, care se aplica in mod corespunzator. In cazul in care cererea este
formulata inainte de introducerea actiunii de fond, prin hotararea prin care s-a dispus
masura provizorie se va fixa si termenul in care actiunea in fond trebuie sa fie
introdusa, sub sanctiunea incetarii de drept a acelei masuri. Dispozitiile alin. (6) sunt
aplicabile.
(5) Daca masurile luate sunt de natura sa produca un prejudiciu partii adverse,
instanta il poate obliga pe reclamant sa dea o cautiune in cuantumul fixat de aceasta,
sub sanctiunea incetarii de drept a masurii dispuse.
(6) Masurile luate potrivit prezentului articol anterior introducerii actiunii in justitie
pentru apararea dreptului nepatrimonial incalcat inceteaza de drept, daca reclamantul
nu a sesizat instanta in termenul fixat de aceasta, dar nu mai tarziu de 30 de zile de
la luarea acestora.
(7) Reclamantul este tinut sa repare, la cererea partii interesate, prejudiciul cauzat
prin masurile provizorii luate, daca actiunea de fond este respinsa ca neintemeiata.
Cu toate acestea, daca reclamantul nu a fost in culpa ori a avut o culpa usoara,
instanta, in raport cu circumstantele concrete, poate fie sa refuze obligarea sa la
despagubirile cerute de partea adversa, fie sa dispuna reducerea acestora.
(8) Daca partea adversa nu solicita daune-interese, instanta va dispune eliberarea
cautiunii, la cererea reclamantului, prin hotarare data cu citarea partilor. Cererea
se judeca potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintiala, care se aplica
in mod corespunzator. In cazul in care paratul se opune la eliberarea cautiunii,
instanta va fixa un termen in vederea introducerii actiunii de fond, care nu poate fi
mai lung de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii, sub sanctiunea incetarii de
drept a masurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cautiune.
Decesul titularului dreptului
nepatrimonial
Art. 256 (1) Actiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial incalcat poate
fi continuata sau pornita, dupa moartea persoanei vatamate, de catre sotul
supravietuitor, de oricare dintre rudele in linie dreapta ale persoanei decedate, precum
si de oricare dintre rudele sale colaterale pana la gradul al patrulea inclusiv.
(2) Actiunea pentru restabilirea integritatii memoriei unei persoane decedate poate
fi pornita de cei prevazuti la alin. (1).
Apararea drepturilor nepatrimoniale
ale persoanei juridice
Art. 257 Dispozitiile prezentului titlu se aplica prin asemanare si drepturilor
nepatrimoniale ale persoanelor juridice.
CARTEA II - Despre familie *)
-------------
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a II-a sunt cuprinse in art. 24—51 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I - Dispozitii generale
Familia Art. 258 (1) Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe
egalitatea acestora, precum si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura
cresterea si educarea copiilor lor.
(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.
(3) Statul este obligat sa sprijine, prin masuri economice si sociale, incheierea
casatoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei.
(4) In sensul prezentului cod, prin soti se intelege barbatul si femeia uniti prin
casatorie.
Casatoria Art. 259 (1) Casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie,
incheiata in conditiile legii.
(2) Barbatul si femeia au dreptul de a se casatori in scopul de a intemeia o familie.
(3) Celebrarea religioasa a casatoriei poate fi facuta numai dupa incheierea
casatoriei civile.
(4) Conditiile de incheiere si cauzele de nulitate ale casatoriei se stabilesc prin
prezentul cod.
(5) Casatoria inceteaza prin decesul sau prin declararea judecatoreasca a mortii
unuia dintre soti.
(6) Casatoria poate fi desfacuta prin divort, in conditiile legii.
Egalitatea in drepturi a copiilor Art. 260 Copiii din afara casatoriei sunt egali in fata legii cu cei din casatorie,
precum si cu cei adoptati.
Indatorirea parintilor Art. 261 Parintii sunt cei care au, in primul rand, indatorirea de crestere si
educare a copiilor lor minori.
Relatiile dintre parinti si copii Art. 262 (1) Copilul nu poate fi separat de parintii sai fara incuviintarea acestora,
cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(2) Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are
dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi
limitat decat in conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luand in
considerare interesul superior al copilului.
Principiul interesului superior
al copilului
Art. 263 (1) Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa
fie luata cu respectarea interesului superior al copilului.
(2) Pentru rezolvarea cererilor care se refera la copii, autoritatile competente sunt
datoare sa dea toate indrumarile necesare pentru ca partile sa recurga la metodele
de solutionare a conflictelor pe cale amiabila.
(3) Procedurile referitoare la relatiile dintre parinti si copii trebuie sa garanteze ca
dorintele si interesele parintilor referitoare la copii pot fi aduse la cunostinta autoritatilor
si ca acestea tin cont de ele in hotararile pe care le iau.
(4) Procedurile privitoare la copii trebuie sa se desfasoare intr-un timp rezonabil,
astfel incat interesul superior al copilului si relatiile de familie sa nu fie afectate.
(5) In sensul prevederilor legale privind protectia copilului, prin copil se intelege
persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nici nu a dobandit capacitatea deplina
de exercitiu, potrivit legii.
Ascultarea copilului Art. 264 (1) In procedurile administrative sau judiciare care il privesc, ascultarea
copilului care a implinit varsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi
ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca autoritatea competenta
considera ca acest lucru este necesar pentru solutionarea cauzei.
(2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere si a primi
orice informatie, potrivit cu varsta sa, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra
consecintelor pe care le poate avea aceasta, daca este respectata, precum si asupra
consecintelor oricarei decizii care il priveste.
(3) Orice copil poate cere sa fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) si (2).
Respingerea cererii de catre autoritatea competenta trebuie motivata.
(4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare in raport cu varsta si cu
gradul sau de maturitate.
(5) Dispozitiile legale speciale privind consimtamantul sau prezenta copilului, in
procedurile care il privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea de catre
instanta a unui reprezentant in caz de conflict de interese raman aplicabile.
Instanta competenta Art. 265 Toate masurile date prin prezenta carte in competenta instantei
judecatoresti, toate litigiile privind aplicarea dispozitiilor prezentei carti, precum si
masurile de ocrotire a copilului prevazute in legi speciale sunt de competenta instantei
de tutela. Dispozitiile art. 107 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Titlul II - Casatoria
Capitolul I - Logodna
Incheierea logodnei Art. 266 (1) Logodna este promisiunea reciproca de a incheia casatoria.
(2) Dispozitiile privind conditiile de fond pentru incheierea casatoriei sunt aplicabile
in mod corespunzator, cu exceptia avizului medical si a autorizarii instantei de tutela.
(3) Incheierea logodnei nu este supusa niciunei formalitati si poate fi dovedita cu
orice mijloc de proba.
(4) Incheierea casatoriei nu este conditionata de incheierea logodnei.
(5) Logodna se poate incheia doar intre barbat si femeie.
Ruperea logodnei Art. 267 (1) Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrans sa incheie
casatoria.
(2) Clauza penala stipulata pentru ruperea logodnei este considerata nescrisa.
(3) Ruperea logodnei nu este supusa niciunei formalitati si poate fi dovedita cu
orice mijloc de proba.
Restituirea darurilor Art. 268 (1) In cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care
logodnicii le-au primit in considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, in vederea
casatoriei, cu exceptia darurilor obisnuite.
(2) Darurile se restituie in natura sau, daca aceasta nu mai este cu putinta, in
masura imbogatirii.
(3) Obligatia de restituire nu exista daca logodna a incetat prin moartea unuia
dintre logodnici.
Raspunderea pentru
ruperea logodnei
Art. 269 (1) Partea care rupe logodna in mod abuziv poate fi obligata la
despagubiri pentru cheltuielile facute sau contractate in vederea casatoriei, in masura
in care au fost potrivite cu imprejurarile, precum si pentru orice alte prejudicii cauzate.
(2) Partea care, in mod culpabil, l-a determinat pe celalalt sa rupa logodna poate
fi obligata la despagubiri in conditiile alin. (1).
Termenul de prescriptie Art. 270 Dreptul la actiune intemeiat pe dispozitiile art. 268 si 269 se prescrie
intr-un an de la ruperea logodnei.
Capitolul II - Incheierea casatoriei
Sectiunea 1 - Conditiile de fond pentru incheierea casatoriei
Consimtamantul la casatorie Art. 271 Casatoria se incheie intre barbat si femeie prin consimtamantul
personal si liber al acestora.
Varsta matrimoniala Art. 272 (1) Casatoria se poate incheia daca viitorii soti au implinit varsta de
18 ani.
(2) Pentru motive temeinice, minorul care a implinit varsta de 16 ani se poate
casatori in temeiul unui aviz medical, cu incuviintarea parintilor sai sau, dupa caz, a
tutorelui si cu autorizarea instantei de tutela in a carei circumscriptie minorul isi are
domiciliul. In cazul in care unul dintre parinti refuza sa incuviinteze casatoria, instanta
de tutela hotaraste si asupra acestei divergente, avand in vedere interesul superior
al copilului.
(3) Daca unul dintre parinti este decedat sau se afla in imposibilitate de a-si
manifesta vointa, incuviintarea celuilalt parinte este suficienta.
(4) De asemenea, in conditiile art. 398, este suficienta incuviintarea parintelui care
exercita autoritatea parinteasca.
(5) Daca nu exista nici parinti, nici tutore care sa poata incuviinta casatoria, este
necesara incuviintarea persoanei sau a autoritatii care a fost abilitata sa exercite
drepturile parintesti.
Bigamia Art. 273 Este interzisa incheierea unei noi casatorii de catre persoana care
este casatorita.
Interzicerea casatoriei intre rude Art. 274 (1) Este interzisa incheierea casatoriei intre rudele in linie dreapta,
precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv.
(2) Pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al
patrulea poate fi autorizata de instanta de tutela in a carei circumscriptie isi are
domiciliul cel care cere incuviintarea. Instanta se va putea pronunta pe baza unui aviz
medical special dat in acest sens.
(3) In cazul adoptiei, dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile atat intre cei care au
devenit rude prin adoptie, cat si intre cei a caror rudenie fireasca a incetat prin efectul
adoptiei.
Interzicerea casatoriei intre tutore
si persoana minora
Art. 275 Casatoria este oprita intre tutore si persoana minora care se afla sub
tutela sa.
Alienatia si debilitatea mintala Art. 276 Este interzis sa se casatoreasca alienatul mintal si debilul mintal.
Interzicerea sau echivalarea unor
forme de convietuire cu casatoria
Art. 277 (1) Este interzisa casatoria dintre persoane de acelasi sex.
(2) Casatoriile dintre persoane de acelasi sex incheiate sau contractate in
strainatate fie de cetateni romani, fie de cetateni straini nu sunt recunoscute in
Romania.
(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelasi sex incheiate
sau contractate in strainatate fie de cetateni romani, fie de cetateni straini nu sunt
recunoscute in Romania.
(4) Dispozitiile legale privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor
statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European raman
aplicabile.
Sectiunea 2 - Formalitatile pentru incheierea casatoriei
Comunicarea starii de sanatate Art. 278 Casatoria nu se incheie daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat
reciproc starea sanatatii lor. Dispozitiile legale prin care este oprita casatoria celor
care sufera de anumite boli raman aplicabile.
Locul incheierii casatoriei Art. 279 (1) Casatoria se celebreaza de catre ofiterul de stare civila, la sediul
primariei.
(2) Prin exceptie, casatoria se poate celebra, cu aprobarea primarului, de catre un
ofiter de stare civila de la o alta primarie decat cea in a carei raza teritoriala domiciliaza
sau isi au resedinta viitorii soti, cu obligativitatea instiintarii primariei de domiciliu sau
de resedinta a viitorilor soti, in vederea publicarii.
Declaratia de casatorie Art. 280 (1) Cei care vor sa se casatoreasca vor face personal declaratia de
casatorie, potrivit legii, la primaria unde urmeaza a se incheia casatoria.
(2) In cazurile prevazute de lege, declaratia de casatorie se poate face si in afara
sediului primariei.
(3) Atunci cand viitorul sot este minor, parintii sau, dupa caz, tutorele vor face
personal o declaratie prin care incuviinteaza incheierea casatoriei. Dispozitiile art. 272
alin. (5) raman aplicabile.
(4) Daca unul dintre viitorii soti, parintii sau tutorele nu se afla in localitatea unde
urmeaza a se incheia casatoria, ei pot face declaratia la primaria in a carei raza
teritoriala isi au domiciliul sau resedinta, care o transmite, in termen de 48 de ore, la
primaria unde urmeaza a se incheia casatoria.
Continutul declaratiei de casatorie Art. 281 (1) In declaratia de casatorie, viitorii soti vor arata ca nu exista niciun
impediment legal la casatorie si vor mentiona numele de familie pe care il vor purta
in timpul casatoriei, precum si regimul matrimonial ales.
(2) Odata cu declaratia de casatorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege pentru
incheierea casatoriei.
Alegerea numelui de familie Art. 282 Viitorii soti pot conveni sa isi pastreze numele dinaintea casatoriei, sa
ia numele oricaruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un sot poate sa
isi pastreze numele de dinaintea casatoriei, iar celalalt sa poarte numele lor reunite.
Publicitatea declaratiei de casatorie Art. 283 (1) In aceeasi zi cu primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare
civila dispune publicarea acesteia, prin afisarea in extras, intr-un loc special amenajat
la sediul primariei si pe pagina de internet a acesteia unde urmeaza sa se incheie
casatoria si, dupa caz, la sediul primariei unde celalalt sot isi are domiciliul sau
resedinta.
(2) Extrasul din declaratia de casatorie cuprinde, in mod obligatoriu: data afisarii,
datele de stare civila ale viitorilor soti si, dupa caz, incuviintarea parintilor sau a
tutorelui, precum si instiintarea ca orice persoana poate face opozitie la casatorie, in
termen de 10 zile de la data afisarii.
(3) Casatoria se incheie dupa 10 zile de la afisarea declaratiei de casatorie, termen
in care se cuprind atat data afisarii, cat si data incheierii casatoriei.
(4) Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului sau al
comunei unde urmeaza a se incheia casatoria poate sa incuviinteze, pentru motive
temeinice, incheierea casatoriei inainte de implinirea termenului prevazut la alin. (3).
Reinnoirea declaratiei de casatorie Art. 284 In cazul in care casatoria nu s-a incheiat in termen de 30 de zile de la
data afisarii declaratiei de casatorie sau daca viitorii soti doresc sa modifice declaratia
initiala, trebuie sa se faca o noua declaratie de casatorie si sa se dispuna publicarea
acesteia.
Opozitia la casatorie Art. 285 (1) Orice persoana poate face opozitie la casatorie, daca exista un
impediment legal sau daca alte cerinte ale legii nu sunt indeplinite.
(2) Opozitia la casatorie se face numai in scris, cu aratarea dovezilor pe care se
intemeiaza.
Refuzul celebrarii casatoriei Art. 286 Ofiterul de stare civila refuza sa celebreze casatoria daca, pe baza
verificarilor pe care este obligat sa le efectueze, a opozitiilor primite sau a informatiilor
pe care le detine, in masura in care acestea din urma sunt notorii, constata ca nu
sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.
Celebrarea casatoriei Art. 287 (1) Viitorii soti sunt obligati sa se prezinte impreuna la sediul primariei,
pentru a-si da consimtamantul la casatorie in mod public, in prezenta a 2 martori, in
fata ofiterului de stare civila.
(2) Cu toate acestea, in cazurile prevazute de lege, ofiterul de stare civila poate
celebra casatoria si in afara sediului serviciului de stare civila, cu respectarea
celorlalte conditii mentionate la alin. (1).
(3) Persoanele care apartin minoritatilor nationale pot solicita celebrarea casatoriei
in limba lor materna, cu conditia ca ofiterul de stare civila sau cel care oficiaza
casatoria sa cunoasca aceasta limba.
Martorii la casatorie Art. 288 (1) Martorii atesta faptul ca sotii si-au exprimat consimtamantul potrivit
art. 287.
(2) Nu pot fi martori la incheierea casatoriei incapabilii, precum si cei care din
cauza unei deficiente psihice sau fizice nu sunt apti sa ateste faptele prevazute la
alin. (1).
(3) Martorii pot fi si rude sau afini, indiferent de grad, cu oricare dintre viitorii soti.
Momentul incheierii casatoriei Art. 289 Casatoria este incheiata in momentul in care, dupa ce ia
consimtamantul fiecaruia dintre viitorii soti, ofiterul de stare civila ii declara casatoriti.
Capitolul III - Formalitati ulterioare incheierii casatoriei
Actul de casatorie Art. 290 Dupa incheierea casatoriei, ofiterul de stare civila intocmeste, de
indata, in registrul actelor de stare civila, actul de casatorie, care se semneaza de
catre soti, de cei 2 martori si de catre ofiterul de stare civila.
Formalitatile privind regimul
matrimonial
Art. 291 Ofiterul de stare civila face mentiune pe actul de casatorie despre
regimul matrimonial ales. El are obligatia ca, din oficiu si de indata, sa comunice la
registrul prevazut la art. 334 alin. (1), precum si, dupa caz, notarului public care a
autentificat conventia matrimoniala o copie de pe actul de casatorie.
Dovada casatoriei Art. 292 (1) Casatoria se dovedeste cu actul de casatorie si prin certificatul de
casatorie eliberat pe baza acestuia.
(2) Cu toate acestea, in situatiile prevazute de lege, casatoria se poate dovedi cu
orice mijloc de proba.
Capitolul IV - Nulitatea casatoriei
Sectiunea 1 - Nulitatea absoluta a casatoriei
Cazurile de nulitate absoluta Art. 293 (1) Este lovita de nulitate absoluta casatoria incheiata cu incalcarea
dispozitiilor prevazute la art. 271, 273, 274, 276 si art. 287 alin. (1).
(2) In cazul in care sotul unei persoane declarate moarte s-a recasatorit si, dupa
aceasta, hotararea declarativa de moarte este anulata, noua casatorie ramane
valabila, daca sotul celui declarat mort a fost de buna-credinta. Prima casatorie se
considera desfacuta pe data incheierii noii casatorii.
Lipsa varstei matrimoniale Art. 294 (1) Casatoria incheiata de minorul care nu a implinit varsta de 16 ani
este lovita de nulitate absoluta.
(2) Cu toate acestea, nulitatea casatoriei se acopera daca, pana la ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti, ambii soti au implinit varsta de 18 ani sau daca
sotia a nascut ori a ramas insarcinata.
Casatoria fictiva Art. 295 (1) Casatoria incheiata in alte scopuri decat acela de a intemeia o
familie este lovita de nulitate absoluta.
(2) Cu toate acestea, nulitatea casatoriei se acopera daca, pana la ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti, a intervenit convietuirea sotilor, sotia a nascut sau
a ramas insarcinata ori au trecut 2 ani de la incheierea casatoriei.
Persoanele care pot invoca
nulitatea absoluta
Art. 296 Orice persoana interesata poate introduce actiunea in constatarea
nulitatii absolute a casatoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce
actiunea dupa incetarea sau desfacerea casatoriei, cu exceptia cazului in care ar
actiona pentru apararea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie.
Sectiunea 2 - Nulitatea relativa a casatoriei
Lipsa incuviintarilor cerute de lege Art. 297 (1) Este anulabila casatoria incheiata fara incuviintarile sau autorizarea
prevazute la art. 272 alin. (2), (4) si (5).
(2) Anulabilitatea poate fi invocata numai de cel a carui incuviintare era necesara.
Dispozitiile art. 46 alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
Viciile de consimtamant Art. 298 (1) Casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant
a fost viciat prin eroare, prin dol sau prin violenta.
(2) Eroarea constituie viciu de consimtamant numai atunci cand priveste identitatea
fizica a viitorului sot.
Lipsa discernamantului Art. 299 Este anulabila casatoria incheiata de persoana lipsita vremelnic de
discernamant.
Existenta tutelei Art. 300 Casatoria incheiata intre tutore si persoana minora aflata sub tutela sa
este anulabila.
Termenul de prescriptie Art. 301 (1) Anularea casatoriei poate fi ceruta in termen de 6 luni.
(2) In cazul prevazut la art. 297, termenul curge de la data la care cei a caror
incuviintare sau autorizare era necesara pentru incheierea casatoriei au luat
cunostinta de aceasta.
(3) In cazul nulitatii pentru vicii de consimtamant ori pentru lipsa discernamantului,
termenul curge de la data incetarii violentei sau, dupa caz, de la data la care cel
interesat a cunoscut dolul, eroarea ori lipsa vremelnica a discernamantului.
(4) In cazul prevazut la art. 300, termenul curge de la data incheierii casatoriei.
Caracterul personal al actiunii Art. 302 Dreptul la actiunea in anulare nu se transmite mostenitorilor. Cu toate
acestea, daca actiunea a fost pornita de catre unul dintre soti, ea poate fi continuata
de catre oricare dintre mostenitorii sai.
Acoperirea nulitatii Art. 303 (1) In cazurile prevazute la art. 272 alin. (2), (4) si (5), anulabilitatea
casatoriei se acopera daca, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti,
s-au obtinut incuviintarile si autorizarea cerute de lege.
(2) Casatoria nu poate fi anulata daca sotii au convietuit timp de 6 luni de la data
incetarii violentei sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a
facultatilor mintale.
(3) In toate cazurile, nulitatea casatoriei se acopera daca, intre timp, ambii soti au
implinit varsta de 18 ani sau daca sotia a nascut ori a ramas insarcinata.
Sectiunea 3 - Efectele nulitatii casatoriei
Casatoria putativa Art. 304 (1) Sotul de buna-credinta la incheierea unei casatorii nule sau anulate
pastreaza, pana la data cand hotararea judecatoreasca ramane definitiva, situatia
unui sot dintr-o casatorie valabila.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), raporturile patrimoniale dintre fostii soti sunt
supuse, prin asemanare, dispozitiilor privitoare la divort.
Situatia copiilor Art. 305 (1) Nulitatea casatoriei nu are niciun efect in privinta copiilor, care
pastreaza situatia de copii din casatorie.
(2) In ceea ce priveste drepturile si obligatiile dintre parinti si copii se aplica, prin
asemanare, dispozitiile privitoare la divort.
Opozabilitatea hotararii judecatoresti Art. 306 (1) Hotararea judecatoreasca de constatare a nulitatii sau de anulare
a casatoriei este opozabila tertelor persoane, in conditiile legii. Dispozitiile art. 291,
334 si 335 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(2) Nulitatea casatoriei nu poate fi opusa unei terte persoane impotriva unui act
incheiat anterior de aceasta cu unul dintre soti, in afara de cazul in care au fost
indeplinite formalitatile de publicitate prevazute de lege cu privire la actiunea in
constatarea nulitatii ori in anulare sau tertul a cunoscut, pe alta cale, inainte de
incheierea actului, cauza de nulitate a casatoriei. Dispozitiile art. 291, 334 si 335 sunt
aplicabile in mod corespunzator si publicitatii actiunii in constatarea nulitatii sau in
anularea casatoriei.
Capitolul V - Drepturile si indatoririle personale ale sotilor
Reglementarea raporturilor
personale dintre soti
Art. 307 Dispozitiile prezentului capitol se aplica raporturilor personale dintre
soti, oricare ar fi regimul lor matrimonial.
Luarea deciziilor de catre soti Art. 308 Sotii hotarasc de comun acord in tot ceea ce priveste casatoria.
Indatoririle sotilor Art. 309 (1) Sotii isi datoreaza reciproc respect, fidelitate si sprijin moral.
(2) Ei au indatorirea de a locui impreuna. Pentru motive temeinice, ei pot hotari sa
locuiasca separat.
Independenta sotilor Art. 310 Un sot nu are dreptul sa cenzureze corespondenta, relatiile sociale sau
alegerea profesiei celuilalt sot.
Schimbarea numelui de familie Art. 311 (1) Sotii sunt obligati sa poarte numele declarat la incheierea
casatoriei.
(2) Daca sotii au convenit sa poarte in timpul casatoriei un nume comun si l-au
declarat potrivit dispozitiilor art. 281, unul dintre soti nu poate cere schimbarea acestui
nume pe cale administrativa decat cu consimtamantul celuilalt sot.
Capitolul VI - Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor
Sectiunea 1 - Dispozitii comune
§1. Despre regimul matrimonial in general
Regimurile matrimoniale Art. 312 (1) Viitorii soti pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legala,
separatia de bunuri sau comunitatea conventionala.
(2) Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozitiile
prezentei sectiuni, daca prin lege nu se prevede altfel.
Efectele regimului matrimonial Art. 313 (1) Intre soti, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua
incheierii casatoriei.
(2) Fata de terti, regimul matrimonial este opozabil de la data indeplinirii
formalitatilor de publicitate prevazute de lege, afara de cazul in care acestia l-au
cunoscut pe alta cale.
(3) Neindeplinirea formalitatilor de publicitate face ca sotii sa fie considerati, in
raport cu tertii de buna-credinta, ca fiind casatoriti sub regimul matrimonial al
comunitatii legale.
Mandatul conventional Art. 314 Un sot poate sa dea mandat celuilalt sot sa il reprezinte pentru
exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.
Mandatul judiciar Art. 315 (1) In cazul in care unul dintre soti se afla in imposibilitate de a-si
manifesta vointa, celalalt sot poate cere instantei de tutela incuviintarea de a-l
reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.
Prin hotararea pronuntata se stabilesc conditiile, limitele si perioada de valabilitate a
acestui mandat.
(2) In afara altor cazuri prevazute de lege, mandatul inceteaza atunci cand sotul
reprezentat nu se mai afla in situatia prevazuta la alin. (1) sau cand este numit un
tutore ori, dupa caz, un curator.
(3) Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Actele de dispozitie
care pun in pericol grav
interesele familiei
Art. 316 (1) In mod exceptional, daca unul dintre soti incheie acte juridice prin
care pune in pericol grav interesele familiei, celalalt sot poate cere instantei de tutela
ca, pentru o durata determinata, dreptul de a dispune de anumite bunuri sa poata fi
exercitat numai cu consimtamantul sau expres. Durata acestei masuri poate fi
prelungita, fara insa a se depasi in total 2 ani. Hotararea de incuviintare a masurii se
comunica in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate imobiliara sau mobiliara,
dupa caz.
(2) Actele incheiate cu nerespectarea hotararii judecatoresti sunt anulabile. Dreptul
la actiune se prescrie in termen de un an, care incepe sa curga de la data cand sotul
vatamat a luat cunostinta de existenta actului.
(3) Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Independenta patrimoniala a sotilor Art. 317 (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare sot poate sa incheie
orice acte juridice cu celalalt sot sau cu terte persoane.
(2) Fiecare sot poate sa faca singur, fara consimtamantul celuilalt, depozite
bancare, precum si orice alte operatiuni in legatura cu acestea.
(3) In raport cu institutia de credit, sotul titular al contului are, chiar si dupa
desfacerea sau incetarea casatoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, daca
prin hotarare judecatoreasca executorie nu s-a decis altfel.
Dreptul la informare Art. 318 (1) Fiecare sot poate sa ii ceara celuilalt sa il informeze cu privire la
bunurile, veniturile si datoriile sale, iar in caz de refuz nejustificat se poate adresa
instantei de tutela.
(2) Instanta poate sa il oblige pe sotul celui care a sesizat-o sau pe orice tert sa
furnizeze informatiile cerute si sa depuna probele necesare in acest sens.
(3) Tertii pot sa refuze furnizarea informatiilor cerute atunci cand, potrivit legii,
refuzul este justificat de pastrarea secretului profesional.
(4) Atunci cand informatiile solicitate de un sot pot fi obtinute, potrivit legii, numai
la cererea celuilalt sot, refuzul acestuia de a le solicita naste prezumtia relativa ca
sustinerile sotului reclamant sunt adevarate.
Incetarea regimului matrimonial Art. 319 (1) Regimul matrimonial inceteaza prin constatarea nulitatii, anularea,
desfacerea sau incetarea casatoriei.
(2) In timpul casatoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, in conditiile legii.
Lichidarea regimului matrimonial Art. 320 In caz de incetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichideaza
potrivit legii, prin buna invoiala sau, in caz de neintelegere, pe cale judiciara.
Hotararea judecatoreasca definitiva sau, dupa caz, inscrisul intocmit in forma
autentica notariala constituie act de lichidare.
§2. Locuinta familiei
Notiune Art. 321 (1) Locuinta familiei este locuinta comuna a sotilor sau, in lipsa,
locuinta sotului la care se afla copiii.
(2) Oricare dintre soti poate cere notarea in cartea funciara, in conditiile legii, a
unui imobil ca locuinta a familiei, chiar daca nu este proprietarul imobilului.
Regimul unor acte juridice Art. 322 (1) Fara consimtamantul scris al celuilalt sot, niciunul dintre soti, chiar
daca este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuintei familiei
si nici nu poate incheia acte prin care ar fi afectata folosinta acesteia.
(2) De asemenea, un sot nu poate deplasa din locuinta bunurile ce mobileaza sau
decoreaza locuinta familiei si nu poate dispune de acestea fara consimtamantul scris
al celuilalt sot.
(3) In cazul in care consimtamantul este refuzat fara un motiv legitim, celalalt sot
poate sa sesizeze instanta de tutela, pentru ca aceasta sa autorizeze incheierea
actului.
(4) Sotul care nu si-a dat consimtamantul la incheierea actului poate cere anularea
lui in termen de un an de la data la care a luat cunostinta despre acesta, dar nu mai
tarziu de un an de la data incetarii regimului matrimonial.
(5) In lipsa notarii locuintei familiei in cartea funciara, sotul care nu si-a dat
consimtamantul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celalalt
sot, cu exceptia cazului in care tertul dobanditor a cunoscut, pe alta cale, calitatea de
locuinta a familiei.
(6) Dispozitiile alin. (5) se aplica in mod corespunzator actelor incheiate cu
incalcarea prevederilor alin. (2).
Drepturile sotilor
asupra locuintei inchiriate
Art. 323 (1) In cazul in care locuinta este detinuta in temeiul unui contract de
inchiriere, fiecare sot are un drept locativ propriu, chiar daca numai unul dintre ei este
titularul contractului ori contractul este incheiat inainte de casatorie.
(2) Dispozitiile art. 322 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) In caz de deces al unuia dintre soti, sotul supravietuitor continua exercitarea
dreptului sau locativ, daca nu renunta in mod expres la acesta, in termenul prevazut
la art. 1.834.
Atribuirea beneficiului
contractului de inchiriere
Art. 324 (1) La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de
catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi
atribuit unuia dintre soti, tinand seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori,
de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti.
(2) Sotul caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de inchiriere este dator sa
plateasca celuilalt sot o indemnizatie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare intr-o
alta locuinta, cu exceptia cazului in care divortul a fost pronuntat din culpa exclusiva
a acestuia din urma. Daca exista bunuri comune, indemnizatia se poate imputa, la
partaj, asupra cotei cuvenite sotului caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de
inchiriere.
(3) Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere se face cu citarea locatorului si
produce efecte fata de acesta de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas
definitiva.
(4) Prevederile alin. (1)— (3) se aplica in mod similar si in cazul in care bunul este
proprietatea comuna a celor 2 soti, atribuirea beneficiului locuintei conjugale
producand efecte pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj.
§3. Cheltuielile casatoriei
Contributia sotilor Art. 325 (1) Sotii sunt obligati sa isi acorde sprijin material reciproc.
(2) Ei sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile
casatoriei, daca prin conventie matrimoniala nu s-a prevazut altfel.
(3) Orice conventie care prevede ca suportarea cheltuielilor casatoriei revine doar
unuia dintre soti este considerata nescrisa.
Munca in gospodarie Art. 326 Munca oricaruia dintre soti in gospodarie si pentru cresterea copiilor
reprezinta o contributie la cheltuielile casatoriei.
Veniturile din profesie Art. 327 Fiecare sot este liber sa exercite o profesie si sa dispuna, in conditiile
legii, de veniturile incasate, cu respectarea obligatiilor ce ii revin privind cheltuielile
casatoriei.
Dreptul la compensatie Art. 328 Sotul care a participat efectiv la activitatea profesionala a celuilalt sot
poate obtine o compensatie, in masura imbogatirii acestuia din urma, daca
participarea sa a depasit limitele obligatiei de sprijin material si ale obligatiei de a
contribui la cheltuielile casatoriei.
§4. Alegerea regimului matrimonial
Conventia matrimoniala Art. 329 Alegerea unui alt regim matrimonial decat cel al comunitatii legale se
face prin incheierea unei conventii matrimoniale.
Incheierea conventiei matrimoniale Art. 330 (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, conventia matrimoniala se incheie
prin inscris autentificat de notarul public, cu consimtamantul tuturor partilor, exprimat
personal sau prin mandatar cu procura autentica, speciala si avand continut
predeterminat.
(2) Conventia matrimoniala incheiata inainte de casatorie produce efecte numai de
la data incheierii casatoriei.
(3) Conventia incheiata in timpul casatoriei produce efecte de la data prevazuta de
parti sau, in lipsa, de la data incheierii ei.
Simulatia conventiei matrimoniale Art. 331 Actul secret, prin care se alege un alt regim matrimonial sau se
modifica regimul matrimonial pentru care sunt indeplinite formalitatile de publicitate
prevazute de lege, produce efecte numai intre soti si nu poate fi opus tertilor de
buna-credinta.
Obiectul conventiei matrimoniale Art. 332 (1) Prin conventia matrimoniala nu se poate deroga, sub sanctiunea
nulitatii absolute, de la dispozitiile legale privind regimul matrimonial ales decat in
cazurile anume prevazute de lege.
(2) De asemenea, conventia matrimoniala nu poate aduce atingere egalitatii dintre
soti, autoritatii parintesti sau devolutiunii succesorale legale.
Clauza de preciput Art. 333 (1) Prin conventie matrimoniala se poate stipula ca sotul supravietuitor
sa preia fara plata, inainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe dintre bunurile
comune, detinute in devalmasie sau in coproprietate. Clauza de preciput poate fi
stipulata in beneficiul fiecaruia dintre soti sau numai in favoarea unuia dintre ei.
(2) Clauza de preciput nu este supusa raportului donatiilor, ci numai reductiunii, in
conditiile art. 1.096 alin. (1) si (2).
(3) Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a
urmari, chiar inainte de incetarea comunitatii, bunurile ce fac obiectul clauzei.
(4) Clauza de preciput devine caduca atunci cand comunitatea inceteaza in timpul
vietii sotilor, cand sotul beneficiar a decedat inaintea sotului dispunator ori cand
acestia au decedat in acelasi timp sau cand bunurile care au facut obiectul ei au fost
vandute la cererea creditorilor comuni.
(5) Executarea clauzei de preciput se face in natura sau, daca acest lucru nu este
posibil, prin echivalent.
Publicitatea conventiei matrimoniale Art. 334 (1) Pentru a fi opozabile tertilor, conventiile matrimoniale se inscriu in
Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii.
(2) Dupa autentificarea conventiei matrimoniale in timpul casatoriei sau dupa
primirea copiei de pe actul casatoriei, potrivit art. 291, notarul public expediaza, din
oficiu, un exemplar al conventiei la serviciul de stare civila unde a avut loc celebrarea
casatoriei, pentru a se face mentiune pe actul de casatorie, la registrul mentionat la
alin. (1), precum si la celelalte registre de publicitate, in conditiile alin. (4).
(3) Dispozitiile alin. (2) nu exclud dreptul oricaruia dintre soti de a solicita
indeplinirea formalitatilor de publicitate.
(4) Tinand seama de natura bunurilor, conventiile matrimoniale se vor nota in
cartea funciara, se vor inscrie in registrul comertului, precum si in alte registre de
publicitate prevazute de lege. In toate aceste cazuri, neindeplinirea formalitatilor de
publicitate speciale nu poate fi acoperita prin inscrierea facuta in registrul mentionat
la alin. (1).
(5) Orice persoana, fara a fi tinuta sa justifice vreun interes, poate cerceta registrul
mentionat la alin. (1) si poate solicita, in conditiile legii, eliberarea de extrase
certificate.
Inopozabilitatea
conventiei matrimoniale
Art. 335 (1) Conventia matrimoniala nu poate fi opusa tertilor cu privire la actele
incheiate de acestia cu unul dintre soti, decat daca au fost indeplinite formalitatile de
publicitate prevazute la art. 334 sau daca tertii au cunoscut-o pe alta cale.
(2) De asemenea, conventia matrimoniala nu poate fi opusa tertilor cu privire la
actele incheiate de acestia cu oricare dintre soti inainte de incheierea casatoriei.
Modificarea conventiei matrimoniale Art. 336 Conventia matrimoniala poate fi modificata inainte de incheierea
casatoriei, cu respectarea conditiilor prevazute la art. 330 si 332. Dispozitiile art. 334
si 335 sunt aplicabile.
Incheierea conventiei matrimoniale
de catre minor
Art. 337 (1) Minorul care a implinit varsta matrimoniala poate incheia sau
modifica o conventie matrimoniala numai cu incuviintarea ocrotitorului sau legal si cu
autorizarea instantei de tutela.
(2) In lipsa incuviintarii sau a autorizarii prevazute la alin. (1), conventia incheiata
de minor poate fi anulata in conditiile art. 46, care se aplica in mod corespunzator.
(3) Actiunea in anulare nu poate fi formulata daca a trecut un an de la incheierea
casatoriei.
Nulitatea conventiei matrimoniale Art. 338 In cazul in care conventia matrimoniala este nula sau anulata, intre soti
se aplica regimul comunitatii legale, fara a fi afectate drepturile dobandite de tertii de
buna-credinta.
Sectiunea 2 - Regimul comunitatii legale
Bunurile comune Art. 339 Bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii legale de oricare
dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor.
Bunurile proprii Art. 340 Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:
a) bunurile dobandite prin mostenire legala, legat sau donatie, cu exceptia cazului
in care dispunatorul a prevazut, in mod expres, ca ele vor fi comune;
b) bunurile de uz personal;
c) bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, daca nu sunt elemente
ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri;
d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiilor sale si asupra
semnelor distinctive pe care le-a inregistrat;
e) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice
sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea
bunuri;
f) indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru orice prejudiciu material sau
moral adus unuia dintre soti;
g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu, precum
si bunul dobandit in schimbul acestora;
h) fructele bunurilor proprii.
Veniturile din munca
si cele asimilate acestora
Art. 341 Veniturile din munca, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie in
cadrul asigurarilor sociale si altele asemenea, precum si veniturile cuvenite in temeiul
unui drept de proprietate intelectuala sunt bunuri comune, indiferent de data dobandirii
lor, insa numai in cazul in care creanta privind incasarea lor devine scadenta in timpul
comunitatii.
Regimul juridic al bunurilor proprii Art. 342 Fiecare sot poate folosi, administra si dispune liber de bunurile sale
proprii, in conditiile legii.
Dovada bunurilor sotilor Art. 343 (1) Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
(2) Dovada ca un bun este propriu se poate face intre soti prin orice mijloc de
proba. In cazul prevazut la art. 340 lit. a), dovada se face in conditiile legii.
(3) Pentru bunurile mobile dobandite anterior casatoriei, inainte de incheierea
acesteia se intocmeste un inventar de catre notarul public sau sub semnatura privata,
daca partile convin astfel. In lipsa inventarului, se prezuma, pana la proba contrara,
ca bunurile sunt comune.
Formalitatile de publicitate Art. 344 Oricare dintre soti poate cere sa se faca mentiune in cartea funciara
ori, dupa caz, in alte registre de publicitate prevazute de lege despre apartenenta
unui bun la comunitate.
Actele de conservare, de folosinta
si de administrare
Art. 345 (1) Fiecare sot are dreptul de a folosi bunul comun fara consimtamantul
expres al celuilalt sot. Cu toate acestea, schimbarea destinatiei bunului comun nu se
poate face decat prin acordul sotilor.
(2) De asemenea, fiecare sot poate incheia singur acte de conservare, acte de
administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum si acte de dobandire
a bunurilor comune.
(3) Dispozitiile art. 322 raman aplicabile.
(4) In masura in care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost
prejudiciate printr-un act juridic, sotul care nu a participat la incheierea actului nu
poate pretinde decat daune-interese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile
dobandite de tertii de buna-credinta.
Actele de instrainare si de grevare Art. 346 (1) Actele de instrainare sau de grevare cu drepturi reale avand ca
obiect bunurile comune nu pot fi incheiate decat cu acordul ambilor soti.
(2) Cu toate acestea, oricare dintre soti poate dispune singur, cu titlu oneros, de
bunurile mobile comune a caror instrainare nu este supusa, potrivit legii, anumitor
formalitati de publicitate. Dispozitiile art. 345 alin. (4) raman aplicabile.
(3) Sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1) darurile obisnuite.
Nulitatea relativa Art. 347 (1) Actul incheiat fara consimtamantul expres al celuilalt sot, atunci
cand el este necesar potrivit legii, este anulabil.
(2) Tertul dobanditor care a depus diligenta necesara pentru a se informa cu privire
la natura bunului este aparat de efectele nulitatii. Dispozitiile art. 345 alin. (4) raman
aplicabile.
Aportul de bunuri comune Art. 348 Bunurile comune pot face obiectul unui aport la societati, asociatii sau
fundatii, in conditiile legii.
Regimul aporturilor Art. 349 (1) Sub sanctiunea prevazuta la art. 347, niciunul dintre soti nu poate
singur, fara consimtamantul scris al celuilalt sot, sa dispuna de bunurile comune ca
aport la o societate sau pentru dobandirea de parti sociale ori, dupa caz, de actiuni.
In cazul societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata
reglementata, sotul care nu si-a dat consimtamantul scris la intrebuintarea bunurilor
comune nu poate pretinde decat daune-interese de la celalalt sot, fara a fi afectate
drepturile dobandite de terti.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), calitatea de asociat este recunoscuta sotului care
a aportat bunul comun, dar partile sociale sau actiunile sunt bunuri comune. Sotul
asociat exercita singur drepturile ce decurg din aceasta calitate si poate realiza singur
transferul partilor sociale ori, dupa caz, al actiunilor detinute.
(3) Calitatea de asociat poate fi recunoscuta si celuilalt sot, daca acesta si-a
exprimat vointa in acest sens. In acest caz, fiecare dintre soti are calitatea de asociat
pentru partile sociale sau actiunile atribuite in schimbul a jumatate din valoarea
bunului, daca, prin conventie, sotii nu au stipulat alte cote-parti. Partile sociale sau
actiunile ce revin fiecaruia dintre soti sunt bunuri proprii.
Dispozitii testamentare Art. 350 Fiecare sot poate dispune prin legat de partea ce i s-ar cuveni, la
incetarea casatoriei, din comunitatea de bunuri.
Datoriile comune ale sotilor Art. 351 Sotii raspund cu bunurile comune pentru:
a) obligatiile nascute in legatura cu conservarea, administrarea sau dobandirea
bunurilor comune;
b) obligatiile pe care le-au contractat impreuna;
c) obligatiile asumate de oricare dintre soti pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite
ale casatoriei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea, de catre unul dintre soti, a bunurilor
apartinand unui tert, in masura in care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale
sotilor.
Raspunderea subsidiara
pentru datoriile comune
Art. 352 (1) In masura in care obligatiile comune nu au fost acoperite prin
urmarirea bunurilor comune, sotii raspund solidar, cu bunurile proprii. In acest caz,
cel care a platit datoria comuna se subroga in drepturile creditorului pentru ceea ce
a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate daca lichidarea s-ar face la
data platii datoriei.
(2) Sotul care a platit datoria comuna in conditiile alin. (1) are un drept de retentie
asupra bunurilor celuilalt sot pana la acoperirea integrala a creantelor pe care acesta i
le datoreaza.
Urmarirea bunurilor comune Art. 353 (1) Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia
dintre soti.
(2) Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul
sau personal poate cere partajul bunurilor comune, insa numai in masura necesara
pentru acoperirea creantei sale.
(3) Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii.
Urmarirea veniturilor din profesie Art. 354 Veniturile din munca ale unui sot, precum si cele asimilate acestora nu
pot fi urmarite pentru datoriile comune asumate de catre celalalt sot, cu exceptia celor
prevazute la art. 351 lit. c).
Lichidarea regimului comunitatii Art. 355 (1) La incetarea comunitatii, aceasta se lichideaza prin hotarare
judecatoreasca sau act autentic notarial.
(2) Pana la finalizarea lichidarii, comunitatea subzista atat in privinta bunurilor, cat
si in privinta obligatiilor.
(3) Cand comunitatea inceteaza prin decesul unuia dintre soti, lichidarea se face
intre sotul supravietuitor si mostenitorii sotului decedat. In acest caz, obligatiile sotului
decedat se divid intre mostenitori proportional cu cotele ce le revin din mostenire.
Efectele incetarii regimului
comunitatii
Art. 356 Daca regimul comunitatii de bunuri inceteaza prin desfacerea
casatoriei, fostii soti raman coproprietari in devalmasie asupra bunurilor comune pana
la stabilirea cotei-parti ce revine fiecaruia.
Lichidarea comunitatii. Partajul Art. 357 (1) In cadrul lichidarii comunitatii, fiecare dintre soti preia bunurile sale
proprii, dupa care se va proceda la partajul bunurilor comune si la regularizarea datoriilor.
(2) In acest scop, se determina mai intai cota-parte ce revine fiecarui sot, pe baza
contributiei sale atat la dobandirea bunurilor comune, cat si la indeplinirea obligatiilor
comune. Pana la proba contrara, se prezuma ca sotii au avut o contributie egala.
(3) Dispozitiile art. 364 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
Partajul in timpul
regimului comunitatii
Art. 358 (1) In timpul regimului comunitatii, bunurile comune pot fi impartite, in
tot sau in parte, prin act incheiat in forma autentica notariala, in caz de buna invoiala,
ori pe cale judecatoreasca, in caz de neintelegere.
(2) Prevederile art. 357 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) Bunurile atribuite fiecarui sot prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile
neimpartite raman bunuri comune.
(4) Regimul comunitatii nu inceteaza decat in conditiile legii, chiar daca toate
bunurile comune au fost impartite potrivit acestui articol.
Conventiile contrare
regimului comunitatii legale
Art. 359 Orice conventie contrara dispozitiilor prezentei sectiuni este lovita de nulitate
absoluta, in masura in care nu este compatibila cu regimul comunitatii conventionale.
Sectiunea 3 - Regimul separatiei de bunuri
Regimul bunurilor Art. 360 (1) Fiecare dintre soti este proprietar exclusiv in privinta bunurilor
dobandite inainte de incheierea casatoriei, precum si a celor pe care le dobandeste
in nume propriu dupa aceasta data.
(2) Prin conventie matrimoniala, partile pot stipula clauze privind lichidarea acestui
regim in functie de masa de bunuri achizitionate de fiecare dintre soti in timpul
casatoriei, in baza careia se va calcula creanta de participare. Daca partile nu au
convenit altfel, creanta de participare reprezinta jumatate din diferenta valorica dintre
cele doua mase de achizitii nete si va fi datorata de catre sotul a carui masa de achizitii
nete este mai mare, putand fi platita in bani sau in natura.
Inventarul bunurilor mobile Art. 361 (1) La adoptarea acestui regim, notarul public intocmeste un inventar
al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobandire .
(2) Se poate intocmi un inventar si pentru bunurile mobile dobandite in timpul
separatiei de bunuri.
(3) In toate cazurile, pentru opozabilitate fata de terti, inventarul se anexeaza la
conventia matrimoniala, supunandu-se acelorasi formalitati de publicitate ca si
conventia matrimoniala.
(4) In lipsa inventarului se prezuma, pana la proba contrara, ca dreptul de
proprietate exclusiva apartine sotului posesor.
(5) Daca bunul a fost dobandit printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei conditii
de forma pentru validitate ori unor cerinte de publicitate, dreptul de proprietate exclusiva
nu se poate dovedi decat prin inscrisul care indeplineste formele cerute de lege.
Bunurile proprietate comuna
pe cote-parti
Art. 362 (1) Bunurile dobandite impreuna de soti apartin acestora in proprietate
comuna pe cote-parti, in conditiile legii.
(2) Dovada coproprietatii se face in conditiile art. 361, care se aplica in mod
corespunzator.
Folosinta bunurilor celuilalt sot Art. 363 (1) Sotul care se foloseste de bunurile celuilalt sot fara impotrivirea
acestuia din urma are obligatiile unui uzufructuar, cu exceptia celor prevazute la
art. 723, 726 si 727. El este dator sa restituie numai fructele existente la data solicitarii
lor de catre celalalt sot sau, dupa caz, la data incetarii ori schimbarii regimului
matrimonial.
(2) Daca unul dintre soti incheie singur un act prin care dobandeste un bun,
folosindu-se, in tot sau in parte, de bunuri apartinand celuilalt sot, acesta din urma poate
alege, in proportia bunurilor proprii folosite fara acordul sau, intre a reclama pentru sine
proprietatea bunului achizitionat si a pretinde daune-interese de la sotul dobanditor.
Proprietatea nu poate fi insa reclamata decat inainte ca sotul dobanditor sa dispuna de
bunul dobandit, cu exceptia cazului in care tertul dobanditor a cunoscut ca bunul a fost
achizitionat de catre sotul vanzator prin valorificarea bunurilor celuilalt sot.
Raspunderea pentru
obligatiile personale
Art. 364 (1) Niciunul dintre soti nu poate fi tinut de obligatiile nascute din acte
savarsite de celalalt sot.
(2) Cu toate acestea, sotii raspund solidar pentru obligatiile asumate de oricare
dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei si a celor legate de
cresterea si educarea copiilor.
Dreptul de retentie Art. 365 La incetarea regimului separatiei de bunuri, fiecare dintre soti are un
drept de retentie asupra bunurilor celuilalt pana la acoperirea integrala a datoriilor pe
care le au unul fata de celalalt.
Sectiunea 4 - Regimul comunitatii conventionale
Domeniul de aplicare Art. 366 Regimul comunitatii conventionale se aplica atunci cand, in conditiile
si limitele prevazute in prezenta sectiune, se deroga, prin conventie matrimoniala, de
la dispozitiile privind regimul comunitatii legale.
Obiectul conventiei matrimoniale Art. 367 In cazul in care se adopta comunitatea conventionala, conventia
matrimoniala se poate referi la unul sau mai multe dintre urmatoarele aspecte:
a) includerea in comunitate, in tot ori in parte, a bunurilor dobandite sau a datoriilor
proprii nascute inainte ori dupa incheierea casatoriei, cu exceptia bunurilor prevazute
la art. 340 lit. b) si c);
b) restrangerea comunitatii la bunurile sau datoriile anume determinate in
conventia matrimoniala, indiferent daca sunt dobandite ori, dupa caz, nascute inainte
sau in timpul casatoriei, cu exceptia obligatiilor prevazute la art. 351 lit. c);
c) obligativitatea acordului ambilor soti pentru incheierea anumitor acte de
administrare; in acest caz, daca unul dintre soti se afla in imposibilitate de a-si exprima
vointa sau se opune in mod abuziv, celalalt sot poate sa incheie singur actul, insa
numai cu incuviintarea prealabila a instantei de tutela;
d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face in natura
sau, daca acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al
comunitatii;
e) modalitati privind lichidarea comunitatii conventionale.
Alte dispozitii aplicabile Art. 368 In masura in care prin conventie matrimoniala nu se prevede altfel,
regimul juridic al comunitatii conventionale se completeaza cu dispozitiile legale
privind regimul comunitatii legale.
Sectiunea 5 - Modificarea regimului matrimonial
§1. Modificarea conventionala
Conditii Art. 369 (1) Dupa cel putin un an de la incheierea casatoriei, sotii pot, ori de
cate ori doresc, sa inlocuiasca regimul matrimonial existent cu un alt regim
matrimonial ori sa il modifice, cu respectarea conditiilor prevazute de lege pentru
incheierea conventiilor matrimoniale.
(2) Dispozitiile art. 291, 334, 335 si 361 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) Creditorii prejudiciati prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot
formula actiunea revocatorie in termen de un an de la data la care au fost indeplinite
formalitatile de publicitate sau, dupa caz, de cand au luat cunostinta mai inainte de
aceste imprejurari pe alta cale.
(4) Creditorii prevazuti la alin. (3) pot invoca oricand, pe cale de exceptie,
inopozabilitatea modificarii sau lichidarii regimului matrimonial facute in frauda
intereselor lor.
§2. Modificarea judiciara
Separatia judiciara de bunuri Art. 370 (1) Daca regimul matrimonial al sotilor este cel al comunitatii legale sau
conventionale, instanta, la cererea unuia dintre soti, poate pronunta separatia de
bunuri, atunci cand celalalt sot incheie acte care pun in pericol interesele patrimoniale
ale familiei.
(2) Totodata, instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 357.
(3) Dispozitiile art. 291, 334, 335 si 361 se aplica in mod corespunzator.
Efectele intre soti Art. 371 (1) Separatia de bunuri pronuntata de catre instanta face ca regimul
matrimonial anterior sa inceteze, iar sotilor li se aplica regimul matrimonial prevazut
la art. 360—365.
(2) Intre soti, efectele separatiei se produc de la data formularii cererii, cu exceptia
cazului in care instanta, la cererea oricaruia dintre ei, dispune ca aceste efecte sa li
se aplice de la data despartirii in fapt.
Efectele fata de terti Art. 372 (1) Creditorii sotilor nu pot cere separatia de bunuri, dar pot interveni
in cauza.
(2) Dispozitiile art. 369 alin. (3) si (4) se aplica in mod corespunzator.
Capitolul VII - Desfacerea casatoriei
Sectiunea 1 - Cazurile de divort
§1. Dispozitii generale
Motive de divort Art. 373 Divortul poate avea loc:
a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de
celalalt sot;
b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav
vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
c) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila
continuarea casatoriei.
§2. Divortul prin acordul sotilor pe cale judiciara
Conditii Art. 374 (1) Divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de durata
casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie.
(2) Divortul prin acordul sotilor nu poate fi admis daca unul dintre soti este pus sub
interdictie.
(3) Instanta este obligata sa verifice existenta consimtamantului liber si neviciat al
fiecarui sot.
§3. Divortul prin acordul sotilor pe cale administrativa sau prin procedura notariala
Conditii Art. 375 (1) Daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, nascuti din
casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, ofiterul de stare civila ori notarul public de
la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor poate constata desfacerea
casatoriei prin acordul sotilor, eliberandu-le un certificat de divort, potrivit legii.
(2) Divortul prin acordul sotilor poate fi constatat de notarul public si in cazul in
care exista copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, daca
sotii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care sa il
poarte dupa divort, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, stabilirea
locuintei copiilor dupa divort, modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre
parintele separat si fiecare dintre copii, precum si stabilirea contributiei parintilor la
cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. Daca
din raportul de ancheta sociala rezulta ca acordul sotilor privind exercitarea in comun
a autoritatii parintesti sau cel privind stabilirea locuintei copiilor nu este in interesul
copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5).
(3) Dispozitiile art. 374 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator.
Procedura Art. 376 (1) Cererea de divort se depune de soti impreuna. Ofiterul de stare
civila sau notarul public inregistreaza cererea si le acorda un termen de reflectie de
30 de zile.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), cererea de divort se poate depune la
notarul public si prin mandatar cu procura autentica.
(3) La expirarea acestui termen, sotii se prezinta personal, iar ofiterul de stare
civila sau, dupa caz, notarul public verifica daca sotii staruie sa divorteze si daca, in
acest sens, consimtamantul lor este liber si neviciat.
(4) Daca sotii staruie in divort, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public
elibereaza certificatul de divort fara sa faca vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.
(5) Dispozitiile art. 383 alin. (1) si (3) se aplica in mod corespunzator. Daca sotii nu
se inteleg asupra numelui de familie pe care sa il poarte dupa divort ori, in cazul
prevazut la art. 375 alin. (2), asupra exercitarii in comun a drepturilor parintesti, ofiterul
de stare civila sau, dupa caz, notarul public emite o dispozitie de respingere a cererii de
divort si indruma sotii sa se adreseze instantei de judecata, potrivit prevederilor art. 374.
(6) Solutionarea cererilor privind alte efecte ale divortului asupra carora sotii nu
se inteleg este de competenta instantei judecatoresti.
Mentiunea in actul de casatorie Art. 377 (1) Cand cererea de divort este depusa la primaria unde s-a incheiat
casatoria, ofiterul de stare civila, dupa emiterea certificatului de divort, face cuvenita
mentiune in actul de casatorie.
(2) In cazul depunerii cererii la primaria in a carei raza teritoriala sotii au avut ultima
locuinta comuna, ofiterul de stare civila emite certificatul de divort si inainteaza, de
indata, o copie certificata de pe acesta la primaria locului unde s-a incheiat casatoria,
spre a se face mentiune in actul de casatorie.
(3) In cazul constatarii divortului de catre notarul public, acesta emite certificatul de
divort si inainteaza, de indata, o copie certificata de pe acesta la primaria locului unde
s-a incheiat casatoria, spre a se face mentiune in actul de casatorie.
Refuzul ofiterului
de stare civila sau notarului public
Art. 378 (1) Daca nu sunt indeplinite conditiile art. 375, ofiterul de stare civila
sau, dupa caz, notarul public respinge cererea de divort.
(2) Impotriva refuzului ofiterului de stare civila sau notarului public nu exista cale
de atac, dar sotii se pot adresa cu cererea de divort instantei de judecata, pentru a
dispune desfacerea casatoriei prin acordul lor sau in baza unui alt temei prevazut de
lege.
(3) Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiterului de stare civila sau
notarului public de a constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor si de a emite
certificatul de divort, oricare dintre soti se poate adresa, pe cale separata, instantei
competente.
§4. Divortul din culpa
Conditii Art. 379 (1) In cazul prevazut la art. 373 lit. b), divortul se poate pronunta daca
instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei. Cu toate acestea,
daca din probele administrate rezulta culpa ambilor soti, instanta poate pronunta
divortul din culpa lor comuna, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere de divort.
Daca culpa apartine in totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.
(2) In ipoteza prevazuta de art. 373 lit. c), divortul se pronunta din culpa exclusiva
a sotului reclamant, cu exceptia situatiei in care paratul se declara de acord cu
divortul, cand acesta se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.
Continuarea actiunii de divort Art. 380 (1) In situatia prevazuta la art. 379 alin. (1), daca sotul reclamant
decedeaza in timpul procesului, mostenitorii sai pot continua actiunea de divort.
(2) Actiunea continuata de mostenitori este admisa numai daca instanta constata
culpa exclusiva a sotului parat.
§5. Divortul din cauza starii sanatatii unui sot
Conditiile divortului Art. 381 In cazul prevazut la art. 373 lit. d), desfacerea casatoriei se pronunta
fara a se face mentiune despre culpa sotilor.
Sectiunea 2 - Efectele divortului
§1. Data desfacerii casatoriei
Data desfacerii casatoriei Art. 382 (1) Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a
pronuntat divortul a ramas definitiva.
(2) Prin exceptie, daca actiunea de divort este continuata de mostenitorii sotului
reclamant, potrivit art. 380, casatoria se socoteste desfacuta la data decesului.
(3) In cazul prevazut de art. 375, casatoria este desfacuta pe data eliberarii
certificatului de divort.
§2. Efectele divortului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soti
Numele de familie dupa casatorie Art. 383 (1) La desfacerea casatoriei prin divort, sotii pot conveni sa pastreze
numele purtat in timpul casatoriei. Instanta ia act de aceasta intelegere prin hotararea
de divort.
(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de
interesul superior al copilului, instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze
numele purtat in timpul casatoriei, chiar in lipsa unei intelegeri intre ei.
(3) Daca nu a intervenit o intelegere sau daca instanta nu a dat incuviintarea,
fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei.
Drepturile sotului divortat Art. 384 (1) Divortul este considerat pronuntat impotriva sotului din a carui culpa
exclusiva s-a desfacut casatoria.
(2) Sotul impotriva caruia a fost pronuntat divortul pierde drepturile pe care legea
sau conventiile incheiate anterior cu tertii le atribuie acestuia.
(3) Aceste drepturi nu sunt pierdute in cazul culpei comune sau al divortului prin
acordul sotilor.
§3. Efectele divortului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soti
I. Efecte cu privire la regimul matrimonial
Incetarea regimului matrimonial Art. 385 (1) In cazul divortului, regimul matrimonial inceteaza intre soti la data
introducerii cererii de divort.
(2) Cu toate acestea, oricare dintre soti sau amandoi, impreuna, in cazul divortului
prin acordul lor, pot cere instantei de divort sa constate ca regimul matrimonial a
incetat de la data separatiei in fapt.
(3) Prevederile acestui articol se aplica in mod corespunzator si in cazul divortului
prevazut de art. 375.
Actele incheiate
in frauda celuilalt sot
Art. 386 (1) Actele mentionate la art. 346 alin. (2), precum si actele din care se
nasc obligatii in sarcina comunitatii, incheiate de unul dintre soti dupa data introducerii
cererii de divort sunt anulabile, daca au fost facute in frauda celuilalt sot.
(2) Dispozitiile art. 345 alin. (4) raman aplicabile.
Opozabilitatea fata de terti Art. 387 (1) Hotararea judecatoreasca prin care s-a pronuntat divortul si, dupa
caz, certificatul de divort prevazut la art. 375 sunt opozabile fata de terti, in conditiile
legii.
(2) Dispozitiile art. 291, 334 si 335 sunt aplicabile in mod corespunzator, inclusiv
in cazul prevazut la art. 375.
II. Dreptul la despagubiri
Acordarea despagubirilor Art. 388 Distinct de dreptul la prestatia compensatorie prevazut la art. 390,
sotul nevinovat, care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere
sotului vinovat sa il despagubeasca. Instanta de tutela solutioneaza cererea prin
hotararea de divort.
III. Obligatia de intretinere intre fostii soti
Obligatia de intretinere Art. 389 (1) Prin desfacerea casatoriei, obligatia de intretinere intre soti
inceteaza.
(2) Sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei
incapacitati de munca survenite inainte de casatorie ori in timpul casatoriei. El are
drept la intretinere si atunci cand incapacitatea se iveste in decurs de un an de la
desfacerea casatoriei, insa numai daca incapacitatea este cauzata de o imprejurare
in legatura cu casatoria.
(3) Intretinerea datorata potrivit dispozitiilor alin. (2) se stabileste pana la o patrime
din venitul net al celui obligat la plata ei, in raport cu mijloacele sale si cu starea de
nevoie a creditorului. Aceasta intretinere, impreuna cu intretinerea datorata copiilor,
nu va putea depasi jumatate din venitul net al celui obligat la plata.
(4) Cand divortul este pronuntat din culpa exclusiva a unuia dintre soti, acesta nu
beneficiaza de prevederile alin. (2) si (3) decat timp de un an de la desfacerea casatoriei.
(5) In afara altor cazuri prevazute de lege, obligatia de intretinere inceteaza prin
recasatorirea celui indreptatit.
IV. Prestatia compensatorie
Conditiile prestatiei compensatorii Art. 390 (1) In cazul in care divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului
parat, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atat cat
este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile de
viata ale celui care o solicita.
(2) Prestatia compensatorie se poate acorda numai in cazul in care casatoria a
durat cel putin 20 de ani.
(3) Sotul care solicita prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul sau sot
si pensie de intretinere, in conditiile art. 389.
Stabilirea prestatiei compensatorii Art. 391 (1) Prestatia compensatorie nu se poate solicita decat odata cu
desfacerea casatoriei.
(2) La stabilirea prestatiei compensatorii se tine seama atat de resursele sotului
care o solicita, cat si de mijloacele celuilalt sot din momentul divortului, de efectele pe
care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum si de orice alte
imprejurari previzibile de natura sa le modifice, cum ar fi varsta si starea de sanatate
a sotilor, contributia la cresterea copiilor minori pe care a avut-o si urmeaza sa o aiba
fiecare sot, pregatirea profesionala, posibilitatea de a desfasura o activitate
producatoare de venituri si altele asemenea.
Forma prestatiei compensatorii Art. 392 (1) Prestatia compensatorie poate fi stabilita in bani, sub forma unei
sume globale sau a unei rente viagere, ori in natura, sub forma uzufructului asupra
unor bunuri mobile sau imobile care apartin debitorului.
(2) Renta poate fi stabilita intr-o cota procentuala din venitul debitorului sau intr-o
suma de bani determinata.
(3) Renta si uzufructul se pot constitui pe toata durata vietii celui care solicita
prestatia compensatorie sau pentru o perioada mai scurta, care se stabileste prin
hotararea de divort.
Garantii Art. 393 Instanta, la cererea sotului creditor, il poate obliga pe sotul debitor sa constituie o garantie reala sau sa dea cautiune pentru a asigura executarea rentei.
Modificarea prestatiei compensatorii Art. 394 (1) Instanta poate mari sau micsora prestatia compensatorie, daca se
modifica, in mod semnificativ, mijloacele debitorului si resursele creditorului.
(2) In cazul in care prestatia compensatorie consta intr-o suma de bani, aceasta
se indexeaza de drept, trimestrial, in functie de rata inflatiei.
Incetarea prestatiei compensatorii Art. 395 Prestatia compensatorie inceteaza prin decesul unuia dintre soti, prin
recasatorirea sotului creditor, precum si atunci cand acesta obtine resurse de natura
sa ii asigure conditii de viata asemanatoare celor din timpul casatoriei.
§4. Efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori
Raporturile dintre parintii
divortati si copiii lor minori
Art. 396 (1) Instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra
raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul
superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca
este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta.
(2) Dispozitiile art. 264 sunt aplicabile.
Exercitarea autoritatii
parintesti de catre ambii parinti
Art. 397 Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti,
afara de cazul in care instanta decide altfel.
Exercitarea autoritatii
parintesti de catre
un singur parinte
Art. 398 (1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior
al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de
catre unul dintre parinti.
(2) Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si
educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
Exercitarea autoritatii
parintesti de catre alte persoane
Art. 399 (1) In mod exceptional, instanta de tutela poate hotari plasamentul
copilului la o ruda sau la o alta familie ori persoana, cu consimtamantul acestora, sau
intr-o institutie de ocrotire. Acestea exercita drepturile si indatoririle care revin parintilor
cu privire la persoana copilului.
(2) Instanta stabileste daca drepturile cu privire la bunurile copilului se exercita de
catre parinti in comun sau de catre unul dintre ei.
Locuinta copilului dupa divort Art. 400 (1) In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara
interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea
divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.
(2) Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta
la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.
(3) In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta
poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu
consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita
supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea,
educatia si invatatura sa.
Drepturile parintelui
separat de copil
Art. 401 (1) In cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii
separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
(2) In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la
modalitatile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264
fiind aplicabil.
Stabilirea contributiei parintilor Art. 402 (1) Instanta de tutela, prin hotararea de divort, stabileste contributia
fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala
a copiilor.
(2) Dispozitiile titlului V privind obligatia de intretinere se aplica in mod
corespunzator.
Modificarea masurilor
luate cu privire la copil
Art. 403 In cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica
masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori,
la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a
institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a
procurorului.
Raporturile dintre parinti
si copiii lor minori in alte cazuri
Art. 404 In cazul prevazut la art. 293 alin. (2), instanta hotaraste asupra
raporturilor dintre parinti si copiii lor minori, dispozitiile art. 396—403 fiind aplicabile in
mod corespunzator.
Titlul III - Rudenia
Capitolul I - Dispozitii generale
Notiune Art. 405 (1) Rudenia fireasca este legatura bazata pe descendenta unei
persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent
comun.
(2) Rudenia civila este legatura rezultata din adoptia incheiata in conditiile
prevazute de lege.
Rudenia in linie dreapta
sau colaterala
Art. 406 (1) Rudenia este in linie dreapta in cazul descendentei unei persoane
dintr-o alta persoana si poate fi ascendenta sau descendenta.
(2) Rudenia este in linie colaterala atunci cand rezulta din faptul ca mai multe
persoane au un ascendent comun.
(3) Gradul de rudenie se stabileste astfel:
a) in linie dreapta, dupa numarul nasterilor: astfel, copiii si parintii sunt rude de
gradul intai, nepotii si bunicii sunt rude de gradul al doilea;
b) in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la una dintre rude pana
la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda; astfel, fratii sunt
rude de gradul al doilea, unchiul sau matusa si nepotul, de gradul al treilea, verii
primari, de gradul al patrulea.
Afinitatea Art. 407 (1) Afinitatea este legatura dintre un sot si rudele celuilalt sot.
(2) Rudele sotului sunt, in aceeasi linie si acelasi grad, afinii celuilalt sot.
Capitolul II - Filiatia
Sectiunea 1 - Stabilirea filiatiei
§1. Dispozitii generale
Modurile de stabilire a filiatiei Art. 408 (1) Filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii; ea se poate stabili
si prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca.
(2) Filiatia fata de tatal din casatorie se stabileste prin efectul prezumtiei de
paternitate.
(3) Filiatia fata de tatal din afara casatoriei se stabileste prin recunoastere sau prin
hotarare judecatoreasca, dupa caz.
Dovada filiatiei Art. 409 (1) Filiatia se dovedeste prin actul de nastere intocmit in registrul de
stare civila, precum si cu certificatul de nastere eliberat pe baza acestuia.
(2) In cazul copilului din casatorie, dovada se face prin actul de nastere si prin
actul de casatorie al parintilor, trecute in registrele de stare civila, precum si prin
certificatele de stare civila corespunzatoare.
Posesia de stat Art. 410 (1) Posesia de stat este starea de fapt care indica legaturile de filiatie
si rudenie dintre copil si familia din care se pretinde ca face parte. Ea consta, in
principal, in oricare dintre urmatoarele imprejurari:
a) o persoana se comporta fata de un copil ca fiind al sau, ingrijindu-se de
cresterea si educarea sa, iar copilul se comporta fata de aceasta persoana ca fiind
parintele sau;
b) copilul este recunoscut de catre familie, in societate si, cand este cazul, de catre
autoritatile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde ca este parintele
sau;
c) copilul poarta numele persoanei despre care se pretinde ca este parintele sau.
(2) Posesia de stat trebuie sa fie continua, pasnica, publica si neechivoca.
Posesia de stat conforma
cu actul de nastere
Art. 411 (1) Nicio persoana nu poate reclama o alta filiatie fata de mama decat
aceea ce rezulta din actul sau de nastere si posesia de stat conforma cu acesta.
(2) Nimeni nu poate contesta filiatia fata de mama a persoanei care are o posesie
de stat conforma cu actul sau de nastere.
(3) Cu toate acestea, daca printr-o hotarare judecatoreasca s-a stabilit ca a avut
loc o substituire de copil ori ca a fost inregistrata ca mama a unui copil o alta femeie
decat aceea care l-a nascut, se poate face dovada adevaratei filiatii cu orice mijloc de
proba.
Timpul legal al conceptiunii Art. 412 (1) Intervalul de timp cuprins intre a trei suta si a o suta optzecea zi
dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii. El se calculeaza zi cu zi.
(2) Prin mijloace de proba stiintifice se poate face dovada conceptiunii copilului
intr-o anumita perioada din intervalul de timp prevazut la alin. (1) sau chiar in afara
acestui interval.
Domeniul de aplicare Art. 413 Dispozitiile prezentului capitol referitoare la copil sunt aplicabile si
persoanei majore a carei filiatie este cercetata.
§2. Prezumtia de paternitate
Prezumtia de paternitate Art. 414 (1) Copilul nascut sau conceput in timpul casatoriei are ca tata pe
sotul mamei.
(2) Paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie
tatal copilului.
§3. Recunoasterea copilului
Felurile recunoasterii Art. 415 (1) Daca nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila sau
copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti, mama
il poate recunoaste pe copil.
(2) Copilul conceput si nascut in afara casatoriei poate fi recunoscut de catre tatal
sau.
(3) Dupa moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai daca a lasat
descendenti firesti.
Formele recunoasterii Art. 416 (1) Recunoasterea poate fi facuta prin declaratie la serviciul de stare
civila, prin inscris autentic sau prin testament.
(2) Daca recunoasterea este facuta prin inscris autentic, o copie a acestuia este
trimisa din oficiu serviciului de stare civila competent, pentru a se face mentiunea
corespunzatoare in registrele de stare civila.
(3) Recunoasterea, chiar daca a fost facuta prin testament, este irevocabila.
Recunoasterea
de catre minorul necasatorit
Art. 417 Minorul necasatorit il poate recunoaste singur pe copilul sau, daca are
discernamant la momentul recunoasterii.
Nulitatea absoluta a recunoasterii Art. 418 Recunoasterea este lovita de nulitate absoluta daca:
a) a fost recunoscut un copil a carui filiatie, stabilita potrivit legii, nu a fost inlaturata.
Cu toate acestea, daca filiatia anterioara a fost inlaturata prin hotarare judecatoreasca,
recunoasterea este valabila;
b) a fost facuta dupa decesul copilului, iar acesta nu a lasat descendenti firesti;
c) a fost facuta in alte forme decat cele prevazute de lege.
Nulitatea relativa a recunoasterii Art. 419 (1) Recunoasterea poate fi anulata pentru eroare, dol sau violenta.
(2) Prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data incetarii violentei ori,
dupa caz, a descoperirii erorii sau dolului.
Contestarea recunoasterii de filiatie Art. 420 (1) Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata
oricand si de orice persoana interesata.
(2) Daca recunoasterea este contestata de celalalt parinte, de copilul recunoscut
sau de descendentii acestuia, dovada filiatiei este in sarcina autorului recunoasterii
sau a mostenitorilor sai.
§4. Actiuni privind filiatia
I. Contestarea filiatiei
Actiunea in contestatia filiatiei Art. 421 (1) Orice persoana interesata poate contesta oricand, prin actiune in
justitie, filiatia stabilita printr-un act de nastere ce nu este conform cu posesia de stat.
(2) In acest caz, filiatia se dovedeste prin certificatul medical constatator al nasterii,
prin expertiza medico-legala de stabilire a filiatiei sau, in lipsa certificatului ori in cazul
imposibilitatii efectuarii expertizei, prin orice mijloc de proba, inclusiv prin posesia de
stat.
(3) Cu toate acestea, dovada filiatiei nu se face prin martori decat in cazul prevazut
la art. 411 alin. (3) sau atunci cand exista inscrisuri care fac demna de crezare
actiunea formulata.
II. Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama
Actiunea in stabilirea maternitatii Art. 422 In cazul in care, din orice motiv, dovada filiatiei fata de mama nu se
poate face prin certificatul constatator al nasterii ori in cazul in care se contesta
realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii, filiatia fata de mama se
poate stabili printr-o actiune in stabilirea maternitatii, in cadrul careia pot fi administrate
orice mijloace de proba.
Regimul juridic al actiunii
in stabilirea maternitatii
Art. 423 (1) Dreptul la actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama apartine
copilului si se porneste, in numele acestuia, de catre reprezentantul sau legal.
(2) Actiunea poate sa fie pornita sau, dupa caz, continuata si de mostenitorii
copilului, in conditiile legii.
(3) Actiunea poate fi introdusa si impotriva mostenitorilor pretinsei mame.
(4) Dreptul la actiune este imprescriptibil.
(5) Daca insa copilul a decedat inainte de a introduce actiunea, mostenitorii sai
pot sa o introduca in termen de un an de la data decesului.
III. Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei
Stabilirea paternitatii
prin hotarare judecatoreasca
Art. 424 Daca tatal din afara casatoriei nu il recunoaste pe copil, paternitatea
acestuia se poate stabili prin hotarare judecatoreasca.
Actiunea in stabilirea paternitatii Art. 425 (1) Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine
copilului si se porneste in numele lui de catre mama, chiar daca este minora, sau de
catre reprezentantul lui legal.
(2) Ea poate fi pornita sau, dupa caz, continuata si de mostenitorii copilului, in
conditiile legii.
(3) Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor
pretinsului tata.
Prezumtia filiatiei fata
de pretinsul tata
Art. 426 (1) Paternitatea se prezuma daca se dovedeste ca pretinsul tata a
convietuit cu mama copilului in perioada timpului legal al conceptiunii.
(2) Prezumtia este inlaturata daca pretinsul tata dovedeste ca este exclus ca el sa
il fi conceput pe copil.
Termenul de prescriptie Art. 427 (1) Dreptul la actiunea in stabilirea paternitatii nu se prescrie in timpul
vietii copilului.
(2) Dispozitiile art. 423 alin. (5) se aplica in mod corespunzator.
Despagubiri Art. 428 (1) Mama copilului poate cere pretinsului tata sa ii plateasca jumatate din:
a) cheltuielile nasterii si ale lehuziei;
b) cheltuielile facute cu intretinerea ei in timpul sarcinii si in perioada de lehuzie.
(2) Mama poate solicita aceste despagubiri chiar si atunci cand copilul s-a nascut
mort sau a murit inainte de pronuntarea hotararii privind stabilirea paternitatii.
(3) Dreptul la actiune al mamei se prescrie in termen de 3 ani de la nasterea
copilului.
(4) Mama nu poate cere aceste despagubiri daca nu a formulat si actiune pentru
stabilirea paternitatii.
(5) In afara cheltuielilor prevazute la alin. (1), mama si mostenitorii ei au dreptul la
despagubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun.
IV. Actiuni privind filiatia fata de tatal din casatorie
Actiunea in tagada paternitatii Art. 429 (1) Actiunea in tagada paternitatii poate fi pornita de sotul mamei, de
mama, de tatal biologic, precum si de copil. Ea poate fi pornita sau, dupa caz,
continuata si de mostenitorii acestora, in conditiile legii.
(2) Actiunea se introduce de catre sotul mamei impotriva copilului; cand acesta
este decedat, actiunea se porneste impotriva mamei sale si, daca este cazul, a altor
mostenitori ai sai.
(3) Daca sotul este pus sub interdictie, actiunea poate fi pornita de tutore, iar in
lipsa, de un curator numit de instanta judecatoreasca.
(4) Mama sau copilul poate introduce actiunea impotriva sotului. Daca acesta este
decedat, actiunea se porneste impotriva mostenitorilor lui.
(5) Tatal biologic poate introduce actiunea impotriva sotului mamei si a copilului.
Daca acestia sunt decedati, actiunea se porneste impotriva mostenitorilor.
Tagada paternitatii
de catre sotul mamei
Art. 430 (1) Sotul mamei poate introduce actiunea in tagada paternitatii in
termen de 3 ani, care curge fie de la data la care sotul a cunoscut ca este prezumat
tata al copilului, fie de la o data ulterioara, cand a aflat ca prezumtia nu corespunde
realitatii.
(2) Termenul nu curge impotriva sotului pus sub interdictie judecatoreasca si, chiar
daca actiunea nu a fost pornita de tutore, ea poate fi introdusa de sot in termen de
3 ani de la data ridicarii interdictiei.
(3) Daca sotul a murit inainte de implinirea termenul mentionat la alin. (1), fara a
porni actiunea, aceasta poate fi pornita de catre mostenitori in termen de un an de la
data decesului.
Tagada paternitatii de catre mama Art. 431 (1) Actiunea in tagada paternitatii poate fi pornita de catre mama in
termen de 3 ani de la data nasterii copilului.
(2) Dispozitiile art. 429 alin. (3) si art. 430 alin. (2) si (3) se aplica in mod
corespunzator.
Tagada paternitatii
de catre pretinsul tata biologic
Art. 432 (1) Actiunea in tagada paternitatii introdusa de catre cel care se
pretinde tata biologic poate fi admisa numai daca acesta face dovada paternitatii sale
fata de copil.
(2) Dreptul la actiune nu se prescrie in timpul vietii tatalui biologic. Daca acesta a
decedat, actiunea poate fi formulata de mostenitorii sai in termen de cel mult un an
de la data decesului.
(3) Dispozitiile art. 429 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
Tagada paternitatii de catre
copil si de catre mostenitori
Art. 433 (1) Actiunea in tagada paternitatii se porneste de copil, in timpul
minoritatii sale, prin reprezentantul sau legal.
(2) Dreptul la actiune nu se prescrie in timpul vietii copilului.
(3) Dispozitiile art. 423 alin. (5) si art. 429 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
Contestarea filiatiei fata
de tatal din casatorie
Art. 434 Orice persoana interesata poate cere, oricand, instantei sa constate
ca nu sunt intrunite conditiile pentru ca prezumtia de paternitate sa se aplice unui
copil inregistrat in actele de stare civila ca fiind nascut din casatorie.
V. Dispozitii comune privind actiunile referitoare la filiatie
Filiatia legal stabilita Art. 435 (1) Atat timp cat o legatura de filiatie legal stabilita nu a fost contestata
in justitie, nu se poate stabili, pe nicio cale, o alta filiatie.
(2) Dispozitiile art. 99 alin. (4) raman aplicabile.
Citarea parintilor si a copilului Art. 436 Parintii si copilul vor fi citati in toate cauzele referitoare la filiatie, chiar
si atunci cand nu au calitatea de reclamant sau de parat.
Inadmisibilitatea renuntarii Art. 437 (1) In actiunile privitoare la filiatie nu se poate renunta la drept.
(2) De asemenea, cel care introduce o actiune privitoare la filiatie in numele unui
copil sau al unei persoane puse sub interdictie judecatoreasca, precum si copilul minor
care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de actiune nu pot renunta la judecarea ei.
Situatia copilului Art. 438 (1) Prin hotararea de admitere a actiunii instanta se pronunta si cu
privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autoritatii parintesti si obligatia
parintilor de a-l intretine pe copil.
(2) In cazul in care admite o actiune in contestarea filiatiei, instanta poate stabili,
daca este cazul, modul in care copilul pastreaza legaturi personale cu acela care l-a
crescut.
Actiunea formulata
in caz de mostenire vacanta
Art. 439 In cazul in care, potrivit legii, o actiune privitoare la filiatie poate fi
pornita impotriva mostenitorilor, iar mostenirea este vacanta, actiunea poate fi
introdusa impotriva comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului de la locul
deschiderii mostenirii. Citarea in proces a renuntatorilor, daca exista, este obligatorie.
Efectele stabilirii filiatiei
asupra unui proces penal
Art. 440 In cazul infractiunilor a caror calificare presupune existenta unui raport
de filiatie care nu este legal stabilit, hotararea penala nu poate fi pronuntata inainte
de ramanerea definitiva a hotararii civile privitoare la raportul de filiatie.
Sectiunea 2 - Reproducerea umana asistata medical cu tert donator
Regimul filiatiei Art. 441 (1) Reproducerea umana asistata medical cu tert donator nu determina
nicio legatura de filiatie intre copil si donator.
(2) In acest caz, nicio actiune in raspundere nu poate fi pornita impotriva
donatorului.
(3) Parinti, in sensul dat de prezenta sectiune, nu pot fi decat un barbat si o femeie
sau o femeie singura.
Conditii Art. 442 (1) Parintii care, pentru a avea un copil, doresc sa recurga la
reproducerea asistata medical cu tert donator trebuie sa isi dea consimtamantul in
prealabil, in conditii care sa asigure deplina confidentialitate, in fata unui notar public
care sa le explice, in mod expres, consecintele actului lor cu privire la filiatie.
(2) Consimtamantul ramane fara efect in cazul decesului, al formularii unei cereri de
divort sau al separatiei in fapt, survenite anterior momentului conceptiunii realizate in
cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricand, in scris, inclusiv
in fata medicului chemat sa asigure asistenta pentru reproducerea cu tert donator.
Contestarea filiatiei Art. 443 (1) Nimeni nu poate contesta filiatia copilului pentru motive ce tin de
reproducerea asistata medical si nici copilul astfel nascut nu poate contesta filiatia sa.
(2) Cu toate acestea, sotul mamei poate tagadui paternitatea copilului, in conditiile
legii, daca nu a consimtit la reproducerea asistata medical realizata cu ajutorul unui
tert donator.
(3) In cazul in care copilul nu a fost conceput in acest mod, dispozitiile privind
tagaduirea paternitatii raman aplicabile.
Raspunderea tatalui Art. 444 Cel care, dupa ce a consimtit la reproducerea asistata medical cu tert
donator, nu recunoaste copilul astfel nascut in afara casatoriei raspunde fata de mama
si fata de copil. In acest caz, paternitatea copilului este stabilita pe cale judecatoreasca
in conditiile art. 411 si 423.
Confidentialitatea informatiilor Art. 445 (1) Orice informatii privind reproducerea umana asistata medical sunt
confidentiale.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care, in lipsa unor astfel de informatii, exista riscul
unui prejudiciu grav pentru sanatatea unei persoane astfel concepute sau a
descendentilor acesteia, instanta poate autoriza transmiterea lor, in mod confidential,
medicului sau autoritatilor competente.
(3) De asemenea, oricare dintre descendentii persoanei astfel concepute poate
sa se prevaleze de acest drept, daca faptul de a fi privat de informatiile pe care le
cere poate sa prejudicieze grav sanatatea sa ori pe cea a unei persoane care ii este
apropiata.
Raporturile dintre tata si copil Art. 446 Tatal are aceleasi drepturi si obligatii fata de copilul nascut prin
reproducere asistata medical cu tert donator ca si fata de un copil nascut prin
conceptiune naturala.
Reguli aplicabile Art. 447 Reproducerea umana asistata medical cu tert donator, regimul sau
juridic, asigurarea confidentialitatii informatiilor care tin de aceasta, precum si modul
de transmitere a lor se stabilesc prin lege speciala.
Sectiunea 3 - Situatia legala a copilului
Egalitatea in drepturi a copiilor Art. 448 Copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita potrivit legii are, fata
de fiecare parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si aceea a unui copil din casatorie.
Numele copilului din casatorie Art. 449 (1) Copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor sai.
(2) Daca parintii nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau
numele lor reunite. In acest caz numele copilului se stabileste prin acordul parintilor
si se declara, odata cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila.
(3) In lipsa acordului parintilor, instanta de tutela hotaraste si comunica de indata
hotararea ramasa definitiva la serviciul de stare civila unde a fost inregistrata
nasterea.
Numele copilului din afara
casatoriei
Art. 450 (1) Copilul din afara casatoriei ia numele de familie al aceluia dintre
parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita.
(2) In cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, copilul,
prin acordul parintilor, poate lua numele de familie al parintelui fata de care si-a stabilit
filiatia ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se
declara de catre parinti, impreuna, la serviciul de stare civila la care a fost inregistrata
nasterea. In lipsa acordului parintilor se aplica dispozitiile art. 449 alin. (3).
(3) In cazul in care copilul si-a stabilit filiatia in acelasi timp fata de ambii parinti,
se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 449 alin. (2) si (3).
Capitolul III - Adoptia
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Notiune Art. 451 Adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de
filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele
adoptatorului.
Principiile adoptiei Art. 452 Adoptia este supusa cumulativ urmatoarelor principii:
a) interesul superior al copilului;
b) necesitatea de a asigura cresterea si educarea copilului intr-un mediu familial;
c) continuitatea cresterii si educarii copilului, tinandu-se seama de originea sa
etnica, lingvistica, religioasa si culturala;
d) celeritatea in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei.
Adoptia internationala Art. 453 Conditiile si procedura adoptiei internationale, ca si efectele acesteia
asupra cetateniei copilului se stabilesc prin lege speciala.
Procedura adoptiei Art. 454 (1) Adoptia se incuviinteaza de catre instanta de tutela, daca este in
interesul superior al copilului si sunt indeplinite toate celelalte conditii prevazute de lege.
(2) Procedura adoptiei este reglementata prin lege speciala.
Sectiunea 2 - Conditiile de fond ale adoptiei
§1. Persoanele care pot fi adoptate
Varsta adoptatului Art. 455 (1) Copilul poate fi adoptat pana la dobandirea capacitatii depline de
exercitiu.
(2) Cu toate acestea, poate fi adoptata, in conditiile legii, si persoana care a
dobandit capacitate deplina de exercitiu, daca a fost crescuta in timpul minoritatii de
catre cel care doreste sa o adopte.
Pluralitatea de adoptati —
frati si surori
Art. 456 Adoptia fratilor, indiferent de sex, de catre persoane sau familii diferite
se poate face numai daca acest lucru este in interesul lor superior.
Interzicerea adoptiei intre frati Art. 457 Adoptia intre frati, indiferent de sex, este interzisa.
Situatia sotilor Art. 458 Adoptia a 2 soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau familie
adoptatoare, precum si adoptia intre soti sau fosti soti sunt interzise.
§2. Persoanele care pot adopta
Capacitatea si starea de sanatate Art. 459 Persoanele care nu au capacitate deplina de exercitiu, precum si
persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta.
Diferenta de varsta Art. 460 (1) Adoptatorul trebuie sa fie cu cel putin 18 ani mai in varsta decat
adoptatul.
(2) Pentru motive temeinice, instanta de tutela poate incuviinta adoptia chiar daca
diferenta de varsta dintre adoptat si adoptator este mai mica decat 18 ani, dar nu mai
putin de 16 ani.
Conditiile morale si materiale Art. 461 (1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sa indeplineasca
garantiile morale si conditiile materiale necesare cresterii, educarii si dezvoltarii
armonioase a copilului.
(2) Indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) se atesta de catre autoritatile
competente, potrivit legii speciale.
Adoptia simultana sau succesiva Art. 462 (1) Doua persoane nu pot adopta impreuna, nici simultan si nici
succesiv, cu exceptia cazului in care sunt sot si sotie.
(2) Cu toate acestea, o noua adoptie poate fi incuviintata atunci cand:
a) adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; in acest caz, adoptia anterioara se
considera desfacuta pe data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de
incuviintare a noii adoptii;
b) adoptia anterioara a incetat din orice alt motiv.
(3) Doua persoane de acelasi sex nu pot adopta impreuna.
§3. Consimtamantul la adoptie
Persoanele care consimt la adoptie Art. 463 (1) Pentru incheierea unei adoptii este necesar consimtamantul
urmatoarelor persoane:
a) parintii firesti ori, dupa caz, tutorele copilului ai carui parinti firesti sunt decedati,
necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub interdictie, in conditiile legii;
b) adoptatul care a implinit 10 ani;
c) adoptatorul sau, dupa caz, sotii din familia adoptatoare, cand acestia adopta
impreuna;
d) sotul celui care adopta, cu exceptia cazului in care lipsa discernamantului il
pune in imposibilitatea de a-si manifesta vointa.
(2) Nu este valabil consimtamantul dat in considerarea promisiunii sau obtinerii
efective a unor foloase, indiferent de natura acestora.
Situatii speciale
privind consimtamantul parintilor
Art. 464 (1) Daca unul dintre parintii firesti este necunoscut, mort, declarat mort,
precum si daca se afla, din orice motiv, in imposibilitate de a-si manifesta vointa,
consimtamantul celuilalt parinte este indestulator. Cand ambii parinti se afla in una
dintre aceste situatii, adoptia se poate incheia fara consimtamantul lor
(2) Parintele sau parintii decazuti din exercitiul drepturilor parintesti ori carora li s-a
aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la
adoptia copilului. In aceste cazuri, consimtamantul celui care exercita autoritatea
parinteasca este si el obligatoriu.
(3) Persoana casatorita care a adoptat un copil trebuie sa consimta la adoptia
aceluiasi copil de catre sotul sau. Consimtamantul parintilor firesti nu mai este necesar
in acest caz.
Libertatea consimtamantului
parintilor
Art. 465 Parintii firesti ai copilului sau, dupa caz, tutorele trebuie sa consimta
la adoptie in mod liber, neconditionat si numai dupa ce au fost informati in mod
corespunzator asupra consecintelor adoptiei, in special asupra incetarii legaturilor de
rudenie ale copilului cu familia sa de origine.
Darea si revocarea
consimtamantului parintilor
Art. 466 (1) Consimtamantul la adoptie al parintilor firesti sau, dupa caz, al
tutorelui poate fi dat numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la data nasterii
copilului.
(2) Consimtamantul dat in conditiile alin. (1) poate fi revocat in termen de 30 de zile
de la data exprimarii lui.
Refuzul parintilor
de a-si da consimtamantul
Art. 467 In mod exceptional, instanta de tutela poate trece peste refuzul
parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptie, daca se dovedeste,
cu orice mijloc de proba, ca acesta este abuziv si instanta apreciaza ca adoptia este
in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia acestuia, data in conditiile
legii, cu motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta.
Conditiile exprimarii
consimtamantului
Art. 468 Conditiile in care isi exprima consimtamantul persoanele chemate sa
consimta la adoptie sunt reglementate prin lege speciala.
Sectiunea 3 - Efectele adoptiei
Data adoptiei Art. 469 Adoptia produce efecte de la data ramanerii definitive a hotararii
judecatoresti prin care a fost incuviintata.
Efectele asupra rudeniei Art. 470 (1) Prin adoptie se stabilesc filiatia dintre adoptat si cel care adopta,
precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.
(2) Raporturile de rudenie inceteaza intre adoptat si descendentii sai, pe de o
parte, si parintii firesti si rudele acestora, pe de alta parte.
(3) Cand adoptator este sotul parintelui firesc sau adoptiv, legaturile de rudenie
ale adoptatului inceteaza numai in raport cu parintele firesc si rudele parintelui firesc
care nu este casatorit cu adoptatorul.
Raporturile dintre adoptator
si adoptat
Art. 471 (1) Adoptatorul are fata de copilul adoptat drepturile si indatoririle
parintelui fata de copilul sau firesc.
(2) In cazul in care cel care adopta este sotul parintelui firesc al adoptatului,
drepturile si indatoririle parintesti se exercita de catre adoptator si parintele firesc
casatorit cu acesta.
(3) Adoptatul are fata de adoptator drepturile si indatoririle pe care le are orice
persoana fata de parintii sai firesti.
Decaderea adoptatorului din
exercitiul drepturilor parintesti
Art. 472 Daca adoptatorul este decazut din exercitiul drepturilor parintesti,
instanta de tutela, tinand seama de interesul superior al copilului, poate sa instituie
tutela sau una dintre masurile de protectie prevazute de lege. Ascultarea copilului
este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.
Numele adoptatului Art. 473 (1) Copilul adoptat dobandeste prin adoptie numele de familie al celui
care adopta.
(2) Daca adoptia se face de catre 2 soti ori de catre sotul care adopta copilul
celuilalt sot, iar sotii au nume comun, copilul adoptat poarta acest nume. In cazul in
care sotii nu au nume de familie comun, ei sunt obligati sa declare instantei care
incuviinteaza adoptia numele pe care acesta urmeaza sa il poarte. Daca sotii nu se
inteleg, hotaraste instanta. Dispozitiile art. 264 raman aplicabile.
(3) Pentru motive temeinice, instanta, incuviintand adoptia, la cererea adoptatorului
sau a familiei adoptatoare si cu consimtamantul copilului care a implinit varsta de
10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
(4) In cazul adoptiei unei persoane casatorite, care poarta un nume comun cu
celalalt sot, sotul adoptat poate lua numele adoptatorului, cu consimtamantul celuilalt
sot, dat in fata instantei care incuviinteaza adoptia.
(5) Pe baza hotararii definitive de incuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila
competent intocmeste, in conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, in care
adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai firesti. Vechiul act de nastere se pastreaza,
mentionandu-se pe marginea acestuia intocmirea noului act.
Informatiile cu privire la adoptie Art. 474 Informatiile cu privire la adoptie sunt confidentiale. Modul in care
adoptatul este informat cu privire la adoptie si la familia sa de origine, precum si
regimul juridic general al informatiilor privind adoptia se stabilesc prin lege speciala.
Sectiunea 4 - Incetarea adoptiei
Incetarea adoptiei Art. 475 Adoptia inceteaza prin desfacere sau ca urmare a anularii ori a
constatarii nulitatii sale.
Desfacerea adoptiei Art. 476 (1) Adoptia este desfacuta de drept in cazul prevazut la art. 462
alin. (2) lit. a).
(2) De asemenea, adoptia poate fi desfacuta in cazul in care fata de adoptat este
necesara luarea unei masuri de protectie prevazute de lege, daca desfacerea adoptiei
este in interesul superior al copilului. In acest caz, adoptia se considera desfacuta la
data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care se dispune masura de
protectie, in conditiile legii.
Desfacerea adoptiei
la cererea adoptatorului
Art. 477 (1) Adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatorului sau a familiei
adoptatoare, daca adoptatul a atentat la viata lor sau a ascendentilor ori
descendentilor lor, precum si atunci cand adoptatul s-a facut vinovat fata de adoptatori
de fapte penale pedepsite cu o pedeapsa privativa de libertate de cel putin 2 ani.
(2) Daca adoptatorul a decedat ca urmare a faptelor adoptatului, adoptia poate fi
desfacuta la cererea celor care ar fi venit la mostenire impreuna cu adoptatul sau in
lipsa acestuia.
(3) Adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatorului numai dupa ce adoptatul a
dobandit capacitate deplina de exercitiu, in conditiile legii, chiar daca faptele au fost
savarsite anterior acestei date.
Desfacerea adoptiei la
cererea adoptatului
Art. 478 Adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatului daca adoptatorul s-a
facut vinovat fata de adoptat de faptele prevazute la art. 477.
Anularea adoptiei Art. 479 (1) Adoptia poate fi anulata la cererea oricarei persoane chemate sa
consimta la incheierea ei si al carei consimtamant a fost viciat prin eroare asupra
identitatii adoptatului, dol sau violenta.
(2) Actiunea poate fi formulata in termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a
dolului ori de la data incetarii violentei, dar nu mai tarziu de 2 ani de la incheierea adoptiei.
Nulitatea absoluta a adoptiei Art. 480 (1) Sunt nule adoptia fictiva, precum si cea incheiata cu incalcarea
conditiilor de forma sau de fond, daca, in acest din urma caz, legea nu o sanctioneaza
cu nulitatea relativa.
(2) Adoptia este fictiva daca a fost incheiata in alt scop decat cel al ocrotirii
interesului superior al copilului.
(3) Actiunea in constatarea nulitatii adoptiei poate fi formulata de orice persoana
interesata.
Mentinerea adoptiei Art. 481 Instanta poate respinge cererea privind nulitatea daca mentinerea
adoptiei este in interesul celui adoptat. Acesta este intotdeauna ascultat, dispozitiile
art. 264 aplicandu-se in mod corespunzator.
Efectele incetarii adoptiei Art. 482 (1) La incetarea adoptiei, parintii firesti ai copilului redobandesc
drepturile si indatoririle parintesti, cu exceptia cazului cand instanta hotaraste ca este
in interesul superior al copilului sa instituie tutela sau o alta masura de protectie a
copilului, in conditiile legii.
(2) De asemenea, adoptatul redobandeste numele de familie si, dupa caz,
prenumele avut inainte de incuviintarea adoptiei. Cu toate acestea, pentru motive
temeinice, instanta poate incuviinta ca acesta sa pastreze numele dobandit prin adoptie.
(3) Adoptatul este intotdeauna ascultat in conditiile art. 264.
Titlul IV - Autoritatea parinteasca
Capitolul I - Dispozitii generale
Autoritatea parinteasca Art. 483 (1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care
privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti.
(2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului,
cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care
il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate.
(3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.
Durata autoritatii parintesti Art. 484 Autoritatea parinteasca se exercita pana la data cand copilul
dobandeste capacitatea deplina de exercitiu.
Indatorirea de respect Art. 485 Copilul datoreaza respect parintilor sai indiferent de varsta sa.
Neintelegerile dintre parinti Art. 486 Ori de cate ori exista neintelegeri intre parinti cu privire la exercitiul
drepturilor sau la indeplinirea indatoririlor parintesti, instanta de tutela, dupa ce ii
asculta pe parinti si luand in considerare concluziile raportului referitor la ancheta
psihosociala, hotaraste potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului
este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.
Capitolul II - Drepturile si indatoririle parintesti
Continutul autoritatii parintesti Art. 487 Parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de
sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si
pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si
nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare
exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.
Indatoririle specifice Art. 488 (1) Parintii au indatorirea de a creste copilul in conditii care sa asigure
dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala in mod armonios.
(2) In acest scop, parintii sunt obligati:
a) sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si demnitatea;
b) sa prezinte si sa permita informarea si lamurirea copilului despre toate actele si
faptele care l-ar putea afecta si sa ia in considerare opinia acestuia;
c) sa ia toate masurile necesare pentru protejarea si realizarea drepturilor copilului;
d) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice cu atributii in domeniul
ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.
Masurile disciplinare Art. 489 Masurile disciplinare nu pot fi luate de parinti decat cu respectarea
demnitatii copilului. Sunt interzise luarea unor masuri, precum si aplicarea unor
pedepse fizice, de natura a afecta dezvoltarea fizica, psihica sau starea emotionala
a copilului.
Drepturile parintelui minor Art. 490 (1) Parintele minor care a implinit varsta de 14 ani are numai drepturile
si indatoririle parintesti cu privire la persoana copilului.
(2) Drepturile si indatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, dupa
caz, altei persoane, in conditiile legii.
Religia copilului Art. 491 (1) Parintii indruma copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea
unei religii, in conditiile legii, tinand seama de opinia, varsta si de gradul de maturitate
ale acestuia, fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau la un anumit cult
religios.
(2) Copilul care a implinit varsta de 14 ani are dreptul sa isi aleaga liber
confesiunea religioasa.
Numele copilului Art. 492 Parintii aleg prenumele si, cand este cazul, numele de familie al
copilului, in conditiile legii.
Supravegherea copilului Art. 493 Parintii au dreptul si indatorirea de supraveghere a copilului minor.
Relatiile sociale ale copilului Art. 494 Parintii sau reprezentantii legali ai copilului pot, numai in baza unor
motive temeinice, sa impiedice corespondenta si legaturile personale ale copilului in
varsta de pana la 14 ani. Neintelegerile se solutioneaza de catre instanta de tutela,
cu ascultarea copilului, in conditiile art. 264.
Inapoierea copilului
de la alte persoane
Art. 495 (1) Parintii pot cere oricand instantei de tutela inapoierea copilului de
la orice persoana care il tine fara drept.
(2) Instanta de tutela poate respinge cererea numai daca inapoierea este vadit
contrara interesului superior al copilului.
(3) Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.
Locuinta copilului Art. 496 (1) Copilul minor locuieste la parintii sai.
(2) Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta
copilului.
(3) In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand in
considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si
pe copil, daca a implinit varsta de 10 ani. Dispozitiile art. 264 raman aplicabile.
(4) Locuinta copilului, stabilita potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbata fara
acordul parintilor decat in cazurile prevazute expres de lege.
(5) Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea
legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita
exercitiul acestui drept, daca aceasta este in interesul superior al copilului.
Schimbarea locuintei copilului Art. 497 (1) Daca afecteaza exercitiul autoritatii sau al unor drepturi parintesti,
schimbarea locuintei copilului, impreuna cu parintele la care locuieste, nu poate avea
loc decat cu acordul prealabil al celuilalt parinte.
(2) In caz de neintelegere intre parinti, hotaraste instanta de tutela potrivit
interesului superior al copilului, luand in considerare concluziile raportului de ancheta
psihosociala si ascultandu-i pe parinti. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile
art. 264 fiind aplicabile.
Schimbarea felului invataturii
ori al pregatirii profesionale
Art. 498 (1) Copilul care a implinit varsta de 14 ani poate cere parintilor sa isi
schimbe felul invataturii sau al pregatirii profesionale ori locuinta necesara desavarsirii
invataturii ori pregatirii sale profesionale.
(2) Daca parintii se opun, copilul poate sesiza instanta de tutela, iar aceasta
hotaraste pe baza raportului de ancheta psihosociala. Ascultarea copilului este
obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.
Obligatia de intretinere Art. 499 (1) Tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului
lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si
pregatirea sa profesionala.
(2) Daca minorul are un venit propriu care nu este indestulator, parintii au obligatia
de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea sa
profesionala.
(3) Parintii sunt obligati sa il intretina pe copilul devenit major, daca se afla in
continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, dar fara a depasi varsta de 26 de ani.
(4) In caz de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere, felul si modalitatile
executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta de
tutela pe baza raportului de ancheta psihosociala.
Independenta patrimoniala Art. 500 Parintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului si nici copilul
asupra bunurilor parintelui, in afara de dreptul la mostenire si la intretinere.
Administrarea bunurilor copilului Art. 501 (1) Parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului
lor minor, precum si de a-l reprezenta in actele juridice civile ori de a-i incuviinta aceste
acte, dupa caz.
(2) Dupa implinirea varstei de 14 ani minorul isi exercita drepturile si isi executa
obligatiile singur, in conditiile legii, insa numai cu incuviintarea parintilor si, dupa caz,
a instantei de tutela.
Alte dispozitii aplicabile Art. 502 (1) Drepturile si indatoririle parintilor cu privire la bunurile copilului sunt
aceleasi cu cele ale tutorelui, dispozitiile care reglementeaza tutela fiind aplicabile in
mod corespunzator.
(2) Cu toate acestea, nu se intocmeste inventarul prevazut la art. 140, in cazul in
care copilul nu are alte bunuri decat cele de uz personal.
Capitolul III - Exercitarea autoritatii parintesti
Modul de exercitare
a autoritatii parintesti
Art. 503 (1) Parintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca.
(2) Fata de tertii de buna-credinta, oricare dintre parinti, care indeplineste singur
un act curent pentru exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti, este
prezumat ca are si consimtamantul celuilalt parinte.
Exercitarea autoritatii parintesti
in caz de divort
Art. 504 Daca parintii sunt divortati, autoritatea parinteasca se exercita potrivit
dispozitiilor referitoare la efectele divortului in raporturile dintre parinti si copii.
Copilul din afara casatoriei Art. 505 (1) In cazul copilului din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita
concomitent sau, dupa caz, succesiv fata de ambii parinti, autoritatea parinteasca se
exercita in comun si in mod egal de catre parinti, daca acestia convietuiesc.
(2) Daca parintii copilului din afara casatoriei nu convietuiesc, modul de exercitare
a autoritatii parintesti se stabileste de catre instanta de tutela, fiind aplicabile prin
asemanare dispozitiile privitoare la divort.
(3) Instanta sesizata cu o cerere privind stabilirea filiatiei este obligata sa dispuna
asupra modului de exercitare a autoritatii parintesti, fiind aplicabile prin asemanare
dispozitiile privitoare la divort.
Invoiala parintilor Art. 506 Cu incuviintarea instantei de tutela parintii se pot intelege cu privire la
exercitarea autoritatii parintesti sau cu privire la luarea unei masuri de protectie a
copilului, daca este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este
obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.
Exercitarea autoritatii
parintesti de catre un singur parinte
Art. 507 Daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarare
judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau
daca, din orice motiv, se afla in neputinta de a-si exprima vointa, celalalt parinte
exercita singur autoritatea parinteasca.
Capitolul IV - Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti
Conditii Art. 508 (1) Instanta de tutela, la cererea autoritatilor administratiei publice cu
atributii in domeniul protectiei copilului, poate pronunta decaderea din exercitiul
drepturilor parintesti daca parintele pune in pericol viata, sanatatea sau dezvoltarea
copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau
stupefiante, prin purtarea abuziva, prin neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor
parintesti ori prin atingerea grava a interesului superior al copilului.
(2) Cererea se judeca de urgenta, cu citarea parintilor si pe baza raportului de
ancheta psihosociala. Participarea procurorului este obligatorie.
Intinderea decaderii Art. 509 (1) Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti este totala si se
intinde asupra tuturor copiilor nascuti la data pronuntarii hotararii.
(2) Cu toate acestea, instanta poate dispune decaderea numai cu privire la
anumite drepturi parintesti ori la anumiti copii, dar numai daca, in acest fel, nu sunt
primejduite cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copiilor.
Obligatia de intretinere Art. 510 Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti nu scuteste parintele de
obligatia sa de a da intretinere copilului.
Instituirea tutelei Art. 511 In cazul in care, dupa decaderea din exercitiul drepturilor parintesti,
copilul se afla in situatia de a fi lipsit de ingrijirea ambilor parinti, se instituie tutela.
Redarea exercitiului
drepturilor parintesti
Art. 512 (1) Instanta reda parintelui exercitiul drepturilor parintesti, daca au
incetat imprejurarile care au dus la decaderea din exercitiul acestora si daca parintele
nu mai pune in pericol viata, sanatatea si dezvoltarea copilului.
(2) Pana la solutionarea cererii, instanta poate ingadui parintelui sa aiba legaturi
personale cu copilul, daca aceasta este in interesul superior al copilului.
Titlul V - Obligatia de intretinere
Capitolul I - Dispozitii generale
Caracterul legal
al obligatiei de intretinere
Art. 513 Obligatia de intretinere exista numai intre persoanele prevazute de
lege. Ea se datoreaza numai daca sunt intrunite conditiile cerute de lege.
Caracterul personal
al obligatiei de intretinere
Art. 514 (1) Obligatia de intretinere are caracter personal.
(2) Ea se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului obligatiei de intretinere,
daca prin lege nu se prevede altfel.
(3) Dreptul la intretinere nu poate fi cedat si nu poate fi urmarit decat in conditiile
prevazute de lege.
Inadmisibilitatea
renuntarii la intretinere
Art. 515 Nimeni nu poate renunta pentru viitor la dreptul sau la intretinere.
Capitolul II - Persoanele intre care exista obligatia de intretinere si ordinea in care aceasta se datoreaza
Subiectele obligatiei de intretinere Art. 516 (1) Obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, rudele in linie dreapta,
intre frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege.
(2) Dispozitiile alin. (1) privind obligatia de intretinere intre rudele in linie dreapta,
precum si intre frati si surori sunt aplicabile si in cazul adoptiei.
(3) Obligatia de intretinere exista intre fostii soti, in conditiile prevazute de lege.
Intretinerea copilului
de catre sotul parintelui sau
Art. 517 (1) Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este
obligat sa presteze intretinere copilului cat timp acesta este minor, insa numai daca
parintii sai firesti au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie.
(2) La randul sau, copilul poate fi obligat sa dea intretinere celui care l-a intretinut
astfel timp de 10 ani.
Obligatia de intretinere
apartinand mostenitorilor
Art. 518 (1) Mostenitorii persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor
sau care i-a dat intretinere fara a avea obligatia legala sunt tinuti, in masura valorii
bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt
disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor.
(2) In cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre
ei contribuind la intretinerea minorului proportional cu valoarea bunurilor mostenite.
Ordinea de plata a intretinerii Art. 519 Intretinerea se datoreaza in ordinea urmatoare:
a) sotii si fostii soti isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati;
b) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar daca sunt
mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui
mai indepartat;
c) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor.
Intretinerea in cazul
desfacerii adoptiei
Art. 520 Dupa incetarea adoptiei, adoptatul poate cere intretinere numai de la
rudele sale firesti sau, dupa caz, de la sotul sau.
Pluralitatea de debitori Art. 521 (1) In cazul in care mai multe dintre persoanele prevazute la art. 516
sunt obligate sa intretina aceeasi persoana, ele vor contribui la plata intretinerii,
proportional cu mijloacele pe care le au.
(2) Daca parintele are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de
urgenta, sa porneasca actiunea numai impotriva unuia dintre ei. Cel care a platit
intretinerea se poate intoarce impotriva celorlalti obligati pentru partea fiecaruia.
Obligatia subsidiara Art. 522 In cazul in care cel obligat in primul rand la intretinere nu are mijloace
indestulatoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanta de tutela le poate
obliga pe celelalte persoane indatorate la intretinere sa o completeze, in ordinea
stabilita la art. 519.
Divizibilitatea intretinerii Art. 523 Cand cel obligat nu poate presta, in acelasi timp, intretinere tuturor
celor indreptatiti sa o ceara, instanta de tutela, tinand seama de nevoile fiecareia
dintre aceste persoane, poate hotari fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia
dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele
indreptatite sa o ceara. In acest caz, instanta hotaraste, totodata, modul in care se
imparte intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi.
Capitolul III - Conditiile obligatiei de intretinere
Creditorul intretinerii Art. 524 Are drept la intretinere numai cel care se afla in nevoie, neputandu-se
intretine din munca sau din bunurile sale.
Dreptul la intretinere al minorului Art. 525 (1) Minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca
nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care parintii n-ar putea presta intretinerea fara a-si
primejdui propria lor existenta, instanta de tutela poate incuviinta ca intretinerea sa se
asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu exceptia celor de stricta
necesitate.
Comportamentul necorespunzator Art. 526 (1) Nu poate pretinde intretinere acela care s-a facut vinovat fata de
cel obligat la intretinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.
(2) Acela care se afla in stare de nevoie din culpa sa poate cere numai intretinerea
de stricta necesitate.
Debitorul intretinerii Art. 527 (1) Poate fi obligat la intretinere numai cel care are mijloacele pentru
a o plati sau are posibilitatea de a dobandi aceste mijloace.
(2) La stabilirea mijloacelor celui care datoreaza intretinerea se tine seama de
veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitatile de realizare a acestora; de
asemenea, vor fi avute in vedere celelalte obligatii ale sale.
Dovada starii de nevoie Art. 528 Starea de nevoie a persoanei indreptatite la intretinere, precum si
mijloacele celui care datoreaza intretinere pot fi dovedite prin orice mijloc de proba.
Capitolul IV - Stabilirea si executarea obligatiei de intretinere
Cuantumul intretinerii Art. 529 (1) Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu
mijloacele celui care urmeaza a o plati.
(2) Cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime
din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru
3 sau mai multi copii.
(3) Cuantumul intretinerii datorate copiilor, impreuna cu intretinerea datorata altor
persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat.
Modalitatile de executare Art. 530 (1) Obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor
necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire
profesionala.
(2) Daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie, in natura, instanta de
tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani.
(3) Pensia de intretinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau intr-o cota
procentuala din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere. Dispozitiile art. 529
alin. (2) si (3) raman aplicabile.
Modificarea si incetarea
pensiei de intretinere
Art. 531 (1) Daca se iveste o schimbare in ceea ce priveste mijloacele celui
care presteaza intretinerea si nevoia celui care o primeste, instanta de tutela, potrivit
imprejurarilor, poate mari sau micsora pensia de intretinere sau poate hotari incetarea
platii ei.
(2) Pensia de intretinere stabilita intr-o suma fixa se indexeaza de drept, trimestrial,
in functie de rata inflatiei.
Data de la care se datoreaza
pensia de intretinere
Art. 532 (1) Pensia de intretinere se datoreaza de la data cererii de chemare
in judecata.
(2) Cu toate acestea, pensia poate fi acordata si pentru o perioada anterioara,
daca introducerea cererii de chemare in judecata a fost intarziata din culpa debitorului.
Plata pensiei de intretinere Art. 533 (1) Pensia de intretinere se plateste in rate periodice, la termenele
convenite de parti sau, in lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotarare
judecatoreasca.
(2) Chiar daca creditorul intretinerii a decedat in perioada corespunzatoare unei
rate, intretinerea este datorata in intregime pentru acea perioada.
(3) De asemenea, partile pot conveni sau, daca sunt motive temeinice, instanta de
tutela poate hotari ca intretinerea sa se execute prin plata anticipata a unei sume
globale care sa acopere nevoile de intretinere ale celui indreptatit pe o perioada mai
indelungata sau pe intreaga perioada in care se datoreaza intretinerea, in masura in
care debitorul intretinerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligatii.
Restituirea intretinerii nedatorate Art. 534 Daca, din orice motiv, se dovedeste ca intretinerea prestata, de
bunavoie sau ca urmare a unei hotarari judecatoresti, nu era datorata, cel care a
executat obligatia poate sa ceara restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel
care avea, in realitate, obligatia sa o presteze, in acest din urma caz, pe temeiul
imbogatirii fara justa cauza.
CARTEA III - Despre bunuri *)
-------------
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a III-a sunt cuprinse in art. 55—82 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I - Bunurile si drepturile reale in general
Capitolul I - Despre bunuri in general
Sectiunea 1 - Despre distinctia bunurilor
Notiune Art. 535 Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie
obiectul unui drept patrimonial.
Bunurile mobile si imobile Art. 536 Bunurile sunt mobile sau imobile.
Bunurile imobile Art. 537 Sunt imobile terenurile, izvoarele si cursurile de apa, plantatiile prinse
in radacini, constructiile si orice alte lucrari fixate in pamant cu caracter permanent,
platformele si alte instalatii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul
continental, precum si tot ceea ce, in mod natural sau artificial, este incorporat in
acestea cu caracter permanent.
Bunurile care raman
sau devin imobile
Art. 538 (1) Raman bunuri imobile materialele separate in mod provizoriu de
un imobil, pentru a fi din nou intrebuintate, atat timp cat sunt pastrate in aceeasi forma,
precum si partile integrante ale unui imobil care sunt temporar detasate de acesta,
daca sunt destinate spre a fi reintegrate.
(2) Materialele aduse pentru a fi intrebuintate in locul celor vechi devin bunuri
imobile din momentul in care au dobandit aceasta destinatie.
Bunurile mobile Art. 539 (1) Bunurile pe care legea nu le considera imobile sunt bunuri mobile.
(2) Sunt bunuri mobile si undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum
si energia de orice fel produse, captate si transmise, in conditiile legii, de orice
persoana si puse in serviciul sau, indiferent de natura mobiliara sau imobiliara a sursei
acestora.
Bunurile mobile prin anticipatie Art. 540 (1) Bogatiile de orice natura ale solului si subsolului, fructele neculese
inca, plantatiile si constructiile incorporate in sol devin mobile prin anticipatie, atunci
cand, prin vointa partilor, sunt privite in natura lor individuala in vederea detasarii lor.
(2) Pentru opozabilitate fata de terti, este necesara notarea in cartea funciara.
Universalitatea de fapt Art. 541 (1) Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care apartin
aceleiasi persoane si au o destinatie comuna stabilita prin vointa acesteia sau prin
lege.
(2) Bunurile care alcatuiesc universalitatea de fapt pot, impreuna sau separat, sa
faca obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte.
Regulile aplicabile drepturilor
purtand asupra bunurilor
Art. 542 (1) Daca nu se prevede altfel, sunt supuse regulilor referitoare la
bunurile imobile si drepturile reale asupra acestora.
(2) Celelalte drepturi patrimoniale sunt supuse, in limitele prevazute de lege,
regulilor referitoare la bunurile mobile.
Bunurile fungibile
si bunurile nefungibile
Art. 543 (1) Bunurile sunt fungibile sau nefungibile.
(2) Sunt fungibile bunurile determinabile dupa numar, masura sau greutate, astfel
incat pot fi inlocuite unele prin altele in executarea unei obligatii.
(3) Prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil.
Bunurile consumptibile
si bunurile neconsumptibile
Art. 544 (1) Bunurile sunt consumptibile sau neconsumptibile.
(2) Sunt consumptibile bunurile mobile a caror intrebuintare obisnuita implica
instrainarea sau consumarea substantei.
(3) Un bun consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil daca, prin act
juridic, i se schimba intrebuintarea.
Bunurile divizibile
si bunurile indivizibile
Art. 545 (1) Bunurile sunt divizibile sau indivizibile.
(2) Bunurile care nu pot fi impartite in natura fara a li se schimba destinatia sunt
bunuri indivizibile.
(3) Prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil.
Bunurile principale
si bunurile accesorii
Art. 546 (1) Bunul care a fost destinat, in mod stabil si exclusiv, intrebuintarii
economice a altui bun este accesoriu atat timp cat satisface aceasta utilizare.
(2) Destinatia comuna poate sa fie stabilita numai de proprietarul ambelor bunuri.
(3) Daca nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmeaza situatia juridica a bunului
principal, inclusiv in caz de instrainare sau de grevare a bunului principal.
(4) Incetarea calitatii de bun accesoriu nu poate fi insa opusa unui tert care a
dobandit anterior drepturi privitoare la bunul principal.
(5) Separarea temporara a unui bun accesoriu de bunul principal nu ii inlatura
aceasta calitate.
(6) Drepturile unui tert privitoare la un bun nu pot fi incalcate prin transformarea
acestuia in bun accesoriu.
Sectiunea 2 - Produsele bunurilor
Produsele bunurilor Art. 547 Produsele bunurilor sunt fructele si productele.
Fructele Art. 548 (1) Fructele reprezinta acele produse care deriva din folosirea unui
bun, fara a diminua substanta acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale si civile.
Fructele civile se numesc si venituri.
(2) Fructele naturale sunt produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute fara
interventia omului, cum ar fi acelea pe care pamantul le produce de la sine, productia
si sporul animalelor.
(3) Fructele industriale sunt produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute ca
rezultat al interventiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel.
(4) Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de catre o alta
persoana in virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobanzile, venitul
rentelor si dividendele.
Productele Art. 549 Productele sunt produsele obtinute dintr-un bun cu consumarea sau
diminuarea substantei acestuia, precum copacii unei paduri, piatra dintr-o cariera si
altele asemenea.
Dobandirea fructelor si a productelor Art. 550 (1) Fructele si productele se cuvin proprietarului, daca prin lege nu se
dispune altfel.
(2) Dreptul de proprietate asupra fructelor naturale si industriale se dobandeste la
data separarii de bunul care le-a produs.
(3) Dreptul de proprietate asupra fructelor civile se dobandeste zi cu zi.
(4) Cel care, fara acordul proprietarului, avanseaza cheltuielile necesare pentru
producerea si perceperea fructelor sau productelor poate cere restituirea cheltuielilor.
(5) In acest caz, produsele sau contravaloarea acestora pot fi retinute pana la
restituirea cheltuielilor. Cu toate acestea, proprietarul poate cere obligarea posesorului
la predarea produselor ori a contravalorii acestora daca furnizeaza o garantie
indestulatoare.
Capitolul II - Drepturile reale in general
Drepturile reale Art. 551 Sunt drepturi reale:
1. dreptul de proprietate;
2. dreptul de superficie;
3. dreptul de uzufruct;
4. dreptul de uz;
5. dreptul de abitatie;
6. dreptul de servitute;
7. dreptul de administrare;
8. dreptul de concesiune;
9. dreptul de folosinta;
10. drepturile reale de garantie;
11. alte drepturi carora legea le recunoaste acest caracter.
Formele de proprietate Art. 552 Proprietatea este publica sau privata.
Proprietatea privata Art. 553 (1) Sunt obiect al proprietatii private toate bunurile de uz sau de interes
privat apartinand persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept
public, inclusiv bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si al unitatilor
administrativ-teritoriale.
(2) Mostenirile vacante se constata prin certificat de vacanta succesorala si intra
in domeniul privat al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, fara inscriere in
cartea funciara. Imobilele cu privire la care s-a renuntat la dreptul de proprietate
conform art. 562 alin. (2) se dobandesc, fara inscriere in cartea funciara, de comuna,
oras sau municipiu, dupa caz, si intra in domeniul privat al acestora prin hotararea
consiliului local.
(3) Mostenirile vacante si imobilele mentionate la alin. (2), aflate in strainatate, se
cuvin statului roman.
(4) Bunurile obiect al proprietatii private, indiferent de titular, sunt si raman in
circuitul civil, daca prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi instrainate, pot face obiectul
unei urmariri silite si pot fi dobandite prin orice mod prevazut de lege.
Proprietatea publica Art. 554 (1) Bunurile statului si ale unitatilor administrativ-teritoriale care, prin
natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz sau de interes public formeaza obiectul
proprietatii publice, insa numai daca au fost legal dobandite de catre acestea.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile aplicabile dreptului de
proprietate privata se aplica si dreptului de proprietate publica, insa numai in masura
in care sunt compatibile cu acesta din urma.
Titlul II - Proprietatea privata
Capitolul I - Dispozitii generale
Sectiunea 1 - Continutul, intinderea si stingerea dreptului de proprietate privata
Continutul dreptului
de proprietate privata
Art. 555 (1) Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si
dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.
(2) In conditiile legii, dreptul de proprietate privata este susceptibil de modalitati si
dezmembraminte, dupa caz.
Limitele exercitarii
dreptului de proprietate privata
Art. 556 (1) Dreptul de proprietate poate fi exercitat in limitele materiale ale
obiectului sau. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formeaza obiectul
dreptului de proprietate, cu ingradirile stabilite prin lege.
(2) Prin lege poate fi limitata exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
(3) Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitata si prin vointa proprietarului,
cu exceptiile prevazute de lege.
Dobandirea dreptului
de proprietate
Art. 557 (1) Dreptul de proprietate se poate dobandi, in conditiile legii, prin
conventie, mostenire legala sau testamentara, accesiune, uzucapiune, ca efect al
posesiei de buna-credinta in cazul bunurilor mobile si al fructelor, prin ocupatiune,
traditiune, precum si prin hotarare judecatoreasca, atunci cand ea este translativa de
proprietate prin ea insasi.
(2) In cazurile prevazute de lege, proprietatea se poate dobandi prin efectul unui
act administrativ.
(3) Prin lege se pot reglementa si alte moduri de dobandire a dreptului de
proprietate.
(4) Cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege, in cazul bunurilor imobile
dreptul de proprietate se dobandeste prin inscriere in cartea funciara, cu respectarea
dispozitiilor prevazute la art. 888.
Riscul pieirii bunului Art. 558 Proprietarul suporta riscul pieirii bunului, daca acesta n-a fost asumat
de o alta persoana sau daca prin lege nu se dispune altfel.
Intinderea dreptului
de proprietate asupra terenurilor
Art. 559 (1) Proprietatea terenului se intinde si asupra subsolului si a spatiului
de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale.
(2) Proprietarul poate face, deasupra si in subsolul terenului, toate constructiile,
plantatiile si lucrarile pe care le gaseste de cuviinta, in afara de exceptiile stabilite de
lege, si poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este tinut
sa respecte, in conditiile si in limitele determinate de lege, drepturile tertilor asupra
resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor si apelor subterane, lucrarilor si
instalatiilor subterane si altora asemenea.
(3) Apele de suprafata si albiile acestora apartin proprietarului terenului pe care se
formeaza sau curg, in conditiile prevazute de lege. Proprietarul unui teren are, de
asemenea, dreptul de a apropria si de a utiliza, in conditiile legii, apa izvoarelor si a
lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatica, precum si apele pluviale.
Obligatia de granituire Art. 560 Proprietarii terenurilor invecinate sunt obligati sa contribuie la granituire
prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare, suportand, in mod
egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Dreptul de ingradire Art. 561 Orice proprietar poate sa isi ingradeasca proprietatea, suportand, in
conditiile legii, cheltuielile ocazionate.
Stingerea dreptului de proprietate Art. 562 (1) Dreptul de proprietate privata se stinge prin pieirea bunului, dar nu
se stinge prin neuz. El poate fi insa dobandit de altul prin uzucapiune sau intr-un alt
mod, in cazurile si conditiile anume determinate de lege.
(2) Proprietarul poate abandona bunul sau mobil sau poate renunta, prin declaratie
autentica, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, inscris in cartea funciara.
Dreptul se stinge in momentul parasirii bunului mobil, iar daca bunul este imobil, prin
inscrierea in cartea funciara, in conditiile legii, a declaratiei de renuntare.
(3) Exproprierea se poate face numai pentru o cauza de utilitate publica stabilita
potrivit legii, cu justa si prealabila despagubire, fixata de comun acord intre proprietar
si expropriator. In caz de divergenta asupra cuantumului despagubirilor, acesta se
stabileste pe cale judecatoreasca.
(4) Nu pot fi supuse confiscarii decat bunurile destinate sau folosite pentru
savarsirea unei infractiuni ori contraventii sau cele rezultate din acestea.
Sectiunea 2 - Apararea dreptului de proprietate privata
Actiunea in revendicare Art. 563 (1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau
de la o alta persoana care il detine fara drept. El are, de asemenea, dreptul la
despagubiri, daca este cazul.
(2) Dreptul la actiunea in revendicare este imprescriptibil, cu exceptia cazurilor in
care prin lege se dispune altfel.
(3) Dreptul de proprietate dobandit cu buna-credinta, in conditiile legii, este pe
deplin recunoscut.
(4) Hotararea judecatoreasca prin care s-a admis actiunea in revendicare este
opozabila si poate fi executata si impotriva tertului dobanditor, in conditiile Codului
de procedura civila.
Actiunea negatorie Art. 564 (1) Proprietarul poate intenta actiunea negatorie contra oricarei
persoane care pretinde ca este titularul vreunui drept real, altul decat cel de
proprietate, asupra bunului sau.
(2) Dreptul la actiunea negatorie este imprescriptibil.
Proba dreptului de proprietate
asupra imobilelor inscrise
in cartea funciara
Art. 565 In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, dovada dreptului de
proprietate se face cu extrasul de carte funciara.
Efectele admiterii
actiunii in revendicare
Art. 566 (1) Paratul va fi obligat la restituirea bunului sau la despagubiri daca
bunul a pierit din culpa sa ori a fost instrainat. In aceleasi conditii, paratul va fi obligat
la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. In toate cazurile, despagubirile
vor fi evaluate in raport cu momentul restituirii.
(2) Posesorul de rea-credinta sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, si la
restituirea fructelor produse de bun pana la inapoierea acestuia catre proprietar.
(3) Proprietarul poate fi obligat, la cerere, sa restituie posesorului cheltuielile
necesare pe care acesta le-a facut.
(4) Cheltuielile utile se restituie, la cerere, in limita sporului de valoare, daca prin
lege nu se prevede altfel.
(5) De asemenea, proprietarul va putea fi obligat, la cerere, la restituirea
cheltuielilor necesare pentru producerea si culegerea fructelor sau a productelor.
(6) Paratul are un drept de retentie asupra produselor pana la restituirea
cheltuielilor facute pentru producerea si culegerea acestora, cu exceptia cazului in
care proprietarul furnizeaza paratului o garantie indestulatoare.
(7) Dreptul de retentie nu poate fi exercitat in niciun caz asupra bunului frugifer
sau cand intrarea in stapanirea materiala a bunului s-a facut prin violenta ori frauda
sau cand produsele sunt bunuri perisabile ori sunt supuse, ca urmare a trecerii unei
perioade scurte de timp, unei scaderi semnificative a valorii lor.
(8) Proprietarul nu este dator sa acopere cheltuielile voluptuare. Posesorul are
dreptul de a-si insusi lucrarile efectuate cu aceste cheltuieli numai daca prin aceasta
bunul nu se deterioreaza.
(9) Dispozitiile alin. (3), (4) si (8) se aplica numai in acele situatii in care cheltuielile
nu se concretizeaza intr-o lucrare noua, caz in care sunt incidente dispozitiile
corespunzatoare din materia accesiunii imobiliare artificiale.
Capitolul II - Accesiunea
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Dobandirea dreptului
de proprietate prin accesiune
Art. 567 Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se
alipeste cu bunul ori se incorporeaza in acesta, daca legea nu prevede altfel.
Formele accesiunii Art. 568 Accesiunea este naturala, cand unirea sau incorporarea este urmarea
unui eveniment natural, ori artificiala, cand rezulta din fapta proprietarului ori a unei
alte persoane.
Sectiunea 2 - Accesiunea imobiliara naturala
Aluviunile Art. 569 Adaugirile de teren la malurile apelor curgatoare revin proprietarului
fondului riveran, numai daca ele se formeaza treptat.
Terenul lasat de apele curgatoare Art. 570 Proprietarul fondului riveran dobandeste, de asemenea, terenul lasat
de apele curgatoare care s-au retras treptat de la tarmul respectiv.
Terenul lasat de apele statatoare Art. 571 (1) Proprietarul terenului inconjurat de helesteie, iazuri, canale si alte
asemenea ape statatoare nu devine proprietarul terenurilor aparute prin scaderea
temporara a acestor ape sub inaltimea de scurgere.
(2) Tot astfel, proprietarul acestor ape nu dobandeste niciun drept asupra terenului
acoperit ca urmare a unor revarsari sporadice.
Avulsiunea Art. 572 Proprietarul terenului de la care o apa curgatoare a smuls brusc o portiune
de mal din teren, alipind-o la terenul altui proprietar riveran, nu pierde dreptul de proprietate
asupra partii desprinse daca o revendica in termen de un an de la data faptului.
Albiile raurilor, insulele
si prundisurile
Art. 573 (1) Albiile raurilor apartin proprietarilor riverani, cu exceptia acelora
care, potrivit legii, fac obiectul proprietatii publice.
(2) Insulele si prundisurile care nu sunt in legatura cu terenurile avand malul la
nivelul mediu al apei revin proprietarului albiei.
(3) Daca insula apartine proprietarilor riverani si trece peste jumatatea apei, fiecare
dintre ei are dreptul de proprietate asupra partii de insula ce se intinde spre el pornind
de la jumatatea apei.
Dreptul de proprietate
asupra insulelor nou-formate
Art. 574 In cazul in care o apa curgatoare, formandu-si un brat nou, inconjoara
terenul unui proprietar riveran, el ramane proprietar asupra insulei astfel create.
Albiile parasite de apele curgatoare Art. 575 Albia parasita de o apa curgatoare care si-a format un nou curs va
avea regimul juridic stabilit in legea speciala.
Accesiunea naturala
asupra animalelor
Art. 576 (1) Animalele domestice ratacite pe terenul altuia ii revin acestuia din
urma daca proprietarul nu le revendica in termen de 30 de zile de la data declaratiei
facute la primarie de catre proprietarul terenului.
(2) Porumbeii, iepurii, pestii si alte asemenea animale care trec pe fondul altui
proprietar apartin acestuia cat timp raman pe fond, cu exceptia cazului in care
trecerea a fost provocata prin frauda sau prin artificii.
(3) Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului acestuia numai daca
proprietarul roiului nu il urmareste sau inceteaza sa il urmareasca timp de doua zile.
Sectiunea 3 - Accesiunea imobiliara artificiala
§1. Dispozitii comune
Dobandirea lucrarii
de catre proprietarul imobilului
Art. 577 (1) Constructiile, plantatiile si orice alte lucrari efectuate asupra unui
imobil, denumite in continuare lucrari, revin proprietarului acelui imobil daca prin lege
sau act juridic nu se prevede altfel.
(2) Cand lucrarea este realizata de proprietarul imobilului cu materialele sale sau
cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrarii se naste in favoarea
proprietarului imobilului din momentul inceperii lucrarii, pe masura realizarii ei, daca
prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
Categoriile de lucrari Art. 578 (1) Lucrarile pot fi autonome sau adaugate, cu caracter durabil sau
provizoriu.
(2) Lucrarile autonome sunt constructiile, plantatiile si orice alte lucrari cu caracter
de sine statator realizate asupra unui imobil.
(3) Lucrarile adaugate nu au caracter de sine statator. Ele pot fi:
a) necesare, atunci cand in lipsa acestora imobilul ar pieri sau s-ar deteriora;
b) utile, atunci cand sporesc valoarea economica a imobilului;
c) voluptuare, atunci cand sunt facute pentru simpla placere a celui care le-a
realizat, fara a spori valoarea economica a imobilului.
Prezumtiile in favoarea
proprietarului imobilului
Art. 579 (1) Orice lucrare este prezumata a fi facuta de proprietarul imobilului,
cu cheltuiala sa si ca este a lui, pana la proba contrara.
(2) Proba contrara se poate face cand s-a constituit un drept de superficie, cand
proprietarul imobilului nu si-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrarii noi sau
in alte cazuri prevazute de lege.
§2. Realizarea lucrarii cu materialele altuia
Regimul juridic Art. 580 (1) In cazul in care a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietarul
imobilului devine proprietarul lucrarii, neputand fi obligat la desfiintarea acesteia si
nici la restituirea materialelor intrebuintate.
(2) Proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea materialelor,
precum si la repararea, in conditiile legii, a oricaror alte prejudicii cauzate.
§3. Realizarea unei lucrari autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia
Lucrarile autonome
cu caracter durabil efectuate
cu buna-credinta
Art. 581 In cazul in care autorul lucrarii autonome cu caracter durabil asupra
imobilului altuia este de buna-credinta, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa ceara instantei sa dispuna inscrierea sa in cartea funciara ca proprietar al
lucrarii, platind, la alegerea sa, autorului lucrarii fie valoarea materialelor si a
manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrarii; sau
b) sa ceara obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de circulatie
pe care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.
Lucrarile autonome
cu caracter durabil efectuate
cu rea-credinta
Art. 582 (1) In cazul in care autorul lucrarii autonome cu caracter durabil asupra
imobilului altuia este de rea-credinta, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa ceara instantei sa dispuna inscrierea sa in cartea funciara ca proprietar al
lucrarii, cu plata, la alegerea sa, catre autorul lucrarii, a jumatate din valoarea
materialelor si a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului; sau
b) sa ceara obligarea autorului lucrarii la desfiintarea acesteia; sau
c) sa ceara obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de circulatie
pe care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.
(2) Desfiintarea lucrarii se face, cu respectarea dispozitiilor legale in materie, pe
cheltuiala autorului acesteia, care este tinut totodata sa repare orice prejudicii cauzate,
inclusiv pentru lipsa de folosinta.
§4. Realizarea unei lucrari adaugate cu caracter durabil asupra imobilului altuia
Lucrarile adaugate necesare Art. 583 (1) Proprietarul imobilului dobandeste dreptul de proprietate asupra
lucrarii adaugate necesare din momentul efectuarii acesteia, platind autorului
cheltuielile rezonabile facute de acesta, chiar daca imobilul nu mai exista.
(2) In cazul in care lucrarea a fost efectuata cu rea-credinta, din suma datorata de
proprietarul imobilului se va putea deduce valoarea fructelor imobilului diminuata cu
costurile necesare obtinerii acestora.
Lucrarile adaugate utile Art. 584 (1) In cazul in care autorul lucrarii utile este de buna-credinta,
proprietarul imobilului devine proprietarul lucrarii din momentul efectuarii acesteia, cu
plata, la alegerea sa:
a) a valorii materialelor si a manoperei; sau
b) a sporului de valoare adus imobilului.
(2) In cazul in care autorul lucrarii utile este de rea-credinta, proprietarul imobilului
are dreptul:
a) sa devina proprietarul lucrarii, in functie de regimul acesteia, cu sau fara
inscriere in cartea funciara, dupa caz, platind, la alegerea sa, autorului lucrarii fie
jumatate din valoarea materialelor si a manoperei, fie jumatate din sporul de valoare
adus imobilului; sau
b) sa ceara obligarea autorului lucrarii la desfiintarea acesteia, cu repunerea
imobilului in situatia anterioara si plata de daune-interese.
(3) In ambele cazuri, cand valoarea lucrarii este considerabila, proprietarul
imobilului poate cere obligarea autorului sa il cumpere la valoarea de circulatie pe
care imobilul ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.
Lucrarile adaugate voluptuare Art. 585 (1) In cazul lucrarii voluptuare, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa devina proprietarul lucrarii, fara inscriere in cartea funciara si fara nicio
obligatie catre autorul lucrarii;
b) sa ceara obligarea autorului de rea-credinta al lucrarii la desfiintarea acesteia,
cu readucerea imobilului in situatia anterioara si plata de daune-interese.
(2) Autorul de buna-credinta al lucrarii poate sa o ridice inainte de restituirea
imobilului catre proprietar, cu conditia de a readuce imobilul in situatia anterioara.
§5. Intelesul unor termeni
Buna-credinta a autorului lucrarii Art. 586 (1) Autorul lucrarii este de buna-credinta daca se intemeiaza fie pe
cuprinsul cartii funciare in care, la data realizarii lucrarii, era inscris ca proprietar al
imobilului, fie pe un mod de dobandire nesupus inscrierii in cartea funciara, daca, in
ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciara si nu a cunoscut pe nicio alta cale viciul
titlului sau.
(2) Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credinta cel care construieste in lipsa
sau cu nerespectarea autorizatiilor cerute de lege.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si autorului lucrarii care se intemeiaza
pe un drept de superficie sau pe orice alt drept care, potrivit legii, ii permite, realizand
o lucrare asupra imobilului altuia, sa devina proprietarul acesteia.
§6. Dispozitii speciale
Lucrarile realizate partial
asupra imobilului autorului
Art. 587 (1) In cazul lucrarii cu caracter durabil realizate cu buna-credinta partial
asupra imobilului autorului si partial pe terenul proprietarului vecin, acesta din urma
poate cere inscrierea intr-o noua carte funciara a unui drept de coproprietate al
vecinilor asupra imobilului rezultat, incluzand terenul aferent, in raport cu valoarea
contributiei fiecaruia.
(2) Daca lucrarea a fost realizata cu rea-credinta, proprietarul terenului vecin poate
opta intre a cere ridicarea lucrarii de pe teren, cu obligarea autorului acesteia la plata
de daune-interese, daca este cazul, si a cere inscrierea in cartea funciara a unui drept
de coproprietate al vecinilor. La stabilirea cotelor-parti se va tine seama de valoarea
terenului proprietarului vecin si de jumatate din valoarea contributiei autorului lucrarii.
(3) In caz de neintelegere intre parti, instanta de judecata va stabili valoarea
contributiei fiecareia la imobilul rezultat, respectiv a cotelor-parti din dreptul de
proprietate.
Lucrarile provizorii Art. 588 Cand lucrarea are caracter provizoriu, in absenta unei intelegeri
contrare, autorul ei va fi obligat sa o desfiinteze, cu respectarea dispozitiilor legale in
materie, si, daca este de rea-credinta, sa plateasca despagubiri pentru prejudiciile
cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosinta.
Inscrierea dreptului
de proprietate in cartea funciara
Art. 589 Ori de cate ori dobandirea dreptului de proprietate, exclusiva sau pe
cote-parti, este conditionata, potrivit reglementarilor din prezenta sectiune, de
inscrierea in cartea funciara, inscrierea se face in temeiul conventiei partilor, incheiata
in forma autentica, sau, dupa caz, al hotararii judecatoresti.
Dreptul autorului lucrarii
la ridicarea materialelor
Art. 590 (1) Pana la data incheierii conventiei sau a introducerii actiunii de catre
cel indreptatit la inscrierea in cartea funciara, autorul lucrarii isi poate ridica
materialele.
(2) Daca lucrarea a fost efectuata cu rea-credinta, autorul acesteia va putea fi
obligat, daca este cazul, la plata de daune-interese.
Regulile privind exercitarea
dreptului autorului
lucrarii la indemnizatie
Art. 591 (1) Prescriptia dreptului la actiune al autorului lucrarii privind plata
indemnizatiei nu curge cat timp el este lasat de proprietar sa detina imobilul.
(2) Autorul lucrarii de buna-credinta are un drept de ipoteca legala asupra imobilului
pentru plata indemnizatiei si poate cere inscrierea dreptului de ipoteca in baza
conventiei incheiate in forma autentica sau a unei hotarari judecatoresti, potrivit
dispozitiilor art. 589.
Regulile privind obligarea
autorului lucrarii
la cumpararea imobilului
Art. 592 (1) Ori de cate ori proprietarul opteaza pentru obligarea autorului
lucrarii la cumpararea imobilului, in absenta intelegerii partilor, proprietarul poate cere
instantei judecatoresti stabilirea pretului si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc
de contract de vanzare-cumparare.
(2) Proprietarul initial al imobilului are un drept de ipoteca legala asupra acestuia
pentru plata pretului de catre autorul lucrarii.
Pasivitatea proprietarului
pe durata realizarii lucrarii
Art. 593 Autorul de rea-credinta al lucrarii nu poate sa opuna proprietarului
terenului pasivitatea pe care ar fi vadit-o pe durata realizarii lucrarii.
Autorul lucrarii
care foloseste materialele altuia
Art. 594 Daca nu sunt indeplinite conditiile legale pentru dobandirea bunurilor
mobile prin posesia de buna-credinta, cel care realizeaza o lucrare asupra imobilului
altuia folosind materialele unui tert este obligat la plata contravalorii materialelor,
precum si la repararea, in conditiile legii, a oricaror alte prejudicii cauzate.
Stabilirea indemnizatiei
sau a despagubirii
Art. 595 Ori de cate ori, in aplicarea unei dispozitii din prezenta sectiune, instanta
este investita sa stabileasca intinderea indemnizatiei sau a despagubirii, ea va tine
seama de valoarea de circulatie a bunului calculata la data hotararii judecatoresti.
Cazurile speciale de accesiune Art. 596 (1) Titularul dreptului de superficie ori al altui drept real asupra
imobilului altuia care ii permite sa dobandeasca proprietatea asupra lucrarii realizate
asupra acelui imobil va avea, in caz de accesiune, in mod corespunzator, drepturile
si obligatiile reglementate pentru proprietarul imobilului, daca nu s-a prevazut altfel in
momentul constituirii dreptului real.
(2) Dispozitiile art. 582 si art. 587 alin. (2) se aplica, in mod corespunzator, si
lucrarilor autonome cu caracter durabil efectuate de titularul unui drept real asupra
imobilului altuia care nu ii permite sa dobandeasca proprietatea asupra lucrarii
realizate asupra acelui imobil.
(3) Pentru lucrarile adaugate efectuate de titularul unui drept real asupra imobilului
altuia care nu ii permite sa dobandeasca proprietatea lucrarii realizate asupra acelui
imobil se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 716, in lipsa unei prevederi
contrare.
Lucrarile efectuate
de un detentor precar
Art. 597 Lucrarile facute de un detentor precar sunt supuse, in mod
corespunzator, regulilor aplicabile autorului de rea-credinta.
Sectiunea 4 - Accesiunea mobiliara
Accesiunea mobiliara Art. 598 (1) Bunul mobil produs cu materialele altuia apartine celui care l-a
confectionat sau, dupa caz, proprietarului materialelor, in functie de raportul dintre
manopera si valoarea materialelor, determinat la data confectionarii bunului.
(2) Proprietarul bunului datoreaza despagubiri egale cu valoarea manoperei sau,
dupa caz, cu valoarea materialelor.
Raportul dintre valoarea
manoperei si valoarea materialelor
Art. 599 In toate cazurile in care valoarea materialelor este egala cu manopera
sau exista o diferenta nesemnificativa, proprietatea asupra bunului este comuna si
se exercita in conditiile sectiunii a 2-a a cap. IV din prezentul titlu.
Unirea a doua bunuri mobile Art. 600 In cazul in care se unesc doua bunuri mobile avand proprietari diferiti,
fiecare poate pretinde separarea bunurilor daca prin aceasta celalalt proprietar nu ar
suferi un prejudiciu mai mare de o zecime din valoarea bunului sau.
Regulile aplicabile
in cazul imposibilitatii
de separare a bunurilor unite
Art. 601 Daca nu se poate obtine separarea bunurilor mobile unite sunt
aplicabile, in mod corespunzator, dispozitiile art. 598 si 599.
Capitolul III - Limitele juridice ale dreptului de proprietate privata
Sectiunea 1 - Limite legale
§1. Dispozitii comune
Interesul public si interesul privat Art. 602 (1) Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie in interes
public, fie in interes privat.
(2) Limitele legale in interes privat pot fi modificate ori desfiintate temporar prin
acordul partilor. Pentru opozabilitate fata de terti este necesara indeplinirea
formalitatilor de publicitate prevazute de lege.
Regulile privind protectia
mediului si buna vecinatate
Art. 603 Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia
mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini
care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
§2. Folosirea apelor
Regulile privind curgerea
fireasca a apelor
Art. 604 (1) Proprietarul fondului inferior nu poate impiedica in niciun fel
curgerea fireasca a apelor provenite de pe fondul superior.
(2) Daca aceasta curgere cauzeaza prejudicii fondului inferior, proprietarul acestuia
poate cere autorizarea justitiei spre a face pe fondul sau lucrarile necesare schimbarii
directiei apelor, suportand toate cheltuielile ocazionate.
(3) La randul sau, proprietarul fondului superior este obligat sa nu efectueze nicio
lucrare de natura sa agraveze situatia fondului inferior.
Regulile privind curgerea
provocata a apelor
Art. 605 (1) Proprietarul fondului inferior nu poate impiedica nici curgerea
provocata de proprietarul fondului superior sau de alte persoane, asa cum este cazul
apelor care tasnesc pe acest din urma fond datorita unor lucrari subterane intreprinse
de proprietarul acestuia, al apelor provenite din secarea terenurilor mlastinoase, al
apelor folosite intr-un scop casnic, agricol sau industrial, insa numai daca aceasta
curgere preceda varsarea intr-un curs de apa sau intr-un sant.
(2) In acest caz, proprietarul fondului superior este obligat sa aleaga calea si
mijloacele de scurgere de natura sa aduca prejudicii minime fondului inferior,
ramanand dator la plata unei despagubiri juste si prealabile catre proprietarul acestui
din urma fond.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica atunci cand pe fondul inferior se afla
o constructie, impreuna cu gradina si curtea aferenta, sau un cimitir.
Cheltuielile referitoare la irigatii Art. 606 (1) Proprietarul care vrea sa foloseasca pentru irigarea terenului sau
apele naturale si artificiale de care poate dispune in mod efectiv are dreptul ca, pe
cheltuiala sa exclusiva, sa faca pe terenul riveranului opus lucrarile necesare pentru
captarea apei.
(2) Dispozitiile art. 605 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator.
Obligatia proprietarului
caruia ii prisoseste apa
Art. 607 (1) Proprietarul caruia ii prisoseste apa pentru necesitatile curente
este obligat ca, in schimbul unei juste si prealabile compensatii, sa ofere acest surplus
pentru proprietarul care nu si-ar putea procura apa necesara pentru fondul sau decat
cu o cheltuiala excesiva.
(2) Proprietarul nu poate fi scutit de obligatia prevazuta la alin. (1) pretinzand ca
ar putea acorda surplusului de apa o alta destinatie decat satisfacerea necesitatilor
curente. El poate insa cere despagubiri suplimentare proprietarului aflat in nevoie, cu
conditia de a dovedi existenta reala a destinatiei pretinse.
Intrebuintarea izvoarelor Art. 608 (1) Proprietarul poate acorda orice intrebuintare izvorului ce ar exista
pe fondul sau, sub rezerva de a nu aduce atingere drepturilor dobandite de
proprietarul fondului inferior.
(2) Proprietarul fondului pe care se afla izvorul nu poate sa ii schimbe cursul daca
prin aceasta schimbare ar lipsi locuitorii unei localitati de apa necesara pentru
satisfacerea nevoilor curente.
Despagubirile datorate
proprietarului fondului
pe care se afla izvorul
Art. 609 (1) Proprietarul fondului pe care se afla izvorul poate cere repararea
prejudiciilor cauzate de persoana care, prin lucrarile efectuate, a secat, a micsorat ori
a alterat apele sale.
(2) Daca starea de fapt o permite, proprietarul fondului poate pretinde restabilirea
situatiei anterioare atunci cand apa era indispensabila pentru exploatarea fondului sau.
(3) In cazul in care izvorul se intinde pe doua fonduri invecinate, dispozitiile alin. (1)
si (2) se aplica in mod corespunzator, tinand seama de intinderea izvorului pe fiecare
fond.
Regulile speciale
privind folosirea apelor
Art. 610 Dispozitiile prezentului paragraf se completeaza cu reglementarile
speciale in materia regimului apelor.
§3. Picatura stresinii
Picatura stresinii Art. 611 Proprietarul este obligat sa isi faca streasina casei sale astfel incat
apele provenind de la ploi sa nu se scurga pe fondul proprietarului vecin.
§4. Distanta si lucrarile intermediare cerute pentru anumite constructii, lucrari si plantatii
Distanta minima in constructii Art. 612 Orice constructii, lucrari sau plantatii se pot face de catre proprietarul
fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 de cm fata de linia de hotar,
daca nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel incat sa
nu se aduca atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanta
minima se poate face prin acordul partilor exprimat printr-un inscris autentic.
Distanta minima pentru arbori Art. 613 (1) In lipsa unor dispozitii cuprinse in lege, regulamentul de urbanism
sau a obiceiului locului, arborii trebuie saditi la o distanta de cel putin 2 metri de linia
de hotar, cu exceptia acelora mai mici de 2 metri, a plantatiilor si a gardurilor vii.
(2) In caz de nerespectare a distantei, proprietarul vecin este indreptatit sa ceara
scoaterea ori, dupa caz, taierea, la inaltimea cuvenita, a arborilor, plantatiilor ori a
gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.
(3) Proprietarul fondului peste care se intind radacinile sau ramurile arborilor
apartinand proprietarului vecin are dreptul de a le taia, precum si dreptul de a pastra
fructele cazute in mod natural pe fondul sau.
§5. Vederea asupra proprietatii vecinului
Fereastra sau deschiderea
in zidul comun
Art. 614 Nu este permis sa se faca fereastra sau deschidere in zidul comun
decat cu acordul proprietarilor.
Distanta minima
pentru fereastra de vedere
Art. 615 (1) Este obligatorie pastrarea unei distante de cel putin 2 metri intre
fondul, ingradit sau neingradit, apartinand proprietarului vecin si fereastra pentru
vedere, balconul ori alte asemenea lucrari ce ar fi orientate catre acest fond.
(2) Fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrari neparalele cu linia
de hotar spre fondul invecinat sunt interzise la o distanta mai mica de un metru.
(3) Distanta se calculeaza de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent
pe fata zidului in care s-a deschis vederea sau, dupa caz, pe linia exterioara a
balconului, pana la linia de hotar. Distanta, si in cazul lucrarilor neparalele, se masoara
tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrarii de linia de hotar si pana la
aceasta linie.
Fereastra de lumina Art. 616 Dispozitiile art. 615 nu exclud dreptul proprietarului de a-si deschide,
fara limita de distanta, ferestre de lumina daca sunt astfel construite incat sa impiedice
vederea spre fondul invecinat.
§6. Dreptul de trecere
Dreptul de trecere Art. 617 (1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are
dreptul sa i sa permita trecerea pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului
propriu.
(2) Trecerea trebuie sa se faca in conditii de natura sa aduca o minima stanjenire
exercitarii dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publica; in
cazul in care mai multe fonduri vecine au acces la calea publica, trecerea se va face
pe fondul caruia i s-ar aduce cele mai putine prejudicii.
(3) Dreptul de trecere este imprescriptibil. El se stinge in momentul in care fondul
dominant dobandeste un alt acces la calea publica.
Exercitarea dreptului
de trecere in situatii speciale
Art. 618 (1) Daca lipsa accesului provine din vanzare, schimb, partaj sau
dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi ceruta decat celor care au dobandit
partea de teren pe care se facea anterior trecerea.
(2) Cand lipsa accesului este imputabila proprietarului care pretinde trecerea,
aceasta poate fi stabilita numai cu consimtamantul proprietarului fondului care are
acces la calea publica si cu plata dublului despagubirii.
Intinderea si modul
de stabilire a dreptului de trecere
Art. 619 Intinderea si modul de exercitare a dreptului de trecere sunt
determinate prin intelegerea partilor, prin hotarare judecatoreasca sau printr-o
folosinta continua pe timp de 10 ani.
Prescriptia actiunii in despagubire
si restituirea despagubirii incasate
Art. 620 (1) Termenul de prescriptie pentru dreptul la actiunea in despagubire
pe care o are proprietarul fondului aservit impotriva proprietarului fondului dominant
incepe sa curga din momentul stabilirii dreptului de trecere.
(2) In cazul in care inceteaza dreptul de trecere, proprietarul fondului aservit este
dator sa restituie despagubirea incasata, cu deducerea pagubei suferite in raport cu
durata efectiva a dreptului de trecere.
§7. Alte limite legale
Dreptul de trecere pentru utilitati Art. 621 (1) Proprietarul este obligat sa permita trecerea prin fondul sau a
retelelor edilitare ce deservesc fonduri invecinate sau din aceeasi zona, de natura
conductelor de apa, gaz sau altele asemenea, a canalelor si a cablurilor electrice,
subterane ori aeriene, dupa caz, precum si a oricaror alte instalatii sau materiale cu
acelasi scop.
(2) Aceasta obligatie subzista numai pentru situatia in care trecerea prin alta parte
ar fi imposibila, periculoasa sau foarte costisitoare.
(3) In toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despagubiri juste. Daca
este vorba despre utilitati noi, despagubirea trebuie sa fie si prealabila.
(4) Cladirile, curtile si gradinile acestora sunt exceptate de la acest drept de
trecere, daca ea are ca obiect conducte si canale subterane, in cazul in care acestea
sunt utilitati noi.
Dreptul de trecere pentru
efectuarea unor lucrari
Art. 622 (1) De asemenea, proprietarul este obligat sa permita folosirea fondului
sau pentru efectuarea unor lucrari necesare fondului invecinat, precum si accesul
vecinului pe terenul sau pentru taierea crengilor si culegerea fructelor, in schimbul
unei despagubiri, daca este cazul.
(2) Dispozitiile art. 621 alin. (2) sunt aplicabile.
Dreptul de trecere pentru
reintrarea in posesie
Art. 623 (1) Proprietarul unui fond nu poate impiedica accesul altuia pentru a
redobandi posesia unui bun al sau, ajuns intamplator pe fondul respectiv, daca a fost
instiintat in prealabil.
(2) In toate cazurile, proprietarul fondului are dreptul la o justa despagubire pentru
prejudiciile ocazionate de reintrarea in posesie, precum si pentru cele pe care bunul
le-a cauzat fondului.
Starea de necesitate Art. 624 (1) In cazul in care o persoana a folosit sau a distrus un bun al altuia
pentru a se apara pe sine ori pe altul de un pericol iminent, proprietarul bunului are
dreptul sa ceara o despagubire echitabila numai de la cel care a fost salvat.
(2) Nu poate pretinde nicio despagubire proprietarul care a provocat sau a favorizat
aparitia pericolului.
Reguli speciale Art. 625 Ingradirile cuprinse in prezenta sectiune se completeaza cu dispozitiile
legilor speciale privind regimul juridic al anumitor bunuri, cum ar fi terenurile si
constructiile de orice fel, padurile, bunurile din patrimoniul national-cultural, bunurile
sacre ale cultelor religioase, precum si altele asemenea.
Sectiunea 2 - Limite conventionale
Limitarea dreptului de proprietate
prin acte juridice
Art. 626 Proprietarul poate sa consimta la limitarea dreptului sau prin acte
juridice, daca nu incalca ordinea publica si bunele moravuri.
Clauza de inalienabilitate.
Conditii. Domeniu de aplicare
Art. 627 (1) Prin conventie sau testament se poate interzice instrainarea unui
bun, insa numai pentru o durata de cel mult 49 de ani si daca exista un interes serios
si legitim. Termenul incepe sa curga de la data dobandirii bunului.
(2) Dobanditorul poate fi autorizat de catre instanta sa dispuna de bun daca
interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a disparut sau daca un
interes superior o impune.
(3) Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate intr-un contract atrage nulitatea
intregului contract daca a fost determinanta la incheierea acestuia. In contractele cu
titlu oneros, caracterul determinant se prezuma, pana la proba contrara.
(4) Clauza de inalienabilitate este subinteleasa in conventiile din care se naste
obligatia de a transmite in viitor proprietatea catre o persoana determinata sau
determinabila.
(5) Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprita prin stipularea
inalienabilitatii.
Conditii de opozabilitate Art. 628 (1) Clauza de inalienabilitate nu poate fi invocata impotriva
dobanditorilor bunului sau a creditorilor proprietarului care s-a obligat sa nu instraineze
decat daca este valabila si indeplineste conditiile de opozabilitate.
(2) Pentru opozabilitate, clauza de inalienabilitate trebuie sa fie supusa
formalitatilor de publicitate prevazute de lege, daca este cazul.
(3) In cazul bunurilor mobile, sunt aplicabile, in mod corespunzator, regulile
prevazute pentru dobandirea proprietatii prin posesia de buna-credinta.
(4) In cazul in care clauza de inalienabilitate a fost prevazuta intr-un contract cu
titlu gratuit, ea este opozabila si creditorilor anteriori ai dobanditorului.
(5) Neindeplinirea conditiilor de opozabilitate nu il lipseste pe beneficiarul clauzei
de inalienabilitate de dreptul de a pretinde daune-interese proprietarului care nu se
conformeaza acestei obligatii.
Sanctiunile pentru nerespectarea
clauzei de inalienabilitate
Art. 629 (1) Instrainatorul poate sa ceara rezolutiunea contractului in cazul
incalcarii clauzei de inalienabilitate de catre dobanditor.
(2) Atat instrainatorul, cat si tertul, daca inalienabilitatea s-a stipulat in favoarea
acestuia, pot sa ceara anularea actului de instrainare subsecvent incheiat cu
nerespectarea clauzei.
(3) Nu pot fi supuse urmaririi bunurile pentru care s-a stipulat inalienabilitatea, cat
timp clauza produce efecte, daca prin lege nu se prevede altfel.
Sectiunea 3 - Limite judiciare
Depasirea inconvenientelor
normale ale vecinatatii
Art. 630 (1) Daca proprietarul cauzeaza, prin exercitarea dreptului sau,
inconveniente mai mari decat cele normale in relatiile de vecinatate, instanta de
judecata poate, din considerente de echitate, sa il oblige la despagubiri in folosul celui
vatamat, precum si la restabilirea situatiei anterioare atunci cand acest lucru este posibil.
(2) In cazul in care prejudiciul cauzat ar fi minor in raport cu necesitatea sau
utilitatea desfasurarii activitatii prejudiciabile de catre proprietar, instanta va putea
incuviinta desfasurarea acelei activitati. Cel prejudiciat va avea insa dreptul la
despagubiri.
(3) Daca prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanta poate sa incuviinteze,
pe cale de ordonanta presedintiala, masurile necesare pentru prevenirea pagubei.
Capitolul IV - Proprietatea comuna
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Notiune Art. 631 Dispozitiile prezentului capitol se aplica ori de cate ori, in temeiul unui
act juridic sau al altui mod de dobandire prevazut de lege, dreptul de proprietate
privata are 2 sau mai multi titulari.
Formele proprietatii comune Art. 632 (1) Formele proprietatii comune sunt urmatoarele:
a) proprietatea pe cote-parti (coproprietatea);
b) proprietatea in devalmasie (devalmasia).
(2) Coproprietatea poate fi obisnuita sau fortata.
(3) Coproprietatea fortata nu poate inceta prin partaj judiciar.
Prezumtia de coproprietate Art. 633 Daca bunul este stapanit in comun, coproprietatea se prezuma, pana
la proba contrara.
Sectiunea 2 - Coproprietatea obisnuita
Intinderea cotelor-parti Art. 634 (1) Fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-parti din
dreptul de proprietate si poate dispune in mod liber de aceasta in lipsa de stipulatie
contrara.
(2) Cotele-parti sunt prezumate a fi egale, pana la proba contrara. Daca bunul a
fost dobandit prin act juridic, proba contrara nu se va putea face decat prin inscrisuri.
Repartizarea beneficiilor
si a sarcinilor intre coproprietari
Art. 635 Coproprietarii vor imparti beneficiile si vor suporta sarcinile
coproprietatii, proportional cu cota lor parte din drept.
Exercitarea in comun
a dreptului de folosinta
Art. 636 (1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun in masura
in care nu schimba destinatia si nu aduce atingere drepturilor celorlalti coproprietari.
(2) Cel care, impotriva vointei celorlalti proprietari, exercita in mod exclusiv
folosinta bunului comun poate fi obligat la despagubiri.
Fructele bunului comun Art. 637 Fructele produse de bunul comun se cuvin tuturor coproprietarilor,
proportional cu cota lor parte din drept.
Dreptul la restituirea cheltuielilor Art. 638 (1) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau
culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de catre coproprietari, in
proportie cu cotele lor parti.
(2) Fructele naturale sau fructele industriale ale bunului comun insusite de un
coproprietar fac parte din masa partajabila cat timp ele nu au fost consumate ori
instrainate sau nu au pierit si pot fi identificate distinct. In caz contrar, coproprietarul
interesat are dreptul la despagubiri, cu exceptia cazului in care fructele au pierit in mod
fortuit. Dreptul la actiunea in despagubiri este supus prescriptiei, potrivit dreptului comun.
(3) Dreptul de a reclama fructele civile ale bunului comun insusite de un
coproprietar este supus prescriptiei, potrivit dreptului comun.
Modul de folosire a bunului comun Art. 639 Modul de folosire a bunului comun se stabileste prin acordul
coproprietarilor, iar in caz de neintelegere, prin hotarare judecatoreasca.
Actele de conservare Art. 640 Fiecare coproprietar poate sa faca acte de conservare cu privire la
bunul comun fara acordul celorlalti coproprietari.
Actele de administrare
si de dispozitie
Art. 641 (1) Actele de administrare, precum incheierea sau denuntarea unor
contracte de locatiune, cesiunile de venituri imobiliare si altele asemenea, cu privire
la bunul comun pot fi facute numai cu acordul coproprietarilor ce detin majoritatea
cotelor-parti.
(2) Actele de administrare care limiteaza in mod substantial posibilitatea unui
coproprietar de a folosi bunul comun in raport cu cota sa parte ori care impun acestuia
o sarcina excesiva prin raportare la cota sa parte sau la cheltuielile suportate de catre
ceilalti coproprietari nu vor putea fi efectuate decat cu acordul acestuia.
(3) Coproprietarul sau coproprietarii interesati pot cere instantei sa suplineasca
acordul coproprietarului aflat in imposibilitate de a-si exprima vointa sau care se opune
in mod abuziv la efectuarea unui act de administrare indispensabil mentinerii utilitatii
sau valorii bunului.
(4) Orice acte juridice de dispozitie cu privire la bunul comun, actele de folosinta
cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare si locatiunile incheiate pe termen mai
mare de 3 ani, precum si actele care urmaresc exclusiv infrumusetarea bunului nu se
pot incheia decat cu acordul tuturor coproprietarilor. Orice act juridic cu titlu gratuit va
fi considerat act de dispozitie.
Sanctiunile Art. 642 (1) Actele juridice facute cu nerespectarea regulilor prevazute la
art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimtit, expres ori tacit, la
incheierea actului.
(2) Coproprietarului vatamat i se recunoaste dreptul ca, inainte de partaj, sa
exercite actiunile posesorii impotriva tertului care ar fi intrat in posesia bunului comun
in urma incheierii actului. In acest caz, restituirea posesiei bunului se va face in folosul
tuturor coproprietarilor, cu daune-interese, daca este cazul, in sarcina celor care au
participat la incheierea actului.
Actiunile in justitie Art. 643 (1) Fiecare coproprietar poate sta singur in justitie, indiferent de
calitatea procesuala, in orice actiune privitoare la coproprietate, inclusiv in cazul
actiunii in revendicare.
(2) Hotararile judecatoresti pronuntate in folosul coproprietatii profita tuturor
coproprietarilor. Hotararile judecatoresti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile
celorlalti coproprietari.
(3) Cand actiunea nu este introdusa de toti coproprietarii, paratul poate cere
instantei de judecata introducerea in cauza a celorlalti coproprietari in calitate de
reclamanti, in termenul si conditiile prevazute in Codul de procedura civila pentru
chemarea in judecata a altor persoane.
Contractele de administrare
a coproprietatii
Art. 644 (1) Se poate deroga de la dispozitiile art. 635, 636, 641 si art. 642
alin. (1) printr-un contract de administrare a coproprietatii incheiat cu acordul tuturor
coproprietarilor.
(2) In cazul in care oricare dintre coproprietari denunta contractul de administrare,
acesta isi inceteaza existenta, ramanand aplicabile regulile din prezenta sectiune.
(3) In cazul in care, printre bunurile aflate in coproprietate, se afla si bunuri imobile,
contractele de administrare a coproprietatii si declaratiile de denuntare a acestora vor
fi notate in cartea funciara, la cererea oricaruia dintre coproprietari.
Regulile aplicabile in cazul
cotitularilor altor drepturi reale
Art. 645 Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si in
cazul exercitarii impreuna, de catre doua sau mai multe persoane, a unui alt drept
real principal.
Sectiunea 3 - Coproprietatea fortata
§1. Dispozitii comune
Cazurile de coproprietate fortata Art. 646 Se afla in coproprietate fortata:
1. bunurile prevazute la art. 649, 660, 687 si 1.141;
2. bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine,
situate pe linia de hotar intre acestea, cum ar fi potecile, fantanile, drumurile si
izvoarele;
3. bunurile comune afectate utilizarii a doua sau a mai multor fonduri, cum ar fi o
centrala termica sau alte instalatii care deservesc doua sau mai multe cladiri, un drum
comun intr-un cartier de locuinte sau alte asemenea bunuri;
4. orice alt bun comun prevazut de lege.
Regimul juridic general Art. 647 (1) Fiecare coproprietar poate exercita folosinta bunului comun, cu
conditia sa respecte destinatia acestuia si sa permita exercitarea folosintei de catre
ceilalti coproprietari.
(2) Cand bunul comun are caracter accesoriu in raport cu un bun principal, fiecare
coproprietar poate sa dispuna cu privire la cota sa parte din dreptul de proprietate
asupra bunului comun numai odata cu exercitarea dreptului de dispozitie asupra
bunului principal.
(3) Cheltuielile pentru intretinerea si conservarea bunului comun se suporta in mod
proportional cu cota-parte din drept a fiecarui coproprietar. Cand bunul comun are
caracter accesoriu, in absenta unei conventii contrare, cota-parte din drept a fiecarui
coproprietar se stabileste in functie de intinderea bunului principal.
§2. Coproprietatea asupra partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente
I. Partile comune
Notiune Art. 648 (1) Daca intr-o cladire sau intr-un ansamblu rezidential exista spatii cu
destinatie de locuinta sau cu alta destinatie avand proprietari diferiti, partile din cladire
care, fiind destinate intrebuintarii spatiilor respective, nu pot fi folosite decat in comun
sunt obiectul unui drept de coproprietate fortata.
(2) Partile comune sunt bunuri accesorii in raport cu spatiile locative, care
constituie bunurile principale in sensul art. 546.
Partile comune Art. 649 (1) Sunt considerate parti comune, in masura in care prin lege ori prin
act juridic nu se prevede altfel:
a) terenul pe care se afla cladirea, compus atat din suprafata construita, cat si din
cea neconstruita necesara, potrivit naturii sau destinatiei constructiei, pentru a asigura
exploatarea normala a acesteia; pentru eventuala suprafata excedentara proprietarii
sunt titularii unei coproprietati obisnuite;
b) fundatia, curtea interioara, structura, structura de rezistenta, peretii perimetrali
si despartitori dintre proprietati si/sau spatiile comune, acoperisul, terasele, scarile si
casa scarilor, holurile, pivnitele si subsolurile necompartimentate, rezervoarele de
apa, centralele termice proprii si ascensoarele;
c) instalatiile de apa si canalizare, electrice, de telecomunicatii, de incalzire si de
gaze de la bransament/racord pana la punctul de distributie catre partile aflate in
proprietate exclusiva, canalele pluviale, paratrasnetele, antenele colective, precum si
alte asemenea parti;
d) alte bunuri care, potrivit legii sau vointei partilor, sunt in folosinta comuna.
(2) Cosurile de fum si de aerisire, precum si spatiile pentru spalatorii si uscatorii
sunt considerate parti comune exclusiv pentru coproprietarii care utilizeaza aceste
utilitati in conformitate cu proiectul cladirii.
Atribuirea in folosinta
exclusiva a partilor comune
Art. 650 (1) Partile comune pot fi atribuite coproprietarilor in folosinta exclusiva
numai daca prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalti coproprietari.
(2) Decizia de atribuire in folosinta exclusiva trebuie adoptata cu o majoritate de
doua treimi din numarul coproprietarilor si al cotelor-parti. In cladirile unde sunt
constituite asociatii de proprietari, decizia se adopta de catre adunarea generala, cu
aceeasi majoritate.
Actele juridice privind cotele-parti Art. 651 Cota-parte din dreptul de proprietate asupra partilor comune are
caracter accesoriu in raport cu dreptul de proprietate asupra spatiului din cladire care
constituie bunul principal; instrainarea sau ipotecarea cotei-parti nu se va putea face
decat odata cu dreptul asupra spatiului care constituie bunul principal.
Stabilirea cotelor-parti Art. 652 In lipsa unei stipulatii contrare existente in titlurile de proprietate,
cotele-parti se stabilesc prin raportarea suprafetei utile a fiecarui spatiu locativ la
totalul suprafetei utile a spatiilor locative din cladire.
II. Drepturile si obligatiile coproprietarilor
Exercitarea dreptului de folosinta Art. 653 Fiecare coproprietar poate folosi, in conditiile acordului de asociere,
atat spatiul care constituie bunul principal, cat si partile comune, fara a aduce atingere
drepturilor celorlalti proprietari si fara a schimba destinatia cladirii. In lipsa acordului
de asociere, dispozitiile art. 647 raman aplicabile.
Cheltuielile legate de intretinerea,
repararea si exploatarea partilor
comune
Art. 654 (1) In lipsa unor prevederi legale sau intelegeri contrare, fiecare
coproprietar suporta cheltuielile legate de intretinerea, repararea si exploatarea
partilor comune, in proportie cu cota sa parte.
(2) Cu toate acestea, cheltuielile legate de partile comune folosite exclusiv de catre
unii dintre coproprietari cad in sarcina acestora din urma.
Obligatia de conservare a cladirii Art. 655 Proprietarul este obligat sa asigure intretinerea spatiului care constituie
bunul principal, astfel incat cladirea sa se pastreze in stare buna.
Obligatia de a permite
accesul in spatiile care constituie
bunurile principale
Art. 656 (1) Coproprietarii sunt obligati sa permita accesul in spatiile care
constituie bunuri principale pentru efectuarea lucrarilor necesare conservarii cladirii si
intretinerii partilor comune.
(2) In aceasta situatie, pentru prejudiciile cauzate, ei vor fi despagubiti de catre
asociatia de proprietari sau, dupa caz, de catre proprietarul in interesul caruia au fost
efectuate lucrarile.
Regulile aplicabile in cazul
distrugerii cladirii
Art. 657 (1) In cazul in care cladirea a fost distrusa in intregime ori intr-o
proportie mai mare de jumatate din valoarea ei, orice coproprietar poate, in lipsa unei
intelegeri contrare, sa solicite vanzarea la licitatie publica a terenului si a materialelor
de constructie care au rezultat.
(2) In caz de distrugere a unei parti mai mici decat cea prevazuta la alin. (1),
coproprietarii vor contribui la refacerea partilor comune, proportional cu cotele-parti.
Daca unul sau mai multi coproprietari refuza sau nu pot sa participe la refacere, ei sunt
obligati sa cedeze celorlalti coproprietari cotele lor parti din dreptul de proprietate. Pretul
se stabileste de parti ori, in caz de neintelegere, de catre instanta judecatoreasca.
Incetarea destinatiei folosintei comune
Art. 658 (1) Incetarea destinatiei de folosinta comuna pentru partile comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotari cu acordul tuturor coproprietarilor.
(2) In cazul incetarii destinatiei de folosinta comuna in conditiile alin. (1), devin aplicabile dispozitiile privitoare la coproprietatea obisnuita.
(3) Imobilul, respectiv partea din imobil care rezulta din incetarea destinatiei folosintei comune se inscrie in mod corespunzator in cartea funciara pe baza documentatiei cadastrale intocmite in acest scop.
III. Asociatia de proprietari
Constituirea asociatiilor
de proprietari
Art. 659 In cazul cladirilor cu mai multe etaje ori apartamente sau in cazul
ansamblurilor rezidentiale formate din locuinte individuale, amplasate izolat, insiruit
sau cuplat, in care exista proprietati comune si proprietati individuale, se constituie
asociatia de proprietari, care se organizeaza si functioneaza in conditiile legii.
§3. Coproprietatea asupra despartiturilor comune
Prezumtia de coproprietate
asupra despartiturilor comune
Art. 660 (1) Zidul, santul, precum si orice alta despartitura intre doua fonduri
sunt prezumate a fi in proprietatea comuna a vecinilor, daca nu rezulta contrariul din
titlul de proprietate, dintr-un semn de necomunitate ori daca proprietatea comuna nu
a devenit proprietate exclusiva prin uzucapiune, in conditiile legii.
(2) Dispozitiile art. 651 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Semnele de necomunitate Art. 661 (1) Exista semn de necomunitate a zidului atunci cand culmea acestuia
este dreapta si perpendiculara spre un fond si inclinata spre celalalt fond. Zidul este
prezumat a fi in proprietatea exclusiva a proprietarului fondului catre care este
inclinata coama zidului.
(2) Exista semn de necomunitate a santului atunci cand pamantul este aruncat ori
inaltat exclusiv pe o parte a santului. ?antul este prezumat a fi in proprietatea
exclusiva a proprietarului fondului pe care este aruncat pamantul.
(3) Vor fi considerate semne de necomunitate orice alte semne care fac sa se
prezume ca zidul a fost construit exclusiv de unul dintre proprietari.
Obligatia de construire
a despartiturilor comune
Art. 662 (1) Oricare dintre vecini ii poate obliga pe proprietarii fondurilor
invecinate sa contribuie la construirea unei despartituri comune.
(2) In lipsa unor dispozitii legale, a regulilor de urbanism sau a obiceiului locului,
inaltimea zidului comun se stabileste de parti, dar fara a depasi 2 metri, socotindu-se
si coama zidului.
Cheltuielile de intretinere
si reparare a despartiturilor comune
Art. 663 (1) Coproprietarii sunt tinuti sa suporte cheltuielile ocazionate de
intretinerea si repararea despartiturii comune, proportional cu dreptul fiecaruia.
(2) Cu toate acestea, fiecare coproprietar poate sa nu participe la cheltuielile de
intretinere si reparare, renuntand la dreptul sau de proprietate asupra despartiturii
comune, dispozitiile in materie de carte funciara fiind aplicabile. Coproprietarul nu va
putea fi aparat de a participa la cheltuieli, in cazul in care are o constructie sprijinita de
zidul comun ori in cazul in care trage un alt folos din exploatarea despartiturii comune.
Constructiile si instalatiile
aflate in legatura cu zidul comun
Art. 664 (1) Oricare dintre coproprietari are dreptul sa sprijine constructii ori sa
instaleze grinzi in zidul comun cu obligatia de a lasa 6 centimetri spre celalalt
coproprietar si fara a afecta dreptul acestuia de a sprijini constructiile sale ori de a
instala propriile grinzi in zidul comun.
(2) Un coproprietar va avea dreptul de a scurta grinzile puse de vecinul sau pana
in jumatatea zidului, in cazul in care ar dori sa instaleze el insusi grinzi ori sa
construiasca un cos de fum in acelasi loc.
Inaltarea zidului comun Art. 665 (1) Oricare dintre coproprietari poate sa inalte zidul, cu indatorirea de
a suporta singur cheltuielile de inaltare peste limita zidului comun, precum si
cheltuielile de reparare a partii comune a zidului ca urmare a inaltarii acestuia.
(2) In cazul in care zidul nu poate rezista inaltarii, proprietarul care doreste sa faca
aceasta inaltare este dator sa reconstruiasca zidul in intregime luand din fondul sau
suprafata pentru a asigura grosimea necesara zidului nou-ridicat.
(3) Vecinul care nu a contribuit la inaltare poate dobandi coproprietatea, platind
jumatate din valoarea actualizata a materialelor si manoperei folosite, precum si, daca
este cazul, jumatate din valoarea terenului intrebuintat pentru ingrosarea zidului.
Dobandirea coproprietatii
asupra despartiturilor
Art. 666 Vecinul care nu a contribuit la realizarea despartiturii comune poate
dobandi un drept de coproprietate asupra despartiturii, platind jumatate din valoarea
actualizata a materialelor si manoperei folosite si, dupa caz, jumatate din valoarea
terenului pe care despartitura a fost construita. Dispozitiile in materie de carte funciara
raman aplicabile.
Sectiunea 4 - Proprietatea comuna in devalmasie
Proprietatea comuna in devalmasie Art. 667 Exista proprietate in devalmasie atunci cand, prin efectul legii sau in
temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate apartine concomitent mai multor
persoane fara ca vreuna dintre acestea sa fie titularul unei cote-parti determinate din
dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.
Regulile aplicabile
proprietatii devalmase
Art. 668 (1) Daca se naste prin efectul legii, proprietatea in devalmasie este
supusa dispozitiilor acelei legi care se completeaza, in mod corespunzator, cu cele
privind regimul comunitatii legale.
(2) In cazul in care izvorul proprietatii in devalmasie este un act juridic, dispozitiile
privitoare la regimul comunitatii legale se aplica in mod corespunzator.
Sectiunea 5 - Partajul
Imprescriptibilitatea actiunii
de partaj
Art. 669 Incetarea coproprietatii prin partaj poate fi ceruta oricand, afara de
cazul in care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotarare judecatoreasca.
Felurile partajului Art. 670 Partajul poate fi facut prin buna invoiala sau prin hotarare
judecatoreasca, in conditiile legii.
Imparteala partilor comune
ale cladirilor
Art. 671 (1) Partajul este inadmisibil in cazurile prevazute de sectiunile a 3-a
si a 4-a din prezentul capitol, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Cu toate acestea, partajul poate fi cerut in cazul partilor comune din cladirile cu
mai multe etaje sau apartamente atunci cand aceste parti inceteaza de a mai fi
destinate folosintei comune.
(3) In cazul proprietatii periodice si in celelalte cazuri de coproprietate fortata,
partajul este posibil numai prin buna invoiala.
Conventiile privitoare
la suspendarea partajului
Art. 672 Conventiile privind suspendarea partajului nu pot fi incheiate pentru o
perioada mai mare de 5 ani. In cazul imobilelor, conventiile trebuie incheiate in forma
autentica si supuse formalitatilor de publicitate prevazute de lege.
Suspendarea pronuntarii
partajului prin hotarare
judecatoreasca
Art. 673 Instanta sesizata cu cererea de partaj poate suspenda pronuntarea
partajului, pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor
celorlalti coproprietari. Daca pericolul acestor prejudicii este inlaturat inainte de
implinirea termenului, instanta, la cererea partii interesate, va reveni asupra masurii.
Conditiile speciale
privind capacitatea de exercitiu
Art. 674 Daca un coproprietar este lipsit de capacitate de exercitiu ori are
capacitate de exercitiu restransa, partajul va putea fi facut prin buna invoiala numai
cu autorizarea instantei de tutela, precum si, daca este cazul, a ocrotitorului legal.
Inadmisibilitatea partajului
in cazul uzucapiunii
Art. 675 Partajul poate fi cerut chiar atunci cand unul dintre coproprietari a
folosit exclusiv bunul, afara de cazul cand acesta l-a uzucapat, in conditiile legii.
Regulile privitoare
la modul de impartire
Art. 676 (1) Partajul bunurilor comune se va face in natura, proportional cu
cota-parte a fiecarui coproprietar.
(2) Daca bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil in natura, partajul se va
face in unul dintre urmatoarele moduri:
a) atribuirea intregului bun, in schimbul unei sulte, in favoarea unuia ori a mai
multor coproprietari, la cererea acestora;
b) vanzarea bunului in modul stabilit de coproprietari ori, in caz de neintelegere,
la licitatie publica, in conditiile legii, si distribuirea pretului catre coproprietari
proportional cu cota-parte a fiecaruia dintre ei.
Datoriile nascute in legatura
cu bunul comun
Art. 677 (1) Oricare dintre coproprietari poate cere stingerea datoriilor nascute
in legatura cu coproprietatea si care sunt scadente ori devin scadente in cursul anului
in care are loc partajul.
(2) Suma necesara pentru stingerea acestor obligatii va fi preluata, in lipsa unei
stipulatii contrare, din pretul vanzarii bunului comun cu ocazia partajului si va fi
suportata de catre coproprietari proportional cu cota-parte a fiecaruia.
Executarea silita privitoare
la bunul comun
Art. 678 (1) Creditorii unui coproprietar pot urmari silit cota lui parte din dreptul
asupra bunului comun sau pot cere instantei imparteala bunului, caz in care urmarirea
se va face asupra partii de bun sau, dupa caz, asupra sumei de bani cuvenite
debitorului.
(2) In cazul vanzarii silite a unei cote-parti din dreptul de proprietate asupra unui
bun, executorul judecatoresc ii va notifica pe ceilalti coproprietari cu cel putin doua
saptamani inainte de data stabilita pentru vanzare, instiintandu-i despre ziua, ora si
locul licitatiei. La pret egal, coproprietarii vor fi preferati la adjudecarea cotei-parti.
(3) Creditorii care au un drept de garantie asupra bunului comun ori cei a caror
creanta s-a nascut in legatura cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul
sa urmareasca silit bunul, in mainile oricui s-ar gasi, atat inainte, cat si dupa partaj.
(4) Conventiile de suspendare a impartelii pot fi opuse creditorilor numai daca,
inainte de nasterea creantelor, au dobandit data certa in cazul bunurilor mobile sau
au fost autentificate in cazul bunurilor imobile si s-au indeplinit formalitatile de
publicitate prevazute de lege, daca este cazul.
Drepturile creditorilor personali
ai coproprietarului
Art. 679 (1) Creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea,
sa intervina, pe cheltuiala lor, in partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor.
Ei nu pot insa sa atace un partaj efectuat, afara numai daca acesta s-a facut in lipsa
lor si fara sa se tina seama de opozitia pe care au facut-o, precum si in cazurile cand
partajul a fost simulat ori s-a facut astfel incat creditorii nu au putut sa intervina in
proces.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul creditorilor care au un drept de
garantie asupra bunului comun ori al celor a caror creanta s-a nascut in legatura cu
conservarea sau administrarea acestuia.
Efectele juridice ale partajului Art. 680 (1) Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau,
dupa caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu incepere de la data
stabilita in actul de partaj, dar nu mai devreme de data incheierii actului, in cazul
impartelii voluntare, sau, dupa caz, de la data ramanerii definitive a hotararii
judecatoresti.
(2) In cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai daca actul
de partaj incheiat in forma autentica sau hotararea judecatoreasca ramasa definitiva,
dupa caz, au fost inscrise in cartea funciara.
Opozabilitatea unor acte juridice Art. 681 Actele incheiate, in conditiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul
comun raman valabile si sunt opozabile celui caruia i-a fost atribuit bunul in urma
partajului.
Stramutarea garantiilor Art. 682 Garantiile constituite de un coproprietar asupra cotei sale parti se
stramuta de drept asupra bunului atribuit acestuia sau, dupa caz, a sumelor de bani
care i-au fost atribuite prin partaj.
Garantia pentru evictiune
si vicii ascunse
Art. 683 (1) Coproprietarii isi datoreaza, in limita cotelor-parti, garantie pentru
evictiune si vicii ascunse, dispozitiile legale privitoare la obligatia de garantie a
vanzatorului aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Fiecare este obligat sa il despagubeasca pe coproprietarul prejudiciat prin
efectul evictiunii sau al viciului ascuns. Daca unul dintre coproprietari este insolvabil,
partea datorata de acesta se va suporta, proportional, de catre ceilalti coproprietari,
inclusiv de coproprietarul prejudiciat.
(3) Coproprietarii nu datoreaza garantie daca prejudiciul este urmarea faptei
savarsite de un alt coproprietar sau daca au fost scutiti prin actul de partaj.
Desfiintarea partajului Art. 684 (1) Partajul prin buna invoiala poate fi desfiintat pentru aceleasi cauze
ca si contractele.
(2) Partajul facut fara participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate
absoluta.
(3) Partajul este insa valabil chiar daca nu cuprinde toate bunurile comune; pentru
bunurile omise se poate face oricand un partaj suplimentar.
Instrainarea bunurilor atribuite Art. 685 Nu poate invoca nulitatea relativa a partajului prin buna invoiala
coproprietarul care, cunoscand cauza de nulitate, instraineaza in tot sau in parte
bunurile atribuite.
Regulile aplicabile bunurilor aflate
in coproprietate si in devalmasie
Art. 686 Prevederile prezentei sectiuni sunt aplicabile bunurilor aflate in
coproprietate, indiferent de izvorul sau, precum si celor aflate in devalmasie.
Capitolul V - Proprietatea periodica
Proprietatea periodica Art. 687 Dispozitiile prezentului capitol se aplica, in absenta unei reglementari
speciale, ori de cate ori mai multe persoane exercita succesiv si repetitiv atributul
folosintei specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, in
intervale de timp determinate, egale sau inegale.
Temeiul proprietatii periodice Art. 688 Proprietatea periodica se naste in temeiul unui act juridic, dispozitiile
in materie de carte funciara aplicandu-se in mod corespunzator.
Valabilitatea actelor incheiate
de coproprietar
Art. 689 (1) In privinta intervalului de timp ce ii revine, orice coproprietar poate
incheia, in conditiile legii, acte precum inchirierea, vanzarea, ipotecarea si altele
asemenea.
(2) Actele de administrare sau de dispozitie privind cota-parte din dreptul de
proprietate aferenta unui alt interval de timp sunt inopozabile titularului cotei-parti
respective. Dispozitiile art. 642 alin. (2) si art. 643 se aplica in mod corespunzator.
(3) In raporturile cu tertii cocontractanti de buna-credinta, actele de administrare
sau de dispozitie mentionate la alin. (2) sunt anulabile.
Drepturile
si obligatiile coproprietarilor
Art. 690 (1) Fiecare coproprietar este obligat sa faca toate actele de
conservare, in asa fel incat sa nu impiedice ori sa nu ingreuneze exercitarea
drepturilor celorlalti coproprietari. Pentru reparatiile mari, coproprietarul care
avanseaza cheltuielile necesare are dreptul la despagubiri in raport cu valoarea
drepturilor celorlalti coproprietari.
(2) Actele prin care se consuma in tot sau in parte substanta bunului pot fi facute
numai cu acordul celorlalti coproprietari.
(3) La incetarea intervalului, coproprietarul este dator sa predea bunul
coproprietarului indreptatit sa il foloseasca in urmatorul interval.
(4) Coproprietarii pot incheia un contract de administrare, dispozitiile art. 644
alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator.
Obligatia de despagubire
si excluderea
Art. 691 (1) Nerespectarea obligatiilor prevazute in prezentul capitol atrage
plata de despagubiri.
(2) In cazul in care unul dintre coproprietari tulbura in mod grav exercitarea
proprietatii periodice, acesta va putea fi exclus, prin hotarare judecatoreasca, la
cererea coproprietarului vatamat.
(3) Excluderea va putea fi dispusa numai daca unul dintre ceilalti coproprietari sau
un tert cumpara cota-parte a celui exclus.
(4) In acest scop, se va pronunta, mai intai, o incheiere de admitere in principiu a
cererii de excludere, prin care se va stabili ca sunt indeplinite conditiile excluderii,
incheiere care va putea fi atacata cu recurs pe cale separata.
(5) Dupa ramanerea definitiva a incheierii de admitere in principiu, in absenta
intelegerii partilor, se va stabili pretul vanzarii silite pe baza de expertiza. Dupa
consemnarea pretului la institutia de credit stabilita de instanta, se va pronunta
hotararea care va tine loc de contract de vanzare-cumparare.
(6) Dupa ramanerea definitiva a acestei hotarari, dobanditorul isi va putea inscrie
dreptul in cartea funciara, iar transmitatorul va putea sa ridice suma consemnata la
institutia de credit stabilita de instanta.
Incetarea proprietatii periodice Art. 692 Proprietatea periodica inceteaza prin radiere din cartea funciara in
temeiul dobandirii de catre o singura persoana a tuturor cotelor-parti din dreptul de
proprietate periodica, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
Titlul III - Dezmembramintele dreptului de proprietate privata
Capitolul I - Superficia
Notiune Art. 693 (1) Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe
terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui teren, asupra caruia superficiarul
dobandeste un drept de folosinta.
(2) Dreptul de superficie se dobandeste in temeiul unui act juridic, precum si prin
uzucapiune sau prin alt mod prevazut de lege. Dispozitiile in materie de carte funciara
raman aplicabile.
(3) Superficia se poate inscrie si in temeiul unui act juridic prin care proprietarul
intregului fond a transmis exclusiv constructia ori a transmis terenul si constructia, in
mod separat, catre doua persoane, chiar daca nu s-a stipulat expres constituirea
superficiei.
(4) In situatia in care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate inscrie pe
baza renuntarii proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, in favoarea
constructorului. De asemenea, ea se poate inscrie in favoarea unui tert pe baza
cesiunii dreptului de a invoca accesiunea.
Durata dreptului de superficie Art. 694 Dreptul de superficie se poate constitui pe o durata de cel mult 99 de
ani. La implinirea termenului, dreptul de superficie poate fi reinnoit.
Intinderea si exercitarea dreptului
de superficie
Art. 695 (1) Dreptul de superficie se exercita in limitele si in conditiile actului
constitutiv. In lipsa unei stipulatii contrare, exercitarea dreptului de superficie este
delimitata de suprafata de teren pe care urmeaza sa se construiasca si de cea
necesara exploatarii constructiei sau, dupa caz, de suprafata de teren aferenta si de
cea necesara exploatarii constructiei edificate.
(2) In cazul prevazut la art. 693 alin. (3), in absenta unei stipulatii contrare, titularul
dreptului de superficie nu poate modifica structura constructiei. El o poate insa
demola, dar cu obligatia de a o reconstrui in forma initiala.
(3) In cazul in care superficiarul modifica structura constructiei, proprietarul
terenului poate sa ceara, in termen de 3 ani, incetarea dreptului de superficie sau
repunerea in situatia anterioara. In al doilea caz, curgerea termenului de prescriptie
de 3 ani este suspendata pana la expirarea duratei superficiei.
(4) Titularul poate dispune in mod liber de dreptul sau. Cat timp constructia exista,
dreptul de folosinta asupra terenului se poate instraina ori ipoteca numai odata cu
dreptul de proprietate asupra constructiei.
Actiunea confesorie de superficie Art. 696 (1) Actiunea confesorie de superficie poate fi intentata impotriva
oricarei persoane care impiedica exercitarea dreptului, chiar si a proprietarului
terenului.
(2) Dreptul la actiune este imprescriptibil.
Evaluarea prestatiei superficiarului Art. 697 (1) In cazul in care superficia s-a constituit cu titlu oneros, daca partile
nu au prevazut alte modalitati de plata a prestatiei de catre superficiar, titularul
dreptului de superficie datoreaza, sub forma de rate lunare, o suma egala cu chiria
stabilita pe piata libera, tinand seama de natura terenului, de destinatia constructiei
in cazul in care aceasta exista, de zona in care se afla terenul, precum si de orice alte
criterii de determinare a contravalorii folosintei.
(2) In caz de neintelegere intre parti, suma datorata proprietarului terenului va fi
stabilita pe cale judecatoreasca.
Cazurile de incetare a superficiei Art. 698 Dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciara, pentru
una dintre urmatoarele cauze:
a) la expirarea termenului;
b) prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi
persoane;
c) prin pieirea constructiei, daca exista stipulatie expresa in acest sens;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
Efectele incetarii superficiei
prin expirarea termenului
Art. 699 (1) In cazul prevazut la art. 698 lit. a), in absenta unei stipulatii contrare,
proprietarul terenului dobandeste dreptul de proprietate asupra constructiei edificate
de superficiar prin accesiune, cu obligatia de a plati valoarea de circulatie a acesteia
de la data expirarii termenului.
(2) Cand constructia nu exista in momentul constituirii dreptului de superficie, iar
valoarea acesteia este egala sau mai mare decat aceea a terenului, proprietarul
terenului poate cere obligarea constructorului sa cumpere terenul la valoarea de
circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca nu ar fi existat constructia. Constructorul
poate refuza sa cumpere terenul daca ridica, pe cheltuiala sa, constructia cladita pe
teren si repune terenul in situatia anterioara.
(3) In absenta unei intelegeri contrare incheiate cu proprietarul terenului,
dezmembramintele consimtite de superficiar se sting in momentul incetarii dreptului
de superficie. Ipotecile care greveaza dreptul de superficie se stramuta de drept
asupra sumei primite de la proprietarul terenului in cazul prevazut la alin. (1), se extind
de drept asupra terenului in cazul prevazut la alin. (2) teza I sau se stramuta de drept
asupra materialelor in cazul prevazut la alin. (2) teza a II-a.
(4) Ipotecile constituite cu privire la teren pe durata existentei superficiei nu se
extind cu privire la intregul imobil in momentul incetarii dreptului de superficie in cazul
prevazut la alin. (1). Ele se stramuta de drept asupra sumei de bani primite de
proprietarul terenului in cazul prevazut la alin. (2) teza I sau se extind de drept cu
privire la intregul teren in cazul prevazut la alin. (2) teza a II-a.
Efectele incetarii superficiei
prin consolidare
Art. 700 (1) In cazul in care dreptul de superficie s-a stins prin consolidare, in
absenta unei stipulatii contrare, dezmembramintele consimtite de superficiar se
mentin pe durata pentru care au fost constituite, dar nu mai tarziu de implinirea
termenului initial al superficiei.
(2) Ipotecile nascute pe durata existentei superficiei se mentin fiecare in functie de
obiectul asupra caruia s-au constituit.
Efectele incetarii superficiei
prin pieirea constructiei
Art. 701 (1) In cazul stingerii dreptului de superficie prin pieirea constructiei,
drepturile reale care greveaza dreptul de superficie se sting, daca legea nu prevede
altfel.
(2) Ipotecile nascute cu privire la nuda proprietate asupra terenului pe durata
existentei dreptului de superficie se mentin asupra dreptului de proprietate reintregit.
Alte dispozitii aplicabile Art. 702 Dispozitiile prezentului capitol sunt aplicabile si in cazul plantatiilor,
precum si al altor lucrari autonome cu caracter durabil.
Capitolul II - Uzufructul
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Notiune Art. 703 Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege
fructele acestuia, intocmai ca proprietarul, insa cu indatorirea de a-i conserva
substanta.
Constituirea uzufructului Art. 704 (1) Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte
moduri prevazute de lege, dispozitiile in materie de carte funciara fiind aplicabile.
(2) Uzufructul se poate constitui numai in favoarea unei persoane existente.
Actiunea confesorie de uzufruct Art. 705 Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica uzufructului in mod
corespunzator.
Obiectul uzufructului Art. 706 Pot fi date in uzufruct orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori
incorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate de fapt ori o cota-parte din
acestea.
Accesoriile bunurilor ce formeaza
obiectul uzufructului
Art. 707 Uzufructul poarta asupra tuturor accesoriilor bunului dat in uzufruct,
precum si asupra a tot ce se uneste sau se incorporeaza in acesta.
Durata uzufructului Art. 708 (1) Uzufructul in favoarea unei persoane fizice este cel mult viager.
(2) Uzufructul constituit in favoarea unei persoane juridice poate avea durata de
cel mult 30 de ani. Atunci cand este constituit cu depasirea acestui termen, uzufructul
se reduce de drept la 30 de ani.
(3) Daca nu s-a prevazut durata uzufructului, se prezuma ca este viager sau, dupa
caz, ca este constituit pe o durata de 30 de ani.
(4) Uzufructul constituit pana la data la care o alta persoana va ajunge la o anumita
varsta dureaza pana la acea data, chiar daca acea persoana ar muri inainte de
implinirea varstei stabilite.
Sectiunea 2 - Drepturile si obligatiile uzufructuarului si ale nudului proprietar
§1. Drepturile uzufructuarului si ale nudului proprietar
Drepturile uzufructuarului Art. 709 In lipsa de stipulatie contrara, uzufructuarul are folosinta exclusiva a
bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia.
Fructele naturale si industriale Art. 710 Fructele naturale si industriale percepute dupa constituirea uzufructului
apartin uzufructuarului, iar cele percepute dupa stingerea uzufructului revin nudului
proprietar, fara a putea pretinde unul altuia despagubiri pentru cheltuielile ocazionate
de producerea lor.
Fructele civile Art. 711 Fructele civile se cuvin uzufructuarului proportional cu durata
uzufructului, dreptul de a le pretinde dobandindu-se zi cu zi.
Cvasiuzufructul Art. 712 Daca uzufructul cuprinde, printre altele, si bunuri consumptibile, cum
ar fi bani, grane, bauturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, insa cu
obligatia de a restitui bunuri de aceeasi cantitate, calitate si valoare sau, la alegerea
proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului.
Uzufructul asupra bunurilor
neconsumptibile
Art. 713 (1) Daca uzufructul poarta asupra unor bunuri care, fara a fi
consumptibile, se uzeaza ca urmare a utilizarii lor, uzufructuarul are dreptul de a le
folosi ca un bun proprietar si potrivit destinatiei lor.
(2) In acest caz, el nu va fi obligat sa le restituie decat in starea in care se vor afla
la data stingerii uzufructului.
(3) Uzufructuarul poate sa dispuna, ca un bun proprietar, de bunurile care, fara a
fi consumptibile, se deterioreaza rapid prin utilizare. In acest caz, la sfarsitul
uzufructului, uzufructuarul va restitui valoarea pe care ar fi avut-o bunul la aceasta din
urma data.
Cesiunea uzufructului Art. 714 (1) In absenta unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda
dreptul sau unei alte persoane fara acordul nudului proprietar, dispozitiile in materie
de carte funciara fiind aplicabile.
(2) Uzufructuarul ramane dator exclusiv fata de nudul proprietar numai pentru
obligatiile nascute inainte de cesiune. Pana la notificarea cesiunii, uzufructuarul si
cesionarul raspund solidar pentru indeplinirea tuturor obligatiilor fata de nudul
proprietar.
(3) Dupa notificarea cesiunii, cesionarul este dator fata de nudul proprietar pentru
toate obligatiile nascute dupa notificarea cesiunii. In acest caz, uzufructuarului i se
aplica, in mod corespunzator, dispozitiile legale din materia fideiusiunii.
(4) Dupa cesiune, dreptul de uzufruct continua, dupa caz, pana la implinirea
termenului initial sau pana la decesul uzufructuarului initial.
Contractele de locatiune Art. 715 (1) Uzufructuarul are dreptul de a inchiria sau, dupa caz, de a arenda
bunul primit in uzufruct.
(2) Locatiunile de imobile incheiate de uzufructuar, inscrise in cartea funciara, sunt
opozabile proprietarului sau mostenitorilor acestuia, dupa stingerea uzufructului prin
decesul sau, dupa caz, incetarea existentei juridice a uzufructuarului, pana la
implinirea termenului lor, dar nu mai mult de 3 ani de la incetarea uzufructului.
(3) Reinnoirile de inchirieri de imobile sau de arendari facute de uzufructuar si
inscrise in cartea funciara inainte de expirarea contractelor initiale sunt opozabile
proprietarului si mostenitorilor sai pe o perioada de cel mult 6 luni ori, dupa caz, de
un an, daca la data stingerii uzufructului nu au fost puse in executare. In niciun caz,
locatiunile nu pot dura mai mult de 3 ani de la data stingerii uzufructului.
(4) In cazul in care uzufructul s-a stins prin expirarea termenului, locatiunile
inceteaza, in toate cazurile, odata cu stingerea uzufructului.
Lucrarile si imbunatatirile Art. 716 (1) La incetarea uzufructului, uzufructuarul nu poate pretinde vreo
despagubire pentru lucrarile adaugate unui bun imobil, cu exceptia celor necesare,
sau pentru imbunatatirile aduse unui bun mobil, chiar atunci cand prin acestea s-a
sporit valoarea bunului.
(2) Daca lucrarile sau imbunatatirile au fost facute fara incuviintarea proprietarului,
acesta poate cere obligarea uzufructuarului la ridicarea lor si la readucerea bunului in
starea in care i-a fost incredintat.
(3) Uzufructuarul va putea cere o indemnizatie echitabila pentru lucrarile necesare
adaugate. De asemenea, el va putea cere o indemnizatie echitabila si pentru celelalte
lucrari adaugate sau pentru imbunatatirile facute cu incuviintarea proprietarului, daca
prin acestea s-a sporit valoarea bunului.
(4) In cazul lucrarilor autonome facute de uzufructuar asupra unui bun imobil, vor
fi aplicabile, in mod corespunzator, in lipsa de stipulatie sau dispozitie legala contrara,
dispozitiile din materia accesiunii imobiliare artificiale.
Exploatarea padurilor tinere Art. 717 (1) Daca uzufructul cuprinde paduri tinere destinate de proprietarul lor
unor taieri periodice, uzufructuarul este dator sa pastreze ordinea si catimea taierii,
potrivit regulilor stabilite de proprietar in conformitate cu dispozitiile legale, fara ca
uzufructuarul sa poata pretinde vreo despagubire pentru partile lasate netaiate in
timpul uzufructului.
(2) Arborii care se scot din pepiniere fara degradarea acestora nu fac parte din
uzufruct decat cu obligatia uzufructuarului de a se conforma dispozitiilor legale in ce
priveste inlocuirea lor.
Exploatarea padurilor inalte Art. 718 (1) Uzufructuarul poate, conformandu-se dispozitiilor legale si folosintei
obisnuite a proprietarului, sa exploateze partile de paduri inalte care au fost destinate
taierii regulate, fie ca aceste taieri se fac periodic pe o intindere de pamant
determinata, fie ca se fac numai pentru un numar de arbori alesi pe toata suprafata
fondului.
(2) In celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate taia arborii inalti; va putea insa
intrebuinta, pentru a face reparatiile la care este obligat, arbori cazuti accidental; in
acest scop poate chiar sa taie arborii trebuinciosi, cu indatorirea insa de a constata,
in prezenta nudului proprietar, aceasta trebuinta.
Alte drepturi ale uzufructuarului
asupra padurilor ce fac obiectul
uzufructului
Art. 719 Uzufructuarul poate lua din paduri araci pentru vii; poate, de
asemenea, lua produsele anuale sau periodice ale arborilor, cu respectarea folosintei
obisnuite a proprietarului, in limitele dispozitiilor legale.
Dreptul asupra pomilor fructiferi Art. 720 Pomii fructiferi ce se usuca si cei cazuti accidental se cuvin
uzufructuarului cu indatorirea de a-i inlocui cu altii.
Dreptul asupra carierelor de piatra
si de nisip aflate in exploatare
Art. 721 In conditiile legii, uzufructuarul se foloseste intocmai ca nudul
proprietar de carierele de piatra si de nisip ce sunt in exploatare la constituirea
dreptului de uzufruct.
Situatia carierelor de piatra
si de nisip nedeschise si a comorilor
Art. 722 Uzufructuarul nu are niciun drept asupra carierelor nedeschise inca si
nici asupra comorii ce s-ar putea descoperi in timpul uzufructului.
§2. Obligatiile uzufructuarului si ale nudului proprietar
Inventarierea bunurilor Art. 723 (1) Uzufructuarul preia bunurile in starea in care se afla la data
constituirii uzufructului; acesta nu va putea intra insa in posesia lor decat dupa
inventarierea bunurilor mobile si constatarea starii in care se afla imobilele, cu
exceptia cazului in care uzufructul unui bun mobil este dobandit prin uzucapiune.
(2) Inventarul se intocmeste numai in prezenta nudului proprietar ori dupa
notificarea acestuia.
Respectarea destinatiei bunurilor Art. 724 In exercitarea dreptului sau, uzufructuarul este tinut sa respecte
destinatia data bunurilor de nudul proprietar, cu exceptia cazului in care se asigura o
crestere a valorii bunului sau cel putin nu se prejudiciaza in niciun fel interesele
proprietarului.
Raspunderea uzufructuarului
pentru prejudicii
Art. 725 Uzufructuarul este obligat sa il despagubeasca pe nudul proprietar
pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzatoare a bunurilor date in
uzufruct.
Constituirea garantiei
pentru indeplinirea
obligatiilor uzufructuarului
Art. 726 (1) In lipsa unei stipulatii contrare, uzufructuarul este obligat sa depuna
o garantie pentru indeplinirea obligatiilor sale.
(2) Sunt scutiti sa depuna garantie vanzatorul si donatorul care si-au rezervat
dreptul de uzufruct.
(3) In cazul in care uzufructuarul este scutit de garantie, instanta poate dispune
depunerea unei garantii sau luarea unei masuri conservatorii atunci cand
uzufructuarul, prin fapta sa ori prin starea de insolvabilitate in care se afla, pune in
pericol drepturile nudului proprietar.
Numirea administratorului Art. 727 (1) Daca uzufructuarul nu poate oferi o garantie, instanta, la cererea
nudului proprietar, va numi un administrator al imobilelor si va dispune ca fructele
civile incasate si sumele ce reprezinta contravaloarea fructelor naturale si industriale
percepute sa fie depuse la o institutie de credit aleasa de parti. In acest caz,
uzufructuarul va incasa numai dobanzile aferente.
(2) Nudul proprietar poate cere vanzarea bunurilor ce se uzeaza prin folosinta si
depunerea sumelor la o institutie de credit aleasa de parti. Dobanzile produse in cursul
uzufructului revin uzufructuarului.
(3) Cu toate acestea, uzufructuarul va putea cere sa ii fie lasate o parte din bunurile
mobile necesare folosintei sale sau familiei sale, cu obligatia de a le restitui la
stingerea uzufructului.
Intarzierea in depunerea garantiei Art. 728 Intarzierea in depunerea garantiei nu afecteaza dreptul uzufructuarului
de a percepe fructele care i se cuvin de la data constituirii uzufructului.
Modul de suportare a reparatiilor
de catre uzufructuar
si nudul proprietar
Art. 729 (1) Uzufructuarul este obligat sa efectueze reparatiile de intretinere a
bunului.
(2) Reparatiile mari sunt in sarcina nudului proprietar.
(3) Sunt reparatii mari acelea ce au ca obiect o parte importanta din bun si care
implica o cheltuiala exceptionala, cum ar fi cele referitoare la consolidarea ori
reabilitarea constructiilor privind structura de rezistenta, zidurile interioare si/sau
exterioare, acoperisul, instalatiile electrice, termice ori sanitare aferente acestora, la
inlocuirea sau repararea motorului ori caroseriei unui automobil sau a unui sistem
electronic in ansamblul sau.
(4) Reparatiile mari sunt in sarcina uzufructuarului atunci cand sunt determinate de
neefectuarea reparatiilor de intretinere.
Efectuarea reparatiilor mari Art. 730 (1) Uzufructuarul este obligat sa il instiinteze pe nudul proprietar
despre necesitatea reparatiilor mari.
(2) Atunci cand nudul proprietar nu efectueaza la timp reparatiile mari,
uzufructuarul le poate face pe cheltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat sa restituie
contravaloarea lor pana la sfarsitul anului in curs, actualizata la data platii.
Distrugerile datorate vechimii
ori cazului fortuit
Art. 731 Uzufructuarul si nudul proprietar nu sunt obligati sa reconstruiasca
ceea ce s-a distrus datorita vechimii ori dintr-un caz fortuit.
Uzufructul cu titlu particular Art. 732 Uzufructuarul cu titlu particular nu este obligat la plata datoriilor pentru
care fondul este ipotecat, iar daca le va plati, are actiune contra nudului proprietar.
Suportarea sarcinilor
si a cheltuielilor in caz de litigiu
Art. 733 (1) Uzufructuarul suporta toate sarcinile si cheltuielile ocazionate de
litigiile privind folosinta bunului, culegerea fructelor ori incasarea veniturilor.
(2) Daca bunul este asigurat, pe durata uzufructului primele de asigurare sunt
platite de uzufructuar.
Instiintarea nudului proprietar Art. 734 Uzufructuarul este obligat sa aduca de indata la cunostinta nudului
proprietar orice uzurpare a fondului si orice contestare a dreptului de proprietate, sub
sanctiunea obligarii la plata de daune-interese.
Suportarea sarcinilor
si a cheltuielilor proprietatii
Art. 735 (1) Cheltuielile si sarcinile proprietatii revin nudului proprietar.
(2) Atunci cand sarcinile si cheltuielile proprietarului au fost suportate de
uzufructuar, nudul proprietar este obligat la rambursarea acestora, iar cand uzufructul
este cu titlu oneros, nudul proprietar datoreaza acestuia si dobanda legala.
Obligatiile in caz de pieire a turmei Art. 736 (1) Daca turma data in uzufruct a pierit in intregime din cauze
neimputabile uzufructuarului, acesta va restitui numai pieile ori valoarea acestora.
(2) Daca turma nu a pierit in intregime, uzufructuarul este obligat sa inlocuiasca
animalele pierite cu cele de prasila.
§3. Dispozitii speciale
Opozabilitatea uzufructului
asupra creantelor
Art. 737 Uzufructul asupra unei creante este opozabil tertilor in aceleasi conditii
ca si cesiunea de creanta si cu indeplinirea formalitatilor de publicitate prevazute de
lege.
Drepturile si obligatiile
in cazul uzufructului asupra
creantelor
Art. 738 (1) Uzufructuarul are dreptul sa incaseze capitalul si sa perceapa
dobanzile creantei si sa indeplineasca toate actele necesare pentru conservarea ori
incasarea dobanzilor. Titularul dreptului de creanta poate face toate actele de
dispozitie care nu aduc atingere drepturilor uzufructuarului.
(2) Dupa plata creantei, uzufructul continua asupra capitalului, cu obligatia
uzufructuarului de a-l restitui creditorului la stingerea uzufructului.
(3) Uzufructuarul suporta toate cheltuielile si sarcinile referitoare la dobanzi.
Uzufructul rentei viagere Art. 739 Uzufructuarul rentei viagere are dreptul de a percepe, pe durata
uzufructului sau, veniturile dobandite zi cu zi. Acesta va fi obligat numai la restituirea
veniturilor incasate cu anticipatie.
Dreptul de a spori capitalul Art. 740 (1) Dreptul de a spori capitalul care face obiectul uzufructului, cum ar
fi cel de a dobandi valori mobiliare, apartine nudului proprietar, iar uzufructuarul are
numai dreptul de a exercita uzufructul asupra bunurilor astfel dobandite.
(2) Daca nudul proprietar cedeaza dreptul sau, bunul dobandit in urma instrainarii
este predat uzufructuarului, care va da socoteala la sfarsitul uzufructului.
Dreptul de vot Art. 741 (1) Dreptul de vot aferent unei actiuni sau altei valori mobiliare, unei
parti indivize, unei cote-parti din dreptul de proprietate sau oricarui alt bun apartine
uzufructuarului.
(2) Cu toate acestea, apartine nudului proprietar votul care are ca efect modificarea
substantei bunului principal, cum ar fi capitalul social sau bunul detinut in
coproprietate, ori schimbarea destinatiei acestui bun sau incetarea societatii,
reorganizarea ori incetarea persoanei juridice sau, dupa caz, a unei intreprinderi.
(3) Repartizarea exercitarii dreptului de vot in alte conditii decat cele prevazute la
alin. (1) si (2) nu este opozabila tertilor, afara de cazul in care acestia au cunoscut-o
in mod expres.
Dreptul la dividende Art. 742 Dividendele a caror distribuire a fost aprobata, in conditiile legii, de
adunarea generala in timpul uzufructului se cuvin uzufructuarului de la data stabilita
prin hotararea adunarii generale.
Obligatia nudului proprietar
de a restitui sumele avansate
de uzufructuar
Art. 743 (1) Daca uzufructuarul universal ori cu titlu universal plateste datoriile
aferente masei patrimoniale sau partii din masa patrimoniala date in uzufruct, nudul
proprietar trebuie sa restituie sumele avansate, la stingerea uzufructului, fara nicio
dobanda.
(2) In cazul in care uzufructuarul nu plateste datoriile prevazute la alin. (1), nudul
proprietar poate, la alegere, sa le plateasca el insusi sau sa vanda o parte suficienta
din bunurile date in uzufruct. Daca insa nudul proprietar plateste aceste datorii,
uzufructuarul datoreaza dobanzi pe toata durata uzufructului.
(3) Legatarul uzufructului universal ori cu titlu universal este obligat sa achite, in
proportie cu obiectul uzufructului si fara niciun drept de restituire, legatele cu titlu
particular avand ca obiect obligatii de intretinere sau, dupa caz, rente viagere.
Dreptul creditorilor asupra
bunurilor uzufructului
Art. 744 Daca plata datoriilor nu se va face in modul prevazut la art. 743,
creditorii pot sa urmareasca bunurile date in uzufruct.
Uzufructul fondului de comert Art. 745 In lipsa de stipulatie contrara, uzufructuarul unui fond de comert nu
poate sa dispuna de bunurile ce il compun. In situatia in care dispune de aceste bunuri
are obligatia de a le inlocui cu altele similare si de valoare egala.
Sectiunea 3 - Stingerea uzufructului
Cazurile de stingere a uzufructului Art. 746 (1) Uzufructul se stinge pe cale principala prin:
a) moartea uzufructuarului ori, dupa caz, incetarea personalitatii juridice;
b) ajungerea la termen;
c) consolidare, atunci cand calitatea de uzufructuar si de nud proprietar se
intrunesc in aceeasi persoana;
d) renuntarea la uzufruct;
e) neuzul timp de 10 de ani sau, dupa caz, timp de 2 ani in cazul uzufructului unei
creante.
(2) Uzufructul se stinge prin decesul ori, dupa caz, incetarea existentei juridice a
uzufructuarului chiar daca termenul nu s-a implinit.
(3) In cazul imobilelor sunt aplicabile dispozitiile in materie de carte funciara.
Stingerea uzufructului in caz
de abuz de folosinta
Art. 747 (1) Uzufructul poate inceta la cererea nudului proprietar atunci cand
uzufructuarul abuzeaza de folosinta bunului, aduce stricaciuni acestuia ori il lasa sa
se degradeze.
(2) Creditorii uzufructuarului pot interveni in proces pentru conservarea drepturilor
lor; ei se pot angaja sa repare stricaciunile si pot oferi garantii pentru viitor.
(3) Instanta poate dispune, dupa imprejurari, fie stingerea uzufructului, fie
preluarea folosintei bunului de catre nudul proprietar, cu obligatia acestuia de a plati
uzufructuarului o renta pe durata uzufructului. Cand bunul este imobil, pentru
garantarea rentei, instanta poate dispune inscrierea unei ipoteci in cartea funciara.
Stingerea uzufructului in caz
de pieire a bunului
Art. 748 (1) Uzufructul se stinge in cazul in care bunul a fost distrus in intregime
dintr-un caz fortuit. Cand bunul a fost distrus in parte, uzufructul continua asupra partii
ramase.
(2) In toate cazurile, uzufructul va continua asupra despagubirii platite de tert sau,
dupa caz, asupra indemnizatiei de asigurare, daca aceasta nu este folosita pentru
repararea bunului. Dispozitiile art. 712 se aplica in mod corespunzator.
Capitolul III - Uzul si abitatia
Dreptul de uz Art. 749 Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de a-i culege
fructele naturale si industriale numai pentru nevoile proprii si ale familiei sale.
Dreptul de abitatie Art. 750 Titularul dreptului de abitatie are dreptul de a locui in locuinta nudului
proprietar impreuna cu sotul si copiii sai, chiar daca nu a fost casatorit sau nu avea
copii la data la care s-a constituit abitatia, precum si cu parintii ori alte persoane aflate
in intretinere.
Constituirea uzului si a abitatiei Art. 751 Uzul si abitatia se constituie in temeiul unui act juridic sau prin alte
moduri prevazute de lege.
Limitele dreptului de uz si abitatie Art. 752 Dreptul de uz ori de abitatie nu poate fi cedat, iar bunul ce face obiectul
acestor drepturi nu poate fi inchiriat sau, dupa caz, arendat.
Obligatia uzuarului
si a titularului dreptului de abitatie
Art. 753 (1) Daca titularul dreptului de uz sau de abitatie este indreptatit sa
perceapa toate fructele naturale si industriale produse de bun ori, dupa caz, sa ocupe
intreaga locuinta, este dator sa plateasca toate cheltuielile de cultura si reparatiile de
intretinere intocmai ca si uzufructuarul.
(2) Daca titularul dreptului de uz sau de abitatie nu este indreptatit sa perceapa
decat o parte din fructe ori sa ocupe decat o parte din locuinta, va suporta cheltuielile
de cultura sau de intretinere in proportie cu partea de care se foloseste.
Alte dispozitii aplicabile Art. 754 Dispozitiile prezentului capitol se completeaza, in mod corespunzator,
cu cele privitoare la uzufruct.
Capitolul IV - Servitutile
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Notiune Art. 755 (1) Servitutea este sarcina care greveaza un imobil, pentru uzul sau
utilitatea imobilului unui alt proprietar.
(2) Utilitatea rezulta din destinatia economica a fondului dominant sau consta intr-o
sporire a confortului acestuia.
Constituirea servitutii Art. 756 Servitutea se poate constitui in temeiul unui act juridic ori prin
uzucapiune, dispozitiile in materie de carte funciara ramanand aplicabile.
Actiunea confesorie de servitute Art. 757 Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
Constituirea servitutii
in vederea utilitatii viitoare
Art. 758 Servitutea se poate constitui in vederea unei utilitati viitoare a fondului
dominant.
Obligatiile in sarcina
proprietarului fondului aservit
Art. 759 (1) Prin actul de constituire se pot impune in sarcina proprietarului
fondului aservit anumite obligatii pentru asigurarea uzului si utilitatii fondului dominant.
(2) In acest caz, sub conditia notarii in cartea funciara, obligatia se transmite
dobanditorilor subsecventi ai fondului aservit.
Servitutile aparente si neaparente Art. 760 (1) Servitutile sunt aparente sau neaparente.
(2) Servitutile aparente sunt acelea a caror existenta este atestata de un semn
vizibil de servitute, cum ar fi o usa, o fereastra, un apeduct.
(3) Servitutile neaparente sunt acelea a caror existenta nu este atestata de vreun
semn vizibil de servitute, cum ar fi servitutea de a nu construi ori de a nu construi
peste o anumita inaltime.
Servitutile continue si necontinue Art. 761 (1) Servitutile sunt continue sau necontinue.
(2) Servitutile continue sunt acelea al caror exercitiu este sau poate fi continuu
fara a fi necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de vedere ori servitutea
de a nu construi.
(3) Servitutile necontinue sunt acelea pentru a caror existenta este necesar faptul
actual al omului, cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de transport.
Servitutile pozitive si negative Art. 762 (1) Servitutile sunt pozitive sau negative.
(2) Servitutile pozitive sunt acelea prin care proprietarul fondului dominant exercita
o parte din prerogativele dreptului de proprietate asupra fondului aservit, cum ar fi
servitutea de trecere.
(3) Servitutile negative sunt acelea prin care proprietarul fondului aservit este
obligat sa se abtina de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului sau de
proprietate, cum ar fi servitutea de a nu construi.
Dobandirea servitutii
prin uzucapiune
Art. 763 Prin uzucapiune tabulara poate fi dobandita orice servitute, iar prin
uzucapiune extratabulara pot fi dobandite numai servitutile pozitive.
Alte dispozitii aplicabile Art. 764 Modul de exercitiu al servitutii se dobandeste in aceleasi conditii ca si
dreptul de servitute.
Sectiunea 2 - Drepturile si obligatiile proprietarilor
Regulile privind exercitarea
si conservarea servitutii
Art. 765 (1) In lipsa vreunei prevederi contrare, proprietarul fondului dominant
poate lua toate masurile si poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrarile pentru a exercita
si conserva servitutea.
(2) Cheltuielile legate de conservarea acestor lucrari revin celor 2 proprietari,
proportional cu avantajele pe care le obtin, in masura in care lucrarile efectuate pentru
exercitiul servitutii sunt necesare si profita inclusiv fondului aservit.
Exonerarea de raspundere Art. 766 In toate cazurile in care cheltuielile lucrarilor necesare pentru
exercitarea si conservarea servitutilor revin proprietarului fondului aservit, acesta se
va putea exonera de obligatie renuntand la dreptul de proprietate asupra fondului
aservit in intregime sau asupra partii din fondul aservit necesare pentru exercitarea
servitutii in favoarea proprietarului fondului dominant. Dispozitiile in materie de carte
funciara raman aplicabile.
Schimbarea locului de exercitare
a servitutii
Art. 767 (1) Proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la orice act
care limiteaza ori impiedica exercitiul servitutii. Astfel, el nu va putea schimba starea
locurilor ori stramuta exercitarea servitutii in alt loc.
(2) Daca are un interes serios si legitim, proprietarul fondului aservit va putea
schimba locul prin care se exercita servitutea in masura in care exercitarea servitutii
ramane la fel de comoda pentru proprietarul fondului dominant.
Obligatia de a nu agrava
situatia fondului aservit
Art. 768 Proprietarul fondului dominant nu poate agrava situatia fondului aservit
si nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servitutii.
Exercitarea servitutii in caz
de impartire a fondurilor
Art. 769 (1) Daca fondul dominant se imparte, servitutea va putea fi exercitata
pentru uzul si utilitatea fiecarei parti, fara ca situatia fondului aservit sa poata fi
agravata.
(2) Daca fondul aservit se imparte, servitutea se poate exercita, pentru uzul si
utilitatea fondului dominant, pe toate partile rezultate din impartire, sub rezerva
prevederilor art. 768.
(3) Cu toate acestea, daca servitutea este exercitata pentru uzul si utilitatea
exclusiva a uneia dintre partile despartite din fondul dominant ori nu se poate exercita
decat pe una dintre partile despartite din fondul aservit, servitutea asupra celorlalte
parti se stinge.
Sectiunea 3 - Stingerea servitutilor
Cauzele de stingere a servitutilor Art. 770 (1) Servitutile se sting pe cale principala prin radierea lor din cartea
funciara pentru una dintre urmatoarele cauze:
a) consolidarea, atunci cand ambele fonduri ajung sa aiba acelasi proprietar;
b) renuntarea proprietarului fondului dominant;
c) ajungerea la termen;
d) rascumpararea;
e) imposibilitatea definitiva de exercitare;
f) neuzul timp de 10 de ani;
g) disparitia oricarei utilitati a acestora.
(2) Servitutea se stinge, de asemenea, prin exproprierea fondului aservit, daca
servitutea este contrara utilitatii publice careia ii va fi afectat bunul expropriat.
Stingerea servitutii prin neuz Art. 771 (1) Termenul de 10 de ani prevazut la art. 770 alin. (1) lit. f) curge de
la data ultimului act de exercitiu al servitutilor necontinue ori de la data primului act
contrar servitutilor continue.
(2) Exercitarea servitutii de catre un coproprietar ori de catre uzufructuar profita si
celorlalti coproprietari, respectiv nudului proprietar.
Rascumpararea servitutii de trecere Art. 772 (1) Servitutea de trecere va putea fi rascumparata de proprietarul
fondului aservit daca exista o disproportie vadita intre utilitatea care o procura fondului
dominant si inconvenientele sau deprecierea provocata fondului aservit.
(2) In caz de neintelegere intre parti, instanta poate suplini consimtamantul
proprietarului fondului dominant. La stabilirea pretului de rascumparare, instanta va
tine cont de vechimea servitutii si de schimbarea valorii celor doua fonduri.
Titlul IV - Fiducia
Notiune Art. 773 Fiducia este operatiunea juridica prin care unul sau mai multi
constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi
patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, catre unul
sau mai multi fiduciari care le exercita cu un scop determinat, in folosul unuia sau mai
multor beneficiari. Aceste drepturi alcatuiesc o masa patrimoniala autonoma, distincta
de celelalte drepturi si obligatii din patrimoniile fiduciarilor.
Izvoarele fiduciei Art. 774 (1) Fiducia este stabilita prin lege sau prin contract incheiat in forma
autentica. Ea trebuie sa fie expresa.
(2) Legea in temeiul careia este stabilita fiducia se completeaza cu dispozitiile
prezentului titlu, in masura in care nu cuprinde dispozitii contrare.
Interdictia liberalitatii indirecte Art. 775 Contractul de fiducie este lovit de nulitate absoluta daca prin el se
realizeaza o liberalitate indirecta in folosul beneficiarului.
Partile contractului de fiducie Art. 776 (1) Orice persoana fizica sau juridica poate fi constituitor in contractul
de fiducie.
(2) Pot avea calitatea de fiduciari in acest contract numai institutiile de credit,
societatile de investitii si de administrare a investitiilor, societatile de servicii de
investitii financiare, societatile de asigurare si de reasigurare legal infiintate.
(3) De asemenea, pot avea calitatea de fiduciari notarii publici si avocatii, indiferent
de forma de exercitare a profesiei.
Beneficiarul fiduciei Art. 777 Beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terta
persoana.
Reprezentarea intereselor
constituitorului
Art. 778 In absenta unei stipulatii contrare, constituitorul poate, in orice
moment, sa desemneze un tert care sa ii reprezinte interesele in executarea
contractului si care sa ii exercite drepturile nascute din contractul de fiducie.
Continutul contractului de fiducie Art. 779 Contractul de fiducie trebuie sa mentioneze, sub sanctiunea nulitatii
absolute:
a) drepturile reale, drepturile de creanta, garantiile si orice alte drepturi patrimoniale
transferate;
b) durata transferului, care nu poate depasi 33 de ani incepand de la data incheierii
sale;
c) identitatea constituitorului sau a constituitorilor;
d) identitatea fiduciarului sau a fiduciarilor;
e) identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel putin regulile care permit
determinarea acestora;
f) scopul fiduciei si intinderea puterilor de administrare si de dispozitie ale
fiduciarului ori ale fiduciarilor.
Inregistrarea fiscala Art. 780 (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul de fiducie si
modificarile sale trebuie sa fie inregistrate la cererea fiduciarului, in termen de o luna
de la data incheierii acestora, la organul fiscal competent sa administreze sumele
datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului.
(2) Cand masa patrimoniala fiduciara cuprinde drepturi reale imobiliare, acestea
sunt inregistrate, in conditiile prevazute de lege, sub aceeasi sanctiune, la
compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale competent
pentru administrarea sumelor datorate bugetelor locale ale unitatilor administrativteritoriale
in raza carora se afla imobilul, dispozitiile de carte funciara ramanand
aplicabile.
(3) Desemnarea ulterioara a beneficiarului, in cazul in care acesta nu este precizat
chiar in contractul de fiducie, trebuie sa fie facuta, sub aceeasi sanctiune, printr-un act
scris inregistrat in aceleasi conditii.
(4) Daca pentru transmiterea unor drepturi este necesara indeplinirea unor cerinte
speciale de forma, se va incheia un act separat cu respectarea cerintelor legale. In
aceste cazuri, lipsa inregistrarii fiscale atrage aplicarea sanctiunilor administrative
prevazute de lege.
Opozabilitatea fiduciei Art. 781 (1) Fiducia este opozabila tertilor de la data mentionarii sale in Arhiva
Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
(2) Inscrierea drepturilor reale imobiliare, inclusiv a garantiilor reale imobiliare, care
fac obiectul contractului de fiducie se face si in cartea funciara, pentru fiecare drept
in parte.
Precizarea calitatii fiduciarului Art. 782 (1) Cand fiduciarul actioneaza in contul masei patrimoniale fiduciare,
el poate sa faca mentiune expresa in acest sens, cu exceptia cazurilor in care acest
lucru este interzis prin contractul de fiducie.
(2) De asemenea, cand masa patrimoniala fiduciara cuprinde drepturi a caror
transmitere este supusa publicitatii, in registrul de publicitate fiduciarul poate solicita
sa se mentioneze denumirea fiduciarului si calitatea in care actioneaza.
(3) In toate cazurile in care constituitorul sau beneficiarul solicita acest lucru in
conformitate cu contractul de fiducie, fiduciarul va trebui sa isi precizeze calitatea in
care actioneaza. In caz contrar, daca actul este pagubitor pentru constituitor, se va
considera ca actul a fost incheiat de fiduciar in nume propriu.
Obligatia de a da socoteala Art. 783 Contractul de fiducie trebuie sa cuprinda conditiile in care fiduciarul da
socoteala constituitorului cu privire la indeplinirea obligatiilor sale. De asemenea,
fiduciarul trebuie sa dea socoteala, la intervale precizate in contractul de fiducie,
beneficiarului si reprezentantului constituitorului, la cererea acestora.
Puterile si remunerarea fiduciarului Art. 784 (1) In raporturile cu tertii, se considera ca fiduciarul are puteri depline
asupra masei patrimoniale fiduciare, actionand ca un veritabil si unic titular al
drepturilor in cauza, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca tertii aveau
cunostinta de limitarea acestor puteri.
(2) Fiduciarul va fi remunerat potrivit intelegerii partilor, iar in lipsa acesteia, potrivit
regulilor care carmuiesc administrarea bunurilor altuia.
Insolventa fiduciarului Art. 785 Deschiderea procedurii insolventei impotriva fiduciarului nu afecteaza
masa patrimoniala fiduciara.
Limitarea raspunderii in functie
de separatia maselor patrimoniale
Art. 786 (1) Bunurile din masa patrimoniala fiduciara pot fi urmarite, in conditiile
legii, de titularii de creante nascute in legatura cu aceste bunuri sau de acei creditori
ai constituitorului care au o garantie reala asupra bunurilor acestuia si a carei
opozabilitate este dobandita, potrivit legii, anterior stabilirii fiduciei. Dreptul de urmarire
poate fi exercitat si de ceilalti creditori ai constituitorului, insa numai in temeiul hotararii
judecatoresti definitive de admitere a actiunii prin care a fost desfiintat sau a devenit
inopozabil, in orice mod, cu efect retroactiv, contractul de fiducie.
(2) Titularii creantelor nascute in legatura cu bunurile din masa patrimoniala
fiduciara nu pot urmari decat aceste bunuri, cu exceptia cazului in care, prin contractul
de fiducie, s-a prevazut obligatia fiduciarului sau/si a constituitorului de a raspunde
pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. In acest caz, va fi urmarit mai intai activul
masei patrimoniale fiduciare, iar apoi, daca este necesar, bunurile fiduciarului sau/si
ale constituitorului, in limita si in ordinea prevazute in contractul de fiducie.
Raspunderea fiduciarului
pentru prejudiciile cauzate
Art. 787 Pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare
a masei patrimoniale fiduciare, fiduciarul raspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse
in patrimoniul sau.
Inlocuirea fiduciarului Art. 788 (1) Daca fiduciarul nu isi indeplineste obligatiile sau pune in pericol
interesele care i-au fost incredintate, constituitorul, reprezentantul sau sau beneficiarul
poate cere in justitie inlocuirea fiduciarului.
(2) Pana la solutionarea cererii de inlocuire, constituitorul, reprezentantul sau sau,
in lipsa acestora, beneficiarul va numi un administrator provizoriu al masei
patrimoniale fiduciare. In cazul in care constituitorul, reprezentantul sau sau
beneficiarul desemneaza concomitent un administrator provizoriu, va prevala
desemnarea facuta de constituitorul ori de reprezentantul sau legal.
(3) Mandatul administratorului provizoriu inceteaza in momentul inlocuirii
fiduciarului sau in momentul respingerii definitive a cererii de inlocuire. Solutionarea
cererii de inlocuire a fiduciarului se realizeaza de urgenta si cu precadere.
(4) Numirea noului fiduciar si a administratorului provizoriu poate fi dispusa de
instanta de judecata numai cu acordul acestora.
(5) In cazul in care instanta de judecata a numit un nou fiduciar, acesta va avea
toate drepturile si obligatiile prevazute in contractul de fiducie.
(6) Constituitorul, reprezentatul acestuia, noul fiduciar sau administratorul
provizoriu poate sa inregistreze aceasta modificare a fiduciei, aplicandu-se in mod
corespunzator dispozitiile art. 780 si 781. Inlocuirea fiduciarului se produce numai
dupa aceasta inregistrare.
Denuntarea, modificarea
si revocarea contractului de fiducie
Art. 789 (1) Cat timp nu a fost acceptat de catre beneficiar, contractul de fiducie
poate fi denuntat unilateral de catre constituitor.
(2) Dupa acceptarea de catre beneficiar, contractul nu poate fi modificat sau
revocat de catre parti ori denuntat unilateral de catre constituitor decat cu acordul
beneficiarului sau, in absenta acestuia, cu autorizarea instantei judecatoresti.
Incetarea contractului de fiducie Art. 790 (1) Contractul de fiducie inceteaza prin implinirea termenului sau prin
realizarea scopului urmarit cand aceasta intervine inainte de implinirea termenului.
(2) El inceteaza, de asemenea, in cazul in care toti beneficiarii renunta la fiducie,
iar in contract nu s-a precizat cum vor continua raporturile fiduciare intr-o asemenea
situatie. Declaratiile de renuntare sunt supuse acelorasi formalitati de inregistrare ca
si contractul de fiducie. Incetarea se produce la data finalizarii formalitatilor de
inregistrare pentru ultima declaratie de renuntare.
(3) Contractul de fiducie inceteaza si in momentul in care s-a dispus deschiderea
procedurii insolventei impotriva fiduciarului sau in momentul in care se produc, potrivit
legii, efectele reorganizarii persoanei juridice.
Efectele incetarii contractului
de fiducie
Art. 791 (1) Cand contractul de fiducie inceteaza, masa patrimoniala fiduciara
existenta in acel moment se transfera la beneficiar, iar in absenta acestuia, la
constituitor.
(2) Contopirea masei patrimoniale fiduciare in patrimoniul beneficiarului sau al
constituitorului se va produce numai dupa plata datoriilor fiduciare.
Titlul V - Administrarea bunurilor altuia
Capitolul I - Dispozitii generale
Calitatea de administrator
al bunurilor altuia
Art. 792 (1) Persoana care este imputernicita, prin legat sau conventie, cu
administrarea unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui
patrimoniu care nu ii apartine are calitatea de administrator al bunurilor altuia.
(2) Imputernicirea prin legat produce efecte daca este acceptata de administratorul
desemnat.
(3) Prevederile prezentului titlu sunt aplicabile oricarei administrari a bunurilor
altuia, cu exceptia cazului in care legea, actul constitutiv sau imprejurarile concrete
impun aplicarea unui alt regim juridic de administrare.
(4) Administratorul persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.
Remuneratia administratorului Art. 793 (1) Cu exceptia cazului in care, potrivit legii, actului constitutiv sau
intelegerii ulterioare a partilor ori imprejurarilor concrete, administrarea se realizeaza
cu titlu gratuit, administratorul are dreptul la o remuneratie stabilita prin actul constitutiv
sau prin intelegerea ulterioara a partilor, prin lege ori, in lipsa, prin hotarare
judecatoreasca. In acest ultim caz, se va tine seama de uzante si, in lipsa unui
asemenea criteriu, de valoarea serviciilor prestate de administrator.
(2) Persoana care actioneaza fara a avea acest drept sau fara a fi autorizata in
acest sens nu are dreptul la remuneratie, ramanand aplicabile, daca este cazul,
regulile de la gestiunea de afaceri.
Domeniul de aplicare Art. 794 In absenta unor dispozitii legale speciale, prevederile prezentului titlu
se aplica in toate cazurile de administrare a bunurilor altuia.
Capitolul II - Formele de administrare
Sectiunea 1 - Administrarea simpla
Notiune Art. 795 Persoana imputernicita cu administrarea simpla este tinuta sa
efectueze toate actele necesare pentru conservarea bunurilor, precum si actele utile
pentru ca acestea sa poata fi folosite conform destinatiei lor obisnuite.
Atributiile administratorului Art. 796 (1) Cel imputernicit cu administrarea simpla este tinut sa culeaga
fructele bunurilor si sa exercite drepturile aferente administrarii acestora.
(2) Administratorul incaseaza creantele administrate, eliberand in mod valabil
chitantele corespunzatoare, si exercita drepturile aferente valorilor mobiliare pe care
le are in administrare, precum dreptul de vot, de conversie si de rascumparare.
Mentinerea destinatiei bunurilor Art. 797 Administratorul este obligat sa continue modul de folosire sau de
exploatare a bunurilor frugifere fara a schimba destinatia acestora, cu exceptia cazului
in care este autorizat de catre beneficiar sau, in caz de impiedicare a acestuia, de
catre instanta judecatoreasca.
Investirea sumelor de bani Art. 798 (1) Administratorul este obligat sa investeasca sumele de bani aflate
in administrarea sa in conformitate cu dispozitiile prezentului titlu referitoare la
plasamentele considerate sigure.
(2) Administratorul poate, totodata, sa modifice investitiile efectuate anterior dobandirii
de catre acesta a calitatii sale ori efectuate de el insusi in calitate de administrator.
Autorizarea actelor de dispozitie Art. 799 (1) Cand administrarea are ca obiect un bun individual determinat,
administratorul va putea sa instraineze cu titlu oneros bunul sau sa il greveze cu o
garantie reala, atunci cand este necesar pentru conservarea valorii bunului, achitarea
datoriilor ori mentinerea modului de folosinta potrivit destinatiei obisnuite a bunului,
numai cu autorizarea beneficiarului sau, in caz de impiedicare a acestuia ori in cazul
in care acesta nu a fost inca determinat, a instantei judecatoresti.
(2) Un bun supus pericolului deprecierii sau pieirii imediate poate fi instrainat fara
aceasta autorizare.
(3) Cand administrarea are ca obiect o masa patrimoniala sau un patrimoniu,
administratorul poate sa instraineze un bun individual determinat sau sa il greveze cu
o garantie reala ori de cate ori este necesar pentru buna administrare a universalitatii.
In celelalte cazuri, este necesara autorizarea prealabila a beneficiarului sau, dupa
caz, a instantei judecatoresti.
(4) Incheierea actului de instrainare in lipsa autorizarii prealabile cerute potrivit
prezentului articol atrage, in cazul in care cauzeaza prejudicii, obligatia de reparare
integrala si reprezinta motiv de inlocuire a administratorului.
Sectiunea 2 - Administrarea deplina
Atributiile administratorului Art. 800 Persoana imputernicita cu administrarea deplina este tinuta sa
conserve si sa exploateze in mod profitabil bunurile, sa sporeasca patrimoniul sau sa
realizeze afectatiunea masei patrimoniale, in masura in care aceasta este in interesul
beneficiarului.
Intinderea puterilor
administratorului
Art. 801 Pentru aducerea la indeplinire a obligatiilor sale, administratorul va
putea sa instraineze, cu titlu oneros, bunurile sau sa le greveze cu un drept real ori
chiar sa le schimbe destinatia, precum si sa efectueze orice alte acte necesare sau
utile, inclusiv orice forma de investitie.
Capitolul III - Regimul juridic al administrarii
Sectiunea 1 - Obligatiile administratorului fata de beneficiar
Limitele raspunderii
administratorului
Art. 802 (1) Administratorul bunurilor altuia actioneaza numai in limitele puterilor
ce ii sunt conferite si este tinut, in exercitarea atributiilor sale, sa respecte obligatiile
ce ii incumba potrivit legii, actului constitutiv sau intelegerii ulterioare a partilor.
(2) Administratorul nu va fi raspunzator pentru pieirea bunurilor pricinuita de forta
majora, vechimea sau natura perisabila a bunurilor ori de folosirea obisnuita si
autorizata a acestora.
Obligatia de diligenta, onestitate
si loialitate
Art. 803 (1) Administratorul trebuie sa actioneze cu diligenta pe care un bun
proprietar o depune in administrarea bunurilor sale.
(2) Administratorul trebuie, totodata, sa actioneze cu onestitate si loialitate in
vederea realizarii optime a intereselor beneficiarului sau a scopului urmarit.
Evitarea conflictului de interese Art. 804 (1) Administratorul nu isi poate exercita atributiile in interesul sau
propriu sau al unei terte persoane.
(2) Administratorul este obligat sa evite aparitia unui conflict intre interesul sau
propriu si obligatiile sale de administrator.
(3) In masura in care administratorul insusi este si beneficiar, acesta este tinut sa
isi exercite atributiile in interesul comun al tuturor beneficiarilor, prin acordarea unui
tratament egal interesului sau si celui al celorlalti beneficiari.
Anuntarea conflictului de interese Art. 805 Administratorul este obligat sa il anunte de indata pe beneficiar despre
orice interes pe care l-ar avea intr-o anumita activitate si care este de natura sa il
puna intr-o situatie de conflict de interese, precum si drepturile pe care le-ar putea
invoca impotriva beneficiarului sau a bunurilor administrate, indicand, dupa caz,
natura si valoarea drepturilor respective, cu exceptia intereselor si drepturilor nascute
din actul constitutiv al administrarii.
Interdictia dobandirii de drepturi
in legatura cu bunurile administrate
Art. 806 (1) In timpul exercitarii calitatii sale, administratorul nu va putea deveni
parte la niciun contract avand ca obiect bunurile administrate sau sa dobandeasca,
altfel decat prin succesiune, orice fel de drepturi asupra bunurilor respective sau
impotriva beneficiarului.
(2) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), administratorul va putea incheia actele
mentionate, cu imputernicirea expresa a beneficiarului sau, in caz de impiedicare a
acestuia sau in cazul in care acesta nu a fost inca determinat, a instantei
judecatoresti.
Separatia bunurilor administrate Art. 807 Administratorul este obligat sa tina o evidenta a bunurilor sale proprii
distincta de cea a bunurilor preluate in administrare. Aceasta obligatie subzista si in
cazul in care, la preluarea bunurilor beneficiarului administrarii, nu a fost intocmit un
inventar.
Interdictia folosirii bunurilor
administrate in interes propriu
Art. 808 In absenta acordului beneficiarului sau a imputernicirii conferite prin
lege, prin actul constitutiv ori prin intelegerea ulterioara a partilor, administratorul este
obligat a nu folosi in propriul sau avantaj bunurile administrate, precum si datele sau
informatiile care ii parvin in virtutea administrarii.
Interdictia actelor de dispozitie
cu titlu gratuit
Art. 809 Administratorul nu va putea dispune cu titlu gratuit de bunurile sau
drepturile care ii sunt incredintate, cu exceptia cazului in care interesul unei bune
administrari o impune.
Dreptul de a reprezenta in justitie Art. 810 Administratorul poate sta in justitie pentru orice cerere sau actiune
referitoare la administrarea bunurilor si poate interveni in orice cerere sau actiune
avand drept obiect bunurile administrate.
Impartialitatea administratorului Art. 811 Daca exista mai multi beneficiari, concomitenti sau succesivi,
administratorul este tinut sa actioneze cu impartialitate, tinand cont de drepturile si
interesele fiecaruia dintre ei.
Atenuarea raspunderii
administratorului
Art. 812 In aprecierea limitelor raspunderii administratorului si a despagubirilor
datorate de acesta, instanta judecatoreasca va putea reduce intinderea acestora,
tinand cont de circumstantele asumarii administrarii sau de caracterul gratuit al
serviciului administratorului.
Sectiunea 2 - Obligatiile administratorului si ale beneficiarului in raporturile cu tertii
Raspunderea personala
a administratorului
Art. 813 (1) Administratorul care, in limitele puterilor conferite, isi asuma obligatii
in numele beneficiarului sau al fiduciarului, pentru masa patrimoniala fiduciara, nu va
fi tinut personal raspunzator fata de tertii contractanti.
(2) Administratorul este personal raspunzator fata de tertii cu care contracteaza
daca se obliga in nume propriu, sub rezerva drepturilor detinute de acestia impotriva
beneficiarului sau, dupa caz, a fiduciarului, pentru masa patrimoniala fiduciara.
Raspunderea personala
a administratorului in cazul
depasirii puterilor conferite
Art. 814 Administratorul care isi depaseste puterile este tinut personal fata de
tertii cu care a contractat, in masura in care acestia nu au cunoscut faptul depasirii
puterilor ori beneficiarul nu a ratificat in mod expres sau tacit actul incheiat de
administrator cu depasirea puterilor conferite.
Depasirea puterilor incredintate
mai multor persoane
Art. 815 (1) Se considera o depasire a puterilor conferite fapta administratorului
de a exercita in mod individual atributiile pe care trebuie sa le exercite impreuna cu
altcineva.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), nu constituie o incalcare a puterilor
exercitarea acestora intr-un mod mai avantajos decat acela care ii era impus prin
actul de imputernicire.
Limitarea raspunderii
beneficiarului fata de terti
Art. 816 (1) Beneficiarul raspunde fata de terti pentru prejudiciile pricinuite in
mod culpabil de administrator in exercitarea atributiilor sale numai pana la concurenta
castigului obtinut.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator, in cazul masei
patrimoniale fiduciare.
Administratorul aparent Art. 817 Orice persoana care, avand capacitate deplina de exercitiu, creeaza
aparenta despre o alta persoana ca este administratorul bunurilor sale va fi tinuta de
toate contractele pe care aceasta din urma persoana le incheie cu tertii de bunacredinta.
Sectiunea 3 - Inventar, garantii si asigurare
Izvorul obligatiei privind
inventarul, garantiile si asigurarea
Art. 818 (1) Administratorul nu este obligat sa faca inventarul, sa subscrie o
polita de asigurare sau sa furnizeze o alta garantie pentru buna executare a
indatoririlor sale, in absenta unei clauze a actului constitutiv, a intelegerii ulterioare a
partilor, a unei dispozitii legale contrare sau a unei hotarari judecatoresti pronuntate
la cererea beneficiarului sau a oricarei persoane interesate.
(2) In cazul in care o asemenea obligatie a fost stabilita in sarcina administratorului
prin lege sau prin hotarare judecatoreasca, administratorul va putea solicita instantei
judecatoresti, pentru motive temeinice, sa fie dispensat de indeplinirea ei.
Criteriile pentru aprecierea
motivelor temeinice
Art. 819 (1) In solutionarea cererilor prevazute la art. 818, instanta
judecatoreasca va tine seama de valoarea bunurilor, de situatia partilor, precum si de
alte circumstante.
(2) Instanta nu va putea admite cererea de stabilire a obligatiei administratorului
privind inventarul, garantiile sau asigurarea, daca pe aceasta cale s-ar incalca o
clauza contrara din actul constitutiv sau din intelegerea ulterioara a partilor.
Cuprinsul inventarului Art. 820 (1) In cazurile in care administratorul este obligat sa intocmeasca un
inventar, acesta trebuie sa cuprinda o enumerare completa a bunurilor incredintate
sau a continutului masei patrimoniale ori a patrimoniului supus administrarii.
(2) Inventarul contine, ori de cate ori este cazul:
a) datele de identificare a bunurilor imobile si descrierea bunurilor mobile, cu
indicarea valorii acestora, iar in cazul unei universalitati de bunuri mobile, o identificare
corespunzatoare a universalitatii respective;
b) identificarea sumelor de bani;
c) lista instrumentelor financiare.
(3) De asemenea, in cazul administrarii unei mase patrimoniale sau a unui
patrimoniu, inventarul cuprinde lista datoriilor si se incheie cu o recapitulatie a activului
si pasivului.
(4) Administratorul are obligatia sa notifice beneficiarului, prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire, data si locul intocmirii inventarului.
(5) Inventarul se intocmeste fie prin inscris autentic, fie prin inscris sub semnatura
privata cuprinzand data si locul intocmirii si semnat de autor si de beneficiar, iar in
absenta acestuia din urma, de 2 martori. Constatarile cu privire la care beneficiarul nu
a facut obiectiuni au deplina forta probanta fata de acesta din urma.
Bunurile de uz personal Art. 821 In masura in care patrimoniul administrat cuprinde bunuri de uz
personal ale titularului sau, dupa caz, ale defunctului, in inventar se face o mentiune
de ordin general cu privire la acestea, descriindu-se doar obiectele de imbracaminte,
inscrisurile personale, bijuteriile sau obiectele de uz curent a caror valoare individuala
depaseste echivalentul in lei al sumei de 100 euro.
Starea bunurilor indicate in inventar Art. 822 Bunurile indicate in inventar sunt prezumate a fi in buna stare la data
intocmirii acestuia, cu exceptia cazului in care inventarul cuprinde o mentiune contrara
agreata de beneficiar sau, in absenta acordului beneficiarului, mentiunea este insotita
de un document doveditor.
Comunicarea si contestarea
inventarului
Art. 823 (1) O copie a inventarului va fi predata de administrator persoanei care
l-a desemnat si beneficiarului, precum si oricarei alte persoane interesate despre care
acesta are cunostinta.
(2) Inventarul poate fi facut public numai in cazurile si potrivit procedurii prevazute
de lege.
(3) Orice persoana interesata poate contesta in justitie inventarul sau oricare dintre
mentiunile continute de acesta si va putea solicita intocmirea unui nou inventar, cu
participarea unui expert judiciar.
Asigurarea facultativa Art. 824 (1) Chiar in absenta unei obligatii stabilite prin lege, prin actul
constitutiv sau prin intelegerea partilor ori prin hotarare judecatoreasca,
administratorul poate asigura bunurile incredintate impotriva riscurilor obisnuite,
precum furtul sau incendiul, pe cheltuiala beneficiarului sau a patrimoniului fiduciar.
(2) Administratorul poate subscrie totodata o polita de asigurare profesionala
pentru buna executare a obligatiilor sale.
(3) Cheltuielile prilejuite de asigurarea prevazuta la alin. (2) sunt in sarcina
beneficiarului sau a patrimoniului fiduciar, in cazul in care administrarea este efectuata
cu titlu gratuit.
Sectiunea 4 - Administrarea colectiva si delegarea
Adoptarea hotararilor Art. 825 In cazul in care sunt desemnate mai multe persoane in calitate de
administratori, daca legea sau actul de desemnare nu prevede altfel, hotararile se iau
prin vointa majoritatii acestora.
Adoptarea hotararilor in situatii
speciale
Art. 826 (1) Administratorii vor putea efectua in mod individual acte de
conservare.
(2) In cazul in care nu se pot lua hotarari in mod valabil din cauza opunerii
constante a unora dintre administratori, celelalte acte de administrare a bunurilor altuia
vor putea fi facute, in caz de urgenta, cu autorizarea instantei judecatoresti.
(3) In masura in care neintelegerile dintre administratori persista, iar administrarea
este serios afectata, instanta va putea dispune, la solicitarea oricarei persoane
interesate, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri:
a) stabilirea unui mecanism simplificat de adoptare a hotararilor;
b) repartizarea atributiilor intre administratori;
c) conferirea votului decisiv, in caz de paritate de voturi, unuia dintre administratori;
d) inlocuirea administratorului sau, dupa caz, a administratorilor carora le este
imputabila situatia creata.
Raspunderea solidara Art. 827 (1) Administratorii sunt raspunzatori in mod solidar pentru indeplinirea
atributiilor lor.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care atributiile sunt repartizate prin lege, actul de
desemnare sau hotarare judecatoreasca, iar repartizarea a fost respectata, fiecare
administrator este raspunzator doar pentru partea sa de administrare.
Prezumtia de aprobare a hotararilor Art. 828 (1) Se prezuma ca administratorul a aprobat toate hotararile adoptate
de ceilalti administratori si va raspunde pentru acestea in solidar cu ei in masura in
care nu s-a opus in momentul adoptarii hotararii si nu a notificat aceasta opozitie
beneficiarului intr-un termen rezonabil.
(2) Se prezuma ca administratorul a aprobat hotararea adoptata in absenta sa in
masura in care nu isi face cunoscuta opozitia celorlalti administratori si beneficiarului
intr-un termen rezonabil de la data la care a luat cunostinta de hotararea respectiva.
(3) Administratorul nu va raspunde in situatia in care nu a putut, pentru motive
temeinice, sa notifice opozitia sa in conditiile alin. (1).
Delegarea Art. 829 (1) Administratorul isi poate delega partial atributiile sau poate
imputernici un tert sa il reprezinte la incheierea unui act determinat.
(2) Administratorul nu poate delega unei terte persoane administrarea generala
sau exercitiul unei puteri discretionare, cu exceptia cazului in care delegarea se face
catre un coadministrator.
(3) Administratorul raspunde pentru faptele celui substituit in masura in care
beneficiarul nu a autorizat in mod expres substituirea, iar in cazul in care autorizarea
exista, raspunde numai pentru lipsa de diligenta in alegerea si indrumarea
inlocuitorului.
Raspunderea reprezentantului
administratorului
Art. 830 (1) Actele prin care reprezentantul administratorului a incalcat
prevederile actului de desemnare sau uzantele sunt inopozabile beneficiarului.
(2) De asemenea, beneficiarul se poate indrepta impotriva reprezentantului
administratorului pentru prejudiciile suferite, chiar daca era autorizat expres sa
incredinteze reprezentarea.
Sectiunea 5 - Plasamentele considerate sigure
Categoriile de plasamente
considerate sigure
Art. 831 Sunt prezumate a fi sigure plasamentele stabilite periodic de Banca
Nationala a Romaniei si de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
Limitele prudentiale ale efectuarii
plasamentelor
Art. 832 (1) Administratorul hotaraste cu privire la efectuarea plasamentelor in
functie de randament si de cresterea estimata a valorii. Administratorul va cauta sa
realizeze un portofoliu diversificat, care sa produca venituri fixe si, respectiv, variabile,
intr-o proportie stabilita in functie de conjunctura economica.
(2) Administratorul nu va putea achizitiona mai mult de 5% din actiunile aceleiasi
societati comerciale si nici nu va putea achizitiona actiuni, obligatiuni sau alte valori
mobiliare ale unei persoane juridice care nu si-a indeplinit obligatia de plata a
dividendelor ori dobanzilor sau acorda imprumuturi persoanei juridice respective.
Plasarea sumelor de bani Art. 833 (1) Administratorul va putea depozita sumele de bani care ii sunt
incredintate la o institutie de credit sau de asigurare ori la un organism de plasament
colectiv, in masura in care depozitul este rambursabil la vedere sau in urma unui aviz
de maximum 30 de zile.
(2) Administratorul va putea efectua totodata depuneri pe perioade mai lungi in
masura in care acestea sunt garantate integral de Fondul de garantare a depozitelor
in sistemul bancar sau, dupa caz, de Fondul de protejare a asiguratilor.
(3) In lipsa garantiei prevazute la alin. (2), administratorul nu va putea efectua
depuneri pe perioade mai lungi, cu exceptia cazului in care instanta il autorizeaza in
acest sens si in conformitate cu regulile determinate de aceasta.
Mentinerea plasamentelor
anterioare
Art. 834 (1) Administratorul va putea mentine plasamentele existente la data
preluarii functiei chiar daca acestea nu sunt considerate sigure.
(2) Administratorul va putea totodata sa detina valori mobiliare care le inlocuiesc
pe cele detinute anterior ca urmare a reorganizarii, lichidarii sau fuziunii persoanei
juridice emitente.
Obligatia de reparare
a prejudiciului pentru
plasamentele nesigure
Art. 835 (1) Se prezuma ca un administrator actioneaza prudent daca isi
indeplineste atributiile in conformitate cu prevederile prezentei sectiuni.
(2) Administratorul care efectueaza un alt plasament decat cele mentionate la
art. 831 si care nu a fost autorizat expres de catre beneficiar va fi tinut sa repare
prejudiciul rezultat fara a se tine seama de existenta vreunei culpe.
Obligatia administratorului
de a-si arata calitatea
Art. 836 (1) Administratorul trebuie sa indice calitatea sa si persoana
beneficiarului pentru plasamentele facute in cursul administrarii.
(2) In caz contrar, plasamentul si profitul aferent vor reveni tot beneficiarului. Daca
plasamentele sunt nerentabile, administratorul va acoperi personal pierderile cauzate
beneficiarului.
Sectiunea 6 - Repartitia profiturilor si a pierderilor
Repartitia profitului si a pierderilor Art. 837 (1) Repartitia profitului si a pierderilor intre beneficiarul fructelor si cel
al capitalului se va realiza in conformitate cu prevederile actului constitutiv.
(2) In lipsa unei indicatii exprese in act, repartitia se face echitabil, tinand seama
de obiectul administrarii, de circumstantele care au dat nastere la administrare,
precum si de practicile contabile general acceptate.
Debitarea contului de venituri Art. 838 (1) Contul de venituri se va debita cu sumele reprezentand urmatoarele
cheltuieli si alte cheltuieli de natura similara, in urmatoarea ordine:
a) impozitele si taxele platite, aferente bunurilor administrate;
b) jumatate din remuneratia administratorului si din cheltuielile rezonabile efectuate
de acesta pentru administrarea comuna a capitalului si a dobanzilor;
c) primele de asigurare, costurile reparatiilor minore, precum si celelalte cheltuieli
obisnuite ale administrarii;
d) cheltuielile efectuate pentru conservarea drepturilor beneficiarului fructelor si
jumatate din costurile prilejuite de descarcarea judiciara de gestiune, in masura in
care instanta judecatoreasca nu dispune altfel;
e) costurile amortizarii bunurilor, cu exceptia celor utilizate in scop personal de
catre beneficiar.
(2) Administratorul va putea repartiza cheltuielile importante pe o perioada de timp
rezonabila, pentru a mentine veniturile la un nivel constant.
Debitarea contului de capital Art. 839 (1) Contul de capital se va debita cu sumele reprezentand cheltuieli
care nu sunt trecute in debitul contului de venituri, precum cheltuielile referitoare la
investitiile de capital, instrainarea de bunuri, conservarea drepturilor beneficiarului
capitalului sau a dreptului de proprietate a bunurilor administrate.
(2) Contul de capital se va debita totodata cu sumele reprezentand taxe si impozite
platite asupra castigurilor din capital, chiar si atunci cand legea speciala le califica
impozite pe venit.
Momentul nasterii dreptului
beneficiarului la venitul net
Art. 840 Beneficiarul fructelor este indreptatit la venitul net rezultat din
administrarea bunurilor incepand cu data prevazuta in actul constitutiv sau, in lipsa
unei asemenea date, de la momentul inceperii administrarii ori, dupa caz, al decesului
testatorului.
Dobandirea fructelor Art. 841 (1) Cand beneficiarul este proprietarul bunului frugifer, fructele se
dobandesc potrivit regulilor prevazute la art. 550 alin. (2) si (3). In cazul in care
beneficiarul este o terta persoana, se aplica in mod corespunzator regulile prevazute
la art. 710 si 711.
(2) Dividendele si distributiile unei persoane juridice se datoreaza de la data
indicata in hotararea de distributie sau, in lipsa acesteia, de la data hotararii
respective. Beneficiarul nu va avea dreptul la plata dividendelor stabilite ulterior
momentului incetarii dreptului sau.
Sectiunea 7 - Darea de seama anuala
Obligatia privind darea de seama Art. 842 Cel putin o data pe an administratorul ii va prezenta beneficiarului o
dare de seama a gestiunii sale.
Continutul si auditarea darii
de seama
Art. 843 (1) Darea de seama trebuie sa cuprinda toate informatiile necesare
verificarii exactitatii acesteia.
(2) La cererea persoanei interesate, darea de seama poate fi auditata de catre un
expert independent.
(3) In cazul in care administratorul se opune auditarii, persoana interesata poate
sa solicite instantei judecatoresti desemnarea unui expert independent pentru a
verifica darea de seama.
Darea de seama in ipoteza in care
sunt mai multi administratori
Art. 844 Daca sunt mai multi administratori, acestia vor intocmi o singura dare
de seama, cu exceptia cazului in care atributiile lor au fost repartizate prin lege, prin
actul constitutiv sau de catre instanta judecatoreasca, iar aceasta repartizare a fost
respectata.
Examinarea registrelor Art. 845 Administratorul este obligat sa ii permita beneficiarului, in orice
moment, examinarea registrelor si a documentelor justificative ce au legatura cu
gestiunea sa.
Capitolul IV - Incetarea administrarii
Sectiunea 1 - Cauzele de incetare
Cazurile de incetare Art. 846 Administrarea inceteaza:
a) prin stingerea dreptului beneficiarului asupra bunurilor administrate;
b) prin expirarea termenului sau implinirea conditiei stipulate in actul constitutiv;
c) prin indeplinirea scopului administrarii sau prin incetarea cauzei care a dat
nastere administrarii;
d) prin denuntarea de catre beneficiar a actului de desemnare, ca urmare a
solicitarii comunicate administratorului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de
primire, de a restitui bunurile de indata;
e) prin inlocuirea administratorului de catre beneficiar sau de catre instanta
judecatoreasca, la cererea altei persoane interesate;
f) prin decesul, punerea sub interdictie judecatoreasca, renuntarea
administratorului ori supunerea acestuia la procedura insolventei;
g) prin punerea sub interdictie judecatoreasca a beneficiarului sau supunerea
acestuia la procedura insolventei, in masura in care aceasta afecteaza bunurile
administrate.
Notificarea renuntarii Art. 847 (1) Administratorul poate renunta la atributiile sale, pe baza notificarii
adresate, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, beneficiarului si, dupa
caz, celorlalti administratori sau persoanei imputernicite sa desemneze un inlocuitor.
(2) Notificarea va cuprinde un termen de preaviz rezonabil, care sa ii permita
beneficiarului sa numeasca un alt administrator sau sa preia el insusi administrarea
bunurilor. In caz contrar, administratorul va repara prejudiciul cauzat prin renuntarea
sa intempestiva.
(3) Renuntarea administratorului produce efecte de la data expirarii termenului de
preaviz.
Moartea sau punerea sub interdictie
a administratorului
Art. 848 (1) Moartea sau punerea sub interdictie a administratorului va fi
comunicata beneficiarului si, dupa caz, celorlalti administratori, de catre mostenitorii
acestuia sau executorul testamentar ori de catre tutorele administratorului.
(2) Mostenitorii, executorul testamentar si tutorele, dupa caz, sunt obligati sa
intreprinda, in privinta oricarei afaceri incepute, orice masura imediata care este
necesara pentru prevenirea producerii unei pierderi, precum si sa dea socoteala si sa
predea bunurile catre persoana indreptatita.
Obligatiile asumate ulterior
incetarii administrarii
Art. 849 (1) Obligatiile asumate fata de terti, ulterior incetarii administrarii, de
un administrator de buna-credinta sunt pe deplin valabile si il obliga pe beneficiar sau,
dupa caz, pe fiduciar.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul obligatiilor asumate de administrator
ulterior incetarii administrarii, atunci cand aceasta este o consecinta necesara sau o
masura necesara pentru prevenirea pierderilor.
(3) Beneficiarul sau fiduciarul este de asemenea tinut de obligatiile asumate fata
de tertii care nu au cunoscut faptul incetarii administrarii.
(4) Fiduciarul raspunde numai in limitele activului masei patrimoniale fiduciare.
Sectiunea 2 - Darea de seama si predarea bunurilor
Darea de seama finala Art. 850 (1) La incetarea raporturilor de administrare, administratorul va
prezenta o dare de seama finala beneficiarului si, dupa caz, administratorului
inlocuitor sau celorlalti administratori. In cazul incetarii simultane a raporturilor de
administrare ale mai multor administratori, acestia vor prezenta o singura dare de
seama, cu exceptia cazului in care atributiile acestora sunt separate.
(2) Darea de seama va cuprinde toate datele necesare pentru a permite verificarea
exactitatii sale. Registrele si celelalte documente justificative vor putea fi consultate
de persoanele interesate.
(3) Acceptarea darii de seama de catre beneficiar il descarca pe administrator.
Descarcarea judiciara de gestiune Art. 851 (1) In cazul in care oricare dintre beneficiari nu accepta darea de
seama, administratorul poate cere instantei judecatoresti sa o incuviinteze.
(2) Ori de cate ori se considera necesar, instanta judecatoreasca va dispune
efectuarea unei expertize de specialitate.
Locul predarii bunurilor Art. 852 In lipsa unei stipulatii contrare, administratorul preda bunurile
administrate la locul unde se gasesc acestea.
Intinderea obligatiei de restituire Art. 853 (1) Administratorul este obligat sa predea tot ce a primit in exercitarea
atributiilor sale, chiar daca plata primita de la tert este nedatorata beneficiarului sau,
dupa caz, fiduciarului, pentru masa patrimoniala fiduciara.
(2) Administratorul este, de asemenea, obligat sa restituie orice profit sau orice alt
avantaj patrimonial realizat in folos personal prin utilizarea, fara permisiune, a datelor
si a informatiilor obtinute in virtutea calitatii sale.
(3) Administratorul care a folosit, fara permisiune, un bun este obligat sa il
indemnizeze pe beneficiar sau, dupa caz, pe fiduciar, in contul masei patrimoniale
fiduciare cu echivalentul folosintei bunului.
Suportarea cheltuielilor
administrarii
Art. 854 (1) Cheltuielile administrarii, inclusiv cele ocazionate de prezentarea
darii de seama si de predarea bunurilor, sunt in sarcina beneficiarului sau, dupa caz,
a fiduciarului, pentru masa patrimoniala fiduciara.
(2) In cazul renuntarii, denuntarii actului de desemnare sau al inlocuirii
administratorului, beneficiarul ori fiduciarul, in contul masei patrimoniale fiduciare, are
in sarcina, pe langa cheltuielile mentionate la alin. (1), si plata remuneratiei cuvenite
administratorului in raport cu durata activitatii sale.
Data curgerii dobanzilor Art. 855 (1) Administratorul datoreaza dobanzi asupra soldului de la data
acceptarii ori a incuviintarii judiciare a darii de seama sau, dupa caz, de la data
notificarii prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin orice alt mijloc
prevazut de lege.
(2) Beneficiarul sau fiduciarul, pentru masa patrimoniala fiduciara, datoreaza
dobanzi pentru sumele cuvenite administratorului doar de la punerea in intarziere
potrivit alin. (1).
Deducerea remuneratiei Art. 856 (1) Administratorul poate deduce din soldul administrarii remuneratia
care ii este datorata de beneficiar sau de fiduciar, in contul masei patrimoniale
fiduciare, pentru activitatea sa.
(2) Administratorul are drept de retentie asupra bunului administrat pana la plata
integrala a datoriei fata de el.
Solidaritatea beneficiarilor Art. 857 In caz de pluralitate de beneficiari, acestia sunt tinuti solidar la
indeplinirea obligatiilor fata de administrator.
Titlul VI - Proprietatea publica
Capitolul I - Dispozitii generale
Definitia dreptului de proprietate
publica
Art. 858 Proprietatea publica este dreptul de proprietate ce apartine statului
sau unei unitati administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin
declaratia legii, sunt de uz ori de interes public, cu conditia sa fie dobandite prin unul
dintre modurile prevazute de lege.
Obiectul proprietatii publice.
Delimitarea de domeniul privat
Art. 859 (1) Constituie obiect exclusiv al proprietatii publice bogatiile de interes
public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de
interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si
ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege organica.
(2) Celelalte bunuri care apartin statului ori unitatilor administrativ-teritoriale fac
parte, dupa caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, insa numai
daca au fost, la randul lor, dobandite prin unul dintre modurile prevazute de lege.
Domeniul public national, judetean
si local
Art. 860 (1) Bunurile proprietate publica fac parte din domeniul public national,
judetean sau, dupa caz, local.
(2) Delimitarea dintre domeniul public national, judetean si local se face in conditiile
legii.
(3) Bunurile care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului sau a
unitatilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din
domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale sau
invers decat ca urmare a modificarii legii organice. In celelalte cazuri, trecerea unui
bun din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale
si invers se face in conditiile legii.
Caracterele dreptului
de proprietate publica
Art. 861 (1) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile, imprescriptibile si
insesizabile.
(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz si nu poate fi
dobandita de terti prin uzucapiune sau, dupa caz, prin posesia de buna-credinta
asupra bunurilor mobile.
(3) In conditiile legii, bunurile proprietate publica pot fi date in administrare sau in
folosinta si pot fi concesionate ori inchiriate.
Limitele exercitarii dreptului
de proprietate publica
Art. 862 (1) Dreptul de proprietate publica este susceptibil de orice limite
reglementate de lege sau de prezentul cod pentru dreptul de proprietate privata, in
masura in care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public caruia ii sunt
destinate bunurile afectate.
(2) Incompatibilitatea se constata prin acordul dintre titularul proprietatii publice si
persoana interesata sau, in caz de divergenta, pe cale judecatoreasca.
(3) In aceste cazuri, persoana interesata are dreptul la o justa si prompta
despagubire din partea titularului proprietatii publice.
Cazurile de dobandire a dreptului
de proprietate publica
Art. 863 Dreptul de proprietate publica se dobandeste:
a) prin achizitie publica, efectuata in conditiile legii;
b) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii;
c) prin donatie sau legat, acceptat in conditiile legii, daca bunul, prin natura lui sau
prin vointa dispunatorului, devine de uz ori de interes public;
d) prin conventie cu titlu oneros, daca bunul, prin natura lui sau prin vointa
dobanditorului, devine de uz ori de interes public;
e) prin transferul unui bun din domeniul privat al statului in domeniul public al
acestuia sau din domeniul privat al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul
public al acesteia, in conditiile legii;
f) prin alte moduri stabilite de lege.
Stingerea dreptului
de proprietate publica
Art. 864 Dreptul de proprietate publica se stinge daca bunul a pierit ori a fost
trecut in domeniul privat, daca a incetat uzul sau interesul public, cu respectarea
conditiilor prevazute de lege.
Apararea dreptului
de proprietate publica
Art. 865 (1) Obligatia apararii in justitie a proprietatii publice revine titularului.
(2) Titularii drepturilor corespunzatoare proprietatii publice sunt obligati:
a) sa il informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusa dreptului de
proprietate publica;
b) sa il introduca in proces pe titularul dreptului de proprietate publica, in conditiile
prevazute de Codul de procedura civila.
(3) Dispozitiile art. 563 se aplica in mod corespunzator.
Capitolul II - Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Drepturile reale corespunzatoare
proprietatii publice
Art. 866 Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice sunt dreptul de
administrare, dreptul de concesiune si dreptul de folosinta cu titlu gratuit.
Sectiunea 2 - Dreptul de administrare
Constituirea dreptului
de administrare
Art. 867 (1) Dreptul de administrare se constituie prin hotarare a Guvernului, a
consiliului judetean sau, dupa caz, a consiliului local.
(2) Autoritatile prevazute la alin. (1) controleaza modul de exercitare a dreptului de
administrare.
Exercitarea dreptului
de administrare
Art. 868 (1) Dreptul de administrare apartine regiilor autonome sau, dupa caz,
autoritatilor administratiei publice centrale sau locale si altor institutii publice de interes
national, judetean ori local.
(2) Titularul dreptului de administrare poate folosi si dispune de bunul dat in
administrare in conditiile stabilite de lege si, daca este cazul, de actul de constituire.
Stingerea dreptului de administrare Art. 869 Dreptul de administrare inceteaza odata cu incetarea dreptului de
proprietate publica sau prin actul de revocare emis, in conditiile legii, daca interesul
public o impune, de organul care l-a constituit.
Apararea dreptului de administrare Art. 870 (1) Apararea in justitie a dreptului de administrare revine titularului
dreptului.
(2) Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
Sectiunea 3 - Dreptul de concesiune
Continutul dreptului de concesiune Art. 871 (1) Concesionarul are dreptul si, in acelasi timp, obligatia de exploatare
a bunului, in schimbul unei redevente si pentru o durata determinata, cu respectarea
conditiilor prevazute de lege si a contractului de concesiune.
(2) Calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica sau persoana
juridica.
(3) Procedura de concesionare, precum si incheierea, executarea si incetarea
contractului de concesiune sunt supuse conditiilor prevazute de lege.
Exercitarea dreptului de concesiune Art. 872 (1) Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice
necesare pentru a asigura exploatarea bunului. Cu toate acestea, sub sanctiunea
nulitatii absolute, concesionarul nu poate instraina si nici greva bunul dat in
concesiune sau, dupa caz, bunurile destinate ori rezultate din realizarea concesiunii
si care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, sa fie predate concedentului la
incetarea, din orice motive, a concesiunii.
(2) Fructele, precum si, in limitele prevazute de lege si in actul de constituire,
productele bunului concesionat revin concesionarului.
(3) In toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune este supusa controlului
din partea concedentului, in conditiile legii si ale contractului de concesiune.
Apararea dreptului de concesiune Art. 873 (1) Apararea in justitie a dreptului de concesiune revine
concesionarului.
(2) Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
Sectiunea 4 - Dreptul de folosinta cu titlu gratuit
Continutul si limitele dreptului
de folosinta cu titlu gratuit
Art. 874 (1) Dreptul de folosinta asupra bunurilor proprietate publica se acorda,
cu titlu gratuit, pe termen limitat, in favoarea institutiilor de utilitate publica.
(2) In lipsa unor dispozitii contrare in actul de constituire, titularul nu beneficiaza
de fructele civile ale bunului.
(3) Dispozitiile privind constituirea si incetarea dreptului de administrare se aplica
in mod corespunzator.
Apararea dreptului de folosinta
cu titlu gratuit
Art. 875 (1) Apararea in justitie a dreptului de folosinta cu titlu gratuit revine
titularului dreptului.
(2) Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
Titlul VII - Cartea funciara
Capitolul I - Dispozitii generale
Scopul si obiectul cartii funciare Art. 876 (1) Cartea funciara descrie imobilele si arata drepturile reale ce au ca
obiect aceste bunuri.
(2) In cazurile prevazute de lege pot fi inscrise in cartea funciara si alte drepturi,
fapte sau raporturi juridice, daca au legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara.
(3) Prin imobil, in sensul prezentului titlu, se intelege una sau mai multe parcele
de teren alaturate, indiferent de categoria de folosinta, cu sau fara constructii,
apartinand aceluiasi proprietar, situate pe teritoriul unei unitati administrativ-teritoriale
si care sunt identificate printr-un numar cadastral unic.
Drepturile tabulare Art. 877 Drepturile reale imobiliare inscrise in cartea funciara sunt drepturi
tabulare. Ele se dobandesc, se modifica si se sting numai cu respectarea regulilor de
carte funciara.
Obiectul drepturilor tabulare Art. 878 (1) Obiectul drepturilor tabulare este imobilul, definit la art. 876 alin. (3),
care dupa inscrierea in cartea funciara nu mai poate sa fie modificat decat cu
respectarea regulilor de carte funciara.
(2) Aceeasi carte funciara nu poate cuprinde decat un singur imobil.
(3) Mai multi proprietari nu pot fi inscrisi in aceeasi carte funciara decat daca se
afla in coproprietate pe cote-parti ori in devalmasie.
Modificarea imobilului inscris
in cartea funciara
Art. 879 (1) Imobilul inscris in cartea funciara se poate modifica prin alipiri,
daca mai multe imobile alaturate se unesc intr-un singur imobil sau daca se adauga
o parte dintr-un imobil la un alt imobil ori, dupa caz, se mareste intinderea acestuia.
(2) De asemenea, imobilul inscris in cartea funciara se modifica si prin dezlipiri,
daca se desparte o parte din imobil sau se micsoreaza intinderea acestuia.
(3) Alipirea sau dezlipirea unui imobil grevat cu sarcini nu se poate face decat cu
consimtamantul titularilor acelor sarcini. Refuzul titularilor sarcinilor nu trebuie sa fie
abuziv, el putand fi cenzurat de catre instanta judecatoreasca.
(4) Daca insa creditorii ipotecari consimt la alipirea sau, dupa caz, atat la
dezlipirea, cat si la alipirea imobilului grevat la un alt imobil, in lipsa de conventie
contrara, ipotecile vor lua rang dupa cele ce greveaza imobilul la care s-a facut
alipirea.
(5) Operatiunile de modificare a imobilului inscris in cartea funciara, prin alipiri sau
dezlipiri, au caracter material si nu implica niciun transfer de proprietate.
Inscrierile in caz de alipire
sau dezlipire
Art. 880 (1) In caz de alipire sau dezlipire, imobilele rezultate se vor transcrie
in carti funciare noi, cu mentionarea noului numar cadastral pentru fiecare imobil, iar
cartea funciara sau, dupa caz, vechile carti funciare se vor inchide, fara a se mai
putea redeschide pentru alte inscrieri.
(2) Daca intregul imobil inscris in cartea funciara a fost transcris, aceasta se va
inchide si nu va mai putea fi redeschisa pentru noi inscrieri.
Felurile inscrierilor Art. 881 (1) Inscrierile sunt de 3 feluri: intabularea, inscrierea provizorie si
notarea.
(2) Intabularea si inscrierea provizorie au ca obiect drepturile tabulare, iar notarea
se refera la inscrierea altor drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice in legatura cu
imobilele cuprinse in cartea funciara.
(3) Inscrierea provizorie si notarea se fac numai in cazurile anume prevazute de
lege.
Inscrierea drepturilor reale
afectate de modalitati
Art. 882 (1) Drepturile reale sub conditie suspensiva sau rezolutorie nu se
intabuleaza. Ele se pot insa inscrie provizoriu.
(2) Termenul extinctiv sau sarcina liberalitatii se va putea arata atat in cuprinsul
intabularii, cat si al inscrierii provizorii.
Cercetarea cartii funciare Art. 883 (1) Orice persoana, fara a fi tinuta sa justifice vreun interes, poate
cerceta orice carte funciara, precum si celelalte documente cu care aceasta se
intregeste, potrivit legii. Mapa cu inscrisurile care au stat la baza efectuarii inscrierilor
in cartea funciara poate fi consultata de orice persoana interesata, cu respectarea
dispozitiilor legale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera
circulatie a acestor date.
(2) La cerere, se vor elibera extrase sau copii certificate, conforme cu exemplarul
original aflat in arhiva.
(3) Nimeni nu va putea invoca faptul ca nu a avut cunostinta de existenta vreunei
inscrieri efectuate in cartea funciara sau, dupa caz, a unei cereri de inscriere
inregistrate la biroul de cadastru si publicitate imobiliara.
Procedura de inscriere Art. 884 Procedura de inscriere in cartea funciara se va stabili prin lege
speciala.
Capitolul II - Inscrierea drepturilor tabulare
Dobandirea si stingerea
drepturilor reale asupra imobilelor
Art. 885 (1) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, drepturile reale asupra
imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobandesc, atat intre parti, cat si fata de terti,
numai prin inscrierea lor in cartea funciara, pe baza actului sau faptului care a justificat
inscrierea.
(2) Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea
funciara, cu consimtamantul titularului, dat prin inscris autentic notarial. Acest
consimtamant nu este necesar daca dreptul se stinge prin implinirea termenului aratat
in inscriere ori prin decesul sau, dupa caz, prin incetarea existentei juridice a
titularului, daca acesta era o persoana juridica.
(3) Daca dreptul ce urmeaza sa fie radiat este grevat in folosul unei terte persoane,
radierea se va face cu pastrarea dreptului acestei persoane, cu exceptia cazurilor
anume prevazute de lege.
(4) Hotararea judecatoreasca definitiva sau, in cazurile prevazute de lege, actul
autoritatii administrative va inlocui acordul de vointa sau, dupa caz, consimtamantul
titularului.
Modificarea drepturilor reale
asupra imobilelor
Art. 886 Modificarea unui drept real imobiliar se face potrivit regulilor stabilite
pentru dobandirea sau stingerea drepturilor reale, daca prin lege nu se dispune altfel.
Dobandirea unor drepturi reale
fara inscriere
Art. 887 (1) Drepturile reale se dobandesc fara inscriere in cartea funciara cand
provin din mostenire, accesiune naturala, vanzare silita, expropriere pentru cauza de
utilitate publica, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.
(2) Cu toate acestea, in cazul vanzarii silite, daca urmarirea imobilului nu a fost in
prealabil notata in cartea funciara, drepturile reale astfel dobandite nu vor putea fi
opuse tertilor dobanditori de buna-credinta.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1), titularul drepturilor astfel dobandite nu va putea
insa dispune de ele prin cartea funciara decat dupa ce s-a facut inscrierea.
Conditii de inscriere Art. 888 Inscrierea in cartea funciara se efectueaza in baza inscrisului autentic
notarial, a hotararii judecatoresti ramase definitiva, a certificatului de mostenitor sau
in baza unui alt act emis de autoritatile administrative, in cazurile in care legea
prevede aceasta.
Renuntarea la dreptul de proprietate Art. 889 (1) Proprietarul poate renunta la dreptul sau printr-o declaratie
autentica notariala inregistrata la biroul de cadastru si publicitate imobiliara pentru a
se inscrie radierea dreptului.
(2) In acest caz, comuna, orasul sau municipiul, dupa caz, poate cere inscrierea
dreptului de proprietate in folosul sau, in baza hotararii consiliului local, cu respectarea
dispozitiilor legale privind transferul drepturilor reale imobiliare, daca o alta persoana
nu a solicitat inscrierea in temeiul uzucapiunii.
(3) In situatia bunurilor grevate de sarcini reale, unitatea administrativ-teritoriala
care a preluat bunul este tinuta in limita valorii bunului.
Data producerii efectelor inscrierilor Art. 890 (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, inscrierile in cartea funciara
isi vor produce efectele de la data inregistrarii cererilor, tinandu-se insa cont de data,
ora si minutul inregistrarii acestora in toate cazurile in care cererea a fost depusa
personal, prin mandatar ori notar public sau, dupa caz, comunicata prin telefax, posta
electronica ori prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului si confirmarea primirii
cererii de inscriere cu toate documentele justificative.
(2) In cazul drepturilor de ipoteca, ordinea inregistrarii cererilor va determina si
rangul acestora.
(3) Daca mai multe cereri s-au primit in aceeasi zi prin posta sau curier, drepturile
de ipoteca vor avea acelasi rang, iar celelalte drepturi vor dobandi numai provizoriu
rang egal, urmand ca instanta sa se pronunte, la cererea oricarei persoane interesate,
asupra rangului si, daca va fi cazul, asupra radierii inscrierii nevalabile.
(4) In cazul in care doua sau mai multe drepturi au primit provizoriu rang egal,
potrivit dispozitiilor alin. (3), va fi preferat, indiferent de data certa a titlurilor aflate in
concurs, cel care a fost pus in posesia bunului sau, dupa caz, cel fata de care
debitorul si-a executat cel dintai obligatiile ce ii incumba, cu exceptia drepturilor de
ipoteca care vor avea acelasi rang. In situatia in care niciunul din dobanditori n-a fost
pus in posesia bunului sau, dupa caz, debitorul nu si-a executat obligatiile fata de
niciunul dintre ei, va fi preferat cel care a sesizat cel dintai instanta de judecata in
temeiul dispozitiilor prezentului articol.
(5) Dispozitiile alin. (3) si (4) se aplica si atunci cand, in aceeasi zi, o cerere de
inscriere a fost depusa ori comunicata in conditiile alin. (1), iar alta primita prin posta
sau curier.
Conflictul dintre tertii dobanditori
de la un autor comun
Art. 891 In cazul in care doua sau mai multe persoane au fost indreptatite sa
dobandeasca, prin acte incheiate cu acelasi autor, drepturi asupra aceluiasi imobil
care se exclud reciproc, cel care si-a inscris primul dreptul va fi socotit titularul
dreptului tabular, indiferent de data titlului in temeiul caruia s-a savarsit inscrierea in
cartea funciara.
Situatia tertului dobanditor
de rea-credinta
Art. 892 (1) Cel care a fost indreptatit, printr-un act juridic valabil incheiat, sa
inscrie un drept real in folosul sau poate cere radierea din cartea funciara a unui drept
concurent sau, dupa caz, acordarea de rang preferential fata de inscrierea efectuata
de alta persoana, insa numai daca sunt intrunite urmatoarele 3 conditii:
a) actul juridic in temeiul caruia se solicita radierea sau acordarea rangului
preferential sa fie anterior aceluia in baza caruia tertul si-a inscris dreptul;
b) dreptul reclamantului si cel al tertului dobanditor sa provina de la un autor
comun;
c) inscrierea dreptului in folosul reclamantului sa fi fost impiedicata de tertul
dobanditor prin violenta sau viclenie, dupa caz.
(2) Radierea sau acordarea rangului preferential poate fi ceruta si daca violenta ori
viclenia a provenit de la o alta persoana decat tertul dobanditor, dar numai daca
acesta din urma a cunoscut sau, dupa caz, trebuia sa cunoasca aceasta imprejurare
la data incheierii contractului in baza caruia a dobandit dreptul intabulat in folosul sau.
(3) Dreptul la actiune se prescrie in termen de 3 ani de la data inscrierii de catre
tert a dreptului in folosul sau.
Persoanele impotriva carora
se poate face inscrierea
drepturilor tabulare
Art. 893 Inscrierea unui drept real se poate efectua numai:
a) impotriva aceluia care, la data inregistrarii cererii, este inscris ca titular al
dreptului asupra caruia inscrierea urmeaza sa fie facuta;
b) impotriva aceluia care, inainte de a fi fost inscris, si-a grevat dreptul, daca
amandoua inscrierile se cer deodata.
Inscrierea drepturilor reale
in cazul actelor juridice succesive
Art. 894 In cazul in care un drept supus inscrierii in cartea funciara a facut
obiectul unor cesiuni succesive fara ca inscrierile sa fi fost efectuate, cel din urma
indreptatit nu va putea cere inscrierea dreptului in folosul sau decat daca solicita,
odata cu inscrierea acestuia, si inscrierea dobandirilor succesive anterioare pe care
le va dovedi cu inscrisuri originale sau copii legalizate, dupa caz.
Inscrierile intemeiate
pe obligatiile defunctului
Art. 895 Inscrierile intemeiate pe obligatiile defunctului se vor putea savarsi si
dupa ce dreptul a fost inscris pe numele mostenitorului, insa numai in masura in care
mostenitorul este tinut de aceste obligatii.
Actiunea in prestatie tabulara Art. 896 (1) In cazurile in care cel obligat sa transmita, sa constituie ori sa
modifice in folosul altuia un drept real asupra unui imobil nu isi executa obligatiile
necesare pentru inscrierea in cartea funciara, se va putea cere instantei judecatoresti
sa dispuna inscrierea; dreptul la actiune este prescriptibil in conditiile legii.
(2) Daca actiunea in prestatie tabulara a fost notata in cartea funciara, hotararea
judecatoreasca se va inscrie, din oficiu, si impotriva acelora care au dobandit vreun
drept tabular dupa notare.
Efectele actiunii in prestatie
tabulara fata de tertul dobanditor
de rea-credinta
Art. 897 (1) Actiunea in prestatie tabulara se va putea indrepta si impotriva
tertului dobanditor inscris anterior in cartea funciara, daca actul juridic invocat de
reclamant este anterior celui in temeiul caruia a fost inscris dreptul tertului dobanditor,
iar acesta a fost de rea-credinta la data incheierii actului.
(2) Dreptul la actiune impotriva tertului se prescrie in termen de 3 ani de la data
inscrierii de catre acesta a dreptului in folosul sau, cu exceptia cazului in care dreptul
la actiune al reclamantului contra antecesorului tabular s-a prescris mai inainte.
Inscrierea provizorie Art. 898 In afara altor cazuri prevazute de lege, inscrierea provizorie in cartea
funciara se va putea cere:
1. daca dreptul real dobandit este afectat de o conditie suspensiva ori rezolutorie
sau daca priveste ori greveaza o constructie viitoare; in cazul inscrierii provizorii avand
ca obiect o constructie viitoare, justificarea acesteia se face in conditiile legii;
2. daca, in temeiul unei hotarari care nu este inca definitiva, partea cazuta in pretentii
a fost obligata la stramutarea, constituirea sau stingerea unui drept tabular ori cel care
administreaza bunurile unei alte persoane a fost obligat sa dea o garantie ipotecara;
3. daca debitorul a consemnat sumele pentru care a fost inscrisa ipoteca;
4. daca se dobandeste un drept tabular inscris provizoriu;
5. daca ambele parti consimt doar pentru efectuarea unei inscrieri provizorii.
Efectele inscrierii provizorii Art. 899 (1) Inscrierea provizorie are ca efect dobandirea, modificarea sau stingerea
unui drept tabular de la data inregistrarii cererii, sub conditia si in masura justificarii ei.
(2) Justificarea unei inscrieri provizorii se face cu consimtamantul celui impotriva
caruia s-a efectuat inscrierea provizorie, dat in forma autentica, sau in temeiul unei
hotarari judecatoresti definitive. In acest din urma caz, dispozitiile art. 896 si 897 se
aplica, in mod corespunzator, si actiunii in justificare tabulara.
(3) Justificarea radierii dreptului de ipoteca se face in temeiul hotararii judecatoresti
de validare ramase definitiva, al consimtamantului creditorului dat in forma autentica,
al procesului-verbal intocmit de executorul judecatoresc prin care se constata
acceptarea platii sau, dupa caz, al incheierii intocmite de acesta prin care se constata
efectuarea platii, ramasa definitiva.
(4) Justificarea unei inscrieri provizorii isi intinde efectul asupra tuturor inscrierilor
care s-au facut conditionat de justificarea ei; nejustificarea unei inscrieri provizorii
atrage, la cererea celui interesat, radierea ei si a tuturor inscrierilor care s-au facut
conditionat de justificarea ei.
Prezumtia existentei
sau inexistentei unui drept tabular
Art. 900 (1) Daca in cartea funciara s-a inscris un drept real in folosul unei
persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei.
(2) Daca un drept real s-a radiat din cartea funciara, se prezuma ca acel drept nu
exista.
(3) Dovada contrara se poate face numai in cazurile prevazute la art. 887, precum
si pe calea actiunii in rectificare.
Dobandirea cu buna-credinta
a unui drept tabular
Art. 901 (1) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, oricine a dobandit cu
buna-credinta vreun drept real inscris in cartea funciara, in temeiul unui act juridic cu
titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului inscris in folosul sau, chiar daca, la cererea
adevaratului titular, dreptul autorului sau este radiat din cartea funciara.
(2) Tertul dobanditor este considerat de buna-credinta numai daca, la data inregistrarii
cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) nu a fost inregistrata nicio actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare;
b) din cuprinsul cartii funciare nu rezulta nicio cauza care sa justifice rectificarea
acesteia in favoarea altei persoane; si
c) nu a cunoscut, pe alta cale, inexactitatea cuprinsului cartii funciare.
(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile si tertului care a dobandit cu bunacredinta
un drept de ipoteca in temeiul unui act juridic incheiat cu titularul de carte
funciara ori cu succesorul sau in drepturi, dupa caz.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu pot fi insa opuse de o parte contractanta
celeilalte si nici de succesorii lor universali sau cu titlu universal, dupa caz.
Capitolul III - Notarea unor drepturi, fapte si raporturi juridice
Actele sau faptele supuse notarii Art. 902 (1) Drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevazute la art. 876
alin. (2) devin opozabile tertelor persoane exclusiv prin notare, daca nu se dovedeste
ca au fost cunoscute pe alta cale, in afara cazului in care din lege rezulta ca simpla
cunoastere a acestora nu este suficienta pentru a suplini lipsa de publicitate. In caz
de conflict de drepturi care provin de la un autor comun, dispozitiile art. 890—892, 896
si 897 se aplica in mod corespunzator.
(2) In afara altor cazuri prevazute de lege, sunt supuse notarii in cartea funciara:
1. punerea sub interdictie judecatoreasca si ridicarea acestei masuri;
2. cererea de declarare a mortii unei persoane fizice, hotararea judecatoreasca
de declarare a mortii si cererea de anulare sau de rectificare a hotararii judecatoresti
de declarare a mortii;
3. calitatea de bun comun a unui imobil;
4. conventia matrimoniala, precum si modificarea sau, dupa caz, inlocuirea ei;
5. destinatia unui imobil de locuinta a familiei;
6. locatiunea si cesiunea de venituri;
7. aportul de folosinta la capitalul social al unei societati;
8. interdictia conventionala de instrainare sau de grevare a unui drept inscris;
9. vanzarea facuta cu rezerva dreptului de proprietate;
10. dreptul de a revoca sau denunta unilateral contractul;
11. pactul comisoriu si declaratia de rezolutiune sau de reziliere unilaterala a contractului;
12. antecontractul si pactul de optiune;
13. dreptul de preemptiune nascut din conventii;
14. intentia de a instraina sau de a ipoteca;
15. schimbarea rangului ipotecii, poprirea, gajul sau constituirea altei garantii reale
asupra creantei ipotecare;
16. deschiderea procedurii insolventei, ridicarea dreptului de administrare al
debitorului supus acestei masuri, precum si inchiderea acestei proceduri;
17. sechestrul, urmarirea imobilului, a fructelor ori veniturilor sale;
18. actiunea in prestatie tabulara, actiunea in justificare si actiunea in rectificare;
19. actiunile pentru apararea drepturilor reale inscrise in cartea funciara, actiunea
in partaj, actiunile in desfiintarea actului juridic pentru nulitate, rezolutiune ori alte
cauze de ineficacitate, actiunea revocatorie, precum si orice alte actiuni privitoare la
alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice in legatura cu imobilele inscrise;
20. punerea in miscare a actiunii penale pentru o inscriere in cartea funciara
savarsita printr-o fapta prevazuta de legea penala.
(3) In sensul prezentului articol, prin terti se intelege orice persoana care a
dobandit un drept real sau un alt drept in legatura cu imobilul inscris in cartea funciara.
Actele sau faptele care pot fi notate
in cartea funciara
Art. 903 Se vor putea nota in cartea funciara, fara insa ca opozabilitatea fata
de terti sa depinda de aceasta inscriere:
1. incapacitatea sau restrangerea, prin efectul legii, a capacitatii de exercitiu ori de
folosinta;
2. declaratia de utilitate publica in vederea exproprierii unui imobil;
3. orice alte fapte sau raporturi juridice care au legatura cu imobilul si care sunt
prevazute in acest scop de lege.
Notarea intentiei de a instraina
sau de a ipoteca
Art. 904 (1) Proprietarul unui imobil poate cere ca intentia sa de a instraina sau
de a ipoteca in folosul unei anumite persoane sa fie notata, aratand in acest din urma
caz si suma ce corespunde obligatiei garantate.
(2) Daca instrainarea sau ipotecarea se realizeaza in termen de 3 luni de la
notarea intentiei de a instraina sau de a ipoteca, dreptul inscris va avea rangul notarii.
Pierderea efectului notarii Art. 905 (1) Notarea intentiei de a instraina sau de a ipoteca isi pierde efectul
prin trecerea unui termen de 3 luni de la data inregistrarii cererii.
(2) Anul, luna si ziua in care notarea isi pierde efectul vor fi mentionate atat in
notare, cat si in incheierea ce a dispus-o.
Notarea antecontractelor
si a pactelor de optiune
Art. 906 (1) Promisiunea de a incheia un contract avand ca obiect dreptul de
proprietate asupra imobilului sau un alt drept in legatura cu acesta se poate nota in cartea
funciara, daca promitentul este inscris in cartea funciara ca titularul dreptului care face obiectul
promisiunii, iar antecontractul, sub sanctiunea respingerii cererii de notare, prevede termenul
in care urmeaza a fi incheiat contractul. Notarea se poate efectua oricand in termenul stipulat
in antecontract pentru executarea sa, dar nu mai tarziu de 6 luni de la expirarea lui.
(2) Promisiunea se va putea radia, daca cel indreptatit nu a cerut instantei
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, in termen de 6 luni de la
trecerea termenului fixat pentru incheierea lui sau daca, intre timp, imobilul a fost
definitiv adjudecat in cadrul vanzarii silite de catre un tert care nu este tinut sa
raspunda de obligatiile promitentului.
(3) Radierea se va dispune din oficiu, daca, pana la expirarea termenului de 6 luni
prevazut la alin. (2), n-a fost ceruta inscrierea dreptului care a facut obiectul promisiunii,
cu exceptia cazului cand cel indreptatit a cerut notarea in cartea funciara a actiunii
prevazute la alin. (2). De asemenea, promisiunea se va radia din oficiu in toate cazurile
cand, pana la incheierea contractului amintit mai sus ori pana la solutionarea definitiva
a actiunii prevazute la alin. (2), imobilul a fost definitiv adjudecat in cadrul vanzarii silite
de catre un tert care nu este tinut sa raspunda de obligatiile promitentului.
(4) Dispozitiile prezentului articol se aplica prin asemanare si pactelor de optiune
notate in cartea funciara. In aceste cazuri, daca, pana la expirarea termenului stipulat
in contract pentru exercitarea optiunii, beneficiarul pactului nu solicita, in baza
declaratiei de optiune si a dovezii comunicarii sale catre cealalta parte, intabularea
dreptului ce urmeaza a fi dobandit, se va dispune din oficiu radierea pactului inscris
in folosul sau.
Capitolul IV - Rectificarea inscrierilor de carte funciara
Notiune Art. 907 (1) Cand o inscriere facuta in cartea funciara nu corespunde cu situatia
juridica reala, se poate cere rectificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se intelege radierea, indreptarea sau corectarea oricarei
inscrieri inexacte efectuate in cartea funciara.
(3) Situatia juridica reala trebuie sa rezulte dintr-o recunoastere facuta de titularul
inscrierii a carei rectificare se solicita, prin declaratie data in forma autentica notariala,
ori dintr-o hotarare judecatoreasca definitiva pronuntata impotriva acestuia, prin care
s-a admis actiunea de fond. Actiunea de fond poate fi, dupa caz, o actiune in anulare,
rezolutiune, reductiune sau orice alta actiune intemeiata pe o cauza de ineficacitate
a actului juridic.
Rectificarea intabularii
sau inscrierii provizorii
Art. 908 (1) Orice persoana interesata poate cere rectificarea unei intabulari sau
inscrieri provizorii, daca:
1. inscrierea sau incheierea nu este valabila ori actul in temeiul caruia a fost
efectuata inscrierea a fost desfiintat, in conditiile legii, pentru cauze ori motive
anterioare sau concomitente incheierii ori, dupa caz, emiterii lui;
2. dreptul inscris a fost gresit calificat;
3. nu mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat
efectele actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea;
4. inscrierea in cartea funciara nu mai este, din orice alte motive, in concordanta
cu situatia juridica reala a imobilului.
(2) Rectificarea inscrierilor in cartea funciara se poate face fie pe cale amiabila,
prin declaratia autentica notariala a titularului dreptului ce urmeaza a fi radiat sau
modificat, fie, in caz de litigiu, prin hotarare judecatoreasca definitiva.
(3) Cand dreptul inscris in cartea funciara urmeaza a fi rectificat, titularul lui este
obligat sa predea celui indreptatit, odata cu consimtamantul dat in forma autentica
notariala pentru efectuarea rectificarii, si inscrisurile necesare, iar in caz contrar,
persoana interesata va putea solicita instantei sa dispuna inscrierea in cartea
funciara. In acest din urma caz, hotararea instantei de judecata va suplini
consimtamantul la inscriere al partii care are obligatia de a preda inscrisurile necesare
rectificarii.
(4) Actiunea in rectificare poate fi introdusa concomitent sau separat, dupa ce a
fost admisa actiunea de fond, cand este cazul. Ea poate fi formulata atat impotriva
dobanditorului nemijlocit, cat si impotriva tertilor dobanditori, cu titlu oneros sau cu
titlu gratuit, in conditiile prevazute la art. 909, cu exceptia actiunii intemeiate pe
dispozitiile alin. (1) pct. 3 si 4, care nu poate fi pornita impotriva tertilor care si-au
inscris vreun drept real, dobandit cu buna-credinta si printr-un act juridic cu titlu oneros
sau, dupa caz, in temeiul unui contract de ipoteca, intemeindu-se pe cuprinsul cartii
funciare.
Termenele de exercitare
a actiunii in rectificare
Art. 909 (1) Sub rezerva prescriptiei dreptului la actiunea in fond, actiunea in
rectificare este imprescriptibila fata de dobanditorul nemijlocit, precum si fata de tertul
care a dobandit cu rea-credinta dreptul inscris in folosul sau. Daca actiunea de fond
introdusa pe cale separata a fost admisa, actiunea in rectificare este, de asemenea,
imprescriptibila atat impotriva celor care au fost chemati in judecata, cat si impotriva
tertilor care au dobandit un drept real dupa ce actiunea de fond a fost notata in cartea
funciara.
(2) Fata de tertele persoane care au dobandit cu buna-credinta un drept real prin
donatie sau legat cu titlu particular, actiunea in rectificare, sub rezerva prescriptiei
dreptului la actiunea de fond, nu se va putea introduce decat in termen de 5 ani,
socotiti de la inregistrarea cererii lor de inscriere.
(3) De asemenea, sub rezerva prescriptiei dreptului la actiunea in fond, actiunea
in rectificare, intemeiata exclusiv pe dispozitiile art. 908 alin. (1) pct. 1 si 2, se va
putea indrepta si impotriva tertelor persoane care si-au inscris vreun drept real,
dobandit cu buna-credinta si printr-un act juridic cu titlu oneros sau, dupa caz, in
temeiul unui contract de ipoteca, intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare. In aceste
cazuri, termenul va fi de 3 ani, socotiti de la data inregistrarii cererii de inscriere
formulate de catre dobanditorul nemijlocit al dreptului a carui rectificare se cere, cu
exceptia cazului cand incheierea, prin care s-a ordonat inscrierea care face obiectul
actiunii in rectificare, a fost comunicata celui indreptatit, caz in care termenul va fi de
un an de la comunicarea acesteia.
(4) Termenele prevazute la alin. (2) si (3) sunt termene de decadere.
Efectele admiterii actiunii
in rectificare
Art. 910 (1) Hotararea prin care se admite rectificarea unei inscrieri nu va aduce
atingere drepturilor inscrise in folosul celor care nu au fost parti in cauza.
(2) Daca insa actiunea in rectificare a fost notata in cartea funciara, hotararea
judecatoreasca de admitere se va inscrie, din oficiu, si impotriva acelora care au
dobandit vreun drept tabular dupa notare, care se va radia odata cu dreptul autorului
lor.
Rectificarea notarii in cartea funciara Art. 911 (1) In lipsa consimtamantul titularului, orice persoana interesata va
putea cere rectificarea unei notari in cazurile prevazute la art. 908, precum si ori de
cate ori, din alte cauze, notarea nu este sau a incetat sa fie exacta.
(2) Rectificarea se va incuviinta in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive;
dreptul la actiune este imprescriptibil.
(3) Dispozitiile art. 910 raman aplicabile.
Radierea drepturilor conditionale Art. 912 (1) Dreptul afectat de o conditie suspensiva se va radia din oficiu, daca
nu se dovedeste indeplinirea conditiei care afecteaza dreptul, in termen de 5 ani de
la inscriere.
(2) Tot astfel se va radia conditia rezolutorie, daca nu s-a cerut, in temeiul ei,
radierea dreptului inscris sub o asemenea modalitate, timp de 10 ani de la inscriere.
Indreptarea erorilor materiale Art. 913 Erorile materiale savarsite cu prilejul inscrierilor efectuate in cartea
funciara, altele decat cele care constituie cazuri de rectificare, se pot indrepta la cerere
sau din oficiu. Dispozitiile art. 909—911 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Modificarea descrierii imobilului Art. 914 Proprietarul imobilului inscris in cartea funciara va putea cere oricand
modificarea mentiunilor din cartea funciara privitoare la descrierea, destinatia sau
suprafata acestuia, in conditiile legii.
Raspunderea pentru
tinerea defectuoasa a cartii funciare
Art. 915 (1) Cel prejudiciat printr-o fapta savarsita, chiar din culpa, in pastrarea
si administrarea cartii funciare va putea cere obligarea, in solidar, la plata de
despagubiri a oficiului teritorial de cadastru si publicitate imobiliara de la locul situarii
imobilului si a persoanei raspunzatoare de prejudiciul astfel cauzat, daca prejudiciul
nu a putut fi inlaturat, in tot sau in parte, prin exercitarea actiunilor si cailor de atac
prevazute de lege.
(2) Dreptul la actiune se prescrie intr-un termen de un an, socotit din ziua in care
cel vatamat a cunoscut faptul pagubitor, insa nu mai tarziu de 3 ani de la data cand
s-a savarsit fapta prin care s-a cauzat prejudiciul. Prescriptia este suspendata prin
exercitarea actiunilor si cailor de atac prevazute de lege pentru inlaturarea efectelor
faptei pagubitoare.
Titlul VIII - Posesia
Capitolul I - Dispozitii generale
Notiune Art. 916 (1) Posesia este exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului de
proprietate asupra unui bun de catre persoana care il stapaneste si care se comporta
ca un proprietar.
(2) Dispozitiile prezentului titlu se aplica, in mod corespunzator, si in privinta
posesorului care se comporta ca un titular al altui drept real, cu exceptia drepturilor
reale de garantie.
Exercitarea posesiei Art. 917 (1) Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate
asupra bunului fie in mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin intermediul unei alte
persoane.
(2) Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si persoanele juridice exercita
posesia prin reprezentantul lor legal.
Cazurile care nu constituie posesie Art. 918 (1) Nu constituie posesie stapanirea unui bun de catre un detentor
precar, precum:
a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;
b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitatie sau servitute, fata de nuda
proprietate;
c) fiecare coproprietar, in proportie cu cotele-parti ce revin celorlalti coproprietari;
d) orice alta persoana care, detinand temporar un bun al altuia, este obligata sa il
restituie sau care il stapaneste cu ingaduinta acestuia.
(2) Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai in cazurile
si limitele prevazute de lege.
Prezumtia de posesie
si prezumtia de proprietate
Art. 919 (1) Pana la proba contrara, acela care stapaneste bunul este prezumat
posesor.
(2) Detentia precara, odata dovedita, este prezumata ca se mentine pana la proba
intervertirii sale.
(3) Pana la proba contrara, posesorul este considerat proprietar, cu exceptia
imobilelor inscrise in cartea funciara.
Intervertirea precaritatii in posesie Art. 920 (1) Intervertirea detentiei precare in posesie nu se poate face decat in
urmatoarele cazuri:
a) daca detentorul precar incheie cu buna-credinta un act translativ de proprietate
cu titlu particular cu alta persoana decat cu proprietarul bunului;
b) daca detentorul precar savarseste impotriva posesorului acte de rezistenta
neechivoce in privinta intentiei sale de a incepe sa se comporte ca un proprietar; in
acest caz, intervertirea nu se va produce insa mai inainte de implinirea termenului
prevazut pentru restituirea bunului;
c) daca detentorul precar instraineaza bunul, printr-un act translativ de proprietate
cu titlu particular, cu conditia ca dobanditorul sa fie de buna-credinta.
(2) In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, dobanditorul este de bunacredinta
daca inscrie dreptul in folosul sau intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare.
In celelalte cazuri, este de buna-credinta dobanditorul care nu cunostea si nici nu
trebuia, dupa imprejurari, sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a celui de la care a
dobandit bunul.
Incetarea posesiei Art. 921 Posesia inceteaza prin:
a) transformarea sa in detentie precara;
b) instrainarea bunului;
c) abandonarea bunului mobil sau inscrierea in cartea funciara a declaratiei de
renuntare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil;
d) pieirea bunului;
e) trecerea bunului in proprietate publica;
f) inscrierea dreptului de proprietate al comunei, orasului sau municipiului, dupa
caz, conform art. 889 alin. (2);
g) deposedare, daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an.
Capitolul II - Viciile posesiei
Viciile posesiei Art. 922 (1) In afara situatiilor prevazute de lege, nu poate produce efecte
juridice decat posesia utila.
(2) Nu este utila posesia discontinua, tulburata sau clandestina. Pana la proba
contrara, posesia este prezumata a fi utila.
Discontinuitatea Art. 923 Posesia este discontinua atat timp cat posesorul o exercita cu
intermitente anormale in raport cu natura bunului.
Violenta Art. 924 Posesia este tulburata atat timp cat este dobandita sau conservata
prin acte de violenta, fizica sau morala, care nu au fost provocate de o alta persoana.
Clandestinitatea Art. 925 Posesia este clandestina, daca se exercita astfel incat nu poate fi
cunoscuta.
Invocarea viciilor posesiei Art. 926 (1) Discontinuitatea poate fi opusa posesorului de catre orice persoana
interesata.
(2) Numai persoana fata de care posesia este tulburata sau clandestina poate
invoca aceste vicii.
Incetarea viciilor posesiei Art. 927 Posesia viciata devine utila indata ce viciul inceteaza.
Capitolul III - Efectele posesiei
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Uzucapiunea si dobandirea fructelor Art. 928 In conditiile prezentului capitol, posesorul poate dobandi proprietatea
asupra bunului posedat sau, dupa caz, asupra fructelor produse de acesta.
Bunurile care nu pot fi uzucapate Art. 929 Nu pot fi uzucapate bunurile care, inainte sau dupa intrarea in posesie,
au fost declarate prin lege inalienabile.
Sectiunea 2 - Uzucapiunea imobiliara
Uzucapiunea extratabulara Art. 930 (1) Dreptul de proprietate asupra unui imobil si dezmembramintele
sale pot fi inscrise in cartea funciara, in temeiul uzucapiunii, in folosul celui care l-a
posedat timp de 10 ani, daca:
a) proprietarul inscris in cartea funciara a decedat ori, dupa caz, si-a incetat
existenta;
b) a fost inscrisa in cartea funciara declaratia de renuntare la proprietate;
c) imobilul nu era inscris in nicio carte funciara.
(2) In toate cazurile, uzucapantul poate dobandi dreptul numai daca si-a inregistrat
cererea de inscriere in cartea funciara inainte ca o terta persoana sa isi fi inregistrat
propria cerere de inscriere a dreptului in folosul sau, pe baza unei cauze legitime, in
cursul sau chiar dupa implinirea termenului de uzucapiune.
Uzucapiunea tabulara Art. 931 (1) Drepturile celui care a fost inscris, fara cauza legitima, in cartea
funciara, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi
contestate cand cel inscris cu buna-credinta a posedat imobilul timp de 5 ani dupa
momentul inregistrarii cererii de inscriere, daca posesia sa a fost neviciata.
(2) Este suficient ca buna-credinta sa existe in momentul inregistrarii cererii de
inscriere si in momentul intrarii in posesie.
Curgerea termenului uzucapiunii Art. 932 (1) In cazurile prevazute la art. 930 alin. (1) lit. a) si b), termenul
uzucapiunii nu incepe sa curga inainte de data decesului sau, dupa caz, a incetarii
existentei juridice a proprietarului, respectiv inainte de data inscrierii declaratiei de
renuntare la proprietate, chiar daca intrarea in posesie s-a produs la o data anterioara.
(2) Viciile posesiei suspenda cursul uzucapiunii.
Jonctiunea posesiilor Art. 933 (1) Fiecare posesor este considerat ca incepe in persoana sa o noua
posesie, indiferent daca bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular.
(2) Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate sa
uneasca propria posesie cu aceea a autorului sau.
Alte dispozitii aplicabile Art. 934 Dispozitiile prezentei sectiuni se completeaza, in mod corespunzator,
cu cele privitoare la prescriptia extinctiva.
Sectiunea 3 - Dobandirea proprietatii mobiliare prin posesia de buna-credinta
Prezumtia de titlu de proprietate Art. 935 Oricine se afla la un moment dat in posesia unui bun mobil este
prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului.
Opozabilitatea fata de terti Art. 936 Cu exceptia cazurilor prevazute de lege, posesia de buna-credinta a
bunului mobil asigura opozabilitatea fata de terti a actelor juridice constitutive sau
translative de drepturi reale.
Dobandirea proprietatii mobiliare
prin posesia de buna-credinta
Art. 937 (1) Persoana care, cu buna-credinta, incheie cu un neproprietar un act
translativ de proprietate cu titlu oneros avand ca obiect un bun mobil devine
proprietarul acelui bun din momentul luarii sale in posesie efectiva.
(2) Cu toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de
buna-credinta, daca actiunea este intentata, sub sanctiunea decaderii, in termen de
3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului.
(3) Daca bunul pierdut sau furat a fost cumparat dintr-un loc ori de la o persoana
care vinde in mod obisnuit bunuri de acelasi fel ori daca a fost adjudecat la o licitatie
publica, iar actiunea in revendicare a fost introdusa inauntrul termenului de 3 ani,
posesorul de buna-credinta poate retine bunul pana la indemnizarea sa integrala
pentru pretul platit vanzatorului.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica bunurilor mobile care sunt accesorii
unui imobil.
(5) Dispozitiile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si in legatura cu
dobandirea dreptului de uzufruct si a dreptului de uz asupra unui bun mobil.
Buna-credinta Art. 938 (1) Este de buna-credinta posesorul care nu cunostea si nici nu trebuia,
dupa imprejurari, sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a instrainatorului.
(2) Buna-credinta trebuie sa existe la data intrarii in posesia efectiva a bunului.
Dobandirea bunului mobil
in temeiul uzucapiunii
Art. 939 Acela care poseda bunul altuia timp de 10 ani, in alte conditii decat cele
prevazute in prezenta sectiune, poate dobandi dreptul de proprietate, in temeiul
uzucapiunii. Dispozitiile art. 932 alin. (2), art. 933 si 934 se aplica in mod
corespunzator.
Posesia titlurilor la purtator Art. 940 Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica si titlurilor la purtator, in masura
in care prin legi speciale nu se dispune altfel.
Sectiunea 4 - Ocupatiunea
Dobandirea bunului prin
ocupatiune
Art. 941 (1) Posesorul unui lucru mobil care nu apartine nimanui devine
proprietarul acestuia, prin ocupatiune, de la data intrarii in posesie, insa numai daca
aceasta se face in conditiile legii.
(2) Sunt lucruri fara stapan bunurile mobile abandonate, precum si bunurile care,
prin natura lor, nu au un proprietar, cum sunt animalele salbatice, pestele si resursele
acvatice vii din bazinele piscicole naturale, fructele de padure, ciupercile comestibile
din flora spontana, plantele medicinale si aromatice si altele asemenea.
(3) Lucrurile mobile de valoare foarte mica sau foarte deteriorate care sunt lasate
intr-un loc public, inclusiv pe un drum public sau intr-un mijloc de transport in comun,
sunt considerate lucruri abandonate.
Proprietatea bunului gasit Art. 942 (1) Bunul mobil pierdut continua sa apartina proprietarului sau.
(2) Gasitorul bunului este obligat ca, in termen de 10 zile, sa il restituie
proprietarului ori, daca acesta nu poate fi cunoscut, sa il predea organului de politie
din localitatea in care a fost gasit. Acesta are obligatia de a pastra bunul timp de 6 luni,
fiind aplicabile in acest sens dispozitiile privitoare la depozitul necesar.
(3) Organul de politie va afisa la sediul sau si pe pagina de internet un anunt privitor
la pierderea bunului, cu mentionarea tuturor elementelor de descriere a acestuia.
Proprietatea asupra bunului
gasit in loc public
Art. 943 Daca bunul a fost gasit intr-un loc public, el va fi predat, pe baza de
proces-verbal, persoanei care detine un titlu, altul decat titlul de proprietate publica,
asupra locului respectiv. In termen de 3 zile de la data preluarii bunului pierdut,
aceasta persoana este obligata sa il predea, pe baza de proces-verbal, organelor de
politie din localitate. In acelasi termen, anuntul mentionat la art. 942 alin. (3) se va
afisa la locul unde a fost gasit bunul.
Vanzarea bunului gasit Art. 944 Daca, datorita imprejurarilor sau naturii bunului, pastrarea sa tinde sa
ii diminueze valoarea ori devine prea costisitoare, el va fi vandut prin licitatie publica,
conform legii. In acest caz, drepturile si obligatiile legate de bun se vor exercita in
legatura cu pretul obtinut in urma vanzarii.
Restituirea bunului
gasit catre proprietar
Art. 945 (1) Bunul sau pretul obtinut din valorificarea lui se va remite
proprietarului, daca acesta il pretinde, sub sanctiunea decaderii, in termenul prevazut
la art. 942 alin. (2) teza a II-a, insa nu mai inainte de a se achita cheltuielile legate de
pastrarea bunului.
(2) De asemenea, in cazul bunurilor cu valoare comerciala, proprietarul este
obligat sa plateasca gasitorului o recompensa reprezentand a zecea parte din pret sau
din valoarea actuala a bunului. Obligatia de plata a recompensei nu exista in cazul
prevazut la art. 943, daca gasitorul este persoana care detine spatiul ori un
reprezentant sau un angajat al acesteia.
(3) In cazul in care proprietarul a facut o oferta publica de recompensa, gasitorul
are dreptul de a opta intre suma la care s-a obligat proprietarul prin aceasta oferta si
recompensa fixata de lege ori stabilita de catre instanta judecatoreasca.
(4) Daca bunul ori pretul nu este pretins de proprietarul originar, el va fi considerat
lucru fara stapan si remis gasitorului pe baza de proces-verbal. In acest caz, gasitorul
dobandeste dreptul de proprietate prin ocupatiune. Dovada ocupatiunii se poate face
prin procesul-verbal mentionat sau prin orice alt mijloc de proba.
(5) Daca gasitorul refuza sa preia bunul sau pretul, acesta revine comunei, orasului
sau municipiului pe teritoriul caruia a fost gasit si intra in domeniul privat al acestuia.
Drepturile asupra tezaurului gasit Art. 946 (1) Tezaurul este orice bun mobil ascuns sau ingropat, chiar involuntar,
in privinta caruia nimeni nu poate dovedi ca este proprietar.
(2) Dreptul de proprietate asupra tezaurului descoperit intr-un bun imobil sau
intr-un bun mobil apartine, in cote egale, proprietarului bunului imobil sau al bunului
mobil in care a fost descoperit si descoperitorului.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica bunurilor mobile culturale, calificate
astfel potrivit legii, care sunt descoperite fortuit sau ca urmare a unor cercetari
arheologice sistematice, si nici acelor bunuri care, potrivit legii, fac obiectul proprietatii
publice.
Alte dispozitii aplicabile Art. 947 Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si
persoanelor care, pe un alt temei, au dreptul la restituirea bunului pierdut.
Sectiunea 5 - Dobandirea fructelor prin posesia de buna-credinta
Conditiile dobandirii fructelor
bunului posedat
Art. 948 (1) Posesorul de buna-credinta dobandeste dreptul de proprietate
asupra fructelor bunului posedat.
(2) Posesorul trebuie sa fie de buna-credinta la data perceperii fructelor. Fructele
civile percepute anticipat revin posesorului in masura in care buna sa credinta se
mentine la data scadentei acestora.
(3) In cazul fructelor produse de imobile inscrise in cartea funciara, buna-credinta
se apreciaza in raport cu conditiile cerute tertilor dobanditori pentru a respinge
actiunea in rectificare.
(4) In celelalte cazuri, posesorul este de buna-credinta atunci cand are
convingerea ca este proprietarul bunului in temeiul unui act translativ de proprietate
ale carui cauze de ineficacitate nu le cunoaste si nici nu ar trebui, dupa imprejurari,
sa le cunoasca. Buna-credinta inceteaza din momentul in care cauzele de
ineficacitate ii sunt cunoscute.
(5) Posesorul de rea-credinta trebuie sa restituie fructele percepute, precum si
contravaloarea acelora pe care a omis sa le perceapa.
Capitolul IV - Actiunile posesorii
Actiunile posesorii Art. 949 (1) Cel care a posedat un bun cel putin un an poate solicita instantei
de judecata prevenirea ori inlaturarea oricarei tulburari a posesiei sale sau, dupa caz,
restituirea bunului. De asemenea, posesorul este indreptatit sa pretinda despagubiri
pentru prejudiciile cauzate.
(2) Exercitiul actiunilor posesorii este recunoscut si detentorului precar.
Persoanele impotriva carora
se pot introduce actiunile posesorii
Art. 950 (1) Actiunile posesorii pot fi introduse si impotriva proprietarului.
(2) Actiunea posesorie nu poate fi insa introdusa impotriva persoanei fata de care
exista obligatia de restituire a bunului.
Termenul de exercitare
a actiunii posesorii
Art. 951 (1) In caz de tulburare ori de deposedare, pasnica sau violenta,
actiunea se introduce in termenul de prescriptie de un an de la data tulburarii sau
deposedarii.
(2) Daca tulburarea ori deposedarea este violenta, actiunea poate fi introdusa si
de cel care exercita o posesie viciata, indiferent de durata posesiei sale.
Luarea masurilor
pentru conservarea bunului posedat
Art. 952 (1) Daca exista motive temeinice sa se considere ca bunul posedat
poate fi distrus ori deteriorat de un lucru aflat in posesia unei alte persoane sau ca
urmare a unor lucrari, precum ridicarea unei constructii, taierea unor arbori ori
efectuarea unor sapaturi pe fondul invecinat, posesorul poate sa ceara luarea
masurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, daca este cazul, incetarea
lucrarilor.
(2) Pana la solutionarea cererii, posesorul ori, dupa caz, cealalta persoana poate
fi obligata la plata unei cautiuni, lasate la aprecierea instantei, numai in urmatoarele
situatii:
a) daca instanta dispune, in mod provizoriu, deplasarea lucrului ori incetarea
lucrarilor, cautiunea se stabileste in sarcina posesorului, astfel incat sa se poata
repara prejudiciul ce s-ar cauza paratului prin aceasta masura;
b) daca instanta incuviinteaza mentinerea lucrului in starea sa actuala ori
continuarea lucrarilor, cautiunea se stabileste in sarcina paratului astfel incat sa se
asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situatiei anterioare.
CARTEA IV - Despre mostenire si liberalitati *)
-----------
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a IV-a sunt cuprinse in art. 91—98 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I - Dispozitii referitoare la mostenire in general
Capitolul I - Dispozitii generale
Notiune Art. 953 Mostenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice
decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta.
Deschiderea mostenirii Art. 954 (1) Mostenirea unei persoane se deschide in momentul decesului
acesteia.
(2) Mostenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului
domiciliu se face cu certificatul de deces sau, dupa caz, cu hotararea judecatoreasca
declarativa de moarte ramasa definitiva.
(3) Daca ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se afla pe teritoriul
Romaniei, mostenirea se deschide la locul din tara aflat in circumscriptia notarului
public celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa existe cel putin
un bun imobil al celui care lasa mostenirea. In cazul in care in patrimoniul succesoral
nu exista bunuri imobile, locul deschiderii mostenirii este in circumscriptia notarului
public celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa se afle bunuri
mobile ale celui ce lasa mostenirea. Atunci cand in patrimoniul succesoral nu exista
bunuri situate in Romania, locul deschiderii mostenirii este in circumscriptia notarului
public celui dintai sesizat.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator atunci cand primul organ
sesizat in vederea desfasurarii procedurii succesorale este instanta judecatoreasca.
Felurile mostenirii Art. 955 (1) Patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala, in
masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel prin testament.
(2) O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin mostenire
testamentara, iar cealalta parte prin mostenire legala.
Actele juridice asupra mostenirii
nedeschise
Art. 956 Daca prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absoluta
actele juridice avand ca obiect drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise
inca, precum actele prin care se accepta mostenirea sau se renunta la aceasta,
inainte de deschiderea ei, ori actele prin care se instraineaza sau se promite
instrainarea unor drepturi care s-ar putea dobandi la deschiderea mostenirii.
Capitolul II - Conditiile generale ale dreptului de a mosteni
Capacitatea de a mosteni Art. 957 (1) O persoana poate mosteni daca exista la momentul deschiderii
mostenirii. Dispozitiile art. 36, 53 si 208 sunt aplicabile.
(2) Daca, in cazul mortii mai multor persoane, nu se poate stabili ca una a
supravietuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta.
Nedemnitatea de drept Art. 958 (1) Este de drept nedemna de a mosteni:
a) persoana condamnata penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l
ucide pe cel care lasa mostenirea;
b) persoana condamnata penal pentru savarsirea, inainte de deschiderea
mostenirii, a unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care, daca
mostenirea ar fi fost deschisa la data savarsirii faptei, ar fi inlaturat sau ar fi restrans
vocatia la mostenire a faptuitorului.
(2) In cazul in care condamnarea pentru faptele mentionate la alin. (1) este
impiedicata prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescriptia raspunderii
penale, nedemnitatea opereaza daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare
judecatoreasca civila definitiva.
(3) Nedemnitatea de drept poate fi constatata oricand, la cererea oricarei persoane
interesate sau din oficiu de catre instanta de judecata ori de catre notarul public, pe
baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea.
Nedemnitatea judiciara Art. 959 (1) Poate fi declarata nedemna de a mosteni:
a) persoana condamnata penal pentru savarsirea, cu intentie, impotriva celui care
lasa mostenirea a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala, ori, dupa caz, a
unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
b) persoana care, cu rea-credinta, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat
testamentul defunctului;
c) persoana care, prin dol sau violenta, l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea
sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul.
(2) Sub sanctiunea decaderii, orice succesibil poate cere instantei judecatoresti
sa declare nedemnitatea in termen de un an de la data deschiderii mostenirii.
Introducerea actiunii constituie un act de acceptare tacita a mostenirii de catre
succesibilul reclamant.
(3) Daca hotararea de condamnare pentru faptele prevazute la alin. (1) lit. a) se
pronunta ulterior datei deschiderii mostenirii, termenul de un an se calculeaza de la
data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
(4) Atunci cand condamnarea pentru faptele mentionate la alin. (1) lit. a) este
impiedicata prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescriptia raspunderii
penale, nedemnitatea se poate declara daca acele fapte au fost constatate printr-o
hotarare judecatoreasca civila definitiva. In acest caz, termenul de un an curge de la
aparitia cauzei de impiedicare a condamnarii, daca aceasta a intervenit dupa
deschiderea mostenirii.
(5) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c), termenul de un an curge de la data
cand succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, daca aceasta data este
ulterioara deschiderii mostenirii.
(6) Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul in a carui raza teritoriala se aflau
bunurile la data deschiderii mostenirii poate introduce actiunea prevazuta la alin. (2),
in cazul in care, cu exceptia autorului uneia dintre faptele prevazute la alin. (1), nu mai
exista alti succesibili. Dispozitiile alin. (2)— (5) se aplica in mod corespunzator.
Efectele nedemnitatii Art. 960 (1) Nedemnul este inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la
cea testamentara.
(2) Posesia exercitata de nedemn asupra bunurilor mostenirii este considerata
posesie de rea-credinta.
(3) Actele de conservare, precum si actele de administrare, in masura in care
profita mostenitorilor, incheiate intre nedemn si terti, sunt valabile. De asemenea, se
mentin si actele de dispozitie cu titlu oneros incheiate intre nedemn si tertii dobanditori
de buna-credinta, regulile din materia cartii funciare fiind insa aplicabile.
Inlaturarea efectelor nedemnitatii Art. 961 (1) Efectele nedemnitatii de drept sau judiciare pot fi inlaturate expres
prin testament sau printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea.
Fara o declaratie expresa, nu constituie inlaturare a efectelor nedemnitatii legatul
lasat nedemnului dupa savarsirea faptei care atrage nedemnitatea.
(2) Efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie
intervenita dupa condamnare, gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale.
Vocatia la mostenire Art. 962 Pentru a putea mosteni, o persoana trebuie sa aiba calitatea ceruta de
lege sau sa fi fost desemnata de catre defunct prin testament.
Titlul II - Mostenirea legala
Capitolul I - Dispozitii generale
Mostenitorii legali Art. 963 (1) Mostenirea se cuvine, in ordinea si dupa regulile stabilite in
prezentul titlu, sotului supravietuitor si rudelor defunctului, si anume descendentilor,
ascendentilor si colateralilor acestuia, dupa caz.
(2) Descendentii si ascendentii au vocatie la mostenire indiferent de gradul de
rudenie cu defunctul, iar colateralii numai pana la gradul al patrulea inclusiv.
(3) In lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se
transmite comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului in a carui raza teritoriala se
aflau bunurile la data deschiderii mostenirii.
Principiile generale
ale devolutiunii legale a mostenirii
Art. 964 (1) Rudele defunctului vin la mostenire in urmatoarea ordine:
a) clasa intai: descendentii;
b) clasa a doua: ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati;
c) clasa a treia: ascendentii ordinari;
d) clasa a patra: colateralii ordinari.
(2) Daca in urma dezmostenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiata nu
pot culege intreaga mostenire, atunci partea ramasa se atribuie rudelor din clasa
subsecventa care indeplinesc conditiile pentru a mosteni.
(3) Inauntrul fiecarei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul inlatura
de la mostenire rudele de grad mai indepartat, cu exceptia cazurilor pentru care legea
dispune altfel.
(4) Intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad, mostenirea se imparte in mod
egal, daca legea nu prevede altfel.
Capitolul II - Reprezentarea succesorala
Notiune Art. 965 Prin reprezentare succesorala, un mostenitor legal de un grad mai
indepartat, numit reprezentant, urca, in virtutea legii, in drepturile ascendentului sau,
numit reprezentat, pentru a culege partea din mostenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia
daca nu ar fi fost nedemn fata de defunct sau decedat la data deschiderii mostenirii.
Domeniul de aplicare Art. 966 (1) Pot veni la mostenire prin reprezentare succesorala numai
descendentii copiilor defunctului si descendentii fratilor sau surorilor defunctului.
(2) In limitele prevazute la alin. (1) si daca sunt indeplinite conditiile prevazute la
art. 967, reprezentarea opereaza in toate cazurile, fara a deosebi dupa cum
reprezentantii sunt rude de acelasi grad ori de grade diferite in raport cu defunctul.
Conditii Art. 967 (1) Poate fi reprezentata persoana lipsita de capacitatea de a mosteni,
precum si nedemnul, chiar aflat in viata la data deschiderii mostenirii.
(2) Pentru a veni prin reprezentare succesorala la mostenirea defunctului,
reprezentantul trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale pentru a-l mosteni pe
acesta.
(3) Reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn fata de
reprezentat sau a renuntat la mostenirea lasata de acesta ori a fost dezmostenit de
el.
Efectul general
al reprezentarii succesorale
Art. 968 (1) In cazurile in care opereaza reprezentarea succesorala, mostenirea
se imparte pe tulpina.
(2) Prin tulpina se intelege:
— inauntrul clasei intai, descendentul de gradul intai care culege mostenirea sau
este reprezentat la mostenire;
— inauntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege
mostenirea sau este reprezentat la mostenire.
(3) Daca aceeasi tulpina a produs mai multe ramuri, in cadrul fiecarei ramuri
subdivizarea se face tot pe tulpina, partea cuvenita descendentilor de acelasi grad din
aceeasi ramura impartindu-se intre ei in mod egal.
Efectul particular
al reprezentarii succesorale
Art. 969 (1) Copiii nedemnului conceputi inainte de deschiderea mostenirii de
la care nedemnul a fost exclus vor raporta la mostenirea acestuia din urma bunurile
pe care le-au mostenit prin reprezentarea nedemnului, daca vin la mostenirea lui in
concurs cu alti copii ai sai, conceputi dupa deschiderea mostenirii de la care a fost
inlaturat nedemnul. Raportul se face numai in cazul si in masura in care valoarea
bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depasit valoarea pasivului
succesoral pe care reprezentantul a trebuit sa il suporte ca urmare a reprezentarii.
(2) Raportul se face potrivit dispozitiilor prevazute in sectiunea a 2-a a cap. IV din
titlul IV al prezentei carti.
Capitolul III - Mostenitorii legali
Sectiunea 1 - Sotul supravietuitor
Conditii Art. 970 Sotul supravietuitor il mosteneste pe sotul decedat daca, la data
deschiderii mostenirii, nu exista o hotarare de divort definitiva.
Vocatia la mostenire
a sotului supravietuitor
Art. 971 (1) Sotul supravietuitor este chemat la mostenire in concurs cu oricare
dintre clasele de mostenitori legali.
(2) In absenta persoanelor prevazute la alin. (1) sau daca niciuna dintre ele nu
vrea ori nu poate sa vina la mostenire, sotul supravietuitor culege intreaga mostenire.
Cota succesorala
a sotului supravietuitor
Art. 972 (1) Cota sotului supravietuitor este de:
a) un sfert din mostenire, daca vine in concurs cu descendentii defunctului;
b) o treime din mostenire, daca vine in concurs atat cu ascendenti privilegiati, cat
si cu colaterali privilegiati ai defunctului;
c) o jumatate din mostenire, daca vine in concurs fie numai cu ascendenti
privilegiati, fie numai cu colaterali privilegiati ai defunctului;
d) trei sferturi din mostenire, daca vine in concurs fie cu ascendenti ordinari, fie cu
colaterali ordinari ai defunctului.
(2) Cota sotului supravietuitor in concurs cu mostenitori legali apartinand unor
clase diferite se stabileste ca si cand acesta ar fi venit in concurs numai cu cea mai
apropiata dintre ele.
(3) Daca, in urma casatoriei putative, doua sau mai multe persoane au situatia
unui sot supravietuitor, cota stabilita potrivit alin. (1) si (2) se imparte in mod egal intre
acestea.
Dreptul de abitatie
al sotului supravietuitor
Art. 973 (1) Sotul supravietuitor care nu este titular al niciunui drept real de a
folosi o alta locuinta corespunzatoare nevoilor sale beneficiaza de un drept de abitatie
asupra casei in care a locuit pana la data deschiderii mostenirii, daca aceasta casa
face parte din bunurile mostenirii.
(2) Dreptul de abitatie este gratuit, inalienabil si insesizabil.
(3) Oricare dintre mostenitori poate cere fie restrangerea dreptului de abitatie, daca
locuinta nu este necesara in intregime sotului supravietuitor, fie schimbarea obiectului
abitatiei, daca pune la dispozitia sotului supravietuitor o alta locuinta corespunzatoare.
(4) Dreptul de abitatie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data
deschiderii mostenirii. Acest drept inceteaza, chiar inainte de implinirea termenului
de un an, in caz de recasatorire a sotului supravietuitor.
(5) Toate litigiile cu privire la dreptul de abitatie reglementat prin prezentul articol
se solutioneaza de catre instanta competenta sa judece partajul mostenirii, care va
hotari de urgenta, in camera de consiliu.
Dreptul special de mostenire
al sotului supravietuitor
Art. 974 Cand nu vine in concurs cu descendentii defunctului, sotul
supravietuitor mosteneste, pe langa cota stabilita potrivit art. 972, mobilierul si
obiectele de uz casnic care au fost afectate folosintei comune a sotilor.
Sectiunea 2 - Descendentii defunctului
Dreptul de mostenire
al descendentilor
Art. 975 (1) Descendentii sunt copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la
nesfarsit.
(2) Descendentii defunctului inlatura mostenitorii din celelalte clase si vin la
mostenire in ordinea proximitatii gradului de rudenie. Dispozitiile art. 964 alin. (2) se
aplica in mod corespunzator.
(3) In concurs cu sotul supravietuitor, descendentii defunctului, indiferent de
numarul lor, culeg impreuna trei sferturi din mostenire.
(4) Mostenirea sau partea din mostenire care li se cuvine descendentilor se
imparte intre acestia in mod egal, cand vin la mostenire in nume propriu, ori pe tulpina,
cand vin la mostenire prin reprezentare succesorala.
Sectiunea 3 - Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati
Vocatia la mostenire
a ascendentilor privilegiati
si a colateralilor privilegiati
Art. 976 (1) Ascendentii privilegiati sunt tatal si mama defunctului.
(2) Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului, precum si descendentii
acestora, pana la al patrulea grad inclusiv cu defunctul.
(3) Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati vin la mostenire daca
descendentii nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni. Dispozitiile art. 963
alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
Impartirea mostenirii
intre sotul supravietuitor,
ascendentii privilegiati
si colateralii privilegiati
Art. 977 (1) Daca sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs atat cu
ascendenti privilegiati, cat si cu colaterali privilegiati ai defunctului, partea cuvenita
clasei a doua este de doua treimi din mostenire.
(2) Daca sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs fie numai cu ascendenti
privilegiati, fie numai cu colaterali privilegiati ai defunctului, partea cuvenita clasei a
doua este de o jumatate din mostenire.
Impartirea mostenirii
intre ascendentii privilegiati
si colateralii privilegiati
Art. 978 Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita ascendentilor privilegiati
si colateralilor privilegiati se imparte intre acestia in functie de numarul ascendentilor
privilegiati care vin la mostenire, dupa cum urmeaza:
a) in cazul in care la mostenire vine un singur parinte, acesta va culege un sfert,
iar colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege trei sferturi;
b) in cazul in care la mostenire vin 2 parinti, acestia vor culege impreuna o
jumatate, iar colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege cealalta
jumatate.
Absenta ascendentilor privilegiati
sau a colateralilor privilegiati
Art. 979 (1) In cazul in care colateralii privilegiati nu indeplinesc conditiile
necesare pentru a mosteni, ascendentii privilegiati vor culege mostenirea sau partea
din mostenire cuvenita clasei a doua.
(2) In cazul in care ascendentii privilegiati nu indeplinesc conditiile necesare pentru
a mosteni, colateralii privilegiati vor culege mostenirea sau partea din mostenire
cuvenita clasei a doua.
Impartirea mostenirii
intre ascendentii privilegiati
Art. 980 Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita ascendentilor privilegiati
se imparte intre acestia in mod egal.
Impartirea mostenirii
intre colateralii privilegiati
Art. 981 (1) Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita colateralilor
privilegiati se imparte intre acestia in mod egal.
(2) In cazul in care colateralii privilegiati vin la mostenire prin reprezentare
succesorala, mostenirea sau partea din mostenire ce li se cuvine se imparte intre ei
pe tulpina.
(3) In cazul in care colateralii privilegiati sunt rude cu defunctul pe linii colaterale
diferite, mostenirea sau partea din mostenire ce li se cuvine se imparte, in mod egal,
intre linia materna si cea paterna. In cadrul fiecarei linii, sunt aplicabile dispozitiile
alin. (1) si (2).
(4) In ipoteza prevazuta la alin. (3), colateralii privilegiati care sunt rude cu
defunctul pe ambele linii vor culege, pe fiecare dintre acestea, partea din mostenire
ce li se cuvine.
Sectiunea 4 - Ascendentii ordinari
Dreptul de mostenire
al ascendentilor ordinari
Art. 982 (1) Ascendentii ordinari sunt rudele in linie dreapta ascendenta ale
defunctului, cu exceptia parintilor acestuia.
(2) Ascendentii ordinari vin la mostenire daca descendentii, ascendentii privilegiati
si colateralii privilegiati nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni. Dispozitiile
art. 964 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) Ascendentii ordinari vin la mostenire in ordinea gradelor de rudenie cu
defunctul.
(4) In concurs cu sotul supravietuitor, ascendentii ordinari ai defunctului, indiferent
de numarul lor, culeg impreuna un sfert din mostenire.
(5) Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita ascendentilor ordinari de acelasi
grad se imparte intre acestia in mod egal.
Sectiunea 5 - Colateralii ordinari
Dreptul de mostenire
al colateralilor ordinari
Art. 983 (1) Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului pana la
gradul al patrulea inclusiv, cu exceptia colateralilor privilegiati.
(2) Colateralii ordinari vin la mostenire daca descendentii, ascendentii privilegiati,
colateralii privilegiati si ascendentii ordinari nu indeplinesc conditiile necesare pentru
a mosteni. Dispozitiile art. 964 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) Colateralii ordinari vin la mostenire in ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.
(4) In concurs cu sotul supravietuitor, colateralii ordinari ai defunctului, indiferent
de numarul lor, culeg impreuna un sfert din mostenire.
(5) Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita colateralilor ordinari de acelasi
grad se imparte intre acestia in mod egal.
Titlul III - Liberalitatile
Capitolul I - Dispozitii comune
Sectiunea 1 - Dispozitii preliminare
Notiune si categorii Art. 984 (1) Liberalitatea este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu
gratuit de bunurile sale, in tot sau in parte, in favoarea unei alte persoane.
(2) Nu se pot face liberalitati decat prin donatie sau prin legat cuprins in testament.
Donatia Art. 985 Donatia este contractul prin care, cu intentia de a gratifica, o parte,
numita donator, dispune in mod irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parti,
numita donatar.
Legatul Art. 986 Legatul este dispozitia testamentara prin care testatorul stipuleaza ca,
la decesul sau, unul sau mai multi legatari sa dobandeasca intregul sau patrimoniu,
o fractiune din acesta sau anumite bunuri determinate.
Sectiunea 2 - Capacitatea in materie de liberalitati
Capacitatea de folosinta Art. 987 (1) Orice persoana poate face si primi liberalitati, cu respectarea
regulilor privind capacitatea.
(2) Conditia capacitatii de a dispune prin liberalitati trebuie indeplinita la data la
care dispunatorul isi exprima consimtamantul.
(3) Conditia capacitatii de a primi o donatie trebuie indeplinita la data la care
donatarul accepta donatia.
(4) Conditia capacitatii de a primi un legat trebuie indeplinita la data deschiderii
mostenirii testatorului.
Lipsa capacitatii depline
de exercitiu a dispunatorului
Art. 988 (1) Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa nu poate dispune de bunurile sale prin liberalitati, cu exceptia cazurilor
prevazute de lege.
(2) Sub sanctiunea nulitatii relative, nici chiar dupa dobandirea capacitatii depline
de exercitiu persoana nu poate dispune prin liberalitati in folosul celui care a avut
calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al sau, inainte ca acesta sa fi primit de la
instanta de tutela descarcare pentru gestiunea sa. Se excepteaza situatia in care
reprezentantul ori, dupa caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunatorului.
Desemnarea beneficiarului
liberalitatii
Art. 989 (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul trebuie sa il
determine pe beneficiarul liberalitatii ori cel putin sa prevada criteriile pe baza carora
acest beneficiar sa poata fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte
juridice.
(2) Persoana care nu exista la data intocmirii liberalitatii poate beneficia de o
liberalitate daca aceasta este facuta in favoarea unei persoane capabile, cu sarcina
pentru aceasta din urma de a transmite beneficiarului obiectul liberalitatii indata ce va
fi posibil.
(3) Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul nu poate lasa unui tert dreptul
de a-l desemna pe beneficiarul liberalitatii sau de a stabili obiectul acesteia. Cu toate
acestea, repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de
testator poate fi lasata la aprecierea unui tert.
(4) Este valabila liberalitatea facuta unei persoane desemnate de dispunator, cu o
sarcina in favoarea unei persoane alese fie de gratificat, fie de un tert desemnat, la
randul sau, tot de catre dispunator.
Incapacitatile speciale Art. 990 (1) Sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor
persoane, in perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de
specialitate dispunatorului pentru boala care este cauza a decesului.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1):
a) liberalitatile facute sotului, rudelor in linie dreapta sau colateralilor privilegiati;
b) liberalitatile facute altor rude pana la al patrulea grad inclusiv, daca, la data
liberalitatii, dispunatorul nu are sot si nici rude in linie dreapta sau colaterali privilegiati.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si in privinta preotilor sau a altor
persoane care acordau asistenta religioasa in timpul bolii care este cauza a decesului.
(4) Daca dispunatorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescriptie a dreptului
la actiunea in anulare curge de la data la care mostenitorii au luat cunostinta de
existenta liberalitatii.
(5) In cazul in care dispunatorul s-a restabilit, legatul devine valabil, iar actiunea
in anularea donatiei poate fi introdusa in termen de 3 ani de la data la care
dispunatorul s-a restabilit.
Incapacitatile speciale
in materia legatelor
Art. 991 Sunt anulabile legatele in favoarea:
a) notarului public care a autentificat testamentul;
b) interpretului care a participat la procedura de autentificare a testamentului;
c) martorilor, in cazurile prevazute la art. 1.043 alin. (2) si art. 1.047 alin. (3);
d) agentilor instrumentatori, in cazurile prevazute la art. 1.047;
e) persoanelor care au acordat, in mod legal, asistenta juridica la redactarea
testamentului.
Simulatia Art. 992 (1) Sanctiunea nulitatii relative prevazute la art. 988 alin. (2), art. 990
si 991 se aplica si liberalitatilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau
facute unei persoane interpuse.
(2) Sunt prezumate pana la proba contrara ca fiind persoane interpuse ascendentii,
descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si ascendentii
si descendentii sotului acestei persoane.
Sectiunea 3 - Substitutiile fideicomisare
Notiune Art. 993 Dispozitia prin care o persoana, denumita instituit, este insarcinata sa
administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalitatii si sa le transmita
unui tert, denumit substituit, desemnat de dispunator, nu produce efecte decat in cazul
in care este permisa de lege.
Substitutia fideicomisara Art. 994 (1) O liberalitate poate fi grevata de o sarcina care consta in obligatia
instituitului, donatar sau legatar, de a administra bunurile care constituie obiectul
liberalitatii si de a le transmite, la decesul sau, substituitului desemnat de dispunator.
(2) Instituitului i se aplica in mod corespunzator dispozitiile din prezentul cod
referitoare la fiduciar.
(3) Incapacitatile de a dispune se apreciaza in raport cu dispunatorul, iar cele de
a primi, in raport cu instituitul si cu substituitul.
Efectele cu privire la bunuri Art. 995 (1) Sarcina prevazuta la art. 994 produce efecte numai cu privire la
bunurile care au constituit obiectul liberalitatii si care la data decesului instituitului pot
fi identificate si se afla in patrimoniul sau.
(2) Atunci cand liberalitatea are ca obiect valori mobiliare, sarcina produce efecte
si asupra valorilor mobiliare care le inlocuiesc.
(3) Daca liberalitatea are ca obiect drepturi supuse formalitatilor de publicitate,
sarcina trebuie sa respecte aceleasi formalitati. In cazul imobilelor, sarcina este
supusa notarii in cartea funciara.
Drepturile substituitului Art. 996 (1) Drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului.
(2) Substituitul dobandeste bunurile care constituie obiectul liberalitatii ca efect al
vointei dispunatorului.
(3) Substituitul nu poate fi, la randul sau, supus obligatiei de administrare si de
transmitere a bunurilor.
Garantiile si asigurarile Art. 997 In vederea executarii sarcinii, dispunatorul poate impune instituitului
constituirea de garantii si incheierea unor contracte de asigurare.
Imputarea sarcinii
asupra cotitatii disponibile
Art. 998 Daca instituitul este mostenitor rezervatar al dispunatorului, sarcina nu
poate incalca rezerva sa succesorala.
Acceptarea donatiei
dupa decesul dispunatorului
Art. 999 Oferta de donatie facuta substituitului poate fi acceptata de acesta si
dupa decesul dispunatorului.
Ineficacitatea substitutiei Art. 1.000 Atunci cand substituitul predecedeaza instituitului sau renunta la
beneficiul liberalitatii, bunul revine instituitului, cu exceptia cazului in care s-a prevazut
ca bunul va fi cules de mostenitorii substituitului ori a fost desemnat un al doilea
substituit.
Sectiunea 4 - Liberalitatile reziduale
Notiune Art. 1.001 Dispunatorul poate stipula ca substituitul sa fie gratificat cu ceea ce
ramane, la data decesului instituitului, din donatiile sau legatele facute in favoarea
acestuia din urma.
Dreptul de dispozitie al instituitului Art. 1.002 Liberalitatea reziduala nu il impiedica pe instituit sa incheie acte cu
titlu oneros si nici sa retina bunurile ori sumele obtinute in urma incheierii acestora.
Interdictia de a dispune cu titlu
gratuit
Art. 1.003 (1) Instituitul nu poate dispune prin testament de bunurile care au
constituit obiectul unei liberalitati reziduale.
(2) Dispunatorul poate interzice instituitului sa dispuna de bunuri prin donatie. Cu
toate acestea, atunci cand este mostenitor rezervatar al dispunatorului, instituitul
pastreaza posibilitatea de a dispune prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte de
bunurile care au constituit obiectul donatiilor imputate asupra rezervei sale
succesorale.
Independenta patrimoniala
a instituitului
Art. 1.004 Instituitul nu este tinut sa dea socoteala dispunatorului ori
mostenitorilor acestuia.
Aplicarea regulilor
substitutiei fideicomisare
Art. 1.005 Dispozitiile prevazute la art. 995, art. 996 alin. (2), art. 997, 999 si
1.000 sunt aplicabile liberalitatilor reziduale.
Sectiunea 5 - Revizuirea conditiilor si sarcinilor
Domeniul de aplicare Art. 1.006 Daca, din cauza unor situatii imprevizibile si neimputabile
beneficiarului, survenite acceptarii liberalitatii, indeplinirea conditiilor sau executarea
sarcinilor care afecteaza liberalitatea a devenit extrem de dificila ori excesiv de
oneroasa pentru beneficiar, acesta poate cere revizuirea sarcinilor sau a conditiilor.
Solutionarea cererii de revizuire Art. 1.007 (1) Cu respectarea, pe cat posibil, a vointei dispunatorului, instanta
de judecata sesizata cu cererea de revizuire poate sa dispuna modificari cantitative
sau calitative ale conditiilor sau ale sarcinilor care afecteaza liberalitatea ori sa le
grupeze cu acelea similare provenind din alte liberalitati.
(2) Instanta de judecata poate autoriza instrainarea partiala sau totala a obiectului
liberalitatii, stabilind ca pretul sa fie folosit in scopuri conforme cu vointa
dispunatorului, precum si orice alte masuri care sa mentina pe cat posibil destinatia
urmarita de acesta.
Inlaturarea efectelor revizuirii Art. 1.008 Daca motivele care au determinat revizuirea conditiilor sau a
sarcinilor nu mai subzista, persoana interesata poate cere inlaturarea pentru viitor a
efectelor revizuirii.
Sectiunea 6 - Dispozitii speciale
Clauzele considerate nescrise Art. 1.009 (1) Este considerata nescrisa clauza prin care, sub sanctiunea
desfiintarii liberalitatii sau restituirii obiectului acesteia, beneficiarul este obligat sa nu
conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori sa nu solicite revizuirea
conditiilor sau a sarcinilor.
(2) De asemenea, este considerata nescrisa dispozitia testamentara prin care se
prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru incalcarea obligatiilor prevazute la alin. (1)
sau pentru contestarea dispozitiilor din testament care aduc atingere drepturilor
mostenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.
Confirmarea liberalitatilor Art. 1.010 Confirmarea unei liberalitati de catre mostenitorii universali ori cu
titlu universal ai dispunatorului atrage renuntarea la dreptul de a opune viciile de forma
sau orice alte motive de nulitate, fara ca prin aceasta renuntare sa se prejudicieze
drepturile tertilor.
Capitolul II - Donatia
Sectiunea 1 - Incheierea contractului
Forma donatiei Art. 1.011 (1) Donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii
absolute.
(2) Nu sunt supuse dispozitiei alin. (1) donatiile indirecte, cele deghizate si darurile
manuale.
(3) Bunurile mobile care constituie obiectul donatiei trebuie enumerate si evaluate
intr-un inscris, chiar sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute a
donatiei.
(4) Bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 25.000 lei pot face obiectul
unui dar manual, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Darul manual se incheie
valabil prin acordul de vointe al partilor, insotit de traditiunea bunului.
Inregistrarea donatiei autentice Art. 1.012 In scop de informare a persoanelor care justifica existenta unui
interes legitim, notarul care autentifica un contract de donatie are obligatia sa inscrie
de indata acest contract in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit
legii. Dispozitiile in materie de carte funciara raman aplicabile.
Formarea contractului Art. 1.013 (1) Oferta de donatie poate fi revocata cat timp ofertantul nu a luat
cunostinta de acceptarea destinatarului. Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage
caducitatea acceptarii.
(2) Oferta nu mai poate fi acceptata dupa decesul destinatarului ei. Mostenitorii
destinatarului pot insa comunica acceptarea facuta de acesta.
(3) Oferta de donatie facuta unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu se
accepta de catre reprezentantul legal.
(4) Oferta de donatie facuta unei persoane cu capacitate de exercitiu restransa
poate fi acceptata de catre aceasta, cu incuviintarea ocrotitorului legal.
Promisiunea de donatie Art. 1.014 (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, promisiunea de donatie este
supusa formei autentice.
(2) In caz de neexecutare din partea promitentului, promisiunea de donatie nu
confera beneficiarului decat dreptul de a pretinde daune-interese echivalente cu
cheltuielile pe care le-a facut si avantajele pe care le-a acordat tertilor in considerarea
promisiunii.
Principiul irevocabilitatii Art. 1.015 (1) Donatia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit
donatorului sa o revoce prin vointa sa.
(2) Astfel, este lovita de nulitate absoluta donatia care:
a) este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa
donatorului;
b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor,
daca valoarea maxima a acestora nu este determinata in contractul de donatie;
c) confera donatorului dreptul de a denunta unilateral contractul;
d) permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat, chiar daca donatorul
moare fara sa fi dispus de acel bun. Daca dreptul de a dispune vizeaza doar o parte
din bunurile donate, nulitatea opereaza numai in privinta acestei parti.
Intoarcerea conventionala Art. 1.016 (1) Contractul poate sa prevada intoarcerea bunurilor daruite, fie
pentru cazul cand donatarul ar predeceda donatorului, fie pentru cazul cand atat
donatarul, cat si descendentii sai ar predeceda donatorului.
(2) In cazul in care donatia are ca obiect bunuri supuse unor formalitati de
publicitate, atat dreptul donatarului, cat si dreptul de intoarcere sunt supuse acestor
formalitati.
Sectiunea 2 - Efectele donatiei
Raspunderea donatorului Art. 1.017 In executarea donatiei, dispunatorul raspunde numai pentru dol si
culpa grava.
Garantia contra evictiunii Art. 1.018 (1) Donatorul nu raspunde pentru evictiune decat daca a promis
expres garantia sau daca evictiunea decurge din fapta sa ori dintr-o imprejurare care
afecteaza dreptul transmis, pe care a cunoscut-o si nu a comunicat-o donatarului la
incheierea contractului.
(2) In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru
evictiune ca si vanzatorul.
Garantia contra viciilor ascunse Art. 1.019 (1) Donatorul nu raspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat.
(2) Totusi, daca a cunoscut viciile ascunse si nu le-a adus la cunostinta donatarului
la incheierea contractului, donatorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat donatarului
prin aceste vicii.
(3) In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru
viciile ascunse ca si vanzatorul.
Sectiunea 3 - Revocarea donatiei
§1. Dispozitii comune
Cauzele de revocare Art. 1.020 Donatia poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neexecutarea
fara justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.
Modul de operare Art. 1.021 Revocarea pentru ingratitudine si pentru neindeplinirea sarcinilor nu
opereaza de drept.
Revocarea promisiunii de donatie Art. 1.022 (1) Promisiunea de donatie se revoca de drept daca anterior
executarii sale se iveste unul dintre cazurile de revocare pentru ingratitudine
prevazute la art. 1023.
(2) De asemenea, promisiunea de donatie se revoca de drept si atunci cand,
anterior executarii sale, situatia materiala a promitentului s-a deteriorat intr-o
asemenea masura incat executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasa pentru
acesta ori promitentul a devenit insolvabil.
§2. Revocarea pentru ingratitudine
Cazuri Art. 1.023 Donatia se revoca pentru ingratitudine in urmatoarele cazuri:
a) daca donatarul a atentat la viata donatorului, a unei persoane apropiate lui sau,
stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
b) daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de
donator;
c) daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns
in nevoie, in limita valorii actuale a bunului donat, tinandu-se insa seama de starea
in care se afla bunul la momentul donatiei.
Cererea de revocare Art. 1.024 (1) Dreptul la actiunea prin care se solicita revocarea pentru
ingratitudine se prescrie in termen de un an din ziua in care donatorul a stiut ca
donatarul a savarsit fapta de ingratitudine.
(2) Actiunea in revocare pentru ingratitudine poate fi exercitata numai impotriva
donatarului. Daca donatarul moare dupa introducerea actiunii, aceasta poate fi
continuata impotriva mostenitorilor.
(3) Cererea de revocare nu poate fi introdusa de mostenitorii donatorului, cu
exceptia cazului in care donatorul a decedat in termenul prevazut la alin. (1) fara sa
il fi iertat pe donatar. De asemenea, mostenitorii pot introduce actiunea in revocare
in termen de un an de la data mortii donatorului, daca acesta a decedat fara sa fi
cunoscut cauza de revocare.
(4) Actiunea pornita de donator poate fi continuata de mostenitorii acestuia.
Efectele generale ale revocarii Art. 1.025 (1) In caz de revocare pentru ingratitudine, daca restituirea in natura
a bunului donat nu este posibila, donatarul va fi obligat sa plateasca valoarea
acestuia, socotita la data solutionarii cauzei.
(2) In urma revocarii donatiei pentru ingratitudine, donatarul va fi obligat sa restituie
fructele pe care le-a perceput incepand cu data introducerii cererii de revocare a
donatiei.
Efectele speciale ale revocarii Art. 1.026 Revocarea pentru ingratitudine nu are niciun efect in privinta
drepturilor reale asupra bunului donat dobandite de la donatar, cu titlu oneros, de
catre tertii de buna-credinta si nici asupra garantiilor constituite in favoarea acestora.
In cazul bunurilor supuse unor formalitati de publicitate, dreptul tertului trebuie sa fi fost
inscris anterior inregistrarii cererii de revocare in registrele de publicitate aferente.
§3. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii
Actiunile in caz de neexecutare
a sarcinii
Art. 1.027 (1) Daca donatarul nu indeplineste sarcina la care s-a obligat,
donatorul sau succesorii sai in drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea
donatiei.
(2) In cazul in care sarcina a fost stipulata in favoarea unui tert, acesta poate cere
numai executarea sarcinii.
(3) Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau revocarea
donatiei se prescrie in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata.
Intinderea obligatiei de executare Art. 1.028 Donatarul este tinut sa indeplineasca sarcina numai in limita valorii
bunului donat, actualizata la data la care sarcina trebuia indeplinita.
Efecte Art. 1.029 Cand donatia este revocata pentru neindeplinirea sarcinilor, bunul
reintra in patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite intre timp asupra lui,
sub rezerva dispozitiilor art. 1.648.
Sectiunea 4 - Donatiile facute viitorilor soti in vederea casatoriei si donatiile intre soti
Caducitatea donatiilor Art. 1.030 Donatiile facute viitorilor soti sau unuia dintre ei, sub conditia
incheierii casatoriei, nu produc efecte in cazul in care casatoria nu se incheie.
Revocabilitatea donatiei intre soti Art. 1.031 Orice donatie incheiata intre soti este revocabila numai in timpul
casatoriei.
Nulitatea donatiei intre soti Art. 1.032 Nulitatea casatoriei atrage nulitatea relativa a donatiei facute sotului
de rea-credinta.
Donatiile simulate Art. 1.033 (1) Este lovita de nulitate orice simulatie in care donatia reprezinta
contractul secret in scopul de a eluda revocabilitatea donatiilor intre soti.
(2) Este prezumata persoana interpusa, pana la proba contrara, orice ruda a
donatarului la a carei mostenire acesta ar avea vocatie in momentul donatiei si care
nu a rezultat din casatoria cu donatorul.
Capitolul III - Testamentul
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Notiune Art. 1.034 Testamentul este actul unilateral, personal si revocabil prin care o
persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul
cand nu va mai fi in viata.
Continutul testamentului Art. 1.035 Testamentul contine dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral
sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum si la desemnarea directa sau indirecta
a legatarului. Alaturi de aceste dispozitii sau chiar si in lipsa unor asemenea dispozitii,
testamentul poate sa contina dispozitii referitoare la partaj, revocarea dispozitiilor
testamentare anterioare, dezmostenire, numirea de executori testamentari, sarcini
impuse legatarilor sau mostenitorilor legali si alte dispozitii care produc efecte dupa
decesul testatorului.
Testamentul reciproc Art. 1.036 Sub sanctiunea nulitatii absolute a testamentului, doua sau mai multe
persoane nu pot dispune, prin acelasi testament, una in favoarea celeilalte sau in
favoarea unui tert.
Proba testamentului Art. 1.037 (1) Orice persoana care pretinde un drept ce se intemeiaza pe un
testament trebuie sa dovedeasca existenta si continutul lui in una dintre formele
prevazute de lege.
(2) Daca testamentul a disparut printr-un caz fortuit sau de forta majora ori prin
fapta unui tert, fie dupa moartea testatorului, fie in timpul vietii sale, insa fara ca acesta
sa ii fi cunoscut disparitia, valabilitatea formei si cuprinsul testamentului vor putea fi
dovedite prin orice mijloc de proba.
Consimtamantul testatorului Art. 1.038 (1) Testamentul este valabil numai daca testatorul a avut
discernamant si consimtamantul sau nu a fost viciat.
(2) Dolul poate atrage anularea testamentului chiar daca manoperele dolosive nu
au fost savarsite de beneficiarul dispozitiilor testamentare si nici nu au fost cunoscute
de catre acesta.
Interpretarea testamentului Art. 1.039 (1) Regulile de interpretare a contractelor sunt aplicabile si
testamentului, in masura in care sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia.
(2) Elementele extrinseci inscrisului testamentar pot fi folosite numai in masura in
care se sprijina pe cele intrinseci.
(3) Legatul in favoarea creditorului nu este prezumat a fi facut in compensatia
creantei sale.
Sectiunea 2 - Formele testamentului
Formele testamentului ordinar Art. 1.040 Testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic.
Testamentul olograf Art. 1.041 Sub sanctiunea nulitatii absolute, testamentul olograf trebuie scris in
intregime, datat si semnat de mana testatorului.
Deschiderea testamentului olograf Art. 1.042 (1) Inainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui
notar public pentru a fi vizat spre neschimbare.
(2) In cadrul procedurii succesorale, notarul public procedeaza, in conditiile legii
speciale, la deschiderea si validarea testamentului olograf si il depune in dosarul
succesoral. Deschiderea testamentului si starea in care se gaseste se constata prin
proces-verbal.
(3) Cei interesati pot primi, dupa vizarea spre neschimbare, pe cheltuiala lor, copii
legalizate ale testamentului olograf.
(4) Dupa finalizarea procedurii succesorale, originalul testamentului se preda
legatarilor, potrivit intelegerii dintre ei, iar in lipsa acesteia, persoanei desemnate prin
hotarare judecatoreasca.
Testamentul autentic Art. 1.043 (1) Testamentul este autentic daca a fost autentificat de un notar
public sau de o alta persoana investita cu autoritate publica de catre stat, potrivit legii.
(2) Cu ocazia autentificarii, testatorul poate fi asistat de unul sau de 2 martori.
Intocmirea testamentului autentic Art. 1.044 (1) Testatorul isi dicteaza dispozitiile in fata notarului, care se
ingrijeste de scrierea actului si apoi i-l citeste sau, dupa caz, i-l da sa il citeasca,
mentionandu-se expres indeplinirea acestor formalitati. Daca dispunatorul isi
redactase deja actul de ultima vointa, testamentul autentic ii va fi citit de catre notar.
(2) Dupa citire, dispunatorul trebuie sa declare ca actul exprima ultima sa vointa.
(3) Testamentul este apoi semnat de catre testator, iar incheierea de autentificare
de catre notar.
Autentificarea in situatii particulare Art. 1.045 (1) In cazul acelora care, din pricina infirmitatii, a bolii sau din orice
alte cauze, nu pot semna, notarul public, indeplinind actul, va face mentiune despre
aceasta imprejurare in incheierea pe care o intocmeste, mentiunea astfel facuta
tinand loc de semnatura. Mentiunea va fi citita testatorului de catre notar, in prezenta
a 2 martori, aceasta formalitate suplinind absenta semnaturii testatorului.
(2) Declaratia de vointa a surdului, mutului sau surdomutului, stiutori de carte, se
va da in scris in fata notarului public, prin inscrierea de catre parte, inaintea
semnaturii, a mentiunii „consimt la prezentul act, pe care l-am citit”.
(3) Daca surdul, mutul sau surdomutul este, din orice motiv, in imposibilitate de a
scrie, declaratia de vointa se va lua prin interpret, dispozitiile alin. (1) aplicandu-se in
mod corespunzator.
(4) Pentru a lua consimtamantul unui nevazator, notarul public va intreba daca a
auzit bine cand i s-a citit cuprinsul testamentului, consemnand aceasta in incheierea
de autentificare.
Inregistrarea testamentului autentic Art. 1.046 In scop de informare a persoanelor care justifica existenta unui
interes legitim, notarul care autentifica testamentul are obligatia sa il inscrie, de indata,
in Registrul national notarial tinut in format electronic, potrivit legii. Informatii cu privire
la existenta unui testament se pot da numai dupa decesul testatorului.
Testamentele privilegiate Art. 1.047 (1) Se poate intocmi in mod valabil un testament in urmatoarele
situatii speciale:
a) in fata unui functionar competent al autoritatii civile locale, in caz de epidemii,
catastrofe, razboaie sau alte asemenea imprejurari exceptionale;
b) in fata comandantului vasului sau a celui care il inlocuieste, daca testatorul se
afla la bordul unui vas sub pavilionul Romaniei, in cursul unei calatorii maritime sau
fluviale. Testamentul intocmit la bordul unei aeronave este supus acelorasi conditii;
c) in fata comandantului unitatii militare ori a celui care il inlocuieste, daca
testatorul este militar sau, fara a avea aceasta calitate, este salariat ori presteaza
servicii in cadrul fortelor armate ale Romaniei si nu se poate adresa unui notar public;
d) in fata directorului, medicului sef al institutiei sanitare sau a medicului sef al
serviciului ori, in lipsa acestora, in fata medicului de garda, cat timp dispunatorul este
internat intr-o institutie sanitara in care notarul public nu are acces.
(2) In toate cazurile prevazute la alin. (1) este obligatoriu ca testamentul sa se
intocmeasca in prezenta a 2 martori.
(3) Testamentul privilegiat se semneaza de testator, de agentul instrumentator si
de cei 2 martori. Daca testatorul sau unul dintre martori nu poate semna, se va face
mentiune despre cauza care l-a impiedicat sa semneze.
(4) Dispozitiile alin. (3) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute.
(5) Prevederile art. 1.042 se aplica in mod corespunzator si in privinta
testamentului privilegiat.
Caducitatea testamentelor
privilegiate
Art. 1.048 (1) Testamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de la data cand
dispunatorul ar fi putut sa testeze in vreuna dintre formele ordinare. Termenul se
suspenda daca testatorul a ajuns intr-o stare in care nu ii este cu putinta sa testeze.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica dispozitiei testamentare prin care se
recunoaste un copil.
Testamentul sumelor
si valorilor depozitate
Art. 1.049 (1) Dispozitiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau
titlurile de valoare depuse la institutii specializate sunt valabile cu respectarea
conditiilor de forma prevazute de legile speciale aplicabile acestor institutii.
(2) Institutiile specializate nu vor putea proceda la predarea legatului avand ca
obiect sume de bani, valori sau titluri de valoare decat in baza hotararii judecatoresti
ori a certificatului de mostenitor care constata valabilitatea dispozitiei testamentare si
calitatea de legatar, prevederile referitoare la raport si reductiune fiind aplicabile.
(3) Institutiile de credit au obligatia ca, la instituirea de catre clientii acestora a unei
dispozitii testamentare, sa comunice, de indata, mentiunea acesteia in registrul
prevazut la art. 1.046.
Conversiunea formei testamentare Art. 1.050 Un testament nul din cauza unui viciu de forma produce efecte daca
indeplineste conditiile prevazute de lege pentru alta forma testamentara.
Sectiunea 3 - Revocarea voluntara a testamentului
Revocarea voluntara expresa Art. 1.051 (1) Un testament nu poate fi revocat expres, in tot sau in parte, decat
printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.
(2) Testamentul care revoca un testament anterior poate fi intocmit intr-o forma
diferita de aceea a testamentului revocat.
(3) Revocarea expresa a testamentului facuta printr-un act autentic notarial sau
printr-un testament autentic se va inscrie de indata de catre notar in registrul national
notarial prevazut la art. 1.046.
Revocarea voluntara tacita Art. 1.052 (1) Testatorul poate revoca testamentul olograf si prin distrugerea,
ruperea sau stergerea sa. ?tergerea unei dispozitii a testamentului olograf de catre
testator implica revocarea acelei dispozitii. Modificarile realizate prin stergere se
semneaza de catre testator.
(2) Distrugerea, ruperea sau stergerea testamentului olograf, cunoscuta de
testator, atrage de asemenea revocarea, cu conditia ca acesta sa fi fost in masura sa
il refaca.
(3) Testamentul ulterior nu il revoca pe cel anterior decat in masura in care contine
dispozitii contrare sau incompatibile cu acesta. Efectele revocarii nu sunt inlaturate in
caz de caducitate sau revocare a testamentului ulterior.
Retractarea revocarii Art. 1.053 (1) Dispozitia revocatorie poate fi retractata in mod expres prin act
autentic notarial sau prin testament.
(2) Retractarea unei dispozitii revocatorii inlatura efectele revocarii, cu exceptia
cazului in care testatorul si-a manifestat vointa in sens contrar sau daca aceasta
intentie a testatorului rezulta din imprejurarile concrete. Dispozitiile art. 1.051 alin. (3)
raman aplicabile.
(3) Retractarea unei dispozitii revocatorii facuta printr-un act autentic notarial sau
printr-un testament autentic se va inscrie de indata de catre notar in registrul national
notarial prevazut la art. 1.046.
Sectiunea 4 - Legatul
§1. Categorii de legate
Clasificarea legatelor Art. 1.054 (1) Legatele sunt universale, cu titlu universal sau cu titlu particular.
(2) Legatul poate fi pur si simplu, cu termen, sub conditie sau cu sarcina.
Legatul universal Art. 1.055 Legatul universal este dispozitia testamentara care confera uneia
sau mai multor persoane vocatie la intreaga mostenire.
Legatul cu titlu universal Art. 1.056 (1) Legatul cu titlu universal este dispozitia testamentara care
confera uneia sau mai multor persoane vocatie la o fractiune a mostenirii.
(2) Prin fractiune a mostenirii se intelege:
a) fie proprietatea unei cote-parti din aceasta;
b) fie un dezmembramant al proprietatii asupra totalitatii sau a unei cote-parti din
mostenire;
c) fie proprietatea sau un dezmembramant asupra totalitatii ori asupra unei coteparti
din universalitatea bunurilor determinate dupa natura sau provenienta lor.
Legatul cu titlu particular Art. 1.057 Orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat
cu titlu particular.
§2. Efectele legatelor
Fructele bunurilor
ce constituie obiectul legatului
Art. 1.058 Legatarul are dreptul la fructele bunurilor mostenirii care i se cuvin
din ziua deschiderii mostenirii sau din ziua in care legatul produce efecte in privinta
sa, cu exceptia cazului in care cel care a posedat bunurile ce constituie obiectul
legatului a fost de buna-credinta.
Drepturile legatarului
cu titlu particular
Art. 1.059 (1) Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat
dobandeste proprietatea acestuia de la data deschiderii mostenirii.
(2) Legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen este titularul unei creante
asupra mostenirii. Daca testatorul nu a prevazut altfel, cel insarcinat cu executarea
acestui legat este obligat a preda bunuri de calitate medie.
Sarcina excesiva a legatului
cu titlu particular
Art. 1.060 (1) Daca legatarul nu poate indeplini sarcina cu care este grevat
legatul sau fara a depasi valoarea bunurilor primite in temeiul acestuia, se va putea
libera predand beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lasate prin legat sau valoarea
lor.
(2) Valoarea bunurilor lasate prin legat si a sarcinilor va fi aceea de la data
deschiderii mostenirii.
Accesoriile bunului
care constituie obiectul unui legat
cu titlu particular
Art. 1.061 (1) Bunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se
preda cu accesoriile sale, in starea in care se gaseste la data deschiderii mostenirii.
(2) Legatul cuprinde si dreptul la actiunea in despagubire pentru prejudiciul adus
bunului de catre un tert dupa intocmirea testamentului.
(3) Legatul unui bun care, dupa intocmirea testamentului, a cunoscut cresteri
cantitative, calitative sau valorice prin alipire, lucrari autonome, lucrari adaugate sau
achizitionarea altor bunuri in cadrul unei universalitati se prezuma, pana la proba
contrara, a viza intreg bunul ori universalitatea rezultata.
Legatul rentei viagere sau
al unei creante de intretinere
Art. 1.062 Cand obiectul legatului cuprinde o renta viagera sau o creanta de
intretinere, executarea acestuia este datorata din ziua deschiderii mostenirii.
Legatul alternativ Art. 1.063 In cazul in care legatarului cu titlu particular i-a fost lasat fie un bun,
fie altul, dreptul de alegere revine celui tinut sa execute legatul, daca testatorul nu a
conferit acest drept legatarului sau unui tert.
Legatul bunului altuia Art. 1.064 (1) Cand bunul individual determinat care a facut obiectul unui legat
cu titlu particular apartine unei alte persoane decat testatorul si nu este cuprins in
patrimoniul acestuia la data deschiderii mostenirii, atunci se aplica dispozitiile
prezentului articol.
(2) Daca, la data intocmirii testamentului, testatorul nu a stiut ca bunul nu este al
sau, legatul este anulabil.
(3) In cazul in care testatorul a stiut ca bunul nu este al sau, cel insarcinat cu
executarea legatului este obligat, la alegerea sa, sa dea fie bunul in natura, fie
valoarea acestuia de la data deschiderii mostenirii.
Legatul conjunctiv Art. 1.065 (1) Legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci
cand testatorul a lasat, prin acelasi testament, un bun determinat individual sau
generic mai multor legatari cu titlu particular, fara a preciza partea fiecaruia.
(2) In cazul legatului conjunctiv, daca unul dintre legatari nu vrea sau nu poate sa
primeasca legatul, partea lui va profita celorlalti legatari.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si atunci cand obiectul legatului conjunctiv il
constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate.
Cheltuielile predarii legatului Art. 1.066 In lipsa unei dispozitii testamentare sau legale contrare, cheltuielile
predarii legatului sunt in sarcina mostenirii, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere
rezervei succesorale.
Dreptul de preferinta al creditorilor
mostenirii fata de legatari
Art. 1.067 (1) Creditorii mostenirii au dreptul sa fie platiti cu prioritate fata de
legatari.
(2) Daca legatele cu titlu particular depasesc activul net al mostenirii, ele vor fi
reduse in masura depasirii, la cererea creditorilor mostenirii sau a celui care este
obligat sa le execute.
(3) In cazul in care, fara a se cunoaste anumite datorii sau sarcini ale mostenirii,
a fost executat un legat, mostenitorul legal sau testamentar, creditorii sau orice
persoana interesata poate solicita restituirea de la legatarul platit, in masura in care
legatul urmeaza a fi redus.
§3. Ineficacitatea legatelor
Revocarea voluntara a legatului Art. 1.068 (1) Legatele sunt supuse dispozitiilor privind revocarea voluntara a
testamentului.
(2) Orice instrainare a bunului ce constituie obiectul unui legat cu titlu particular,
consimtita de catre testator, chiar daca este afectata de modalitati, revoca implicit
legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat.
(3) Ineficacitatea instrainarii nu afecteaza revocarea decat daca:
a) este determinata de incapacitatea sau vicierea vointei testatorului; ori
b) instrainarea reprezinta o donatie in favoarea beneficiarului legatului si nu s-a
facut sub conditii sau cu sarcini substantial diferite de acelea care afecteaza legatul.
(4) Distrugerea voluntara de catre testator a bunului ce constituie obiectul legatului
cu titlu particular revoca implicit legatul.
Revocarea judecatoreasca Art. 1.069 (1) Revocarea judecatoreasca a legatului poate fi ceruta in cazul
neindeplinirii, fara justificare, a sarcinii instituite de testator. Neindeplinirea fortuita a
sarcinii poate atrage revocarea numai daca, potrivit vointei testatorului, eficacitatea
legatului este conditionata de executarea sarcinii.
(2) Revocarea judecatoreasca a legatului poate fi solicitata si pentru ingratitudine
in urmatoarele cazuri:
a) daca legatarul a atentat la viata testatorului, a unei persoane apropiate lui sau,
stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
b) daca legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de
testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.
Termenul de prescriptie Art. 1.070 Dreptul la actiunea in revocarea judecatoreasca a legatului se
prescrie in termen de un an de la data la care mostenitorul a cunoscut fapta de
ingratitudine sau, dupa caz, de la data la care sarcina trebuia executata.
Caducitatea legatului Art. 1.071 Orice legat devine caduc atunci cand:
a) legatarul nu mai este in viata la data deschiderii mostenirii;
b) legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii mostenirii;
c) legatarul este nedemn;
d) legatarul renunta la legat;
e) legatarul decedeaza inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul,
daca aceasta avea un caracter pur personal;
f) bunul ce formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din
motive care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea
implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul.
Destinatia bunurilor
constituind obiectul
unui legat ineficace
Art. 1.072 Ineficacitatea legatului din cauza nulitatii, revocarii, caducitatii sau
desfiintarii pentru nerealizarea conditiei suspensive ori pentru indeplinirea conditiei
rezolutorii profita mostenitorilor ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau,
dupa caz, inlaturate prin existenta legatului sau care aveau obligatia sa execute
legatul.
Regimul legatului-sarcina Art. 1.073 Cu exceptia cazului prevazut la art. 1.071 lit. f), caducitatea sau
revocarea judecatoreasca a unui legat grevat cu un legat-sarcina in favoarea unui
tert nu atrage ineficacitatea acestui din urma legat. Mostenitorii care beneficiaza de
ineficacitatea legatului sunt obligati sa execute legatul-sarcina.
Sectiunea 5 - Dezmostenirea
Notiune Art. 1.074 (1) Dezmostenirea este dispozitia testamentara prin care testatorul
ii inlatura de la mostenire, in tot sau in parte, pe unul sau mai multi dintre mostenitorii
sai legali.
(2) Dezmostenirea este directa atunci cand testatorul dispune prin testament
inlaturarea de la mostenire a unuia sau mai multor mostenitori legali si indirecta atunci
cand testatorul instituie unul sau mai multi legatari.
Efectele Art. 1.075 (1) In cazul dezmostenirii sotului supravietuitor, mostenitorii din clasa
cu care acesta vine in concurs culeg partea din mostenire ramasa dupa atribuirea
cotei cuvenite sotului supravietuitor ca urmare a dezmostenirii.
(2) Daca, in urma dezmostenirii, pe langa sotul supravietuitor, vin la mostenire atat
cel dezmostenit, cat si acela care beneficiaza de dezmostenire, acesta din urma
culege partea ramasa dupa atribuirea cotei sotului supravietuitor si a cotei celui
dezmostenit.
(3) Atunci cand, in urma dezmostenirii, un mostenitor primeste o cota inferioara
cotei sale legale, mostenitorul cu care vine in concurs culege partea care ar fi revenit
celui dezmostenit.
(4) Daca, in urma dezmostenirii, o persoana este inlaturata total de la mostenire,
cota ce i s-ar fi cuvenit se atribuie mostenitorilor cu care ar fi venit in concurs sau, in
lipsa acestora, mostenitorilor subsecventi.
(5) Dispozitiile prevazute la alin. (1)— (4) nu pot profita persoanelor incapabile de
a primi legate.
Nulitatea Art. 1.076 (1) Dispozitia testamentara prin care mostenitorii legali au fost
dezmosteniti este supusa cauzelor de nulitate, absoluta sau relativa, prevazute de
lege.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare curge de la data la
care cei dezmosteniti au luat cunostinta de dispozitia testamentara prin care au fost
inlaturati de la mostenire, dar nu mai devreme de data deschiderii mostenirii.
Sectiunea 6 - Executiunea testamentara
Desemnarea si misiunea
executorului
Art. 1.077 (1) Testatorul poate numi una sau mai multe persoane, conferindu-le
imputernicirea necesara executarii dispozitiilor testamentare. Executorul testamentar
poate fi desemnat si de catre un tert determinat prin testament.
(2) Daca au fost desemnati mai multi executori testamentari, oricare dintre ei poate
actiona fara concursul celorlalti, cu exceptia cazului in care testatorul a dispus altfel
sau le-a impartit atributiile.
(3) Puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data acceptarii misiunii
prin declaratie autentica notariala.
Capacitatea executorului Art. 1.078 Persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
exercitiu restransa nu poate fi executor testamentar.
Dreptul de administrare Art. 1.079 (1) Executorul testamentar are dreptul sa administreze patrimoniul
succesoral pe o perioada de cel mult 2 ani de la data deschiderii mostenirii, chiar
daca testatorul nu i-a conferit in mod expres acest drept.
(2) Prin testament, dreptul de administrare poate fi restrans doar la o parte din
patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt.
(3) Termenul de 2 ani poate fi prelungit de instanta de judecata, pentru motive
temeinice, prin acordarea unor termene succesive de cate un an.
Puterile executorului Art. 1.080 (1) Executorul testamentar:
a) va cere, in conditiile legii, punerea sigiliilor, daca printre mostenitori sunt si
minori, persoane puse sub interdictie judecatoreasca sau disparute;
b) va starui a se face inventarul bunurilor mostenirii in prezenta sau cu citarea
mostenitorilor;
c) va cere instantei sa incuviinteze vanzarea bunurilor, in lipsa de sume suficiente
pentru executarea legatelor. Instanta va putea incuviinta vanzarea imobilelor
succesorale numai daca nu exista mostenitori rezervatari;
d) va depune diligente pentru executarea testamentului, iar in caz de contestatie,
pentru a apara validitatea sa;
e) va plati datoriile mostenirii daca a fost imputernicit in acest sens prin testament.
In lipsa unei asemenea imputerniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile
numai cu incuviintarea instantei;
f) va incasa creantele mostenirii.
(2) Testatorul poate dispune ca executorul testamentar sa procedeze la partajarea
bunurilor mostenirii. Partajul produce efecte numai daca proiectul prezentat de catre
executor a fost aprobat de toti mostenitorii.
Transmiterea executiunii Art. 1.081 (1) Puterile executorului testamentar nu pot fi transmise.
(2) Misiunea executorului testamentar numit in considerarea unei functii
determinate poate fi continuata de catre persoana care preia acea functie.
Obligatia de a da socoteala
si raspunderea executorului
Art. 1.082 (1) La sfarsitul fiecarui an si la incetarea misiunii sale, executorul
testamentar este obligat sa dea socoteala pentru gestiunea sa, chiar daca nu exista
mostenitori rezervatari. Aceasta obligatie se transmite mostenitorilor executorului.
(2) Executorul testamentar raspunde ca un mandatar in legatura cu executarea
dispozitiilor testamentare.
(3) Daca au fost desemnati mai multi executori testamentari, raspunderea acestora
este solidara, cu exceptia cazului in care testatorul le-a impartit atributiile si fiecare
dintre ei s-a limitat la misiunea incredintata.
Remuneratia executorului Art. 1.083 Misiunea executorului testamentar este gratuita, daca testatorul nu
a stabilit o remuneratie in sarcina mostenirii.
Suportarea cheltuielilor Art. 1.084 Cheltuielile facute de executorul testamentar in exercitarea puterilor
sale sunt in sarcina mostenirii.
Incetarea executiunii Art. 1.085 Executiunea testamentara poate inceta:
a) prin indeplinirea sau imposibilitatea aducerii la indeplinire a misiunii primite;
b) prin renuntare in forma unei declaratii autentice notariale;
c) prin decesul executorului testamentar;
d) prin punerea sub interdictie judecatoreasca a executorului testamentar;
e) prin revocarea de catre instanta a executorului testamentar care nu isi
indeplineste misiunea ori o indeplineste in mod necorespunzator;
f) prin expirarea termenului in care se exercita dreptul de administrare, afara de
cazul in care instanta decide prelungirea termenului.
Capitolul IV - Rezerva succesorala, cotitatea disponibila si reductiunea liberalitatilor excesive
Sectiunea 1 - Rezerva succesorala si cotitatea disponibila
Notiunea de rezerva succesorala Art. 1.086 Rezerva succesorala este partea din bunurile mostenirii la care
mostenitorii rezervatari au dreptul in virtutea legii, chiar impotriva vointei defunctului,
manifestata prin liberalitati ori dezmosteniri.
Mostenitorii rezervatari Art. 1.087 Sunt mostenitori rezervatari sotul supravietuitor, descendentii si
ascendentii privilegiati ai defunctului.
Intinderea rezervei succesorale Art. 1.088 Rezerva succesorala a fiecarui mostenitor rezervatar este de
jumatate din cota succesorala care, in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, i s-ar
fi cuvenit ca mostenitor legal.
Notiunea de cotitate disponibila Art. 1.089 Cotitatea disponibila este partea din bunurile mostenirii care nu este
rezervata prin lege si de care defunctul putea dispune in mod neingradit prin
liberalitati.
Cotitatea disponibila speciala
a sotului supravietuitor
Art. 1.090 (1) Liberalitatile neraportabile facute sotului supravietuitor, care vine
la mostenire in concurs cu alti descendenti decat cei comuni lor, nu pot depasi un
sfert din mostenire si nici partea descendentului care a primit cel mai putin.
(2) Daca defunctul nu a dispus prin liberalitati de diferenta dintre cotitatea
disponibila stabilita potrivit art. 1.089 si cotitatea disponibila speciala, atunci aceasta
diferenta revine descendentilor.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator atunci cand
descendentul mentionat la alin. (1) a fost dezmostenit direct, iar de aceasta
dezmostenire ar beneficia sotul supravietuitor.
Sectiunea 2 - Reductiunea liberalitatilor excesive
Stabilirea rezervei succesorale
si a cotitatii disponibile
Art. 1.091 (1) Valoarea masei succesorale, in functie de care se determina
rezerva succesorala si cotitatea disponibila, se stabileste astfel:
a) determinarea activului brut al mostenirii, prin insumarea valorii bunurilor
existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii;
b) determinarea activului net al mostenirii, prin scaderea pasivului succesoral din
activul brut;
c) reunirea fictiva, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donatiilor facute de cel
care lasa mostenirea.
(2) In vederea aplicarii alin. (1) lit. c), se ia in considerare valoarea la data
deschiderii mostenirii a bunurilor donate, tinandu-se insa cont de starea lor in
momentul donatiei, din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de
donatie. Daca bunurile au fost instrainate de donatar, se tine seama de valoarea lor
la data instrainarii. Daca bunurile donate au fost inlocuite cu altele, se tine cont de
valoarea, la data deschiderii mostenirii, a bunurilor intrate in patrimoniu si de starea
lor la momentul dobandirii. Totusi, daca devalorizarea bunurilor intrate in patrimoniu
era inevitabila la data dobandirii, in virtutea naturii lor, inlocuirea bunurilor nu este
luata in considerare. In masura in care bunul donat sau cel care l-a inlocuit pe acesta
a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donatia nu se va supune reunirii fictive. Sumele
de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei, corespunzator perioadei
cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si data deschiderii mostenirii.
(3) Nu se va tine seama in stabilirea rezervei de darurile obisnuite, de donatiile
remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive, nici de sumele cheltuite pentru
intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea profesionala a descendentilor, a
parintilor sau a sotului si nici de cheltuielile de nunta.
(4) Pana la dovada contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori
un ascendent privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie
daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau in schimbul
intretinerii pe viata ori a unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai in favoarea
descendentilor, ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor ai defunctului, daca
acestia nu au consimtit la instrainare.
(5) Rezerva succesorala si cotitatea disponibila se calculeaza in functie de
valoarea stabilita potrivit alin. (1). La stabilirea rezervei nu se tine seama de cei care
au renuntat la mostenire, cu exceptia celor obligati la raport, potrivit art. 1.147 alin. (2).
Modul de operare Art. 1.092 Dupa deschiderea mostenirii, liberalitatile care incalca rezerva
succesorala sunt supuse reductiunii, la cerere.
Persoanele care pot cere
reductiunea
Art. 1.093 Reductiunea liberalitatilor excesive poate fi ceruta numai de catre
mostenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum si de catre creditorii chirografari ai
mostenitorilor rezervatari.
Caile de realizare a reductiunii Art. 1.094 (1) Reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna
invoiala a celor interesati.
(2) In lipsa unei asemenea invoieli, reductiunea poate fi invocata in fata instantei
de judecata pe cale de exceptie sau pe cale de actiune, dupa caz.
(3) In cazul pluralitatii de mostenitori rezervatari, reductiunea opereaza numai in
limita cotei de rezerva cuvenite celui care a cerut-o si profita numai acestuia.
Termenul de prescriptie Art. 1.095 (1) Dreptul la actiunea in reductiune a liberalitatilor excesive se
prescrie in termen de 3 ani de la data deschiderii mostenirii sau, dupa caz, de la data
la care mostenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formeaza obiectul
liberalitatilor.
(2) In cazul liberalitatilor excesive a caror existenta nu a fost cunoscuta de
mostenitorii rezervatari, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand au
cunoscut existenta acestora si caracterul lor excesiv.
(3) Exceptia de reductiune este imprescriptibila extinctiv.
Ordinea reductiunii Art. 1.096 (1) Legatele se reduc inaintea donatiilor.
(2) Legatele se reduc toate deodata si proportional, afara daca testatorul a dispus
ca anumite legate vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai intai celelalte
legate.
(3) Donatiile se reduc succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai
noua.
(4) Donatiile concomitente se reduc toate deodata si proportional, afara daca
donatorul a dispus ca anumite donatii vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai
intai celelalte donatii.
(5) Daca beneficiarul donatiei care ar trebui redusa este insolvabil, se va proceda
la reductiunea donatiei anterioare.
Efectele reductiunii Art. 1.097 (1) Reductiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, dupa caz,
desfiintarea donatiilor in masura necesara intregirii rezervei succesorale.
(2) Intregirea rezervei, ca urmare a reductiunii, se realizeaza in natura.
(3) Reductiunea se realizeaza prin echivalent in cazul in care, inainte de
deschiderea mostenirii, donatarul a instrainat bunul ori a constituit asupra lui drepturi
reale, precum si atunci cand bunul a pierit dintr-o cauza imputabila donatarului.
(4) Cand donatia supusa reductiunii a fost facuta unui mostenitor rezervatar care
nu este obligat la raportul donatiei, acesta va putea pastra in contul rezervei sale
partea care depaseste cotitatea disponibila.
(5) Daca donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea supusa reductiunii
reprezinta mai putin de jumatate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar
poate pastra bunul, iar reductiunea necesara intregirii rezervei celorlalti mostenitori
rezervatari se va face prin luare mai putin sau prin echivalent banesc.
(6) In cazul intregirii rezervei in natura, gratificatul pastreaza fructele partii din bun
care depaseste cotitatea disponibila, percepute pana la data la care cei indreptatiti au
cerut reductiunea.
Reductiunea unor liberalitati
speciale
Art. 1.098 (1) Daca donatia sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitatie
sau o renta ori intretinere viagera, mostenitorii rezervatari au facultatea fie de a
executa liberalitatea astfel cum a fost stipulata, fie de a abandona proprietatea cotitatii
disponibile in favoarea beneficiarului liberalitatii, fie de a solicita reductiunea potrivit
dreptului comun.
(2) Daca mostenitorii rezervatari nu se inteleg asupra optiunii, reductiunea se va
face potrivit dreptului comun.
Imputarea liberalitatilor Art. 1.099 (1) Daca beneficiarul liberalitatii nu este mostenitor rezervatar,
liberalitatea primita se imputa asupra cotitatii disponibile, iar daca o depaseste, este
supusa reductiunii.
(2) Daca gratificatul este mostenitor rezervatar si liberalitatea nu este supusa
raportului, ea se imputa asupra cotitatii disponibile. Daca este cazul, excedentul se
imputa asupra cotei de rezerva la care are dreptul gratificatul si, daca o depaseste,
este supus reductiunii.
(3) Daca gratificatul este mostenitor rezervatar si liberalitatea este supusa
raportului, ea se imputa asupra rezervei celui gratificat, iar daca exista, excedentul se
imputa asupra cotitatii disponibile, afara de cazul in care dispunatorul a stipulat
imputarea sa asupra rezervei globale. In acest ultim caz, numai partea care
excedeaza rezervei globale se imputa asupra cotitatii disponibile. In toate cazurile,
daca se depaseste cotitatea disponibila, liberalitatea este supusa reductiunii.
(4) Daca exista mai multe liberalitati, imputarea se face potrivit alin. (1)—(3), tinand
seama si de ordinea reductiunii liberalitatilor excesive.
Titlul IV - Transmisiunea si partajul mostenirii
Capitolul I - Transmisiunea mostenirii
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Notiunile de optiune succesorala
si de succesibil
Art. 1.100 (1) Cel chemat la mostenire in temeiul legii sau al vointei defunctului
poate accepta mostenirea sau poate renunta la ea.
(2) Prin succesibil se intelege persoana care indeplineste conditiile prevazute de
lege pentru a putea mosteni, dar care nu si-a exercitat inca dreptul de optiune
succesorala.
Caracterele juridice ale optiunii Art. 1.101 Sub sanctiunea nulitatii absolute, optiunea succesorala este
indivizibila si nu poate fi afectata de nicio modalitate.
Vocatia multipla la mostenire Art. 1.102 (1) Mostenitorul care, in baza legii sau a testamentului, cumuleaza
mai multe vocatii la mostenire are, pentru fiecare dintre ele, un drept de optiune
distinct.
(2) Legatarul chemat la mostenire si ca mostenitor legal isi va putea exercita
optiunea in oricare dintre aceste calitati. Daca, desi nu a fost incalcata rezerva, din
testament rezulta ca defunctul a dorit sa diminueze cota ce i s-ar fi cuvenit legatarului
ca mostenitor legal, acesta din urma poate opta doar ca legatar.
Termenul de optiune succesorala Art. 1.103 (1) Dreptul de optiune succesorala se exercita in termen de un an
de la data deschiderii mostenirii.
(2) Termenul de optiune curge:
a) de la data nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa
deschiderea mostenirii;
b) de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se
face in temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa
mostenirea, afara numai daca succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotararea de
declarare a mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din
urma data;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau,
daca testamentul cuprinzand acest legat este descoperit dupa deschiderea mostenirii;
d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de
rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este
ulterioara deschiderii mostenirii.
(3) Termenului prevazut la alin. (1) i se aplica prevederile cuprinse in cartea a VI-a
referitoare la suspendarea si repunerea in termenul de prescriptie extinctiva.
Prorogarea termenului Art. 1.104 (1) In cazul in care succesibilul a cerut intocmirea inventarului
anterior exercitarii dreptului de optiune succesorala, termenul de optiune nu se va
implini mai devreme de doua luni de la data la care i se comunica procesul-verbal de
inventariere.
(2) Pe durata efectuarii inventarului, succesibilul nu poate fi considerat mostenitor,
cu exceptia cazului in care a acceptat mostenirea.
Retransmiterea dreptului de optiune Art. 1.105 (1) Mostenitorii celui care a decedat fara a fi exercitat dreptul de
optiune succesorala il exercita separat, fiecare pentru partea sa, in termenul aplicabil
dreptului de optiune privind mostenirea autorului lor.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), partea succesibilului care renunta profita celorlalti
mostenitori ai autorului sau.
Sectiunea 2 - Acceptarea mostenirii
Libertatea acceptarii mostenirii Art. 1.106 Nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire ce i se cuvine.
Acceptarea mostenirii de catre
creditori
Art. 1.107 Creditorii succesibilului pot accepta mostenirea, pe cale oblica, in
limita indestularii creantei lor.
Felurile acceptarii Art. 1.108 (1) Acceptarea poate fi expresa sau tacita.
(2) Acceptarea este expresa cand succesibilul isi insuseste explicit titlul sau
calitatea de mostenitor printr-un inscris autentic sau sub semnatura privata.
(3) Acceptarea este tacita cand succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar
putea sa il faca decat in calitate de mostenitor.
Inregistrarea actelor de acceptare Art. 1.109 In situatia in care acceptarea este facuta printr-un inscris autentic,
declaratia de acceptare se va inscrie in registrul national notarial, tinut in format
electronic, potrivit legii.
Actele cu valoare de acceptare tacita Art. 1.110 (1) Actele de dispozitie juridica privind o parte sau totalitatea
drepturilor asupra mostenirii atrag acceptarea tacita a acesteia. Sunt astfel de acte:
a) instrainarea, cu titlu gratuit sau oneros, de catre succesibil a drepturilor asupra
mostenirii;
b) renuntarea, chiar gratuita, in folosul unuia sau mai multor mostenitori
determinati;
c) renuntarea la mostenire, cu titlu oneros, chiar in favoarea tuturor
comostenitorilor sau mostenitorilor subsecventi.
(2) De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacita a mostenirii actele de
dispozitie, administrare definitiva ori folosinta a unor bunuri din mostenire.
(3) Actele de conservare, supraveghere si de administrare provizorie nu valoreaza
acceptare, daca din imprejurarile in care acestea s-au efectuat nu rezulta ca
succesibilul si-a insusit prin ele calitatea de mostenitor.
(4) Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natura urgenta a
caror indeplinire este necesara pentru normala punere in valoare, pe termen scurt, a
bunurilor mostenirii.
Declaratia de neacceptare Art. 1.111 Succesibilul care intentioneaza sa indeplineasca un act ce poate
avea semnificatia acceptarii mostenirii, dar care doreste ca prin aceasta sa nu fie
considerat acceptant, trebuie sa dea in acest sens, anterior indeplinirii actului, o
declaratie autentica notariala.
Prezumtia de renuntare Art. 1.112 (1) Este prezumat, pana la proba contrara, ca a renuntat la mostenire
succesibilul care, desi cunostea deschiderea mostenirii si calitatea lui de succesibil,
ca urmare a citarii sale in conditiile legii, nu accepta mostenirea in termenul prevazut
la art. 1.103. Citatia trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii acesteia, pe langa
elementele prevazute de Codul de procedura civila, si precizarea ca, daca succesibilul
nu isi exercita dreptul de a accepta mostenirea in termenul prevazut la art. 1.103, va
fi prezumat ca renunta la mostenire.
(2) Prezumtia de renuntare opereaza numai daca citatia i-a fost comunicata
succesibilului cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea termenului de optiune
succesorala.
Reducerea termenului de optiune Art. 1.113 (1) Pentru motive temeinice, la cererea oricarei persoane interesate,
un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevazute de lege pentru
ordonanta presedintiala, sa isi exercite dreptul de optiune succesorala inauntrul unui
termen stabilit de instanta judecatoreasca, mai scurt decat cel prevazut la art. 1.103.
(2) Succesibilul care nu opteaza in termenul stabilit de instanta judecatoreasca
este considerat ca a renuntat la mostenire.
Efectele acceptarii Art. 1.114 (1) Acceptarea consolideaza transmisiunea mostenirii realizata de
plin drept la data decesului.
(2) Mostenitorii legali si legatarii universali sau cu titlu universal raspund pentru
datoriile si sarcinile mostenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral,
proportional cu cota fiecaruia.
(3) Legatarul cu titlu particular nu este obligat sa suporte datoriile si sarcinile
mostenirii. Prin exceptie, el raspunde pentru pasivul mostenirii, insa numai cu bunul
sau bunurile ce formeaza obiectul legatului, daca:
a) testatorul a dispus in mod expres in acest sens;
b) dreptul lasat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o mostenire
culeasa de catre testator si nelichidata inca; in acest caz, legatarul raspunde pentru
pasivul acelei universalitati;
c) celelalte bunuri ale mostenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor si sarcinilor
mostenirii.
(4) In cazul instrainarii bunurilor mostenirii dupa deschiderea acesteia, bunurile
intrate in patrimoniul succesoral prin efectul subrogatiei pot fi afectate stingerii
datoriilor si sarcinilor mostenirii.
Intocmirea inventarului Art. 1.115 (1) Succesibilii, creditorii mostenirii si orice persoana interesata pot
cere notarului competent sa dispuna efectuarea unui inventar al bunurilor din
patrimoniul succesoral, toate cheltuielile care se vor face in acest scop fiind in sarcina
mostenirii.
(2) Daca succesibilii sau persoanele care detin bunuri din patrimoniul succesoral
se opun, efectuarea inventarului este dispusa de catre instanta judecatoreasca de la
locul deschiderii mostenirii.
(3) Inventarul se efectueaza de catre persoana desemnata prin acordul
succesibililor si al creditorilor sau, in lipsa unui asemenea acord, de catre persoana
desemnata fie de notar, fie, dupa caz, de instanta de judecata competenta.
Procesul-verbal de inventariere Art. 1.116 (1) Procesul-verbal de inventariere cuprinde enumerarea, descrierea
si evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau in posesia defunctului la data deschiderii
mostenirii.
(2) Bunurile a caror proprietate este contestata se vor mentiona separat.
(3) In inventar se cuprind mentiuni privind pasivul succesoral.
(4) Bunurile mostenirii care se gasesc in posesia altei persoane vor fi inventariate
cu precizarea locului unde se afla si a motivului pentru care se gasesc acolo.
(5) In cazul in care, cu ocazia inventarierii, se va gasi vreun testament lasat de
defunct, acesta va fi vizat spre neschimbare si va fi depus in depozit la biroul notarului
public.
(6) Inventarul se semneaza de cel care l-a intocmit, de succesibilii aflati la locul
inventarului, iar in lipsa acestora sau in cazul refuzului lor de a semna, inventarul va
fi semnat de 2 martori.
Masurile speciale de conservare
a bunurilor
Art. 1.117 (1) Daca exista pericol de instrainare, pierdere, inlocuire sau
distrugere a bunurilor, notarul va putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui
custode.
(2) Poate fi numit custode, cu acordul tuturor celor interesati, unul dintre succesibili,
iar in caz contrar, o alta persoana aleasa de catre notar.
(3) In cazul in care conservarea bunurilor mostenirii necesita anumite cheltuieli,
acestea vor fi facute, cu incuviintarea notarului, de catre custodele prevazut la alin. (1)
sau, in lipsa custodelui, de un curator special, numit de notar pentru administrarea
bunurilor.
(4) Bunurile date in custodie sau in administrare se predau pe baza de procesverbal
semnat de notar si de custode sau curator. Daca predarea are loc concomitent
cu inventarierea, se va face mentiune in procesul-verbal, un exemplar al acestuia
predandu-se custodelui sau curatorului.
(5) Custodele sau curatorul este obligat sa restituie bunurile si sa dea socoteala
notarului asupra cheltuielilor de conservare sau administrare a acestor bunuri la
finalizarea procedurii succesorale sau atunci cand notarul considera necesar.
(6) Oricine se considera vatamat prin inventarul intocmit sau prin masurile de
conservare si administrare luate de notarul public poate face plangere la instanta
judecatoreasca competenta.
Masurile speciale privind sumele
de bani si alte valori
Art. 1.118 (1) Daca in timpul efectuarii inventarului se vor gasi sume de bani,
hartii de valoare, cecuri sau alte valori, se vor depune in depozitul notarial sau la o
institutie specializata, facandu-se mentiune despre aceasta si in procesul-verbal de
inventariere.
(2) Din sumele de bani gasite la inventariere se vor lasa mostenitorilor sau celor
care locuiau cu defunctul si gospodareau impreuna cu acesta sumele necesare
pentru:
a) intretinerea persoanelor ce erau in sarcina celui decedat, pentru maximum
6 luni;
b) plata sumelor datorate in baza contractelor individuale de munca sau pentru
plata asigurarilor sociale;
c) acoperirea cheltuielilor pentru conservarea si administrarea bunurilor mostenirii.
Acceptarea fortata Art. 1.119 (1) Succesibilul care, cu rea-credinta, a sustras ori a ascuns bunuri
din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului ori reductiunii
este considerat ca a acceptat mostenirea, chiar daca anterior renuntase la ea. El nu
va avea insa niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse si, dupa caz, va
fi obligat sa raporteze ori sa reduca donatia ascunsa fara a participa la distribuirea
bunului donat.
(2) Mostenitorul aflat in situatia prevazuta la alin. (1) este tinut sa plateasca
datoriile si sarcinile mostenirii proportional cu cota sa din mostenire, inclusiv cu
propriile sale bunuri.
Sectiunea 3 - Renuntarea la mostenire
Forma renuntarii Art. 1.120 (1) Renuntarea la mostenire nu se presupune, cu exceptia cazurilor
prevazute la art. 1.112 si art. 1.113 alin. (2).
(2) Declaratia de renuntare se face in forma autentica la orice notar public sau,
dupa caz, la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, in conditiile si
limitele prevazute de lege.
(3) Pentru informarea tertilor, declaratia de renuntare se va inscrie, pe cheltuiala
renuntatorului, in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii.
Efectele renuntarii Art. 1.121 (1) Succesibilul care renunta este considerat ca nu a fost niciodata
mostenitor.
(2) Partea renuntatorului profita mostenitorilor pe care i-ar fi inlaturat de la
mostenire sau celor a caror parte ar fi diminuat-o daca ar fi acceptat mostenirea.
Renuntarea frauduloasa Art. 1.122 (1) Creditorii succesibilului care a renuntat la mostenire in frauda lor
pot cere instantei revocarea renuntarii in ceea ce ii priveste, insa numai in termen de
3 luni de la data la care au cunoscut renuntarea.
(2) Admiterea actiunii in revocare produce efectele acceptarii mostenirii de catre
succesibilul debitor numai in privinta creditorului reclamant si in limita creantei
acestuia.
Revocarea renuntarii Art. 1.123 (1) In tot cursul termenului de optiune, renuntatorul poate revoca
renuntarea, daca mostenirea nu a fost deja acceptata de alti succesibili care au
vocatie la partea care i-ar reveni, dispozitiile art. 1.120 aplicandu-se in mod
corespunzator.
(2) Revocarea renuntarii valoreaza acceptare, bunurile mostenirii fiind preluate in
starea in care se gasesc si sub rezerva drepturilor dobandite de terti asupra acelor
bunuri.
Termenul de prescriptie Art. 1.124 Dreptul la actiunea in anularea acceptarii sau renuntarii se prescrie
in termen de 6 luni, calculat in caz de violenta de la incetarea acesteia, iar in celelalte
cazuri din momentul in care titularul dreptului la actiune a cunoscut cauza de nulitate
relativa.
Sectiunea 4 - Sezina
Notiune Art. 1.125 Pe langa stapanirea de fapt exercitata asupra patrimoniului
succesoral, sezina le confera mostenitorilor sezinari si dreptul de a administra acest
patrimoniu si de a exercita drepturile si actiunile defunctului.
Mostenitorii sezinari Art. 1.126 Sunt mostenitori sezinari sotul supravietuitor, descendentii si
ascendentii privilegiati.
Dobandirea sezinei de catre
mostenitorii legali nesezinari
Art. 1.127 (1) Mostenitorii legali nesezinari dobandesc sezina numai prin
eliberarea certificatului de mostenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii
mostenirii.
(2) Pana la intrarea in stapanirea de fapt a mostenirii, mostenitorul legal nesezinar
nu poate fi urmarit in calitate de mostenitor.
Intrarea legatarului universal
sau cu titlu universal
in stapanirea mostenirii
Art. 1.128 (1) Legatarul universal poate cere intrarea in stapanirea de fapt a
mostenirii de la mostenitorii rezervatari. Daca asemenea mostenitori nu exista sau
refuza, legatarul universal intra in stapanirea mostenirii prin eliberarea certificatului de
mostenitor.
(2) Legatarul cu titlu universal poate cere intrarea in stapanirea de fapt a mostenirii
de la mostenitorii rezervatari sau, dupa caz, de la legatarul universal intrat in
stapanirea mostenirii ori de la mostenitorii legali nerezervatari care au intrat in
stapanirea mostenirii, fie de drept, fie prin eliberarea certificatului de mostenitor. Daca
asemenea mostenitori nu exista sau refuza, legatarul cu titlu universal intra in
stapanirea mostenirii prin eliberarea certificatului de mostenitor.
Predarea legatului cu titlu particular Art. 1.129 Legatarul cu titlu particular intra in posesia obiectului legatului din
ziua in care acesta i-a fost predat de bunavoie sau, in lipsa, din ziua depunerii la
instanta a cererii de predare.
Sectiunea 5 - Petitia de ereditate
Persoanele care pot obtine
recunoasterea calitatii de
mostenitor
Art. 1.130 Mostenitorul cu vocatie universala sau cu titlu universal poate obtine
oricand recunoasterea calitatii sale de mostenitor contra oricarei persoane care,
pretinzand ca se intemeiaza pe titlul de mostenitor, poseda toate sau o parte din
bunurile din patrimoniul succesoral.
Efectele recunoasterii calitatii
de mostenitor
Art. 1.131 (1) Recunoasterea calitatii de mostenitor il obliga pe detinatorul fara
titlu al bunurilor din patrimoniul succesoral la restituirea acestor bunuri cu aplicarea
regulilor prevazute la art. 1.635—1.649.
(2) In privinta actelor juridice incheiate intre detinatorul fara titlu al bunurilor
succesorale si terti, dispozitiile art. 960 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
Sectiunea 6 - Certificatul de mostenitor
Notiune Art. 1.132 Certificatul de mostenitor se elibereaza de catre notarul public si
cuprinde constatari referitoare la patrimoniul succesoral, numarul si calitatea
mostenitorilor si cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum si alte mentiuni
prevazute de lege.
Efecte Art. 1.133 (1) Certificatul de mostenitor face dovada calitatii de mostenitor, legal
sau testamentar, precum si dovada dreptului de proprietate al mostenitorilor
acceptanti asupra bunurilor din masa succesorala, in cota care se cuvine fiecaruia.
(2) In vederea stabilirii componentei patrimoniului succesoral, notarul public
procedeaza, mai intai, la lichidarea regimului matrimonial.
Nulitatea Art. 1.134 Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin eliberarea
certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti constatarea sau, dupa caz,
declararea nulitatii acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Capitolul II - Mostenirea vacanta
Notiune Art. 1.135 (1) Daca nu sunt mostenitori legali sau testamentari, mostenirea
este vacanta.
(2) Daca prin legat s-a atribuit numai o parte a mostenirii si nu exista mostenitori
legali ori vocatia acestora a fost restransa ca efect al testamentului lasat de defunct,
partea din mostenire ramasa neatribuita este vacanta.
Administrarea provizorie
a bunurilor mostenirii
Art. 1.136 (1) Cat timp mostenirea nu a fost acceptata sau daca succesibilul nu
este cunoscut, notarul public competent poate sa numeasca un curator special al
mostenirii, pentru apararea drepturilor mostenitorului eventual, avand drepturile si
indatoririle de administrare prevazute la art. 1.117 alin. (3)—(5).
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), actiunile impotriva mostenirii se vor indrepta
impotriva unui curator special, numit de notarul public competent, la cererea
reclamantului.
(3) Daca exista indicii ca mostenirea urmeaza a fi declarata vacanta, notarul public
competent incunostinteaza si organul care reprezinta comuna, orasul sau, dupa caz,
municipiul.
Somarea succesibililor Art. 1.137 (1) Daca in termen de un an si 6 luni de la deschiderea mostenirii
nu s-a infatisat niciun succesibil, notarul, la cererea oricarei persoane interesate, ii va
soma pe toti succesibilii, printr-o publicatie facuta la locul deschiderii mostenirii, la
locul unde se afla imobilele din patrimoniul succesoral, precum si intr-un ziar de larga
circulatie, pe cheltuiala mostenirii, sa se infatiseze la biroul sau in termen de cel mult
doua luni de la publicare.
(2) Daca niciun succesibil nu se prezinta in termenul fixat in publicatie, notarul va
constata ca mostenirea este vacanta.
Dreptul de a culege mostenirea
vacanta
Art. 1.138 Mostenirile vacante revin comunei, orasului sau, dupa caz,
municipiului in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii
si intra in domeniul lor privat. Este considerata nescrisa orice dispozitie testamentara
care, fara a stipula transmiterea bunurilor mostenirii, urmareste sa inlature aceasta
regula.
Intrarea in stapanirea mostenirii
vacante si raspunderea
pentru pasiv
Art. 1.139 (1) Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul intra in stapanirea de
fapt a mostenirii de indata ce toti succesibilii cunoscuti au renuntat la mostenire ori,
la implinirea termenului prevazut la art. 1.137, daca niciun mostenitor nu este
cunoscut. Mostenirea se dobandeste retroactiv de la data deschiderii sale.
(2) Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul suporta pasivul mostenirii vacante
numai in limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral.
Desfiintarea vacantei mostenirii Art. 1.140 Daca, desi s-a constatat vacanta mostenirii, exista mostenitori, atunci
acestia pot exercita petitia de ereditate impotriva comunei, orasului sau, dupa caz,
municipiului.
Capitolul III - Amintirile de familie
Bunurile care constituie amintiri
de familie
Art. 1.141 (1) Constituie amintiri de familie bunurile ce au apartinut membrilor
familiei si stau marturie istoriei acesteia.
(2) Sunt incluse in aceasta categorie bunuri precum corespondenta purtata de
membrii familiei, arhivele familiale, decoratiile, armele de colectie, portretele de familie,
documentele, precum si orice alte bunuri cu semnificatie morala deosebita pentru
respectiva familie.
Regimul juridic al amintirilor
de familie
Art. 1.142 (1) Mostenitorii pot iesi din indiviziune cu privire la bunurile care
constituie amintiri de familie numai prin partaj voluntar.
(2) In cazul in care nu se realizeaza partajul voluntar, bunurile care constituie
amintiri de familie raman in indiviziune.
(3) Pe durata indiviziunii, prin acordul mostenitorilor sau, in lipsa acestuia, prin
hotararea instantei, amintirile de familie sunt depozitate in interesul familiei la unul ori
mai multi dintre mostenitori sau in locul convenit de ei.
(4) Mostenitorul desemnat ca depozitar poate revendica bunurile care constituie
amintiri de familie de la cel care le detine pe nedrept, dar nu le poate instraina,
imprumuta sau da in locatiune fara acordul unanim al coindivizarilor.
Capitolul IV - Partajul succesoral si raportul
Sectiunea 1 - Dispozitii generale referitoare la partajul succesoral
Starea de indiviziune Art. 1.143 (1) Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Mostenitorul
poate cere oricand iesirea din indiviziune, chiar si atunci cand exista conventii sau
clauze testamentare care prevad altfel.
(2) Dispozitiile art. 669—686 se aplica si partajului succesoral in masura in care
nu sunt incompatibile cu acesta.
Partajul voluntar Art. 1.144 (1) Daca toti mostenitorii sunt prezenti si au capacitate de exercitiu
deplina, partajul se poate realiza prin buna invoiala, in forma si prin actul pe care
partile le convin. Daca printre bunurile succesorale se afla imobile, conventia de partaj
trebuie incheiata in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Daca nu sunt prezenti toti mostenitorii ori daca printre ei se afla minori sau
persoane puse sub interdictie judecatoreasca ori persoane disparute, atunci se vor
pune sigilii pe bunurile mostenirii in cel mai scurt termen, iar partajul voluntar se va
realiza cu respectarea regulilor referitoare la protectia persoanelor lipsite de capacitate
de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa ori privitoare la persoanele
disparute.
Masuri conservatorii Art. 1.145 Bunurile mostenirii pot sa faca obiectul unor masuri conservatorii, in
tot sau in parte, la cererea persoanelor interesate, in conditiile legii.
Sectiunea 2 - Raportul donatiilor
Notiune Art. 1.146 (1) Raportul donatiilor este obligatia pe care o au intre ei sotul
supravietuitor si descendentii defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenirea
legala de a readuce la mostenire bunurile care le-au fost donate fara scutire de raport
de catre cel ce lasa mostenirea.
(2) In lipsa de stipulatie contrara din partea donatorului, cei mentionati la alin. (1)
sunt obligati la raport numai daca ar fi avut vocatie concreta la mostenirea defunctului
in cazul in care aceasta s-ar fi deschis la data donatiei.
Scutirea de raport a renuntatorului
la mostenirea legala
Art. 1.147 (1) In caz de renuntare la mostenirea legala, descendentul sau sotul
supravietuitor nu mai are obligatia de raport, putand pastra liberalitatea primita in
limitele cotitatii disponibile.
(2) Prin stipulatie expresa in contractul de donatie, donatarul poate fi obligat la
raportul donatiei si in cazul renuntarii la mostenire. In acest caz, donatarul va readuce
la mostenire numai valoarea bunului donat care depaseste partea din bunurile
defunctului la care ar fi avut dreptul ca mostenitor legal.
Persoanele care pot cere raportul
donatiei
Art. 1.148 Dreptul de a cere raportul il au numai descendentii si sotul
supravietuitor, precum si, pe cale oblica, creditorii personali ai acestora.
Caracterul personal al obligatiei
de raport
Art. 1.149 (1) Mostenitorul datoreaza raportul numai pentru donatiile pe care
le-a primit personal de la donator.
(2) Daca descendentul donatarului vine in nume propriu la mostenirea donatorului,
nu este obligat sa raporteze donatia facuta ascendentului sau, chiar daca a acceptat
mostenirea acestuia din urma.
(3) Descendentul care vine la mostenire prin reprezentare succesorala este obligat
sa raporteze donatia primita de la defunct de catre ascendentul sau pe care il
reprezinta, chiar daca nu l-a mostenit pe acesta din urma.
Exceptiile de la obligatia de raport Art. 1.150 (1) Nu sunt supuse raportului:
a) donatiile pe care defunctul le-a facut cu scutire de raport. Scutirea poate fi facuta
prin chiar actul de donatie sau printr-un act ulterior, intocmit in una dintre formele
prevazute pentru liberalitati;
b) donatiile deghizate sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin
persoane interpuse, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat
mostenirea a urmarit un alt scop decat scutirea de raport;
c) darurile obisnuite, donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive,
sumele cheltuite pentru intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea
profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici cheltuielile de nunta, in
masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel;
d) fructele culese, veniturile scadente pana in ziua deschiderii mostenirii si
echivalentul banesc al folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat.
(2) De asemenea, raportul nu este datorat nici in cazul in care bunul donat a pierit
fara culpa donatarului. Cu toate acestea, daca bunul a fost reconstituit prin folosirea
unei indemnizatii incasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este tinut sa faca raportul
bunului in masura in care indemnizatia a servit la reconstituirea acelui bun. In cazul
in care indemnizatia nu a fost utilizata in acest scop, ea insasi este supusa raportului.
Daca indemnizatia rezulta dintr-un contract de asigurare, aceasta se raporteaza
numai in masura in care depaseste cuantumul total al primelor platite de donatar.
Modul de efectuare a raportului Art. 1.151 (1) Raportul se face prin echivalent. Este considerata ca nescrisa
dispozitia care impune donatarului raportul in natura.
(2) Cu toate acestea, donatarul poate efectua raportul in natura daca la data cererii
de raport este inca proprietarul bunului si nu l-a grevat cu o sarcina reala si nici nu
l-a dat in locatiune pentru o perioada mai mare de 3 ani.
(3) Raportul prin echivalent se poate realiza prin preluare, prin imputatie sau in
bani.
(4) Raportul prin preluare se realizeaza prin luarea din masa succesorala de catre
mostenitorii indreptatiti la raport a unor bunuri, pe cat posibil de aceeasi natura si
calitate cu cele care au format obiectul donatiei, tinand seama de cotele succesorale
ale fiecaruia.
(5) In cazul raportului prin imputatie, valoarea donatiei se scade din partea
mostenitorului obligat la raport.
(6) In cazul raportului in bani, cel obligat la raport va depune la dispozitia celorlalti
mostenitori o suma de bani care reprezinta diferenta dintre valoarea bunului donat si
partea din aceasta valoare ce corespunde cotei sale succesorale.
Caile de realizare a raportului Art. 1.152 (1) Raportul se realizeaza in cadrul partajului, prin buna invoiala sau
pe cale judecatoreasca.
(2) Raportul cerut de unul dintre mostenitori profita si celorlalti mostenitori
indreptatiti sa solicite raportul, cu exceptia celor care au renuntat in mod expres la
raport.
Evaluarea bunului in cazul
raportului prin echivalent
Art. 1.153 (1) In vederea efectuarii raportului prin echivalent, se ia in
considerare valoarea bunului donat la momentul judecatii, tinandu-se insa cont de
starea lui in momentul donatiei, din care se scade valoarea, la momentul judecatii, a
sarcinilor asumate prin contractul de donatie.
(2) Daca bunul a fost instrainat de donatar anterior cererii de raport, se tine seama
de valoarea lui la data instrainarii. Daca bunul donat a fost inlocuit cu altul, se tine cont
de valoarea, la data raportului, a bunului intrat in patrimoniu si de starea lui la
momentul dobandirii. Totusi, daca devalorizarea bunului intrat in patrimoniu era
inevitabila la data dobandirii, in virtutea naturii sale, inlocuirea bunului nu este luata
in considerare.
(3) Sumele de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei,
corespunzator perioadei cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si
data realizarii raportului.
Ameliorarile si degradarile bunului
donat in cazul raportului in natura
Art. 1.154 (1) Donatarul are dreptul sa recupereze, proportional cu cotele
succesorale, cheltuielile rezonabile pe care le-a facut cu lucrarile adaugate, precum
si cu lucrarile autonome necesare si utile pana la data raportului.
(2) Totodata, donatarul este raspunzator de toate degradarile si deteriorarile care
au micsorat valoarea bunului ca urmare a faptei sale culpabile.
(3) Donatarul poate retine bunul pana la plata efectiva a sumelor ce ii sunt datorate
pentru cheltuielile prevazute la alin. (1), afara de cazul in care creanta lui se
compenseaza cu despagubirile pe care le datoreaza potrivit alin. (2).
Sectiunea 3 - Plata datoriilor
Plata pasivului. Exceptiile de la
divizarea de drept a pasivului
mostenirii
Art. 1.155 (1) Mostenitorii universali si cu titlu universal contribuie la plata
datoriilor si sarcinilor mostenirii proportional cu cota succesorala ce ii revine fiecaruia.
(2) Inainte de partajul succesoral, creditorii ale caror creante provin din
conservarea sau din administrarea bunurilor mostenirii ori s-au nascut inainte de
deschiderea mostenirii pot cere sa fie platiti din bunurile aflate in indiviziune. De
asemenea, ei pot solicita executarea silita asupra acestor bunuri.
(3) Regula divizarii de drept a pasivului succesoral nu se aplica daca:
a) obligatia este indivizibila;
b) obligatia are ca obiect un bun individual determinat ori o prestatie determinata
asupra unui astfel de bun;
c) obligatia este garantata cu o ipoteca sau o alta garantie reala, caz in care
mostenitorul care primeste bunul afectat garantiei va fi obligat pentru tot, insa numai
in limita valorii acelui bun, iar participarea sa la restul pasivului mostenirii se reduce
corespunzator;
d) unul dintre mostenitori este insarcinat, prin titlu, sa execute singur obligatia. In
acest caz, daca titlul il reprezinta testamentul, scutirea celorlalti mostenitori constituie
o liberalitate, supusa reductiunii daca este cazul.
Situatia creditorilor personali
ai mostenitorilor
Art. 1.156 (1) Inainte de partajul succesoral, creditorii personali ai unui
mostenitor nu pot urmari partea acestuia din bunurile mostenirii.
(2) Creditorii personali ai mostenitorilor si orice persoana ce justifica un interes
legitim pot sa ceara partajul in numele debitorului lor, pot pretinde sa fie prezenti la
partajul prin buna invoiala sau pot sa intervina in procesul de partaj.
(3) Ceilalti mostenitori pot obtine respingerea actiunii de partaj introduse de catre
creditor, platind datoria in numele si pe seama mostenitorului debitor.
(4) Creditorii pot solicita revocarea partajului fara a fi obligati sa dovedeasca frauda
copartasilor numai daca, desi au cerut sa fie prezenti, partajul s-a realizat in lipsa lor
si fara sa fi fost convocati. In toate celelalte cazuri, actiunea in revocarea partajului
ramane supusa dispozitiilor art. 1.562.
(5) Din bunurile mostenirii atribuite la partaj, precum si din cele care le iau locul in
patrimoniul mostenitorului, creditorii mostenirii vor fi platiti cu preferinta fata de
creditorii personali ai mostenitorului.
(6) Dispozitiile alin. (5) sunt aplicabile si legatarilor cu titlu particular ori de cate ori
obiectul legatului nu consta intr-un bun individual determinat.
Regresul intre mostenitori.
Insolvabilitatea unuia dintre
mostenitori
Art. 1.157 (1) Mostenitorul universal sau cu titlu universal care, din cauza
garantiei reale sau din orice alta cauza, a platit din datoria comuna mai mult decat
partea sa are drept de regres impotriva celorlalti mostenitori, insa numai pentru partea
din datoria comuna ce revenea fiecaruia, chiar si atunci cand mostenitorul care a platit
datoria ar fi fost subrogat in drepturile creditorilor.
(2) Cand unul dintre mostenitorii universali sau cu titlu universal este insolvabil,
partea lui din pasivul mostenirii se imparte intre toti ceilalti in proportie cu cotele
succesorale ale fiecaruia.
(3) Mostenitorul are dreptul de a cere plata creantelor pe care le are fata de
mostenire de la ceilalti mostenitori, ca orice alt creditor al mostenirii. In privinta partii
din datorie care ii revine ca mostenitor, dispozitiile art. 1.620—1.624 sunt aplicabile.
Raportul datoriilor Art. 1.158 (1) Daca, la data partajului succesoral, un mostenitor are o datorie
certa si lichida fata de mostenire, aceasta se lichideaza prin luare mai putin.
(2) Daca mostenitorul are mai multe datorii fata de mostenire care nu sunt
acoperite cu partea sa din bunurile mostenirii, aceste datorii se sting proportional prin
raport in limita partii respective.
(3) Raportul nu opereaza in privinta creantei pe care un mostenitor o are fata de
mostenire. Insa mostenitorul care este atat creditor, cat si debitor al mostenirii se
poate prevala de compensatia legala, chiar daca nu ar fi intrunite conditiile acesteia.
(4) Prin acordul tuturor mostenitorilor, raportul datoriilor se poate realiza si inainte
de partajul succesoral.
Titlurile executorii obtinute
impotriva defunctului
Art. 1.159 Titlurile executorii obtinute impotriva defunctului pot fi executate si
impotriva mostenitorilor sai, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
Sectiunea 4 - Partajul de ascendent
Subiecte Art. 1.160 Ascendentii pot face partajul bunurilor lor intre descendenti.
Forme Art. 1.161 (1) Partajul de ascendent se poate realiza prin donatie sau prin
testament, cu respectarea formelor, conditiilor si regulilor prevazute de lege pentru
aceste acte juridice.
(2) Partajul realizat prin donatie nu poate avea ca obiect decat bunurile prezente.
Cuprins Art. 1.162 Daca in partajul de ascendent nu au fost cuprinse toate bunurile
mostenirii, bunurile necuprinse se vor partaja conform legii.
Ineficacitate Art. 1.163 (1) Este lovit de nulitate absoluta partajul in care nu s-au cuprins toti
descendentii care indeplinesc conditiile pentru a veni la mostenire, fie in nume propriu,
fie prin reprezentare succesorala.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica partajului in care nu a fost inclus un descendent
care vine la mostenire prin reprezentare succesorala, insa a fost cuprins acela pe
care il reprezinta.
(3) Daca prin partajul de ascendent se incalca rezerva succesorala a vreunui
descendent sau a sotului supravietuitor, sunt aplicabile dispozitiile privitoare la
reductiunea liberalitatilor excesive.
CARTEA V - Despre obligatii *)
-----------------
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a V-a sunt cuprinse in art. 102—189 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I - Dispozitii generale
Continutul raportului obligational Art. 1.164 Obligatia este o legatura de drept in virtutea careia debitorul este
tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia
datorata.
Izvoarele obligatiilor Art. 1.165 Obligatiile izvorasc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri,
imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si din orice alt act
sau fapt de care legea leaga nasterea unei obligatii.
Titlul II - Izvoarele obligatiilor
Capitolul I - Contractul
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Notiune Art. 1.166 Contractul este acordul de vointe dintre doua sau mai multe
persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
Regulile aplicabile contractelor Art. 1.167 (1) Toate contractele se supun regulilor generale din prezentul
capitol.
(2) Regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevazute in prezentul
cod sau in legi speciale.
Regulile aplicabile contractelor
nenumite
Art. 1.168 Contractelor nereglementate de lege li se aplica prevederile
prezentului capitol, iar daca acestea nu sunt indestulatoare, regulile speciale privitoare
la contractul cu care se aseamana cel mai mult.
Libertatea de a contracta Art. 1.169 Partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine
continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele
moravuri.
Buna-credinta Art. 1.170 Partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si
incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale. Ele nu pot inlatura sau
limita aceasta obligatie.
Sectiunea 2 - Diferite categorii de contracte
Contractul sinalagmatic si
contractul unilateral
Art. 1.171 Contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din
acesta sunt reciproce si interdependente. In caz contrar, contractul este unilateral
chiar daca executarea lui presupune obligatii in sarcina ambelor parti.
Contractul cu titlu oneros si
contractul cu titlu gratuit
Art. 1.172 (1) Contractul prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un
avantaj in schimbul obligatiilor asumate este cu titlu oneros.
(2) Contractul prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un
beneficiu, fara a obtine in schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit.
Contractul comutativ si
contractul aleatoriu
Art. 1.173 (1) Este comutativ contractul in care, la momentul incheierii sale,
existenta drepturilor si obligatiilor partilor este certa, iar intinderea acestora este
determinata sau determinabila.
(2) Este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin vointa partilor, ofera cel
putin uneia dintre parti sansa unui castig si o expune totodata la riscul unei pierderi,
ce depind de un eveniment viitor si incert.
Contractul consensual, solemn
sau real
Art. 1.174 (1) Contractul poate fi consensual, solemn sau real.
(2) Contractul este consensual atunci cand se formeaza prin simplul acord de
vointa al partilor.
(3) Contractul este solemn atunci cand validitatea sa este supusa indeplinirii unor
formalitati prevazute de lege.
(4) Contractul este real atunci cand, pentru validitatea sa, este necesara remiterea
bunului.
Contractul de adeziune Art. 1.175 Contractul este de adeziune atunci cand clauzele sale esentiale sunt
impuse ori sunt redactate de una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a
instructiunilor sale, cealalta parte neavand decat sa le accepte ca atare.
Contractul-cadru Art. 1.176 (1) Contractul-cadru este acordul prin care partile convin sa
negocieze, sa incheie sau sa mentina raporturi contractuale ale caror elemente
esentiale sunt determinate de acesta.
(2) Modalitatea de executare a contractului-cadru, in special termenul si volumul
prestatiilor, precum si, daca este cazul, pretul acestora sunt precizate prin conventii
ulterioare.
Contractul incheiat cu consumatorii Art. 1.177 Contractul incheiat cu consumatorii este supus legilor speciale si, in
completare, dispozitiilor prezentului cod.
Sectiunea 3 - Incheierea contractului
§1. Dispozitii preliminare
Libertatea formei Art. 1.178 Contractul se incheie prin simplul acord de vointe al partilor daca
legea nu impune o anumita formalitate pentru incheierea sa valabila.
Conditiile esentiale pentru
validitatea contractului
Art. 1.179 (1) Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamantul partilor;
3. un obiect determinat si licit;
4. o cauza licita si morala.
(2) In masura in care legea prevede o anumita forma a contractului, aceasta
trebuie respectata, sub sanctiunea prevazuta de dispozitiile legale aplicabile.
§2. Capacitatea partilor
Capacitatea partilor Art. 1.180 Poate contracta orice persoana care nu este declarata incapabila de
lege si nici oprita sa incheie anumite contracte.
Reguli aplicabile Art. 1.181 Regulile privitoare la capacitatea de a contracta sunt reglementate
in principal in cartea I.
§3. Consimtamantul
I. Formarea contractului
Incheierea contractului Art. 1.182 (1) Contractul se incheie prin negocierea lui de catre parti sau prin
acceptarea fara rezerve a unei oferte de a contracta.
(2) Este suficient ca partile sa se puna de acord asupra elementelor esentiale ale
contractului, chiar daca lasa unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori
incredinteaza determinarea acestora unei alte persoane.
(3) In conditiile prevazute la alin. (2), daca partile nu ajung la un acord asupra
elementelor secundare ori persoana careia i-a fost incredintata determinarea lor nu
ia o decizie, instanta va dispune, la cererea oricareia dintre parti, completarea
contractului, tinand seama, dupa imprejurari, de natura acestuia si de intentia partilor.
Buna-credinta in negocieri Art. 1.183 (1) Partile au libertatea initierii, desfasurarii si ruperii negocierilor si
nu pot fi tinute raspunzatoare pentru esecul acestora.
(2) Partea care se angajeaza intr-o negociere este tinuta sa respecte exigentele
bunei-credinte. Partile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligatii.
(3) Este contrara exigentelor bunei-credinte, intre altele, conduita partii care initiaza
sau continua negocieri fara intentia de a incheia contractul.
(4) Partea care initiaza, continua sau rupe negocierile contrar bunei-credinte
raspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte parti. Pentru stabilirea acestui prejudiciu
se va tine seama de cheltuielile angajate in vederea negocierilor, de renuntarea de
catre cealalta parte la alte oferte si de orice imprejurari asemanatoare.
Obligatia de confidentialitate
in negocierile precontractuale
Art. 1.184 Cand o informatie confidentiala este comunicata de catre o parte in
cursul negocierilor, cealalta parte este tinuta sa nu o divulge si sa nu o foloseasca in
interes propriu, indiferent daca se incheie sau nu contractul. Incalcarea acestei
obligatii atrage raspunderea partii in culpa.
Elementele de care depinde
incheierea contractului
Art. 1.185 Atunci cand, in timpul negocierilor, o parte insista sa se ajunga la un
acord asupra unui anumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se
incheie pana nu se ajunge la un acord cu privire la acestea.
Momentul si locul incheierii
contractului
Art. 1.186 (1) Contractul se incheie in momentul si in locul in care acceptarea
ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ea din motive care nu ii sunt
imputabile.
(2) De asemenea, contractul se considera incheiat in momentul in care
destinatarul ofertei savarseste un act sau un fapt concludent, fara a-l instiinta pe
ofertant, daca, in temeiul ofertei, al practicilor statornicite intre parti, al uzantelor sau
potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face in acest mod.
Forma ofertei si a acceptarii Art. 1.187 Oferta si acceptarea trebuie emise in forma ceruta de lege pentru
incheierea valabila a contractului.
Oferta de a contracta Art. 1.188 (1) O propunere constituie oferta de a contracta daca aceasta
contine suficiente elemente pentru formarea contractului si exprima intentia
ofertantului de a se obliga in cazul acceptarii ei de catre destinatar.
(2) Oferta poate proveni de la persoana care are initiativa incheierii contractului,
care ii determina continutul sau, dupa imprejurari, care propune ultimul element
esential al contractului.
(3) Dispozitiile art. 1.182—1.203 se aplica in mod corespunzator si atunci cand
imprejurarile in care se incheie contractul nu permit identificarea ofertei sau a
acceptarii.
Propunerea adresata unor
persoane nedeterminate
Art. 1.189 (1) Propunerea adresata unor persoane nedeterminate, chiar daca
este precisa, nu valoreaza oferta, ci, dupa imprejurari, solicitare de oferta sau intentie
de negociere.
(2) Cu toate acestea, propunerea valoreaza oferta daca aceasta rezulta astfel din
lege, din uzante ori, in mod neindoielnic, din imprejurari. In aceste cazuri, revocarea
ofertei adresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai daca este facuta
in aceeasi forma cu oferta insasi sau intr-o modalitate care permite sa fie cunoscuta
in aceeasi masura cu aceasta.
Solicitarea de oferte Art. 1.190 Solicitarea de a formula oferte, adresata uneia sau mai multor
persoane determinate, nu constituie, prin ea insasi, oferta de a contracta.
Oferta irevocabila Art. 1.191 (1) Oferta este irevocabila de indata ce autorul ei se obliga sa o
mentina un anumit termen. Oferta este, de asemenea, irevocabila atunci cand poate
fi considerata astfel in temeiul acordului partilor, al practicilor statornicite intre acestea,
al negocierilor, al continutului ofertei ori al uzantelor.
(2) Declaratia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect.
Termenul de acceptare Art. 1.192 Termenul de acceptare curge din momentul in care oferta ajunge la
destinatar.
Oferta fara termen adresata
unei persoane absente
Art. 1.193 (1) Oferta fara termen de acceptare, adresata unei persoane care nu
este prezenta, trebuie mentinuta un termen rezonabil, dupa imprejurari, pentru ca
destinatarul sa o primeasca, sa o analizeze si sa expedieze acceptarea.
(2) Revocarea ofertei nu impiedica incheierea contractului decat daca ajunge la
destinatar inainte ca ofertantul sa primeasca acceptarea sau, dupa caz, inaintea
savarsirii actului ori faptului care, potrivit prevederilor art. 1.186 alin. (2), determina
incheierea contractului.
(3) Ofertantul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin revocarea ofertei inaintea
expirarii termenului prevazut la alin. (1).
Oferta fara termen adresata unei
persoane prezente
Art. 1.194 (1) Oferta fara termen de acceptare, adresata unei persoane
prezente ramane fara efecte daca nu este acceptata de indata.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul ofertei transmise prin telefon sau prin
alte asemenea mijloace de comunicare la distanta.
Caducitatea ofertei Art. 1.195 (1) Oferta devine caduca daca:
a) acceptarea nu ajunge la ofertant in termenul stabilit sau, in lipsa, in termenul
prevazut la art. 1.193 alin. (1);
b) destinatarul o refuza.
(2) Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile
numai atunci cand natura afacerii sau imprejurarile o impun.
Acceptarea ofertei Art. 1.196 (1) Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare daca
indica in mod neindoielnic acordul sau cu privire la oferta, astfel cum aceasta a fost
formulata, si ajunge in termen la autorul ofertei. Dispozitiile art. 1.186 raman aplicabile.
(2) Tacerea sau inactiunea destinatarului nu valoreaza acceptare decat atunci
cand aceasta rezulta din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite intre
acestea, din uzante sau din alte imprejurari.
Acceptarea necorespunzatoare
a ofertei
Art. 1.197 (1) Raspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci cand:
a) cuprinde modificari sau completari care nu corespund ofertei primite;
b) nu respecta forma ceruta anume de ofertant;
c) ajunge la ofertant dupa ce oferta a devenit caduca.
(2) Raspunsul destinatarului, exprimat potrivit alin. (1), poate fi considerat, dupa
imprejurari, ca o contraoferta.
Acceptarea tardiva Art. 1.198 (1) Acceptarea tardiva produce efecte numai daca autorul ofertei il
instiinteaza de indata pe acceptant despre incheierea contractului.
(2) Acceptarea facuta in termen, dar ajunsa la ofertant dupa expirarea termenului,
din motive neimputabile acceptantului, produce efecte daca ofertantul nu il instiinteaza
despre aceasta de indata.
Retragerea ofertei sau a acceptarii Art. 1.199 Oferta sau acceptarea poate fi retrasa daca retragerea ajunge la
destinatar anterior ori concomitent cu oferta sau, dupa caz, cu acceptarea.
Comunicarea ofertei, acceptarii
si revocarii
Art. 1.200 (1) Oferta, acceptarea, precum si revocarea acestora produc efecte
numai din momentul in care ajung la destinatar, chiar daca acesta nu ia cunostinta de
ele din motive care nu ii sunt imputabile.
(2) Comunicarea acceptarii trebuie facuta prin mijloace cel putin la fel de rapide ca
cele folosite de ofertant, daca din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite
intre acestea sau din alte asemenea imprejurari nu rezulta contrariul.
Clauze externe Art. 1.201 Daca prin lege nu se prevede altfel, partile sunt tinute de clauzele
extrinseci la care contractul face trimitere.
Clauze standard Art. 1.202 (1) Sub rezerva prevederilor art. 1.203, dispozitiile prezentei sectiuni
se aplica in mod corespunzator si atunci cand la incheierea contractului sunt utilizate
clauze standard.
(2) Sunt clauze standard stipulatiile stabilite in prealabil de una dintre parti pentru
a fi utilizate in mod general si repetat si care sunt incluse in contract fara sa fi fost
negociate cu cealalta parte.
(3) Clauzele negociate prevaleaza asupra clauzelor standard.
(4) Atunci cand ambele parti folosesc clauze standard si nu ajung la o intelegere
cu privire la acestea, contractul se incheie totusi pe baza clauzelor convenite si a
oricaror clauze standard comune in substanta lor, cu exceptia cazului in care una
dintre parti notifica celeilalte parti, fie anterior momentului incheierii contractului, fie
ulterior si de indata, ca nu intentioneaza sa fie tinuta de un astfel de contract.
Clauze neuzuale Art. 1.203 Clauzele standard care prevad in folosul celui care le propune
limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda
executarea obligatiilor sau care prevad in detrimentul celeilalte parti decaderea din
drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune exceptii,
restrangerea libertatii de a contracta cu alte persoane, reinnoirea tacita a contractului,
legea aplicabila, clauze compromisorii sau prin care se deroga de la normele privitoare
la competenta instantelor judecatoresti nu produc efecte decat daca sunt acceptate,
in mod expres, in scris, de cealalta parte.
II. Valabilitatea consimtamantului
Conditii Art. 1.204 Consimtamantul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat in
cunostinta de cauza.
Lipsa discernamantului Art. 1.205 (1) Este anulabil contractul incheiat de o persoana care, la momentul
incheierii acestuia, se afla, fie si numai vremelnic, intr-o stare care o punea in
neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale.
(2) Contractul incheiat de o persoana pusa ulterior sub interdictie poate fi anulat
daca, la momentul cand actul a fost facut, cauzele punerii sub interdictie existau si
erau indeobste cunoscute.
III. Viciile consimtamantului
Cazuri Art. 1.206 (1) Consimtamantul este viciat cand este dat din eroare, surprins
prin dol sau smuls prin violenta.
(2) De asemenea, consimtamantul este viciat in caz de leziune.
Eroarea Art. 1.207 (1) Partea care, la momentul incheierii contractului, se afla intr-o
eroare esentiala poate cere anularea acestuia, daca cealalta parte stia sau, dupa caz,
trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea
contractului.
(2) Eroarea este esentiala:
1. cand poarta asupra naturii sau obiectului contractului;
2. cand poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati a
acestuia ori asupra unei alte imprejurari considerate esentiale de catre parti in absenta
careia contractul nu s-ar fi incheiat;
3. cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia in
absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat.
(3) Eroarea de drept este esentiala atunci cand priveste o norma juridica
determinanta, potrivit vointei partilor, pentru incheierea contractului.
(4) Eroarea care priveste simplele motive ale contractului nu este esentiala, cu
exceptia cazului in care prin vointa partilor asemenea motive au fost considerate
hotaratoare.
Eroarea nescuzabila Art. 1.208 (1) Contractul nu poate fi anulat daca faptul asupra caruia a purtat
eroarea putea fi, dupa imprejurari, cunoscut cu diligente rezonabile.
(2) Eroarea de drept nu poate fi invocata in cazul dispozitiilor legale accesibile si
previzibile.
Eroarea asumata Art. 1.209 Nu atrage anularea contractului eroarea care poarta asupra unui
element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invoca sau,
dupa imprejurari, trebuia sa fie asumat de acesta.
Eroarea de calcul Art. 1.210 Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai
rectificarea, afara de cazul in care, concretizandu-se intr-o eroare asupra cantitatii, a
fost esentiala pentru incheierea contractului. Eroarea de calcul trebuie corectata la
cererea oricareia dintre parti.
Eroarea de comunicare
sau de transmitere
Art. 1.211 Dispozitiile privitoare la eroare se aplica in mod corespunzator si
atunci cand eroarea poarta asupra declaratiei de vointa ori cand declaratia a fost
transmisa inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare
la distanta.
Invocarea erorii cu buna-credinta Art. 1.212 Partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta
contrar exigentelor bunei-credinte.
Adaptarea contractului Art. 1.213 (1) Daca o parte este indreptatita sa invoce anulabilitatea contractului
pentru eroare, dar cealalta parte declara ca doreste sa execute ori executa contractul
asa cum acesta fusese inteles de partea indreptatita sa invoce anulabilitatea,
contractul se considera ca a fost incheiat asa cum l-a inteles aceasta din urma parte.
(2) In acest caz, dupa ce a fost informata asupra felului in care partea indreptatita
sa invoce anulabilitatea a inteles contractul si inainte ca aceasta sa fi obtinut anularea,
cealalta parte trebuie, in termen de cel mult 3 luni de la data cand a fost notificata ori
de la data cand i s-a comunicat cererea de chemare in judecata, sa declare ca este
de acord cu executarea sau sa execute fara intarziere contractul, astfel cum a fost
inteles de partea aflata in eroare.
(3) Daca declaratia a fost facuta si comunicata partii aflate in eroare in termenul
prevazut la alin. (2) sau contractul a fost executat, dreptul de a obtine anularea este
stins si notificarea prevazuta la alin. (2) este considerata lipsita de efecte.
Dolul Art. 1.214 (1) Consimtamantul este viciat prin dol atunci cand partea s-a aflat
intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori cand aceasta
din urma a omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant asupra unor
imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie.
(2) Partea al carei consimtamant a fost viciat prin dol poate cere anularea
contractului, chiar daca eroarea in care s-a aflat nu a fost esentiala.
(3) Contractul este anulabil si atunci cand dolul provine de la reprezentantul,
prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte parti.
(4) Dolul nu se presupune.
Dolul comis de un tert Art. 1.215 (1) Partea care este victima dolului unui tert nu poate cere anularea
decat daca cealalta parte a cunoscut sau, dupa caz, ar fi trebuit sa cunoasca dolul la
incheierea contractului.
(2) Independent de anularea contractului, autorul dolului raspunde pentru
prejudiciile ce ar rezulta.
Violenta Art. 1.216 (1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub
imperiul unei temeri justificate induse, fara drept, de cealalta parte sau de un tert.
(2) Exista violenta cand temerea insuflata este de asa natura incat partea
amenintata putea sa creada, dupa imprejurari, ca, in lipsa consimtamantului sau,
viata, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav si iminent.
(3) Violenta poate atrage anularea contractului si atunci cand este indreptata
impotriva unei persoane apropiate, precum sotul, sotia, ascendentii ori descendentii
partii al carei consimtamant a fost viciat.
(4) In toate cazurile, existenta violentei se apreciaza tinand seama de varsta,
starea sociala, sanatatea si caracterul celui asupra caruia s-a exercitat violenta,
precum si de orice alta imprejurare ce a putut influenta starea acestuia la momentul
incheierii contractului.
Amenintarea cu exercitiul
unui drept
Art. 1.217 Constituie violenta si temerea insuflata prin amenintarea cu exercitiul
unui drept facuta cu scopul de a obtine avantaje injuste.
Starea de necesitate Art. 1.218 Contractul incheiat de o parte aflata in stare de necesitate nu poate
fi anulat decat daca cealalta parte a profitat de aceasta imprejurare.
Temerea reverentiara Art. 1.219 Simpla temere izvorata din respect, fara sa fi fost violenta, nu atrage
anularea contractului.
Violenta savarsita de un tert Art. 1.220 (1) Violenta atrage anularea contractului si atunci cand este
exercitata de un tert, insa numai daca partea al carei consimtamant nu a fost viciat
cunostea sau, dupa caz, ar fi trebuit sa cunoasca violenta savarsita de catre tert.
(2) Independent de anularea contractului, autorul violentei raspunde pentru
prejudiciile ce ar rezulta.
Leziunea Art. 1.221 (1) Exista leziune atunci cand una dintre parti, profitand de starea de
nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, stipuleaza
in favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare,
la data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii.
(2) Existenta leziunii se apreciaza si in functie de natura si scopul contractului.
(3) Leziunea poate exista si atunci cand minorul isi asuma o obligatie excesiva
prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele pe care le obtine din contract ori
la ansamblul circumstantelor.
Sanctiune Art. 1.222 (1) Partea al carei consimtamant a fost viciat prin leziune poate cere,
la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligatiilor sale cu valoarea
daunelor-interese la care ar fi indreptatita.
(2) Cu exceptia cazului prevazut de art. 1.221 alin. (3), actiunea in anulare este
admisibila numai daca leziunea depaseste jumatate din valoarea pe care o avea, la
momentul incheierii contractului, prestatia promisa sau executata de partea lezata.
Disproportia trebuie sa subziste pana la data cererii de anulare.
(3) In toate cazurile, instanta poate sa mentina contractul daca cealalta parte ofera,
in mod echitabil, o reducere a propriei creante sau, dupa caz, o majorare a propriei
obligatii. Dispozitiile art. 1.213 privitoare la adaptarea contractului se aplica in mod
corespunzator.
Termenul de prescriptie Art. 1.223 (1) Dreptul la actiunea in anulare sau in reducerea obligatiilor pentru
leziune se prescrie in termen de un an de la data incheierii contractului.
(2) Anulabilitatea contractului nu poate sa fie opusa pe cale de exceptie cand
dreptul la actiune este prescris.
Inadmisibilitatea leziunii Art. 1.224 Nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzactia,
precum si alte contracte anume prevazute de lege.
§4. Obiectul contractului
Obiectul contractului Art. 1.225 (1) Obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridica, precum
vanzarea, locatiunea, imprumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfel cum
aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale.
(2) Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii
absolute.
(3) Obiectul este ilicit atunci cand este prohibit de lege sau contravine ordinii
publice ori bunelor moravuri.
Obiectul obligatiei Art. 1.226 (1) Obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel putin
determinabil si licit.
Imposibilitatea initiala a obiectului
obligatiei
Art. 1.227 Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una
dintre parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin
lege se prevede altfel.
Bunurile viitoare Art. 1.228 In lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta si asupra
bunurilor viitoare.
Bunurile care nu sunt in circuitul
civil
Art. 1.229 Numai bunurile care sunt in circuitul civil pot face obiectul unei
prestatii contractuale.
Bunurile care apartin altuia Art. 1.230 Daca prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui tert pot face
obiectul unei prestatii, debitorul fiind obligat sa le procure si sa le transmita creditorului
sau, dupa caz, sa obtina acordul tertului. In cazul neexecutarii obligatiei, debitorul
raspunde pentru prejudiciile cauzate.
Determinarea calitatii obiectului Art. 1.231 Atunci cand nu poate fi stabilita potrivit contractului, calitatea
prestatiei sau a obiectului acesteia trebuie sa fie rezonabila sau, dupa imprejurari, cel
putin de nivel mediu.
Determinarea obiectului
de catre un tert
Art. 1.232 (1) Atunci cand pretul sau orice alt element al contractului urmeaza
sa fie determinat de un tert, acesta trebuie sa actioneze in mod corect, diligent si
echidistant.
(2) Daca tertul nu poate sau nu doreste sa actioneze ori aprecierea sa este in mod
manifest nerezonabila, instanta, la cererea partii interesate, va stabili, dupa caz, pretul
sau elementul nedeterminat de catre parti.
Determinarea pretului intre
profesionisti
Art. 1.233 Daca un contract incheiat intre profesionisti nu stabileste pretul si nici
nu indica o modalitate pentru a-l determina, se presupune ca partile au avut in vedere
pretul practicat in mod obisnuit in domeniul respectiv pentru aceleasi prestatii realizate
in conditii comparabile sau, in lipsa unui asemenea pret, un pret rezonabil.
Raportarea la un factor de referinta Art. 1.234 Atunci cand, potrivit contractului, pretul se determina prin raportare
la un factor de referinta, iar acest factor nu exista, a incetat sa mai existe ori nu mai
este accesibil, el se inlocuieste, in absenta unei conventii contrare, cu factorul de
referinta cel mai apropiat.
§5. Cauza
Notiune Art. 1.235 Cauza este motivul care determina fiecare parte sa incheie
contractul.
Conditii Art. 1.236 (1) Cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala.
(2) Cauza este ilicita cand este contrara legii si ordinii publice.
(3) Cauza este imorala cand este contrara bunelor moravuri.
Frauda la lege Art. 1.237 Cauza este ilicita si atunci cand contractul este doar mijlocul pentru
a eluda aplicarea unei norme legale imperative.
Sanctiune Art. 1.238 (1) Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu exceptia
cazului in care contractul a fost gresit calificat si poate produce alte efecte juridice.
(2) Cauza ilicita sau imorala atrage nulitatea absoluta a contractului daca este
comuna ori, in caz contrar, daca cealalta parte a cunoscut-o sau, dupa imprejurari,
trebuia s-o cunoasca.
Proba cauzei Art. 1.239 (1) Contractul este valabil chiar atunci cand cauza nu este expres
prevazuta.
(2) Existenta unei cauze valabile se prezuma pana la proba contrara.
§6. Forma contractului
Formele de exprimare
a consimtamantului
Art. 1.240 (1) Vointa de a contracta poate fi exprimata verbal sau in scris.
(2) Vointa poate fi manifestata si printr-un comportament care, potrivit legii,
conventiei partilor, practicilor statornicite intre acestea sau uzantelor, nu lasa nicio
indoiala asupra intentiei de a produce efectele juridice corespunzatoare.
Forma scrisa Art. 1.241 Inscrisul care constata incheierea contractului poate fi sub
semnatura privata sau autentic, avand forta probanta prevazuta de lege.
Sanctiune Art. 1.242 (1) Este lovit de nulitate absoluta contractul incheiat in lipsa formei
pe care, in chip neindoielnic, legea o cere pentru incheierea sa valabila.
(2) Daca partile s-au invoit ca un contract sa fie incheiat intr-o anumita forma, pe
care legea nu o cere, contractul se socoteste valabil chiar daca forma nu a fost
respectata.
Modificarea contractului Art. 1.243 Daca prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului
este supusa conditiilor de forma cerute de lege pentru incheierea sa.
Forma ceruta pentru inscrierea
in cartea funciara
Art. 1.244 In afara altor cazuri prevazute de lege, trebuie sa fie incheiate prin
inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute, conventiile care stramuta sau
constituie drepturi reale care urmeaza a fi inscrise in cartea funciara.
Forma contractelor electronice Art. 1.245 Contractele care se incheie prin mijloace electronice sunt supuse
conditiilor de forma prevazute de legea speciala.
Sectiunea 4 - Nulitatea contractului
§1. Dispozitii generale
Nulitatea Art. 1.246 (1) Orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege
pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede o alta
sanctiune.
(2) Nulitatea poate fi absoluta sau relativa.
(3) Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatata
sau declarata prin acordul partilor.
(4) Prin acordul partilor nu pot fi instituite si nici suprimate cauze de nulitate. Orice
conventie sau clauza contrara este considerata nescrisa.
Nulitatea absoluta Art. 1.247 (1) Este nul contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale
instituite pentru ocrotirea unui interes general.
(2) Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, pe cale de
actiune sau de exceptie.
(3) Instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta.
(4) Contractul lovit de nulitate absoluta nu este susceptibil de confirmare decat in
cazurile prevazute de lege.
Nulitatea relativa Art. 1.248 (1) Contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite
pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel al carui interes este ocrotit prin
dispozitia legala incalcata.
(3) Nulitatea relativa nu poate fi invocata din oficiu de instanta judecatoreasca.
(4) Contractul anulabil este susceptibil de confirmare.
Prescriptia Art. 1.249 (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absoluta poate fi
invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata pe cale actiune numai in termenul de
prescriptie stabilit de lege. Cu toate acestea, partea careia i se cere executarea
contractului poate opune oricand nulitatea relativa a contractului, chiar si dupa
implinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare.
§2. Cauzele de nulitate
Cauzele de nulitate absoluta Art. 1.250 Contractul este lovit de nulitate absoluta in cazurile anume prevazute
de lege, precum si atunci cand rezulta neindoielnic din lege ca interesul ocrotit este
unul general.
Cauzele de nulitate relativa Art. 1.251 Contractul este anulabil cand au fost nesocotite dispozitiile legale
privitoare la capacitatea de exercitiu, cand consimtamantul uneia dintre parti a fost
viciat, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.
Prezumtia de nulitate relativa Art. 1.252 In cazurile in care natura nulitatii nu este determinata ori nu reiese
in chip neindoielnic din lege, contractul este anulabil.
Nulitatea virtuala Art. 1.253 In afara cazurilor in care legea prevede sanctiunea nulitatii,
contractul se desfiinteaza si atunci cand sanctiunea nulitatii absolute sau, dupa caz,
relative trebuie aplicata pentru ca scopul dispozitiei legale incalcate sa fie atins.
§3. Efectele nulitatii
Desfiintarea contractului
si a actelor subsecvente
Art. 1.254 (1) Contractul lovit de nulitate absoluta sau anulat este considerat a
nu fi fost niciodata incheiat.
(2) Desfiintarea contractului atrage, in conditiile legii, si desfiintarea actelor
subsecvente incheiate in baza lui.
(3) In cazul in care contractul este desfiintat, fiecare parte trebuie sa restituie
celeilalte, in natura sau prin echivalent, prestatiile primite, potrivit prevederilor
art. 1.639—1.647, chiar daca acestea au fost executate succesiv sau au avut un
caracter continuu.
Nulitatea partiala Art. 1.255 (1) Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri si
care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului in intregul sau numai
daca sunt, prin natura lor, esentiale sau daca, in lipsa acestora, contractul nu s-ar fi
incheiat.
(2) In cazul in care contractul este mentinut in parte, clauzele nule sunt inlocuite
de drept cu dispozitiile legale aplicabile.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si clauzelor care contravin
unor dispozitii legale imperative si sunt considerate de lege nescrise.
Nulitatea contractului plurilateral Art. 1.256 In cazul contractelor cu mai multe parti in care prestatia fiecarei parti
este facuta in considerarea unui scop comun, nulitatea contractului in privinta uneia
dintre parti nu atrage desfiintarea in intregime a contractului, afara de cazul in care
participarea acesteia este esentiala pentru existenta contractului.
Daunele-interese.
Reducerea prestatiilor
Art. 1.257 In caz de violenta sau dol, cel al carui consimtamant este viciat are
dreptul de a pretinde, in afara de anulare, si daune-interese sau, daca prefera
mentinerea contractului, de a solicita numai reducerea prestatiei sale cu valoarea
daunelor-interese la care ar fi indreptatit.
Repararea prejudiciului in cazul
nulitatii contractului incheiat
in forma autentica
Art. 1.258 In cazul anularii sau constatarii nulitatii contractului incheiat in forma
autentica pentru o cauza de nulitate a carei existenta rezulta din insusi textul
contractului, partea prejudiciata poate cere obligarea notarului public la repararea
prejudiciilor suferite, in conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Refacerea contractului nul Art. 1.259 Contractul nul poate fi refacut, in tot sau in parte, cu respectarea
tuturor conditiilor prevazute de lege la data refacerii lui. In toate cazurile, contractul
refacut nu va produce efecte decat pentru viitor, iar nu si pentru trecut.
Conversiunea contractului nul Art. 1.260 (1) Un contract lovit de nulitate absoluta va produce totusi efectele
actului juridic pentru care sunt indeplinite conditiile de fond si de forma prevazute de
lege.
(2) Cu toate acestea, dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca intentia de a exclude
aplicarea conversiunii este stipulata in contractul lovit de nulitate sau reiese, in chip
neindoielnic, din scopurile urmarite de parti la data incheierii contractului.
§4. Validarea contractului
Cauzele de validare Art. 1.261 (1) Contractul afectat de o cauza de nulitate este validat atunci cand
nulitatea este acoperita.
(2) Nulitatea poate fi acoperita prin confirmare sau prin alte moduri anume
prevazute de lege.
Confirmarea contractului Art. 1.262 (1) Confirmarea unui contract anulabil rezulta din vointa, expresa
sau tacita, de a renunta la dreptul de a invoca nulitatea.
(2) Vointa de a renunta trebuie sa fie certa.
Conditiile confirmarii Art. 1.263 (1) Un contract anulabil poate fi confirmat daca in momentul
confirmarii conditiile sale de validitate sunt intrunite.
(2) Persoana care poate invoca nulitatea poate confirma contractul numai
cunoscand cauza de nulitate si, in caz de violenta, numai dupa incetarea acesteia.
(3) Persoana chemata de lege sa incuviinteze actele minorului poate, in numele
si in interesul acestuia, cere anularea contractului facut fara incuviintarea sa ori sa
confirme contractul atunci cand aceasta incuviintare era suficienta pentru incheierea
valabila a acestuia.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator si in cazul actelor incheiate
fara autorizarea instantei de tutela.
(5) In lipsa confirmarii exprese, este suficient ca obligatia sa fie executata in mod
voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmata de catre partea interesata.
(6) Cel care trebuie sa confirme poate sa fie pus in intarziere printr-o notificare
prin care partea interesata sa ii solicite fie sa confirme contractul anulabil, fie sa
exercite actiunea in anulare, in termen de 6 luni de la notificare, sub sanctiunea
decaderii din dreptul de a cere anularea contractului.
Cuprinsul actului confirmativ Art. 1.264 Pentru a fi valabil, actul confirmativ trebuie sa cuprinda obiectul,
cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune despre motivul actiunii in anulare,
precum si despre intentia de a repara viciul pe care se intemeiaza acea actiune.
Efectele confirmarii Art. 1.265 (1) Confirmarea isi produce efectele din momentul incheierii
contractului si atrage renuntarea la mijloacele si exceptiile ce puteau fi opuse, sub
rezerva insa a drepturilor dobandite si conservate de tertii de buna-credinta.
(2) Cand fiecare dintre parti poate invoca nulitatea contractului sau mai multe parti
o pot invoca impotriva alteia, confirmarea facuta de una dintre acestea nu impiedica
invocarea nulitatii de catre celelalte parti.
(3) Confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimtamantului prin dol
sau violenta nu implica prin ea insasi renuntarea la dreptul de a cere daune-interese.
Sectiunea 5 - Interpretarea contractului
Interpretarea dupa vointa
concordanta a partilor
Art. 1.266 (1) Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor,
iar nu dupa sensul literal al termenilor.
(2) La stabilirea vointei concordante se va tine seama, intre altele, de scopul
contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile statornicite intre acestea si
de comportamentul lor ulterior incheierii contractului.
Interpretarea sistematica Art. 1.267 Clauzele se interpreteaza unele prin altele, dand fiecareia intelesul
ce rezulta din ansamblul contractului.
Interpretarea clauzelor indoielnice Art. 1.268 (1) Clauzele susceptibile de mai multe intelesuri se interpreteaza in
sensul ce se potriveste cel mai bine naturii si obiectului contractului.
(2) Clauzele indoielnice se interpreteaza tinand seama, intre altele, de natura
contractului, de imprejurarile in care a fost incheiat, de interpretarea data anterior de
parti, de sensul atribuit in general clauzelor si expresiilor in domeniu si de uzante.
(3) Clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela
in care nu ar putea produce niciunul.
(4) Contractul nu cuprinde decat lucrul asupra caruia partile si-au propus a
contracta, oricat de generali ar fi termenii folositi.
(5) Clauzele destinate sa exemplifice sau sa inlature orice indoiala asupra aplicarii
contractului la un caz particular nu ii restrang aplicarea in alte cazuri care nu au fost
expres prevazute.
Regulile subsidiare de interpretare Art. 1.269 (1) Daca, dupa aplicarea regulilor de interpretare, contractul ramane
neclar, acesta se interpreteaza in favoarea celui care se obliga.
(2) Stipulatiile inscrise in contractele de adeziune se interpreteaza impotriva celui
care le-a propus.
Sectiunea 6 - Efectele contractului
§1. Efectele intre parti
Forta obligatorie Art. 1.270 (1) Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile
contractante.
(2) Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze
autorizate de lege.
Impreviziunea Art. 1.271 (1) Partile sunt tinute sa isi execute obligatiile, chiar daca executarea
lor a devenit mai oneroasa, fie datorita cresterii costurilor executarii propriei obligatii,
fie datorita scaderii valorii contraprestatiei.
(2) Cu toate acestea, daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa
datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta
obligarea debitorului la executarea obligatiei, instanta poate sa dispuna:
a) adaptarea contractului, pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si
beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor;
b) incetarea contractului, la momentul si in conditiile pe care le stabileste.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile numai daca:
a) schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului;
b) schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia nu au fost si nici nu
puteau fi avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii
contractului;
c) debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii imprejurarilor si nici nu putea fi in mod
rezonabil considerat ca si-ar fi asumat acest risc;
d) debitorul a incercat, intr-un termen rezonabil si cu buna-credinta, negocierea
adaptarii rezonabile si echitabile a contractului.
Continutul contractului Art. 1.272 (1) Contractul valabil incheiat obliga nu numai la ceea ce este expres
stipulat, dar si la toate urmarile pe care practicile statornicite intre parti, uzantele,
legea sau echitatea le dau contractului, dupa natura lui.
(2) Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt stipulate in mod
expres.
Constituirea si transferul
drepturilor reale
Art. 1.273 (1) Drepturile reale se constituie si se transmit prin acordul de vointa
al partilor, chiar daca bunurile nu au fost predate, daca acest acord poarta asupra
unor bunuri determinate, ori prin individualizarea bunurilor, daca acordul poarta asupra
unor bunuri de gen.
(2) Fructele bunului sau dreptului transmis se cuvin dobanditorului de la data
transferului proprietatii bunului ori, dupa caz, a cesiunii dreptului, afara de cazul in
care prin lege sau prin vointa partilor se dispune altfel.
(3) Dispozitiile in materie de carte funciara, precum si dispozitiile speciale
referitoare la transferul anumitor categorii de bunuri mobile raman aplicabile.
Riscul in contractul translativ
de proprietate
Art. 1.274 (1) In lipsa de stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat, riscul
contractului ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca
proprietatea a fost transferata dobanditorului. In cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul
obligatiei de predare pierde dreptul la contraprestatie, iar daca a primit-o, este obligat
sa o restituie.
(2) Cu toate acestea, creditorul pus in intarziere preia riscul pieirii fortuite a bunului.
El nu se poate libera chiar daca ar dovedi ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de
predare ar fi fost executata la timp.
Transmiterea succesiva
a unui bun mobil
Art. 1.275 (1) Daca cineva a transmis succesiv catre mai multe persoane
proprietatea unui bun mobil corporal, cel care a dobandit cu buna-credinta posesia
efectiva a bunului este titular al dreptului, chiar daca titlul sau are data ulterioara.
(2) Este de buna-credinta dobanditorul care, la data intrarii in posesie, nu a
cunoscut si nici nu putea sa cunoasca obligatia asumata anterior de instrainator.
(3) Daca niciunul dintre dobanditori nu a obtinut posesia efectiva a bunului mobil
corporal si creanta fiecaruia de predare a bunului este exigibila, va fi preferat cel care
a sesizat cel dintai instanta de judecata.
Denuntarea unilaterala Art. 1.276 (1) Daca dreptul de a denunta contractul este recunoscut uneia dintre
parti, acesta poate fi exercitat atat timp cat executarea contractului nu a inceput.
(2) In contractele cu executare succesiva sau continua, acest drept poate fi
exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar si dupa inceperea
executarii contractului, insa denuntarea nu produce efecte in privinta prestatiilor
executate sau care se afla in curs de executare.
(3) Daca s-a stipulat o prestatie in schimbul denuntarii, aceasta produce efecte
numai atunci cand prestatia este executata.
(4) Dispozitiile prezentului articol se aplica in lipsa de conventie contrara.
Contractul pe durata nedeterminata Art. 1.277 Contractul incheiat pe durata nedeterminata poate fi denuntat
unilateral de oricare dintre parti cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz.
Orice clauza contrara sau stipularea unei prestatii in schimbul denuntarii contractului
se considera nescrisa.
Pactul de optiune Art. 1.278 (1) Atunci cand partile convin ca una dintre ele sa ramana legata de
propria declaratie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza, acea
declaratie se considera o oferta irevocabila si produce efectele prevazute la art. 1.191.
(2) Daca partile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stabilit
de instanta prin ordonanta presedintiala, cu citarea partilor.
(3) Pactul de optiune trebuie sa contina toate elementele contractului pe care
partile urmaresc sa il incheie, astfel incat acesta sa se poata incheia prin simpla
acceptare a beneficiarului optiunii.
(4) Contractul se incheie prin exercitarea optiunii in sensul acceptarii de catre
beneficiar a declaratiei de vointa a celeilalte parti, in conditiile convenite prin pact.
(5) Atat pactul de optiune, cat si declaratia de acceptare trebuie incheiate in forma
prevazuta de lege pentru contractul pe care partile urmaresc sa il incheie.
Promisiunea de a contracta Art. 1.279 (1) Promisiunea de a contracta trebuie sa contina toate acele clauze
ale contractului promis, in lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea.
(2) In caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune-interese.
(3) De asemenea, daca promitentul refuza sa incheie contractul promis, instanta,
la cererea partii care si-a indeplinit propriile obligatii, poate sa pronunte o hotarare
care sa tina loc de contract, atunci cand natura contractului o permite, iar cerintele legii
pentru validitatea acestuia sunt indeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt
aplicabile in cazul promisiunii de a incheia un contract real, daca prin lege nu se
prevede altfel.
(4) Conventia prin care partile se obliga sa negocieze in vederea incheierii sau
modificarii unui contract nu constituie promisiune de a contracta.
§2. Efectele fata de terti
I. Dispozitii generale
Relativitatea efectelor contractului Art. 1.280 Contractul produce efecte numai intre parti, daca prin lege nu se
prevede altfel.
Opozabilitatea efectelor contractului Art. 1.281 Contractul este opozabil tertilor, care nu pot aduce atingere
drepturilor si obligatiilor nascute din contract. Tertii se pot prevala de efectele
contractului, insa fara a avea dreptul de a cere executarea lui, cu exceptia cazurilor
prevazute de lege.
Transmisiunea drepturilor si
obligatiilor catre succesori
Art. 1.282 (1) La moartea unei parti, drepturile si obligatiile contractuale ale
acesteia se transmit succesorilor sai universali sau cu titlu universal, daca din lege,
din stipulatia partilor ori din natura contractului nu rezulta contrariul.
(2) Drepturile, precum si, in cazurile prevazute de lege, obligatiile contractuale in
stransa legatura cu un bun se transmit, odata cu acesta, succesorilor cu titlu particular
ai partilor.
II. Promisiunea faptei altuia
Efecte Art. 1.283 (1) Cel care se angajeaza la a determina un tert sa incheie sau sa
ratifice un act este tinut sa repare prejudiciul cauzat daca tertul refuza sa se oblige
sau, atunci cand s-a obligat si ca fideiusor, daca tertul nu executa prestatia promisa.
(2) Cu toate acestea, promitentul nu raspunde daca asigura executarea obligatiei
tertului, fara a se produce vreun prejudiciu creditorului.
(3) Intentia promitentului de a se angaja personal nu se prezuma, ci trebuie sa
reiasa neindoielnic din contract sau din imprejurarile in care acesta a fost incheiat.
III. Stipulatia pentru altul
Efecte Art. 1.284 (1) Oricine poate stipula in numele sau, insa in beneficiul unui tert.
(2) Prin efectul stipulatiei, beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct
promitentului executarea prestatiei.
Conditiile privind tertul beneficiar Art. 1.285 Beneficiarul trebuie sa fie determinat sau, cel putin, determinabil la
data incheierii stipulatiei si sa existe in momentul in care promitentul trebuie sa isi
execute obligatia. In caz contrar, stipulatia profita stipulantului, fara a agrava insa
sarcina promitentului.
Acceptarea stipulatiei Art. 1.286 (1) Daca tertul beneficiar nu accepta stipulatia, dreptul sau se
considera a nu fi existat niciodata.
(2) Stipulatia poate fi revocata cat timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la
stipulant sau la promitent. Stipulatia poate fi acceptata si dupa decesul stipulantului
sau al promitentului.
Revocarea stipulatiei Art. 1.287 (1) Stipulantul este singurul indreptatit sa revoce stipulatia, creditorii
sau mostenitorii sai neputand sa o faca. Stipulantul nu poate insa revoca stipulatia
fara acordul promitentului daca acesta din urma are interesul sa o execute.
(2) Revocarea stipulatiei produce efecte din momentul in care ajunge la promitent.
Daca nu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea profita stipulantului sau
mostenitorilor acestuia, fara a agrava insa sarcina promitentului.
Mijloacele de aparare ale
promitentului
Art. 1.288 Promitentul poate opune beneficiarului numai apararile intemeiate
pe contractul care cuprinde stipulatia.
IV. Simulatia
Efecte intre parti Art. 1.289 (1) Contractul secret produce efecte numai intre parti si, daca din
natura contractului ori din stipulatia partilor nu rezulta contrariul, intre succesorii lor
universali sau cu titlu universal.
(2) Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici intre parti daca nu
indeplineste conditiile de fond cerute de lege pentru incheierea sa valabila.
Efecte fata de terti Art. 1.290 (1) Contractul secret nu poate fi invocat de parti, de catre succesorii
lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular si nici de catre creditorii
instrainatorului aparent impotriva tertilor care, intemeindu-se cu buna-credinta pe
contractul public, au dobandit drepturi de la achizitorul aparent.
(2) Tertii pot invoca impotriva partilor existenta contractului secret, atunci cand
acesta le vatama drepturile.
Raporturile cu creditorii Art. 1.291 (1) Existenta contractului secret nu poate fi opusa de parti creditorilor
dobanditorului aparent care, cu buna-credinta, au notat inceperea urmaririi silite in
cartea funciara sau au obtinut sechestru asupra bunurilor care au facut obiectul
simulatiei.
(2) Daca exista un conflict intre creditorii instrainatorului aparent si creditorii
dobanditorului aparent, sunt preferati cei dintai, in cazul in care creanta lor este
anterioara contractului secret.
Proba simulatiei Art. 1.292 Dovada simulatiei poate fi facuta de terti sau de creditori cu orice
mijloc de proba. Partile pot dovedi si ele simulatia cu orice mijloc de proba, atunci
cand pretind ca aceasta are caracter ilicit.
Actele unilaterale Art. 1.293 Dispozitiile referitoare la simulatie se aplica in mod corespunzator si
actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate
prin acordul dintre autorul actului si destinatarul sau.
Actele nepatrimoniale Art. 1.294 Dispozitiile referitoare la simulatie nu se aplica actelor juridice
nepatrimoniale.
Sectiunea 7 - Reprezentarea
Temeiul reprezentarii Art. 1.295 Puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act
juridic ori dintr-o hotarare judecatoreasca, dupa caz.
Efecte Art. 1.296 Contractul incheiat de reprezentant, in limitele imputernicirii, in
numele reprezentatului produce efecte direct intre reprezentat si cealalta parte.
Nearatarea calitatii de reprezentant Art. 1.297 (1) Contractul incheiat de reprezentant in limita puterilor conferite,
atunci cand tertul contractant nu cunostea si nici nu ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca
reprezentantul actiona in aceasta calitate, ii obliga numai pe reprezentant si pe tert,
daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Cu toate acestea, daca reprezentantul, atunci cand contracteaza cu tertul in
limita puterilor conferite, pe seama unei intreprinderi, pretinde ca este titularul
acesteia, tertul care descopera ulterior identitatea adevaratului titular poate sa exercite
si impotriva acestuia din urma drepturile pe care le are impotriva reprezentantului.
Capacitatea partilor Art. 1.298 In cazul reprezentarii conventionale, atat reprezentatul, cat si
reprezentantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul pentru care
reprezentarea a fost data.
Viciile de consimtamant Art. 1.299 Contractul este anulabil atunci cand consimtamantul reprezentantului
este viciat. Daca insa viciul de consimtamant priveste elemente stabilite de
reprezentat, contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din urma a fost
viciata.
Buna-credinta Art. 1.300 (1) Afara de cazul in care sunt relevante pentru elementele stabilite
de reprezentat, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau necunoasterea unei
anumite imprejurari se apreciaza in persoana reprezentantului.
(2) Reprezentatul de rea-credinta nu poate invoca niciodata buna-credinta a
reprezentantului.
Forma imputernicirii Art. 1.301 Imputernicirea nu produce efecte decat daca este data cu
respectarea formelor cerute de lege pentru incheierea valabila a contractului pe care
reprezentantul urmeaza sa il incheie.
Justificarea puterii de a reprezenta Art. 1.302 Contractantul poate intotdeauna cere reprezentantului sa faca
dovada puterilor incredintate de reprezentat si, daca reprezentarea este cuprinsa
intr-un inscris, sa ii remita o copie a inscrisului, semnata pentru conformitate.
Conflictul de interese Art. 1.303 Contractul incheiat de un reprezentant aflat in conflict de interese cu
reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci cand conflictul era
cunoscut sau trebuia sa fie cunoscut de contractant la data incheierii contractului.
Contractul cu sine insusi
si dubla reprezentare
Art. 1.304 (1) Contractul incheiat de reprezentant cu sine insusi, in nume
propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu exceptia cazului in care
reprezentantul a fost imputernicit in mod expres in acest sens sau cuprinsul
contractului a fost determinat in asemenea mod incat sa excluda posibilitatea unui
conflict de interese.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul dublei reprezentari.
Incetarea imputernicirii Art. 1.305 Puterea de reprezentare inceteaza prin renuntarea de catre
reprezentant la imputernicire sau prin revocarea acesteia de catre reprezentat.
Modificarea si revocarea
imputernicirii
Art. 1.306 Modificarea si revocarea imputernicirii trebuie aduse la cunostinta
tertilor prin mijloace corespunzatoare. In caz contrar, acestea nu sunt opozabile tertilor
decat daca se dovedeste ca acestia le cunosteau ori puteau sa le cunoasca in
momentul incheierii contractului.
Alte cauze de incetare a puterii
de a reprezenta
Art. 1.307 (1) Puterea de a reprezenta inceteaza prin decesul sau incapacitatea
reprezentantului ori a reprezentatului, daca din conventie ori din natura afacerii nu
rezulta contrariul.
(2) Daca reprezentantul sau reprezentatul este persoana juridica, puterea de a
reprezenta inceteaza la data la care persoana juridica isi inceteaza existenta.
(3) In cazul deschiderii procedurii insolventei asupra reprezentantului sau
reprezentatului, puterea de a reprezenta inceteaza in conditiile prevazute de lege.
(4) Incetarea puterii de a reprezenta nu produce efecte in privinta tertilor care, in
momentul incheierii contractului, nu cunosteau si nici nu trebuiau sa cunoasca
aceasta imprejurare.
Obligatiile reprezentantului
la incetarea imputernicirii
Art. 1.308 (1) La incetarea puterilor incredintate, reprezentantul este obligat
sa restituie reprezentatului inscrisul care constata aceste puteri.
(2) Reprezentantul nu poate retine acest inscris drept garantie a creantelor sale
asupra reprezentatului, dar poate sa ceara o copie a inscrisului, certificata de
reprezentat, cu mentiunea ca puterea de reprezentare a incetat.
Lipsa sau depasirea puterii
de reprezentare
Art. 1.309 (1) Contractul incheiat de persoana care actioneaza in calitate de
reprezentant, insa fara a avea imputernicire sau cu depasirea puterilor conferite, nu
produce efecte intre reprezentat si tert.
(2) Daca insa, prin comportamentul sau, reprezentatul l-a determinat pe tertul
contractant sa creada in mod rezonabil ca reprezentantul are puterea de a-l
reprezenta si ca actioneaza in limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate
prevala fata de tertul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.
Raspunderea reprezentantului Art. 1.310 Cel care incheie un contract in calitate de reprezentant, neavand
imputernicire ori depasind limitele puterilor care i-au fost incredintate, raspunde pentru
prejudiciile cauzate tertului contractant care s-a increzut, cu buna-credinta, in
incheierea valabila a contractului.
Ratificarea Art. 1.311 (1) In cazurile prevazute la art. 1.309, cel in numele caruia s-a
incheiat contractul poate sa il ratifice, respectand formele cerute de lege pentru
incheierea sa valabila.
(2) Tertul contractant poate, printr-o notificare, sa acorde un termen rezonabil
pentru ratificare, dupa a carui implinire contractul nu mai poate fi ratificat.
Efectele ratificarii Art. 1.312 Ratificarea are efect retroactiv, fara a afecta insa drepturile dobandite
de terti intre timp.
Transmisiunea facultatii de a ratifica Art. 1.313 Facultatea de a ratifica se transmite mostenitorilor.
Desfiintarea contractului inaintea
ratificarii
Art. 1.314 Tertul contractant si cel care a incheiat contractul in calitate de
reprezentant pot conveni desfiintarea contractului cat timp acesta nu a fost ratificat.
Sectiunea 8 - Cesiunea contractului
Notiune Art. 1.315 (1) O parte poate sa isi substituie un tert in raporturile nascute
dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost inca integral executate, iar cealalta
parte consimte la aceasta.
(2) Sunt exceptate cazurile anume prevazute de lege.
Forma cesiunii Art. 1.316 Cesiunea contractului si acceptarea acesteia de catre contractantul
cedat trebuie incheiate in forma ceruta de lege pentru validitatea contractului cedat.
Momentul cesiunii Art. 1.317 (1) Daca o parte a consimtit in mod anticipat ca partea cealalta sa
isi poata substitui un tert in raporturile nascute din contract, cesiunea produce efecte
fata de acea parte din momentul in care substituirea ii este notificata ori, dupa caz,
din momentul in care o accepta.
(2) In cazul in care toate elementele contractului rezulta dintr-un inscris in care
este cuprinsa clauza „la ordin” sau o alta mentiune echivalenta, daca prin lege nu se
prevede altfel, girarea inscrisului produce efectul substituirii giratarului in toate
drepturile si obligatiile girantului.
(3) Dispozitiile in materie de carte funciara, precum si dispozitiile referitoare la
transferul ori publicitatea anumitor categorii de bunuri mobile raman aplicabile.
Liberarea cedentului Art. 1.318 (1) Cedentul este liberat de obligatiile sale fata de contractantul cedat
din momentul in care substituirea isi produce efectele fata de acesta.
(2) In cazul in care a declarat ca nu il libereaza pe cedent, contractantul cedat se
poate indrepta impotriva acestuia atunci cand cesionarul nu isi executa obligatiile. In
acest caz, contractantul cedat trebuie, sub sanctiunea pierderii dreptului de regres
impotriva cedentului, sa ii notifice neexecutarea obligatiilor de catre cesionar, in
termen de 15 zile de la data neexecutarii sau, dupa caz, de la data la care a cunoscut
faptul neexecutarii.
Exceptiile contractantului cedat Art. 1.319 Contractantul cedat poate opune cesionarului toate exceptiile ce
rezulta din contract. Contractantul cedat nu poate invoca insa fata de cesionar vicii de
consimtamant, precum si orice aparari sau exceptii nascute din raporturile sale cu
cedentul decat daca si-a rezervat acest drept atunci cand a consimtit la substituire.
Obligatia de garantie Art. 1.320 (1) Cedentul garanteaza validitatea contractului.
(2) Atunci cand cedentul garanteaza executarea contractului, acesta va fi tinut ca
un fideiusor pentru obligatiile contractantului cedat.
Sectiunea 9 - Incetarea contractului
Cauzele de incetare Art. 1.321 Contractul inceteaza, in conditiile legii, prin executare, acordul de
vointa al partilor, denuntare unilaterala, expirarea termenului, indeplinirea sau, dupa
caz, neindeplinirea conditiei, imposibilitate fortuita de executare, precum si din orice
alte cauze prevazute de lege.
Efectele incetarii Art. 1.322 La incetarea contractului partile sunt liberate de obligatiile asumate.
Ele pot fi insa tinute la repararea prejudiciilor cauzate si, dupa caz, la restituirea, in
natura sau prin echivalent, a prestatiilor primite in urma incheierii contractului.
Restituirea prestatiilor Art. 1.323 Restituirea prestatiilor primite se face potrivit dispozitiilor art. 1.635—
1.649.
Capitolul II - Actul juridic unilateral
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Notiune Art. 1.324 Este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de
vointa a autorului sau.
Regimul juridic Art. 1.325 Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile legale privitoare la
contracte se aplica in mod corespunzator actelor unilaterale.
Actele unilaterale supuse
comunicarii
Art. 1.326 (1) Actul unilateral este supus comunicarii atunci cand constituie,
modifica sau stinge un drept al destinatarului si ori de cate ori informarea destinatarului
este necesara potrivit naturii actului.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face in orice
modalitate adecvata, dupa imprejurari.
(3) Actul unilateral produce efecte din momentul in care comunicarea ajunge la
destinatar, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de aceasta din motive care nu ii
sunt imputabile.
Sectiunea 2 - Actul unilateral ca izvor de obligatii
Promisiunea unilaterala Art. 1.327 (1) Promisiunea unilaterala facuta cu intentia de a se obliga
independent de acceptare il leaga numai pe autor.
(2) Destinatarul actului poate sa refuze dreptul astfel nascut.
(3) Daca autorul actului nu a stipulat expres un termen, promisiunea se considera
facuta pentru o anumita durata, potrivit cu natura obligatiei si cu imprejurarile in care
a fost asumata.
Promisiunea publica de recompensa Art. 1.328 (1) Cel care promite in mod public o recompensa in schimbul
executarii unei prestatii este obligat sa faca plata, chiar daca prestatia a fost executata
fara a se cunoaste promisiunea.
(2) Daca prestatia a fost executata de mai multe persoane impreuna, recompensa
se imparte intre ele, potrivit contributiei fiecareia la obtinerea rezultatului, iar daca
aceasta nu se poate stabili, recompensa se imparte in mod egal.
(3) Atunci cand prestatia a fost executata separat de mai multe persoane,
recompensa se cuvine aceleia care a comunicat cea dintai rezultatul.
Revocarea promisiunii publice
de recompensa
Art. 1.329 (1) Promisiunea poate fi revocata in aceeasi forma in care a fost
facuta publica sau intr-o forma echivalenta.
(2) Revocarea nu produce efecte fata de cel care, mai inainte de publicarea ei, a
executat prestatia.
(3) Daca revocarea a fost facuta fara justa cauza, autorul promisiunii datoreaza o
despagubire echitabila, care nu va putea depasi recompensa promisa, celor care
inainte de publicarea revocarii au facut cheltuieli in vederea executarii prestatiei. Cu
toate acestea, promitentul nu datoreaza despagubiri, daca dovedeste ca rezultatul
cerut nu putea fi obtinut.
(4) Dreptul la actiunea in despagubire se prescrie in termen de un an de la data
publicarii revocarii.
Capitolul III - Faptul juridic licit
Sectiunea 1 - Gestiunea de afaceri
Conditii Art. 1.330 (1) Exista gestiune de afaceri atunci cand, fara sa fie obligata, o
persoana, numita gerant, gestioneaza in mod voluntar si oportun afacerile altei
persoane, numita gerat, care nu cunoaste existenta gestiunii sau, cunoscand
gestiunea, nu este in masura sa desemneze un mandatar ori sa se ingrijeasca in alt
fel de afacerile sale.
(2) Cel care, fara sa stie, lucreaza in interesul altuia nu este tinut de obligatiile ce
ii revin, potrivit legii, gerantului. El este indreptatit la restituire potrivit regulilor aplicabile
imbogatirii fara justa cauza.
(3) Nu exista gestiune de afaceri atunci cand cel care administreaza afacerile unei
alte persoane actioneaza cu intentia de a o gratifica.
Obligatia de instiintare Art. 1.331 Gerantul trebuie sa il instiinteze pe gerat despre gestiunea inceputa
de indata ce acest lucru este posibil.
Continuarea gestiunii Art. 1.332 Gestiunea de afaceri il obliga pe gerant sa continue gestiunea
inceputa pana cand o poate abandona fara riscul vreunei pierderi ori pana cand
geratul, personal sau prin reprezentant, ori, dupa caz, mostenitorii acestuia sunt in
masura sa o preia.
Continuarea gestiunii de catre
mostenitorii gerantului
Art. 1.333 Mostenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt tinuti sa continue
afacerile incepute de acesta din urma, in aceleasi conditii ca si gerantul.
Diligenta datorata de gerant Art. 1.334 (1) Gerantul este dator sa se ingrijeasca de interesele geratului cu
diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale.
(2) Cand gestiunea a urmarit sa il apere pe gerat de o paguba iminenta, gerantul
nu raspunde decat pentru prejudiciile cauzate geratului cu intentie sau din culpa grava.
Obligatiile gerantului Art. 1.335 La incetarea gestiunii, gerantul trebuie sa dea socoteala geratului si
sa ii remita acestuia toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii.
Actele incheiate de gerant Art. 1.336 (1) Gerantul care actioneaza in nume propriu este tinut fata de tertii
cu care a contractat, fara a limita dreptul oricaruia dintre acestia de a se regresa
impotriva geratului.
(2) Atunci cand actioneaza in numele geratului, gerantul nu este tinut fata de tertii
cu care a contractat decat daca geratul nu este obligat fata de acestia.
Obligatiile geratului Art. 1.337 (1) Atunci cand conditiile gestiunii de afaceri sunt intrunite, chiar
daca rezultatul nu a fost atins, geratul trebuie sa ramburseze gerantului cheltuielile
necesare, precum si, in limita sporului de valoare, cheltuielile utile facute de gerant,
impreuna cu dobanzile din ziua in care au fost efectuate, si sa il despagubeasca
pentru prejudiciul pe care, fara culpa sa, gerantul l-a suferit din cauza gestiunii.
(2) Geratul trebuie sa execute si obligatiile nascute din actele necesare si utile
care, in numele ori in beneficiul sau, au fost incheiate de gerant.
(3) Caracterul necesar sau util al actelor si cheltuielilor se apreciaza la momentul
la care gerantul le-a facut.
(4) In vederea garantarii cheltuielilor necesare, gerantul are dreptul de a cere
instantei, in urma unei expertize dispuse de aceasta cu procedura prevazuta de lege
pentru ordonanta presedintiala, inscrierea in cartea funciara a unei ipoteci legale, in
conditiile legii.
Impotrivirea beneficiarului gestiunii Art. 1.338 (1) Cel care incepe sau continua o gestiune, cunoscand sau trebuind
sa cunoasca impotrivirea titularului afacerii, poate cere numai restituirea cheltuielilor
necesare. In acest caz, instanta, la cererea titularului afacerii, poate acorda un termen
pentru executarea obligatiei de restituire.
(2) Cel care ignora impotrivirea titularului este raspunzator pentru prejudiciile
cauzate chiar si din cea mai usoara culpa.
Gestiunea inoportuna Art. 1.339 Actele si cheltuielile care, fara a fi necesare sau utile, au fost
efectuate pe perioada gestiunii il obliga pe gerat la restituire numai in masura in care
i-au procurat vreun avantaj.
Ratificarea gestiunii Art. 1.340 In privinta actelor juridice, gestiunea ratificata produce, de la data
cand a fost inceputa, efectele unui mandat.
Sectiunea 2 - Plata nedatorata
Notiune Art. 1.341 (1) Cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire.
(2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau gestiune de
afaceri.
(3) Se prezuma, pana la proba contrara, ca plata s-a facut cu intentia de a stinge
o datorie proprie.
Plata primita cu buna-credinta
de creditor
Art. 1.342 (1) Restituirea nu poate fi dispusa atunci cand, in urma platii, cel
care a primit-o cu buna-credinta a lasat sa se implineasca termenul de prescriptie ori
s-a lipsit, in orice mod, de titlul sau de creanta sau a renuntat la garantiile creantei.
(2) In acest caz, cel care a platit are drept de regres impotriva adevaratului debitor
in temeiul subrogatiei legale in drepturile creditorului platit.
Restituirea platii anticipate Art. 1.343 Ceea ce debitorul a platit inainte de implinirea termenului suspensiv
nu se poate restitui decat atunci cand plata s-a facut prin dol sau violenta. De
asemenea, este supusa restituirii si plata facuta inainte de indeplinirea conditiei
suspensive.
Reguli aplicabile restituirii Art. 1.344 Restituirea platii nedatorate se face potrivit dispozitiilor art. 1.635—
1.649.
Sectiunea 3 - Imbogatirea fara justa cauza
Conditii Art. 1.345 Cel care, in mod neimputabil, s-a imbogatit fara justa cauza in
detrimentul altuia este obligat la restituire, in masura pierderii patrimoniale suferite de
cealalta persoana, dar fara a fi tinut dincolo de limita propriei sale imbogatiri.
Imbogatirea justificata Art. 1.346 Imbogatirea este justificata atunci cand rezulta:
a) din executarea unei obligatii valabile;
b) din neexercitarea de catre cel pagubit a unui drept contra celui imbogatit;
c) dintr-un act indeplinit de cel pagubit in interesul sau personal si exclusiv, pe
riscul sau ori, dupa caz, cu intentia de a gratifica.
Conditiile si intinderea restituirii Art. 1.347 (1) Restituirea nu este datorata decat daca imbogatirea subzista la
data sesizarii instantei.
(2) Cel care s-a imbogatit este obligat la restituire, in conditiile prevazute la
art. 1.639 si urmatoarele.
Caracterul subsidiar Art. 1.348 Cererea de restituire nu poate fi admisa, daca cel prejudiciat are
dreptul la o alta actiune pentru a obtine ceea ce ii este datorat.
Capitolul IV - Raspunderea civila
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Raspunderea delictuala Art. 1.349 (1) Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita
pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori
inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate
prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
(3) In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare
prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum
si de ruina edificiului.
(4) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileste
prin lege speciala.
Raspunderea contractuala Art. 1.350 (1) Orice persoana trebuie sa isi execute obligatiile pe care le-a
contractat.
(2) Atunci cand, fara justificare, nu isi indeplineste aceasta indatorire, ea este
raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest
prejudiciu, in conditiile legii.
(3) Daca prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre parti nu poate inlatura
aplicarea regulilor raspunderii contractuale pentru a opta in favoarea altor reguli care
i-ar fi mai favorabile.
Sectiunea 2 - Cauze exoneratoare de raspundere
Forta majora si cazul fortuit Art. 1.351 (1) Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul,
raspunderea este inlaturata atunci cand prejudiciul este cauzat de forta majora sau
de caz fortuit.
(2) Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si
inevitabil.
(3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de
catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs.
(4) Daca, potrivit legii, debitorul este exonerat de raspundere contractuala pentru
un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat si in caz de forta majora.
Fapta victimei sau a tertului Art. 1.352 Fapta victimei insesi si fapta tertului inlatura raspunderea chiar daca
nu au caracteristicile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, insa numai in
cazurile in care, potrivit legii sau conventiei partilor, cazul fortuit este exonerator de
raspundere.
Exercitiul drepturilor Art. 1.353 Cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale
nu este obligat sa il repare, cu exceptia cazului in care dreptul este exercitat abuziv.
Alte cauze de exonerare Art. 1.354 Victima nu poate obtine repararea prejudiciului cauzat de persoana
care i-a acordat ajutor in mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care
s-a folosit cu titlu gratuit decat daca dovedeste intentia sau culpa grava a celui care,
potrivit legii, ar fi fost chemat sa raspunda.
Clauze privind raspunderea Art. 1.355 (1) Nu se poate exclude sau limita, prin conventii sau acte unilaterale,
raspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savarsita cu intentie
sau din culpa grava.
(2) Sunt valabile clauzele care exclud raspunderea pentru prejudiciile cauzate,
printr-o simpla imprudenta sau neglijenta, bunurilor victimei.
(3) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori
sanatatii nu poate fi inlaturata ori diminuata decat in conditiile legii.
(4) Declaratia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin
ea insasi, renuntarea victimei la dreptul de a obtine plata despagubirilor.
Anunturi privitoare la raspundere Art. 1.356 (1) Un anunt care exclude sau limiteaza raspunderea contractuala,
indiferent daca este adus ori nu la cunostinta publicului, nu are niciun efect decat daca
acela care il invoca face dovada ca cel prejudiciat cunostea existenta anuntului la
momentul incheierii contractului.
(2) Printr-un anunt nu poate fi exclusa sau limitata raspunderea delictuala pentru
prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunt poate avea insa valoarea semnalarii
unui pericol, fiind aplicabile, dupa imprejurari, dispozitiile art. 1.371 alin. (1).
Sectiunea 3 - Raspunderea pentru fapta proprie
Conditiile raspunderii Art. 1.357 (1) Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita,
savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.
(2) Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
Criterii particulare de apreciere
a vinovatiei
Art. 1.358 Pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama de imprejurarile in
care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului faptei, precum si, daca este
cazul, de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exploatarea unei
intreprinderi.
Repararea prejudiciului constand
in vatamarea unui interes
Art. 1.359 Autorul faptei ilicite este obligat sa repare prejudiciul cauzat si cand
acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, daca interesul este legitim,
serios si, prin felul in care se manifesta, creeaza aparenta unui drept subiectiv.
Legitima aparare Art. 1.360 (1) Nu datoreaza despagubire cel care, fiind in legitima aparare, a
cauzat agresorului un prejudiciu.
(2) Cu toate acestea, va putea fi obligat la plata unei indemnizatii adecvate si
echitabile cel care a savarsit o infractiune prin depasirea limitelor legitimei aparari.
Starea de necesitate Art. 1.361 Cel care, aflat in stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat
bunurile altuia pentru a se apara pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau
pericol iminent este obligat sa repare prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile
imbogatirii fara justa cauza.
Obligatia tertului de reparare
a prejudiciului
Art. 1.362 Daca, in cazurile prevazute la art. 1.360 alin. (2) si art. 1.361, fapta
pagubitoare a fost savarsita in interesul unei terte persoane, cel prejudiciat se va
indrepta impotriva acesteia in temeiul imbogatirii fara justa cauza.
Divulgarea secretului comercial Art. 1.363 O persoana se poate exonera de raspundere pentru prejudiciul
cauzat prin divulgarea secretului comercial dovedind ca divulgarea a fost impusa de
imprejurari grave ce priveau sanatatea sau siguranta publica.
Indeplinirea unei activitati impuse
ori permise de lege
Art. 1.364 Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege sau ordinul
superiorului nu il exonereaza de raspundere pe cel care putea sa isi dea seama de
caracterul ilicit al faptei sale savarsite in asemenea imprejurari.
Efectele hotararii penale Art. 1.365 Instanta civila nu este legata de dispozitiile legii penale si nici de
hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal in ceea ce priveste
existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite.
Raspunderea minorului si a celui
pus sub interdictie judecatoreasca
Art. 1.366 (1) Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani sau persoana pusa sub
interdictie judecatoreasca nu raspunde de prejudiciul cauzat, daca nu se dovedeste
discernamantul sau la data savarsirii faptei.
(2) Minorul care a implinit varsta de 14 ani raspunde de prejudiciul cauzat, in afara
de cazul in care dovedeste ca a fost lipsit de discernamant la data savarsirii faptei.
Raspunderea altor persoane lipsite
de discernamant
Art. 1.367 (1) Cel care a cauzat un prejudiciu nu este raspunzator daca in
momentul in care a savarsit fapta pagubitoare era intr-o stare, chiar vremelnica, de
tulburare a mintii care l-a pus in neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale.
(2) Cu toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este raspunzator, daca starea
vremelnica de tulburare a mintii a fost provocata de el insusi, prin betia produsa de
alcool, de stupefiante sau de alte substante.
Obligatia subsidiara de indemnizare
a victimei
Art. 1.368 (1) Lipsa discernamantului nu il scuteste pe autorul prejudiciului de
plata unei indemnizatii catre victima ori de cate ori nu poate fi angajata raspunderea
persoanei care avea, potrivit legii, indatorirea de a-l supraveghea.
(2) Indemnizatia va fi stabilita intr-un cuantum echitabil, tinandu-se seama de
starea patrimoniala a partilor.
Raspunderea altor persoane Art. 1.369 (1) Cel care l-a indemnat sau l-a determinat pe altul sa cauzeze un
prejudiciu, l-a ajutat in orice fel sa il pricinuiasca sau, cu buna stiinta, a tainuit bunuri
ce proveneau dintr-o fapta ilicita ori a tras foloase din prejudicierea altuia raspunde
solidar cu autorul faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in privinta celui care, in orice fel, a impiedicat
ori a intarziat chemarea in judecata a autorului faptei ilicite.
Imposibilitatea de individualizare
a autorului faptei ilicite
Art. 1.370 Daca prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultana sau succesiva
a mai multor persoane, fara sa se poata stabili ca a fost cauzat sau, dupa caz, ca nu
putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor raspunde
solidar fata de victima.
Vinovatia comuna.
Pluralitatea de cauze
Art. 1.371 (1) In cazul in care victima a contribuit cu intentie sau din culpa la
cauzarea ori la marirea prejudiciului sau nu le-a evitat, in tot sau in parte, desi putea
sa o faca, cel chemat sa raspunda va fi tinut numai pentru partea de prejudiciu pe care
a pricinuit-o.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul in care la cauzarea prejudiciului au
contribuit atat fapta savarsita de autor, cu intentie sau din culpa, cat si forta majora,
cazul fortuit ori fapta tertului pentru care autorul nu este obligat sa raspunda.
Sectiunea 4 - Raspunderea pentru fapta altuia
Raspunderea pentru fapta
minorului sau a celui pus
sub interdictie
Art. 1.372 (1) Cel care in temeiul legii, al unui contract ori al unei hotarari
judecatoresti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub
interdictie raspunde de prejudiciul cauzat altuia de catre aceste din urme persoane.
(2) Raspunderea subzista chiar in cazul cand faptuitorul, fiind lipsit de
discernamant, nu raspunde pentru fapta proprie.
(3) Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca
dovedeste ca nu a putut impiedica fapta prejudiciabila. In cazul parintilor sau, dupa
caz, al tutorilor, dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta
copilului constituie urmarea unei alte cauze decat modul in care si-au indeplinit
indatoririle decurgand din exercitiul autoritatii parintesti.
Raspunderea comitentilor pentru
prepusi
Art. 1.373 (1) Comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii
sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau cu scopul
functiilor incredintate.
(2) Este comitent cel care, in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita
directia, supravegherea si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau
insarcinari in interesul sau ori al altuia.
(3) Comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau, dupa
imprejurari, putea sa cunoasca, la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a
actionat fara nicio legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate.
Corelatia formelor de raspundere
pentru fapta altei persoane
Art. 1.374 (1) Parintii nu raspund daca fac dovada ca sunt indeplinite cerintele
raspunderii persoanei care avea obligatia de supraveghere a minorului.
(2) Nicio alta persoana, in afara comitentului, nu raspunde pentru fapta
prejudiciabila savarsita de minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea,
in cazul in care comitentul este parintele minorului care a savarsit fapta ilicita, victima
are dreptul de a opta asupra temeiului raspunderii.
Sectiunea 5 - Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri
Raspunderea pentru prejudiciile
cauzate de animale
Art. 1.375 Proprietarul unui animal sau cel care se serveste de el raspunde,
independent de orice culpa, de prejudiciul cauzat de animal, chiar daca acesta a
scapat de sub paza sa.
Raspunderea pentru prejudiciile
cauzate de lucruri
Art. 1.376 (1) Oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa,
prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul coliziunii unor vehicule sau in alte
cazuri similare. Cu toate acestea, in astfel de cazuri, sarcina repararii tuturor
prejudiciilor va reveni numai celui a carui fapta culpabila intruneste, fata de ceilalti,
conditiile fortei majore.
Notiunea de paza Art. 1.377 In intelesul dispozitiilor art. 1.375 si 1.376, are paza animalului sau
a lucrului proprietarul ori cel care, in temeiul unei dispozitii legale sau al unui contract
ori chiar numai in fapt, exercita in mod independent controlul si supravegherea asupra
animalului sau a lucrului si se serveste de acesta in interes propriu.
Raspunderea pentru ruina edificiului Art. 1.378 Proprietarul unui edificiu sau al unei constructii de orice fel este
obligat sa repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor parti din
ele, daca aceasta este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie.
Alte cazuri de raspundere Art. 1.379 (1) Cel care ocupa un imobil, chiar fara niciun titlu, raspunde pentru
prejudiciul cauzat prin caderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.
(2) Daca, in cazul prevazut la alin. (1), sunt indeplinite si conditiile raspunderii
pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima are un drept de optiune in vederea
repararii prejudiciului.
Cauze de exonerare Art. 1.380 In cazurile prevazute la art. 1.375, 1.376, 1.378 si 1.379 nu exista
obligatie de reparare a prejudiciului, atunci cand acesta este cauzat exclusiv de fapta
victimei insesi ori a unui tert sau este urmarea unui caz de forta majora.
Sectiunea 6 - Repararea prejudiciului in cazul raspunderii delictuale
Obiectul reparatiei Art. 1.381 (1) Orice prejudiciu da dreptul la reparatie.
(2) Dreptul la reparatie se naste din ziua cauzarii prejudiciului, chiar daca acest
drept nu poate fi valorificat imediat.
(3) Dreptului la reparatie ii sunt aplicabile, de la data nasterii sale, toate dispozitiile
legale privind executarea, transmisiunea, transformarea si stingerea obligatiilor.
Raspunderea solidara Art. 1.382 Cei care raspund pentru o fapta prejudiciabila sunt tinuti solidar la
reparatie fata de cel prejudiciat.
Raporturile dintre debitori Art. 1.383 Intre cei care raspund solidar, sarcina reparatiei se imparte
proportional in masura in care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit
cu intentia sau cu gravitatea culpei fiecaruia, daca aceasta participare nu poate fi
stabilita. In cazul in care nici astfel nu se poate imparti sarcina reparatiei, fiecare va
contribui in mod egal la repararea prejudiciului.
Dreptul de regres Art. 1.384 (1) Cel care raspunde pentru fapta altuia se poate intoarce impotriva
aceluia care a cauzat prejudiciul, cu exceptia cazului in care acesta din urma nu este
raspunzator pentru prejudiciul cauzat.
(2) Cand cel care raspunde pentru fapta altuia este statul, Ministerul Finantelor
Publice se va intoarce in mod obligatoriu, pe cale judiciara, impotriva aceluia care a
cauzat prejudiciul, in masura in care acesta din urma este raspunzator, potrivit legii
speciale, pentru producerea acelui prejudiciu.
(3) Daca prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind
raspunzator pentru fapta uneia dintre ele, a platit despagubirea se poate intoarce si
impotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, daca
va fi cazul, impotriva celor care raspund pentru acestea. In toate cazurile, regresul va
fi limitat la ceea ce depaseste partea ce revine persoanei pentru care se raspunde si
nu poate depasi partea din despagubire ce revine fiecareia dintre persoanele
impotriva carora se exercita regresul.
(4) In toate cazurile, cel care exercita regresul nu poate recupera partea din
despagubire care corespunde propriei sale contributii la cauzarea prejudiciului.
Intinderea reparatiei Art. 1.385 (1) Prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Se vor putea acorda despagubiri si pentru un prejudiciu viitor daca producerea
lui este neindoielnica.
(3) Despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita de cel prejudiciat, castigul
pe care in conditii obisnuite el ar fi putut sa il realizeze si de care a fost lipsit, precum
si cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(4) Daca fapta ilicita a determinat si pierderea sansei de a obtine un avantaj sau
de a evita o paguba, reparatia va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului
ori, dupa caz, a evitarii pagubei, tinand cont de imprejurari si de situatia concreta a
victimei.
Formele reparatiei Art. 1.386 (1) Repararea prejudiciului se face in natura, prin restabilirea situatiei
anterioare, iar daca aceasta nu este cu putinta ori daca victima nu este interesata de
reparatia in natura, prin plata unei despagubiri, stabilite prin acordul partilor sau, in
lipsa, prin hotarare judecatoreasca.
(2) La stabilirea despagubirii se va avea in vedere, daca prin lege nu se prevede
altfel, data producerii prejudiciului.
(3) Daca prejudiciul are un caracter de continuitate, despagubirea se acorda sub
forma de prestatii periodice.
(4) In cazul prejudiciului viitor, despagubirea, indiferent de forma in care s-a
acordat, va putea fi sporita, redusa sau suprimata, daca, dupa stabilirea ei, prejudiciul
s-a marit, s-a micsorat ori a incetat.
Vatamarea integritatii corporale
sau a sanatatii
Art. 1.387 (1) In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii unei
persoane, despagubirea trebuie sa cuprinda, in conditiile art. 1.388 si 1.389, dupa
caz, echivalentul castigului din munca de care cel pagubit a fost lipsit sau pe care
este impiedicat sa il dobandeasca, prin efectul pierderii sau reducerii capacitatii sale
de munca. In afara de aceasta, despagubirea trebuie sa acopere cheltuielile de
ingrijire medicala si, daca va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de
viata ale celui pagubit, precum si orice alte prejudicii materiale.
(2) Despagubirea pentru pierderea sau nerealizarea castigului din munca se
acorda, tinandu-se seama si de sporirea nevoilor de viata ale celui prejudiciat, sub
forma de prestatii banesti periodice. La cererea victimei, instanta va putea acorda
despagubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.
(3) In toate cazurile, instanta va putea acorda celui pagubit o despagubire
provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.
Stabilirea pierderii si a nerealizarii
castigului din munca
Art. 1.388 (1) Despagubirea pentru pierderea sau nerealizarea castigului din
munca se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din munca al celui pagubit din
ultimul an inainte de pierderea sau reducerea capacitatii sale de munca ori, in lipsa,
pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, tinandu-se seama de calificarea
profesionala pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregatirii pe care era in
curs sa o primeasca.
(2) Cu toate acestea, daca cel pagubit face dovada posibilitatii obtinerii unui venit
din munca mai mare in baza unui contract incheiat in ultimul an, iar acesta nu a fost
pus in executare, se va tine seama in stabilirea despagubirii de aceste venituri.
(3) Daca cel pagubit nu avea o calificare profesionala si nici nu era in curs sa o
primeasca, despagubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.
Vatamarea minorului Art. 1.389 (1) Daca cel care a suferit vatamarea integritatii corporale sau a
sanatatii este un minor, despagubirea stabilita potrivit prevederilor art. 1.388 alin. (1)
va fi datorata de la data cand, in mod normal, minorul si-ar fi terminat pregatirea
profesionala pe care o primea.
(2) Pana la acea data, daca minorul avea un castig la momentul vatamarii,
despagubirea se va stabili pe baza castigului de care a fost lipsit, iar daca nu avea un
castig, potrivit dispozitiilor art. 1.388, care se aplica in mod corespunzator. Aceasta din
urma despagubire va fi datorata de la data cand minorul a implinit varsta prevazuta
de lege pentru a putea fi parte intr-un raport de munca.
Persoana indreptatita
la despagubire in caz
de deces
Art. 1.390 (1) Despagubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei
persoane se cuvine numai celor indreptatiti, potrivit legii, la intretinere din partea celui
decedat.
(2) Cu toate acestea, instanta, tinand seama de imprejurari, poate acorda
despagubire si celui caruia victima, fara a fi obligata de lege, ii presta intretinere in
mod curent.
(3) La stabilirea despagubirii se va tine seama de nevoile celui pagubit, precum si
de veniturile pe care, in mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care
s-a acordat despagubirea. Dispozitiile art. 1.387—1.389 se aplica in mod
corespunzator.
Repararea prejudiciului
nepatrimonial
Art. 1.391 (1) In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, poate
fi acordata si o despagubire pentru restrangerea posibilitatilor de viata familiala si
sociala.
(2) Instanta judecatoreasca va putea, de asemenea, sa acorde despagubiri
ascendentilor, descendentilor, fratilor, surorilor si sotului, pentru durerea incercata prin
moartea victimei, precum si oricarei alte persoane care, la randul ei, ar putea dovedi
existenta unui asemenea prejudiciu.
(3) Dreptul la despagubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalitatii
oricarui subiect de drept va putea fi cedat numai in cazul cand a fost stabilit printr-o
tranzactie sau printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
(4) Dreptul la despagubire, recunoscut potrivit dispozitiilor prezentului articol, nu
trece la mostenitori. Acestia il pot insa exercita, daca actiunea a fost pornita de
defunct.
(5) Dispozitiile art. 253—256 raman aplicabile.
Cheltuieli de ingrijire a sanatatii.
Cheltuieli de inmormantare
Art. 1.392 Cel care a facut cheltuieli pentru ingrijirea sanatatii victimei sau, in
caz de deces al acesteia, pentru inmormantare are dreptul la inapoierea lor de la cel
care raspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.
Despagubirea in raport cu ajutorul
si pensia
Art. 1.393 (1) Daca in cadrul asigurarilor sociale s-a recunoscut dreptul la un
ajutor sau la o pensie, reparatia este datorata numai in masura in care paguba suferita
prin vatamare sau moarte depaseste ajutorul ori pensia.
(2) Cat timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordata sau, dupa caz, refuzata
celui pagubit, instanta nu il poate obliga pe cel chemat sa raspunda decat la o
despagubire provizorie, in conditiile dispozitiilor art. 1.387 alin. (3).
Prorogarea termenului prescriptiei Art. 1.394 In toate cazurile in care despagubirea deriva dintr-un fapt supus de
legea penala unei prescriptii mai lungi decat cea civila, termenul de prescriptie a
raspunderii penale se aplica si dreptului la actiunea in raspundere civila.
Suspendarea prescriptiei Art. 1.395 Prescriptia dreptului la actiune cu privire la repararea prejudiciului
cauzat prin vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii ori prin decesul unei
persoane este suspendata pana la stabilirea pensiei sau a ajutoarelor ce s-ar cuveni,
in cadrul asigurarilor sociale, celui indreptatit la reparatie.
Titlul III - Modalitatile obligatiilor
Capitolul I - Dispozitii generale
Categorii de obligatii Art. 1.396 (1) Obligatiile pot fi pure si simple, obligatii simple sau afectate de
modalitati.
(2) Obligatiile pure si simple nu sunt susceptibile de modalitati.
Obligatii simple Art. 1.397 (1) Obligatia simpla nu este afectata de termen sau conditie si poate
fi executata imediat, din proprie initiativa sau la cererea creditorului.
(2) Obligatia este simpla, iar nu conditionala, daca eficacitatea sau desfiintarea ei
depinde de un eveniment care, fara ca partile sa stie, avusese deja loc in momentul
in care debitorul s-a obligat sub conditie.
Obligatii afectate de modalitati Art. 1.398 Obligatiile pot fi afectate de termen sau conditie.
Capitolul II - Conditia
Obligatia conditionala Art. 1.399 Este afectata de conditie obligatia a carei eficacitate sau desfiintare
depinde de un eveniment viitor si nesigur.
Conditia suspensiva Art. 1.400 Conditia este suspensiva atunci cand de indeplinirea sa depinde
eficacitatea obligatiei.
Conditia rezolutorie Art. 1.401 (1) Conditia este rezolutorie atunci cand indeplinirea ei determina
desfiintarea obligatiei.
(2) Pana la proba contrara, conditia se prezuma a fi rezolutorie ori de cate ori
scadenta obligatiilor principale preceda momentul la care conditia s-ar putea indeplini.
Conditia imposibila, ilicita
sau imorala
Art. 1.402 Conditia imposibila, contrara legii sau bunelor moravuri este
considerata nescrisa, iar daca este insasi cauza contractului, atrage nulitatea absoluta
a acestuia.
Conditia pur potestativa Art. 1.403 Obligatia contractata sub o conditie suspensiva ce depinde exclusiv
de vointa debitorului nu produce niciun efect.
Constatarea indeplinirii conditiei Art. 1.404 (1) Indeplinirea conditiei se apreciaza dupa criteriile stabilite de parti
sau pe care acestea este probabil sa le fi avut in vedere dupa imprejurari.
(2) Cand obligatia este contractata sub conditia producerii unui eveniment intr-un
anumit termen, conditia este socotita neindeplinita daca termenul s-a implinit fara ca
evenimentul sa se produca. In lipsa unui termen, conditia se considera neindeplinita
numai atunci cand este sigur ca evenimentul nu se va produce.
(3) Atunci cand obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment nu se va
produce intr-un anumit termen, conditia se considera indeplinita daca este sigur ca
evenimentul nu se va produce. In lipsa unui termen, conditia nu se considera
indeplinita decat atunci cand este sigur ca evenimentul nu se va produce.
(4) Partea interesata poate cere oricand instantei sa constate indeplinirea sau
neindeplinirea conditiei.
Determinarea indeplinirii sau
neindeplinirii conditiei
Art. 1.405 (1) Conditia se considera indeplinita daca debitorul obligat sub
aceasta conditie impiedica realizarea ei.
(2) Conditia se considera neindeplinita daca partea interesata de indeplinirea
conditiei determina, cu rea-credinta, realizarea evenimentului.
Renuntarea la conditie Art. 1.406 (1) Partea in al carei interes exclusiv a fost stipulata conditia este
libera sa renunte unilateral la aceasta atat timp cat conditia nu s-a indeplinit.
(2) Renuntarea la conditie face ca obligatia sa fie simpla.
Efectele indeplinirii conditiei Art. 1.407 (1) Conditia indeplinita este prezumata a produce efecte retroactiv,
din momentul incheierii contractului, daca din vointa partilor, natura contractului ori
dispozitiile legale nu rezulta contrariul.
(2) In cazul contractelor cu executare continua sau succesiva afectate de o conditie
rezolutorie, indeplinirea acesteia, in lipsa unei stipulatii contrare, nu are niciun efect
asupra prestatiilor deja executate.
(3) Atunci cand conditia suspensiva produce efecte retroactive, in caz de
indeplinire, debitorul este obligat la executare ca si cum obligatia ar fi fost simpla.
Actele incheiate de proprietarul sub conditie suspensiva sunt valabile si, in cazul
indeplinirii conditiei, produc efecte de la data incheierii lor.
(4) Atunci cand conditia rezolutorie produce efecte retroactive, in caz de
indeplinire, fiecare dintre parti este obligata sa restituie celeilalte prestatiile pe care
le-a primit in temeiul obligatiei ca si cum aceasta nu ar fi existat niciodata. Dispozitiile
privitoare la restituirea prestatiilor se aplica in mod corespunzator.
Transmiterea obligatiei conditionale Art. 1.408 (1) Obligatia afectata de conditie este transmisibila, drepturile
dobanditorului fiind insa supuse aceleiasi conditii.
(2) Obligatia afectata de conditie se poate prelua, dispozitiile art. 1.599—1.608
aplicandu-se in mod corespunzator.
Actele conservatorii Art. 1.409 Creditorul poate, chiar inainte de indeplinirea conditiei, sa faca orice
acte de conservare a dreptului sau.
Fructele culese inaintea
indeplinirii conditiei
Art. 1.410 In lipsa de stipulatie sau prevedere legala contrara, fructele culese
ori incasate inaintea indeplinirii conditiei se cuvin proprietarului sub conditie
rezolutorie.
Capitolul III - Termenul
Obligatia afectata de termen Art. 1.411 (1) Obligatia este afectata de termen atunci cand executarea sau
stingerea ei depinde de un eveniment viitor si sigur.
(2) Termenul poate fi stabilit de parti sau de instanta ori prevazut de lege.
Categorii de termene Art. 1.412 (1) Termenul este suspensiv atunci cand, pana la implinirea lui, este
amanata scadenta obligatiei.
(2) Termenul este extinctiv atunci cand, la implinirea lui, obligatia se stinge.
Beneficiul termenului Art. 1.413 (1) Termenul profita debitorului, afara de cazul cand din lege, din
vointa partilor sau din imprejurari rezulta ca a fost stipulat in favoarea creditorului sau
a ambelor parti.
(2) Cel ce are beneficiul exclusiv al termenului poate renunta oricand la acesta,
fara consimtamantul celeilalte parti.
Efectul termenului suspensiv Art. 1.414 Ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere inainte de
implinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunavoie si in cunostinta de cauza
inainte de implinirea termenului nu este supus restituirii.
Stabilirea judiciara a termenului Art. 1.415 (1) Atunci cand partile convin sa amane stabilirea termenului sau
lasa uneia dintre ele sarcina de a-l stabili si cand, dupa o durata rezonabila de timp,
termenul nu a fost inca stabilit, instanta poate, la cererea uneia dintre parti, sa fixeze
termenul tinand seama de natura obligatiei, de situatia partilor si de orice alte
imprejurari.
(2) Instanta poate, de asemenea, sa fixeze termenul atunci cand, prin natura sa,
obligatia presupune un termen si nu exista nicio conventie prin care acesta sa poata
fi determinat.
(3) Cererea pentru stabilirea termenului se solutioneaza potrivit regulilor aplicabile
ordonantei presedintiale, fiind supusa prescriptiei, care incepe sa curga de la data
incheierii contractului.
Calculul termenelor Art. 1.416 Calculul termenelor, indiferent de durata si izvorul lor, se face potrivit
regulilor stabilite in titlul III din cartea a VI-a.
Decaderea din beneficiul termenului Art. 1.417 (1) Debitorul decade din beneficiul termenului daca se afla in stare
de insolvabilitate sau, dupa caz, de insolventa declarata in conditiile legii, precum si
atunci cand, cu intentie sau dintr-o culpa grava, diminueaza prin fapta sa garantiile
constituite in favoarea creditorului sau nu constituie garantiile promise.
(2) In sensul prevederilor alin. (1), starea de insolvabilitate rezulta din inferioritatea
activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executarii silite, fata de valoarea
totala a datoriilor exigibile. Daca prin lege nu se prevede altfel, aceasta stare se
constata de instanta, care, in acest scop, poate tine seama de anumite imprejurari,
precum disparitia intempestiva a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente,
declansarea impotriva sa a unei proceduri de executare silita si altele asemenea.
(3) Decaderea din beneficiul termenului poate fi ceruta si atunci cand, din culpa sa,
debitorul ajunge in situatia de a nu mai satisface o conditie considerata esentiala de
creditor la data incheierii contractului. In acest caz, este necesar sa se fi stipulat
expres caracterul esential al conditiei si posibilitatea sanctiunii decaderii, precum si sa
fi existat un interes legitim pentru creditor sa considere conditia respectiva drept
esentiala.
Exigibilitatea anticipata Art. 1.418 Renuntarea la termen sau decaderea din beneficiul termenului face
ca obligatia sa devina de indata exigibila.
Inopozabilitatea decaderii din termen Art. 1.419 Decaderea din beneficiul termenului a unui debitor, chiar solidar, nu
este opozabila celorlalti codebitori.
Nerealizarea evenimentului Art. 1.420 Daca un eveniment pe care partile il considera ca fiind un termen nu
se realizeaza, obligatia devine exigibila in ziua in care evenimentul ar fi trebuit in mod
normal sa se produca. In acest caz, sunt aplicabile prevederile prezentului capitol.
Titlul IV - Obligatiile complexe
Capitolul I - Obligatiile divizibile si obligatiile indivizibile
Categorii Art. 1.421 Obligatiile pot fi divizibile sau indivizibile.
Obligatia divizibila Art. 1.422 (1) Obligatia este divizibila intre mai multi debitori atunci cand acestia
sunt obligati fata de creditor la aceeasi prestatie, dar fiecare dintre ei nu poate fi
constrans la executarea obligatiei decat separat si in limita partii sale din datorie.
(2) Obligatia este divizibila intre mai multi creditori atunci cand fiecare dintre acestia
nu poate sa ceara de la debitorul comun decat executarea partii sale din creanta.
Prezumtia de egalitate Art. 1.423 Daca prin lege ori prin contract nu se dispune altfel, debitorii unei
obligatii divizibile sunt tinuti fata de creditor in parti egale. Aceasta regula se aplica,
in mod similar, si in privinta creditorilor.
Prezumtia de divizibilitate.
Exceptii
Art. 1.424 Obligatia este divizibila de plin drept, cu exceptia cazului in care
indivizibilitatea a fost stipulata in mod expres ori obiectul obligatiei nu este, prin natura
sa, susceptibil de divizare materiala sau intelectuala.
Efectele obligatiei indivizibile Art. 1.425 (1) Obligatia indivizibila nu se divide intre debitori, intre creditori si
nici intre mostenitorii acestora.
(2) Fiecare dintre debitori sau dintre mostenitorii acestora poate fi constrans
separat la executarea intregii obligatii si, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre
mostenitorii acestora poate cere executarea integrala.
Solidaritatea si indivizibilitatea Art. 1.426 (1) Solidaritatea debitorilor sau creditorilor nu atrage, prin ea insasi,
indivizibilitatea obligatiilor.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, creditorii si debitorii unei obligatii indivizibile nu
sunt legati solidar.
Divizibilitatea obligatiei intre
mostenitori
Art. 1.427 Obligatia divizibila prin natura ei care nu are decat un singur debitor
si un singur creditor trebuie sa fie executata intre acestia ca si cum ar fi indivizibila,
insa ea ramane divizibila intre mostenitorii fiecaruia dintre ei.
Executarea in natura Art. 1.428 Cand executarea obligatiei indivizibile are loc in natura, fiecare
creditor nu poate cere si primi prestatia datorata decat in intregime.
Restituirea prestatiilor Art. 1.429 Obligatia de restituire a prestatiilor efectuate in temeiul unei obligatii
indivizibile este divizibila, afara de cazul in care indivizibilitatea obligatiei de restituire
rezulta din chiar natura ei.
Daunele-interese Art. 1.430 (1) Obligatia de a executa prin echivalent o obligatie indivizibila este
divizibila.
(2) Daunele-interese suplimentare nu pot fi cerute decat debitorului vinovat de
neexecutarea obligatiei. Ele se cuvin creditorilor numai in proportie cu partea din
creanta ce revine fiecaruia dintre ei.
Existenta mai multor creditori Art. 1.431 (1) Creditorii si debitorii unei obligatii indivizibile nu sunt prezumati
a-si fi incredintat reciproc puterea de a actiona pentru ceilalti in privinta creantei.
(2) Novatia, remiterea de datorie, compensatia ori confuziunea consimtita sau care
opereaza fata de un creditor nu stinge obligatia decat pentru partea din creanta ce
revine acestuia. Fata de ceilalti creditori, debitorul ramane obligat pentru tot.
(3) Debitorul care a platit celorlalti creditori este indreptatit sa primeasca de la
acestia echivalentul partii din obligatie cuvenite creditorului care a consimtit la
stingerea creantei sau fata de care aceasta a operat.
Existenta mai multor debitori Art. 1.432 (1) Novatia, remiterea de datorie, compensatia ori confuziunea
consimtita sau care opereaza in privinta unui debitor stinge obligatia indivizibila si ii
libereaza pe ceilalti debitori, acestia ramanand insa tinuti sa plateasca celui dintai
echivalentul partilor lor.
(2) Creditorul poate sa ceara oricaruia dintre debitori executarea intregii obligatii,
oricare ar fi partea din obligatie ce revine acestuia. Creditorul poate, de asemenea,
sa ceara ca toti debitorii sa efectueze plata in acelasi timp.
(3) Debitorul chemat in judecata pentru totalitatea obligatiei poate cere un termen
pentru a-i introduce in cauza pe ceilalti debitori, cu exceptia cazului in care prestatia
nu poate fi realizata decat de cel chemat in judecata, care, in acest caz, poate fi
obligat sa execute singur intreaga prestatie, avand insa drept de regres impotriva
celorlalti debitori.
(4) Punerea in intarziere a unuia dintre debitori, de drept sau la cererea
creditorului, nu produce efecte impotriva celorlalti debitori.
(5) Indata ce cauza indivizibilitatii inceteaza, obligatia devine divizibila.
Prescriptia Art. 1.433 (1) Suspendarea prescriptiei fata de unul dintre creditorii sau debitorii
unei obligatii indivizibile produce efecte si fata de ceilalti.
(2) Tot astfel, intreruperea prescriptiei in privinta unuia dintre creditorii sau debitorii
unei obligatii indivizibile produce efecte si fata de ceilalti.
Capitolul II - Obligatiile solidare
Sectiunea 1 - Obligatiile solidare intre creditori
Solidaritatea dintre creditori Art. 1.434 (1) Obligatia solidara confera fiecarui creditor dreptul de a cere
executarea intregii obligatii si de a da chitanta liberatorie pentru tot.
(2) Executarea obligatiei in beneficiul unuia dintre creditorii solidari il libereaza pe
debitor in privinta celorlalti creditori solidari.
Izvorul solidaritatii Art. 1.435 Solidaritatea dintre creditori nu exista decat daca este stipulata in
mod expres.
Reprezentarea reciproca
a creditorilor
Art. 1.436 (1) Creditorii solidari sunt prezumati a-si fi incredintat reciproc
puterea de a actiona pentru gestionarea si satisfacerea interesului lor comun.
(2) Orice acte prin care unul dintre creditorii solidari ar consimti la reducerea ori
inlaturarea drepturilor, accesoriilor sau beneficiilor creantei ori ar prejudicia in orice alt
mod interesele celorlalti creditori sunt inopozabile acestora din urma.
(3) Hotararea judecatoreasca obtinuta de unul dintre creditori impotriva debitorului
comun profita si celorlalti creditori.
(4) Hotararea judecatoreasca pronuntata in favoarea debitorului comun nu poate
fi invocata si impotriva creditorilor care nu au fost parte in proces.
Alegerea debitorului Art. 1.437 Debitorul poate plati, la alegerea sa, oricaruia dintre creditorii solidari,
liberandu-se astfel fata de toti, insa numai atat timp cat niciunul dintre creditori nu l-a
urmarit in justitie. In acest din urma caz, debitorul nu se poate libera decat platind
creditorului reclamant.
Compensatia Art. 1.438 Debitorul poate opune unui creditor solidar compensatia care a
operat in raport cu un alt creditor solidar, insa numai in proportie cu partea din creanta
ce revine acestuia din urma.
Confuziunea Art. 1.439 Daca unul dintre creditorii solidari dobandeste si calitatea de debitor,
confuziunea nu stinge creanta solidara decat in proportie cu partea din creanta ce ii
revine acelui creditor. Ceilalti creditori solidari isi pastreaza dreptul de regres impotriva
creditorului in persoana caruia a operat confuziunea, proportional cu partea din
creanta ce ii revine fiecaruia dintre ei.
Remiterea de datorie Art. 1.440 Remiterea de datorie consimtita de unul dintre creditorii solidari nu
il libereaza pe debitor decat pentru partea din creanta ce ii revine acelui creditor.
Prescriptia Art. 1.441 (1) Suspendarea prescriptiei in folosul unuia dintre creditorii solidari
poate fi invocata si de catre ceilalti creditori solidari.
(2) Intreruperea prescriptiei in privinta unuia dintre creditorii solidari profita tuturor
creditorilor solidari.
Divizibilitatea obligatiei
intre mostenitori
Art. 1.442 Obligatia in favoarea unui creditor solidar se imparte de drept intre
mostenitorii sai.
Sectiunea 2 - Obligatiile solidare intre debitori
§1. Dispozitii generale
Solidaritatea dintre debitori Art. 1.443 Obligatia este solidara intre debitori atunci cand toti sunt obligati la
aceeasi prestatie, astfel incat fiecare poate sa fie tinut separat pentru intreaga
obligatie, iar executarea acesteia de catre unul dintre codebitori ii libereaza pe ceilalti
fata de creditor.
Obligatiile solidare afectate
de modalitati
Art. 1.444 Exista solidaritate chiar daca debitorii sunt obligati sub modalitati
diferite.
Izvoarele solidaritatii Art. 1.445 Solidaritatea dintre debitori nu se prezuma. Ea nu exista decat atunci
cand este stipulata expres de parti ori este prevazuta de lege.
Prezumtie de solidaritate Art. 1.446 Solidaritatea se prezuma intre debitorii unei obligatii contractate in
exercitiul activitatii unei intreprinderi, daca prin lege nu se prevede altfel.
§2. Efectele solidaritatii in raporturile dintre creditor si debitorii solidari
I. Efectele principale in raporturile dintre creditor si debitorii solidari
Drepturile creditorului Art. 1.447 (1) Creditorul poate cere plata oricaruia dintre debitorii solidari, fara
ca acesta sa ii poata opune beneficiul de diviziune.
(2) Urmarirea pornita contra unuia dintre debitorii solidari nu il impiedica pe creditor
sa se indrepte impotriva celorlalti codebitori. Debitorul urmarit poate insa cere
introducerea in cauza a celorlalti codebitori.
Exceptii si aparari contra
creditorului comun
Art. 1.448 (1) Debitorul solidar poate sa opuna creditorului toate mijloacele de
aparare care ii sunt personale, precum si pe cele care sunt comune tuturor
codebitorilor. El nu poate insa folosi mijloacele de aparare care sunt pur personale
altui codebitor.
(2) Debitorul solidar care, prin fapta creditorului, este lipsit de o garantie sau de un
drept pe care ar fi putut sa il valorifice prin subrogatie este liberat de datorie pana la
concurenta valorii acelor garantii sau drepturi.
Prescriptia Art. 1.449 (1) Suspendarea si intreruperea prescriptiei fata de unul dintre
debitorii solidari produc efecte si fata de ceilalti codebitori.
(2) Intreruperea prescriptiei fata de un mostenitor al debitorului solidar nu produce
efecte fata de ceilalti codebitori decat pentru partea acelui mostenitor, chiar daca este
vorba despre o creanta ipotecara.
Compensatia Art. 1.450 (1) Compensatia nu opereaza intre creditor si un debitor solidar
decat in limita partii din datorie ce revine acestuia din urma.
(2) In acest caz, ceilalti codebitori nu sunt tinuti solidar decat pentru partea ramasa
din datorie dupa ce a operat compensatia.
Remiterea de datorie Art. 1.451 (1) Remiterea de datorie consimtita unuia dintre debitorii solidari nu
ii libereaza pe ceilalti codebitori, cu exceptia cazului in care creditorul declara aceasta
in mod expres sau remite de bunavoie debitorului originalul inscrisului sub semnatura
privata constatator al creantei. Daca unui codebitor ii este remis originalul inscrisului
autentic constatator al creantei, creditorul poate dovedi ca nu a consimtit remiterea de
datorie decat in privinta acelui debitor.
(2) Daca remiterea de datorie s-a facut numai in favoarea unuia dintre codebitorii
solidari, ceilalti raman tinuti solidar fata de creditor, dar cu scaderea partii din datorie
pentru care a operat remiterea. Cu toate acestea, ei continua sa raspunda pentru tot
atunci cand, la data remiterii de datorie, creditorul si-a rezervat in mod expres aceasta
posibilitate, caz in care ceilalti codebitori isi pastreaza dreptul de regres impotriva
debitorului beneficiar al remiterii de datorie.
Confuziunea Art. 1.452 Confuziunea ii libereaza pe ceilalti codebitori solidari pentru partea
aceluia care reuneste in persoana sa calitatile de creditor si debitor al obligatiei
solidare.
Renuntarea la solidaritate Art. 1.453 (1) Renuntarea la solidaritate in privinta unuia dintre codebitorii
solidari nu afecteaza existenta obligatiei solidare in raport cu ceilalti. Codebitorul
solidar care beneficiaza de renuntarea la solidaritate ramane tinut pentru partea sa
atat fata de creditor, cat si fata de ceilalti codebitori in cazul regresului acestora din
urma.
(2) Renuntarea la solidaritate trebuie sa fie expresa.
(3) De asemenea, creditorul renunta la solidaritate atunci cand:
a) fara a-si rezerva beneficiul solidaritatii in raport cu debitorul solidar care a facut
plata, mentioneaza in chitanta ca plata reprezinta partea acestuia din urma din
obligatia solidara. Daca plata are ca obiect numai o parte din dobanzi, renuntarea la
solidaritate nu se intinde si asupra dobanzilor neplatite ori asupra capitalului decat
daca plata separata a dobanzilor, astfel mentionata in chitanta, se face timp de 3 ani;
b) il cheama in judecata pe unul dintre codebitorii solidari pentru partea acestuia,
iar cererea avand acest obiect este admisa.
II. Efectele secundare in raporturile dintre creditor si debitorii solidari
Imposibilitatea executarii obligatiei
in natura
Art. 1.454 (1) Atunci cand executarea in natura a unei obligatii devine imposibila
din fapta unuia sau mai multor debitori solidari sau dupa ce acestia au fost pusi
personal in intarziere, ceilalti codebitori nu sunt liberati de obligatia de a-i plati
creditorului prin echivalent, insa nu raspund de daunele-interese suplimentare care i
s-ar cuveni.
(2) Creditorul nu poate cere daune-interese suplimentare decat codebitorilor
solidari din a caror culpa obligatia a devenit imposibil de executat in natura, precum
si celor care se aflau in intarziere atunci cand obligatia a devenit imposibil de executat.
Efectele hotararii judecatoresti Art. 1.455 (1) Hotararea judecatoreasca pronuntata impotriva unuia dintre
codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat fata de ceilalti codebitori.
(2) Hotararea judecatoreasca pronuntata in favoarea unuia dintre codebitorii
solidari profita si celorlalti, cu exceptia cazului in care s-a intemeiat pe o cauza ce
putea fi invocata numai de acel codebitor.
§3. Efectele solidaritatii in raporturile dintre debitori
Regresul intre codebitori Art. 1.456 (1) Debitorul solidar care a executat obligatia nu poate cere
codebitorilor sai decat partea din datorie ce revine fiecaruia dintre ei, chiar daca se
subroga in drepturile creditorului.
(2) Partile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, daca din
conventie, lege sau din imprejurari nu rezulta contrariul.
Insolvabilitatea codebitorilor Art. 1.457 (1) Pierderea ocazionata de insolvabilitatea unuia dintre codebitorii
solidari se suporta de catre ceilalti codebitori in proportie cu partea din datorie ce
revine fiecaruia dintre ei.
(2) Cu toate acestea, creditorul care renunta la solidaritate sau care consimte o
remitere de datorie in favoarea unuia dintre codebitori suporta partea din datorie ce
ar fi revenit acestuia.
Mijloacele de aparare
ale debitorului urmarit
Art. 1.458 Debitorul urmarit pentru partea sa din datoria platita poate opune
codebitorului solidar care a facut plata toate mijloacele de aparare comuna pe care
acesta din urma nu le-a opus creditorului. Acesta poate, de asemenea, sa opuna
codebitorului care a executat obligatia mijloacele de aparare care ii sunt personale,
insa nu si pe acelea care sunt pur personale altui codebitor.
Solidaritatea contractata
in interesul unui codebitor
Art. 1.459 Daca obligatia solidara este contractata in interesul exclusiv al unuia
dintre codebitori sau rezulta din fapta unuia dintre ei, acesta este tinut singur de
intreaga datorie fata de ceilalti codebitori, care, in acest caz, sunt considerati, in raport
cu acesta, fideiusori.
Divizibilitatea obligatiei solidare
intre mostenitori
Art. 1.460 Obligatia unui debitor solidar se imparte de drept intre mostenitorii
acestuia, afara de cazul in care obligatia este indivizibila.
Capitolul III - Obligatiile alternative si facultative
Sectiunea 1 - Obligatiile alternative
Obligatia alternativa Art. 1.461 (1) Obligatia este alternativa atunci cand are ca obiect doua prestatii
principale, iar executarea uneia dintre acestea il libereaza pe debitor de intreaga
obligatie.
(2) Obligatia ramane alternativa chiar daca, la momentul la care se naste, una
dintre prestatii era imposibil de executat.
Alegerea prestatiei Art. 1.462 (1) Alegerea prestatiei prin care se va stinge obligatia revine
debitorului, cu exceptia cazului in care este acordata in mod expres creditorului.
(2) Daca partea careia ii apartine alegerea prestatiei nu isi exprima optiunea in
termenul care ii este acordat in acest scop, alegerea prestatiei va apartine celeilalte
parti.
Limitele alegerii Art. 1.463 Debitorul nu poate executa si nici nu poate fi constrans sa execute
o parte dintr-o prestatie si o parte din cealalta.
Alegerea prestatiei de catre debitor Art. 1.464 (1) Debitorul care are alegerea prestatiei este obligat, atunci cand
una dintre prestatii a devenit imposibil de executat chiar din culpa sa, sa execute
cealalta prestatie.
(2) Daca, in acelasi caz, ambele prestatii devin imposibil de executat, iar
imposibilitatea cu privire la una dintre prestatii este cauzata de culpa debitorului,
acesta este tinut sa plateasca valoarea prestatiei care a devenit ultima imposibil de
executat.
Alegerea prestatiei de catre creditor Art. 1.465 In cazul in care alegerea prestatiei revine creditorului:
a) daca una dintre prestatii a devenit imposibil de executat, fara culpa vreuneia
dintre parti, creditorul este obligat sa o primeasca pe cealalta;
b) daca creditorului ii este imputabila imposibilitatea de executare a uneia dintre
prestatii, el poate fie sa pretinda executarea celeilalte prestatii, despagubindu-l pe
debitor pentru prejudiciile cauzate, fie sa il libereze pe acesta de executarea obligatiei;
c) daca debitorului ii este imputabila imposibilitatea de a executa una dintre
prestatii, creditorul poate cere fie despagubiri pentru prestatia imposibil de executat,
fie cealalta prestatie;
d) daca debitorului ii este imputabila imposibilitatea de a executa ambele prestatii,
creditorul poate cere despagubiri pentru oricare dintre acestea.
Stingerea obligatiei Art. 1.466 Obligatia se stinge daca toate prestatiile devin imposibil de executat
fara culpa debitorului si inainte ca acesta sa fi fost pus in intarziere.
Pluralitatea de prestatii Art. 1.467 Dispozitiile acestei sectiuni se aplica in mod corespunzator in cazul
in care obligatia alternativa are ca obiect mai mult de doua prestatii principale.
Sectiunea 2 - Obligatiile facultative
Regim juridic Art. 1.468 (1) Obligatia este facultativa atunci cand are ca obiect o singura
prestatie principala de care debitorul se poate insa libera executand o alta prestatie
determinata.
(2) Debitorul este liberat daca, fara culpa sa, prestatia principala devine imposibil
de executat.
Titlul V - Executarea obligatiilor
Capitolul I - Plata
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Notiune Art. 1.469 (1) Obligatia se stinge prin plata atunci cand prestatia datorata este
executata de bunavoie.
(2) Plata consta in remiterea unei sume de bani sau, dupa caz, in executarea
oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei.
Temeiul platii Art. 1.470 Orice plata presupune o datorie.
Plata obligatiei naturale Art. 1.471 Restituirea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost
executate de bunavoie.
Sectiunea 2 - Subiectele platii
Persoanele care pot face plata Art. 1.472 Plata poate sa fie facuta de orice persoana, chiar daca este un tert
in raport cu acea obligatie.
Plata facuta de un incapabil Art. 1.473 Debitorul care a executat prestatia datorata nu poate cere restituirea
invocand incapacitatea sa la data executarii.
Plata obligatiei de catre un tert Art. 1.474 (1) Creditorul este dator sa refuze plata oferita de tert daca debitorul
l-a incunostintat in prealabil ca se opune la aceasta, cu exceptia cazului in care un
asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor.
(2) In celelalte cazuri, creditorul nu poate refuza plata facuta de un tert decat daca
natura obligatiei sau conventia partilor impune ca obligatia sa fie executata numai de
debitor.
(3) Plata facuta de un tert stinge obligatia daca este facuta pe seama debitorului.
In acest caz, tertul nu se subroga in drepturile creditorului platit decat in cazurile si
conditiile prevazute de lege.
(4) Dispozitiile prezentului capitol privind conditiile platii se aplica in mod
corespunzator atunci cand plata este facuta de un tert.
Persoanele care pot primi plata Art. 1.475 Plata trebuie facuta creditorului, reprezentantului sau, legal sau
conventional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanta sa o
primeasca.
Plata facuta unui incapabil Art. 1.476 Plata facuta unui creditor care este incapabil de a o primi nu
libereaza pe debitor decat in masura in care profita creditorului.
Plata facuta unui tert Art. 1.477 (1) Plata facuta unei alte persoane decat cele mentionate la art. 1.475
este totusi valabila daca:
a) este ratificata de creditor;
b) cel care a primit plata devine ulterior titularul creantei;
c) a fost facuta celui care a pretins plata in baza unei chitante liberatorii semnate
de creditor.
(2) Plata facuta in alte conditii decat cele mentionate la alin. (1) stinge obligatia
numai in masura in care profita creditorului.
Plata facuta unui creditor aparent Art. 1.478 (1) Plata facuta cu buna-credinta unui creditor aparent este valabila,
chiar daca ulterior se stabileste ca acesta nu era adevaratul creditor.
(2) Creditorul aparent este tinut sa restituie adevaratului creditor plata primita,
potrivit regulilor stabilite pentru restituirea prestatiilor.
Plata bunurilor indisponibilizate Art. 1.479 Plata facuta cu nesocotirea unui sechestru, a unei popriri ori a unei
opozitii formulate, in conditiile legii, pentru a opri efectuarea platii de catre debitor nu
ii impiedica pe creditorii care au obtinut luarea unei asemenea masuri sa ceara din
nou plata. In acest caz, debitorul pastreaza dreptul de regres impotriva creditorului
care a primit plata nevalabil facuta.
Sectiunea 3 - Conditiile platii
Diligenta ceruta in executarea
obligatiilor
Art. 1.480 (1) Debitorul este tinut sa isi execute obligatiile cu diligenta pe care
un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale, afara de cazul in care prin
lege sau prin contract s-ar dispune altfel.
(2) In cazul unor obligatii inerente unei activitati profesionale, diligenta se apreciaza
tinand seama de natura activitatii exercitate.
Obligatiile de mijloace si obligatiile
de rezultat
Art. 1.481 (1) In cazul obligatiei de rezultat, debitorul este tinut sa procure
creditorului rezultatul promis.
(2) In cazul obligatiilor de mijloace, debitorul este tinut sa foloseasca toate
mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis.
(3) Pentru a stabili daca o obligatie este de mijloace sau de rezultat se va tine
seama indeosebi de:
a) modul in care obligatia este stipulata in contract;
b) existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului;
c) gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului;
d) influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiei.
Obligatia de a preda bunuri
individual determinate
Art. 1.482 (1) Debitorul unui bun individual determinat este liberat prin predarea
acestuia in starea in care se afla la momentul nasterii obligatiei.
(2) Daca insa, la data executarii, debitorul nu este titularul dreptului ce trebuia
transmis ori cedat sau, dupa caz, nu poate dispune de acesta in mod liber, obligatia
debitorului nu se stinge, dispozitiile art. 1.230 aplicandu-se in mod corespunzator.
Obligatia de a stramuta proprietatea Art. 1.483 (1) Obligatia de a stramuta proprietatea implica si obligatiile de a
preda lucrul si de a-l conserva pana la predare.
(2) In ceea ce priveste imobilele inscrise in cartea funciara, obligatia de a stramuta
proprietatea o cuprinde si pe aceea de a preda inscrisurile necesare pentru efectuarea
inscrierii.
Cedarea drepturilor sau actiunilor Art. 1.484 Daca bunul a pierit, s-a pierdut sau a fost scos din circuitul civil, fara
culpa debitorului, acesta este dator sa cedeze creditorului drepturile sau actiunile in
despagubire pe care le are cu privire la bunul respectiv.
Obligatia de a preda un bun Art. 1.485 Obligatia de a preda un bun individual determinat o cuprinde si pe
aceea de a-l conserva pana la predare.
Obligatia de a da bunuri de gen Art. 1.486 Daca obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul sa
aleaga bunurile ce vor fi predate. El nu este insa liberat decat prin predarea unor
bunuri de calitate cel putin medie.
Obligatia de a constitui o garantie Art. 1.487 Cel care este tinut sa constituie o garantie, fara ca modalitatea si
forma acesteia sa fie determinate, poate oferi, la alegerea sa, o garantie reala sau
personala ori o alta garantie suficienta.
Obligatia de a da o suma de bani Art. 1.488 (1) Debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea catre
creditor a sumei nominale datorate.
(2) Plata se poate face prin orice mijloc folosit in mod obisnuit in locul unde aceasta
trebuie efectuata.
(3) Cu toate acestea, creditorul care accepta in conditiile alin. (2) un cec ori un alt
instrument de plata este prezumat ca o face numai cu conditia ca acesta sa fie onorat.
Dobanzile sumelor de bani Art. 1.489 (1) Dobanda este cea convenita de parti sau, in lipsa, cea stabilita
de lege.
(2) Dobanzile scadente produc ele insele dobanzi numai atunci cand legea sau
contractul, in limitele permise de lege, o prevede ori, in lipsa, atunci cand sunt cerute
in instanta. In acest din urma caz, dobanzile curg numai de la data cererii de chemare
in judecata.
Plata partiala Art. 1.490 (1) Creditorul poate refuza sa primeasca o executare partiala, chiar
daca prestatia ar fi divizibila.
(2) Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executarii partiale sunt
in sarcina debitorului, chiar si atunci cand creditorul accepta o asemenea executare.
Plata facuta cu bunul altuia Art. 1.491 (1) Atunci cand, in executarea obligatiei sale, debitorul preda un bun
care nu ii apartine sau de care nu poate dispune, el nu poate cere creditorului
restituirea bunului predat decat daca se angajeaza sa execute prestatia datorata cu
un alt bun de care acesta poate dispune.
(2) Creditorul de buna-credinta poate insa restitui bunul primit si solicita, daca este
cazul, daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit.
Darea in plata Art. 1.492 (1) Debitorul nu se poate libera executand o alta prestatie decat cea
datorata, chiar daca valoarea prestatiei oferite ar fi egala sau mai mare, decat daca
creditorul consimte la aceasta. In acest din urma caz, obligatia se stinge atunci cand
noua prestatie este efectuata.
(2) Daca prestatia oferita in schimb consta in transferul proprietatii sau al unui alt
drept, debitorul este tinut de garantia contra evictiunii si de garantia contra viciilor
lucrului, potrivit regulilor aplicabile in materia vanzarii, cu exceptia cazului in care
creditorul prefera sa ceara prestatia initiala si repararea prejudiciului. In aceste cazuri,
garantiile oferite de terti nu renasc.
Cesiunea de creanta in locul
executarii
Art. 1.493 (1) Atunci cand, in locul prestatiei initiale, este cedata o creanta,
obligatia se stinge in momentul satisfacerii creantei cedate. Dispozitiile art. 1.568—
1.584 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(2) Daca, potrivit intelegerii partilor, obligatia in locul careia debitorul isi cedeaza
propria creanta se stinge inca de la data cesiunii, dispozitiile art. 1.586 sunt aplicabile
in mod corespunzator, cu exceptia cazului in care creditorul prefera sa ceara prestatia
initiala.
Locul platii Art. 1.494 (1) In lipsa unei stipulatii contrare ori daca locul platii nu se poate
stabili potrivit naturii prestatiei sau in temeiul contractului, al practicilor statornicite
intre parti ori al uzantelor:
a) obligatiile banesti trebuie executate la domiciliul sau, dupa caz, sediul
creditorului de la data platii;
b) obligatia de a preda un lucru individual determinat trebuie executata in locul in
care bunul se afla la data incheierii contractului;
c) celelalte obligatii se executa la domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului la
data incheierii contractului.
(2) Partea care, dupa incheierea contractului, isi schimba domiciliul sau, dupa caz,
sediul determinat, potrivit prevederilor alin. (1), ca loc al platii, suporta cheltuielile
suplimentare pe care aceasta schimbare le cauzeaza.
Data platii Art. 1.495 (1) In lipsa unui termen stipulat de parti sau determinat in temeiul
contractului, al practicilor statornicite intre acestea ori al uzantelor, obligatia trebuie
executata de indata.
(2) Instanta poate stabili un termen atunci cand natura prestatiei sau locul unde
urmeaza sa se faca plata o impune.
Plata anticipata Art. 1.496 (1) Debitorul este liber sa execute obligatia chiar inaintea scadentei
daca partile nu au convenit contrariul ori daca aceasta nu rezulta din natura
contractului sau din imprejurarile in care a fost incheiat.
(2) Cu toate acestea, creditorul poate refuza executarea anticipata daca are un
interes legitim ca plata sa fie facuta la scadenta.
(3) In toate cazurile, cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul
executarii anticipate a obligatiei sunt in sarcina debitorului.
Data platii prin virament bancar Art. 1.497 Daca plata se face prin virament bancar, data platii este aceea la
care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a facut obiectul platii.
Cheltuielile platii Art. 1.498 Cheltuielile platii sunt in sarcina debitorului, in lipsa de stipulatie
contrara.
Sectiunea 4 - Dovada platii
Mijloace de dovada Art. 1.499 Daca prin lege nu se prevede altfel, dovada platii se face cu orice
mijloc de proba.
Chitanta liberatorie Art. 1.500 (1) Cel care plateste are dreptul la o chitanta liberatorie, precum si,
daca este cazul, la remiterea inscrisului original al creantei.
(2) Cheltuielile intocmirii chitantei sunt in sarcina debitorului, in lipsa de stipulatie
contrara.
(3) In cazul in care creditorul refuza, in mod nejustificat, sa elibereze chitanta,
debitorul are dreptul sa suspende plata.
Prezumtia executarii prestatiei
accesorii
Art. 1.501 Chitanta in care se consemneaza primirea prestatiei principale face
sa se prezume, pana la proba contrara, executarea prestatiilor accesorii.
Prezumtia executarii prestatiilor
periodice
Art. 1.502 Chitanta data pentru primirea uneia dintre prestatiile periodice care
fac obiectul obligatiei face sa se prezume, pana la proba contrara, executarea
prestatiilor devenite scadente anterior.
Remiterea inscrisului original al
creantei
Art. 1.503 (1) Remiterea voluntara a inscrisului original constatator al creantei,
facuta de creditor catre debitor, unul din codebitori sau fideiusor, naste prezumtia
stingerii obligatiei prin plata. Proba contrara revine celui interesat sa dovedeasca
stingerea obligatiei pe alta cale.
(2) Daca inscrisul original remis voluntar este intocmit in forma autentica, creditorul
are dreptul sa probeze ca remiterea s-a facut pentru un alt motiv decat stingerea
obligatiei.
(3) Se prezuma, pana la proba contrara, ca intrarea persoanelor mentionate la
alin. (1) in posesia inscrisului original al creantei s-a facut printr-o remitere voluntara
din partea creditorului.
Plata prin virament bancar Art. 1.504 (1) Daca plata se face prin virament bancar, ordinul de plata semnat
de debitor si vizat de institutia de credit platitoare prezuma efectuarea platii, pana la
proba contrara.
(2) Debitorul are oricand dreptul sa solicite institutiei de credit a creditorului o
confirmare, in scris, a efectuarii platii prin virament. Aceasta confirmare face dovada
platii.
Liberarea garantiilor Art. 1.505 Daca partile nu au convenit ca garantiile vor asigura executarea unei
alte obligatii, creditorul care a primit plata trebuie sa consimta la liberarea bunurilor
afectate de garantiile reale constituite pentru satisfacerea creantei sale, precum si sa
restituie bunurile detinute in garantie, daca este cazul.
Sectiunea 5 - Imputatia platii
Imputatia platii facuta prin
acordul partilor
Art. 1.506 (1) Plata efectuata de debitorul mai multor datorii fata de acelasi
creditor, care au acelasi obiect, se imputa asupra acestora conform acordului partilor.
(2) In lipsa acordului partilor, se aplica dispozitiile prezentei sectiuni.
Imputatia facuta de debitor Art. 1.507 (1) Debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de acelasi
fel are dreptul sa indice, atunci cand plateste, datoria pe care intelege sa o execute.
Plata se imputa mai intai asupra cheltuielilor, apoi asupra dobanzilor si, la urma,
asupra capitalului.
(2) Debitorul nu poate, fara consimtamantul creditorului, sa impute plata asupra
unei datorii care nu este inca exigibila cu preferinta fata de o datorie scadenta, cu
exceptia cazului in care s-a prevazut ca debitorul poate plati anticipat.
(3) In cazul platii efectuate prin virament bancar, debitorul face imputatia prin
mentiunile corespunzatoare consemnate de el pe ordinul de plata.
Imputatia facuta de creditor Art. 1.508 (1) In lipsa unei indicatii din partea debitorului, creditorul poate,
intr-un termen rezonabil dupa ce a primit plata, sa indice debitorului datoria asupra
careia aceasta se va imputa. Creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii
neexigibile ori litigioase.
(2) Atunci cand creditorul remite debitorului o chitanta liberatorie, el este dator sa
faca imputatia prin acea chitanta.
Imputatia legala Art. 1.509 (1) Daca niciuna dintre parti nu face imputatia platii, vor fi aplicate,
in ordine, urmatoarele reguli:
a) plata se imputa cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadenta;
b) se vor considera stinse, in primul rand, datoriile negarantate sau cele pentru
care creditorul are cele mai putine garantii;
c) imputatia se va face mai intai asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor;
d) daca toate datoriile sunt deopotriva scadente, precum si, in egala masura,
garantate si oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi;
e) in lipsa tuturor criteriilor mentionate la lit. a)—d), imputatia se va face
proportional cu valoarea datoriilor.
(2) In toate cazurile, plata se va imputa mai intai asupra cheltuielilor de judecata
si executare, apoi asupra ratelor, dobanzilor si penalitatilor, in ordinea cronologica a
scadentei acestora, si, in final, asupra capitalului, daca partile nu convin altfel.
Sectiunea 6 - Punerea in intarziere a creditorului
Cazuri de punere in intarziere
a creditorului
Art. 1.510 Creditorul poate fi pus in intarziere atunci cand refuza, in mod
nejustificat, plata oferita in mod corespunzator sau cand refuza sa indeplineasca
actele pregatitoare fara de care debitorul nu isi poate executa obligatia.
Efectele punerii in intarziere
a creditorului
Art. 1.511 (1) Creditorul pus in intarziere preia riscul imposibilitatii de executare
a obligatiei, iar debitorul nu este tinut sa restituie fructele culese dupa punerea in
intarziere.
(2) Creditorul este tinut la repararea prejudiciilor cauzate prin intarziere si la
acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat.
Drepturile debitorului Art. 1.512 Debitorul poate consemna bunul pe cheltuiala si riscurile creditorului,
liberandu-se astfel de obligatia sa.
Procedura Art. 1.513 Procedura ofertei de plata si a consemnatiunii este prevazuta de
Codul de procedura civila.
Vanzarea publica Art. 1.514 (1) Daca natura bunului face imposibila consemnarea, daca bunul
este perisabil sau daca depozitarea lui necesita costuri de intretinere ori cheltuieli
considerabile, debitorul poate porni vanzarea publica a bunului si poate consemna
pretul, notificand in prealabil creditorului si primind incuviintarea instantei
judecatoresti.
(2) Daca bunul este cotat la bursa sau pe o alta piata reglementata, daca are un
pret curent sau are o valoare prea mica fata de cheltuielile unei vanzari publice,
instanta poate incuviinta vanzarea bunului fara notificarea creditorului.
Retragerea bunului consemnat Art. 1.515 Debitorul are dreptul sa retraga bunul consemnat cat timp creditorul
nu a declarat ca accepta consemnarea sau aceasta nu a fost validata de instanta.
Creanta renaste cu toate garantiile si toate celelalte accesorii ale sale din momentul
retragerii bunului.
Capitolul II - Executarea silita a obligatiilor
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Drepturile creditorului Art. 1.516. (1) Creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a
obligatiei.
(2) Atunci cand, fara justificare, debitorul nu isi executa obligatia si se afla in
intarziere, creditorul poate, la alegerea sa si fara a pierde dreptul la daune-interese,
daca i se cuvin:
1. sa ceara sau, dupa caz, sa treaca la executarea silita a obligatiei;
2. sa obtina, daca obligatia este contractuala, rezolutiunea sau rezilierea
contractului ori, dupa caz, reducerea propriei obligatii corelative;
3. sa foloseasca, atunci cand este cazul, orice alt mijloc prevazut de lege pentru
realizarea dreptului sau.
Neexecutarea imputabila creditorului Art. 1.517 O parte nu poate invoca neexecutarea obligatiilor celeilalte parti in
masura in care neexecutarea este cauzata de propria sa actiune sau omisiune.
Raspunderea debitorului Art. 1.518 (1) Daca prin lege nu se dispune altfel, debitorul raspunde personal
de indeplinirea obligatiilor sale.
(2) Raspunderea debitorului poate fi limitata numai in cazurile si conditiile
prevazute de lege.
Raspunderea pentru fapta tertilor Art. 1.519 Daca partile nu convin altfel, debitorul raspunde pentru prejudiciile
cauzate din culpa persoanei de care se foloseste pentru executarea obligatiilor
contractuale.
Raspunderea tertilor Art. 1.520 Creditorul poate urmari si bunurile care apartin tertilor, daca acestea
sunt afectate pentru plata datoriilor debitorului ori au facut obiectul unor acte juridice
care au fost revocate ca fiind incheiate in frauda creditorului.
Sectiunea 2 - Punerea in intarziere a debitorului
Moduri Art. 1.521 Punerea in intarziere a debitorului poate opera de drept sau la
cererea creditorului.
Punerea in intarziere de catre creditor Art. 1.522 (1) Debitorul poate fi pus in intarziere fie printr-o notificare scrisa
prin care creditorul ii solicita executarea obligatiei, fie prin cererea de chemare in
judecata.
(2) Daca prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunica
debitorului prin executor judecatoresc sau prin orice alt mijloc care asigura dovada
comunicarii.
(3) Prin notificare trebuie sa se acorde debitorului un termen de executare, tinand
seama de natura obligatiei si de imprejurari. Daca prin notificare nu se acorda un
asemenea termen, debitorul poate sa execute obligatia intr-un termen rezonabil,
calculat din ziua comunicarii notificarii.
(4) Pana la expirarea termenului prevazut la alin. (3), creditorul poate suspenda
executarea propriei obligatii, poate cere daune-interese, insa nu poate exercita
celelalte drepturi prevazute la art. 1.516, daca prin lege nu se prevede altfel. Creditorul
poate exercita aceste drepturi daca debitorul il informeaza ca nu va executa obligatiile
in termenul stabilit sau daca, la expirarea termenului, obligatia nu a fost executata.
(5) Cererea de chemare in judecata formulata de creditor, fara ca anterior debitorul
sa fi fost pus in intarziere, confera debitorului dreptul de a executa obligatia intr-un
termen rezonabil, calculat de la data cand cererea i-a fost comunicata. Daca obligatia
este executata in acest termen, cheltuielile de judecata raman in sarcina creditorului.
Intarzierea de drept in executarea
obligatiei
Art. 1.523 (1) Debitorul se afla de drept in intarziere atunci cand s-a stipulat ca
simpla implinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.
(2) De asemenea, debitorul se afla de drept in intarziere in cazurile anume
prevazute de lege, precum si atunci cand:
a) obligatia nu putea fi executata in mod util decat intr-un anumit timp, pe care
debitorul l-a lasat sa treaca, sau cand nu a executat-o imediat, desi exista urgenta;
b) prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei sau
cand a incalcat o obligatie de a nu face;
c) debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de a nu
executa obligatia sau cand, fiind vorba de o obligatie cu executare succesiva, refuza
ori neglijeaza sa isi execute obligatia in mod repetat;
d) nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in exercitiul
activitatii unei intreprinderi;
e) obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), daca obligatia devine scadenta dupa
decesul debitorului, mostenitorii acestuia nu sunt in intarziere decat dupa trecerea a
15 zile de la data la care creditorul i-a notificat sau, dupa caz, de la data notificarii
curatorului desemnat in conditiile art. 1.136.
(4) Cazurile in care debitorul se afla de drept in intarziere trebuie dovedite de
creditor. Orice declaratie sau stipulatie contrara se considera nescrisa.
Oferta de executare Art. 1.524 Debitorul nu este in intarziere daca a oferit, cand se cuvenea,
prestatia datorata, chiar fara a respecta formalitatile prevazute la art. 1.510—1.515,
insa creditorul a refuzat, fara temei legitim, sa o primeasca.
Efectele intarzierii debitorului Art. 1.525 Debitorul raspunde, de la data la care se afla in intarziere, pentru
orice pierdere cauzata de un caz fortuit, cu exceptia situatiei in care cazul fortuit il
libereaza pe debitor de insasi executarea obligatiei.
Cazul obligatiilor solidare Art. 1.526 (1) Notificarea prin care creditorul pune in intarziere pe unul dintre
codebitorii solidari produce efecte si in privinta celorlalti.
(2) Notificarea facuta de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte si
in privinta celorlalti creditori.
Sectiunea 3 - Executarea silita in natura
Dreptul la executarea in natura Art. 1.527 (1) Creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans
sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este
imposibila.
(2) Dreptul la executare in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea
sau inlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare
defectuoasa.
Executarea obligatiei de a face Art. 1.528 (1) In cazul neexecutarii unei obligatii de a face, creditorul poate, pe
cheltuiala debitorului, sa execute el insusi ori sa faca sa fie executata obligatia.
(2) Cu exceptia cazului in care debitorul este de drept in intarziere, creditorul poate
sa exercite acest drept numai daca il instiinteaza pe debitor fie odata cu punerea in
intarziere, fie ulterior acesteia.
Executarea obligatiei de a nu face Art. 1.529 In cazul neexecutarii obligatiei de a nu face, creditorul poate cere
instantei incuviintarea sa inlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu incalcarea
obligatiei, pe cheltuiala debitorului, in limita stabilita prin hotarare judecatoreasca.
Sectiunea 4 - Executarea prin echivalent
§1. Dispozitii generale
Dreptul la daune-interese Art. 1.530 Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului
pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii
fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei.
§2. Prejudiciul
I. Evaluarea prejudiciului
Repararea integrala Art. 1.531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe
care l-a suferit din faptul neexecutarii.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care
acesta este lipsit. La stabilirea intinderii prejudiciului se tine seama si de cheltuielile
pe care creditorul le-a facut, intr-o limita rezonabila, pentru evitarea sau limitarea
prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Caracterul cert al prejudiciului Art. 1.532 (1) La stabilirea daunelor-interese se tine seama de prejudiciile
viitoare, atunci cand acestea sunt certe.
(2) Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei sanse de a obtine un avantaj
poate fi reparat proportional cu probabilitatea obtinerii avantajului, tinand cont de
imprejurari si de situatia concreta a creditorului.
(3) Prejudiciul al carui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determina de
instanta de judecata.
Previzibilitatea prejudiciului Art. 1.533 Debitorul raspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevazut
sau pe care putea sa le prevada ca urmare a neexecutarii la momentul incheierii
contractului, afara de cazul in care neexecutarea este intentionata ori se datoreaza
culpei grave a acestuia. Chiar si in acest din urma caz, daunele-interese nu cuprind
decat ceea ce este consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei.
Prejudiciul imputabil creditorului Art. 1.534 (1) Daca, prin actiunea sau omisiunea sa culpabila, creditorul a
contribuit la producerea prejudiciului, despagubirile datorate de debitor se vor diminua
in mod corespunzator. Aceasta dispozitie se aplica si atunci cand prejudiciul este
cauzat in parte de un eveniment al carui risc a fost asumat de creditor.
(2) Debitorul nu datoreaza despagubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar
fi putut evita cu o minima diligenta.
Daunele moratorii in cazul
obligatiilor banesti
Art. 1.535 (1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta,
creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in
cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa
dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca
prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.
(2) Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda
legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta.
(3) Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala,
creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea
integrala a prejudiciului suferit.
Daunele moratorii in cazul
obligatiilor de a face
Art. 1.536 In cazul altor obligatii decat cele avand ca obiect plata unei sume de
bani, executarea cu intarziere da intotdeauna dreptul la daune-interese egale cu
dobanda legala, calculata de la data la care debitorul este in intarziere asupra
echivalentului in bani al obligatiei, cu exceptia cazului in care s-a stipulat o clauza
penala ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de intarzierea in
executarea obligatiei.
Dovada prejudiciului Art. 1.537 Dovada neexecutarii obligatiei nu il scuteste pe creditor de proba
prejudiciului, cu exceptia cazului in care prin lege sau prin conventia partilor se
prevede altfel.
II. Clauza penala si arvuna
Clauza penala Art. 1.538 (1) Clauza penala este aceea prin care partile stipuleaza ca debitorul
se obliga la o anumita prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale.
(2) In caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silita in natura a
obligatiei principale, fie clauza penala.
(3) Debitorul nu se poate libera oferind despagubirea convenita.
(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fara a fi tinut sa dovedeasca
vreun prejudiciu.
(5) Dispozitiile privitoare la clauza penala sunt aplicabile conventiei prin care
creditorul este indreptatit ca, in cazul rezolutiunii sau rezilierii contractului din culpa
debitorului, sa pastreze plata partiala facuta de acesta din urma. Sunt exceptate
dispozitiile privitoare la arvuna.
Cumulul penalitatii cu executarea
in natura
Art. 1.539 Creditorul nu poate cere atat executarea in natura a obligatiei
principale, cat si plata penalitatii, afara de cazul in care penalitatea a fost stipulata
pentru neexecutarea obligatiilor la timp sau in locul stabilit. In acest din urma caz,
creditorul poate cere atat executarea obligatiei principale, cat si a penalitatii, daca nu
renunta la acest drept sau daca nu accepta, fara rezerve, executarea obligatiei.
Nulitatea clauzei penale Art. 1.540 (1) Nulitatea obligatiei principale o atrage pe aceea a clauzei penale.
Nulitatea clauzei penale nu o atrage pe aceea a obligatiei principale.
(2) Penalitatea nu poate fi ceruta atunci cand executarea obligatiei a devenit
imposibila din cauze neimputabile debitorului.
Reducerea cuantumului penalitatii Art. 1.541 (1) Instanta nu poate reduce penalitatea decat atunci cand:
a) obligatia principala a fost executata in parte si aceasta executare a profitat
creditorului;
b) penalitatea este vadit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti
la incheierea contractului.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. b), penalitatea astfel redusa trebuie insa sa
ramana superioara obligatiei principale.
(3) Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.
Obligatia principala indivizibila Art. 1.542 Atunci cand obligatia principala este indivizibila, fara a fi solidara, iar
neexecutarea acesteia rezulta din fapta unuia dintre codebitori, penalitatea poate fi
ceruta fie in totalitate celui care nu a executat, fie celorlalti codebitori, fiecaruia pentru
partea sa. Acestia pastreaza dreptul de regres in contra celui care a provocat
neexecutarea.
Obligatia principala divizibila Art. 1.543 (1) Atunci cand obligatia principala este divizibila, penalitatea este,
de asemenea, divizibila, fiind suportata numai de codebitorul care este vinovat de
neexecutare si numai pentru partea de care acesta este tinut.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica atunci cand clauza penala a fost stipulata
pentru a impiedica o plata partiala, iar unul dintre codebitori a impiedicat executarea
obligatiei in totalitate. In acest caz, intreaga penalitate poate fi ceruta acestuia din
urma, iar de la ceilalti codebitori numai proportional cu partea fiecaruia din datorie, fara
a limita regresul acestora impotriva celui care nu a executat obligatia.
Arvuna confirmatorie Art. 1.544 (1) Daca, la momentul incheierii contractului, o parte da celeilalte, cu
titlu de arvuna, o suma de bani sau alte bunuri fungibile, in caz de executare arvuna
trebuie imputata asupra prestatiei datorate sau, dupa caz, restituita.
(2) Daca partea care a dat arvuna nu executa obligatia fara justificare, cealalta
parte poate declara rezolutiunea contractului, retinand arvuna. Atunci cand
neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna, cealalta parte poate declara
rezolutiunea contractului si poate cere dublul acesteia.
(3) Creditorul obligatiei neexecutate poate insa opta pentru executare sau pentru
rezolutiunea contractului si repararea prejudiciului potrivit dreptului comun.
Arvuna penalizatoare Art. 1.545 Daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau
dreptul ambelor parti de a se dezice de contract, cel care denunta contractul pierde
arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei primite.
Restituirea arvunei Art. 1.546 Arvuna se restituie cand contractul inceteaza din cauze ce nu atrag
raspunderea vreuneia dintre parti.
§3. Vinovatia debitorului
Vinovatia debitorului Art. 1.547 Debitorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat cu intentie sau din
culpa.
Prezumtia de culpa Art. 1.548 Culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezuma prin simplul
fapt al neexecutarii.
Sectiunea 5 - Rezolutiunea, rezilierea si reducerea prestatiilor
Dreptul la rezolutiune sau reziliere Art. 1.549 (1) Daca nu cere executarea silita a obligatiilor contractuale,
creditorul are dreptul la rezolutiunea sau, dupa caz, rezilierea contractului, precum si
la daune-interese, daca i se cuvin.
(2) Rezolutiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci cand
executarea sa este divizibila. De asemenea, in cazul contractului plurilateral,
neindeplinirea de catre una dintre parti a obligatiei nu atrage rezolutiunea contractului
fata de celelalte parti, cu exceptia cazului in care prestatia neexecutata trebuia, dupa
circumstante, sa fie considerata esentiala.
(3) Daca nu se prevede altfel, dispozitiile referitoare la rezolutiune se aplica si in
cazul rezilierii.
Modul de operare Art. 1.550 (1) Rezolutiunea poate fi dispusa de instanta, la cerere, sau, dupa
caz, poate fi declarata unilateral de catre partea indreptatita.
(2) De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege sau daca partile au
convenit astfel, rezolutiunea poate opera de plin drept.
Reducerea prestatiilor Art. 1.551 (1) Creditorul nu are dreptul la rezolutiune atunci cand neexecutarea
este de mica insemnatate. In cazul contractelor cu executare succesiva, creditorul
are dreptul la reziliere, chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, insa are
un caracter repetat. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa.
(2) El are insa dreptul la reducerea proportionala a prestatiei sale daca, dupa
imprejurari, aceasta este posibila.
(3) Daca reducerea prestatiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul decat
la daune-interese.
Rezolutiunea unilaterala Art. 1.552 (1) Rezolutiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin
notificarea scrisa a debitorului atunci cand partile au convenit astfel, cand debitorul se
afla de drept in intarziere ori cand acesta nu a executat obligatia in termenul fixat prin
punerea in intarziere.
(2) Declaratia de rezolutiune sau de reziliere trebuie facuta in termenul de
prescriptie prevazut de lege pentru actiunea corespunzatoare acestora.
(3) In toate cazurile, declaratia de rezolutiune sau de reziliere se inscrie in cartea
funciara ori, dupa caz, in alte registre publice, pentru a fi opozabila tertilor.
(4) Declaratia de rezolutiune este irevocabila de la data comunicarii ei catre debitor
sau, dupa caz, de la data expirarii termenului prevazut la alin. (1).
Pactul comisoriu Art. 1.553 (1) Pactul comisoriu produce efecte daca prevede, in mod expres,
obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea sau rezilierea de drept a
contractului.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), rezolutiunea sau rezilierea este subordonata
punerii in intarziere a debitorului, afara de cazul in care s-a convenit ca ea va rezulta
din simplul fapt al neexecutarii.
(3) Punerea in intarziere nu produce efecte decat daca indica in mod expres
conditiile in care pactul comisoriu opereaza.
Efectele rezolutiunii si ale rezilierii Art. 1.554 (1) Contractul desfiintat prin rezolutiune se considera ca nu a fost
niciodata incheiat. Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este tinuta, in
acest caz, sa restituie celeilalte parti prestatiile primite.
(2) Rezolutiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la solutionarea
diferendelor ori asupra celor care sunt destinate sa produca efecte chiar in caz de
rezolutiune.
(3) Contractul reziliat inceteaza doar pentru viitor.
Sectiunea 6 - Cauze justificate de neexecutare a obligatiilor contractuale
Ordinea executarii obligatiilor Art. 1.555 (1) Daca din conventia partilor sau din imprejurari nu rezulta
contrariul, in masura in care obligatiile pot fi executate simultan, partile sunt tinute sa
le execute in acest fel.
(2) In masura in care executarea obligatiei unei parti necesita o perioada de timp,
acea parte este tinuta sa execute contractul prima, daca din conventia partilor sau
din imprejurari nu rezulta altfel.
Exceptia de neexecutare Art. 1.556 (1) Atunci cand obligatiile nascute dintr-un contract sinalagmatic sunt
exigibile, iar una dintre parti nu executa sau nu ofera executarea obligatiei, cealalta
parte poate, intr-o masura corespunzatoare, sa refuze executarea propriei obligatii,
afara de cazul in care din lege, din vointa partilor sau din uzante rezulta ca cealalta
parte este obligata sa execute mai intai.
(2) Executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit imprejurarilor si tinand seama de
mica insemnatate a prestatiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinte.
Imposibilitatea de executare Art. 1.557 (1) Atunci cand imposibilitatea de executare este totala si definitiva
si priveste o obligatie contractuala importanta, contractul este desfiintat de plin drept
si fara vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispozitiile
art. 1.274 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator.
(2) Daca imposibilitatea de executare a obligatiei este temporara, creditorul poate
suspenda executarea propriilor obligatii ori poate obtine desfiintarea contractului. In
acest din urma caz, regulile din materia rezolutiunii sunt aplicabile in mod
corespunzator.
Capitolul III - Mijloacele de protectie a drepturilor creditorului
Sectiunea 1 - Masurile conservatorii
Masurile conservatorii Art. 1.558 Creditorul poate sa ia toate masurile necesare sau utile pentru
conservarea drepturilor sale, precum asigurarea dovezilor, indeplinirea unor formalitati
de publicitate si informare pe contul debitorului, exercitarea actiunii oblice ori luarea
unor masuri asiguratorii.
Masurile asiguratorii Art. 1.559 Principalele masuri asiguratorii sunt sechestrul si poprirea
asiguratorie. Masurile asiguratorii se iau in conformitate cu dispozitiile Codului de
procedura civila.
Sectiunea 2 - Actiunea oblica
Notiune Art. 1.560 (1) Creditorul a carui creanta este certa si exigibila poate sa exercite
drepturile si actiunile debitorului atunci cand acesta, in prejudiciul creditorului, refuza
sau neglijeaza sa le exercite.
(2) Creditorul nu va putea exercita drepturile si actiunile care sunt strans legate de
persoana debitorului.
(3) Cel impotriva caruia se exercita actiunea oblica poate opune creditorului toate
mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut opune debitorului.
Efectele admiterii actiunii oblice Art. 1.561 Hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii oblice profita tuturor
creditorilor, fara nicio preferinta in favoarea creditorului care a exercitat actiunea.
Sectiunea 3 - Actiunea revocatorie
Notiune Art. 1.562 (1) Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie
declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor
sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de
insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea
contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel
care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de
insolvabilitate.
Conditii privitoare la creanta Art. 1.563 Creanta trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii.
Termen de prescriptie Art. 1.564 Daca prin lege nu se prevede altfel, dreptul la actiune se prescrie in
termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca
prejudiciul ce rezulta din actul atacat.
Efectele admiterii actiunii Art. 1.565 (1) Actul atacat va fi declarat inopozabil atat fata de creditorul care
a introdus actiunea, cat si fata de toti ceilalti creditori care, putand introduce actiunea,
au intervenit in cauza. Acestia vor avea dreptul de a fi platiti din pretul bunului urmarit,
cu respectarea cauzelor de preferinta existente intre ei.
(2) Tertul dobanditor poate pastra bunul platind creditorului caruia profita admiterea
actiunii o suma de bani egala cu prejudiciul suferit de acesta din urma prin incheierea
actului. In caz contrar, hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii revocatorii
indisponibilizeaza bunul pana la incetarea executarii silite a creantei pe care s-a
intemeiat actiunea, dispozitiile privitoare la publicitatea si efectele clauzei de
inalienabilitate aplicandu-se in mod corespunzator.
Titlul VI - Transmisiunea si transformarea obligatiilor
Capitolul I - Cesiunea de creanta
Sectiunea 1 - Cesiunea de creanta in general
Notiune Art. 1.566 (1) Cesiunea de creanta este conventia prin care creditorul cedent
transmite cesionarului o creanta impotriva unui tert.
(2) Dispozitiile prezentului capitol nu se aplica:
a) transferului creantelor in cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu
universal;
b) transferului titlurilor de valoare si altor instrumente financiare, cu exceptia
dispozitiilor sectiunii a 2-a din prezentul capitol.
Felurile cesiunii Art. 1.567 (1) Cesiunea de creanta poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
(2) Daca cesiunea este cu titlu gratuit, dispozitiile prezentei sectiuni se
completeaza in mod corespunzator cu cele din materia contractului de donatie.
(3) Daca cesiunea este cu titlu oneros, dispozitiile prezentului capitol se
completeaza in mod corespunzator cu cele din materia contractului de vanzarecumparare
sau, dupa caz, cu cele care reglementeaza orice alta operatiune juridica
in cadrul careia partile au convenit sa se execute prestatia constand in transmiterea
unei creante.
Transferul drepturilor Art. 1.568 (1) Cesiunea de creanta transfera cesionarului:
a) toate drepturile pe care cedentul le are in legatura cu creanta cedata;
b) drepturile de garantie si toate celelalte accesorii ale creantei cedate.
(2) Cu toate acestea, cedentul nu poate sa predea cesionarului, fara acordul
constituitorului, posesia bunului luat in gaj. In cazul in care constituitorul se opune,
bunul gajat ramane in custodia cedentului.
Creante care nu pot fi cedate Art. 1.569 (1) Nu pot face obiectul unei cesiuni creantele care sunt declarate
netransmisibile de lege.
(2) Creanta ce are ca obiect o alta prestatie decat plata unei sume de bani poate
fi cedata numai daca cesiunea nu face ca obligatia sa fie, in mod substantial, mai
oneroasa.
Clauza de inalienabilitate Art. 1.570 (1) Cesiunea care este interzisa sau limitata prin conventia
cedentului cu debitorul nu produce efecte in privinta debitorului decat daca:
a) debitorul a consimtit la cesiune;
b) interdictia nu este expres mentionata in inscrisul constatator al creantei, iar
cesionarul nu a cunoscut si nu trebuia sa cunoasca existenta interdictiei la momentul
cesiunii;
c) cesiunea priveste o creanta ce are ca obiect o suma de bani.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu limiteaza raspunderea cedentului fata de debitor pentru
incalcarea interdictiei de a ceda creanta.
Cesiunea partiala Art. 1.571 (1) Creanta privitoare la o suma de bani poate fi cedata in parte.
(2) Creanta ce are ca obiect o alta prestatie nu poate fi cedata in parte decat daca
obligatia este divizibila, iar cesiunea nu face ca aceasta sa devina, in mod substantial,
mai oneroasa pentru debitor.
Creante viitoare Art. 1.572 (1) In caz de cesiune a unei creante viitoare, actul trebuie sa cuprinda
elementele care permit identificarea creantei cedate.
(2) Creanta se considera transferata din momentul incheierii contractului de
cesiune.
Forma cesiunii Art. 1.573 (1) Creanta este cedata prin simpla conventie a cedentului si a
cesionarului, fara notificarea debitorului.
(2) Consimtamantul debitorului nu este cerut decat atunci cand, dupa imprejurari,
creanta este legata in mod esential de persoana creditorului.
Predarea inscrisului constatator
al creantei
Art. 1.574 (1) Cedentul este obligat sa remita cesionarului titlul constatator al
creantei aflat in posesia sa, precum si orice alte inscrisuri doveditoare ale dreptului
transmis.
(2) In caz de cesiune partiala a creantei, cesionarul are dreptul la o copie legalizata
a inscrisului constatator al creantei, precum si la mentionarea cesiunii, cu semnatura
partilor, pe inscrisul original. Daca cesionarul dobandeste si restul creantei, devin
aplicabile dispozitiile alin. (1).
Efectele cesiunii inainte de notificare Art. 1.575 (1) Cesiunea de creanta produce efecte intre cedent si cesionar, iar
acesta din urma poate pretinde tot ceea ce primeste cedentul de la debitor, chiar daca
cesiunea nu a fost facuta opozabila debitorului.
(2) Cesionarul poate, in aceleasi imprejurari, sa faca acte de conservare cu privire
la dreptul cedat.
Dobanzile scadente si neincasate Art. 1.576 Daca nu s-a convenit altfel, dobanzile si orice alte venituri aferente
creantei, devenite scadente, dar neincasate inca de cedent, se cuvin cesionarului,
cu incepere de la data cesiunii.
Costuri suplimentare Art. 1.577 Debitorul are dreptul sa fie despagubit de cedent si de cesionar
pentru orice cheltuieli suplimentare cauzate de cesiune.
Comunicarea si acceptarea cesiunii Art. 1.578 (1) Debitorul este tinut sa plateasca cesionarului din momentul in
care:
a) accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa;
b) primeste o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport hartie sau in format
electronic, in care se arata identitatea cesionarului, se identifica in mod rezonabil
creanta cedata si se solicita debitorului sa plateasca cesionarului. In cazul unei cesiuni
partiale, trebuie indicata si intinderea cesiunii.
(2) Inainte de acceptare sau de primirea comunicarii, debitorul nu se poate libera
decat platind cedentului.
(3) Atunci cand comunicarea cesiunii este facuta de cesionar, debitorul ii poate
cere acestuia sa ii prezinte dovada scrisa a cesiunii.
(4) Pana la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate sa suspende plata.
(5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte daca dovada scrisa a cesiunii nu este
comunicata debitorului.
Opozabilitatea cesiunii unei
universalitati de creante
Art. 1.579 Cesiunea unei universalitati de creante, actuale sau viitoare, nu este
opozabila tertilor decat prin inscrierea cesiunii in arhiva. Cu toate acestea, cesiunea
nu este opozabila debitorilor decat din momentul comunicarii ei.
Comunicarea odata cu cererea
de chemare in judecata
Art. 1.580 Atunci cand cesiunea se comunica odata cu actiunea intentata
impotriva debitorului, acesta nu poate fi obligat la cheltuieli de judecata daca plateste
pana la primul termen, afara de cazul in care, la momentul comunicarii cesiunii,
debitorul se afla deja in intarziere.
Opozabilitatea cesiunii fata de
fideiusor
Art. 1.581 Cesiunea nu este opozabila fideiusorului decat daca formalitatile
prevazute pentru opozabilitatea cesiunii fata de debitor au fost indeplinite si in privinta
fideiusorului insusi.
Efectele cesiunii intre cesionar
si debitorul cedat
Art. 1.582 (1) Debitorul poate sa opuna cesionarului toate mijloacele de aparare
pe care le-ar fi putut invoca impotriva cedentului. Astfel, el poate sa opuna plata facuta
cedentului inainte ca cesiunea sa ii fi devenit opozabila, indiferent daca are sau nu
cunostinta de existenta altor cesiuni, precum si orice alta cauza de stingere a
obligatiilor survenita inainte de acel moment.
(2) Debitorul poate, de asemenea, sa opuna cesionarului plata pe care el insusi ori
fideiusorul sau a facut-o cu buna-credinta unui creditor aparent, chiar daca au fost
indeplinite formalitatile cerute pentru a face opozabila cesiunea debitorului si tertilor.
(3) In cazul in care cesiunea i-a devenit opozabila prin acceptare, debitorul cedat
nu mai poate opune cesionarului compensatia pe care o putea invoca in raporturile
cu cedentul.
Cesiuni succesive Art. 1.583 (1) Atunci cand cedentul a transmis aceeasi creanta mai multor
cesionari succesivi, debitorul se libereaza platind in temeiul cesiunii care i-a fost
comunicata mai intai sau pe care a acceptat-o mai intai printr-un inscris cu data certa.
(2) In raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiasi creante este preferat cel
care si-a inscris mai intai cesiunea la arhiva, indiferent de data cesiunii sau a
comunicarii acesteia catre debitor.
Efectele cesiunii partiale
intre cesionarii creantei
Art. 1.584 In cazul unei cesiuni partiale, cedentul si cesionarul sunt platiti
proportional cu valoarea creantei fiecaruia dintre ei. Aceasta regula se aplica in mod
corespunzator cesionarilor care dobandesc impreuna aceeasi creanta.
Obligatia de garantie Art. 1.585 (1) Daca cesiunea este cu titlu oneros, cedentul are, de drept,
obligatia de garantie fata de cesionar.
(2) Astfel, cedentul garanteaza existenta creantei in raport cu data cesiunii, fara a
raspunde si de solvabilitatea debitorului cedat. Daca cedentul s-a obligat expres sa
garanteze pentru solvabilitatea debitorului cedat, se prezuma, in lipsa unei stipulatii
contrare, ca s-a avut in vedere numai solvabilitatea de la data cesiunii.
(3) Raspunderea pentru solvabilitatea debitorului cedat se intinde pana la
concurenta pretului cesiunii, la care se adauga cheltuielile suportate de cesionar in
legatura cu cesiunea.
(4) De asemenea, daca cedentul cunostea, la data cesiunii, starea de
insolvabilitate a debitorului cedat, sunt aplicabile, in mod corespunzator, dispozitiile
legale privind raspunderea vanzatorului de rea-credinta pentru viciile ascunse ale
bunului vandut.
(5) In lipsa de stipulatie contrara, cedentul cu titlu gratuit nu garanteaza nici macar
existenta creantei la data cesiunii.
Raspunderea cedentului pentru
evictiune
Art. 1.586 (1) In toate cazurile, cedentul raspunde daca, prin fapta sa proprie,
singura ori concurenta cu fapta unei alte persoane, cesionarul nu dobandeste creanta
in patrimoniul sau ori nu poate sa o faca opozabila tertilor.
(2) Intr-un asemenea caz, intinderea raspunderii cedentului se determina potrivit
dispozitiilor art. 1.585 alin. (4).
Sectiunea 2 - Cesiunea unei creante constatate printr-un titlu nominativ, la ordin sau la purtator
Notiune si feluri Art. 1.587 (1) Creantele incorporate in titluri nominative, la ordin ori la purtator
nu se pot transmite prin simplul acord de vointa al partilor.
(2) Regimul titlurilor mentionate la alin. (1), precum si al altor titluri de valoare se
stabileste prin lege speciala.
Modalitati de transmitere Art. 1.588 (1) In cazul titlurilor nominative, transmisiunea se mentioneaza atat
pe inscrisul respectiv, cat si in registrul tinut pentru evidenta acestora.
(2) Pentru transmiterea titlurilor la ordin este necesar girul, efectuat potrivit
dispozitiilor aplicabile in materia cambiilor.
(3) Creanta incorporata intr-un titlu la purtator se transmite prin remiterea materiala
a titlului. Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.
Mijloace de aparare Art. 1.589 (1) Debitorul nu poate opune detinatorului titlului alte exceptii decat
cele care privesc nulitatea titlului, cele care reies neindoielnic din cuprinsul acestuia,
precum si cele care pot fi invocate personal impotriva detinatorului.
(2) Cu toate acestea, detinatorul care a dobandit titlul in frauda debitorului nu se
poate prevala de dispozitiile alin. (1).
Plata creantei Art. 1.590 Debitorul care a emis titlul la purtator este tinut sa plateasca creanta
constatata prin acel titlu oricarui detinator care ii remite titlul, cu exceptia cazului in
care i s-a comunicat o hotarare judecatoreasca prin care este obligat sa refuze plata.
Punerea in circulatie fara voia
emitentului
Art. 1.591 Debitorul care a emis titlul la purtator ramane tinut fata de orice
detinator de buna-credinta, chiar daca demonstreaza ca titlul a fost pus in circulatie
impotriva vointei sale.
Actiunea detinatorului deposedat
in mod nelegitim
Art. 1.592 Cel care a fost deposedat in mod nelegitim de un titlu la purtator nu
il poate impiedica pe debitor sa plateasca creanta celui care ii prezinta titlul decat
prin comunicarea unei hotarari judecatoresti. In acest caz, instanta se va pronunta
pe cale de ordonanta presedintiala.
Capitolul II - Subrogatia
Felurile subrogatiei Art. 1.593 (1) Oricine plateste in locul debitorului poate fi subrogat in drepturile
creditorului, fara a putea insa dobandi mai multe drepturi decat acesta.
(2) Subrogatia poate fi conventionala sau legala.
(3) Subrogatia conventionala poate fi consimtita de debitor sau de creditor. Ea
trebuie sa fie expresa si, pentru a fi opusa tertilor, trebuie constatata prin inscris.
Subrogatia consimtita de creditor Art. 1.594 (1) Subrogatia este consimtita de creditor atunci cand, primind plata
de la un tert, ii transmite acestuia, la momentul platii, toate drepturile pe care le avea
impotriva debitorului.
(2) Subrogatia opereaza fara consimtamantul debitorului. Orice stipulatie contrara
se considera nescrisa.
Subrogatia consimtita de debitor Art. 1.595 (1) Subrogatia este consimtita de debitor atunci cand acesta se
imprumuta spre a-si plati datoria si, pe aceasta cale, transmite imprumutatorului
drepturile creditorului fata de care avea datoria respectiva.
(2) Subrogatia este valabila numai daca actul de imprumut si chitanta de plata a
datoriei au data certa, in actul de imprumut se declara ca suma a fost imprumutata
spre a se plati datoria, iar in chitanta se mentioneaza ca plata a fost facuta cu banii
imprumutati de noul creditor.
(3) Subrogatia consimtita de debitor are loc fara consimtamantul creditorului initial,
in lipsa de stipulatie contrara.
Subrogatia legala Art. 1.596 In afara de alte cazuri prevazute de lege, subrogatia se produce de
drept:
a) in folosul creditorului, chiar chirografar, care plateste unui creditor care are un
drept de preferinta, potrivit legii;
b) in folosul dobanditorului unui bun care il plateste pe titularul creantei insotite de
o garantie asupra bunului respectiv;
c) in folosul celui care, fiind obligat impreuna cu altii sau pentru altii, are interes sa
stinga datoria;
d) in folosul mostenitorului care plateste din bunurile sale datoriile succesiunii;
e) in alte cazuri stabilite de lege.
Efectele subrogatiei Art. 1.597 (1) Subrogatia isi produce efectele din momentul platii pe care tertul
o face in folosul creditorului.
(2) Subrogatia produce efecte impotriva debitorului principal si a celor care au
garantat obligatia. Acestia pot opune noului creditor mijloacele de aparare pe care le
aveau impotriva creditorului initial.
Subrogatia partiala Art. 1.598 (1) In caz de subrogatie partiala, creditorul initial, titular al unei
garantii, poate exercita drepturile sale pentru partea neplatita din creanta cu preferinta
fata de noul creditor.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care creditorul initial s-a obligat fata de noul
creditor sa garanteze suma pentru care a operat subrogatia, cel din urma este
preferat.
Capitolul III - Preluarea datoriei
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Conditii Art. 1.599 Obligatia de a plati o suma de bani ori de a executa o alta prestatie
poate fi transmisa de debitor unei alte persoane:
a) fie printr-un contract incheiat intre debitorul initial si noul debitor, sub rezerva
dispozitiilor art. 1.605;
b) fie printr-un contract incheiat intre creditor si noul debitor, prin care acesta din
urma isi asuma obligatia.
Efecte Art. 1.600 Prin incheierea contractului de preluare a datoriei, noul debitor il
inlocuieste pe cel vechi, care, daca nu s-a stipulat altfel si sub rezerva art. 1.601, este
liberat.
Insolvabilitatea noului debitor Art. 1.601 Debitorul initial nu este liberat prin preluarea datoriei, daca se
dovedeste ca noul debitor era insolvabil la data cand a preluat datoria, iar creditorul
a consimtit la preluare, fara a cunoaste aceasta imprejurare.
Accesoriile creantei Art. 1.602 (1) Creditorul se poate prevala in contra noului debitor de toate
drepturile pe care le are in legatura cu datoria preluata.
(2) Preluarea datoriei nu are niciun efect asupra existentei garantiilor creantei,
afara de cazul cand acestea nu pot fi despartite de persoana debitorului.
(3) Cu toate acestea, obligatia fideiusorului sau a tertului care a constituit o garantie
pentru realizarea creantei se va stinge daca aceste persoane nu si-au dat acordul la
preluare.
Mijloacele de aparare Art. 1.603 (1) Daca din contract nu rezulta altfel, noul debitor poate opune
creditorului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut opune debitorul initial, in
afara de compensatie sau orice alta exceptie personala a acestuia din urma.
(2) Noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de aparare intemeiate pe
raportul juridic dintre noul debitor si debitorul initial, chiar daca acest raport a fost
motivul determinant al preluarii.
Ineficacitatea preluarii datoriei Art. 1.604 (1) Cand contractul de preluare este desfiintat, obligatia debitorului
initial renaste, cu toate accesoriile sale, sub rezerva drepturilor dobandite de tertii de
buna-credinta.
(2) Creditorul poate, de asemenea, cere daune-interese celui ce a preluat datoria,
afara numai daca acesta din urma dovedeste ca nu poarta raspunderea desfiintarii
contractului si a prejudiciilor suferite de creditor.
Sectiunea 2 - Preluarea datoriei prin contract incheiat cu debitorul
Acordul creditorului Art. 1.605 Preluarea datoriei convenita cu debitorul isi va produce efectele
numai daca creditorul isi da acordul.
Comunicarea preluarii Art. 1.606 (1) Oricare dintre contractanti poate comunica creditorului contractul
de preluare, cerandu-i sa isi dea acordul.
(2) Creditorului nu i se poate cere acordul cat timp nu a primit comunicarea.
(3) Cat timp creditorul nu si-a dat acordul, contractantii pot modifica sau denunta
contractul.
Termenul de acceptare Art. 1.607 (1) Contractantul care comunica preluarea datoriei creditorului ii
poate stabili un termen rezonabil pentru raspuns.
(2) Daca ambii contractanti au comunicat creditorului preluarea datoriei, stabilind
termene diferite, raspunsul urmeaza sa fie dat in termenul care se implineste cel din
urma.
(3) Preluarea datoriei este considerata refuzata daca creditorul nu a raspuns in
termen.
Obligatiile tertului Art. 1.608 (1) Cat timp creditorul nu si-a dat acordul sau daca a refuzat
preluarea, cel care a preluat datoria este obligat sa il libereze pe debitor, executand
la timp obligatia.
(2) Creditorul nu dobandeste un drept propriu impotriva celui obligat sa il libereze
pe debitor, cu exceptia cazului in care se face dovada ca partile contractante au voit
altfel.
Capitolul IV - Novatia
Notiune si feluri Art. 1.609 (1) Novatia are loc atunci cand debitorul contracteaza fata de creditor
o obligatie noua, care inlocuieste si stinge obligatia initiala.
(2) De asemenea, novatia se produce atunci cand un debitor nou il inlocuieste pe
cel initial, care este liberat de creditor, stingandu-se astfel obligatia initiala. In acest
caz, novatia poate opera fara consimtamantul debitorului initial.
(3) Novatia are loc si atunci cand, ca efect al unui contract nou, un alt creditor este
substituit celui initial, fata de care debitorul este liberat, stingandu-se astfel obligatia
veche.
Proba novatiei Art. 1.610 Novatia nu se prezuma. Intentia de a nova trebuie sa fie
neindoielnica.
Garantiile creantei novate Art. 1.611 (1) Ipotecile care garanteaza creanta initiala nu vor insoti noua
creanta decat daca aceasta s-a prevazut in mod expres.
(2) In cazul novatiei prin schimbarea debitorului, ipotecile legate de creanta initiala
nu subzista asupra bunurilor debitorului initial fara consimtamantul acestuia din urma
si nici nu se stramuta asupra bunurilor noului debitor fara acordul sau.
(3) Atunci cand novatia opereaza intre creditor si unul dintre debitorii solidari,
ipotecile legate de vechea creanta nu pot fi transferate decat asupra bunurilor
codebitorului care contracteaza noua datorie.
Mijloacele de aparare Art. 1.612 Atunci cand novatia are loc prin schimbarea debitorului, noul debitor
nu poate opune creditorului mijloacele de aparare pe care le avea impotriva debitorului
initial si nici cele pe care acesta din urma le avea impotriva creditorului, cu exceptia
situatiei in care, in acest ultim caz, debitorul poate invoca nulitatea absoluta a actului
din care s-a nascut obligatia initiala.
Efectele novatiei asupra debitorilor
solidari si fideiusorilor
Art. 1.613 (1) Novatia care opereaza intre creditor si unul dintre debitorii solidari
ii libereaza pe ceilalti codebitori cu privire la creditor. Novatia care opereaza cu privire
la debitorul principal ii libereaza pe fideiusori.
(2) Cu toate acestea, atunci cand creditorul a cerut acordul codebitorilor sau, dupa
caz, al fideiusorilor ca acestia sa fie tinuti de noua obligatie, creanta initiala subzista
in cazul in care debitorii sau fideiusorii nu isi exprima acordul.
Efectele novatiei asupra
creditorilor solidari
Art. 1.614 Novatia consimtita de un creditor solidar nu este opozabila celorlalti
creditori decat pentru partea din creanta ce revine acelui creditor.
Titlul VII - Stingerea obligatiilor
Capitolul I - Dispozitii generale
Moduri de stingere a obligatiilor Art. 1.615 Obligatiile se sting prin plata, compensatie, confuziune, remitere de
datorie, imposibilitate fortuita de executare, precum si prin alte moduri expres
prevazute de lege.
Capitolul II - Compensatia
Notiune Art. 1.616 Datoriile reciproce se sting prin compensatie pana la concurenta
celei mai mici dintre ele.
Conditii Art. 1.617 (1) Compensatia opereaza de plin drept de indata ce exista doua
datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si care au ca obiect o suma de
bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeasi natura.
(2) O parte poate cere lichidarea judiciara a unei datorii pentru a putea opune
compensatia.
(3) Oricare dintre parti poate renunta, in mod expres ori tacit, la compensatie.
Cazuri in care compensatia
este exclusa
Art. 1.618 Compensatia nu are loc atunci cand:
a) creanta rezulta dintr-un act facut cu intentia de a pagubi;
b) datoria are ca obiect restituirea bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat;
c) are ca obiect un bun insesizabil.
Termenul de gratie Art. 1.619 Termenul de gratie acordat pentru plata uneia dintre datorii nu
impiedica realizarea compensatiei.
Imputatia Art. 1.620 Atunci cand mai multe obligatii susceptibile de compensatie sunt
datorate de acelasi debitor, regulile stabilite pentru imputatia platii se aplica in mod
corespunzator.
Fideiusiunea Art. 1.621 (1) Fideiusorul poate opune in compensatie creanta pe care debitorul
principal o dobandeste impotriva creditorului obligatiei garantate.
(2) Debitorul principal nu poate, pentru a se libera fata de creditorul sau, sa opuna
compensatia pentru ceea ce acesta din urma datoreaza fideiusorului.
Efectele compensatiei fata de terti Art. 1.622 (1) Compensatia nu are loc si nici nu se poate renunta la ea in
detrimentul drepturilor dobandite de un tert.
(2) Astfel, debitorul care, fiind tert poprit, dobandeste o creanta asupra creditorului
popritor nu poate opune compensatia impotriva acestuia din urma.
(3) Debitorul care putea sa opuna compensatia si care a platit datoria nu se mai
poate prevala, in detrimentul tertilor, de privilegiile sau de ipotecile creantei sale.
Cesiunea sau ipoteca asupra
unei creante
Art. 1.623 (1) Debitorul care accepta pur si simplu cesiunea sau ipoteca asupra
creantei consimtita de creditorul sau unui tert nu mai poate opune acelui tert
compensatia pe care ar fi putut sa o invoce impotriva creditorului initial inainte de
acceptare.
(2) Cesiunea sau ipoteca pe care debitorul nu a acceptat-o, dar care i-a devenit
opozabila, nu impiedica decat compensatia datoriilor creditorului initial care sunt
ulterioare momentului in care cesiunea sau ipoteca i-a devenit opozabila.
Capitolul III - Confuziunea
Notiune Art. 1.624 (1) Atunci cand, in cadrul aceluiasi raport obligational, calitatile de
creditor si debitor se intrunesc in aceeasi persoana, obligatia se stinge de drept prin
confuziune.
(2) Confuziunea nu opereaza daca datoria si creanta se gasesc in acelasi
patrimoniu, dar in mase de bunuri diferite.
Confuziunea si ipoteca Art. 1.625 (1) Ipoteca se stinge prin confuziunea calitatilor de creditor ipotecar
si de proprietar al bunului ipotecat.
(2) Ea renaste daca creditorul este evins din orice cauza independenta de el.
Fideiusiunea Art. 1.626 Confuziunea ce opereaza prin reunirea calitatilor de creditor si
debitor profita fideiusorilor. Cea care opereaza prin reunirea calitatilor de fideiusor si
creditor ori de fideiusor si debitor principal nu stinge obligatia principala.
Efectele confuziunii fata de terti Art. 1.627 Confuziunea nu aduce atingere drepturilor dobandite anterior de terti
in legatura cu creanta stinsa pe aceasta cale.
Desfiintarea confuziunii Art. 1.628 Disparitia cauzei care a determinat confuziunea face sa renasca
obligatia cu efect retroactiv.
Capitolul IV - Remiterea de datorie
Notiune Art. 1.629 (1) Remiterea de datorie are loc atunci cand creditorul il libereaza
pe debitor de obligatia sa.
(2) Remiterea de datorie este totala, daca nu se stipuleaza contrariul.
Feluri Art. 1.630 (1) Remiterea de datorie poate fi expresa sau tacita.
(2) Ea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care
aceasta se realizeaza.
Dovada Art. 1.631 Dovada remiterii de datorie se face in conditiile art. 1.499.
Garantii Art. 1.632 Renuntarea expresa la un privilegiu sau la o ipoteca facuta de
creditor nu prezuma remiterea de datorie in privinta creantei garantate.
Fideiusiunea Art. 1.633 (1) Remiterea de datorie facuta debitorului principal libereaza pe
fideiusor, ca si pe oricare alte persoane tinute pentru el.
(2) Remiterea de datorie consimtita in favoarea fideiusorului nu libereaza pe
debitorul principal.
(3) Daca remiterea de datorie este convenita cu unul dintre fideiusori, ceilalti raman
obligati sa garanteze pentru tot, cu includerea partii garantate de acesta, numai daca
au consimtit expres la exonerarea lui.
(4) Prestatia pe care a primit-o creditorul de la un fideiusor pentru a-l exonera de
obligatia de garantie se imputa asupra datoriei, profitand, in proportia valorii acelei
prestatii, atat debitorului principal, cat si celorlalti fideiusori.
Capitolul V - Imposibilitatea fortuita de executare
Notiune. Conditii Art. 1.634 (1) Debitorul este liberat atunci cand obligatia sa nu mai poate fi
executata din cauza unei forte majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente
asimilate acestora, produse inainte ca debitorul sa fie pus in intarziere.
(2) Debitorul este, de asemenea, liberat, chiar daca se afla in intarziere, atunci
cand creditorul nu ar fi putut, oricum, sa beneficieze de executarea obligatiei din cauza
imprejurarilor prevazute la alin. (1), afara de cazul in care debitorul a luat asupra sa
riscul producerii acestora.
(3) Atunci cand imposibilitatea este temporara, executarea obligatiei se suspenda
pentru un termen rezonabil, apreciat in functie de durata si urmarile evenimentului
care a provocat imposibilitatea de executare.
(4) Dovada imposibilitatii de executare revine debitorului.
(5) Debitorul trebuie sa notifice creditorului existenta evenimentului care provoaca
imposibilitatea de executare a obligatiilor. Daca notificarea nu ajunge la creditor intr-un
termen rezonabil din momentul in care debitorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca
imposibilitatea de executare, debitorul raspunde pentru prejudiciul cauzat, prin
aceasta, creditorului.
(6) Daca obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca
imposibilitatea fortuita de executare.
Titlul VIII - Restituirea prestatiilor
Capitolul I - Dispozitii generale
Cauzele restituirii Art. 1.635 (1) Restituirea prestatiilor are loc ori de cate ori cineva este tinut, in
virtutea legii, sa inapoieze bunurile primite fara drept ori din eroare sau in temeiul
unui act juridic desfiintat ulterior cu efect retroactiv ori ale carui obligatii au devenit
imposibil de executat din cauza unui eveniment de forta majora, a unui caz fortuit ori
a unui alt eveniment asimilat acestora.
(2) Ceea ce a fost prestat in temeiul unei cauze viitoare, care nu s-a infaptuit, este,
de asemenea, supus restituirii, afara numai daca cel care a prestat a facut-o stiind ca
infaptuirea cauzei este cu neputinta sau, dupa caz, a impiedicat cu stiinta realizarea
ei.
(3) Obligatia de restituire beneficiaza de garantiile constituite pentru plata obligatiei
initiale.
Persoana indreptatita la restituire Art. 1.636 Dreptul de restituire apartine celui care a efectuat prestatia supusa
restituirii sau, dupa caz, unei alte persoane indreptatite, potrivit legii.
Formele restituirii Art. 1.637 (1) Restituirea se face in natura sau prin echivalent.
(2) Restituirea prestatiilor are loc chiar daca, potrivit legii, nu sunt datorate dauneinterese.
Restituirea pentru cauza ilicita Art. 1.638 Prestatia primita sau executata in temeiul unei cauze ilicite sau
imorale ramane intotdeauna supusa restituirii.
Capitolul II - Modalitatile de restituire
Restituirea in natura Art. 1.639 Restituirea prestatiilor se face in natura, prin inapoierea bunului
primit.
Restituirea prin echivalent Art. 1.640 (1) Daca restituirea nu poate avea loc in natura din cauza
imposibilitatii sau a unui impediment serios ori daca restituirea priveste prestarea unor
servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), valoarea prestatiilor se apreciaza la momentul
in care debitorul a primit ceea ce trebuie sa restituie.
Pieirea sau instrainarea bunului Art. 1.641 In cazul pieirii totale sau instrainarii bunului supus restituirii, debitorul
obligatiei de restituire este tinut sa plateasca valoarea bunului, considerata fie la
momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori al instrainarii, in functie de cea mai
mica dintre aceste valori. Daca debitorul este de rea-credinta ori obligatia de restituire
provine din culpa sa, atunci restituirea se face in functie de valoarea cea mai mare.
Pieirea fortuita a bunului Art. 1.642 Daca bunul supus restituirii a pierit fortuit, debitorul obligatiei de
restituire este liberat de aceasta obligatie, insa el trebuie sa cedeze creditorului, dupa
caz, fie indemnizatia incasata pentru aceasta pieire, fie, atunci cand nu a incasat-o
inca, dreptul de a primi aceasta indemnizatie. Daca debitorul este de rea-credinta ori
obligatia de restituire provine din culpa sa, el nu este liberat de restituire decat daca
dovedeste ca bunul ar fi pierit si in cazul in care, la data pieirii, ar fi fost deja predat
creditorului.
Pierderea partiala Art. 1.643 (1) Daca bunul ce face obiectul restituirii a suferit o pierdere partiala,
cum este o deteriorare sau o alta scadere de valoare, cel obligat la restituire este tinut
sa il indemnizeze pe creditor, cu exceptia cazului in care pierderea rezulta din folosinta
normala a bunului sau dintr-o imprejurare neimputabila debitorului.
(2) Atunci cand cauza restituirii este imputabila creditorului, bunul ce face obiectul
restituirii trebuie inapoiat in starea in care se gaseste la momentul introducerii actiunii,
fara despagubiri, afara de cazul cand aceasta stare este cauzata din culpa debitorului
restituirii.
Cheltuielile privitoare la bun Art. 1.644 Dreptul la rambursarea cheltuielilor facute cu bunul ce face obiectul
restituirii este supus regulilor prevazute in materia accesiunii pentru posesorul de
buna-credinta sau, daca cel obligat la restituire este de rea-credinta ori cauza restituirii
ii este imputabila, regulilor prevazute in materia accesiunii pentru posesorul de reacredinta.
Restituirea fructelor si a
contravalorii folosintei
bunului
Art. 1.645 (1) Daca a fost de buna-credinta, cel obligat la restituire dobandeste
fructele produse de bunul supus restituirii si suporta cheltuielile angajate cu
producerea lor. El nu datoreaza nicio indemnizatie pentru folosinta bunului, cu
exceptia cazului in care aceasta folosinta a fost obiectul principal al prestatiei si a
cazului in care bunul era, prin natura lui, supus unei deprecieri rapide.
(2) Atunci cand cel obligat la restituire a fost de rea-credinta ori cand cauza
restituirii ii este imputabila, el este tinut, dupa compensarea cheltuielilor angajate cu
producerea lor, sa restituie fructele pe care le-a dobandit sau putea sa le dobandeasca
si sa il indemnizeze pe creditor pentru folosinta pe care bunul i-a putut-o procura.
Cheltuielile restituirii Art. 1.646 (1) Cheltuielile restituirii sunt suportate de parti proportional cu
valoarea prestatiilor care se restituie.
(2) Cheltuielile restituirii se suporta integral de cel care este de rea-credinta ori din
a carui culpa contractul a fost desfiintat.
Restituirea prestatiilor de catre
incapabili
Art. 1.647 (1) Persoana care nu are capacitate de exercitiu deplina nu este
tinuta la restituirea prestatiilor decat in limita folosului realizat, apreciat la data cererii
de restituire. Sarcina probei acestei imbogatiri incumba celui care solicita restituirea.
(2) Ea poate fi tinuta la restituirea integrala atunci cand, cu intentie sau din culpa
grava, a facut ca restituirea sa fie imposibila.
Capitolul III - Efectele restituirii fata de terti
Actele de instrainare Art. 1.648 (1) Daca bunul supus restituirii a fost instrainat, actiunea in restituire
poate fi exercitata si impotriva tertului dobanditor, sub rezerva regulilor de carte
funciara sau a efectului dobandirii cu buna-credinta a bunurilor mobile ori, dupa caz,
a aplicarii regulilor privitoare la uzucapiune.
(2) Daca asupra bunului supus restituirii au fost constituite drepturi reale,
dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
Situatia altor acte juridice Art. 1.649 In afara actelor de dispozitie prevazute la art. 1.648, toate celelalte
acte juridice facute in favoarea unui tert de buna-credinta sunt opozabile adevaratului
proprietar sau celui care are dreptul la restituire. Contractele cu executare succesiva,
sub conditia respectarii formalitatilor de publicitate prevazute de lege, vor continua
sa produca efecte pe durata stipulata de parti, dar nu mai mult de un an de la data
desfiintarii titlului constituitorului.
Titlul IX - Diferite contracte speciale
Capitolul I - Contractul de vanzare
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
§1. Domeniul de aplicare
Notiune Art. 1.650 (1) Vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau,
dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul
unui pret pe care cumparatorul se obliga sa il plateasca.
(2) Poate fi, de asemenea, transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului
de proprietate sau orice alt drept.
Aplicarea unor reguli de la vanzare Art. 1.651 Dispozitiile prezentului capitol privind obligatiile vanzatorului se
aplica, in mod corespunzator, obligatiilor instrainatorului in cazul oricarui alt contract
avand ca efect transmiterea unui drept, daca din reglementarile aplicabile acelui
contract sau din cele referitoare la obligatii in general nu rezulta altfel.
§2. Cine poate cumpara sau vinde
Principiul capacitatii Art. 1.652 Pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege.
Incapacitatea de a cumpara drepturi
litigioase
Art. 1.653 (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, judecatorii, procurorii, grefierii,
executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa nu pot
cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de
competenta instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1):
a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-parti din dreptul de proprietate
de la comostenitori sau coproprietari, dupa caz;
b) cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei creante care s-a
nascut inainte ca dreptul sa fi devenit litigios;
c) cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce stapaneste bunul
in legatura cu care exista dreptul litigios.
(3) Dreptul este litigios daca exista un proces inceput si neterminat cu privire la
existenta sau intinderea sa.
Alte incapacitati de a cumpara Art. 1.654 (1) Sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse,
chiar si prin licitatie publica:
a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt insarcinati sa le vanda; exceptia
prevazuta la art. 1.304 alin. (1) ramane aplicabila;
b) parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile
persoanelor pe care le reprezinta;
c) functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii,
precum si alte asemenea persoane, care ar putea influenta conditiile vanzarii facute
prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a caror
administrare o supravegheaza.
(2) Incalcarea interdictiilor prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se sanctioneaza cu
nulitatea relativa, iar a celei prevazute la lit. c) cu nulitatea absoluta.
Incapacitati de a vinde Art. 1.655 (1) Persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1) nu pot, de asemenea,
sa vanda bunurile proprii pentru un pret care consta intr-o suma de bani provenita
din vanzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care il administreaza ori a
carui administrare o supravegheaza, dupa caz.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si contractelor in care, in
schimbul unei prestatii promise de persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1), cealalta
parte se obliga sa plateasca o suma de bani.
Inadmisibilitatea actiunii in anulare Art. 1.656 Cei carora le este interzis sa cumpere ori sa vanda nu pot sa ceara
anularea vanzarii nici in nume propriu, nici in numele persoanei ocrotite.
§3. Obiectul vanzarii
Bunurile ce pot fi vandute Art. 1.657 Orice bun poate fi vandut in mod liber, daca vanzarea nu este
interzisa ori limitata prin lege sau prin conventie ori testament.
Vanzarea unui bun viitor Art. 1.658 (1) Daca obiectul vanzarii il constituie un bun viitor, cumparatorul
dobandeste proprietatea in momentul in care bunul s-a realizat. In privinta
constructiilor, sunt aplicabile dispozitiile corespunzatoare in materie de carte funciara.
(2) In cazul vanzarii unor bunuri dintr-un gen limitat care nu exista la data incheierii
contractului, cumparatorul dobandeste proprietatea la momentul individualizarii de
catre vanzator a bunurilor vandute. Atunci cand bunul sau, dupa caz, genul limitat nu
se realizeaza, contractul nu produce niciun efect. Cu toate acestea, daca nerealizarea
este determinata de culpa vanzatorului, el este tinut sa plateasca daune-interese.
(3) Cand bunul se realizeaza numai partial, cumparatorul are alegerea fie de a
cere desfiintarea vanzarii, fie de a pretinde reducerea corespunzatoare a pretului.
Aceeasi solutie se aplica si in cazul prevazut la alin. (2) atunci cand genul limitat
s-a realizat numai partial si, din acest motiv, vanzatorul nu poate individualiza intreaga
cantitate de bunuri prevazuta in contract. Daca nerealizarea partiala a bunului sau,
dupa caz, a genului limitat a fost determinata de culpa vanzatorului, acesta este tinut
sa plateasca daune-interese.
(4) Atunci cand cumparatorul si-a asumat riscul nerealizarii bunului sau genului
limitat, dupa caz, el ramane obligat la plata pretului.
(5) In sensul prezentului articol, bunul este considerat realizat la data la care devine
apt de a fi folosit potrivit destinatiei in vederea careia a fost incheiat contractul.
Vanzarea bunului pierit
in intregime sau in parte
Art. 1.659 Daca in momentul vanzarii unui bun individual determinat acesta
pierise in intregime, contractul nu produce niciun efect. Daca bunul pierise numai in
parte, cumparatorul care nu cunostea acest fapt in momentul vanzarii poate cere fie
anularea vanzarii, fie reducerea corespunzatoare a pretului.
Conditii ale pretului Art. 1.660 (1) Pretul consta intr-o suma de bani.
(2) Acesta trebuie sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil.
Pretul determinabil Art. 1.661 Vanzarea facuta pe un pret care nu a fost determinat in contract
este valabila daca partile au convenit asupra unei modalitati prin care pretul poate fi
determinat ulterior, dar nu mai tarziu de data platii si care nu necesita un nou acord
de vointa al partilor.
Determinarea pretului de catre un tert Art. 1.662 (1) Pretul poate fi determinat si de catre una sau mai multe persoane
desemnate potrivit acordului partilor.
(2) Atunci cand persoanele astfel desemnate nu determina pretul in termenul
stabilit de parti sau, in lipsa, in termen de 6 luni de la incheierea contractului, la
cererea partii interesate, presedintele judecatoriei de la locul incheierii contractului
va desemna, de urgenta, in camera de consiliu, prin incheiere definitiva, un expert
pentru determinarea pretului. Remuneratia expertului se plateste in cote egale de
catre parti.
(3) Daca pretul nu a fost determinat in termen de un an de la incheierea
contractului, vanzarea este nula, afara de cazul in care partile au convenit un alt mod
de determinare a pretului.
Determinarea pretului in functie
de greutatea lucrului vandut
Art. 1.663 Cand pretul se determina in functie de greutatea lucrului vandut, la
stabilirea cuantumului sau nu se tine seama de greutatea ambalajului.
Lipsa determinarii exprese a pretului Art. 1.664 (1) Pretul vanzarii este suficient determinat daca poate fi stabilit
potrivit imprejurarilor.
(2) Cand contractul are ca obiect bunuri pe care vanzatorul le vinde in mod
obisnuit, se prezuma ca partile au avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit de
vanzator.
(3) In lipsa de stipulatie contrara, vanzarea unor bunuri al caror pret este stabilit pe
piete organizate este presupusa a se fi incheiat pentru pretul mediu aplicat in ziua
incheierii contractului pe piata cea mai apropiata de locul incheierii contractului. Daca
aceasta zi a fost nelucratoare, se tine seama de ultima zi lucratoare.
Pretul fictiv si pretul derizoriu Art. 1.665 (1) Vanzarea este anulabila atunci cand pretul este stabilit fara
intentia de a fi platit.
(2) De asemenea, daca prin lege nu se prevede altfel, vanzarea este anulabila
cand pretul este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este
evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare.
Cheltuielile vanzarii Art. 1.666 (1) In lipsa de stipulatie contrara, cheltuielile pentru incheierea
contractului de vanzare sunt in sarcina cumparatorului.
(2) Masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare a bunului sunt in sarcina
vanzatorului, iar cele de preluare si transport de la locul executarii sunt in sarcina
cumparatorului, daca nu s-a convenit altfel.
(3) In absenta unei clauze contrare, cheltuielile aferente operatiunilor de plata a
pretului sunt in sarcina cumparatorului.
Cheltuielile predarii Art. 1.667 In lipsa uzantelor sau a unei stipulatii contrare, daca bunul trebuie
transportat dintr-un loc in altul, vanzatorul trebuie sa se ocupe de expediere pe
cheltuiala cumparatorului. Vanzatorul este liberat cand preda bunul transportatorului
ori expeditorului. Cheltuielile de transport sunt in sarcina cumparatorului.
§4. Pactul de optiune privind contractul de vanzare si promisiunea de vanzare
Pactul de optiune privind contractul
de vanzare
Art. 1.668 (1) In cazul pactului de optiune privind un contract de vanzare asupra
unui bun individual determinat, intre data incheierii pactului si data exercitarii optiunii
sau, dupa caz, aceea a expirarii termenului de optiune nu se poate dispune de bunul
care constituie obiectul pactului.
(2) Atunci cand pactul are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de optiune se noteaza
in cartea funciara.
(3) Dreptul de optiune se radiaza din oficiu daca pana la expirarea termenului de
optiune nu s-a inscris o declaratie de exercitare a optiunii, insotita de dovada
comunicarii sale catre cealalta parte.
Promisiunea de vanzare
si promisiunea de cumparare
Art. 1.669 (1) Cand una dintre partile care au incheiat o promisiune bilaterala
de vanzare refuza, nejustificat, sa incheie contractul promis, cealalta parte poate cere
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, daca toate celelalte conditii de
validitate sunt indeplinite.
(2) Dreptul la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la data la care contractul
trebuia incheiat.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator in cazul promisiunii
unilaterale de vanzare sau de cumparare, dupa caz.
(4) In cazul promisiunii unilaterale de cumparare a unui bun individual determinat,
daca, mai inainte ca promisiunea sa fi fost executata, creditorul sau instraineaza bunul
ori constituie un drept real asupra acestuia, obligatia promitentului se considera stinsa.
Pretul promisiunii Art. 1.670 In lipsa de stipulatie contrara, sumele platite in temeiul unei
promisiuni de vanzare reprezinta un avans din pretul convenit.
§5. Obligatiile vanzatorului
I. Dispozitii generale
Interpretarea clauzelor vanzarii Art. 1.671 Clauzele indoielnice in contractul de vanzare se interpreteaza in
favoarea cumparatorului, sub rezerva regulilor aplicabile contractelor incheiate cu
consumatorii si contractelor de adeziune.
Obligatiile principale ale vanzatorului Art. 1.672 Vanzatorul are urmatoarele obligatii principale:
1. sa transmita proprietatea bunului sau, dupa caz, dreptul vandut;
2. sa predea bunul;
3. sa il garanteze pe cumparator contra evictiunii si viciilor bunului.
II. Transmiterea proprietatii sau a dreptului vandut
Obligatia de a transmite dreptul
vandut
Art. 1.673 (1) Vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului proprietatea
bunului vandut.
(2) Odata cu proprietatea cumparatorul dobandeste toate drepturile si actiunile
accesorii ce au apartinut vanzatorului.
(3) Daca legea nu dispune altfel, dispozitiile referitoare la transmiterea proprietatii
se aplica in mod corespunzator si atunci cand prin vanzare se transmite un alt drept
decat dreptul de proprietate.
Transmiterea proprietatii Art. 1.674 Cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor
nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul
incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca.
Opozabilitatea vanzarii Art. 1.675 In cazurile anume prevazute de lege, vanzarea nu poate fi opusa
tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate respective.
Stramutarea proprietatii imobilelor Art. 1.676 In materie de vanzare de imobile, stramutarea proprietatii de la
vanzator la cumparator este supusa dispozitiilor de carte funciara.
Radierea drepturilor stinse Art. 1.677 Vanzatorul este obligat sa radieze din cartea funciara, pe cheltuiala
sa, drepturile inscrise asupra imobilului vandut, daca acestea sunt stinse.
Vanzarea bunurilor de gen Art. 1.678 Atunci cand vanzarea are ca obiect bunuri de gen, inclusiv bunuri
dintr-un gen limitat, proprietatea se transfera cumparatorului la data individualizarii
acestora prin predare, numarare, cantarire, masurare ori prin orice alt mod convenit
sau impus de natura bunului.
Vanzarea in bloc a bunurilor Art. 1.679 Daca insa mai multe bunuri sunt vandute in bloc si pentru un pret
unic si global, proprietatea se stramuta cumparatorului indata ce contractul
s-a incheiat, chiar daca bunurile nu au fost individualizate.
Vanzarea dupa mostra sau model Art. 1.680 La vanzarea dupa mostra sau model, proprietatea se stramuta la
momentul predarii bunului.
Vanzarea pe incercate Art. 1.681 (1) Vanzarea este pe incercate atunci cand se incheie sub conditia
suspensiva ca, in urma incercarii, bunul sa corespunda criteriilor stabilite la incheierea
contractului ori, in lipsa acestora, destinatiei bunului, potrivit naturii sale.
(2) Daca durata incercarii nu a fost convenita si din uzante nu rezulta altfel, conditia
se considera indeplinita in cazul in care cumparatorul nu a declarat ca bunul este
nesatisfacator in termen de 30 de zile de la predarea bunului.
(3) In cazul in care prin contractul de vanzare partile au prevazut ca bunul vandut
urmeaza sa fie incercat, se prezuma ca s-a incheiat o vanzare pe incercate.
Vanzarea pe gustate Art. 1.682 (1) Vanzarea sub rezerva ca bunul sa corespunda gusturilor
cumparatorului se incheie numai daca acesta a facut cunoscut acordul sau in
termenul convenit ori statornicit prin uzante. In cazul in care un asemenea termen nu
exista, se aplica dispozitiile art. 1.681 alin. (2).
(2) Daca bunul vandut se afla la cumparator, iar acesta nu se pronunta in termenul
prevazut la alin. (1), vanzarea se considera incheiata la expirarea termenului.
Vanzarea bunului altuia Art. 1.683 (1) Daca, la data incheierii contractului asupra unui bun individual
determinat, acesta se afla in proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar
vanzatorul este obligat sa asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul
sau catre cumparator.
(2) Obligatia vanzatorului se considera ca fiind executata fie prin dobandirea de
catre acesta a bunului, fie prin ratificarea vanzarii de catre proprietar, fie prin orice alt
mijloc, direct ori indirect, care procura cumparatorului proprietatea asupra bunului.
(3) Daca din lege sau din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se
stramuta de drept cumparatorului din momentul dobandirii bunului de catre vanzator
sau al ratificarii contractului de vanzare de catre proprietar.
(4) In cazul in care vanzatorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietate
catre cumparator, acesta din urma poate cere rezolutiunea contractului, restituirea
pretului, precum si, daca este cazul, daune-interese.
(5) Atunci cand un coproprietar a vandut bunul proprietate comuna si ulterior nu
asigura transmiterea proprietatii intregului bun catre cumparator, acesta din urma
poate cere, pe langa daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea pretului
proportional cu cota-parte pe care nu a dobandit-o, fie rezolutiunea contractului in
cazul in care nu ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandi proprietatea intregului
bun.
(6) In cazurile prevazute la alin. (4) si (5), intinderea daunelor-interese se
stabileste, in mod corespunzator, potrivit art. 1.702 si 1.703. Cu toate acestea,
cumparatorul care la data incheierii contractului cunostea ca bunul nu apartinea in
intregime vanzatorului nu poate sa solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la
lucrarile autonome sau voluptuare.
Rezerva proprietatii Art. 1.684 Stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului pana
la plata integrala a pretului este valabila chiar daca bunul a fost predat. Aceasta
stipulatie nu poate fi insa opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de
publicitate cerute de lege, dupa natura bunului.
III. Predarea bunului
Notiune Art. 1.685 Predarea se face prin punerea bunului vandut la dispozitia
cumparatorului, impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari, pentru
exercitarea libera si neingradita a posesiei.
Intinderea obligatiei de predare Art. 1.686 (1) Obligatia de a preda bunul se intinde si la accesoriile sale,
precum si la tot ce este destinat folosintei sale perpetue.
(2) Vanzatorul este, de asemenea, obligat sa predea titlurile si documentele
privitoare la proprietatea sau folosinta bunului.
(3) In cazul bunurilor de gen, vanzatorul nu este liberat de obligatia de predare
chiar daca lotul din care faceau parte bunurile respective a pierit in totalitate, afara
numai daca lotul era anume prevazut in conventie.
Predarea bunului imobil Art. 1.687 Predarea imobilului se face prin punerea acestuia la dispozitia
cumparatorului, liber de orice bunuri ale vanzatorului.
Predarea bunului mobil Art. 1.688 Predarea bunului mobil se poate face fie prin remiterea materiala, fie
prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care ii permite
cumparatorului preluarea in orice moment.
Locul predarii Art. 1.689 Predarea trebuie sa se faca la locul unde bunul se afla in momentul
incheierii contractului, daca nu rezulta altfel din conventia partilor ori, in lipsa acesteia,
din uzante.
Starea bunului vandut Art. 1.690 (1) Bunul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul
incheierii contractului.
(2) Cumparatorul are obligatia ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului
potrivit uzantelor.
(3) Daca in urma verificarii se constata existenta unor vicii aparente, cumparatorul
trebuie sa il informeze pe vanzator despre acestea fara intarziere. In lipsa informarii,
se considera ca vanzatorul si-a executat obligatia prevazuta la alin. (1).
(4) Cu toate acestea, in privinta viciilor ascunse, dispozitiile art. 1.707—1.714
raman aplicabile.
Dezacordul asupra calitatii Art. 1.691 (1) In cazul in care cumparatorul contesta calitatea sau starea
bunului pe care vanzatorul i l-a pus la dispozitie, presedintele judecatoriei de la locul
prevazut pentru executarea obligatiei de predare, la cererea oricareia dintre parti, va
desemna de indata un expert in vederea constatarii.
(2) Prin aceeasi hotarare se poate dispune sechestrarea sau depozitarea bunului.
(3) Daca pastrarea bunului ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli
insemnate, se va putea dispune chiar vanzarea pe cheltuiala proprietarului, in
conditiile stabilite de instanta.
(4) Hotararea de vanzare va trebui comunicata inainte de punerea ei in executare
celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla
intr-o localitate situata in circumscriptia judecatoriei care a pronuntat hotararea.
In caz contrar, hotararea va fi comunicata in termen de 3 zile de la executarea ei.
Fructele bunului vandut Art. 1.692 Daca nu s-a convenit altfel, fructele bunului vandut se cuvin
cumparatorului din ziua dobandirii proprietatii.
Momentul predarii Art. 1.693 In lipsa unui termen, cumparatorul poate cere predarea bunului de
indata ce pretul este platit. Daca insa, ca urmare a unor imprejurari cunoscute
cumparatorului la momentul vanzarii, predarea bunului nu se poate face decat dupa
trecerea unui termen, partile sunt prezumate ca au convenit ca predarea sa aiba loc
la expirarea acelui termen.
Refuzul de a preda bunul Art. 1.694 (1) Daca obligatia de plata a pretului este afectata de un termen si,
dupa vanzare, cumparatorul a devenit insolvabil ori garantiile acordate vanzatorului
s-au diminuat, vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare cat timp
cumparatorul nu acorda garantii indestulatoare ca va plati pretul la termenul stabilit.
(2) Daca insa, la data incheierii contractului, vanzatorul cunostea insolvabilitatea
cumparatorului, atunci acesta din urma pastreaza beneficiul termenului, daca starea
sa de insolvabilitate nu s-a agravat in mod substantial.
IV. Garantia contra evictiunii
Conditiile garantiei contra evictiunii Art. 1.695 (1) Vanzatorul este de drept obligat sa il garanteze pe cumparator
impotriva evictiunii care l-ar impiedica total sau partial in stapanirea netulburata a
bunului vandut.
(2) Garantia este datorata impotriva evictiunii ce rezulta din pretentiile unui tert
numai daca acestea sunt intemeiate pe un drept nascut anterior datei vanzarii si care
nu a fost adus la cunostinta cumparatorului pana la acea data.
(3) De asemenea, garantia este datorata impotriva evictiunii ce provine din fapte
imputabile vanzatorului, chiar daca acestea s-au ivit ulterior vanzarii.
Exceptia de garantie Art. 1.696 Acela care este obligat sa garanteze contra evictiunii nu poate sa
evinga.
Indivizibilitatea obligatiei de garantie Art. 1.697 Obligatia de garantie contra evictiunii este indivizibila intre debitori.
Modificarea sau inlaturarea
conventionala a garantiei
Art. 1.698 (1) Partile pot conveni sa extinda sau sa restranga obligatia de
garantie. Acestea pot chiar conveni sa il exonereze pe vanzator de orice garantie
contra evictiunii.
(2) Stipulatia prin care obligatia de garantie a vanzatorului este restransa sau
inlaturata nu il exonereaza pe acesta de obligatia de a restitui pretul, cu exceptia
cazului in care cumparatorul si-a asumat riscul producerii evictiunii.
Limitele clauzei de neraspundere
pentru evictiune
Art. 1.699 Chiar daca s-a convenit ca vanzatorul nu va datora nicio garantie,
el raspunde totusi de evictiunea cauzata ulterior vanzarii prin faptul sau personal ori
de cea provenita din cauze pe care, cunoscandu-le in momentul vanzarii, le-a ascuns
cumparatorului. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa.
Rezolutiunea contractului Art. 1.700 (1) Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii daca a fost evins
de intregul bun sau de o parte a acestuia indeajuns de insemnata incat, daca ar fi
cunoscut evictiunea, el nu ar mai fi incheiat contractul.
(2) Odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea
prejudiciului suferit.
Restituirea pretului Art. 1.701 (1) Vanzatorul este tinut sa inapoieze pretul in intregime chiar daca,
la data evictiunii, valoarea bunului vandut a scazut sau daca bunul a suferit deteriorari
insemnate, fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora.
(2) Daca insa cumparatorul a obtinut un beneficiu in urma deteriorarilor cauzate
bunului, vanzatorul are dreptul sa scada din pret o suma corespunzatoare acestui
beneficiu.
(3) Daca lucrul vandut are, la data evictiunii, o valoare mai mare, din orice cauza,
vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, sporul de
valoare acumulat pana la data evictiunii.
Intinderea daunelor-interese Art. 1.702 (1) Daunele-interese datorate de vanzator cuprind:
a) valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie celui care
l-a evins;
b) cheltuielile de judecata efectuate de cumparator in procesul cu cel ce l-a evins,
precum si in procesul de chemare in garantie a vanzatorului;
c) cheltuielile incheierii si executarii contractului de catre cumparator;
d) pierderile suferite si castigurile nerealizate de catre cumparator din cauza
evictiunii.
(2) De asemenea, vanzatorul este tinut sa ramburseze cumparatorului sau sa faca
sa i se ramburseze de catre acela care evinge toate cheltuielile pentru lucrarile
efectuate in legatura cu bunul vandut, fie ca lucrarile sunt autonome, fie ca sunt
adaugate, dar, in acest din urma caz, numai daca sunt necesare sau utile.
(3) Daca vanzatorul a cunoscut cauza evictiunii la data incheierii contractului, el
este dator sa ramburseze cumparatorului si cheltuielile facute pentru efectuarea si,
dupa caz, ridicarea lucrarilor voluptuare.
Efectele evictiunii partiale Art. 1.703 In cazul in care evictiunea partiala nu atrage rezolutiunea
contractului, vanzatorul trebuie sa restituie cumparatorului o parte din pret
proportionala cu valoarea partii de care a fost evins si, daca este cazul, sa plateasca
daune-interese. Pentru stabilirea intinderii daunelor-interese, se aplica in mod
corespunzator prevederile art. 1.702.
Inlaturarea evictiunii de catre
cumparator
Art. 1.704 Atunci cand cumparatorul a pastrat bunul cumparat platind tertului
evingator o suma de bani sau dandu-i un alt bun, vanzatorul este liberat de urmarile
garantiei, in primul caz prin rambursarea catre cumparator a sumei platite cu dobanda
legala calculata de la data platii, iar in al doilea caz prin plata valorii bunului dat,
precum si, in ambele cazuri, a tuturor cheltuielilor aferente.
Chemarea in judecata a vanzatorului Art. 1.705 (1) Cumparatorul chemat in judecata de un tert care pretinde ca are
drepturi asupra lucrului vandut trebuie sa il cheme in cauza pe vanzator. In cazul in
care nu a facut-o, fiind condamnat printr-o hotarare intrata in puterea lucrului judecat,
pierde dreptul de garantie daca vanzatorul dovedeste ca existau motive suficiente
pentru a se respinge cererea.
(2) Cumparatorul care, fara a exista o hotarare judecatoreasca, a recunoscut
dreptul tertului pierde dreptul de garantie, afara de cazul in care dovedeste ca nu
existau motive suficiente pentru a impiedica evictiunea.
Beneficiarii garantiei Art. 1.706 Vanzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice
dobanditor subsecvent al bunului, fara a deosebi dupa cum dobandirea este cu titlu
oneros ori cu titlu gratuit.
V. Garantia contra viciilor bunului vandut
Conditii Art. 1.707 (1) Vanzatorul garanteaza cumparatorul contra oricaror vicii ascunse
care fac bunul vandut impropriu intrebuintarii la care este destinat sau care ii
micsoreaza in asemenea masura intrebuintarea sau valoarea incat, daca le-ar fi
cunoscut, cumparatorul nu ar fi cumparat sau ar fi dat un pret mai mic.
(2) Este ascuns acel viciu care, la data predarii, nu putea fi descoperit, fara
asistenta de specialitate, de catre un cumparator prudent si diligent.
(3) Garantia este datorata daca viciul sau cauza lui exista la data predarii bunului.
(4) Vanzatorul nu datoreaza garantie contra viciilor pe care cumparatorul le
cunostea la incheierea contractului.
(5) In vanzarile silite nu se datoreaza garantie contra viciilor ascunse.
Modificarea sau inlaturarea
conventionala a garantiei
Art. 1.708 (1) Daca partile nu au convenit altfel, vanzatorul este obligat sa
garanteze contra viciilor ascunse, chiar si atunci cand nu le-a cunoscut.
(2) Clauza care inlatura sau limiteaza raspunderea pentru vicii este nula in privinta
viciilor pe care vanzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le cunoasca la data incheierii
contractului.
Denuntarea viciilor Art. 1.709 (1) Cumparatorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este
obligat sa le aduca la cunostinta vanzatorului intr-un termen rezonabil, stabilit potrivit
cu imprejurarile, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a cere masura prevazuta la
art. 1.710 alin. (1) lit. d).
(2) In cazul in care cumparatorul este profesionist, iar bunul vandut este mobil
corporal, termenul prevazut la alin. (1) este de doua zile lucratoare.
(3) Atunci cand viciul apare in mod gradual, termenele prevazute la alin. (1) incep
sa curga din ziua in care cumparatorul isi da seama de gravitatea si intinderea viciului.
(4) Vanzatorul care a tainuit viciul nu poate invoca prevederile prezentului articol.
Efectele garantiei Art. 1.710 (1) In temeiul obligatiei vanzatorului de garantie contra viciilor,
cumparatorul poate obtine, dupa caz:
a) inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia;
b) inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii;
c) reducerea corespunzatoare a pretului;
d) rezolutiunea vanzarii.
(2) La cererea vanzatorului, instanta, tinand seama de gravitatea viciilor si de
scopul pentru care contractul a fost incheiat, precum si de alte imprejurari, poate
dispune o alta masura prevazuta la alin. (1) decat cea solicitata de cumparator.
Viciile care nu afecteaza
toate bunurile vandute
Art. 1.711 (1) Daca numai unele dintre bunurile vandute sunt afectate de vicii
si acestea pot fi separate de celelalte fara paguba pentru cumparator, iar instanta
dispune rezolutiunea in conditiile art. 1.710, contractul se desfiinteaza numai in parte.
(2) Rezolutiunea contractului, in ceea ce priveste bunul principal, atrage
rezolutiunea lui si in privinta bunului accesoriu.
Intinderea garantiei Art. 1.712 (1) In situatia in care la data incheierii contractului vanzatorul
cunostea viciile bunului vandut, pe langa una dintre masurile prevazute la art. 1.710,
vanzatorul este obligat la plata de daune-interese, pentru repararea intregului
prejudiciu cauzat, daca este cazul.
(2) Atunci cand vanzatorul nu cunostea viciile bunului vandut si s-a dispus una
dintre masurile prevazute la art. 1.710 alin. (1) lit. c) si d), el este obligat sa restituie
cumparatorului doar pretul si cheltuielile facute cu prilejul vanzarii, in tot sau in parte,
dupa caz.
Pierderea sau deteriorarea bunului Art. 1.713 Pierderea sau deteriorarea bunului, chiar prin forta majora, nu il
impiedica pe cumparator sa obtina aplicarea masurilor prevazute la art. 1.710 alin. (1).
Garantia pentru lipsa calitatilor
convenite
Art. 1.714 Dispozitiile privitoare la garantia contra viciilor ascunse se aplica si
atunci cand bunul vandut nu corespunde calitatilor convenite de catre parti.
Garantia in cazul vanzarii
dupa mostra sau model
Art. 1.715 In cazul vanzarii dupa mostra sau model, vanzatorul garanteaza ca
bunul are calitatile mostrei sau modelului.
VI. Garantia pentru buna functionare
Conditiile garantiei pentru buna
functionare
Art. 1.716 (1) In afara de garantia contra viciilor ascunse, vanzatorul care a
garantat pentru un timp determinat buna functionare a bunului vandut este obligat, in
cazul oricarei defectiuni ivite inauntrul termenului de garantie, sa repare bunul pe
cheltuiala sa.
(2) Daca reparatia este imposibila sau daca durata acesteia depaseste timpul
stabilit prin contract sau prin legea speciala, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca
bunul vandut. In lipsa unui termen prevazut in contract sau in legea speciala, durata
maxima a reparatiei este de 15 zile de la data cand cumparatorul a solicitat repararea
bunului.
(3) Daca vanzatorul nu inlocuieste bunul intr-un termen rezonabil, potrivit cu
imprejurarile, el este obligat, la cererea cumparatorului, sa ii restituie pretul primit in
schimbul inapoierii bunului.
Defectiunea imputabila
cumparatorului
Art. 1.717 Garantia nu va fi datorata daca vanzatorul dovedeste ca defectiunea
s-a produs din pricina modului nepotrivit in care cumparatorul a folosit sau a pastrat
bunul. Comportamentul cumparatorului se apreciaza si luandu-se in considerare
instructiunile scrise care i-au fost comunicate de catre vanzator.
Comunicarea defectiunii Art. 1.718 (1) Sub sanctiunea decaderii din dreptul de garantie, cumparatorul
trebuie sa comunice defectiunea inainte de implinirea termenului de garantie. Daca
aceasta comunicare nu a putut fi facuta in termenul de garantie, din motive obiective,
cumparatorul are obligatia sa comunice defectiunea intr-un termen rezonabil de la
data expirarii termenului de garantie.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul in care
vanzatorul a garantat ca bunul vandut va pastra un timp determinat anumite calitati.
§6. Obligatiile cumparatorului
Plata pretului si primirea bunului Art. 1.719 Cumparatorul are urmatoarele obligatii principale:
a) sa preia bunul vandut;
b) sa plateasca pretul vanzarii.
Locul si data platii pretului Art. 1.720 (1) In lipsa unei stipulatii contrare, cumparatorul trebuie sa plateasca
pretul la locul in care bunul se afla in momentul incheierii contractului si de indata ce
proprietatea este transmisa.
(2) Daca la data incheierii contractului bunurile se afla in tranzit, in lipsa unei
stipulatii contrare, plata pretului se face la locul care rezulta din uzante sau, in lipsa
acestora, la locul destinatiei.
Dobanzi asupra pretului Art. 1.721 In cazul in care nu s-a convenit altfel, cumparatorul este tinut sa
plateasca dobanzi asupra pretului din ziua dobandirii proprietatii, daca bunul produce
fructe civile sau naturale, ori din ziua predarii, daca bunul nu produce fructe, insa ii
procura alte foloase.
Suspendarea platii pretului Art. 1.722 (1) Cumparatorul care afla de existenta unei cauze de evictiune este
indreptatit sa suspende plata pretului pana la incetarea tulburarii sau pana cand
vanzatorul ofera o garantie corespunzatoare.
(2) Cumparatorul nu poate suspenda plata pretului daca a cunoscut pericolul
evictiunii in momentul incheierii contractului sau daca in contract s-a prevazut ca plata
se va face chiar in caz de tulburare.
Garantarea creantei pretului Art. 1.723 Pentru garantarea obligatiei de plata a pretului, in cazurile prevazute
de lege vanzatorul beneficiaza de un privilegiu sau, dupa caz, de o ipoteca legala
asupra bunului vandut.
Sanctiunea neplatii pretului Art. 1.724 Cand cumparatorul nu a platit, vanzatorul este indreptatit sa obtina
fie executarea silita a obligatiei de plata, fie rezolutiunea vanzarii, precum si, in ambele
situatii, daune-interese, daca este cazul.
Punerea de drept in intarziere Art. 1.725 (1) In cazul vanzarii bunurilor mobile, cumparatorul este de drept in
intarziere cu privire la indeplinirea obligatiilor sale daca, la scadenta, nici nu a platit
pretul si nici nu a preluat bunul.
(2) In cazul bunurilor mobile supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de
valoare, cumparatorul este de drept in intarziere in privinta preluarii lor, atunci cand
nu le-a preluat in termenul convenit, chiar daca pretul a fost platit, sau atunci cand a
solicitat predarea, fara sa fi platit pretul.
Executarea directa Art. 1.726 (1) Cand cumparatorul unui bun mobil nu isi indeplineste obligatia
de preluare sau de plata, vanzatorul are facultatea de a depune lucrul vandut
intr-un depozit, la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului, sau de a-l vinde.
(2) Vanzarea se va face prin licitatie publica sau chiar pe pretul curent, daca lucrul
are un pret la bursa sau in targ ori stabilit de lege, de catre o persoana autorizata de
lege pentru asemenea acte si cu dreptul pentru vanzator la plata diferentei dintre
pretul convenit la prima vanzare si cel efectiv obtinut, precum si la daune-interese.
(3) Daca vanzarea are ca obiect bunuri fungibile supuse unui pret curent in sensul
alin. (2), iar contractul nu a fost executat din culpa vanzatorului, cumparatorul are
dreptul de a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala vanzatorului, prin intermediul
unei persoane autorizate.
(4) Cumparatorul are dreptul de a pretinde diferenta dintre suma ce reprezinta
cheltuielile achizitionarii bunurilor si pretul convenit cu vanzatorul, precum si la dauneinterese,
daca este cazul.
(5) Partea care va exercita dreptul prevazut de prezentul articol are obligatia de a
incunostinta de indata cealalta parte despre aceasta.
Restituirea bunului mobil Art. 1.727 (1) Atunci cand vanzarea s-a facut fara termen de plata, iar
cumparatorul nu a platit pretul, vanzatorul poate ca, in cel mult 15 zile de la data
predarii, sa declare rezolutiunea fara punere in intarziere si sa ceara restituirea
bunului mobil vandut, cat timp bunul este inca in posesia cumparatorului si nu a suferit
transformari.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), daca actiunea in restituire nu a fost introdusa in
conditiile stabilite de acesta, vanzatorul nu mai poate opune celorlalti creditori ai
cumparatorului efectele rezolutiunii ulterioare a contractului pentru neplata pretului.
Dispozitiile art. 1.648 sau ale art. 1.649, dupa caz, raman aplicabile.
Punerea de drept in intarziere Art. 1.728 Atunci cand vanzarea are ca obiect un bun imobil si s-a stipulat ca
in cazul in care nu se plateste pretul la termenul convenit cumparatorul este de drept
in intarziere, acesta din urma poate sa plateasca si dupa expirarea termenului cat
timp nu a primit declaratia de rezolutiune din partea vanzatorului.
Efectele rezolutiunii fata de terti Art. 1.729 Rezolutiunea vanzarii unui imobil are efecte fata de terti in conditiile
stabilite la art. 909 si 910.
§7. Dreptul de preemptiune
Notiune si domeniu Art. 1.730 (1) In conditiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de
preemptiune, numit preemptor, poate sa cumpere cu prioritate un bun.
(2) Dispozitiile prezentului cod privitoare la dreptul de preemptiune sunt aplicabile
numai daca prin lege sau contract nu se stabileste altfel.
(3) Titularul dreptului de preemptiune care a respins o oferta de vanzare nu isi mai
poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus. Oferta se
considera respinsa daca nu a fost acceptata in termen de cel mult 10 zile, in cazul
vanzarii de bunuri mobile, sau de cel mult 30 de zile, in cazul vanzarii de bunuri
imobile. In ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea ofertei catre preemptor.
Vanzarea catre un tert a bunurilor
supuse preemptiunii
Art. 1.731 Vanzarea bunului cu privire la care exista un drept de preemptiune
legal sau conventional se poate face catre un tert numai sub conditia suspensiva a
neexercitarii dreptului de preemptiune de catre preemptor.
Conditiile exercitarii dreptului
de preemptiune
Art. 1.732 (1) Vanzatorul este obligat sa notifice de indata preemptorului
cuprinsul contractului incheiat cu un tert. Notificarea poate fi facuta si de acesta din
urma.
(2) Aceasta notificare va cuprinde numele si prenumele vanzatorului, descrierea
bunului, sarcinile care il greveaza, termenii si conditiile vanzarii, precum si locul unde
este situat bunul.
(3) Preemptorul isi poate exercita dreptul prin comunicarea catre vanzator a
acordului sau de a incheia contractul de vanzare, insotita de consemnarea pretului la
dispozitia vanzatorului.
(4) Dreptul de preemptiune se exercita, in cazul vanzarii de bunuri mobile, in
termen de cel mult 10 zile, iar in cazul vanzarii de bunuri imobile, in termen de cel mult
30 de zile. In ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea catre preemptor a
notificarii prevazute la alin. (1).
Efectele exercitarii preemptiunii Art. 1.733 (1) Prin exercitarea preemptiunii, contractul de vanzare se considera
incheiat intre preemptor si vanzator in conditiile cuprinse in contractul incheiat cu
tertul, iar acest din urma contract se desfiinteaza retroactiv. Cu toate acestea,
vanzatorul raspunde fata de tertul de buna-credinta pentru evictiunea ce rezulta din
exercitarea preemptiunii.
(2) Clauzele contractului incheiat cu tertul avand drept scop sa impiedice
exercitarea dreptului de preemptiune nu produc efecte fata de preemptor.
Concursul dintre preemptori Art. 1.734 (1) In cazul in care mai multi titulari si-au exercitat preemptiunea
asupra aceluiasi bun, contractul de vanzare se considera incheiat:
a) cu titularul dreptului legal de preemptiune, atunci cand se afla in concurs cu
titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune;
b) cu titularul dreptului legal de preemptiune ales de vanzator, cand se afla in
concurs cu alti titulari ai unor drepturi legale de preemptiune;
c) daca bunul este imobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune care
a fost mai intai inscris in cartea funciara, atunci cand acesta se afla in concurs cu alti
titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune;
d) daca bunul este mobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune avand
data certa cea mai veche, atunci cand acesta se afla in concurs cu alti titulari ai unor
drepturi conventionale de preemptiune.
(2) Orice clauza care contravine prevederilor alin. (1) este considerata nescrisa.
Pluralitate de bunuri vandute Art. 1.735 (1) Atunci cand preemptiunea se exercita in privinta unui bun
cumparat de tert impreuna cu alte bunuri pentru un singur pret, vanzatorul poate
pretinde de la preemptor numai o parte proportionala din acest pret.
(2) In cazul in care s-au vandut si alte bunuri decat acela supus preemptiunii, dar
care nu puteau fi despartite de acesta fara sa il fi pagubit pe vanzator, exercitarea
dreptului de preemptiune nu se poate face decat daca preemptorul consemneaza
pretul stabilit pentru toate bunurile vandute.
Scadenta obligatiei de plata
a pretului
Art. 1.736 Atunci cand in contractul incheiat cu tertul s-au acordat termene de
plata a pretului, preemptorul nu se poate prevala de aceste termene.
Notarea dreptului de preemptiune
asupra unui imobil
Art. 1.737 (1) Dreptul conventional de preemptiune in legatura cu un imobil se
noteaza in cartea funciara.
(2) Daca o asemenea notare a fost facuta, acordul preemptorului nu este necesar
pentru ca acela care a cumparat sub conditie suspensiva sa isi poata inscrie dreptul
in cartea funciara, in temeiul contractului de vanzare incheiat cu proprietarul.
Inscrierea se face sub conditia suspensiva ca, in termen de 30 de zile de la
comunicarea incheierii prin care s-a dispus inscrierea, preemptorul sa nu notifice
biroului de carte funciara dovada consemnarii pretului la dispozitia vanzatorului.
(3) Notificarea facuta in termen biroului de carte funciara inlocuieste comunicarea
prevazuta la art. 1.732 alin. (3) si are aceleasi efecte. In temeiul acestei notificari,
preemptorul poate cere radierea din cartea funciara a dreptului tertului si inscrierea
dreptului sau.
(4) Daca preemptorul nu a facut notificarea in termen, dreptul de preemptiune se
stinge si se radiaza din oficiu din cartea funciara.
Exercitarea dreptului
de preemptiune in cadrul
executarii silite
Art. 1.738 In cazul in care bunul face obiectul urmaririi silite sau este scos la
vanzare silita cu autorizarea judecatorului-sindic, dreptul de preemptiune se exercita
in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
Caractere ale dreptului de
preemptiune
Art. 1.739 Dreptul de preemptiune este indivizibil si nu se poate ceda.
Stingerea dreptului conventional
de preemptiune
Art. 1.740 Dreptul conventional de preemptiune se stinge prin moartea
preemptorului, cu exceptia situatiei in care a fost constituit pe un anume termen. In
acest din urma caz, termenul se reduce la 5 ani de la data constituirii, daca a fost
stipulat un termen mai lung.
Sectiunea 2 - Vanzarea bunurilor imobile
§1. Reguli speciale aplicabile vanzarii imobilelor
Vanzarea imobilelor fara
indicarea suprafetei
Art. 1.741 Atunci cand se vinde un imobil determinat, fara indicarea suprafetei,
pentru un pret total, nici cumparatorul si nici vanzatorul nu pot cere rezolutiunea ori
modificarea pretului pe motiv ca suprafata este mai mica ori mai mare decat au crezut.
Vanzarea unei suprafete
dintr-un teren mai mare
Art. 1.742 Atunci cand se vinde, cu un anumit pret pe unitatea de masura, o
anumita suprafata dintr-un teren mai mare, a carei intindere sau amplasare nu este
determinata, cumparatorul poate cere stramutarea proprietatii numai dupa masurarea
si delimitarea suprafetei vandute.
Vanzarea unui imobil determinat
cu indicarea suprafetei
Art. 1.743 (1) Daca, in vanzarea unui imobil cu indicarea suprafetei si a pretului
pe unitatea de masura, suprafata reala este mai mica decat cea indicata in contract,
cumparatorul poate cere vanzatorului sa ii dea suprafata convenita. Atunci cand
cumparatorul nu cere sau vanzatorul nu poate sa transmita aceasta suprafata,
cumparatorul poate obtine fie reducerea corespunzatoare a pretului, fie rezolutiunea
contractului daca, din cauza diferentei de suprafata, bunul nu mai poate fi folosit in
scopul pentru care a fost cumparat.
(2) Daca insa suprafata reala se dovedeste a fi mai mare decat cea stipulata, iar
excedentul depaseste a douazecea parte din suprafata convenita, cumparatorul va
plati suplimentul de pret corespunzator sau va putea obtine rezolutiunea contractului.
Atunci cand insa excedentul nu depaseste a douazecea parte din suprafata convenita,
cumparatorul nu poate obtine rezolutiunea, dar nici nu este dator sa plateasca pretul
excedentului.
Termenul de exercitare a actiunii
estimatorii sau in rezolutiune
Art. 1.744 Actiunea vanzatorului pentru suplimentul de pret si aceea a
cumparatorului pentru reducerea pretului sau pentru rezolutiunea contractului trebuie
sa fie intentate, sub sanctiunea decaderii din drept, in termen de un an de la
incheierea contractului, afara de cazul in care partile au fixat o data pentru masurarea
imobilului, caz in care termenul de un an curge de la acea data.
Vanzarea a doua fonduri
cu precizarea intinderii fiecaruia
Art. 1.745 Cand prin acelasi contract s-au vandut doua fonduri cu precizarea
intinderii fiecaruia si pentru un singur pret, daca intinderea unuia este mai mare, iar
a celuilalt mai mica, se va face compensatia intre valoarea surplusului si valoarea
lipsei, iar actiunea, fie pentru suplimentul de pret, fie pentru scaderea sa, nu poate fi
introdusa decat potrivit regulilor prevazute la art. 1.743 si 1.744. Rezolutiunea
contractului este supusa in acest caz dreptului comun.
§2. Vanzarea terenurilor forestiere
Vanzarea terenurilor forestiere Art. 1.746 Terenurile din fondul forestier aflate in proprietate privata se pot vinde
cu respectarea, in ordine, a dreptului de preemptiune al coproprietarilor sau vecinilor.
Sectiunea 3 - Vanzarea mostenirii
Notiune si forma Art. 1.747 (1) In sensul prezentei sectiuni, prin mostenire se intelege dreptul de
a culege o mostenire deschisa sau o cota din aceasta.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute a contractului, vanzarea unei mosteniri se
incheie in forma autentica.
Garantia Art. 1.748 Daca nu specifica bunurile asupra carora se intind drepturile sale,
vanzatorul unei mosteniri garanteaza numai calitatea sa de mostenitor, afara de cazul
cand partile au inlaturat expres si aceasta garantie.
Obligatiile vanzatorului Art. 1.749 Daca nu s-a convenit altfel, vanzatorul este obligat sa remita
cumparatorului toate fructele pe care le-a cules si toate platile primite pentru creantele
mostenirii pana la momentul incheierii contractului, pretul bunurilor vandute din
mostenire si orice bun care inlocuieste un bun al mostenirii.
Obligatiile cumparatorului Art. 1.750 Daca nu s-a convenit altfel, cumparatorul este tinut sa ramburseze
vanzatorului sumele platite de acesta din urma pentru datoriile si sarcinile mostenirii,
precum si sumele pe care mostenirea i le datoreaza acestuia din urma.
Raspunderea pentru datoriile
mostenirii
Art. 1.751 Vanzatorul ramane raspunzator pentru datoriile mostenirii vandute.
Bunurile de familie Art. 1.752 (1) Inscrisurile sau portretele de familie, decoratiile sau alte
asemenea bunuri, care nu au valoare patrimoniala insemnata, dar care au pentru
vanzator o valoare afectiva, se prezuma a nu fi cuprinse in mostenirea vanduta.
(2) Daca aceste bunuri au valoare patrimoniala insemnata, vanzatorul care nu si
le-a rezervat expres datoreaza cumparatorului pretul lor la data vanzarii.
Formalitati de publicitate Art. 1.753 (1) Cumparatorul unei mosteniri nu dobandeste drepturile reale
asupra imobilelor cuprinse in mostenire decat potrivit regulilor privitoare la cartea
funciara.
(2) El nu poate opune tertelor persoane dobandirea altor drepturi cuprinse in
mostenire decat daca a indeplinit formalitatile cerute de lege pentru a face opozabila
dobandirea fiecaruia dintre aceste drepturi.
Alte forme de instrainare
a mostenirii
Art. 1.754 Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica si altor forme de instrainare,
fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, a unei mosteniri. In privinta instrainarilor cu titlu
gratuit se aplica in mod corespunzator si dispozitiile privitoare la donatii.
Sectiunea 4 - Alte varietati de vanzare
§1. Vanzarea cu plata pretului in rate si rezerva proprietatii
Rezerva proprietatii si riscurile Art. 1.755 Atunci cand, intr-o vanzare cu plata pretului in rate, obligatia de plata
este garantata cu rezerva dreptului de proprietate, cumparatorul dobandeste dreptul
de proprietate la data achitarii ultimei rate din pret; riscul bunului este insa transferat
cumparatorului de la momentul predarii acestuia.
Neplata unei singure rate din pret Art. 1.756 In lipsa unei intelegeri contrare, neplata unei singure rate, care nu
este mai mare de o optime din pret, nu da dreptul la rezolutiunea contractului, iar
cumparatorul pastreaza beneficiul termenului pentru ratele succesive.
Rezolutiunea contractului Art. 1.757 (1) Cand a obtinut rezolutiunea contractului pentru neplata pretului,
vanzatorul este tinut sa restituie toate sumele primite, dar este indreptatit sa retina,
pe langa alte daune-interese, o compensatie echitabila pentru folosirea bunului de
catre cumparator.
(2) Atunci cand s-a convenit ca sumele incasate cu titlu de rate sa ramana, in tot
sau in parte, dobandite de vanzator, instanta va putea totusi reduce aceste sume,
aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile referitoare la reducerea de catre
instanta a cuantumului clauzei penale.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si in cazul contractului de leasing, precum si al
celui de locatiune, daca, in acest ultim caz, se convine ca la incetarea contractului
proprietatea bunului sa poata fi dobandita de locatar dupa plata sumelor convenite.
§2. Vanzarea cu optiune de rascumparare
Notiune si conditii Art. 1.758 (1) Vanzarea cu optiune de rascumparare este o vanzare afectata
de conditie rezolutorie prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul
sau dreptul transmis cumparatorului.
(2) Optiunea de rascumparare nu poate fi stipulata pentru un termen mai mare de
5 ani. Daca s-a stabilit un termen mai mare, acesta se reduce de drept la 5 ani.
Exercitarea optiunii Art. 1.759 (1) Exercitarea optiunii de rascumparare de catre vanzator se poate
face numai daca acesta restituie cumparatorului pretul primit si cheltuielile pentru
incheierea contractului de vanzare si realizarea formalitatilor de publicitate.
(2) Exercitarea optiunii il obliga pe vanzator la restituirea catre cumparator a
cheltuielilor pentru ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor necesare, precum si
a celor utile, insa in acest din urma caz numai in limita sporului de valoare.
(3) In cazul in care vanzatorul nu exercita optiunea in termenul stabilit, conditia
rezolutorie care afecta vanzarea este considerata a nu se fi indeplinit, iar dreptul
cumparatorului se consolideaza.
Efecte Art. 1.760 (1) Efectele vanzarii cu optiune de rascumparare se stabilesc potrivit
dispozitiilor privitoare la conditia rezolutorie, care se aplica in mod corespunzator. Cu
toate acestea, vanzatorul este tinut de locatiunile incheiate de cumparator inaintea
exercitarii optiunii, daca au fost supuse formalitatilor de publicitate, dar nu mai mult de
3 ani din momentul exercitarii.
(2) Vanzatorul care intentioneaza sa exercite optiunea de rascumparare trebuie sa
ii notifice pe cumparator, precum si pe orice subdobanditor caruia dreptul de optiune
ii este opozabil si fata de care doreste sa isi exercite acest drept.
(3) In termen de o luna de la data notificarii, vanzatorul trebuie sa consemneze
sumele mentionate la art. 1.759 alin. (1), la dispozitia cumparatorului sau, dupa caz,
a tertului subdobanditor, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita optiunea
de rascumparare.
Bunul nepartajat Art. 1.761 (1) In cazul vanzarii cu optiune de rascumparare ce are ca obiect o
cota dintr-un bun, partajul trebuie cerut si in raport cu vanzatorul daca acesta nu si-a
exercitat inca optiunea.
(2) Vanzatorul care nu si-a exercitat optiunea de rascumparare in cadrul partajului
decade din dreptul de optiune, chiar si atunci cand bunul este atribuit, in tot sau in
parte, cumparatorului.
Sanctiune Art. 1.762 (1) In cazul in care diferenta dintre pretul rascumpararii si pretul platit
pentru vanzare depaseste nivelul maxim stabilit de lege pentru dobanzi, pretul
rascumpararii va fi redus la pretul platit pentru vanzare.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si vanzarilor in care vanzatorul se obliga sa
rascumpere bunul vandut.
Capitolul II - Contractul de schimb
Notiune Art. 1.763 Schimbul este contractul prin care fiecare dintre parti, denumite
copermutanti, transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi
un altul.
Aplicabilitatea dispozitiilor
de la vanzare
Art. 1.764 (1) Dispozitiile privitoare la vanzare se aplica, in mod corespunzator,
si schimbului.
(2) Fiecare dintre parti este considerata vanzator, in ceea ce priveste bunul pe
care il instraineaza, si cumparator, in ceea ce priveste bunul pe care il dobandeste.
Cheltuielile schimbului Art. 1.765 In lipsa de stipulatie contrara, partile suporta in mod egal cheltuielile
pentru incheierea contractului de schimb.
Capitolul III - Contractul de furnizare
Notiune Art. 1.766 (1) Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumita
furnizor, se obliga sa transmita proprietatea asupra unei cantitati determinate de
bunuri si sa le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare incheierii contractului
ori in mod continuu, sau sa presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene
ulterioare ori in mod continuu, iar cealalta parte, denumita beneficiar, se obliga sa
preia bunurile sau sa primeasca prestarea serviciilor si sa plateasca pretul lor.
(2) In cazul furnizarii de bunuri, ca accesoriu al obligatiei principale, furnizorul se
poate obliga sa presteze beneficiarului acele servicii necesare pentru furnizarea
bunurilor.
(3) Daca prin acelasi contract se convin atat vanzarea unor bunuri, cat si furnizarea
unor bunuri sau servicii, atunci contractul va fi calificat in functie de obligatia
caracteristica si cea accesorie.
Transmiterea dreptului
de proprietate. Preluarea si predarea
bunurilor
Art. 1.767 (1) Proprietatea asupra bunurilor se transfera de la furnizor la beneficiar
in momentul predarii acestora. Beneficiarul are obligatia sa preia bunurile la termenele si
in conditiile prevazute in contract.
(2) Preluarea bunurilor se face prin receptia de catre beneficiar, ocazie cu care se
identifica si se constata cantitatea si calitatea acestora.
(3) Cand expedierea produselor este in seama furnizorului, produsele receptionate
sunt socotite predate beneficiarului pe data predarii lor catre caraus.
Pretul produselor sau serviciilor Art. 1.768 (1) Pretul datorat de beneficiar este cel prevazut in contract sau in
lege.
(2) Daca in cursul executarii contractului se modifica reglementarea legala a
pretului sau mecanismului de determinare a acestuia, intre parti va continua sa se
aplice pretul sau mecanismul de determinare a acestuia stabilit initial in contract, daca
legea nu prevede expres contrariul.
(3) Daca legea prevede expres ca pretul sau modalitatea de determinare pe care
le stabileste se va aplica si contractelor in curs, fiecare dintre parti poate denunta
contractul in 30 de zile de la data intrarii in vigoare a legii. Pe durata celor 30 de zile
partile vor aplica pretul stabilit prin contract.
Subcontractarea Art. 1.769 (1) Furnizorul poate subcontracta furnizarea bunurilor sau serviciilor
catre o terta persoana, cu exceptia cazurilor in care contractul are un caracter strict
personal sau natura contractului nu permite.
(2) Exista subcontractare ori de cate ori produsul sau serviciul care face obiectul
contractului de furnizare este in fapt furnizat, in tot sau in parte, de catre un tert cu
care furnizorul a subcontractat in acest scop.
Raspunderea furnizorului
principal. Dreptul de regres
al acestuia
Art. 1.770 In cazul subcontractarii, executarea contractului de furnizare ramane
sub supravegherea furnizorului si acesta raspunde fata de beneficiar pentru calitatea
produselor si a serviciilor furnizate de tertul subcontractant, avand insa drept de regres
impotriva acestuia.
Aplicabilitatea dispozitiilor
de la vanzare
Art. 1.771 Dispozitiile prezentului capitol se intregesc, in mod corespunzator,
cu dispozitiile privitoare la contractul de vanzare, in masura in care nu este prevazuta
o reglementare speciala pentru contractul de furnizare.
Capitolul IV - Contractul de report
Notiune Art. 1.772 (1) Contractul de report este acela prin care reportatorul cumpara de
la reportat cu plata imediata titluri de credit si valori mobiliare circuland in comert si
se obliga, in acelasi timp, sa revanda reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeasi
specie, la o anumita scadenta, in schimbul unei sume determinate.
(2) Contractul de report se incheie prin remiterea titlurilor sau valorilor mobiliare,
iar daca acestea sunt nominative, prin indeplinirea formalitatilor necesare pentru
transmiterea lor.
Drepturi accesorii Art. 1.773 In lipsa de stipulatie contrara, drepturile accesorii conferite de titlurile
si valorile mobiliare date in report, precum dobanzile si dividendele ajunse la scadenta
in timpul duratei reportului, se cuvin reportatorului.
Obligatia reportatorului
de a exercita optiunea
Art. 1.774 (1) Reportatorul este obligat sa exercite optiunea pe seama
reportatului in timpul reportului, daca titlurile acorda un asemenea drept, in conditiile
legii speciale.
(2) Reportatul trebuie sa puna la dispozitia reportatorului fondurile necesare, cu cel
putin 3 zile inainte de scadenta termenului de optiune. Daca reportatul nu indeplineste
aceasta obligatie, reportatorul trebuie sa vanda dreptul de optiune in numele si pe
seama reportatului.
Efectuarea de varsaminte
asupra titlurilor
Art. 1.775 Daca in timpul reportului urmeaza a se efectua varsaminte in contul
titlurilor si valorilor mobiliare care fac obiectul reportului, reportatul trebuie sa puna la
dispozitia reportatorului sumele necesare, cu cel putin 3 zile inainte de scadenta
varsamintelor. In caz contrar, reportatorul poate proceda la lichidarea silita a
contractului.
Lichidarea reportului.
Lichidarea diferentelor
si reinnoirea reportului
Art. 1.776 (1) Lichidarea reportului se va face inauntrul celei de a doua zile de
lucru ce urmeaza scadentei.
(2) Daca la scadenta termenului reportului partile lichideaza diferentele, facand
plata, si reinnoiesc reportul asupra unor titluri sau valori mobiliare ce difera prin
calitatea sau specia lor ori pe un alt pret, atunci se considera ca partile au incheiat un
nou contract.
Capitolul V - Contractul de locatiune
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
§1. Cuprinsul contractului
Notiune Art. 1.777 Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga
sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosinta unui bun pentru o anumita
perioada, in schimbul unui pret, denumit chirie.
Felurile locatiunii Art. 1.778 (1) Locatiunea bunurilor imobile si aceea a bunurilor mobile se
numeste inchiriere, iar locatiunea bunurilor agricole poarta denumirea de arendare.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile, in mod corespunzator, inchirierii
locuintelor si arendarii, daca sunt compatibile cu regulile particulare prevazute pentru
aceste contracte.
(3) Locatiunea spatiilor destinate exercitarii activitatii unui profesionist este supusa
prevederilor prezentei sectiuni, precum si dispozitiilor art. 1.824 si 1.828—1.831.
Bunurile ce pot face obiectul
locatiunii
Art. 1.779 Toate bunurile, atat mobile cat si imobile, pot face obiectul locatiunii,
daca dintr-o prevedere legala sau din natura lor nu rezulta contrariul.
Pretul locatiunii Art. 1.780 (1) Chiria poate consta intr-o suma de bani sau in orice alte bunuri
sau prestatii.
(2) Dispozitiile privitoare la stabilirea pretului vanzarii sunt aplicabile, in mod
corespunzator, si chiriei.
Incheierea contractului de locatiune Art. 1.781 Contractul de locatiune se considera incheiat indata ce partile au
convenit asupra bunului si pretului.
Locatiuni succesive Art. 1.782 In situatia unor locatiuni succesive ale caror perioade se suprapun
fie si partial, conflictul dintre locatari se rezolva:
a) in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, in favoarea locatarului care
si-a notat dreptul in cartea funciara, dispozitiile art. 902 alin. (1) aplicandu-se in mod
corespunzator;
b) in cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, in favoarea locatarului
care a indeplinit cel dintai aceste formalitati;
c) in cazul celorlalte bunuri, in favoarea locatarului care a intrat cel dintai in
folosinta bunului, dispozitiile art. 1.275 aplicandu-se in mod corespunzator.
Durata maxima a locatiunii Art. 1.783 Locatiunile nu se pot incheia pentru o perioada mai mare de
49 de ani. Daca partile stipuleaza un termen mai lung, acesta se reduce de drept la
49 de ani.
Incapacitati Art. 1.784 (1) Dispozitiile privitoare la incapacitatile prevazute la art. 1.654 si
1.655 sunt aplicabile, in mod corespunzator, si locatiunii.
(2) De asemenea, sunt aplicabile, prin analogie, si dispozitiile art. 1.653, inclusiv
atunci cand exista litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra bunului ce urmeaza
a face obiectul locatiunii.
(3) Daca legea nu dispune altfel, locatiunile incheiate de persoanele care, potrivit
legii, nu pot face decat acte de administrare nu vor depasi 5 ani.
Locatiunea fara durata determinata Art. 1.785 Daca in contract partile nu au aratat durata locatiunii, fara a-si fi dorit
sa contracteze pe o durata nedeterminata, in lipsa uzantelor, locatiunea se considera
incheiata:
a) pentru un an, in cazul locuintelor nemobilate sau spatiilor pentru exercitarea
activitatii unui profesionist;
b) pe durata corespunzatoare unitatii de timp pentru care s-a calculat chiria, in
cazul bunurilor mobile ori in acela al camerelor sau apartamentelor mobilate;
c) pe durata locatiunii imobilului, in cazul bunurilor mobile puse la dispozitia
locatarului pentru folosinta unui imobil.
§2. Obligatiile locatorului
Obligatiile principale ale locatorului Art. 1.786 Locatorul este tinut, chiar fara vreo stipulatie expresa:
a) sa predea locatarului bunul dat in locatiune;
b) sa mentina bunul in stare corespunzatoare de folosinta pe toata durata
locatiunii;
c) sa asigure locatarului linistita si utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii.
Predarea bunului Art. 1.787 Locatorul este obligat sa predea bunul impreuna cu toate accesoriile
sale in stare corespunzatoare utilizarii acestuia.
Sarcina reparatiilor Art. 1.788 (1) Locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt
necesare pentru a mentine bunul in stare corespunzatoare de intrebuintare pe toata
durata locatiunii, conform destinatiei stabilite potrivit art. 1.799.
(2) Sunt in sarcina locatarului reparatiile locative, a caror necesitate rezulta din
folosinta obisnuita a bunului.
(3) Daca, dupa incheierea contractului, se iveste nevoia unor reparatii care sunt in
sarcina locatorului, iar acesta din urma, desi incunostintat, nu incepe sa ia de indata
masurile necesare, reparatiile pot fi facute de locatar. In acest caz, locatorul este dator
sa plateasca, in afara sumelor avansate de locatar, dobanzi socotite de la data
efectuarii cheltuielilor.
(4) In caz de urgenta, locatarul il poate instiinta pe locator si dupa inceperea
reparatiilor, dobanzile la sumele avansate neputand curge decat de la data instiintarii.
Asigurarea folosintei Art. 1.789 Locatorul este obligat sa intreprinda tot ceea ce este necesar pentru
a asigura in mod constant locatarului folosinta linistita si utila a bunului, fiind dator sa
se abtina de la orice fapt care ar impiedica, diminua sau stanjeni o asemenea
folosinta.
Garantia contra viciilor Art. 1.790 (1) Locatorul garanteaza contra tuturor viciilor lucrului care impiedica
sau micsoreaza folosirea lui, chiar daca nu le-a cunoscut la incheierea contractului si
fara a tine seama daca ele existau dinainte ori au survenit in cursul locatiunii.
(2) Locatorul nu raspunde pentru viciile care erau aparente la data incheierii
contractului si pe care locatarul nu le-a reclamat in conditiile art. 1.690 alin. (3).
Locatorul poate fi obligat la despagubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le
cauzeaza vietii, sanatatii sau integritatii corporale a locatarului.
Efectele garantiei contra viciilor Art. 1.791 (1) Daca locatorul nu inlatura viciile in cel mai scurt termen, locatarul
are dreptul la o scadere proportionala a chiriei. In cazul in care viciile sunt atat de
grave incat, daca le-ar fi cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul in locatiune, el poate
rezilia contractul, in conditiile legii.
(2) Atunci cand aceste vicii aduc vreun prejudiciu locatarului, locatorul poate fi
obligat si la daune-interese, in afara de cazul cand dovedeste ca nu le-a cunoscut si
ca, potrivit imprejurarilor, nu era dator sa le cunoasca.
Garantia pentru lipsa calitatilor
convenite
Art. 1.792 Dispozitiile privitoare la garantia contra viciilor ascunse se aplica si
atunci cand bunul dat in locatiune nu corespunde calitatilor convenite de catre parti.
Tulburarile de fapt Art. 1.793 Locatorul nu este tinut sa il garanteze pe locatar de tulburarea
cauzata prin fapta unui tert care nu pretinde vreun drept asupra bunului, afara numai
daca tulburarile incepute inaintea predarii bunului il impiedica pe locatar sa il preia,
caz in care dispozitiile art. 1.794 alin. (2) sunt aplicabile.
Tulburarile de drept Art. 1.794 (1) Daca un tert pretinde vreun drept asupra bunului dat in locatiune,
locatorul este dator sa il apere pe locatar chiar si in lipsa unei tulburari de fapt. Daca
locatarul este lipsit in tot sau in parte de folosinta bunului, locatorul trebuie sa il
despagubeasca pentru toate prejudiciile suferite din aceasta cauza.
(2) Indiferent de gravitatea tulburarii, daca i-a comunicat-o locatorului, fara ca
acesta sa o inlature de indata, locatarul poate cere o scadere proportionala a chiriei.
Daca tulburarea este atat de grava incat, daca ar fi cunoscut-o, locatarul nu ar fi
contractat, el poate rezilia contractul in conditiile legii.
(3) Locatarul care, la incheierea contractului, cunostea cauza de evictiune nu are
dreptul la daune-interese.
Introducerea in proces a locatorului Art. 1.795 (1) Daca locatarul este chemat in judecata de un tert care pretinde
un drept asupra bunului inchiriat, inclusiv un drept de servitute, si exista riscul pierderii,
in tot sau in parte, a folosintei bunului, el are dreptul sa ceara introducerea in proces
a locatorului, in conditiile Codului de procedura civila.
(2) Locatarul va fi tinut sa il despagubeasca pe locator de toate prejudiciile suferite
ca urmare a necomunicarii tulburarii de catre locatar. El nu va fi insa tinut la
despagubiri daca dovedeste ca locatorul nu ar fi avut castig de cauza sau ca, avand
cunostinta de tulburare, nu a actionat.
§3. Obligatiile locatarului
Obligatiile principale Art. 1.796 Locatarul are urmatoarele obligatii principale:
a) sa ia in primire bunul dat in locatiune;
b) sa plateasca chiria in cuantumul si la termenul stabilite prin contract;
c) sa foloseasca bunul cu prudenta si diligenta;
d) sa restituie bunul la incetarea, din orice cauza, a contractului de locatiune.
Data platii chiriei Art. 1.797 (1) In lipsa de stipulatie contrara, locatarul este obligat sa plateasca
chiria la termenele stabilite potrivit uzantelor.
(2) Daca nu exista uzante si in lipsa unei stipulatii contrare, chiria se plateste dupa
cum urmeaza:
a) in avans pentru toata durata contractului, daca aceasta nu depaseste o luna;
b) in prima zi lucratoare a fiecarei luni, daca durata locatiunii este mai mare de o
luna, dar mai mica de un an;
c) in prima zi lucratoare a fiecarui trimestru, daca durata locatiunii este de cel putin
un an.
Caracterul executoriu Art. 1.798 Contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura privata
care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma
autentica constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele si in modalitatile
stabilite in contract sau, in lipsa acestora, prin lege.
Obligatiile privind folosirea bunului Art. 1.799 Locatarul este obligat sa foloseasca bunul luat in locatiune cu
prudenta si diligenta, potrivit destinatiei stabilite prin contract sau, in lipsa, potrivit celei
prezumate dupa anumite imprejurari, cum ar fi natura bunului, destinatia sa anterioara
ori cea potrivit careia locatarul il foloseste.
Schimbarea formei ori destinatiei
bunului. Folosirea abuziva
Art. 1.800 Daca locatarul modifica bunul ori ii schimba destinatia sau daca il
intrebuinteaza astfel incat il prejudiciaza pe locator, acesta din urma poate cere
daune-interese si, dupa caz, rezilierea contractului.
Instiintarea locatorului despre
nevoia de reparatii
Art. 1.801 Locatarul este obligat, sub sanctiunea platii de daune-interese si a
suportarii oricaror alte cheltuieli, sa ii notifice de indata locatorului necesitatea
efectuarii reparatiilor care sunt in sarcina acestuia din urma.
Reparatiile locative Art. 1.802 In lipsa de stipulatie contrara, reparatiile de intretinere curenta sunt
in sarcina locatarului.
Lipsa de folosinta in caz de
reparatii urgente
Art. 1.803 (1) Daca in timpul locatiunii bunul are nevoie de reparatii care nu pot
fi amanate pana la sfarsitul locatiunii sau a caror amanare ar expune bunul pericolului
de a fi distrus, locatarul va suporta restrangerea necesara a locatiunii cauzata de
aceste reparatii.
(2) Daca totusi reparatiile dureaza mai mult de 10 zile, pretul locatiunii va fi scazut
proportional cu timpul si cu partea bunului de care locatarul a fost lipsit.
(3) Daca reparatiile sunt de asa natura incat, in timpul executarii lor, bunul devine
impropriu pentru intrebuintarea convenita, locatarul poate rezilia contractul.
Obligatia de a permite
examinarea bunului
Art. 1.804 Locatarul este obligat sa permita examinarea bunului de catre locator
la intervale de timp rezonabile in raport cu natura si destinatia bunului, precum si de
catre cei care doresc sa il cumpere sau care, la incetarea contractului, doresc sa il ia
in locatiune, fara insa ca prin aceasta sa i se cauzeze o stanjenire nejustificata a
folosintei bunului.
§4. Sublocatiunea si cesiunea contractului de locatiune
Dreptul de a subcontracta
si de a ceda contractul
Art. 1.805 Locatarul poate sa incheie o sublocatiune, totala sau partiala, ori
chiar sa cedeze locatiunea, in tot sau in parte, unei alte persoane, daca aceasta
facultate nu i-a fost interzisa in mod expres. Cu toate acestea, daca bunul este mobil,
sublocatiunea ori cesiunea nu este permisa decat cu acordul scris al locatorului.
Interdictia sublocatiunii si a cesiunii Art. 1.806 (1) Interdictia de a incheia o sublocatiune o include si pe aceea de
a ceda locatiunea. Interdictia de a ceda locatiunea nu o include pe aceea de a incheia
o sublocatiune.
(2) Interdictia de a incheia o sublocatiune priveste atat sublocatiunea totala, cat si
pe cea partiala. Interdictia de a ceda locatiunea priveste atat cesiunea totala, cat si
pe cea partiala.
Efectele sublocatiunii.
Actiuni impotriva sublocatarului
Art. 1.807 (1) In caz de neplata a chiriei cuvenite in temeiul locatiunii, locatorul
il poate urmari pe sublocatar pana la concurenta chiriei pe care acesta din urma o
datoreaza locatarului principal. Plata anticipata a chiriei catre locatarul principal nu
poate fi opusa locatorului.
(2) Locatorul isi pastreaza dreptul prevazut la alin. (1) atunci cand creanta avand
ca obiect chiria datorata in temeiul sublocatiunii a fost cedata.
(3) Locatorul poate, de asemenea, sa se indrepte direct impotriva sublocatarului
pentru a-l constrange la executarea celorlalte obligatii asumate prin contractul de
sublocatiune.
Efectele cesiunii locatiunii Art. 1.808 (1) Prin cesiunea contractului de locatiune de catre locatar,
cesionarul dobandeste drepturile si este tinut de obligatiile locatarului izvorate din
contractul de locatiune.
(2) Dispozitiile privind cesiunea contractului se aplica in mod corespunzator.
§5. Expirarea termenului si tacita relocatiune
Expirarea termenului Art. 1.809 (1) Contractul de locatiune inceteaza de drept la expirarea termenului
convenit de parti sau, dupa caz, prevazut de lege, fara a fi necesara o instiintare
prealabila.
(2) In privinta obligatiei de restituire a bunului dat in locatiune, contractul incheiat
pe durata determinata si constatat prin inscris autentic constituie, in conditiile legii, titlu
executoriu la expirarea termenului.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si contractului incheiat pe
perioada determinata prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal
competent.
Tacita relocatiune Art. 1.810 (1) Daca, dupa implinirea termenului, locatarul continua sa detina bunul
si sa isi indeplineasca obligatiile fara vreo impotrivire din partea locatorului, se considera
incheiata o noua locatiune, in conditiile celei vechi, inclusiv in privinta garantiilor.
(2) Noua locatiune va fi insa pe durata nedeterminata, daca prin lege sau conventia
partilor nu se prevede altfel.
§6. Instrainarea bunului dat in locatiune
Opozabilitatea contractului
de locatiune fata de dobanditor
Art. 1.811 Daca bunul dat in locatiune este instrainat, dreptul locatarului este
opozabil dobanditorului, dupa cum urmeaza:
a) in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, daca locatiunea a fost notata in
cartea funciara;
b) in cazul imobilelor neinscrise in cartea funciara, daca data certa a locatiunii este
anterioara datei certe a instrainarii;
c) in cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a
indeplinit aceste formalitati;
d) in cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data instrainarii bunul se afla in
folosinta locatarului.
Incetarea locatiunii
in caz de instrainare
Art. 1.812 (1) Daca partile convin astfel, locatiunea inceteaza in cazul
instrainarii bunului dat in locatiune.
(2) Cu toate acestea, locatiunea ramane opozabila dobanditorului chiar si dupa ce
locatarului i s-a notificat instrainarea, pentru un termen de doua ori mai mare decat cel care
s-ar fi aplicat notificarii denuntarii contractului, conform prevederilor art. 1.816 alin. (2).
(3) Locatarul caruia i s-a comunicat incetarea contractului cu respectarea
prevederilor alin. (2) nu are drept la despagubire nici impotriva locatorului, nici
impotriva dobanditorului.
Raporturile dintre locatar
si dobanditor
Art. 1.813 (1) In cazurile prevazute la art. 1.811, dobanditorul se subroga in
toate drepturile si obligatiile locatorului care izvorasc din locatiune.
(2) Locatorul initial ramane raspunzator pentru prejudiciile cauzate locatarului
anterior instrainarii.
Efectele garantiilor constituite
de locatar
Art. 1.814 Cand locatarul bunului instrainat a dat garantii locatorului pentru
indeplinirea obligatiilor sale, dobanditorul se subroga in drepturile izvorand din aceste
garantii, in conditiile legii.
Cesiunea si plata anticipata a chiriei Art. 1.815 Plata anticipata a chiriei sau cesiunea creantei privind chiria nu poate
fi opusa dobanditorului decat daca in privinta acestora au fost indeplinite, inainte ca
instrainarea sa devina opozabila locatarului, formalitatile de publicitate prin inscrierea
la arhiva sau, dupa caz, in cartea funciara, in functie de obiectul locatiunii, ori daca
plata anticipata sau cesiunea a fost cunoscuta de dobanditor pe alta cale.
§7. Incetarea contractului
Denuntarea contractului Art. 1.816 (1) Daca locatiunea a fost facuta fara determinarea duratei, oricare
dintre parti poate denunta contractul prin notificare.
(2) Notificarea facuta cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau,
in lipsa, de uzante nu produce efecte decat de la implinirea acelui termen.
(3) La implinirea termenului de preaviz, obligatia de restituire a bunului devine
exigibila, iar contractul de locatiune incheiat in conditiile prevazute la art. 1.809
alin. (2) sau (3), dupa caz, constituie, in conditiile legii, titlu executoriu cu privire la
aceasta obligatie.
Rezilierea locatiunii Art. 1.817 Atunci cand, fara justificare, una dintre partile contractului de
locatiune nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are
dreptul de a rezilia locatiunea, cu daune-interese, daca este cazul, potrivit legii
Imposibilitatea folosirii bunului Art. 1.818 (1) Daca bunul este distrus in intregime sau nu mai poate fi folosit
potrivit destinatiei stabilite, locatiunea inceteaza de drept.
(2) Daca imposibilitatea folosirii bunului este numai partiala, locatarul poate, dupa
imprejurari, sa ceara fie rezilierea locatiunii, fie reducerea proportionala a chiriei.
(3) Atunci cand bunul este doar deteriorat, locatiunea continua, fiind aplicabile
dispozitiile art. 1.788.
(4) In toate cazurile in care imposibilitatea totala sau partiala de folosire a bunului
este fortuita, locatarul nu are drept la daune-interese.
Desfiintarea titlului locatorului Art. 1.819 (1) Desfiintarea dreptului care permitea locatorului sa asigure
folosinta bunului inchiriat determina incetarea de drept a contractului de locatiune.
(2) Cu toate acestea, locatiunea va continua sa produca efecte si dupa desfiintarea
titlului locatorului pe durata stipulata de parti, fara a se depasi un an de la data
desfiintarii titlului locatorului, insa numai daca locatarul a fost de buna-credinta la
incheierea locatiunii.
Moartea locatorului
sau a locatarului
Art. 1.820 (1) Locatiunea nu inceteaza prin moartea locatorului sau a
locatarului.
(2) Cu toate acestea, in cazul locatiunii cu durata determinata, mostenitorii
locatarului pot denunta contractul in termen de 60 de zile de la data la care au luat
cunostinta de moartea locatarului si existenta locatiunii.
Restituirea bunului Art. 1.821 (1) La incetarea locatiunii, locatarul este obligat sa restituie bunul luat
in locatiune in starea in care l-a primit, in afara de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat
din cauza vechimii.
(2) Pana la proba contrara, locatarul este prezumat ca a primit bunul in stare
corespunzatoare de intrebuintare potrivit destinatiei stabilite.
(3) Restituirea bunurilor mobile luate in locatiune se face in locul in care au fost
predate.
Raspunderea locatarului
pentru bunul inchiriat
Art. 1.822 (1) Locatarul raspunde pentru degradarea bunului inchiriat in timpul
folosintei sale, inclusiv cea cauzata de incendiu, daca nu dovedeste ca a survenit
fortuit.
(2) El raspunde inclusiv pentru degradarea cauzata de membrii familiei sale, de
sublocatarul sau, ca si de fapta altor persoane carora le-a ingaduit in orice mod
folosirea, detinerea sau accesul la bun.
Imbunatatirile facute de locatar Art. 1.823 (1) Locatorul are dreptul de a pastra lucrarile adaugate si autonome
efectuate asupra bunului pe durata locatiunii si nu poate fi obligat la despagubiri decat
daca locatarul a efectuat lucrarile cu acordul prealabil al locatorului.
(2) Daca lucrarile au fost efectuate fara acordul prealabil al locatorului, acesta
poate alege sa ceara locatarului aducerea bunului in starea initiala, precum si plata
de despagubiri pentru orice paguba ar fi cauzata bunului de catre locatar.
(3) In cazul in care nu a avut acordul prealabil al locatorului, locatarul nu poate
invoca, in niciun caz, dreptul de retentie.
Sectiunea 2 - Reguli particulare in materia inchirierii locuintelor
Inchirierea facuta
fara determinarea duratei
Art. 1.824 (1) Atunci cand contractul de inchiriere s-a incheiat fara determinarea
duratei si nu s-a convenit altfel, chiriasul poate denunta contractul prin notificare, cu
respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic decat sfertul intervalului
de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), locatorul poate denunta contractul prin notificare,
cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic de:
a) 60 de zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de o
luna sau mai mare;
b) 15 zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este mai mic
de o luna.
Denuntarea inchirierii incheiate
pe durata determinata
Art. 1.825 (1) Daca inchirierea este pe durata determinata, locatarul poate
denunta unilateral contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz de
cel putin 60 de zile. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.
(2) In cazul in care inchirierea este pe durata determinata, iar in contract s-a
prevazut ca locatorul poate denunta unilateral contractul in vederea satisfacerii
nevoilor locative proprii sau ale familiei sale, acestei denuntari i se aplica termenul de
preaviz prevazut la art. 1.824 alin. (2).
Clauze nescrise Art. 1.826 Este considerata nescrisa orice clauza in temeiul careia:
a) chiriasul este obligat sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de locator;
b) se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiriasilor din apartamente
diferite situate in acelasi imobil, in cazul degradarii elementelor de constructii si a
instalatiilor, obiectelor si dotarilor aferente partilor comune ale imobilului;
c) chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans, cu titlu de reparatii
locative, sume stabilite pe baza estimarilor facute exclusiv de locator;
d) locatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime, fara contraprestatie
echivalenta, prestatiile la care s-a obligat prin contract.
Vicii care ameninta sanatatea
ori integritatea corporala
Art. 1.827 (1) Daca imobilul inchiriat, prin structura sau prin starea sa, constituie
o primejdie grava pentru sanatatea celor care lucreaza sau locuiesc in el, chiriasul, chiar
daca a renuntat la acest drept, va putea rezilia contractul de inchiriere, in conditiile legii.
(2) Chiriasul are dreptul si la daune-interese daca, la data incheierii contractului,
nu a cunoscut viciile bunului.
Dreptul de preferinta al chiriasului
la inchiriere
Art. 1.828 (1) La incheierea unui nou contract de inchiriere a locuintei, chiriasul
are, la conditii egale, drept de preferinta. El nu are insa acest drept atunci cand nu si-a
executat obligatiile nascute in baza inchirierii anterioare.
(2) Dispozitiile referitoare la exercitarea dreptului de preemptiune in materia
vanzarii sunt aplicabile in mod corespunzator.
Folosirea partilor si instalatiilor
comune ale cladirii
Art. 1.829 (1) In cladirile cu mai multe apartamente, chiriasii au dreptul de a
intrebuinta partile si instalatiile de folosinta comuna ale cladirii potrivit cu destinatia
fiecareia.
(2) Chiriasii sunt obligati sa contribuie la cheltuielile pentru iluminarea, incalzirea,
curatarea partilor si instalatiilor de folosinta comuna, precum si la orice alte cheltuieli
pe care legea le stabileste in sarcina lor.
Rezilierea contractului Art. 1.830 (1) In cazul in care, fara justificare, una dintre partile contractului de
inchiriere nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are
dreptul la rezilierea contractului.
(2) De asemenea, locatorul poate cere instantei rezilierea contractului de inchiriere
si in cazul in care chiriasul, membrii familiei sale sau alte persoane carora acesta din
urma le-a ingaduit, in orice mod, folosirea, detinerea sau accesul in locuinta fie au un
comportament care face imposibila convietuirea cu celelalte persoane care locuiesc
in acelasi imobil sau in imobile aflate in vecinatate, fie impiedica folosirea normala a
locuintei sau a partilor comune.
Evacuarea chiriasului Art. 1.831 (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriasului se face
in baza unei hotarari judecatoresti.
(2) Chiriasul este obligat la plata chiriei prevazute in contract pana la data eliberarii
efective a locuintei, precum si la repararea prejudiciilor de orice natura cauzate
locatorului pana la acea data.
Alte persoane care locuiesc
impreuna cu chiriasul
Art. 1.832 (1) In lipsa unei interdictii stipulate in acest sens, si alte persoane pot
locui impreuna cu chiriasul, caz in care vor fi tinute solidar cu acesta, pe durata
folosintei exercitate, pentru oricare dintre obligatiile izvorate din contract.
(2) Incetarea, din orice cauza, a contractului de inchiriere, precum si hotararea
judecatoreasca de evacuare a chiriasului sunt de drept opozabile si se executa
impotriva tuturor persoanelor care locuiesc, cu titlu sau fara titlu, impreuna cu
chiriasul.
Subinchirierea si cesiunea
contractului de inchiriere
Art. 1.833 Chiriasul poate ceda contractul de inchiriere a locuintei sau
subinchiria locuinta numai cu acordul scris al locatorului, caz in care, in lipsa unei
stipulatii contrare, cesionarul, respectiv sublocatarul raspunde solidar cu chiriasul
pentru obligatiile asumate fata de locator prin contractul de inchiriere.
Decesul chiriasului Art. 1.834 (1) Contractul de inchiriere a locuintei inceteaza in termen de 30 de
zile de la data inregistrarii decesului chiriasului.
(2) Descendentii si ascendentii chiriasului au dreptul, in termenul prevazut la
alin. (1), sa opteze pentru continuarea contractului de inchiriere pana la expirarea
duratei acestuia, daca sunt mentionati in contract si daca au locuit impreuna cu
chiriasul. Dispozitiile art. 323 alin. (3) sunt aplicabile in privinta sotului supravietuitor.
(3) Persoanele prevazute la alin. (2), care au cerut continuarea contractului,
desemneaza de comun acord persoana sau persoanele care semneaza contractul
de inchiriere in locul chiriasului decedat. In cazul in care acestia nu ajung la un acord
in termen de 30 de zile de la data inregistrarii decesului chiriasului, desemnarea se
face de catre locator.
(4) Subinchirierea consimtita de chirias inceteaza la expirarea termenului prevazut
la alin. (1), daca locatiunea nu continua in conditiile alin. (2). In acest ultim caz,
persoana desemnata potrivit alin. (3) semneaza contractul de subinchiriere in locul
chiriasului decedat.
Locuinte cu destinatie speciala Art. 1.835 Regimul inchirierii prevazut de legea speciala pentru locuintele
sociale, locuintele de necesitate, locuintele de serviciu, locuintele de interventie si
locuintele de protocol se intregeste cu prevederile prezentului cod.
Sectiunea 3 - Reguli particulare in materia arendarii
Bunuri ce pot fi arendate Art. 1.836 Pot fi arendate orice bunuri agricole, cum ar fi:
a) terenurile cu destinatie agricola, si anume terenuri agricole productive — arabile,
viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si
duzi, pasunile impadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice,
amenajarile piscicole si de imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice, platformele si
spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenurile
neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola;
b) animalele, constructiile de orice fel, masinile, utilajele si alte asemenea bunuri
destinate exploatarii agricole.
Arendarea facuta
pe durata nedeterminata
Art. 1.837 Daca durata nu este determinata, arendarea se considera a fi facuta
pentru toata perioada necesara recoltarii fructelor pe care bunul agricol urmeaza sa
le produca in anul agricol in care se incheie contractul.
Conditii de forma Art. 1.838 (1) Contractul de arendare trebuie incheiat in forma scrisa, sub
sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Sub sanctiunea unei amenzi civile stabilite de instanta de judecata pentru
fiecare zi de intarziere, arendasul trebuie sa depuna un exemplar al contractului la
consiliul local in a carui raza teritoriala se afla bunurile agricole arendate, pentru a fi
inregistrat intr-un registru special tinut de secretarul consiliului local.
(3) Cand bunurile arendate sunt situate in raza teritoriala a mai multor consilii
locale, cate un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local in a carui
raza teritoriala sunt situate bunurile arendate.
(4) Dispozitiile in materie de carte funciara raman aplicabile.
(5) Toate cheltuielile legate de incheierea, inregistrarea si publicitatea contractului
de arendare revin arendasului.
Schimbarea categoriei de folosinta Art. 1.839 Arendasul poate schimba categoria de folosinta a terenului arendat
numai cu acordul prealabil dat in scris de catre proprietar si cu respectarea dispozitiilor
legale in vigoare.
Asigurarea bunurilor arendate Art. 1.840 Arendasul este obligat, chiar in lipsa de stipulatie expresa, sa asigure
bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor
calamitati naturale.
Reducerea arendei stabilite in bani
in cazul pieirii recoltei
Art. 1.841 (1) Atunci cand, pe durata arendarii, intreaga recolta a unui an sau
cel putin o jumatate din ea a pierit fortuit, arendasul poate cere reducerea
proportionala a arendei daca aceasta a fost stabilita intr-o cantitate determinata de
produse agricole, intr-o suma de bani determinata sau intr-o suma de bani
determinabila in functie de valoarea unei cantitati determinate de produse agricole.
(2) Daca arendarea este facuta pe mai multi ani, reducerea nu se va stabili decat la
sfarsitul arendarii, cand se va face o compensare a recoltelor tuturor anilor de folosinta.
Exceptii Art. 1.842 (1) Arendasul nu poate obtine reducerea arendei in cazul in care
pieirea recoltei a avut loc dupa ce a fost culeasa.
(2) Reducerea arendei nu va putea fi ceruta nici atunci cand cauza pagubei era
cunoscuta la data incheierii contractului.
Riscul pieirii fructelor in cazul
in care arenda se plateste in fructe
Art. 1.843 (1) Atunci cand arenda este stabilita intr-o cota din fructe sau intr-o
suma de bani determinabila in functie de valoarea unei astfel de cote, pieirea fortuita,
in tot sau in parte, a fructelor de impartit este suportata proportional si nu da niciuneia
dintre parti actiune in despagubire impotriva celeilalte.
(2) Daca insa pieirea s-a produs dupa culegerea fructelor si una dintre parti intarzie
in mod culpabil predarea sau receptia lor, cota cuvenita acesteia se reduce cu fructele
pierdute, iar cota celeilalte parti se considera ca si cum nu ar fi survenit nicio pierdere, afara
numai daca fructele ar fi pierit chiar daca predarea si receptia fructelor se faceau la timp.
Plata arendei in fructe Art. 1.844 Atunci cand arenda se plateste in fructe, in lipsa altui termen
prevazut in contract, arendasul este de drept in intarziere pentru predarea lor de la
data culegerii, iar arendatorul este de drept in intarziere pentru receptie de la data la
care a fost notificat in scris de catre arendas.
Caracterul executoriu Art. 1.845 Contractele de arendare incheiate in forma autentica, precum si cele
inregistrate la consiliul local constituie, in conditiile legii, titluri executorii pentru plata
arendei la termenele si in modalitatile stabilite in contract.
Cesiunea arendarii Art. 1.846 Cu acordul scris al arendatorului, arendasul poate sa cesioneze
contractul de arendare sotului care participa la exploatarea bunurilor arendate sau
descendentilor sai majori.
Interdictia subarendarii Art. 1.847 (1) Nu sunt permise oficiile de arendasi.
(2) Subarendarea totala sau partiala este interzisa, sub sanctiunea nulitatii
absolute.
Reinnoirea arendarii Art. 1.848 (1) Contractul de arendare se reinnoieste de drept, pentru aceeasi
durata, daca niciuna dintre parti nu a comunicat cocontractantului, in scris, refuzul
sau cu cel putin 6 luni inainte de expirarea termenului, iar in cazul terenurilor cu
destinatie agricola, cu cel putin un an.
(2) Daca durata contractului de arendare este de un an sau mai scurta, termenele
de refuz al reinnoirii prevazute la alin. (1) se reduc la jumatate.
Dreptul de preemptiune Art. 1.849 Arendasul are drept de preemptiune cu privire la bunurile agricole
arendate, care se exercita potrivit art. 1.730—1.739.
Cazuri speciale
de incetare a contractului
Art. 1.850 Contractul de arendare inceteaza prin decesul, incapacitatea sau
falimentul arendasului.
Capitolul VI - Contractul de antrepriza
Sectiunea 1 - Reguli comune privind contractul de antrepriza
§1. Dispozitii generale
Notiune Art. 1.851 (1) Prin contractul de antrepriza, antreprenorul se obliga ca, pe riscul
sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un
anumit serviciu pentru beneficiar, in schimbul unui pret.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile, in mod corespunzator, si
antreprizei pentru lucrari de constructii, daca sunt compatibile cu regulile particulare
prevazute pentru acest contract.
Contractul de subantrepriza Art. 1.852 (1) Prin contractul de subantrepriza antreprenorul poate incredinta
unuia sau mai multor subantreprenori executarea unor parti ori elemente ale lucrarii
sau serviciilor, afara de cazul in care contractul de antrepriza a fost incheiat in
considerarea persoanei sale.
(2) In raporturile cu beneficiarul, antreprenorul raspunde pentru fapta
subantreprenorului la fel ca pentru propria sa fapta.
(3) Subantrepriza este supusa dispozitiilor prevazute pentru contractul de
antrepriza.
Incapacitati Art. 1.853 Dispozitiile art. 1.655 alin. (1) se aplica in mod corespunzator si
contractului de antrepriza.
Pretul Art. 1.854 (1) Pretul antreprizei poate consta intr-o suma de bani sau in orice
alte bunuri sau prestatii.
(2) Pretul trebuie sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil.
(3) Atunci cand contractul nu cuprinde clauze referitoare la pret, beneficiarul
datoreaza pretul prevazut de lege ori calculat potrivit legii sau, in lipsa unor asemenea
prevederi legale, pretul stabilit in raport cu munca depusa si cheltuielile necesare
pentru executarea lucrarii ori prestarea serviciului, avandu-se in vedere si uzantele
existente.
Delimitarea fata de vanzare Art. 1.855 Contractul este de vanzare, iar nu de antrepriza, atunci cand, potrivit
intentiei partilor, executarea lucrarii nu constituie scopul principal al contractului,
avandu-se in vedere si valoarea bunurilor furnizate.
Actiunea directa a lucratorilor Art. 1.856 In masura in care nu au fost platite de antreprenor, persoanele care,
in baza unui contract incheiat cu acesta, au desfasurat o activitate pentru prestarea
serviciilor sau executarea lucrarii contractate au actiune directa impotriva
beneficiarului, pana la concurenta sumei pe care acesta din urma o datoreaza
antreprenorului la momentul introducerii actiunii.
§2. Obligatiile partilor
Procurarea, pastrarea
si intrebuintarea materialelor
Art. 1.857 (1) Daca din lege sau din contract nu rezulta altfel, antreprenorul
este obligat sa execute lucrarea cu materialele sale.
(2) Antreprenorul care lucreaza cu materialele sale raspunde pentru calitatea
acestora, potrivit dispozitiilor de la contractul de vanzare.
(3) Antreprenorul caruia beneficiarul i-a incredintat materialele este obligat sa le
pastreze si sa le intrebuinteze potrivit destinatiei lor, conform regulilor tehnice
aplicabile, sa justifice modul in care acestea au fost intrebuintate si sa restituie ceea
ce nu a fost folosit la executarea lucrarii.
Informarea beneficiarului Art. 1.858 Antreprenorul este obligat sa il informeze fara intarziere pe beneficiar
daca normala executare a lucrarii, trainicia ei sau folosirea potrivit cu destinatia
acesteia ar fi primejduita din cauza:
a) materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului,
beneficiarul le-a pus la dispozitie;
b) instructiunilor necorespunzatoare date de beneficiar;
c) existentei sau ivirii unor imprejurari pentru care antreprenorul nu este tinut sa
raspunda.
Neluarea masurilor necesare
de catre beneficiar
Art. 1.859 (1) In cazul in care beneficiarul, desi a fost instiintat de catre
antreprenor in conditiile art. 1.858, nu ia masurile necesare intr-un termen potrivit cu
imprejurarile, antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea
acestuia pe riscul beneficiarului, notificandu-l in acest sens.
(2) Cu toate acestea, daca lucrarea ar fi de natura sa ameninte sanatatea sau
integritatea corporala a persoanelor, antreprenorul este obligat sa ceara rezilierea
contractului, sub sanctiunea de a prelua riscul si de a raspunde pentru prejudiciile
cauzate inclusiv tertilor.
Pieirea lucrarii inainte de receptie Art. 1.860 (1) Daca anterior receptiei lucrarea piere ori se deterioreaza din
cauze neimputabile beneficiarului, antreprenorul care a procurat materialul este dator
sa o refaca pe cheltuiala sa si cu respectarea conditiilor si termenelor initiale, tinand
seama, daca este cazul, de regulile privind suspendarea fortuita a executarii obligatiei.
(2) Atunci cand materialul a fost procurat de beneficiar, acesta este tinut sa suporte
cheltuielile refacerii lucrarii numai daca pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor.
In celelalte cazuri, beneficiarul este obligat sa furnizeze din nou materialele, daca
pieirea sau deteriorarea nu este imputabila antreprenorului.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile atunci cand pieirea sau
deteriorarea are loc dupa receptia lucrarii, situatie in care antreprenorul ramane
raspunzator, daca este cazul, in temeiul garantiei contra viciilor si pentru calitatile
convenite.
Controlul executarii lucrarii Art. 1.861 Beneficiarul are dreptul ca, pe propria sa cheltuiala, sa controleze
lucrarea in cursul executarii ei, fara a-l stanjeni in mod nejustificat pe antreprenor,
precum si sa ii comunice acestuia observatiile sale.
Receptia lucrarii Art. 1.862 (1) De indata ce a primit comunicarea prin care antreprenorul il
instiinteaza ca lucrarea este finalizata, beneficiarul are obligatia ca, intr-un termen
rezonabil potrivit naturii lucrarii si uzantelor din domeniu, sa o verifice si, daca aceasta
corespunde conditiilor stabilite prin contract, sa o receptioneze, precum si, atunci cand
este cazul, sa o ridice.
(2) Daca, fara motive temeinice, beneficiarul nu se prezinta sau nu comunica
neintarziat antreprenorului rezultatul verificarii, lucrarea se socoteste receptionata
fara rezerve.
(3) Beneficiarul care a receptionat lucrarea fara rezerve nu mai are dreptul de a
invoca viciile aparente ale lucrarii sau lipsa aparenta a calitatilor convenite.
Garantia contra viciilor
si pentru calitatile convenite
Art. 1.863 Antreprenorul datoreaza garantie contra viciilor lucrarii si pentru
calitatile convenite, potrivit dispozitiilor privind garantia contra viciilor lucrului vandut,
care se aplica in mod corespunzator.
Exigibilitatea pretului Art. 1.864 (1) Atunci cand obiectul contractului este o lucrare, beneficiarul este
obligat sa ii plateasca antreprenorului pretul la data si locul receptiei intregii lucrari,
daca prin lege sau contract nu se prevede altfel.
(2) In cazul in care lucrarea a pierit ori s-a deteriorat inainte de receptie, fara vina
beneficiarului, antreprenorul nu are dreptul la pret atunci cand el a dat materialul sau
cand pieirea ori deteriorarea a avut o alta cauza decat viciile materialului dat de
beneficiar. In acest caz, contractul ramane in fiinta, fiind aplicabile dispozitiile art. 1.860.
Pretul estimat Art. 1.865 (1) Atunci cand, cu ocazia incheierii contractului, pretul lucrarilor sau
al serviciilor a facut obiectul unei estimari, antreprenorul trebuie sa justifice orice
crestere a pretului.
(2) Beneficiarul nu este tinut sa plateasca aceasta crestere decat in masura in
care ea rezulta din lucrari sau servicii care nu puteau fi prevazute de catre antreprenor
la momentul incheierii contractului.
Pretul stabilit in functie
de valoarea lucrarilor sau serviciilor
Art. 1.866 Daca pretul este stabilit in functie de valoarea lucrarilor executate,
a serviciilor prestate sau a bunurilor furnizate, antreprenorul este tinut, la cererea
beneficiarului, sa ii dea socoteala despre stadiul lucrarilor, despre serviciile deja
prestate si despre cheltuielile deja efectuate.
Pretul forfetar Art. 1.867 (1) Atunci cand contractul este incheiat pentru un pret global,
beneficiarul trebuie sa plateasca pretul convenit si nu poate cere o diminuare a
acestuia, motivand ca lucrarea sau serviciul a necesitat mai putina munca ori a costat
mai putin decat s-a prevazut.
(2) Tot astfel, antreprenorul nu poate pretinde o crestere a pretului pentru motive
opuse celor mentionate la alin. (1).
(3) Pretul forfetar ramane neschimbat, cu toate ca s-au adus modificari cu privire
la conditiile de executare initial prevazute, daca partile nu au convenit altfel.
Vanzarea bunurilor neridicate
in termen
Art. 1.868 (1) Daca antreprenorul s-a obligat sa execute o lucrare cu materialul
beneficiarului sau sa presteze un serviciu cu privire la un bun pe care beneficiarul i l-a
predat in acest scop, iar acesta din urma nu ridica bunul in termen de 6 luni socotit
din ziua convenita pentru receptie sau, cand lucrarea ori serviciul s-a finalizat mai
tarziu, de la data finalizarii, antreprenorul, dupa ce l-a instiintat in scris pe beneficiar,
are dreptul sa vanda bunul cu diligenta unui mandatar cu titlu gratuit al beneficiarului.
(2) Dupa retinerea pretului lucrarii si a cheltuielilor de vanzare, antreprenorul va
consemna diferenta la dispozitia beneficiarului.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile in cazul in care beneficiarul
introduce impotriva antreprenorului o actiune intemeiata pe neexecutarea sau
executarea necorespunzatoare a lucrarii.
Ipoteca legala Art. 1.869 Pentru garantarea platii pretului datorat pentru lucrare, antreprenorul
beneficiaza de o ipoteca legala asupra lucrarii, constituita si conservata in conditiile
legii.
§3. Incetarea contractului
Decesul beneficiarului Art. 1.870 Decesul beneficiarului nu determina incetarea contractului decat
daca aceasta face imposibila sau inutila executarea sa.
Decesul antreprenorului
sau incapacitatea sa
de a executa contractul
Art. 1.871 (1) In cazul in care antreprenorul decedeaza sau devine, fara culpa
sa, incapabil de a finaliza lucrarea sau de a presta serviciul, contractul inceteaza daca
a fost incheiat in considerarea aptitudinilor personale ale antreprenorului.
(2) Beneficiarul este tinut sa receptioneze partea deja executata, daca o poate
folosi.
(3) De asemenea, in cazul prevazut la alin. (1), beneficiarul este obligat sa
plateasca, in proportie cu pretul convenit, valoarea lucrarilor efectuate si a cheltuielilor
facute in vederea finalizarii lucrarii, insa numai in masura in care aceste lucrari si
cheltuieli ii sunt de folos.
(4) Beneficiarul are dreptul, cu conditia de a plati o indemnizatie adecvata, sa ceara
predarea materialelor pregatite si a planurilor pe cale de a fi puse in executare,
dispozitiile legale privitoare la drepturile de proprietate intelectuala ramanand aplicabile.
Rezolutiunea
sau rezilierea contractului
imputabila antreprenorului
Art. 1.872 Beneficiarul are dreptul sa obtina rezilierea sau, dupa caz,
rezolutiunea contractului in cazurile in care, fara justificare:
a) respectarea termenului convenit pentru receptia lucrarii a devenit vadit
imposibila;
b) lucrarea sau serviciul nu se executa in modul convenit si intr-un termen stabilit
de beneficiar potrivit cu imprejurarile, antreprenorul nu remediaza lipsurile constatate
si nu schimba pentru viitor modul de executare a lucrarii sau serviciului;
c) nu se executa alte obligatii ce revin antreprenorului potrivit legii sau in temeiul
contractului.
Rezolutiunea
sau rezilierea contractului
imputabila beneficiarului
Art. 1.873 Daca antreprenorul nu poate incepe sau continua executarea
contractului din cauza neindeplinirii fara justificare de catre beneficiar a propriilor
obligatii, antreprenorul este indreptatit sa obtina rezolutiunea ori rezilierea contractului,
cu daune-interese, daca este cazul.
Sectiunea 2 - Contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii
Notiune Art. 1.874 Prin contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii,
antreprenorul se obliga sa execute lucrari care, potrivit legii, necesita eliberarea
autorizatiei de construire.
Obligatii accesorii ale beneficiarului Art. 1.875 (1) Beneficiarul este obligat sa permita antreprenorului, in masura in
care este necesara pentru executarea lucrarii, folosirea cailor de acces, a instalatiilor
proprii de alimentare cu apa si a altor utilitati ce deservesc imobilul.
(2) Beneficiarul este obligat sa obtina toate autorizatiile cerute de lege pentru
executarea lucrarii. In vederea executarii acestei obligatii, antreprenorul trebuie sa
coopereze cu beneficiarul, furnizandu-i informatiile necesare pe care le detine sau pe
care ar trebui sa le detina in considerarea specializarii sale.
Controlul executarii lucrarilor Art. 1.876 (1) In cursul executarii contractului, beneficiarul are dreptul ca, fara a
stanjeni activitatea normala a antreprenorului, sa controleze stadiul de executie, calitatea
si aspectul lucrarilor efectuate si ale materialelor intrebuintate, precum si orice alte
aspecte referitoare la indeplinirea de catre antreprenor a obligatiilor sale contractuale.
(2) Beneficiarul comunica antreprenorului constatarile si instructiunile sale in scris,
daca nu s-a convenit altfel.
(3) La finalizarea acelei parti din lucrare ce urmeaza a fi acoperita prin executarea
ulterioara a altor lucrari sau prin montarea unor elemente de constructii, antreprenorul
si beneficiarul sunt obligati sa constate impreuna existenta partii finalizate si
conformitatea acesteia cu dispozitiile legale si clauzele contractului. In acest scop,
daca nu s-a convenit altfel, antreprenorul il convoaca pe beneficiar la locul executarii
lucrarii inauntrul unui termen rezonabil, a carui intindere se stabileste, potrivit
uzantelor existente, in raport cu natura lucrarii si locul situarii acesteia. In cazul in
care beneficiarul nu se prezinta la termenul comunicat in scris sau pe alta cale
convenita de catre parti, antreprenorul poate intocmi singur actul de constatare a
lucrarii ce urmeaza a fi acoperita.
Imprejurari care impiedica
executarea lucrarilor
Art. 1.877 (1) In cazul in care, in cursul executarii contractului, constata greseli
sau lipsuri in lucrarile de proiectare in temeiul carora s-a incheiat contractul,
antreprenorul este obligat sa comunice de indata beneficiarului si proiectantului
constatarile sale, impreuna cu propunerile de remediere, in masura in care acestea
intra in domeniul pregatirii sale profesionale, precum si sa ceara beneficiarului sa ia
masurile corespunzatoare.
(2) Daca beneficiarul, luand si avizul proiectantului, nu comunica de indata
masurile luate pentru inlaturarea greselilor sau lipsurilor semnalate ori daca masurile
luate nu sunt corespunzatoare, antreprenorul poate sa suspende executarea
lucrarilor, instiintandu-i de indata despre aceasta pe beneficiar si proiectant.
Receptia lucrarilor.
Riscul contractului
Art. 1.878 (1) Dupa finalizarea constructiei, se va proceda, in conditiile legii, la
receptia provizorie la terminarea lucrarii, urmata de receptia finala.
(2) Riscurile trec asupra beneficiarului de la data receptiei provizorii la terminarea
lucrarii.
Raspunderea pentru vicii Art. 1.879 (1) Termenele de garantie contra viciilor lucrarii sunt cele stabilite de
legea speciala.
(2) Arhitectul sau inginerul este exonerat de raspunderea pentru viciile lucrarii
numai daca dovedeste ca acestea nu rezulta din deficiente ale expertizelor sau
planurilor pe care le-a furnizat si, daca este cazul, din vreo lipsa de diligenta in
coordonarea sau supravegherea lucrarilor.
(3) Antreprenorul este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca viciile rezulta
din deficiente ale expertizelor sau planurilor arhitectului ori ale inginerului ales de catre
beneficiar. Subantreprenorul nu este exonerat decat daca dovedeste ca viciile rezulta din
deciziile antreprenorului sau din expertizele ori planurile arhitectului sau ale inginerului.
(4) Fiecare dintre partile prevazute la alin. (2) si (3) poate fi exonerata de
raspundere daca dovedeste ca aceste vicii rezulta din deciziile impuse de beneficiar
in alegerea solului sau a materialelor ori in alegerea subantreprenorilor, a expertilor
sau a metodelor de construire. Exonerarea de raspundere nu opereaza atunci cand
aceste vicii, desi puteau sa fie prevazute in cursul executarii lucrarii, nu au fost
notificate beneficiarului. Prevederile art. 1.859 raman aplicabile.
Inceputul prescriptiei
privind raspunderea pentru vicii
Art. 1.880 (1) Prescriptia dreptului la actiune pentru vicii aparente incepe sa
curga de la data receptiei finale sau, dupa caz, a implinirii termenului acordat
antreprenorului prin procesul-verbal de receptie finala, pentru inlaturarea viciilor
constatate.
(2) Prescriptia dreptului la actiune pentru viciile lucrarii de proiectare incepe sa
curga odata cu prescriptia dreptului la actiune pentru viciile lucrarilor executate de
antreprenor, afara numai daca viciile lucrarilor de proiectare au fost descoperite mai
inainte, caz in care prescriptia va incepe sa curga de la data descoperirii acestora.
Capitolul VII - Contractul de societate
Sectiunea 1 - Dispozitii generale
Notiune Art. 1.881 (1) Prin contractul de societate doua sau mai multe persoane se
obliga reciproc sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la
aceasta prin aporturi banesti, in bunuri, in cunostinte specifice sau prestatii, cu scopul
de a imparti beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.
(2) Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proportional cu participarea
la distributia beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit altfel.
(3) Societatea se poate constitui cu sau fara personalitate juridica.
Conditii de validitate Art. 1.882 (1) Poate fi asociat orice persoana fizica sau persoana juridica, afara
de cazul in care prin lege se dispune altfel. Un sot nu poate deveni asociat prin
aportarea de bunuri comune decat cu consimtamantul celuilalt sot, dispozitiile art. 349
aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Orice societate trebuie sa aiba un obiect determinat si licit, in acord cu ordinea
publica si bunele moravuri.
(3) Fiecare asociat trebuie sa contribuie la constituirea societatii prin aporturi
banesti, in bunuri, in prestatii sau cunostinte specifice.
Regimul aporturilor Art. 1.883 (1) In cazul unei societati cu personalitate juridica, aporturile intra in
patrimoniul societatii, iar in cazul unei societati fara personalitate juridica, aporturile
devin coproprietatea asociatilor, afara de cazul in care au convenit, in mod expres, ca
vor trece in folosinta lor comuna.
(2) In cazul aportului unor bunuri imobile sau, dupa caz, al altor drepturi reale
imobiliare, contractul se incheie in forma autentica.
(3) Transferul drepturilor asupra bunurilor aportate este supus formelor de
publicitate prevazute de lege. Daca inscrierea dreptului in registrele de publicitate a
fost facuta inainte de data inmatricularii societatii, transferul drepturilor este, in toate
cazurile, afectat de conditia dobandirii personalitatii juridice.
Forma contractului Art. 1.884 (1) Contractul de societate se incheie in forma scrisa. Daca prin lege
nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul prin care se infiinteaza o societate
cu personalitate juridica trebuie incheiat in forma scrisa si trebuie sa prevada asociatii,
aporturile, forma juridica, obiectul, denumirea si sediul societatii.
Durata societatii Art. 1.885 (1) Durata societatii este nedeterminata, daca prin contract nu se
prevede altfel.
(2) Asociatii pot prelungi durata societatii, inainte de expirarea acesteia.
Raspunderea asociatilor fondatori
si a primilor administratori
Art. 1.886 (1) Asociatii fondatori si primii administratori numiti prin contract
raspund solidar pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei conditii de forma a
contractului de societate sau a unei formalitati necesare pentru constituirea societatii
ori, daca este cazul, pentru dobandirea personalitatii juridice de catre aceasta.
(2) In cazul modificarii contractului, dispozitiile alin. (1) se aplica administratorilor
cu drept de reprezentare a societatii aflati in functie la data modificarii, respectiv la
data la care ar fi trebuit sa se indeplineasca formalitatile referitoare la aceasta
modificare.
Domeniul de aplicare Art. 1.887 (1) Prezentul capitol constituie dreptul comun in materia societatilor.
(2) Legea poate reglementa diferite tipuri de societati in considerarea formei, naturii
sau obiectului de activitate.
Formele societare Art. 1.888 Dupa forma lor, societatile pot fi:
a) simple;
b) in participatie;
c) in nume colectiv;
d) in comandita simpla;
e) cu raspundere limitata;
f) pe actiuni;
g) in comandita pe actiuni;
h) cooperative;
i) alt tip de societate anume reglementat de lege.
Dobandirea personalitatii juridice Art. 1.889 (1) Prin contractul de societate sau printr-un act separat, asociatii pot
conveni constituirea unei societati cu personalitate juridica, cu respectarea conditiilor
prevazute de lege. In acest caz, raspunderea lor pentru datoriile sociale este
subsidiara, nelimitata si solidara, daca prin lege nu se dispune altfel.
(2) Daca, potrivit vointei asociatilor, societatea urmeaza sa aiba personalitate
juridica, indiferent de obiectul de activitate, ea poate fi constituita numai in forma si
conditiile prevazute de legea speciala care ii confera personalitate juridica.
(3) Societatea dobandeste personalitate juridica prin si de la data inmatricularii in
registrul comertului, daca prin lege nu se dispune altfel.
(4) Pana la data dobandirii personalitatii juridice, raporturile dintre asociati sunt
guvernate de regulile aplicabile societatii simple.
Sectiunea 2 - Societatea simpla
§1. Incheierea contractului de societate
Conditii de forma Art. 1.890 Contractul de societate nu este supus unor formalitati speciale, cu
exceptia celor prevazute la art. 1.884 alin. (1) si celor care rezulta din natura bunurilor
ce constituie aport.
Modificarea contractului
de societate
Art. 1.891 In lipsa de stipulatie contrara sau daca prin lege nu se dispune altfel,
modificarea contractului de societate se face cu respectarea dispozitiilor prevazute de
lege pentru incheierea sa valabila.
Personalitatea juridica Art. 1.892 (1) Societatea simpla nu are personalitate juridica.
(2) Daca asociatii doresc dobandirea personalitatii juridice, prin actul de modificare
a contractului de societate vor indica, in mod expres, forma juridica a acesteia si vor
pune de acord toate clauzele sale cu dispozitiile legale aplicabile societatii
nou-infiintate.
(3) In cazul prevazut la alin. (2) dobandirea personalitatii juridice se face fara a se
dispune dizolvarea societatii simple. Asociatii si societatea nou-infiintata raspund
solidar si indivizibil pentru toate datoriile societatii nascute inainte de dobandirea
personalitatii juridice.
Societatile de fapt Art. 1.893 Societatile supuse conditiei inmatricularii conform legii si ramase
neinmatriculate, precum si societatile de fapt sunt asimilate societatilor simple.
§2. Efectele contractului de societate
I. Drepturile si obligatiile asociatilor intre ei
Formarea capitalului social Art. 1.894 (1) Asociatii contribuie la formarea capitalului social al societatii, prin
aporturi banesti sau in bunuri, dupa caz.
(2) Capitalul social subscris se divide in parti egale, numite parti de interes, care
se distribuie asociatilor proportional cu aporturile fiecaruia, daca prin lege sau
contractul de societate nu se prevede altfel.
(3) Asociatii se pot obliga la aport in prestatii sau in cunostinte specifice, cu titlu de
aport societar. In schimbul acestui aport, asociatii participa, potrivit actului constitutiv,
la impartirea beneficiilor si suportarea pierderilor, precum si la luarea deciziilor in
societate.
Realizarea aporturilor Art. 1.895 (1) Fiecare dintre asociati raspunde fata de societate si fata de ceilalti
asociati pentru varsarea aporturilor la care s-a obligat.
(2) Drepturile conferite de partile de interes sunt suspendate pana la varsarea
aporturilor la capitalul social.
Aportul in bunuri Art. 1.896 (1) Aportul in bunuri, altele decat cele fungibile, se efectueaza prin
transferul drepturilor asupra acestora si predarea efectiva a bunurilor in stare de
functionare potrivit destinatiei sociale.
(2) Asociatul care aporteaza proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun
raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui vanzator fata de cumparator, iar
asociatul care aporteaza folosinta raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui
locator fata de locatar.
(3) Aporturile constand in bunuri fungibile sau consumptibile nu pot fi subscrise cu
titlu de aport in folosinta, ci devin, in toate cazurile, proprietatea asociatilor, chiar daca
in contractul de societate nu s-a stipulat aceasta in mod expres.
Aportul in bunuri incorporale Art. 1.897 (1) Asociatul care aporteaza o creanta raspunde pentru existenta
creantei la momentul aportului si incasarea acesteia la scadenta, fiind obligat sa
acopere cuantumul acesteia, dobanda legala care incepe sa curga de la scadenta si
orice alte daune ce ar rezulta, daca creanta nu se incaseaza in tot sau in parte.
(2) Asociatul care aporteaza actiuni sau parti sociale emise de o alta societate
raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui vanzator fata de cumparator.
(3) Asociatul care aporteaza cambii sau alte titluri de credit care circula in comert
raspunde potrivit alin. (1).
Aportul in numerar Art. 1.898 Asociatul care a subscris ca aport o suma de bani datoreaza in caz
de neexecutare suma la care s-a obligat, dobanda legala de la scadenta si orice alte
daune care ar rezulta, fiind de drept pus in intarziere.
Aporturile in prestatii
si cunostinte specifice
Art. 1.899 (1) Aportul in prestatii sau cunostinte specifice este datorat in mod
continuu, atat timp cat asociatul care s-a obligat la acesta este membru al societatii,
iar asociatul este tinut fata de societate pentru toate castigurile realizate din activitatile
care fac obiectul aportului.
(2) Aporturile in prestatii sau cunostinte specifice se efectueaza prin desfasurarea
de catre asociatul care s-a obligat a unor activitati concrete si prin punerea la dispozitia
societatii a unor informatii, pentru realizarea obiectului acesteia, in modalitatile si
conditiile stabilite prin contractul de societate.
(3) Neexecutarea aportului in prestatii sau cunostinte specifice da loc numai la o
actiune in excludere cu daune-interese, daca este cazul.
Regimul partilor de interes Art. 1.900 (1) Partile de interes sunt indivizibile.
(2) Partile de interes platite sau varsate in intregime dau drept de vot in adunarea
asociatilor, daca prin contract nu s-a prevazut altfel.
(3) Cand o parte de interes devine proprietatea comuna a mai multor persoane,
acestea sunt obligate sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea
drepturilor sociale aferente.
(4) Cat timp o parte de interes este proprietatea comuna a mai multor persoane,
acestea raspund in mod solidar pentru efectuarea varsamintelor datorate.
Transmiterea partilor de interes Art. 1.901 (1) Transmiterea partilor de interes se face in limitele si conditiile
prevazute de lege si de contractul de societate. Transmiterea partilor de interes catre
persoane din afara societatii este permisa cu consimtamantului tuturor asociatilor. Partile
de interes se pot transmite si prin mostenire, daca prin contract nu se dispune altfel.
(2) Orice asociat poate rascumpara, substituindu-se in drepturile dobanditorului,
partile de interes dobandite cu titlu oneros de un tert fara consimtamantul tuturor
asociatilor, in termen de 60 de zile de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa
cunoasca cesiunea. Daca mai multi asociati exercita concomitent acest drept, partile
de interes se aloca proportional cu cota de participare la profit.
(3) In cazul prevazut la alin. (2) si ori de cate ori legea impune cesiunea partilor de
interes, valoarea acestora este stabilita de un expert agreat de partile cesiunii sau, in
lipsa unui acord, de catre instanta.
(4) Cesiunea cu titlu gratuit a partilor de interes este asimilata unei cesiuni cu titlu
oneros si da loc la aplicarea dispozitiilor alin. (2) si (3). In privinta formei, cesiunea cu
titlu gratuit este supusa regimului juridic al donatiei.
Participarea la profit si pierderi Art. 1.902 (1) Participarea la profitul societatii implica si contributia la pierderile
societatii, in conditiile prevazute de contractul de societate, ale prezentului capitol sau
ale legii speciale aplicabile, dupa caz.
(2) Partea fiecarui asociat la profituri si pierderi este proportionala cu aportul sau
la capitalul social, daca nu s-a convenit altfel. Partea la profituri si pierderi a asociatului
al carui raport consta in prestatii sau cunostinte specifice este egala cu cea a
asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic, daca nu s-a convenit altfel.
(3) Asociatii pot participa la castig in proportie diferita de contributia la pierderi, cu
conditia ca astfel de diferente sa fie rezonabile potrivit cu imprejurarile si sa fie expres
prevazute in contract.
(4) Cand contractul stabileste numai partea de castig, aceeasi proportie are loc si
cat priveste pierderile.
(5) Orice clauza prin care un asociat este exclus de la impartirea beneficiilor sau
de la participarea la pierderi este considerata nescrisa.
(6) Prin exceptie de la art. 1.881 alin. (2), asociatul al carui aport consta in prestatii
sau cunostinte specifice este scutit, in masura corespunzatoare acestui aport, de a
participa la pierderi, daca aceasta scutire a fost prevazuta in mod expres in contractul
de societate.
Obligatia de neconcurenta Art. 1.903 (1) Asociatul nu poate face concurenta societatii pe cont propriu sau
pe contul unei terte persoane si nici nu poate face pe socoteala sa ori pe socoteala
altuia vreo operatiune care ar putea fi pagubitoare pentru societate.
(2) Asociatul nu poate lua parte pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane
la o activitate care ar conduce la privarea societatii de bunurile, prestatiile sau
cunostintele specifice la care asociatul s-a obligat.
(3) Beneficiile rezultand din oricare dintre activitatile interzise potrivit alin. (1) si (2)
se cuvin societatii, iar asociatul este tinut pentru orice daune ce ar putea rezulta.
Folosirea bunurilor sociale Art. 1.904 (1) In lipsa de stipulatie contrara, fiecare asociat poate folosi bunurile
sociale in interesul societatii, potrivit cu destinatia acestora si fara sa stanjeneasca
drepturile celorlalti asociati.
(2) Asociatul care, fara consimtamantul scris al celorlalti asociati, intrebuinteaza
bunurile sociale in folosul sau sau al unei alte persoane este obligat sa restituie
societatii beneficiile ce au rezultat si sa acopere daunele ce ar putea rezulta.
Folosirea fondurilor comune Art. 1.905 (1) Niciun asociat nu poate lua din fondurile comune mai mult decat
i s-a fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa se faca in interesul
societatii.
(2) Asociatul care incalca dispozitiile alin. (1) este raspunzator de sumele luate si
de toate daunele-interese ce ar putea rezulta.
(3) Prin contractul de societate se poate stipula ca asociatii pot lua din casa
societatii anumite sume de bani pentru cheltuielile lor particulare.
Distributia platii
datoriilor debitorului comun
Art. 1.906 In cazul in care un debitor comun plateste o parte din datoriile sale
fata de societate si fata de asociat, avand aceeasi scadenta, asociatul in mainile
caruia s-a facut plata va aloca suma primita stingerii creantei sale si creantei societare,
proportional cu raportul dintre acestea.
Cheltuielile facute pentru societate Art. 1.907 (1) Asociatul are dreptul la rambursarea cheltuielilor pe care le-a
facut pentru societate si de a fi indemnizat pentru obligatiile sau pierderile pe care
le-a asumat sau suferit actionand de buna-credinta in interesul societatii.
(2) Asociatul nu poate compensa cheltuielile si pierderile prevazute la alin. (1) cu
datoriile sale fata de societate si nici paguba cauzata societatii din culpa sa cu
foloasele pe care i le-a adus prin diferite operatiuni.
(3) Este interzisa compensarea intre datoria unui tert fata de societate |