DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Hotararea CEDO din 9 iulie 2013 in Cauza Sindicatul Pastorul cel Bun impotriva Romaniei

Hotarari CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului
2014 [3 decizii]
2013 [8 decizii]
2012 [12 decizii]
2011 [9 decizii]
2010 [17 decizii]
2009 [10 decizii]
2008 [11 decizii]
2007 [9 decizii]
2006 [6 decizii]
2005 [1 decizii]
2004 [3 decizii]
2003 [2 decizii]
2002 [1 decizii]
2001 [1 decizii]
1999 [1 decizii]
1998 [2 decizii]
TOTAL [96 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Hotararea CEDO din 9 iulie 2013 in Cauza Sindicatul Pastorul cel Bun impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Publicata in
Monitorul Oficial nr. 15/2014 - M. Of. 15 / 10 ianuarie 2014



Data: 09-07-2013


CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
MAREA CAMERA


Strasbourg
(Cererea nr. 2.330/09)

Hotararea este definitiva. Aceasta poate suferi modificari de forma.
In Cauza Sindicatul "Pastorul cel Bun" impotriva Romaniei,
 Curtea Europeana a Drepturilor Omului, reunita in Marea Camera compusa din Dean Spielmann, presedinte, Guido Raimondi, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Bostjan M. Zupancic, Elisabeth Steiner, Danute Jociene, Dragoljub Popovic, George Nicolaou, Luis Lopez Guerra, Ledi Bianku, Vincent A. de Gaetano, Angelika Nusberger, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Mose, Helena Jäderblom, Krzysztof Wojtyczek, judecatori, si Michael O'Boyle, grefier adjunct, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 7 noiembrie 2012 si la 5 iunie 2013, pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceasta ultima data:


PROCEDURA


1.  La originea cauzei se afla Cererea nr. 2.330/09 indreptata impotriva Romaniei, prin care Sindicatul "Pastorul cel Bun" a sesizat Curtea la 30 decembrie 2008 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). Presedintele Marii Camere a aprobat cererea de nedivulgare a identitatii, formulata de catre membrii sindicatului reclamant (art. 47 § 3 din Regulamentul Curtii).

2.  Sindicatul reclamant, care a beneficiat de asistenta judiciara, a fost reprezentat de R. Chirita, avocat in Cluj-Napoca. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3.  Sindicatul reclamant sustinea ca respingerea cererii sale de inscriere ca sindicat a adus atingere dreptului membrilor sai de a constitui sindicate, garantat prin art. 11 din Conventie.

4.  Cererea a fost repartizata Sectiei a treia a Curtii (art. 52 § 1 din Regulament). La 31 ianuarie 2012, o camera a sectiei respective, compusa din Josep Casadevall, Egbert Myjer, Jan Sikuta, Ineta Ziemele, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie, a pronuntat o hotarare. In unanimitate, camera a declarat cererea admisibila si, cu o majoritate de 5 voturi pentru si doua contra, a hotarat ca a fost incalcat art. 11 din Conventie.

5.  La 9 iulie 2012, in urma unei cereri formulate de Guvern la 27 aprilie 2012, Colegiul Marii Camere a decis trimiterea cauzei in fata Marii Camere, in temeiul art. 43 din Conventie.

6.  Compunerea Marii Camere a fost stabilita in conformitate cu art. 27 § 2 si § 3 din Conventie si art. 24 din Regulament. In urma abtinerii domnului Corneliu Birsan, judecator ales sa reprezinte Romania (art. 28 din Regulament), presedintele Marii Camere a desemnat-o pe Angelika Nusberger in calitate de judecator ad-hoc (art. 26 § 4 din Conventie si art. 29 § 1 din Regulament).

7.  Atat sindicatul reclamant, cat si Guvernul au depus observatii scrise suplimentare (art. 59 § 1 din Regulament).

8.  Au primit incuviintarea de a interveni in procedura scrisa (art. 36 § 2 din Conventie si art. 44 § 2 din Regulament) organizatia neguvernamentala European Centre for Law and Justice si Arhiepiscopia Craiovei, in calitate de terti intervenienti inca din fata camerei, Patriarhia Moscovei, organizatiile neguvernamentale Becket Fund si International Center for Law and Religion Studies, precum si guvernul moldovean, cel polonez, cel georgian si cel grec.

9.  La 7 noiembrie 2012 a avut loc o sedinta publica la Palatul Drepturilor Omului din Strasbourg (art. 59 § 3 din Regulament).
 S-au infatisat:
 - pentru Guvern:
 - doamna C. Brumar, agent;
 - doamna I. Cambrea, coagent;
 - domnul D. Dumitrache, consilier;
 - doamna A. Neagu, consilier;

 - pentru reclamant:
 - R. Chirita, avocat, consilier;
 - I. Gruia, avocat, consilier;
 - doamna O. Chirita, consilier.
c Curtea a ascultat declaratiile lui R. Chirita si ale doamnelor Brumar si Neagu.


IN FAPT


I. Circumstantele cauzei 

10.  La 4 aprilie 2008, 32 de preoti ortodocsi din parohiile Mitropoliei Olteniei, majoritatea apartinand Arhiepiscopiei Craiovei (Regiunea Sud-Vest a Romaniei), impreuna cu 3 salariati neclericali ai aceleiasi arhiepiscopii, reuniti in adunare generala, au decis sa constituie Sindicatul "Pastorul cel Bun". Pasajele relevante din statutul adoptat cu aceasta ocazie prevad urmatorele:
"Scopul sindicatului personalului clerical si neclerical care isi desfasoara activitatea in parohii sau in alte structuri ecleziastice apartinand jurisdictiei administrative si teritoriale a Mitropoliei Olteniei este liber definit. Acesta consta in reprezentarea si apararea drepturilor si a intereselor profesionale, economice, sociale si culturale ale membrilor clerici si laici ai sindicatului in raporturile lor cu ierarhia Bisericii si Ministerul Culturii si Cultelor.
 Pentru realizarea acestui scop, sindicatul urmareste:
a) sa asigure respectarea drepturilor fundamentale ale membrilor sai la munca, demnitate, protectie sociala, securitatea muncii, odihna, asigurari sociale, ajutor in caz de somaj, drepturi de pensie si la celelalte drepturi prevazute de legislatia in vigoare;
b) sa asigure fiecarui membru al sindicatului un loc de munca ce corespunde formarii sale profesionale si competentelor sale;
c) sa asigure respectarea prevederilor legale privind durata concediilor si a zilelor de odihna;
d) sa asigure promovarea liberei initiative, a concurentei si a libertatii de exprimare a membrilor sai;
e) sa asigure aplicarea si respectarea cu strictete a prevederilor legale privind protectia muncii si a drepturilor conexe;
f) sa aplice integral dispozitiile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, ale Statutului Bisericii Ortodoxe Romane si ale sfintelor canoane ale bisericii Ortodoxe Romane;
g) sa negocieze cu Arhiepiscopia si Mitropolia contractele colective si individuale de munca ce trebuie sa prevada expres toate drepturile si obligatiile clericilor si ale laicilor;
h) sa asigure protectia presedintelui si a reprezentantilor sindicatului in cursul si ulterior expirarii mandatului acestora;
i) sa asigure reprezentarea sindicatului la toate nivelurile si in toate forurile de decizie, conform prevederilor legale in vigoare;
j) sa foloseasca petitia, demonstratia si greva ca mijloace de aparare a intereselor membrilor sai si pentru apararea demnitatii lor si a drepturilor lor fundamentale;
k) sa actioneze in justitie persoanele fizice sau juridice care nu respecta legislatia muncii, dreptul sindical sau dispozitiile contractului colectiv semnat la nivelul Mitropoliei ori ale contractelor de munca in cazul in care litigiile corespunzatoare nu au putut fi solutionate prin negociere;
l) sa asigure respectarea si aplicarea prevederilor legale privind salarizarea si garantarea unor conditii de trai decente;
m) sa lucreze pentru ca personalul clerical si neclerical sa poata beneficia de toate drepturile de care beneficiaza alte categorii sociale;
n) sa infiinteze case de ajutor reciproc;
o) sa editeze si sa imprime publicatii pentru informarea membrilor sai si apararea intereselor lor;
p) sa infiinteze si sa administreze, cu respectarea prevederilor legale si in interesul membrilor sai, organisme de cultura, de invatamant si de cercetare in domeniul activitatii sindicale, institutii sociale si institutii socioeconomice;
r) sa constituie fonduri pentru ajutorarea membrilor sai;
s) sa organizeze si sa finanteze activitati religioase;
sh) sa formuleze propuneri pentru alegerile organizate in structurile locale ale Bisericii si sa propuna participarea in Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a unui preot, membru al sindicatului;
t) sa solicite Arhiepiscopiei sa prezinte in cadrul adunarii preotilor un raport privind veniturile si cheltuielile acestuia;
tz) sa solicite Consiliului Arhiepiscopiei sa comunice, trimestrial sau anual, deciziile luate cu privire la numiri, transferuri si alocari bugetare."

11.  In temeiul Legii sindicatelor nr. 54/2003, presedintele ales al sindicatului a solicitat Judecatoriei Craiova dobandirea personalitatii juridice de catre sindicat si inscrierea acestuia in registrul special al sindicatelor, sustinand ca cererea de inscriere era conforma Legii nr. 54/2003 si precizand ca Legea nr. 489/2006 nu interzicea constituirea unui sindicat.

12.  Ministerul Public, reprezentantul statului in procedura, s-a pronuntat in favoarea cererii de inscriere, considerand ca prin constituirea unui sindicat de catre membrii personalului clerical si neclerical nu se incalca nicio dispozitie legislativa. Ministerul a adaugat ca, intrucat membrii sindicatului erau salariati care isi exercitau atributiile in baza unor contracte de munca, acestia aveau, ca orice alt salariat, dreptul de asociere in sindicate pentru apararea drepturilor lor.

13.  Arhiepiscopia Craiovei, tert intervenient in procedura, a confirmat ca membrii sindicatului erau salariati ai Arhiepiscopiei, dar a afirmat ca, fara acordul si binecuvantarea chiriarhului (in continuare aprobare), constituirea sindicatului era interzisa prin Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, recunoscut prin Hotararea Guvernului nr. 53/2008. Arhiepiscopia a adaugat ca, in temeiul statutului mentionat, preotii nu pot sa compara in fata instantelor civile, nici macar in cauze de interes personal, fara aprobarea prealabila scrisa a chiriarhului. Precizand ca acestia prezidau adunarile si consiliile de conducere ale parohiilor lor, Arhiepiscopia sustinea ca, prin urmare, acestia nu se puteau constitui intr-un sindicat, Legea nr. 54/2003 interzicand acest lucru persoanelor cu functii de conducere. In cele din urma, Arhiepiscopia a depus la dosar declaratii scrise prin care 8 membri ai sindicatului isi exprimau dorinta de a nu mai face parte din acesta.

14.  Constatand ca cererea de inscriere indeplinea conditiile de forma prevazute de Legea nr. 54/2003, judecatoria a considerat ca se impunea examinarea cererii in raport cu art. 2 si 3 din legea respectiva, cu art. 39 din Codul muncii, art. 40 din Constitutie, art. 22 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, precum si cu art. 11 din Conventia europeana a drepturilor omului.

15.  Prin Hotararea din 22 mai 2008, judecatoria a admis cererea sindicatului si a dispus inscrierea acestuia in registrul special al sindicatelor, conferindu-i astfel personalitate juridica.

16.  Pasajele relevante ale hotararii prevad urmatoarele:
"Tertul intervenient sustine ca cererea de constituire a sindicatului contravine legilor speciale privind libertatea religioasa si regimul juridic al cultelor, precum si, in lipsa binecuvantarii chiriarhului si a aprobarii scrise prealabile pentru a comparea in fata instantei civile (obligatorie chiar si in cauze de interes personal), a Statutului Bisericii Ortodoxe Romane.
Avand in vedere prevederile Statutului Bisericii, precum si dispozitiile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa, instanta respinge sustinerile tertului intervenient, pe care le considera nefondante, pentru motivele de mai jos.
Instanta retine ca, in temeiul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, in activitatea lor, cultele, asociatiile religioase si gruparile religioase au obligatia sa respecte Constitutia si legile tarii si sa nu aduca atingere securitatii publice, ordinii, sanatatii si moralei publice, precum si drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Instanta constata, de asemenea, ca Statutul Bisericii, astfel cum a fost recunoscut prin Hotararea Guvernului nr. 53/2008, nu interzice expres constituirea unui sindicat al membrilor personalului clerical si neclerical in sensul legislatiei muncii. Insa tertul intervenient, care sustine ca dreptul de a constitui un sindicat este conditionat de obtinerea binecuvantarii chiriarhului, nu a contestat faptul ca membrii fondatori ai sindicatului sunt salariati cu contracte de munca.
Argumentele tertului intervenient au fost analizate in lumina, pe de o parte, a art. 7-10 din Legea privind libertatea religioasa, care recunoaste rolul important al Bisericii Ortodoxe Romane si autonomia acesteia in materia organizarii si functionarii, iar pe de alta parte, in lumina art. 1 alin. (2) din legea mentionata, care prevede ca «nimeni nu poate fi impiedicat sau constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa contrara convingerilor sale» si «nici nu poate fi supus vreunei discriminari, urmarit sau pus intr-o situatie de inferioritate pentru credinta, apartenenta ori neapartenenta sa la o grupare, asociatie religioasa sau un cult ori pentru exercitarea, in conditiile prevazute de lege, a libertatii religioase».
Din moment ce clericii si laicii sunt recunoscuti ca salariati, legea le garanteaza dreptul de a constitui un sindicat. Acest drept nu poate fi supus niciunei restrangeri bazate pe apartenenta religioasa si nici aprobarii prealabile a forurilor ierarhice.
In opinia instantei, principiul subordonarii ierarhice si al ascultarii pe care le enunta statutul nu poate servi ca temei pentru restrangerea dreptului de a constitui un sindicat: singurele restrangeri admisibile in materie sunt cele care sunt prevazute de lege si care, intr-o societate democratica, constituie masuri necesare pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii, a moralei ori a drepturilor si a libertatilor altora.
Argumentul pe care tertul intervenient il formuleaza pe baza faptului ca solicitantii nu au obtinut aprobarea chiriarhului pentru a comparea in fata instantelor civile trebuie de asemenea respins, avand in vedere ca, in conformitate cu art. 21 din Constitutie, «orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime» si «nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept».
Constituirea sindicatului nu releva neaparat existenta unui curent divergent in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, care ar incalca ierarhia si regulile pe care aceasta le impune; din contra, ar putea contribui la stabilirea unui dialog intre angajator si angajati cu privire la negocierea contractelor de munca, respectarea timpului de munca si a timpului de odihna si a normelor de salarizare, la protectia sanatatii si siguranta muncii, la formarea profesionala, asigurarea medicala, precum si la dreptul de a alege reprezentanti si de a fi alesi in structurile de decizie, cu respectarea caracterului specific al Bisericii si a misiunii sale religioase, spirituale, culturale, educative, socicale si caritabile.
Tinand seama de cele de mai sus, instanta, in temeiul art. 15 din Legea nr. 54/2003, admite cererea, respinge exceptia ridicata de tertul intervenient, acorda personalitate juridica sindicatului si dispune inscrierea acestuia in registrul special al sindicatelor."

17.  Arhiepiscopia a atacat hotararea, sustinand ca prevederile legale interne si internationale pe care aceasta era intemeiata nu erau aplicabile in speta. Invocand art. 29 din Constitutie, care garanteaza libertatea credintelor religioase si autonomia cultelor, Arhiepiscopia a argumentat ca principiul libertatii religioase nu poate fi subminat de alte principii constitutionale, in special cel al libertatii de asociere, inclusiv libertatea sindicala.

18.  Aceasta considera ca aparitia, in structura Bisericii, a unei organizatii de tip sindical pentru personalul clerical aducea o atingere grava libertatii cultelor de a se organiza conform propriei traditii. Potrivit acesteia, hotararea judecatoriei adaugase institutiilor ecleziastice existente o institutie noua, sindicatul preotilor, aducand astfel atingere autonomiei cultelor, recunoscute prin Constitutie.

19.  Arhiepiscopia critica totodata obiectivele sindicatului, considerand ca acestea contraveneau obligatiilor formulate in "fisa prostului" si acceptate de preoti in temeiul "marturisirii de credinta". Aceasta sublinia ca toti preotii se angajasera, la hirotonie, sa respecte toate prevederile statutului, regulile de functionare a instantelor disciplinare si de judecata bisericeasca, precum si hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, ale Adunarii parohiale si ale Consiliului parohial.

20.  In iunie 2008, Sfantul Sinod a declarat initiativele preotilor din diverse regiuni ale tarii pentru constituirea de sindicate ca fiind contrare legii, canoanelor si Statutului Bisericii.

21.  Prin Hotararea definitiva din 11 iulie 2008, Tribunalul Dolj a admis apelul formulat de Arhiepiscopie si a anulat inscrierea sindicatului.

22.  Pasajele relevante ale hotararii prevad urmatoarele:
"Biserica Ortodoxa Romana este organizata si functioneaza conform Statutului recunoscut prin Hotararea Guvernului nr. 53/2008. Acest statut interzice preotilor sa infiinteze asociatii, fundatii sau organizatii de orice fel, asadar inclusiv sindicate. Aceasta interdictie are ca scop apararea drepturilor si a libertatilor Bisericii Ortodoxe Romane, permitandu-i sa pastreze traditia ortodoxa si dogmele sale fondatoare.
Conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, statutele nu pot sa contina prevederi contrare Constitutiei si legilor.
Constituirea unui sindicat ar pune structurile de consultare si deliberare prevazute de statut intr-o situatie in care s-ar vedea inlocuite sau constranse sa lucreze cu un organism nou (sindicatul) strain de traditia Bisericii si codurile canonice in materie de consultare si luare a deciziei.
Libertatea de organizare a cultelor este recunoscuta prin Constitutie si prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor. Fiecare cult isi defineste propriul statut, care prevede organizarea interna, drepturile si obligatiile membrilor sai, modalitatile de luare a deciziei si functionarea instantelor disciplinare.
Conform prevederilor art. 14 lit. (w) [din Statutul Bisericii Ortodoxe], Sfantul Sinod hotaraste infiintarea, organizarea si desfiintarea asociatiilor si fundatiilor bisericesti cu caracter national care sunt constituite si conduse de catre Biserica Ortodoxa Romana; [acesta] acorda sau retrage binecuvantarea (aprobarea) pentru infiintarea, organizarea si desfiintarea asociatiilor si fundatiilor ortodoxe din Patriarhia Romana care au conducere proprie si activeaza in eparhiile acesteia.
Din dispozitiile sus-mentionate, care nu fac referire la sindicate, reiese ca asociatiile si fundatiile au caracter ecleziastic si national.
Pe de alta parte, din art. 50 lit. (e) al Statutului Bisericii Ortodoxe rezulta ca preotii pot reprezenta parohiile lor in justitie numai cu aprobarea prealabila scrisa a chiriarhului. In aceeasi masura, in virtutea juramantului de ascultare (subordonare) fata de chiriarh depus la hirotonie, membrii personalului clerical pot sta in justitie in cauze de interes personal numai cu aprobarea prealabila scrisa a chiriarhului.
Conform Legii nr. 54/2003, persoanele care detin functii d econducere, functii de demnitate publica, conform legii, magistratii, cadrele militare, agentii de politie si membrii fortelor speciale nu pot constitui organizatii sindicale.
In speta, Statutul defineste parohia, care este o subdiviziune a Bisericii Ortodoxe, ca fiind «comunitatea crestinilor ortodocsi, clerici si mireni, situata pe un anume teritoriu si subordonata centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ si patrimonial, condusa de un preot paroh».
Din examinarea listei parohilor in litigiu in prezenta cauza reiese ca acestia se afla la conducerea adunarilor si consiliilor propriilor parohii. Intrucat detin functii de conducere si beneficiaza in aceasta calitate de sporuri in conformitate cu dispozitiile sus-mentionate, acestia nu pot constitui sindicate.
Tinand seama de cele de mai sus, instanta admite apelul, anuleaza hotararea si respinge cererea de inscriere a sindicatului."

23.  La 29 septembrie 2008, incercarea de constituire a sindicatului reclamant a facut obiectul unor discutii in cadrul Sinodului Mitropoliei Olteniei. Acesta a hotarat ca, daca membrii sindicatului ar adresa o cerere Curtii, acestia ar trebui sanctionati si adusi in fata instantelor disciplinare. In consecinta, respectivii au fost convocati la sediul Arhiepiscopiei, unde unii dintre acestia au semnat declaratii de renuntare la cerere.

24.  Prin scrisoarea din 21 iunie 2010, Cancelaria Patriarhiei Romane, reamintind Arhiepiscopiei ca preotilor le este interzis sa sesizeze instantele interne si internationale fara aprobarea forurilor ierarhice, i-a solicitat acesteia sa ceara preotilor declaratii scrise de renuntare la cerere si, in caz de refuz, sa ii aduca in fata instantelor disciplinare. Desi au semnat declaratiile respective, unii preoti au informat Curtea ca isi mentin cerererea introdusa in numele sindicatului.

25.  La 19 aprilie 2010, 3 preoti care fusesera membri ai sindicatului reclamant au infiintat, impreuna cu alte 5 persoane, asociatia "Apostolia". Aceasta a primit aprobarea Arhiepiscopiei Craiovei, care i-a pus la dispozitie un sediu social. Aceasta a fost inscrisa la Judecatoria Craiova la 8 iunie 2010.

26.  Obiectivele asociatiei, definite in statutul acesteia, sunt urmatoarele: educarea persoanelor in spiritul moralei ortodoxe; promovarea spiritului de solidaritate intre clerici si credinciosi; strangerea de fonduri pentru publicarea de documente in apararea credintei si traditiilor; organizarea si sustinerea de activitati culturale, religioase si sociale; luarea de pozitie impotriva evenimentelor, initiativelor si manifestarilor care denigreaza morala crestina, credinta ortodoxa, identitatea nationala si traditiile; folosirea mijloacelor legale pentru comunicarea hotararilor sale privind apararea intereselor pastorale, sociale si profesionale.

II. Dreptul si practica interne si internationale relevante 

A. Dreptul si practica interne 

1. Constitutia 

27.  Dispozitiile relevante din Constitutie prevad urmatoarele:
Art. 29
"(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nicio forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii.
(4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa.
(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in azile si in orfelinate. [...]"

Art. 40
"(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere. [...]"

Art. 41
"(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.
(2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanattea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
(5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate."

2. Legea sindicatelor nr. 54/2003 

28.  Legea sindicatelor nr. 54/2003, in vigoare la momentul faptelor, a fost inlocuita de Legea dialogului social nr. 62/2011, care a reluat dispozitiile anterioare referitoare la libertatea sindicala. Aceste dispozitii aveau urmatorul continut:
Art. 2
"(1) Persoanele incadrate in munca si functionarii publici au dreptul sa constituie organizatii sindicale si sa adere la acestea [...].
(2) Pentru constituirea unei organizatii sindicale este necesar un numar de cel putin 15 persoane din aceeasi ramura sau profesiune, chiar daca isi desfasoara activitatea la angajatori diferiti.
(3) Nicio persoana nu poate fi constransa sa faca sau sa nu faca parte, sa se retraga sau nu dintr-o organzatie sindicala. [...]"

Art. 4
"Persoanele care detin functii de conducere, functii de demnitate publica, conform legii, magistratii, personalul militar din aparatul Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Telecomunicatii Speciale, precum si din unitatile aflate in subordinea acestora nu pot constitui organizatii sindicale."

Art. 6
"[...]
(2) Statutele nu pot sa contina prevederi contrare Constitutiei si legilor."

Art. 14
"(1) Pentru dobandirea personalitatii juridice d ecatre organizatia sindicala, imputernicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevazut in procesul-verbal de constituire, trebuie sa depuna o cerere de inscriere la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are sediul aceasta.
(2) La cererea de inscriere a organizatiei sindicale se anexeaza originalul si cate doua copii certificate de reprezentantul legal de pe urmatoarele acte:
a) procesul-verbal de constituire a organizatiei sindicale, semnat de cel putin 15 membri fondatori;
b) statutul organizatiei sindicale;
c) lista membrilor din organul de conducere [...];
d) procura autentica a imputernicitului special [...]."

Art. 15
"(1) Judecatoria competenta, potrivit art. 14 alin. (1), la primirea cererii de inscriere este obligata ca, in termen de cel mult 5 zile de la inregistrarea acesteia, sa examineze:
a) daca s-au depus actele prevazute la art. 14 alin. (2);
b) daca actul constitutiv si statutul organizatiei sindicale sunt conforme prevederilor legale in vigoare.
(2) In cazul in care constata ca cerintele legale pentru constituirea organizatiei sindicale nu sunt indeplinite, presedintele completului de judecata il citeaza in camera de consiliu pe imputernicitul special prevazut la art. 14 alin. (1), caruia ii solicita, in scris, remedierea neregularitatilor constatate, in termen de cel mult 7 zile.
(3) In cazul in care sunt intrunite cerintele prevazute la alin. (1), instanta va proceda la solutionarea cererii in termen de 10 zile, cu citarea imputernicitului special al membrilor fondatori ai organizatiei sindicale.
(4) Instanta pronunta o hotarare motivata de admitere sau de respingere a cererii.
(5) Hotararea judecatoriei se comunica semnatarului cererii de inscriere, in termen de cel mult 5 zile de la pronuntare."

Art. 16
"(1) Hotararea judecatoriei este supusa numai recursului. [...]"

Art. 27
"In vederea realizarii scopului pentru care sunt constituite, organizatiile sindicale au dreptul sa foloseasca mijloace specifice, cum sunt: negocierile, procedurile de solutionare a litigiilor prin mediere, arbitraj sau conciliere, petitia, protestul, mitingul, demonstratia si greva, potrivit statutelor proprii si in conditiile prevazute de lege."

Art. 28
"(1) Organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii [...], contractele colective de munca si contractele individuale de munca [...] in fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului [...].
(2) In exercitarea atributiilor prevazute la alin. (1) organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza [...]."

Art. 29
"Organizatiile sindicale pot adresa autoritatilor publice competente, potrivit art. 73 din Constitutie, propuneri de legiferare in domeniile de interes sindical."

Art. 30
"(1) Angajatorii au obligatia de a invita delegatii alesi ai organizatiilor sindicale reprezentative sa participe in consiliile de administratie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.
(2) In scopul apararii drepturilor si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive ale membrilor, organizatiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizatiile acestora informatiile necesare pentru negocierea contractelor colective de munca sau, dupa caz, pentru incheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, in conditiile legii, precum si cele privind constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, protectiei muncii si utilitatilor sociale, asigurarilor si protectiei socicale.
(3) Hotararile consiliului de administratie sau ale altor organe asimilate acestora, privitoare la probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, vor fi comunicate in scris organizatiilor sindicale, in termen de 48 de ore de la data desfasurarii sedintei."

3. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor 

29.  Dispozitiile relevante din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor prevad urmatoarele:
Art. 1
"(1) Statul roman respecta si garanteaza dreptul fundamental la libertate de gandire, de constiinta si religioasa al oricarei persoane de pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei si tratatelor internationale la care Romania este parte. [...]"

Art. 5
"[...]
(3) Comunitatile religioase isi aleg in mod liber structura asociationala in care isi manifesta credinta religioasa: cult, asociatie religioasa sau grup religios, in conditiile prezentei legi.
(4) In activitatea lor, cultele, asociatiile religioase si gruparile religioase au obligatia sa respecte Constitutia si legile tarii si sa nu aduca atingere securitatii publice, ordinii, sanatatii si moralei publice, precum si drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. [...]"

Art. 8
"(1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publica. Ele se organizeaza si functioneaza in baza prevederilor constitutionale si ale prezentei legi, in mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice. [...]"

Art. 10
"[...]
(4) Statul sprijina, la cerere, prin contributii, in raport cu numarul credinciosilor cetateni romani si cu nevoile reale de subzistenta si activitate, salarizarea personalului clerical si neclerical apartinand cultelor recunoscute. [...]"

Art. 17
"(1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobandeste prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor, de catre asociatiile religioase care, prin activitatea si numarul lor de membri, ofera garantii de durabilitate, stabilitate si interes public.
(2) Recunoasterea statutelor si a codurilor canonice se acorda in masura in care acestea nu aduc atingere, prin continutul lor, securitatii publice, ordinii, sanattii si moralei publice sau drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului."

Art. 23
"(1) Cultele isi aleg, numesc, angajeaza sau revoca personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementari.
(2) Personalul cultelor poate fi sanctionat disciplinar pentru incalcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementari. [...]"

Art. 24
"(1) Salariatii si asiguratii cultelor ale caror case de pensii sunt integrate in sistemul asigurarilor sociale de stat vor fi supusi prevederilor legislatiei privind asigurarile sociale de stat. [...]"

Art. 26
"[...]
(2) Pentru problemele de disciplina interna sunt aplicabile in mod exclusiv prevederile statutare si canonice.
(3) Existenta organelor proprii de judecata nu inlatura aplicarea legislatiei cu privire la contraventii si infractiuni in sistemul jurisdictional."

4. Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice 

30.  Legea nr. 330/2009, care a fost inlocuita prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, continea prevederi referitoare la salarizarea personalului clerical si neclerical. Legea prevedea ca statul si unitatile administrativ-teritoriale finanteaza in integralitate salarizarea personalului clerical incadrat in structuri publice si in parte salarizarea personalului din conducerea cultelor recunoscute, precum si a personalului clerical sau neclerical al cultelor respective.

31.  Astfel, statul acorda personalului clerical al comunitatilor religioase recunoscute o indemnizatie lunara cu o valoare cuprinsa intre 65% si 80% din salariul de baza stabilit conform legii pentru cadrele didactice din invatamantul preuniversitar de stat. Personalul clerical care ocupa functii mai inalte in ierarhie beneficiaza de o indemnizatie mai mare.

32.  Astfel, se finanteaza 16.602 posturi, repartizate pe culte in raport cu numarul credinciosilor, conform ultimului recensamant al populatiei. La ultimul recensamant (2011), 86% din locuitorii Romaniei s-au declarat crestini ortodocsi. De la bugetul de stat se asigura totodata contributiile la asigurarile sociale datorate de angajator pentru personalul sau clerical.

33.  Personalul neclerical primeste o indemnizatie lunara la nivelul salariului de baza minim brut pe tara. Indemnizatia si toate contributiile sociale datorate de angajator pentru salariatii respectivi se asigura de la bugetele locale. Legea prevede 19.291 de posturi pentru personalul neclerical, repartizate conform aceluiasi criteriu demografic ca cel aplicat pentru personalul clerical (supra, pct. 32).

34.  Personalul clerical si cel neclerical platesc contributiile sociale calculate in raport cu salariul lor si beneficiaza de drepturile aferente: asigurare sociala de sanatate, asigurare de somaj si drepturi de pensie. In 2010, salariul acestora a fost redus in aceeasi proportie ca si cel al salariatilor din sectorul public (respectiv o reducere de 25%, in vederea restabilirii echilibrului bugetar).

5. Organizarea si reglementarile interne ale Bisericii Ortodoxe Romane 

35.  Biserica Ortodoxa Romana a devenit independenta in 1885. Aceasta intretine relatii apropiate cu bisericile ortodoxe din alte tari.

36.  In timpul regimului comunist, Legea nr. 177/1949 garanta libertatea religioasa, iar Biserica Ortodoxa Romana a continuat sa functioneze sub controlul Ministerului Cultelor, care i-a aprobat Statutul in 1949. Salarizarea personalului acesteia era acordata de stat, conform prevederilor legale referitoare la functionarii publici.

37.  In prezent, Biserica Ortodoxa Romana este organizata potrivit statutului propriu in conformitate cu Legea nr. 489/2006. Este condusa de un Patriarh si, in Romania, cuprinde 6 mitropolii, in care se grupeaza arhiepiscopii, episcopii si aproximativ 13.500 de parohii, deservite de circa 14.500 de preoti si diaconi.

38.  Cea mai inalta autoritate este Sfantul Sinod. Acesta se compune din Patriarh si toti ierarhii in functie. Organizarea centrala mai cuprinde Adunarea Nationala Bisericeasca (organismul central deliberativ alcatuit din cate 3 reprezentanti ai fiecarei eparhii) si Consiliul National Bisericesc (organismul central executiv).

39.  La nivel local, parohiile constituie comunitatea crestinilor ortodocsi, clerici si mireni; acestea sunt persoane juridice de drept privat si utilitate publica, inregistrate la autoritatile administrative si fiscale, avand dreptul la doua coduri unice de inregistrare fiscala, atat pentru activitatea nonprofit, cat si pentru cea comerciala. Preotul paroh este conducatorul administratiei parohiale. Acesta este presedintele Adunarii parohiale (organismul deliberativ, compus din credinciosii majori ai parohiei), al Consiliului parohial (organismul executiv al Adunarii parohiale) si al Comitetului parohial.

40.  Actualul Statut pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane a fost adoptat de Sfantul Sinod la 28 noiembrie 2007 si recunoscut prin Hotararea Guvernului nr. 53/2008.

41.  Articolele relevante prevad urmatoarele:
Art. 14 lit. w)
"[Sfantul Sinod] hotaraste infiintarea, organizarea si desfiintarea asociatiilor si fundatiilor bisericesti cu caracter national [...]; acorda sau retrage binecuvantarea (aprobarea) pentru infiintarea, organizarea si desfiintarea asociatiilor si fundatiilor ortodoxe din Patriarhia Romana care au conducere proprie si activeaza in eparhiile acesteia;".

Art. 43
"Parohia este comunitatea crestinilor ortodocsi, clerici si mireni, situata pe un anume teritoriu si subordonata centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ si patrimonial, condusa de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective."

Art. 50
"In cadrul intreitei slujiri preotesti [...], parohul exercita urmatoarele atributii:
a) savarseste Sfanta Liturghie si Laudele bisericesti in duminici, sarbatori si in alte zile ale saptamanii [...] catehizeaza copii, tineri si adulti conform indrumarilor Centrului eparhial si asigura accesul zilnic in locasul de cult [...];
b) duce la indeplinire toate dispozitiile prezentului statut, ale regulamentelor bisericesti si ale organismelor bisericesti centrale in ceea ce priveste parohia;
c) duce la indeplinire hotararile organismelor eparhiale si dispozitiile autoritatii superioare bisericesti (protopop, episcop sau arhiepiscop) referitoare la viata parohiala;
d) intocmeste si duce la indeplinire prevederile programului anual al activitatilor pastoral-misionare, social-filantropice si administrativ-gospodaresti ale parohiei, incunostintand Centrul eparhial si pe credinciosi de rezultatele actiunilor intreprinse in acest sens;
e) cu aprobarea prealabila scrisa a chiriarhului, reprezinta parohia in justitie, in fata autoritatilor locale si fata de terti, personal sau prin delegati. In aceeasi masura, clericii din parohii, in virtutea juramantului de ascultare (subordonare) fata de chiriarh depus la hirotonie, si, respectiv, monahii, in virtutea votului monahal al ascultarii, pot sa compara in fata instantelor judecatoresti numai cu aprobarea prealabila scrisa a chiriarhului, inclusiv in cauze de interes personal;
f) convoaca si prezideaza Adunarea parohiala, Consiliul parohial si Comitetul parohial;
g) duce la indeplinire hotararile Adunarii parohiale si ale Consiliului parohial;
h) tine registrul cu evidenta tuturor parohienilor;
i) tine la zi evidenta botezatilor, cununatilor si decedatilor din parohie [...];
j) administreaza patrimoniul parohiei in conformitate cu hotararile Adunarii parohiale si ale Consiliului parohial si controleaza modul de administrare a bunurilor institutiilor culturale, social-filantropice si fundationale bisericesti din parohie;
k) intocmeste si tine la zi inventarul bunurilor parohiei [...]."

Art. 52
"[...]
(4) Preotii, diaconii si cantaretii bisericesti au drepturile si indatoririle prevazute de Sfintele canoane, prezentul statut, regulamentele bisericesti si de hotararile Centrului eparhial."

Art. 88
"Chiriarhul
[...]
n) numeste, transfera si revoca personalul bisericesc clerical si neclerical
[...]
v) asigura disciplina clerului si a celorlalte categorii de personal in eparhia sa, direct sau prin organismele eparhiale competente;
[...]".

Art. 123
"(7) Raportul dintre personalul clerical si Centrul eparhial este unul de slujire si misiune liber asumata, conform marturisirii (declaratiei) solemne publice rostite si semnate de catre fiecare candidat inaintea hirotoniei intru preot. La inceperea activitatii pastorale in unitatea pentru care a fost numit, personalul bisericesc primeste din partea chiriarhului o decizie prin care se reglementeaza drepturile si indatoririle ce-i vor reveni.
(8) Fara binecuvantarea chiriarhului locului, preotilor, diaconilor si calugarilor nu le este ingaduit sa infiinteze, sa fie membri sau sa participe in asociatii, fundatii si organizatii de orice tip.
(9) In Biserica Ortodoxa Romana, statutul de preot, diacon si calugar este incompatibil cu exercitarea oricaror activitati personale (private) cu caracter economic, financiar si comercial, care contravin moralei crestine si intereselor Bisericii."

Art. 148
"(1) Instantele disciplinare si de judecata bisericeasca pentru clericii de mir, preoti si diaconi in functiune si pensionari, precum si pentru cantareti, in probleme doctrinare, morale, canonice si disciplinare sunt:
A. De judecare in fond:
a) Consistoriul disciplinar protopopesc;
b) Consistoriul eparhial.
B. De judecare in recurs:
Consistoriul mitropolitan, pentru cererile de recurs admise, in principiu, de Sinodul mitropolitan si de Sfantul Sinod. [...]"

Art. 150
"(1) Consistoriul disciplinar protopopesc functioneaza ca instanta disciplinara [...] si ca organism de impacare pentru neintelegerile ivite in randul personalului bisericesc, precum si intre parohieni si preot.
(2) Daca partile nu s-au declarat impacate prin hotararea data de Consistoriul disciplinar protopopesc, cazul se transfera, in ultima instanta, la Consistoriul eparhial. [...]"

Art. 156
"[...]
(6) In virtutea autonomiei cultelor, prevazuta de lege, si a competentelor specifice lor, instantele de judecata bisericeasca solutioneaza probleme de disciplina interna, iar hotararile instantelor bisericesti la toate nivelurile nu sunt atacabile in fata instantelor civile."

42.  In cursul anului 2004, preotii parohi din cadrul Arhiepiscopiei Craiova au incheiat cu aceasta arhiepiscopie contracte de munca pe durata nedeterminata. Acestea prevedeau drepturile si obligatiile cu caracter general ale partilor, precum si locul de munca, postul ocupat, timpul de munca, concediile de odihna anuale si salariul lunar al preotilor parohi. Fisa postului anexata contractului preciza obligatiile preotilor parohi:
"Calauzeste spiritual credinciosii conform regulamentelor bisericesti;
Savarseste Sfanta Liturghie si Laudele bisericesti in duminici si sarbatorile religioase; ii asculta pe credinciosi si isi stabileste domiciliul in parohie;
Administreaza patrimoniul parohiei, al institutiilor culturale si fundatiilor Bisericii;
Intocmeste si tine la zi inventarul patrimoniului parohiei; asigura evidenta financiar-contabila a parohiei; intocmeste registrele de venituri si cheltuieli ale parohiei si le pune la dispozitia inspectorilor arhiepiscopiei cu ocazia controalelor financiar-contabile;
Se aprovizioneaza de la arhiepiscopie cu obiecte de cult destinate vanzarii;
Plateste de indata toate contributiile financiare datorate arhiepiscopiei;
Se abtine sa compara in fata instantelor judecatoresti fara aprobarea arhiepiscopiei, indiferent daca este vorba de cauze de interes pentru parohie sau de cauze de interes personal;
Reprezinta parohia in relatiile cu tertii in cazul unor conflicte;
Se abtine de la orice actiune incompatibila cu statutul de paroh;
Respecta toate prevederile din Statutul Bisericii, textele bisericesti si juramantul depus la hirotonie.
Nerespectarea obligatiilor sus-mentionate atrage dupa sine trimiterea in fata instantelor disciplinare bisericesti, care pot aplica sanctiuni ce pot ajunge pana la revocare."

43.  La 17 mai 2011, in raspunsul oferit la o intrebare a Bisericii, Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale a informat Patriarhia ca, in urma examinarii legislatiei relevante, expertii ministerului au ajuns la concluzia ca dispozitiile Codului muncii nu sunt aplicabile relatiei de munca stabilite intre membrii clerului si Biserica Ortodoxa Romana si ca, in consecinta, aceasta nu era obligata sa incheie contracte de munca cu respectivii.

44.  Din noiembrie 2011, contractele de munca susmentionate au fost astfel inlocuite, la initiativa chiriarhului, prin decizii de numire adoptate de acesta. Respectivele decizii indicau locul de munca si postul ocupat. De asemenea, deciziile prevedeau urmatoarele:
"In exercitarea atributiilor sale, parohul este subordonat direct chiriarhului. Acesta trebuie sa colaboreze cu ceilalti preoti din parohie si cu reprezentantii eparhiei.
Parohul isi desfasoara activitatea [...] in conformitate cu prevederile art. 50 lit. a)-k) din Statutul Bisericii;
In cadrul misiunii sale, acesta trebuie sa cunoasca si sa respecte cu strictete, conform juramantului depus la hirotonie, Sfintele canoane, Statutul Bisericii, regulamentele bisericesti si hotararile Sfantului Sinod si ale Centrului eparhial. Acesta trebuie sa se supuna controlului ierarhic si sa apere interesele legitime ale Bisericii Ortodoxe Romane si ale credinciosilor acesteia.
De la data numirii, parohul se inscrie in registrul general de evidenta a salariatilor. Salariul acestuia se stabileste conform prevederilor legale privind salarizarea personalului clerical. Acesta are dreptul la concediu de odihna anual calculat in functie de vechime.
Parohul are obligatia de a se aproviziona cu produse destinate vanzarii (lumanari, calendare, obiecte si carti de cult etc.) numai de la Centrul eparhial. Acesta trebuie sa controleze in permanenta activitatea pangarului.
In caz de abateri de la conduita sau de nerespectare a disciplinei sau obligatiilor prevazute de prezenta hotarare, parohul este revocat de chiriarh [...]. Acesta este sanctionat conform regulamentului instantelor disciplinare bisericesti."

6. Practica interna in materie de constituire a sindicatelor in cadrul personalului clerical si existenta altor forme de asociere in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane 

45.  Legea si Statutul din 1949 nu prevedeau nicio restrangere a libertatii de asociere a credinciosilor si personalului Bisericii. Sub regimul comunist, membrii personalului Bisericii au constituit organizatii sindicale.

46.  Prin Hotararea definitiva din 4 octombrie 1990, pronuntata in temeiul Legii nr. 8/1989 privind inregistrarea si functionarea partidelor politice si a organizatiilor obstesti in Romania, Judecatoria Medgidia a admis functionarea Sindicatului "Solidaritatea", alcatuit din clerici ortodocsi si personalul neclerical ai Arhiepiscopiei Tomisului, cu sediul in municipiul Constanta, si i-a acordat personalitate juridica.

47.  Prin statut, sindicatul isi stabilea ca obiectiv sa militeze pentru "reinnoirea vietii spirituale si restructurarea activitatii administrative [...] in acord cu noile cerinte ale vietii democratice si ale deplinei libertati de gandire si de actiune si in concordanta cu principiile dogmatice si canonice ale Bisericii Ortodoxe Romane". Se prevedea posibilitatea acestuia de a actiona in justitie pentru apararea membrilor sai, de a colabora la elaborarea normelor civile si bisericesti in vederea apararii drepturilor si intereselor membrilor sai, precum si de a fi reprezentati de presedintele acestuia in cadrul tuturor organelor decizionale ale Bisericii.

48.  In mai 2012, Arhiepiscopia Tomisului a solicitat in instanta dizolvarea Sindicatului "Solidaritatea", motivand ca acesta nu isi respectase propriul statut: nu tinuse adunari generale, nu desemnase organe executive si nu desfasurase activitatea prevazuta. Procedura este pendinte.

49.  Prin Hotararea definitiva din 5 iunie 2007, pronuntata in baza Legii sindicatelor nr. 54/2003, Judecatoria Harlau a acordat personalitate juridica Sindicatului "Sfantul Mare Mucenic Georghe", alcatuit din clerici, calugari si salariati neclericali ai Bisericii Ortodoxe Romane.

50.  In statut, sindicatul isi stabilea ca obiectiv sa militeze pentru:
- respectarea drepturilor fundamentale ale membrilor sai la munca, demnitate, protectie sociala, securitatea muncii, odihna, asigurari sociale, ajutor in caz de somaj, drepturi de pensie si la celelalte drepturi prevazute de legislatia in vigoare;
- repartizarea fiecarui membru al sindicatului pe un loc de munca ce corespunde formarii sale profesionale si competentelor sale;
- respectarea prevederilor legale privind durata concediilor si a zilelor de odihna;
- promovarea liberei initiative, a concurentei si a libertatii de exprimare a membrilor sai;
- aplicarea si respectarea cu strictete a prevederilor legale privind protectia muncii si a drepturilor aferente;
- protectia presedintelui si reprezentantilor sindicatului in cursul si ulterior expirarii mandatului acestora;
- prezenta si reprezentare in instantele disciplinare;
- infiintarea de comisii bisericesti paritare;
- participarea la elaborarea sau modificarea reglementarilor interne ale Bisericii si in special a noului Statut;
- consultarea sa obligatorie in cadrul luarii unor hotarari referitoare la membrii sai;
- negocierea contractelor de munca;
- organizarea de alegeri democratice in vederea numirii responsabililor bisericesti;
- actionarea in justitie a persoanelor fizice sau juridice, inclusiv a autoritatilor bisericesti, care prin masuri administrative sau normative incalca drepturile si interesele membrilor sai; si
- folosirea petitiei, manifestarii si grevei ca mijloace de aparare a intereselor membrilor sai si pentru apararea demnitatii lor si a drepturilor lor fundamentale.

51.  In ianuarie 2011, presedintele sindicatului a solicitat dizolvarea acestuia pe motiv ca relatiile membrilor sai cu autoritatile bisericesti se ameliorasera semnificativ. Procedura este pendinte.

52.  In prezent, exista aproximativ doua sute de asociatii si fundatii bisericesti recunoscute de instantele nationale si constituite cu aprobarea chiriarhilor, conform prevederilor Statutului Bisericii.

7. Jurisprudenta instantelor interne 

53.  Prin Decizia din 19 septembrie 2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie a confirmat ca instantele civile au competenta de a declara nula revocarea unui preot si de a verifica executarea hotararii judecatoresti prin care se dispune reincadrarea si plata salariului acestuia.

54.  La 4 februarie 2010, intr-o alta cauza, Inalta Curte a confirmat o hotarare prin care Curtea de Apel Bucuresti respinsese actiunea unui preot ortodox care contestase refuzul inspectoratului teritorial de munca de a controla aplicarea dreptului muncii de catre angajatorul sau (arhiepiscopia). Instanta a considerat astfel ca in respectiva cauza erau aplicabile doar prevederile statutare interne, ca acestea prevalau, in speta, fata de normele generale ale Codului muncii si ca inspectoratul teritorial de munca nu avea competenta de a verifica respectarea normelor respective de catre arhiepiscopie.

55.  Prin 3 decizii pronuntate la 10 iunie 2008, 3 iulie 2008 si 7 aprilie 2011, Curtea Constitutionala a hotarat ca existenta instantelor disciplinare interne in cadrul comunitatilor religioase si imposibilitatea contestarii hotararilor acestora in fata instantelor civile constituiau desigur o restrangere a dreptului de acces la o instanta, dar ca restrangerea era justificata de functionarea autonoma a comunitatilor religioase. In aceasta privinta, instanta a retinut ca, in temeiul Legii nr. 489/2006, singurele cauze care puteau fi judecate de instantele laice erau cele in care membri ai clerului erau acuzati de savarsirea de infractiuni.

B. Dreptul international 

1. Normele universale 

56.  Dispozitiile relevante din Conventia nr. 87 a Organizatiei Internationale a Muncii (OIM) privind libertatea sindicala si apararea dreptului sindical (adoptata in 1948 si ratificata de Romania la 28 mai 1957) prevad urmatoarele:
Art. 2
"Muncitorii si patronii, fara nicio deosebire, au dreptul fara autorizatie prealabila sa constituie organizatii la alegerea lor, precum si sa se afilieze la aceste organizatii, cu singura conditie de a se conforma statutelor acestora din urma."

Art. 3
"1. Organizatiile de muncitori si patroni au dreptul sa-si elaboreze statutele si regulamentele administrative, sa-si aleaga liber reprezentantii lor, sa-si organizeze gestiunea si activitatea si sa-si formuleze programul de actiune.
2. Autoritatile publice trebuie sa se abtina de la orice interventie de natura sa limiteze acest drept sau sa-i impiedice exercitarea legala."

Art. 4
"Organizatiile de muncitori si patroni nu sunt supuse dizolvarii sau suspendarii pe cale administrativa."

Art. 7
"Dobandirea personalitatii juridice d ecatre organizatiile de muncitori si patroni, federatiile si confederatiile lor nu poate fi subordonata unor conditii care ar pune in discutie aplicarea dispozitiilor articolelor 2, 3 si 4 de mai sus."

57.  Dispozitiile relevante din Recomandarea nr. 198 privind relatiile de munca, adoptata de OIM in 2006, prevad urmatoarele:
"9. In sensul politicii nationale de protectie a lucratorilor intr-o relatie de munca, stabilirea existentei unei asemenea relatii ar trebui sa fie ghidata, in primul rand, de faptele legate de prestarea muncii si remunerarea lucratorului, indiferent de modul in care relatia de munca este incadrata in orice intelegere contrara, contractuala sau de alta natura, eventula convenita intre parti.
[...]

11. Pentru a inlesni stabilirea existentei unei relatii de munca, Membrii ar trebui, in cadrul politicii nationale mentionate in prezenta recomandare, sa aiba in vedere posibilitatea:
a) de a autoriza o gama larga de mijloace pentru stabilirea existentei unei relatii de munca;
b) de a stabili o prezumtie legala de existenta a unei relatii de munca atunci cand exista unul sau mai multe indicii relevante;
c) de a decide, in urma consultarii cu cele mai reprezentative organizatii ale angajatorilor si lucratorilor, ca lucratorii care prezinta anumite caracteristici trebuie, in general sau intr-un sector determinat, sa fie considerati lucratori salariati sau lucratori care desfasoara o activitate independenta.
[...]

13. Membrii ar trebui sa aiba in vedere posibilitatea definirii in legislatia proprie sau prin alte mijloace a unor indicii specifice existentei unei relatii de munca. Aceste indicii ar putea include:
a) faptul ca munca este prestata potrivit instructiunilor si sub controlul altei persoane; implica integrarea lucratorului in organizatia intreprinderii; este prestata numai sau in principal in beneficiul altei persoane; trebuie prestata personal de catre lucrator; este prestata in cadrul orelor de program sau la locul de munca specificate sau asupra carora s-a cazut de acord de catre partea care solicita munca; are o durata determinata si o anumita continuitate; necesita disponibilitatea lucratorului; implica procurarea de unelte, materiale si utilaje de catre partea care solicita munca;
b) caracterul periodic al remuneratiei lucratorului; faptul ca remuneratia lucratorului constituie singura sau principala sursa de venit a lucratorului; plata in natura sub forma de hrana, cazare, transport etc.; recunoasterea unor drepturi precum repausul saptamanal si concediile anuale; finantarea deplasarilor in interes de serviciu ale lucratorului de catre persoana care solicita munca; lipsa riscurilor financiare pentru lucrator."

2. Normele europene 

58.  Romania a ratificat Carta sociala europeana (revizuita) la 7 mai 1999. Art. 5 din Carta, referitor la dreptul sindical, prevede urmatoarele:
"In vederea garantarii sau promovarii libertatii lucratorilor si a patronilor de a constitui organizatii locale, nationale sau internationale pentru protectia intereselor lor economice si sociale si de a adera la aceste organizatii, partile se angajeaza ca legislatia nationala sa nu aduca atingere si sa nu fie aplicata de o maniera care sa aduca atingere acestei libertati. Masura in care garantiile prevazute in prezentul articol se vor aplica politiei va fi determinata prin legislatia sau prin reglementarea nationala. Principiul aplicarii acestor garantii membrilor fortelor armate si masura in care ele se vor aplica acestei categorii de persoane sunt, de asemenea, determinate prin legislatia sau prin reglementarea nationala."

59.  Art. 12 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europe prevede urmatoarele:
"Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere la toate nivelurile si in special in domeniile politic, sindical si civic, ceea ce implica dreptul oricarei persoane de a infiinta impreuna cu alte persoane sindicate si de a se afilia la acestea pentru apararea intereselor sale."

60.  Pasajele relevante din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca prevad urmatoarele:
"Consiliul Uniunii Europene [...]
intrucat:
[...]
(4) Dreptul fiecarei persoane la egalitate in fata legii si la protectie impotriva discriminarii constituie un drept universal recunoscut prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului, prin Conventia Organizatiei Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei, prin pactele Organizatiei Natiunilor Unite privind drepturile civile si politice si, respectiv, drepturile economice, sociale si culturale si prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnate de toate statele membre; Conventia nr. 111 a Organizatiei Internationale a Muncii interzice discriminarea in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca.
(5) Este important sa se respecte aceste drepturi si libertati fundamentale; prezenta directiva nu aduce atingere libertatii de asociere si dreptului oricarei persoane de a infiinta, impreuna cu alte persoane, sindicate si de a deveni membru al acestora pentru apararea intereselor sale.
[...]
(24) Uniunea Europeana a recunoscut explicit in Declaratia nr. 11 privind statutul bisericilor si organizatiilor neconfesionale, anexata la Actul final al Tratatului de la Amsterdam, ca respecta si nu aduce atingere statutului de care beneficiaza, in temeiul dreptului natioanl, bisericile si asociatiile sau comunitatile religioase in statele membre si ca respecta, de asemenea, statutul organizatiilor filosofice si neconfesionale; din aceasta perspectiva, statele membre pot mentine sau prevedea dispozitii specifice cu privire la cerintele profesionale esentiale, legitime si justificate care pot fi necesare pentru exercitarea unei activitati profesionale.
([...]
adopta prezenta directiva:
[...]"
Art. 4 
Cerinte profesionale
"(1) [...] statele membre pot sa prevada ca un tratament diferentiat bazat pe o caracteristica legata de unul dintre motivele prevazute la articolul 1 nu constituie o discriminare atunci cand, avand in vedere natura unei activitati profesionale sau conditiile de exercitare a acesteia, caracteristica in cauza constituie o cerinta profesionala esentiala si determinanta, astfel incat obiectivul sa fie legitim, iar cerinta sa fie proportionala.
(2) Statele membre pot mentine in legislatia lor nationala in vigoare [...] sau pot prevedea intr-o legislatie viitoare, care preia practicile nationale existente la data adoptarii prezentei directive, dispozitii in temeiul carora, in cazul activitatilor profesionale ale bisericilor si ale altor organizatii publice sau private a caror etica este bazata pe religie sau convingeri, un tratament diferentiat bazat pe religia sau convingerile unei persoane nu constituie o discriminare atunci cand, prin natura acestor activitati sau prin contextul in care sunt exercitate, religia sau convingerile constituie o cerinta profesionala esentiala, legitima si justificata in privinta eticii organizatiei. [...]
Cu conditia ca dispozitiile sa fie respectate in restul situatiilor, prezenta directiva, fara a aduce atingere dreptului bisericilor si al altor organizatii publice sau private a caror etica este bazata pe religie sau convingeri, actionand in conformitate cu dispozitiile constitutionale si legislative nationale, poate impune personalului care lucreaza pentru ele o atitudine de bunacredinta si de loialitate fata de etica organizatiei."

61.  In practica statelor europene exista diverse modele constitutionale care reglementeaza relatiile dintre stat si culte. In majoritatea statelor membre ale Consiliului Europei^1, legea nu defineste propriu-zis natura raportului juridic stabilit intre o organizatie de cult si clericii sai. Organizatia religioasa poate incheia un contract de munca cu propriii clerici, dar nu are o obligatie in acest sens si, adeseori, nu face acest lucru. Totusi, chiar si in lipsa unui contract de munca, clericii au deseori acces la prestatii sociale in aceleasi conditii ca si ceilalti beneficiari ai sistemului de securitate sociala. Intr-un numar mic de state^2, aceste relatii sunt subordonate dreptului muncii care le este aplicabil, insa exista o obligatie sporita de loialitate a clericilor fata de organizatia religioasa angajatoare. In cele din urma, in alte state^3, instantele interne stabilesc in fiecare caz in parte daca exista sau nu o relatie asimilabila unui contract de munca.
______
1 Bosnia-Hertegovina, Estonia, Georgia, Ungaria, Moldova, Muntenegru, Irlanda, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Letonia, Lituania, Germania, Grecia, Spania, Portugalia, Italia, Polonia, Slovenia, Franta si unele cantoane din Elvetia.
2 Finlanda, Bulgaria, Slovacia, Ucraina, Belgia, Austria, Rusia, Turcia, Luxemburg, Suedia si unele cantoane din Elvetia.
3 Belgia, Regatul Tarilor de Jos, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.

In ceea ce priveste libertatea sindicala a clericilor, niciun stat nu interzice oficial clericilor sa constituie sindicate, iar in anumite state acest drept le este garantat in mod expres. De asemenea, trebuie retinut ca, de exemplu, in Austria, Bulgaria, Finlanda, Turcia, Franta, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Irlanda si Regatul Tarilor de Jos exista sindicate ale clericilor sau asociatii care apara interesele foarte asemanatoare celor pe care le apara sindicatele lucratorilor.


IN DREPT


I. Cu privire la anonimatul cererii si pretinsa atingere adusa dreptului de recurs individual 

A. Argumentele partilor 

62.  Sindicatul reclamant sustine ca, din momentul luarii initiativei de a constitui un sindicat, membrii sai au fost supusi unor puternice presiuni din partea Bisericii, presiuni care ar fi continuat ulterior introducerii cererii la Curte si care ar fi determinat pe unii membri sa se retraga din procedura, iar pe altii sa solicite pastrarea anonimatului pentru a putea continua procedura.

63.  Acesta afirma ca presiunile s-au intensificat in urma pronuntarii de catre camera a hotararii si citeaza, in sustinerea afirmatiilor sale, mai multe declaratii ale ierarhilor Bisericii preluate de presa, precum si un comunicat din februarie 2012, prin care Patriarhia Roamna critica respectiva hotarare.

64.  Avand in vedere aceste aspecte, sindicatul considera ca statul nu si-a indeplinit obligatia pozitiva de aparare a persoanelor care se adreseaza Curtii, nu numai fata de presiunile din partea autoritatilor statului, ci si fata de presiunile din partea tertilor.

65.  Prin urmare, solicita Marii Camere sa constate incalcarea art. 34 din Conventie.

66.  Guvernul isi manifesta indoielile in privinta faptului ca prezenta cerere exprima vointa membrilor sindicatului reclamant de a sesiza Curtea. Acesta sustine ca identitatea si numarul persoanelor care au sesizat Curtea in numele sindicatului s-au schimbat pe parcursul procedurii in fata camerei si solicita Marii Camere sa stabileasca identitatea exacta a persoanelor care s-au adresat Curtii si care si-au mentinut cererea. Fara a invoca o exceptie preliminara, Guvernul considera ca aceasta chestiune prezinta importanta in ceea ce priveste, pe de o parte, fondul cauzei, iar pe de alta parte, reparatia echitabila.

67.  Guvernul sustine ca numai masurile luate in mod deliberat de catre stat pot fi interpretate ca obstacole in calea dreptului de recurs individual. Intrucat, in speta, autoritatilor nu li se poate imputa nicio actiune sau lipsa de actiune care ar sustine sau ar recunoaste in mod intentionat atitudinea prezumtiv abuziva a Bisericii, statul nu ar putea fi considerat responsabil pentru incalcarea dreptului de recurs individual.

B. Motivarea Marii Camere 

68.  Marea Camera constata ca pozitia Guvernului si cea a sindicatului reclamant, desi diferite, au ambele legatura cu aplicarea art. 34 din Conventie, luat in considerare individual sau coroborat cu art. 35 § 2 lit. a) din Conventie. Dispozitiile respective prevad urmatoarele:
Art. 34
"Curtea poate fi sesizata printr-o cerere de catre orice persoana fizica, orice organizatie neguvernamentala sau de orice grup de particulari care se pretinde victima a unei incalcari de catre una dintre inaltele parti contractante a drepturilor recunoscute in conventie sau in protocoalele sale. Inaltele parti contractante se angajeaza sa nu impiedice prin nicio masura exercitiul eficace al acestui drept."

Art. 35 § 2
"Curtea nu retine nicio cerere individuala introdusa in aplicarea art. 34, daca:
a) ea este anonima; [...]".

1. Cu privire la pretinsul caracter anonim al cererii 

69.  Pentru inceput, Marea Camera observa ca Guvernul este decazut din dreptul de a invoca acest aspect din moment ce a omis sa faca acest lucru in fata camerei. Astfel, in masura in care Guvernul pune la indoiala admisibilitatea cererii pe motiv ca unii membri ai sindicatului reclamant au dorit sa isi pastreze anonimatul, Curtea reaminteste ca un guvern care are indoieli in privinta autenticitatii unei cereri trebuie sa o informeze in acest sens in timp util si ca singura competenta sa se pronunte daca o cerere respecta cerintele de la art. 34 si 35 din Conventie este Curtea (Chamaiev si altii impotriva Georgiei si a Rusiei, nr. 36.378/02, pct. 293, CEDO 2005-III).

70.  Curtea reaminteste, de asemenea, ca pastrarea anonimatului, in temeiul art. 47 § 3 din Regulament, in cazul persoanelor care sesizeaza Curtea, are ca scop protejarea reclamantilor care considera ca dezvaluirea identitatii lor le-ar putea aduce atingere. Astfel, in lipsa protectiei, reclamantii respectivi ar putea fi descurajati sa comunice liber cu Curtea. In plus, o asociatie care a fost dizolvata sau a carei inregistrare a fost respinsa are posibilitatea de a introduce, prin intermediul reprezentantilor sai, o cerere de denuntare a dizolvarii sau a refuzului inregistrarii (Stankov si Organizatia Macedoneana Unita Ilinden impotriva Bulgariei, nr. 29.221/95 si 29.225/95, pct. 57, CEDO 2001-IX).

71.  In speta, Curta retine ca sindicatul reclamant a sesizat-o prin intermediul reprezentantilor sai, care l-au mandatat in acest sens pe I. Gruia. Ulterior, acestia au infirmat declaratiile pe care i le-a transmis Arhiepiscopia Craiovei si in care acestia afirmau ca renunta la cerere. Acestia au precizat ca Arhiepiscopia ii constransese sa dea declaratiile respective. Dat fiind ca acestia furnizasera elementele de fapt si de drept care permiteau Curtii sa ii identifice si sa stabileasca legaturile lor cu faptele in litigiu si cu capatul de cerere formulat, presedintele Camerei si, ulterior, presedintele Marii Camere au autorizat cererea de nedivulgare a identitatii acestora.

72.  In aceste conditii, Curtea considera ca cererea nu este anonima in sensul art. 35 § 2 din Conventie si ca vointa membrilor sindicatului de a actiona in fata sa in numele sindicatului reclamant este neindoielnica. In consecinta, chiar presupunand ca Guvernul nu ar fi decazut din dreptul de a invoca o obiectie intemeiata pe caracterul anonim al cererii, Curtea respinge aceasta exceptie.

2. Cu privire la pretinsul obstacol in calea exercitarii dreptului de recurs individual 

73.  Curtea reaminteste ca angajamentul de a nu impiedica exercitarea eficace a dreptului de recurs interzice ingerintele in exercitarea dreptului persoanei de a sesiza Curtea si de a-si sustine efectiv cauza in fata acesteia. Pentru ca mecanismul recursului individual instituit prin art. 34 sa fie eficace, este de o importanta considerabila ca reclamantii, declarati sau potentiali, sa fie liberi sa comunice cu Curtea fara ca autoritatile sa ii poata constrange in vreun fel sa isi retraga ori sa isi modifice plangerile. Asa cum a indicat in cauze anterioare, prin termenul "constrange[re]" se intelege nu numai coercitia directa si actele flagrante de intimidare a reclamantilor declarati sau potentiali, a familiilor lor sau a reprezentantului lor in justitie, ci si actele sau contactele indirecte si indoielnice menite sa ii disuadeze ori sa ii descurajeze de la folosirea caii de atac oferite de Conventie [a se vedea, printre altele, Mamatkoulov si Askarov impotriva Turciei (MC), nr. 46.827/99 si 46.951/99, pct. 102, CEDO 2005-I].

74.  In speta, Curtea retine ca sindicatul reclamant a invocat incalcarea art. 34 din Conventie pentru prima data in fata Marii Camere. Curtea constata, pe de alta parte, ca faptele denuntate, inclusiv solicitarea renuntarii la cererea introdusa in fata Curtii, au avut loc inainte de pronuntarea hotararii camerei (supra, pct. 23 si 24).

75.  Avand in vedere ca sindicatul reclamant a fost reprezentat de un avocat din momentul introducerii cererii si ca nu invoca motive speciale care l-ar fi putut scuti de invocarea, in fata camerei, a incalcarii art. 34 din Conventie, marea Camera considera ca sindicatul este decazut din dreptul de a o invoca in fata sa.

76.  In masura in care se denunta fapte care s-au produs ulterior sesizarii Marii Camere, in privinta carora nu ar fi, asadar, interzisa invocarea unei incalcari a art. 34, Curtea reaminteste ca raspunderea statului poate fi angajata in temeiul Conventiei daca autoritatile statului contractant aproba, in mod formal sau tacit, actiuni ale unor persoane particulare care incalca drepturile garantate de Conventie altor persoane particulare aflate sub jurisdictia sa [a se vedea, mutatis mutandis, Cipru impotriva Turciei (MC), nr. 25.781/94, pct. 81, CEDO 2001-IV].

77.  Cu toate acestea, in speta, Curtea constata ca sindicatul reclamant nu isi fundamenteaza sustinerea potrivit careia presiunile la care au fost supusi membrii sai s-au intensificat ulterior pronuntarii hotararii camerei astfel incat sa i se impute statului ca nu a intervenit pentru a pune capat acestora.

78.  In aceasta privinta, Curtea observa ca, in sustinerea afirmatiilor sale, sindicatul nu invoca decat declaratiile, relatate de presa, ale Patriarhiei Romane si de mai multi ierarhi ai Bisericii, care criticau hotararea camerei. Totusi, aceste luari de pozitie nu par sa fi fost urmate de masuri menite sa ii determine pe membrii sindicatului sa isi retraga ori sa isi modifice cererea inaintata Marii Camere ori sa impiedice in orice alt mod exercitarea dreptului d erecus individual.

79.  In opinia Curtii, faptele aflate la originea cauzei nu permit sa se concluzioneze ca autoritatile nationale au exercitat sau au permis sa se exercite presiuni asupra membrilor sindicatului reclamant ori ca nu si-au indeplinit in orice alt mod obligatia de a garanta caracterul efectiv al dreptului de recurs individual. Autoritatile nu pot fi considerate responsabile pentru actiunile presei, nici pentru afirmatiile facute in cadrul exercitarii libertatii lor de exprimare de catre persoane care nu sunt depozitare ale puterii publice.

80.  In aceste conditii, Curtea considera, in primul rand, ca sindicatul reclamant este decazut din dreptul de a invoca incalcarea art. 34 din Conventie in legatura cu faptele care au avut loc anterior pronuntarii hotararii camerei si, in al doilea rand, ca, in ceea ce priveste faptele ulterioare datei respective, statul parat nu a incalcat obligatiile care ii reveneau in conformitate cu art. 34 din Conventie.

II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 11 din Conventie 

81.  Sindicatul reclamant considera ca, respingandu-i cererea de inscriere, Tribunalul Dolj a adus atingere dreptului sau la libertate sindicala, garantat de art. 11 din Conventie, redactat dupa cum urmeaza:
"1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrangeri legale sa fie impuse exercitarii acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai administratiei de stat."

A. Hotararea camerei 

82.  In Hotararea sa din 31 ianuarie 2012, camera a constatat incalcarea art. 11 din Conventie. Constatand ca preotii si personalul neclerical isi exercita atributiile in cadrul Bisericii Ortodoxe Roamne in baza unui contract de munca, primesc un salariu finantat in majoritate din bugetul de stat si beneficiaza de sistemul asigurarilor sociale de stat, camera a hotarat ca relatia bazata pe un contract de munca nu poate face exceptie de la orice norma de drept civil. Camera a concluzionat ca personalul clerical si, cu atat mai mult, personalul neclerical al Bisericii nu pot fi exclusi din domeniul de aplicare a art. 11.

83.  Examinand apoi respingerea cererii de inscriere a sindicatului reclamant in lumina principiilor generale ale dreptului sindical, camera a recunoscut ca masura era prevazuta de legislatia interna (respectiv Legea nr. 54/2003 si Legea nr. 489/2006, interpretate de tribunal in contextul Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe romane) si urmarea un scop legitim (apararea ordinii publice, care include libertatea si autonomia cultelor religioase), in sensul ca urmarea sa impiedice existenta unei divergente intre lege si practica in materie de constituire a sindicatelor in cadrul personalului bisericesc.

84.  Camera a mai constatat ca tribunalul a motivat respingerea cererii de inscriere a sindicatului reclamant in principal din nevoia de a apara traditia crestin-ortodoxa, dogmele ei fondatoare si maniera canonica de luare a deciziilor. In aceasta privinta, camera a considerat ca nu erau intrunite in speta criteriile care definesc "nevoia sociala imperioasa", deoarece tribunalul nu a determinat ca programul pe care sindicatul il stabilise in statut sau luarile de pozitie ale membrilor sai erau incompatibile cu o "societate democratica" si cu atat mai putin ca acestea constituiau o amenintare pentru democratie.

85.  Intrucat motivele invocate de tribunal pentru a justifica respingerea cererii de inscriere erau exclusiv de ordin religios, camera a considerat, pe de alta parte, ca tribunalul nu tinuse seama suficient nici de interesele salariatilor Bisericii Ortodoxe Romane, in special de existenta unui contract de munca intre acestia si Biserica, nici de distinctia dintre personalul clerical si personalul neclerical al Bisericii, nici de problema compatibilitatii dintre reglementarile interne si internationale care consacra dreptul lucratorilor de a se organiza in sindicate si normele bisericesti ce interzic acest lucru.

86.  In fine, retinand ca libertatea sindicala a salariatilor Bisericii Ortodoxe fusese deja recunoscuta de instantele interne in cazul altor sindicate, camera a constatat ca o masura atat de radicala precum respingerea cererii de inscriere a sindicatului reclamant este disproportionata fata de scopul urmarit si, prin urmare, nu este necesara intr-o societate democratica.

B. Argumentele partilor 

1. Sindicatul reclamant 

87.  Sindicatul reclamant sustine ca preotii si personalul clerical din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane au un statut similar functionarilor statului. Astfel, ca si functionarii, acestia sunt recrutati pe baza unui concurs. Ulterior sunt numiti de chiriarh, in baza unei decizii care prevede drepturile si obligatiile lor. Acestia depun, la hirotonie, juramantul de ascultare, iar salariul li se stabileste pe baza legii salarizarii personalului platit din fonduri publice si se diminueaza in aceeasi proportie in caz de criza economica. Acestia contribuie la sistemul general de securitate sociala si au dreptul la toate prestatiile sociale. In plus, Biserica Ortodoxa Romana primeste o alocatie bugetara, similara celei acordate universittilor, menita sa asigure plata salariilor acestora. In consecinta, sindicatul reclamant considera ca nici practica Bisericii Ortodoxe Romane, constand in neincheierea unor contracte de munca cu salariatii sai, nici faptul ca aceasta asigura din fonduri proprii o parte din remuneratia acestora nu pot modifica caracterul real al relatiei dintre aceasta si salariatii sai, aceasta relatie avand toate elementele unui contract de munca si fiind similara celei dintre un functionar si institutia angajatoare.

88.  Sindicatul reclamant afirma ca, spre deosebire de alte categorii profesionale care sunt de asemenea supuse unor obligatii de fidelitate specifice si ale caror interese sunt aparate de sindicate, salariatii Bisericii Ortodoxe Romane, circa 15.000 de pesoane, sunt lipsiti de orice forma de protectie fata de eventuale abuzuri, mai ales in materie de salarizare sau de transferuri.

89.  Sindicatul reclamant adauga ca atingerea adusa dreptului la libertatea de asociere a membrilor sai nu era prevazuta de dreptul intern. In aceasta privinta, sindicatul reclamant invoca art. 40, 53 si 73 din Constitutie, care garanteaza cetatenilor dreptul de a se asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate sau in alte forme de asociere si care prevad ca acest drept nu poate fi restrans decat prin lege organica. Acesta considera ca, din dispozitiile respective, rezulta ca niciun text normativ nu interzice preotilor sa se organizeze in sindicate, respingerea cererii sale de inscriere avand drept singur temei juridic art. 123 alin. (8) din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane; simplul fapt ca statutul a fost aprobat de Guvern nu ii confera statutul de act normativ in dreptul intern, cu atat mai putin de lege organica de natura sa restranga o libertate constitutionala. Considerand ca art. 123 alin. (8) din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane este contrar Constitutiei, concluzioneaza ca interdictia care i-a fost impusa era contrara dreptului intern. Prin urmare, hotararea ar fi lipsita de temei legal si, in consecinta, ar constitui o incalcare a art. 11 din Conventie.

90.  Sindicatul reclamant admite ca masura in litigiu urmarea un scop legitim, respectiv acela de aparare a intereselor Bisericii, dar sustine ca nu era necesara intr-o societate democratica pentru a apara autonomia religioasa a Bisericii.

91.  Acesta considera ca, in raporturile dintre stat si culte, este necesar sa se faca distinctie intre activitatile religioase ale comunitatilor si actele lor civile si comerciale. Astfel, daca orice ingerinta a statului in activitatile religioase ar trebui interzisa cu strictete, actele civile si comerciale ale Bisericii nu ar avea nicio legatura cu religia sau cu misiunea spirituala a Bisericii. Prin urmare, acestea ar trebui sa se supuna legii civile. In aceasta privinta, sindicatul reclamant precizeaza ca nu doreste sa modifice nici dogma crestina, nici serviciul religios, ci ca doreste numai sa lupte pentru apararea drepturilor legale ale membrilor sai, inclusiv dreptul de a primi salariul garantat prin lege si de a nu face obiectul unei revocari arbitrare. Pe de alta parte, acesta afirma ca membrii au solicitat - si au obtinut - pe cale orala aprobarea de a constitui sindicatul, dar ca ulterior Arhiepiscopia a revenit asupra aprobarii initiale din cauza opozitiei manifestate de Sfantul Sinod.

92.  Sindicatul reclamant admite ca unele dintre obiectivele stabilite in statutul sau pot parea contrare activitatii preotilor, dar afirma ca acestea au fost "preluate ca atare din Legea sindicatelor" si sustine ca acestea urmareau totodata apararea intereselor personalului neclerical al Bisericii, care nu era supus acelorasi obligatii ca si preotii. Acesta subliniaza, pe de alta parte, ca - in orice caz - toate actiunile sale, fie ca este vorba de greva sau de activitati similare, ar fi putut fi supuse controlului autoritatilor judiciare, care ar fi putut aplica sanctiuni ajungand pana la dizolvare. Acesta adauga ca, in plus, presupunand ca preotii decid sa intre in greva ori sa organizeze alte activitati ce depasesc misiunea lor preoteasca, acestia sunt in continuare supusi disciplinei bisericesti si aplicarii Statutului Bisericii, care prevede deopotriva sanctiuni.

93.  In cele din urma, reaminteste ca alte doua sindicate au fost deja constituite in cadrul Bisericii fara ca recunoasterea lor de catre stat sa aduca atingere organizarii interne a Bisericii ori sa conduca la instituirea unor norme paralele de conducere. De asemenea, subliniaza ca in mai multe state membre ale Consiliului Europei functioneaza liber sindicate ale membrilor personalului clerical.

94.  In concluzie, sindicatul reclamant considera ca interzicerea preventiva a sindicatului, bazata exclusiv pe supozitii extrase din statutul acestuia, nu este proportionala cu scopul urmarit si implica, in privinta sa, o incalcare a art. 11 din Conventie.

2. Guvernul 

95.  Guvernul nu invoca nicio exceptie de inadmisibilitate si admite ca respingerea cererii de inscriere a sindicatului reclamant a constituit o ingerinta in dreptul acestuia la libertate de asociere. Pe de alta parte, acesta precizeaza ca niciun obstacol juridic nu impiedica personalul neclerical al Bisericii Ortodoxe Romane sa constituie un sindicat.

96.  In ceea ce priveste personalul clerical, Guvernul argumenteaza ca, in temeiul Statutului Bisericii Ortodoxe Romane si al Legii nr. 489/2006, raportul dintre acesta si Biserica este un "raport de slujire si misiune liber asumata" care nu se incadreaza in sfera dreptului muncii si, deci, a domeniului de aplicare a Codului muncii. Acesta subliniaza ca preotii isi exercita functiile in temeiul unei hotarari a chiriarhului, care prevede drepturile si obligatiile lor, si al unui juramant de credinta si ascultare (subordonare) exprimat cu ocazia hirotoniei. Potrivit acestuia, contractele de munca semnate in 2004 de Arhiepiscopia Craiovei erau consecinta unei erori de interpretare a legii si nu au fost niciodata inregistrate la inspectoratul teritorial de munca, acesta din urma confirmand ca legislatia muncii nu era aplicabila raporturilor dintre Biserica Ortodoxa si personalul sau bisericesc. Aceasta este si pozitia Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtii Constitutionale, care ar fi decis ca, in temeiul autonomiei cultelor, instantele interne nu au competenta de a controla hotararile instantelor bisericesti in ceea ce priveste dispozitiile Codului muncii.

97.  Pe de alta parte, Guvernul afirma ca statul nu remunereaza preotii, rolul sau limitandu-se la acordarea unui ajutor financiar calculat in raport cu numarul credinciosilor Bisericii si cu nevoile reale ale acesteia. Biserica este cea careia ii revine sarcina de a redistribui personalului sau banii primiti de la stat. Astfel, statul acorda Bisericii Ortodoxe Romane un total de 12.765 de ajutoare financiare diferite, cu o valoare cuprinsa intre 163 si 364 euro, in vreme ce Biserica plateste din fonduri proprii 1.005 preoti si 1.408 membri ai personalului neclerical. Referitor la integrarea preotilor si a altor salariati ai Bisericii in sistemul public al asigurarilor sociale, Guvernul sustine ca in acest caz este vorba de optiunea legiuitorului national, care ar beneficia de o ampla marja de apreciere in materie, dar ca aceasta integrare nu schimba statutul lor si nu ii face functionari ai statului.

98.  In subsidiar, Guvernul reaminteste ca parohii sunt administratorii parohiei proprii si ca, in aceasta calitate, exercita functii de conducere - fapt care, in temeiul Legii nr. 54/2003, le interzice sa constituie sindicate.

99.  Avand in vedere aceste elemente, Guvernul se declara ingrijorat de ideea aplicabilitatii art. 11 in prezenta cauza, avand in vedere inaplicabilitatea dispozitiilor dreptului muncii in cazul membrilor sindicatului reclamant.

100.  In orice caz, Guvernul considera ca ingerinta era prevazuta de lege, ca urmarea un scop legitim si era necesara intr-o societate democratica.

101.  In opinia acestuia, temeiul juridic al masurii in litigiu era art. 123 alin. (8) din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, care conditioneaza participarea personalului clerical la orice forma de asociere de obtinerea binecuvantarii prealabile a chiriarhului. Aceasta dispozitie face parte din dreptul intern din momentul in care statutul a fost aprobat prin hotarare a Guvernului; dispozitia nu este contrara Constitutiei deoarece garanteaza in mod cert libertatea de asociere, inclusiv libertatea sindicala, insa in conditiile prevazute de lege. In speta, legea aplicabila este Statutul Bisericii. Pe de alta parte, faptul ca prin Legea sindicatelor nu li se interzice expres parohilor sa constituie sindicate nu echivaleaza cu recunoasterea implicita a acestui drept, in conditiile in care, in exercitarea autonomiei sale, Biserica ar fi ales sa conditioneze activitatea personalului sau prin alte norme decat cele ale dreptului muncii.

102.  In ceea ce priveste scopul legitim al ingerintei, Guvernul solicita Marii Camere sa se distanteze de analiza camerei, care a considerat ca masura in litigiu avea ca scop apararea ordinii publice, protejand libertatea si autonomia cultelor religioase. Acesta sustine ca unicul scop era de a apara drepturile si libertatile altora, in speta cele ale Bisericii ortodoxe Romane. Prin urmare, trimiterea specifica la ordinea publica nu ar fi relevanta in prezenta speta.

103.  In ceea ce priveste necesitatea si proportionalitatea masurii, Guvernul subliniaza, pentru inceput, ca interdictia de a constitui sindicate fara aprobarea chiriarhului se refera numai la personalul clerical al Bisericii, personalul neclerical avand libertatea de a se asocia conform conditiilor si criteriilor prevazute de Legea nr. 53/2008.

104.  In ceea ce priveste libertatea de asociere a personalului clerical, aceasta este pe deplin respectata in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, care include cateva sute de asociatii si fundatii, printre care se numara si Asociatia "Apostolia" din cadrul Arhiepiscopiei Craiovei.

105.  Pentru Guvern, aprobarea chiriarhului necesara pentru orice forma de asociere a personalului clerical este o conditie legitima: este vorba de o manifestare a principiului autonomiei Bisericii. In speta, Guvernul este surprins ca sindicatul reclamant nu a solicitat aprobarea si afirma ca instantele judecatoresti ar fi putut, dupa caz, sa cenzureze caracterul abuziv al unei eventuale respingeri a cererii.

106.  Guvernul precizeaza ca, din cauza statutului lor, parohii membri ai sindicatului au o obligatie sporita de loialitate fata de Biserica Ortodoxa Romana. In opinia acestuia, nu exista drept la disidenta: parohii nemultumiti ar putea parasi Biserica in orice moment, dar, atat timp cat aleg sa ramana in cadrul ei, ar trebui sa se considere ca isi exprima liber consimtamantul de a se conforma normelor acesteia si de a renunta la unele din drepturile lor.

107.  In ceea ce priveste posibilele efecte ale constituirii unui sindicat asupra modului de functionare a Bisericii, Guvernul argumenteaza ca din statutul sindicatului reclamant reiese ca acesta ar incerca, daca s-ar constitui efectiv, sa obtina instituirea unor norme paralele cu cele ale Bisericii. Acest lucru reiese cu claritate din lectura pasajelor referitoare la recrutarea personalului, promovarea liberei initiative, a concurentei si a libertatii de exprimare, semnarea unor conventii colective si contracte de munca, respectarea legislatiei civile referitoare la timpul de munca, reprezentarea in structurile de decizie sau chiar dreptul la greva. Guvernul considera asadar ca recunoasterea sindicatului ar fi condus automat la aparitia, in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, a unui sistem de coadministrare care ar fi fost cauza unor conflicte intre sindicat si ierarhie, conflicte pe care autoritatile interne ar fi trebuit sa le arbitreze, in pofida obligatiei de neutralitate si impartialitate a statului si contrar autonomiei cultelor.

108.  Guvernul precizeaza ca, in prezenta speta, statul era preocupat sa elimine din start orice initiativa de sindicalizare inainte ca sindicatul reclamant sa isi desfasoare activitatea si ca acest demers era justificat de faptul ca sindicatul ar fi putut face uz de drepturile prevazute de Legea sindicatelor inca de la data inscrierii si fara nicio forma de control judecatoresc preventiv.

109.  In fine, Guvernul invoca marea diversitate a normelor referitoare la statutul preotilor si dreptul acestora la libertate de asociere in cadrul statelor membre ale Consiliului Europei: lipsa unui consens european in materie ar pleda pentru ca autoritatilor nationale sa li se lase o ampla marja de apreciere.

C. Tertii intervenienti 

110.  Guvernele si organizatiile neguvernamentale interveniente declara ca impartasesc punctul de vedere al Guvernului parat.

1. Guvernul grec 

111.  Guvernul grec considera ca, in caz de conflict intre drepturile garantate de art. 9 si, respectiv, art. 11 din Conventie, Curtea trebuie sa inceapa prin a cerceta daca recunoasterea dreptului la libertate de asociere in cadrul unei organizatii religioase nu aduce atingere dreptului la autonomie al organizatiei respective. In opinia acestuia, autonomia organizatiilor religioase trebuie sa prevaleze, iar aceste organizatii trebuie sa beneficieze de dreptul de a-si reglementa relatiile cu personalul pe baza statutelor proprii, chiar daca acestea aduc restrangeri sau limitari la exercitarea anumitor drepturi.

112.  In opinia Guvernului grec, intrucat activitatea preoitilor este in esenta religioasa, diferenta dintre activitatile religioase si activitatile nereligioase nu este relevanta. In plus, instantele interne s-ar afla intr-o pozitie mai buna decat o instanta internationala pentru a solutiona conflictele aparute in acest domeniu.

2. Guvernul moldovean 

113.  In opinia Guvernului moldovean, camera nu a pus suficient in balanta libertatea de asociere revendicata de sindicatul reclamant cu libertatea religioasa si cu dreptul la autonomie al Bisericii Ortodoxe. Acesta considera ca din art. 11 din Conventie nu poate fi dedusa obligatia pozitiva a statului de a recunoaste o asociatie laica in cadrul unei organizatii religioase atunci cand recunoasterea ar contraveni obligatiei de neutralitate a statului fata de culte.

114.  Pe de alta parte, Guvernul moldovean apreciaza ca, in temeiul art. 9 din Conventie, trebuie sa se considere ca membrii unei organizatii religioase au facut o alegere libera, in momentul aderarii la aceasta, de a renunta la unele drepturi civile pe care le-ar putea avea in temeiul art. 11.

3. Guvernul polonez 

115.  In opinia Guvernului polonez, camera ar fi trebuit sa se axeze mai mult pe natura speciala a relatiei dintre Biserica si clerul sau. Potrivit acestuia, caracterul economic, social sau cultural al drepturilor revendicate de o parte a clerului nu permite sa se concluzioneze ca recunoasterea unui sindicat al membrilor clerului nu ar risca sa aduca atingere functionarii autonome a organizatiei religioase.

116.  Guvernul polonez considera ca le revine in primul rand organizatiilor religioase competenta de a decide ele insele care sunt activitatile ce tin de practica religioasa ori au influenta asupra organizatiei lor interne sau asupra misiunii lor si ca incredintarea acestui rol instantelor interne ar fi o sursa de conflicte si ar face din instanta interna arbitrul problemelor religioase, in pofida autonomiei cultelor si a obligatiei de neutralitate din partea statului.

117.  In cele din urma, Guvernul polonez considera ca, prin formarea lor si prin alegerea lor de a se alatura clerului, preotii au o obligatie sporita de loialitate fata de Biserica si trebuie sa fie constienti de exigentele misiunii lor, care limiteaza exercitarea anumitor drepturi.

4. Guvernul georgian 

118.  Guvernul georgian subliniaza ca raporturile dintre stat si Biserica sunt reglementate diferit de la o tara la alta si ca nu exista un consens european in materie.

119.  Prin urmare, acesta considera ca statele contractante si instantele acestora trebuie sa beneficieze de o ampla marja de apreciere atunci cand este vorba de protejarea impotriva oricarei atingeri la adresa autonomiei organizatiilor religioase. In opinia acestuia, statul trebuie sa se abtina de la incurajarea oricarei forme de disidenta in cadrul acestor organizatii.

5. Arhiepiscopia Craiovei 

120.  Potrivit Arhiepiscopiei Craiovei, in Biserica Ortodoxa Romana, figura canonica a parohului este legata direct de cea a chiriarhului. Raportul dintre chiriarh si cler se bazeaza pe incredere reciproca si unitatea misiunii Bisericii si ar fi de neconceput in dreptul canonic sa existe posibilitatea unui antagonism intre, pe de o parte, autoritatea bisericeasca reprezentata de Sfantul Sinod si, pe de alta parte, chiriarhii si membrii clerului. Acestia participa la exercitiul democratic al autoritatii bisericesti si pot sa se prevaleze de normele interne bisericesti pentru a se apara in cazul unui abuz de autoritate. In plus, un eventual refuz al arhiepiscopului de a aproba constituirea unei asociatii ar putea fi contestat in fata Sfantului Sinod.

121.  Arhiepiscopia a concluzionat ca infiintarea unui sindicat al preotilor si personalului neclerical ar bulversa raporturile existente intre biserica si cler si ar reprezenta o amenintare pentru ordinea publica si pacea sociala.

6. Patriarhia Moscovei 

122.  Patriarhia Moscovei insista asupra caracterului specific al relatiilor ierarhice de slujire existente in gruparile religioase si asupra nivelului ridicat de loialitate pe care il implica aceste relatii. Statul ar trebui sa garanteze organizatiilor religioase, in baza autonomiei acestora, competenta exclusiva de a decide structura lor si normele interne de functionare.

123.  Elementul fundamental al relatiei de slujire a preotilor l-ar constitui indeplinirea serviciului religios, iar aceasta relatie nu s-ar putea reduce in mod abstract si artificial la o relatie de munca subordonata normelor civile. Potrivit Patriarhiei Moscovei, este imposibila in practica extinderea domeniului de aplicare a legislatiei civile asupra organizatiilor religioase; un astfel de demers ar crea pentru aceste organizatii, inclusiv pentru Biserica Ortodoxa Rusa, probleme fara rezolvare.

7. Organizatia neguvernamentala European Centre for Law and Justice (ECLJ) 

124.  ECLJ considera ca preotii au o obligatie sporita de loialitate fata de Biserica. Aceasta obligatie a fost recunoscuta atat prin Directiva 78/2000/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca, cat si prin jurisprudenta Curtii.

125.  ECLJ adauga ca preotii nu intra in domeniul de aplicare a libertatii sindicale deoarece nu sunt "salariati", ci au o misiune exclusiv religioasa, iar relatia lor cu Biserica nu se bazeaza pe un contract de munca.

126.  In cele din urma, aceasta considera ca in cazul in care, precum in speta, faptele in litigiu sunt de natura religioasa, ingerinta nu poate face obiectul unui control de proportionalitate care ar pune in balanta interesele organizatiilor religioase cu cele pe care persoanele particulare le-ar putea invoca in temeiul art. 8-12 din Conventie, deoarece in acest caz este vorba de drepturi pe care respectivele persoane particulare au decis in mod liber sa nu le exercite.

8. Organizatiile neguvernamentale Becket Fund si International Center for Law and Religion Studies 

127.  Aceste organizatii fac trimitere la jurisprudenta Curtii Supreme a Statelor Unite ale Americii privind autonomia cultelor. In Cauza National Labor Relations Board v. Catholic Bishop of Chicago, 440 U.S. 490 (1979), instanta suprema a hotarat ca autoritatile interne nu puteau sa treaca peste vointa episcopului si sa recunoasca un sindicat al profesorilor din scolile catolice, considerand ca aceasta recunoastere ar aduce atingere functionarii autonomiei cultelor. In Cauza Hosanna-Tabor Evangelical Lutheran Church and School v. Equal Employment Opportunity Commission, nr. 10-553 (2012), instanta suprema a aplicat doctrina "exceptiei clericale" ("ministerial exception") si s-a pronuntat ca dispozitiile dreptului muncii nu erau aplicabile nici personalului clerical, nici personalului neclerical din cadrul organizatiilor religioase.

128.  Ar exista o convergenta de opinii intre pozitia Curtii Supreme a Statelor Unite si cea a Curtii Europene in materia apararii autonomiei cultelor in relatiile acestora cu propriul personal clerical. Camera ar fi comis asadar o eroare distantandu-se de aceasta pozitie, iar aceasta eroare ar avea consecinte negative asupra autonomiei cultelor in sensul ca statul ar risca, daca hotararea camerei ar fi confirmata, sa fie obligat sa arbitreze conflicte intre organizatiile religioase si membrii acestora.

D. Motivarea Marii Camere 

129.  Guvernul contesta aplicabilitatea art. 11 din Conventie in privinta personalului clerical al Bisericii. Marea Camera considera ca aceasta chestiune tine de examinarea fondului litigiului si, in consecinta, o va examina in cele ce urmeaza.

1. Principii generale 

a) Cu privire la dreptul de a constitui sindicate 

130.  In primul rand, Curtea constata, avand in vedere evolutia dreptului international al muncii, ca libertatea sindicala este un element esential al dialogului social intre lucratori si angajatori si, in consecinta, un instrument important pentru a aspira la justitie si pace sociala.

131.  In continuare, Curtea reaminteste ca art. 11 din Conventie prezinta libertatea sindicala ca pe un aspect special al libertatii de asocire si ca, desi acest articol are ca scop principal apararea persoanei impotriva ingerintelor arbitrare din partea autoritatilor publice in exercitarea drepturilor consacrate de acesta, articolul poate implica totodata obligatia pozitiva de a asigura exercitarea sa efectiva [Demir si Baykara impotriva Turciei (MC), nr. 34.503/97, pct. 109 si 110, CEDO 2008].

132.  Delimitarea dintre obligatiile pozitive si obligatiile negative ale statului in temeiul art. 11 din Conventie nu se preteaza unei definitii precise. Cu toate acestea, principiile aplicabile sunt comparabile. Fie ca se analizeaza cauza din perspectiva unei obligatii pozitive in sarcina statului, fie ca se analizeaza din perspectiva unei ingerinte din partea autoritatilor publice care impune o justificare, criteriile aplicabile nu sunt diferite in fond. In ambele cazuri, trebuie avuta in vedere mentinerea unui echilibru just intre protejarea intereselor concurente ale persoanei si ale societatii in ansamblu.

133.  Avand in vedere caracterul sensibil al unor chestiuni sociale si politice pe care le implica urmarirea unui echilibru just intre interesele respective ale salariatilor si ale angajatorilor si tinand seama de nivelul ridicat de divergenta intre sistemele nationale in aceasta privinta, statele contractante beneficiaza de o ampla marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de asigurare a libertatii sindicale si posibilitatea sindicatelor de a proteja interesele profesionale ale membrilor lor [Sorensen si Rasmussen impotriva Danemarcei (MC), nr. 52.562/99 si 52.620/99, pct. 58, CEDO 2006-I].

134.  Art. 11 din Conventie garanteaza membrilor unui sindicat, in vederea apararii intereselor lor, dreptul ca sindicatul acestora sa fie ascultat, insa nu le garanteaza un tratament precis din partea statului. Ceea ce impune Conventia este ca legislatia sa permita sindicatelor, potrivit unor modalitati conforme art. 11, sa lupte pentru apararea intereselor membrilor lor (a se vedea hotararile Sindicatul national al politiei belgiene impotriva Belgiei, 27 octombrie 1975, pct. 38-39, seria A nr. 19, si Sindicatul suedez al conductorilor de locomotive impotriva Suediei, 6 februarie 1976, pct. 39-40, seria A nr. 20).

135.  Pe parcursul jurisprudentei sale, Curtea a elaborat o lista neexhaustiva de elemente constitutive ale dreptului sindical, printre care se nuamra dreptul de a constitui un sindicat sau de a se afilia la acesta, interzicerea acordurilor de monopol sindical si dreptul unui sindicat de a incerca sa il determine pe angajator sa asculte ceea ce are de spus in numele membrilor sai. Recent, Curtea a considerat, tinand seama de evolutia domeniului muncii, ca - in principiu si cu exceptia unor cazuri foarte speciale - dreptul de a purta negocieri colective cu angajatorul a devenit unul dintre elementele esentiale ale dreptului de a constitui sindicate impreuna cu alte persoane si de a se afilia la sindicate pentru apararea interselor proprii (Demir si Baykara, citata anterior, pct. 145 si 154).

b) Cu privire la autonomia organizatiilor religioase 

136.  Curtea reaminteste ca, in mod traditional si universal, comunitatile religioase exista sub forma unor structuri organizate. Cand in discutie se afla organizarea unei comunitati religioase, art. 9 din Conventie se interpreteaza in luminaart. 11, care apara viata asociativa impotriva oricarei ingerinte nejustificate din partea statului. Din aceasta perspectiva, dreptul credinciosilor la libertate religioasa presupune posibilitatea functionarii pasnice a comunitatii, fara ingerinta arbitrara din partea statului. Autonomia comunitatilor religioase este indispensabila pluralismului dintr-o societate democratica si se afla in chiar centrul protectiei pe care le-o confera art. 9 din Conventie. Aceasta prezinta un interes direct nu numai pentru organizarea comunitatilor ca atare, ci si pentru exercitarea efectiva de catre toti membrii lor activi a dreptului la libertate religioasa. Daca organizarea vietii comunitatii nu ar fi protejata prin art. 9 din Conventie, toate celelalte aspecte ale libertatii religioase a persoanei ar deveni mai fragile [Hassan si Tchaouch impotriva Bulgariei (MC), nr. 30.985/96, pct. 62, CEDO 2000-XI, Mitropolia Basarabiei si altii impotriva Moldovei, nr. 45.701/99, pct. 118, CEDO 2001-XII; Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare (Mitropolitul Innocent) si altii impotriva Bulgariei, nr. 412/03 si 35.677/04, pct. 103, 22 ianuarie 2009].

137.  Principiul autonomiei interzice statului sa oblige o comunitate religioasa sa admita in randurile sale membri noi ori sa ii excluda pe altii. De asemenea, art. 9 din Conventie nu garanteaza niciun drept la disidenta in cadrul unui organism religios; in cazul unui dezacord in materie de doctrina sau de organizare intre o comunitate religioasa si unul dintre membrii sai, libertatea religioasa a persoanei se exercita prin posibilitatea de a parasi liber comunitatea (MiroÄ?ubovs si altii impotriva Letoniei, nr. 798/05, pct. 80, 15 septembrie 2009).

138.  In cele din urma, atunci cand sunt in joc probleme legate de raporturile dintre stat si religii, fata de care, intr-o societate democratica, pot exista in mod rezonabil divergente profunde, este necesar sa se acorde o importanta deosebita rolului decidentului national [Leyla Sahin impotriva Turciei (MC), nr. 44.774/98, pct. 109, CEDO 2005-XI]. Acest lucru este valabil mai ales cand, in practica statelor europene, exista o mare diversitate de modele constitutionale care reglementeaza relatiile dintre stat si culte.

2. Aplicarea acestor principii in prezenta speta 

139.  Curtea va cerceta daca, tinand seama de apartenenta lor la cler, membrii sindicatului reclamant pot beneficia de dispozitiile art. 11 din Conventie si, in cazul unui raspuns afirmativ, daca respingerea cererii de inscriere a sindicatului a adus atingere insusi fondului dreptului de asociere.

a) Cu privire la aplicabilitatea art. 11 din Conventie in privinta faptelor cauzei

140. Necesitatea de a se clarifica daca membrii sindicatului reclamant aveau dreptul sa il constituie ridica problema aplicabilitatii art. 11 in ceea ce ii priveste. In acest caz, Marea Camera nu impartaseste argumentatia Guvernului, conform careia membrii clerului trebuie exclusi de la protectia conferita de art. 11 din Conventie pe motiv ca isi desfasoara activitatea in baza unui mandat din partea chiriarhului si, astfel, in afara domeniului de aplicare a normelor interne ale dreptului muncii.

141. Nu este de competenta Curtii sa solutioneze controversa care ii opune pe membrii sindicatului ierarhiei in ceea ce priveste subiectul naturii exacte a functiilor exercitate. Singura intrebare care se pune, intr-adevar, in acest caz este aceea daca functiile in discutie, in pofida eventualului lor caracter specific, constituie o relatie de munca ce atrage dupa sine aplicabilitatea dreptului de a constitui un sindicat in sensul art. 11.

142. Pentru a raspunde la intrebare, Marea Camera va aplica criteriile prevazute de instrumentele internationale relevante (a se vedea, mutatis mutandis, Demir si Baykara, citata anterior, pct. 85). In aceasta privinta, Marea Camera subliniaza ca, in cuprinsul Recomandarii nr. 198 privind relatiile de munca (supra, pct. 57), Organizatia Internationala a Muncii (OIM) considera ca stabilirea existentei unei asemenea relatii ar trebui sa fie ghidata, in primul rand, de faptele inrudite cu prestarea muncii si cu remunerarea lucratorului, indiferent de modul in care relatia de munca este incadrata in orice intelegere contrara, contractuala sau de alta natura, eventual convenita intre parti. Pe de alta parte, Conventia nr. 87 a OIM (supra, pct. 56), care este principalul instrument juridic international de garantare a dreptului la libertatea sindicala, prevede la art. 2 ca "muncitorii si patronii, fara nicio deosebire", au dreptul sa constituie organizatii la alegerea lor. In cele din urma, desi Directiva 78/2000/CE (supra, pct. 60) admite existenta unei obligatii de loialitate sporite in raport cu etica angajatorului, aceasta precizeaza ca nu poate exista o atingere la adresa libertatii de asociere si, in special, a dreptului oricarei persoane de a constitui sindicate.

143. Avand in vedere aceste elemente, Curtea observa ca functiile exercitate de membrii sindicatului in litigiu prezinta numeroase aspecte specifice unei relatii de munca. Astfel, acestia isi desfasoara activitatea in temeiul deciziei de numire care este primita din partea chiriarhului si prin care sunt reglementate drepturile si indatoririle lor. Sub indrumarea si supravegherea chiriarhului, acestia indeplinesc sarcinile care le sunt atribuite, printre care se numara, pe langa oficierea serviciului religios si mentinerea legaturilor cu credinciosii, educatia religioasa si administrarea patrimoniului parohiei, membrii clerului fiind responsabili de vanzarea obiectelor de cult (supra, pct. 44). In plus, legea nationala prevede un numar exact de posturi clericale si neclericale finantate in principal de la bugetul de stat si bugetele locale, salarizarea persoanelor care ocupa posturile respective fiind de altfel stabilita in raport cu salariile functionarilor din Ministerul Educatiei Natioanle (supra, pct. 30 si urmatoarele). Biserica Ortodoxa Romana plateste contributii datorate de angajator pentru salariile acordate membrilor clerului, iar parohii platesc impozit pe venit, contribuie la sistemul national de securitate sociala si beneficiaza de toate prestatiile sociale disponibile salariatilor obisnuiti, precum asigurarea de sanatate, plata unei pensii incepand cu varsta legala de pensionare sau asigurarea de somaj.

144. Evident, asa cum subliniaza Guvernul, munca membrilor clerului prezinta particularitatea de a urmari totodata o finalitate spirituala si de a fi indeplinita in cadrul unei Biserici care poate pretinde un anumit nivel de autonomie. Rezulta de aici ca obligatiile membrilor clerului au o natura speciala in sensul ca acestea sunt supuse unei datorii de loialitate sporite, aceasta insasi bazandu-se pe un angajament personal, considerat a fi definitiv, al fiecaruia dintre membrii sai. Asadar, poate fi dificila delimitarea exacta a activitatilor strict religioase ale membrilor clerului de activitatile lor cu caracter mai degraba economic.

145. Astfel, chestiunea care trebuie clarificata este mai degraba aceea daca asemenea particularitati sunt suficiente pentru a exclude din domeniul de aplicare a art. 11 relatia care ii uneste pe membrii clerului cu biserica lor. In aceasta privinta, Curtea reaminteste ca art. 11 § 1 are in vedere libertatea sindicala ca o forma sau un aspect specific al libertatii de asociere si ca art. 11 § 2 nu exclude nicio categorie profesionala din domeniul de aplicare a acestui articol. Autoritatile nationale pot doar sa le impuna unora dintre propriii salariati "restrangeri legitime" conforme art. 11 § 2 (Tum Haber Sen si Çinar impotriva Turciei, nr. 28.602/95, pct. 28 si 29, CEDO 2006-II). De altfel, alte categorii profesionale, de exemplu, politia sau functia publica, sunt si ele supuse unor constrangeri specifice si unor obligatii speciale de loialitate, insa fara ca dreptul la libertate sindicala al membrilor acestora sa fie repus in discutie (a se vedea, de exemplu, Syndicat national de la police belge, citata anterior, pct. 40, si Demir si Baykara, citata anterior, pct. 107).

146. Mai mult, chiar presupunand ca membrii clerului ortodox roman pot renunta la drepturile care le revin in temeiul art. 11 din Conventie, Curtea constata ca, in prezenta speta, nu reiese ca in momentul depunerii juramantului lor membrii sindicatului au acceptat o asemenea renuntare.

147. Pe de alta parte, Curtea observa ca instantele interne au recunoscut deja in mod expres personalului clerical si personalului neclerical apartinand Bisericii Ortodoxe Romane dreptul de a constitui sindicate (supra, pct. 46 si 49).

148. Avand in vedere toate aceste elemente, Curtea considera ca, in pofida particularitatilor situatiei lor, membrii clerului isi indeplinesc misiunea in cadrul unei relatii de munca ce intra sub incidenta art. 11 din Conventie. Prin urmare, aceasta dispozitie se aplica faptelor cauzei.

149. Precum partile, Marea Camera considera ca respingerea cererii de inscriere a sindicatului reclamant se interpreteaza ca o ingerinta din partea statului parat in exercitarea drepturilor garantate de art. 11 din Conventie.

150. Pentru a fi compatibila cu art. 11 § 2, o asemenea ingerinta trebuie sa fie "prevazuta de lege", sa fie inspirata de unul sau mai multe scopuri legitime si sa fie o masura "necesara intr-o societate democratica" pentru indeplinirea scopului sau scopurilor respective.

b) Cu privire la clarificarea aspectului daca ingerinta era "prevazuta de lege" si daca urmarea unul sau mai multe scopuri legitime

151. Partile sunt de acord in a recunoaste ca ingerinta in litigiu avea la baza prevederile Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane. Totusi, pozitiile lor sunt divergente in ceea ce priveste clarificarea aspectului daca aceasta era "prevazuta de lege".

152. Sindicatul reclamant considera ca ingerinta nu avea temei legal in dreptul intern deoarece dispozitiile Statutului Bisericii, care nu au valoare de lege organica, nu puteau deroga de la dispozitiile Constitutiei prin care se garanteaza libertatea sindicala. Guvernul contesta aceasta interpretare considerand ca, din moment ce Statutul a fost aprobat prin hotarare a Guvernului, acesta facea parte din dreptul intern.

153. Curtea reaminteste jurisprudenta sa constanta, conform careia formularea "prevazuta de lege" impune nu numai ca masura incriminata sa aiba baza legala in dreptul intern, ci vizeaza totodata calitatea legii in cauza, care trebuie sa fie accesibila persoanei si previzibila [Rotaru impotriva Romaniei (MC), nr. 28.341/95, pct. 52, CEDO 2000V]. De asemenea, Curtea reaminteste ca formularea "prevazuta de lege" face trimitere in primul rand la dreptul intern si ca, in principiu, nu are competenta de a controla legalitatea "legislatiei delegate": o astfel de sarcina revine in primul rand instantelor nationale (Campbell impotriva Regatului Unit, 25 martie 1992, pct. 37, seria A nr. 233).

154. In speta, Curtea constata ca nici Constitutia, nici legile organice privind libertatea sindicala si libertatea religioasa si nici Statutul Bisericii nu interzic expres constituirea de sindicate de catre membrii personalului clerical sau neclerical al Bisericii. Instantele interne au dedus aceasta interdictie din prevederile Statutului Bisericii, in temeiul carora infiintarea asociatiilor si fundatiilor bisericesti constituie o atributie a Sfantului Sinod, iar binecuvantarea (aprobarea) chiriarhului este necesara pentru participarea membrilor clerului la orice forma de asociere.

155. Curtea puncteaza ca obiectul cauzei nu il reprezinta caracterul previzibil si accesibil al dispozitiilor in litigiu sus-mentionate. Astfel, nu se contesta ca membrii sindicatului reclamant aveau cunostinta de aceste dispozitii ale Statutului si ca, fara aprobarea chiriarhului, acestia trebuiau sa se astepte la opozitia Bisericii fata de cererea de inscriere a sindicatului lor. De altfel, acestia afirma ca au solicitat aprobarea, care le-a fost refuzata in urma interventiei Sfantului Sinod.

156. Referitor la argumentul principal al sindicatului reclamant, care consta in a afirma ca, desi Statutul Bisericii a fost aprobat de Guvern, dispozitiile acestuia nu puteau deroga de la normele constitutionale, Marea Camera considera ca acesta este similar unei exceptii de nelegalitate a legislatiei interne, bazata pe neconstitutionalitatea dispozitiilor in cauza si pe nerespectarea ierarhiei normelor. Nu este insa de competenta Curtii sa examineze temeinicia acestui capat de cerere, care se refera la legalitatea unei forme de "legislatie delegata". Astfel, interpretarea dreptului intern al partilor contractante este in primul rand de competenta instantelor nationale [a se vedea, printre altele, Rekvenyi impotriva Ungariei (MC), nr. 25.390/94, pct. 35, CEDO 1999-III]. In aceasta privinta se impune constatarea ca tribunalul, pronuntandu-se in ultima instanta, s-a limitat la observatia generala ca Legea nr. 54/2003 nu permitea ca statutele sa contina prevederi contrare Constitutiei si legilor.
Spre deosebire de instanta de prim grad, tribunalul nu a examinat in concreto daca interdictia de a constitui un sindicat fara aprobarea chiriarhului era compatibila sau nu cu normele constitutionale. Cu toate acestea, Curtea considera ca, din moment ce tribunalul si-a fundamentat hotararea pe Statutul Bisericii, acesta a considerat implicit ca dispozitiile statutului nu erau contrare normelor constitutionale.

157. In consecinta, Curtea este dispusa sa admita, ca si instantele nationale, ca ingerinta in litigiu avea ca temei juridic dispozitiile relevante ale Statutului Bisericii Ortodoxe Romane si ca aceste dispozitii intruneau criteriile de "legalitate" definite in jurisprudenta Curtii (a se vedea, mutatis mutandis, Mirolubovs si altii, citata anterior, pct. 78).

158. In cele din urma, precum partile, Marea Camera considera ca ingerinta urmarea un scop legitim din perspectiva art. 11 § 2, si anume protectia drepturilor altora, in speta drepturile Bisericii Ortodoxe Romane. Aceasta nu identifica niciun motiv pentru a adauga acestui scop, dupa modelul camerei, pe cel al apararii ordinii.

c) Cu privire la clarificarea aspectului daca ingerinta era "necesara intr-o societate democratica"

159. In opinia Curtii, le revine instantelor nationale sarcina sa se asigure ca, in cadrul organizatiilor religioase, atat libertatea de asociere, cat si autonomia cultelor se pot exercita cu respectarea dreptului in vigoare, inclusiv a Conventiei. In ceea ce priveste ingerintele in exercitarea dreptului la libertate de asociere, din art. 9 din Conventie decurge dreptul cultelor de a avea o opinie proprie asupra activitatilor colective ale membrilor lor care ar putea ameninta autonomia lor si ca aceasta opinie trebuie, in principiu, sa fie respectata de autoritatile nationale. Cu toate acestea, nu este suficient ca o organizatie religioasa sa sustina existenta unei atingeri reale sau potentiale a autonomiei sale pentru a asigura conformitatea cu cerintele art. 11 din Conventie a oricarei ingerinte in dreptul la libertate sindicala al membrilor ei. Aceasta mai trebuie sa demonstreze, in lumina circumstantelor specifice cauzei, ca riscul invocat este real si grav, ca respectiva ingerinta in exercitarea libertatii de asociere nu depaseste ce este necesar pentru indepartarea lui si ca nu serveste unui scop strain de exercitarea autonomiei organizatiei religioase. Instantele nationale sunt cele care trebuie sa se asigure de acest lucru, efectuand o examinare aprofundata a circumstantelor cauzei si o punere in balanta detaliata a intereselor divergente aflate in joc (a se vedea, mutatis mutandis, Schuth impotriva Germaniei, nr. 1.620/03, pct. 67, CEDO 2010, si Siebenhaar impotriva Germaniei, nr. 18.136/02, pct. 45, 3 februarie 2011).

160. Daca, in situatii precum cea din prezenta cauza, care necesita o punere in balanta a intereselor private divergente sau a diferitelor drepturi aparate de Conventie, statul beneficiaza in general de o ampla marja de apreciere [a se vedea, mutatis mutandis, Evans impotriva Regatului Unit (MC), nr. 6.339/05, pct. 77, CEDO 2007-I], solutionarea cererii nu poate sa difere, in principiu, dupa cum cererea a fost adresata Curtii in temeiul art. 11 din Conventie de catre persoana careia i s-a restrans exercitiul libertatii de asociere ori in temeiul art. 9 si 11 din Conventie de catre organizatia religioasa care se considera victima unei atingeri aduse dreptului sau la autonomie.

161. In prezenta cauza, punctul central al litigiului il constituie problema nerecunoasterii sindicatului reclamant. In fata instantelor competente sa examineze cererea de inscriere a sindicatului, chiriarhul, care se opunea acestei recunoasteri, a sustinut ca obiectivele prevazute in statutul sindicatului erau incompatibile cu obligatiile asumate de preoti in temeiul hirotoniei lor si al juramantului fata de chiriarh. Acesta considera ca aparitia in structura Bisericii a unui asemenea organism nou ar fi adus o grava atingere libertatii cultelor de a se organiza conform propriilor traditii, iar constituirea sindicatului ar fi fost asadar susceptibila sa repuna in discutie structura ierarhica traditionala a Bisericii - de unde necesitatea, in opinia sa, de a limita libertatea sindicala revendicata de sindicatul reclamant.

162. Avand in vedere diversele argumente invocate in fata instantelor nationale de catre reprezentantii Arhiepiscopiei Craiova, Curtea apreciaza ca tribunalul putea considera, in mod rezonabil, ca o decizie de admitere a cererii de inscriere a sindicatului ar fi constituit un risc real pentru autonomia organizatiei religioase respective.

163. In aceasta privinta, Curtea retine ca, in Romania, fiecare cult are dreptul de a adopta propriul statut si, astfel, de a decide liber atat modul de functionare si de recrutare a personalului, cat si raporturile pe care le mentine cu personalul sau clerical (supra, pct. 29). Principiul autonomiei organizatiilor religioase reprezinta cheia de bolta a relatiilor dintre statul roman si cultele recunoscute pe teritoriul sau, inclusiv Biserica Ortodoxa Romana. Asa cum precizeaza Guvernul, membrii clerului ortodox roman, deci inclusiv preotii membri ai sindicatului reclamant, isi desfasoara activitatile in temeiul juramantului depus la hirotonie, al angajamentului luat fata de chiriarh si al deciziei acestuia, deoarece Biserica Ortodoxa Romana a optat sa nu transpuna in statutul sau dispozitiile dreptului muncii relevante in materie, optiune confirmata printr-o hotarare a guvernului in numele respectarii principiului autonomiei cultului.

164. Lecturand obiectivele urmarite de sindicatul reclamant in statutul sau, obiective care constau in special in a promova libera initiativa, concurenta si libertatea de exprimare a membrilor sai, in a asigura participarea in cadrul Sfantului Sinod a unui membru al sindicatului, in a solicita de la Arhiepiscopie prezentarea unui raport financiar anual si in a folosi greva ca mijloc de aparare a intereselor membrilor sai, hotararea instantei de respingere a cererii de inscriere a sindicatului in numele respectarii autonomiei cultelor nu pare a fi nerezonabila in opinia Curtii, avand in vedere mai ales rolul statului in pastrarea acestei autonomii.

165. In acest context, Curtea reaminteste ca, in repetate randuri, a avut ocazia de a sublinia rolul statului in calitate de organizator neutru si impartial al practicarii religiilor, cultelor si credintelor si de a preciza ca acest rol contribuie la asigurarea ordinii publice, a pacii religioase si a tolerantei intr-o societate democratica, in special intre grupari opuse (a se vedea, printre altele, Hassan si Tchaouch, citata anterior, pct. 78, si Leyla Sahin, citata anterior, pct. 107). In prezenta cauza, Curtea nu poate decat sa confirme aceasta jurisprudenta. Respectarea autonomiei comunitatilor religioase recunoscute de stat implica, in special, acceptarea de catre acesta a dreptului comunitatilor respective de a reactiona in conformitate cu propriile reguli si interese fata de eventualele miscari disidente care ar aparea in interiorul lor si ar putea prezenta un pericol pentru coeziunea, imaginea sau unitatea lor. Autoritatile nationale nu au asadar sarcina de a se erija intr-un arbitru intre organizatiile religioase si diferitele entitati disidente care exista ori s-ar putea infiinta in sfera acestora.

166. In lumina tuturor elementelor de care dispune, Curtea impartaseste opinia Guvernului parat, conform careia, prin respingerea cererii de inscriere a sindicatului reclamant, statul nu a facut decat sa se abtina de la implicarea sa in organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, respectand astfel obligatia de neutralitate pe care i-o impune art. 9din Conventie. Este necesar sa se cerceteze daca examinarea realizata de tribunal pentru a respinge cererea reclamantului respecta cerintele pentru a putea verifica daca respingerea cererii de inscriere era necesara intr-o societate democratica (supra, pct. 159).

167. Majoritatea camerei a dat un raspuns negativ la aceasta intrebare. Aceasta a considerat ca tribunalul nu a tinut suficient seama de toate argumentele relevante, invocand pentru respingerea cererii de inscriere a sindicatului doar motive de ordin religios bazate pe prevederile Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane (pct. 77 si urmatoarele din hotararea camerei).

168. Marea Camera nu subscrie la aceasta concluzie. Aceasta precizeza ca tribunalul a respins cererea de inscriere a sindicatului reclamant dupa ce a constatat ca cererea acestuia nu intrunea cerintele din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane deoarece membrii acestuia nu respectasera procedura speciala prevazuta pentru infiintarea unei asociatii. Marea Camera considera ca, procedand astfel, tribunalul nu a facut decat sa aplice principiul autonomiei organizatiilor religioase: respingerea, de catre acesta, a cererii de inscriere a sindicatului reclamant ca urmare a nerespectarii conditiei de obtinere a aprobarii chiriarhului era o consecinta directa a dreptului cultului religios respectiv de a se organiza liber si de a functiona conform prevederilor propriului statut.

169. Pe de alta parte, sindicatul reclamant nu a indicat niciun motiv care sa justifice lipsa unei cereri oficiale de aprobare adresate chiriarhului. Cu toate acestea, instantele nationale au atenuat omisiunea obtinand opinia Arhiepiscopiei Craiovei si efectuand examinarea motivelor invocate de aceasta. Tribunalul a concluzionat, subscriind la motivele prezentate de Arhiepiscopia Craiovei, ca daca ar incuviinta constituirea sindicatului, structurile consultative si deliberative prevazute de Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane ar fi inlocuite sau constranse sa colaboreze cu un nou organism - sindicatul - strain de traditia Bisericii si de normele canonice in materie de consultare si luare a deciziei. Controlul efectuat de tribunal a permis astfel sa se verifice ca riscul invocat de autoritatile bisericesti era probabil si grav, ca motivele prezentate de acestea nu serveau unui scop strain de exercitarea autonomiei cultului respectiv si ca respingerea cererii de inscriere a sindicatului reclamant nu depasea ceea ce era necesar pentru eliminarea acestui risc.

170. Intr-un mod mai general, Curtea constata ca Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane nu prevede nicio interdictie absoluta pentru membrii clerului de a constitui sindicate pentru apararea drepturilor si a intereselor lor legitime. Nu exista asadar nicio piedica pentru membrii sindicatului reclamant de a se bucura de dreptul lor garantat prin art. 11 din Conventie infiintand o asociatie ale carei obiective ar fi compatibile cu Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane si care nu ar pune la indoiala structura ierarhica traditionala a Bisericii si modul in care sunt luate deciziile in cadrul acesteia. Curtea observa ca, pe de alta parte, membrii sindicatului reclamant au posibilitatea de a adera liber la oricare dintre asociatiile care exista in prezent in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane si care au fost autorizate de instantele nationale si isi desfasoara activitatile in conformitate cu cerintele Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane (supra, pct. 52).

171. In cele din urma, Curtea ia act de marea diversitate a modelelor constitutionale care reglementeaza, in Europa, relatiile dintre state si culte. Tinand seama de inexistenta unui consens la nivel european asupra acestei chestiuni (supra, pct. 61), Curtea considera ca marja de apreciere a statului este mai ampla in acest domeniu si include dreptul de a recunoaste sau nu, in cadrul comunitatilor religioase, organizatii sindicale ce urmaresc scopuri de natura a putea impiedica exercitarea autonomiei cultelor.

172. In concluzie, avand in vedere motivele pe care le-a prezentat, respingerea de catre tribunal a cererii de inscriere a sindicatului reclamant nu a depasit marja de apreciere de care beneficiaza autoritatile nationale in materie si, prin urmare, nu este disproportionata.

173. Prin urmare, nu a fost incalcat art. 11 din Conventie.



Pentru aceste motive,
CURTEA:


1. hotaraste, in unanimitate, ca Guvernul este decazut din dreptul de a invoca anonimatul cererii;
2. hotaraste, in unanimitate, ca sindicatul reclamant este decazut din dreptul de a invoca incalcarea art. 34 din Conventie ca urmare a faptelor ce au avut loc anterior pronuntarii hotararii de catre camera. In ceea ce priveste faptele ulterioare acestei date, statul parat nu si-a incalcat obligatiile ce ii revin in conformitate cu aceasta dispozitie;
3. hotaraste, cu 11 voturi pentru si 6 voturi contra, ca nu a fost incalcat art. 11 din Conventie.



In conformitate cu art. 45 § 2 din Conventie si art. 74 § 2 din Regulament, urmatoarele opinii separate sunt anexate la prezenta hotarare:
  •  opinia concordanta a judecatorului Wojtyczek;
  •  opinia partial separata comuna a judecatorilor Spielmann, Villiger, Lopez Guerra, Bianku, Mose si Jaderblom.

    ***


    Opinia concordanta a judecatorului Wojtyczek


    1. Subscriu in totalitate la concluzia majoritatii, conform creia nu a existat nicio incalcare a Conventiei in prezenta cauza. In schimb, nu impartasesc in totalitate opiniile exprimate in motivarea hotararii. Indoielile mele au legatura in special cu aplicabilitatea libertatii sindicale in cazul membrilor clerului, astfel cum este definita aceasta libertate la art. 11 din Conventie.

    2. In prezenta cauza trebuie reamintite 3 principii importante de interpretare a Conventiei.
    In primul rand, interpretarea unei dispozitii a acestui tratat international se bazeaza pe principiul unitatii sale. Astfel, orice articol din Conventie trebuie interpretat in lumina ansamblului dispozitiilor sale si a dispozitiilor protocoalelor aditionale care au fost ratificate de toate statele membre ale Consiliului Europei. Fara a exclude toate conflictele de drepturi in situatii concrete, o astfel de abordare reduce totusi numarul acestora.
    In al doilea rand, asa cum majoritatea a remarcat in mod corect, exista o mare diversitate de regimuri care reglementeaza cultele in cadrul inaltelor parti contractante. Aceasta diversitate constituie un argument important pentru a recunoaste statelor o ampla marja de apreciere in acest domeniu. In plus, pentru a determina amploarea acestei marje, trebuie avuta in vedere diversitatea confesionala din Europa. Pluralismul confesional se traduce in special prin multitudinea definitiilor date misiunii clericului in cadrul diferitelor religii.
    In al treilea rand, conform preambulului Conventiei, mentinerea libertatilor fundamentale se bazeaza in mod esential pe un "regim politic cu adevarat democratic". In plus, restrangerile aduse diverselor libertati aparate prin Conventie trebuie sa constituie "masuri necesare intr-o societate democratica". Interpretarea Conventiei trebuie asadar sa tina seama de idealul democratic. Dintre diferitele caracteristici ale unui stat democratic nu trebuie neglijat principiul subsidiaritatii statului. Socitatea democratica prospera in mod absolut in cadrul unui stat subsidiar care respecta autonomia diverselor comunitati care o compun. Aceasta autonomie legitima poate fi transpusa in special printr-o autoreglementare prin intermediul unor reguli de conduita extrajuridice, create sau acceptate de diversele grupuri sociale.

    3. In temeiul art. 11 § 1 din Conventie, orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale. Nu exista nicio indoiala ca membrii clerului sunt titularii libertatii de intrunire pasnica si ai libertatii de asociere in general. Problema care se ridica este aceea a domeniului de aplicare personal al dreptului de a constitui sindicate sau de a se afilia la acestea.
    Libertatea sindicala este o libertate fundamentala, aparata de Conventie. Sindicatele sunt asociatii constituite in scopul apararii drepturilor si intereselor lucratorilor si salariatilor, inainte de toate, fata de angajatori si, in plan secundar, fata de autoritatile publice. Desi art. 11 din Conventie nu exclude expres nicio categorie profesionala deosebita, este clar ca libertatea sindicala consacrata prin aceasta dispozitie se aplica persoanelor care desfasoara o activitate profesionala remunerata, in cadrul unei relatii de subordonare fata de o alta persoana si in numele acesteia.

    4. Art. 9 § 1 din Conventie prevede ca orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie.
    Libertatea religioasa are o dimensiune colectiva si presupune in special autonomia cultelor. Aceasta autonomie include, in special, dreptul oricarei comunitati religioase de a-si defini in mod liber propria structura interna, misiunea membrilor clerului sau si propriul statut in cadrul comunitatii. Orice restrangere a autonomiei cultelor trebuie justificata prin necesitatea punerii in aplicare a valorilor aparate de Conventie. Biserica Ortodoxa Romana, ca si celelalte culte, se bucura de o foarte ampla autonomie, aparata de Conventie.

    5. Libertatea sindicala, aparata prin art. 11 din Conventie, se interpreteaza tinand seama in special de art. 9 din Conventie. Misiunea membrilor clerului are o dimensiune spirituala, definita de doctrina diferitelor religii. Desi aceasta definitie difera semnificativ in functie de religie, este totusi necesar sa se tina seama de aceasta in cadrul analizei legaturii juridice care ii uneste pe membrii clerului de comunitatea lor religioasa. Asa cum a remarcat majoritatea, acest raport rezulta dintr-un angajament personal al membrilor clerului. Trebuie adaugat ca acest angajament este liber consimtit si depaseste, prin natura si profunzimea sa, orice angajament profesional contractat in cadrul unei relatii apartinand dreptului muncii. In plus, atunci cand solicita comunitatii religioase sa i se incredinteze misiunea de membru al clerului, persoana respectiva se angajeaza in mod liber sa respecte dreptul intern elaborat de comunitatea respectiva. Astfel, membrii clerici ai sindicatului reclamant s-au angajat liber, in special, sa nu constituie un sindicat fara binecuvantarea chiriarhului. Desigur, asa cum remarca majoritatea, angajamentul unui membru al clerului se considera, in principiu, ca fiind definitiv, insa oricine ramane liber sa faca propriile optiuni si poate decide, in practica, sa renunte unilateral la functiile sale, chiar cu riscul de a incalca normele dreptului religios.

    6. Majoritatea a examinat caracterul specific al legaturii juridice care ii uneste pe membrii clerului de biserica lor in lumina diferitelor criterii pentru stabilirea existentei unei relatii de munca. Astfel, majoritatea a observat in mod corect ca munca membrilor clerului prezinta anumite particularitati.
    Trebuie remarcat ca relatia de munca are un caracter sinalagmatic si o natura economica specifica: salariul platit de angajator constituie contrapartida castigurilor economice obtinute de angajat.
    Analiza muncii membrilor clerului trebuie sa tina seama de dimensiunea spirituala a misiunii lor. Valoarea acestei munci nu poate face obiectul unei evaluari economice. In plus, daca desfasurarea unei activitati salariate are ca scop principal obtinerea de venituri, misiunea unui membru al clerului are caracter diferit. In aceasta privinta, trebuie remarcat ca, desi in Romania si alte cateva tari statul finanteaza sprijinul acordat clericilor, in alte tari europene, aceleasi misiuni se realizeaza fara nicio remuneratie, nici din partea statului, nici din partea comunitatii religioase. In numeroase comunitati monahale, membrii depun un juramant de saracie. Legatura juridica dintre un membru al clerului si comunitatea sa religioasa nu este de natura sinalagmatica.
    In acest context, este dificila asimilarea misiunii unui membru al clerului, care este foarte specifica, unei activitati profesionale desfasurate in numele si in beneficiul altei persoane fizice sau juridice. Faptul ca, in anumite state, unele comunitati religioase, din motive diverse, aplica prevederi ale dreptului muncii relatiilor lor cu membrii clerului lor nu diminueaza aceasta diferenta fundamentala.
    Pe de alta parte, trebuie adaugat ca sistemele de securitate sociala pot fi extinse unor categorii diferite de persoane care nu desfasoara o activitate salariata. Faptul ca o persoana este inclusa intr-un sistem de securitate sociala nu constituie un argument care sa conduca la concluzia ca aceasta este angajata intr-un raport juridic subordonat dreptului muncii.

    7. Dat fiind caracterul specific al misiunii membrilor clerului, este dificil sa se concluzioneze ca art. 11 din Conventie, in ceea ce priveste libertatea sindicala, este aplicabil in prezenta speta. Aplicarea prevederilor dreptului muncii in cazul relatiilor dintre comunitatea religioasa si personalul clerical al acestuia, practicata in unele state, nu rezulta dintr-o obligatie impusa de Conventie.

    *



    Opinia partial separata comuna a judecatorilor Spielmann, Villiger, Lopez Guerra, Bianku, Mose si Jaderblom


    1. Nu suntem in dezacord cu constatarea Marii Camere, conform careia clericii ortodocsi romani isi desfasoara misiunea in cadrul unei relatii de munca cu Biserica si ca, in consecinta, (1) garantiile de la art. 11 privind dreptul de a constitui si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor angajatilor sunt aplicabile in prezenta speta, precum si ca (2) respingerea de catre instantele romane a cererii de inscriere a sindicatului reclamant constituie asadar o ingerinta in exercitarea acestui drept (supra, pct. 149 si 150 din hotarare).

    2. Cu toate acestea, in hotararea sa, Marea Camera nu a ajuns la concluzia care ar fi trebuit desprinsa in circumstantele prezentei cauze din constatarile sus-mentionate: ca respingerea de catre instantele romane a cererii de inscriere a sindicatului reclamant constituia o incalcare a dreptului acestuia la libertate de asociere garantat prin art. 11 din Conventie.

    3. Fiind un element esential al dialogului social dintre lucratori si angajatori, libertatea de a se afilia la sindicate este recunoscuta de Conventie in calitate de aspect special al libertatii de asociere care trebuie aparata impotriva oricarei ingerinte arbitrare din partea autoritatilor publice. In conformitate cu jurisprudenta Curtii, exceptiile prevazute la art. 11 § 2 se interpreteaza intr-un mod strict. Numai niste motive convingatoare si imperative pot justifica restrangerea libertatii de asociere (Demir si Baykara impotriva Turciei, nr. 34.503/97, pct. 96 si urmatoarele, CEDO 2008). Aceasta libertate include in mod categoric dreptul de a constitui sindicate. In aceasta privinta, trebuie remarcat ca art. 7 din Conventia nr. 87 a OIM privind libertatea sindicala si apararea dreptului sindical prevede ca dobandirea personalitatii juridice de catre organizatiile de muncitori nu poate fi subordonata unor conditii care ar putea aduce atingere acestui drept.

    4. In prezenta cauza, Tribunalul Dolj a respins cererea de inscriere a sindicatului reclamant in termeni foarte generali si succinti. Astfel, instanta a infirmat o hotarare pronuntata anterior de Judecatoria Craiova, care admisese cererea de inscriere a sindicatului in registrul special al sindicatelor, cerere formulata de partea interesata si sustinuta de ministerul public (pct. 12 si 15 din hotarare). Astfel, tribunalul a sprijinit pozitia recurentului, Arhiepiscopia Craiovei, bazandu-se pe lipsa aprobarii din partea chiriarhului pentru constituirea sindicatului si pe libertatea cultelor de a se organiza conform propriei traditii (pct. 18 din hotarare).

    5. In observatiile scrise prezentate Marii Camere, Guvernul a sustinut ca decizia tribunalului se baza pe legislatia in vigoare, urmarea un scop legitim (pastrarea autonomiei cultelor religioase) si constituia o masura proportionala si necesara intr-o societate democratica. Putem accepta, ca si majoritatea Marii Camere, ca decizia tribunalului se baza pe legislatia in vigoare si urmarea un scop legitim. Insa nu suntem de acord cu afirmatia ca decizia era proportionala sau necesara intr-o societate democratica pentru pastrarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Romane. In circumstantele cauzei, tribunalul, prin faptul ca a adoptat fara rezerve pozitia Arhiepiscopiei, nu a tinut seama de interesele divergente si nu a procedat la punerea lor in balanta pentru a aprecia proportionalitatea atingerii aduse in raport cu drepturile sindicatului reclamant. Consideram ca astfel s-ar fi ajuns la concluzia ca autonomia Bisericii Ortodoxe Romane si dreptul acesteia de a nu suferi nicio ingerinta interna sau externa nu ar fi fost periclitate de recunoasterea sindicatului reclamant, in ceea ce priveste fie doctrina (principii si convingeri), fie functionarea organizatiei.

    6. In ceea ce priveste autonomia Bisericii la stabilirea propriei doctrine, statutul sindicatului reclamant preciza explicit ca intentiona sa respecte si sa aplice in totalitate normele bisericesti, inclusiv Statutul si canoanele Bisericii. Mai mult, nici statutul sindicatului reclamant, nici declaratiile membrilor acestuia nu contineau vreo critica la adresa doctrinei sau Bisericii ortodoxe. Revendicarile sindicatului reclamant se limitau exclusiv la apararea drepturilor si intereselor profesionale, economice, sociale si culturale ale membrilor lui.

    7. In ceea ce priveste autonomia Bisericii in materie de functioanre interna, Guvernul si tertii intervenienti au considerat ca activitatile sindicatului ar avea un efect negativ asupra autonomiei institutionale a Bisericii prin infiintarea unei autoritati paralele in cadrul structurii acesteia. Insa programul sindicatului preciza clar ca unicul lui scop ar fi fost acela de a apara interesele membrilor sai propunand o serie de masuri in acest sens, fara sa revendice vreun fel de putere de decizie in cadrul Bisericii. Programul urmarea reprezentarea sindicatului in cadrul anumitor organe ale Bisericii, iar obiectivele declarate ale sindicatului nu erau de a inlocui autoritatile Bisericii cu cele ale sindicatului, ci de a prezenta si apara propuneri in fata autoritatilor respective in numele membrilor sindicatului, in niciun caz sa asume functiile Bisericii.

    8. Guvernul sustinea, de asemenea, ca activitatile sindicatului ar putea perturba functionarea Bisericii, de exemplu, in caz de greva. Dar asta este o chestiune diferita fata de inscrierea sindicatului de catre autoritatile romane din moment ce se refera la o posibila conduita viitoare a sindicatului. Intr-adevar, acest argument, care nu a fost inclus in motivarea instantelor nationale care au examinat cererea de inscriere a sindicatului reclamant, este foarte speculativ. O masura atat de drastica precum respingerea inscrierii unui sindicat exclusiv in baza unei parti din programul acestuia poate fi justificata numai daca exista amenintari grave sau daca obiectivele programului sunt incompatibile cu principiile democratice ori sunt vadit nelegale [a se vedea, mutatis mutandis, Partidul Comunist Unificat din Turcia si altii impotriva Turciei, 30 ianuarie 1998, pct. 58, Culegere de hotarari si decizii 1998-I, Refah Partisi (Partidul Prosperitatii) si altii impotriva Turciei (MC), nr. 41.340/98, 41.342/98, 41.343/98 si 41.344/98, pct. 107 si urmatoarele, CEDO 2003-II, precum si Gorzelik si altii impotriva Poloniei (MC), nr. 44.158/98, pct. 103, CEDO 2004-I]. Mai mult, chiar si in ipoteza inscrierii sindicatului, membrii acestuia ar fi ramas integrati in structura administrativa a Bisericii si subordonati reglementarii ei interne, care le impunea obligatii speciale in calitate de membri clerici. De asemenea, Biserica si autoritatile nationale nu ar fi fost incapabile sa faca fata eventualelor abateri de conduita ale membrilor sindicatului de la obligatiile lor specifice: cu siguranta s-ar fi putut aplica masuri compatibile cu art. 11 § 2 din Conventie. Mai precis, pentru a face fata pericolelor potentiale la care a facut aluzie Guvernul roman in legatura cu potentialul drept la greva al sindicatului reclamant - desi acesta este in mod categoric unul dintre cele mai importante drepturi sindicale - hotararea Marii Camere ar fi trebuit sa ia in considerare doua aspecte ale jurisprudentei Curtii: 1. dreptul la greva nu este un drept absolut (Schmidt si Dahlstrom impotriva Suediei, 6 februarie 1976, pct. 36, seria A nr. 21, si Dilek si altii impotriva Turciei, nr. 74.611/01, 26.876/02 si 27.628/02, pct. 68, 17 iulie 2007), si 2. limitarea dreptului la greva este admisibila, in anumite cazuri, intr-o societate democratica [UNISON impotriva Regatului Unit (dec.) nr. 53.574/99, CEDO 2002-I, Federatia Sindicatelor Lucratorilor Offshore si altii impotriva Norvegiei (dec.), nr. 38.190/97, CEDO 2002-VI, si Enerji Yapi-Yol Sen impotriva Turciei, nr. 68.959/01, pct. 32, 21 aprilie 2009].

    9. Exista si alte motive pentru a respinge argumentul ca inscrierea sindicatului reclamant ar fi putut cumva sa compromita activitatile Bisericii sau sa ii ameninte autonomia. In primul rand si inainte de toate, instantele romane recunoscusera deja dreptul personalului Bisericii Ortodoxe, atat clerical, cat si neclerical, de a constitui sindicate, recunoscand personalitatea juridica a doua sindicate ale clerului - Solidaritatea si Sfantul Mare Mucenic Gheorge (pct. 46 si 49 din hotarare). Nu exista nimic in observatiile Guvernului sau in informatiile de care dispune Curtea care sa indice ca existenta celor doua sindicate a adus atingere in vreun fel functionarii autonome a Bisericii Ortodoxe Romane.

    10. In plus, dintr-un punct de vedere mai general, respingerea cererii de inscriere a sindicatului reclamant este cu atat mai putin necesara si proportionala cu cat, desi modelele constitutionale care reglementeaza relatiile dintre diferite state europene si culte prezinta o mare diversitate, niciunul dintre acestea nu exclude membrii clerului de la dreptul de a constitui sindicate. In unele tari, acest drept este garantat in mod expres (pct. 61 din hotarare).

    11. Avand in vedere cele de mai sus, Marea Camera ar fi trebuit sa constate ca decizia Tribunalului Dolj de respingere a cererii de inscriere a sindicatului reclamant pe motiv ca nu avea aprobarea chiriarhului constituia o incalcare a dreptului acestuia la libertate de asociere, garantat prin art. 11 din Conventie.





  • Lista hotarari CEDO


    Cautare text




    Termeni juridici, grupare tematica




    Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

    Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    39 useri online

    Useri autentificati: