DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Hotarare din 24 mai 2007 in Cauza Aslan impotriva Romaniei

Hotarari CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului
2014 [3 decizii]
2013 [8 decizii]
2012 [12 decizii]
2011 [9 decizii]
2010 [17 decizii]
2009 [10 decizii]
2008 [11 decizii]
2007 [9 decizii]
2006 [6 decizii]
2005 [1 decizii]
2004 [3 decizii]
2003 [2 decizii]
2002 [1 decizii]
2001 [1 decizii]
1999 [1 decizii]
1998 [2 decizii]
TOTAL [96 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Hotarare din 24 mai 2007 in Cauza Aslan impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Publicata in
Monitorul Oficial nr. 901/2007 - M. Of. nr. 901 / 31 dec. 2007



Data: 24-05-2007


Cererea nr. 32.494/03

In Cauza Aslan impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuand in cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupancic, presedinte, C. Birsan, doamnele E. Fura-Sandrom, A. Gyulumyan, domnul E. Myjer, doamnele I. Ziemele, I. Berro-Lefevre, judecatori, si domnul S. Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 3 mai 2007,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:


PROCEDURA


1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 32.494/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Maria Simona Aslan (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 29 iulie 2003 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Ea este reprezentata in fata Curtii de domnul C. Amzuta, avocat din Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul sau, doamna B. Ramascanu, apoi de doamna R. Pasoi, coagent, de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. La data de 7 decembrie 2005, Curtea a decis sa comunice cererea Guvernului. Invocand prevederile art. 29 3 din Conventie, acesta a hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.


IN FAPT


I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a nascut in anul 1930 si locuieste in Bucuresti.

A. Prima actiune in revendicare

5. Prin Sentinta din 3 noiembrie 1995, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a respins actiunea introdusa de catre reclamanta impotriva consiliului municipal pentru a i se recunoaste dreptul de proprietate asupra unui imobil situat in Bucuresti, str. Mihaileanu nr. 36, ce fusese nationalizat in anii '50. Imobilul este format din 3 apartamente cu 11 camere, a caror suprafata totala este de 529,60 m2, si dintr-o curte de 618,74 m2.

6. Prin Hotararea definitiva din 20 noiembrie 1996, Tribunalul Municipiului Bucuresti a admis apelul formulat de reclamanta impotriva sentintei mentionate mai sus a judecatoriei si a admis actiunea. Tribunalul Municipiului Bucuresti a apreciat ca nationalizarea fusese ilegala si ca, prin urmare, reclamanta era proprietara imobilului.

7. Prin Dispozitia din 25 mai 1998, primaria a dispus restituirea imobilului catre reclamanta.

B. A doua actiune in revendicare

8. La datele de 30 octombrie si 1 noiembrie 1996 si la data de 20 ianuarie 1997, statul a vandut cele 3 apartamente care compun imobilul familiilor D., T. si M., care locuiau acolo in calitate de chiriasi.

9. La o data neprecizata, reclamanta a sesizat Tribunalul Municipiului Bucuresti cu o actiune impotriva cumparatorilor si consiliului municipal pentru a i se restitui imobilul.

10. La data de 27 aprilie 2000, reclamanta a renuntat la cererea sa introdusa impotriva familiei M.

11. Prin Decizia din 17 iulie 2000, Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins actiunea, retinand faptul ca reclamanta nu demonstrase reaua-credinta a cumparatorilor in momentul incheierii contractelor de vanzare-cumparare.

12. Aceasta decizie a fost confirmata, in urma apelului formulat de reclamanta, prin Decizia din 7 martie 2001 a Curtii de Apel din Bucuresti, care a statuat, printre altele, ca reclamanta putea obtine o reparatie echivalenta, in temeiul Legii nr. 10/2001.

13. Prin Sentinta definitiva din 5 februarie 2003, Curtea Suprema de Justitie a respins recursul reclamantei.

C. Cererea de restituire in temeiul Legii nr. 10/2001

14. In cursul anului 2001, reclamanta a solicitat primariei restituirea imobilului.

15. Prin Adresa din 2 martie 2006, primaria a informat Guvernul ca cererea nu fusese inca analizata din cauza ca reclamanta nu depusese anumite documente in sustinerea cererii sale.

II. Dreptul si practica interna pertinente

16. Prevederile legale si jurisprudenta interna pertinente sunt descrise in deciziile Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, 31-44), Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, 19-26, 21 iulie 2005), Paduraru impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, 38-53, 1 decembrie 2005) si Porteanu impotriva Romaniei (nr. 4.596/03, 23-25, 16 februarie 2006).


IN DREPT


I. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

17. Reclamanta pretinde ca vanzarea imobilului catre chiriasi, validata prin Decizia din 5 februarie 2003 a Curtii Supreme de Justitie, a incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede urmatoarele:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii

18. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 3 din Conventie. Mai mult, Curtea constata ca acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, il declara admisibil.

B. Asupra fondului

19. Guvernul solicita Curtii sa tina seama de reforma instituita de Legea nr. 247/2005 de modificare a Legii nr. 10/2001, al carei obiectiv este sa accelereze procedura de restituire si, in cazurile in care o asemenea restituire se dovedeste a fi imposibila, sa acorde o despagubire ce consta intr-o participare, in calitate de actionar, la un organism de plasare a valorilor mobiliare, "Proprietatea", organizat sub forma unei societati pe actiuni. Guvernul arata ca cererea formulata de reclamanta in baza Legii nr. 10/2001 nu a fost analizata inca de primarie, avand in vedere faptul ca reclamanta nu a sustinut-o.

20. Guvernul concluzioneaza ca reparatia prevazuta de legislatia romana raspunde cerintelor art. 1 din Protocolul nr. 1 si ca intarzierea inregistrata in acordarea despagubirii reclamantei nu rupe justul echilibru ce trebuie pastrat intre interesele ce trebuie avute in vedere.

21. Reclamanta contesta acest argument. Ea apreciaza ca Adresa din 2 martie 2006 trimisa de primarie nu poate dovedi vreo vina a sa, in masura in care ilegalitatea nationalizarii fusese constatata printr-o decizie ramasa definitiva. Dimpotriva, ea considera ca autoritatile nationale si chiriasii au actionat cu rea-credinta in momentul incheierii contractelor de vanzare-cumparare, in masura in care, la momentul respectiv, se afla pe rol un litigiu avand ca obiect revendicarea imobilului.

22. Reclamanta subliniaza ca statul nu putea vinde un imobil ce nu-i apartinea si ca, procedand astfel, a privat-o de dreptul de a se bucura de bunul sau.

23. Curtea reaminteste ca, in cauza Strain citata mai sus ( 39 si 59), ea a considerat ca vanzarea de catre stat a bunului altuia unor terti de buna-credinta, chiar si atunci cand a fost anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al altuia, combinata cu lipsa totala de despagubire, constituia o privare contrara art. 1 din Protocolul nr. 1.

24. Mai mult, in cauza Paduraru citata mai sus ( 112), Curtea a constatat ca statul isi incalcase obligatia pozitiva de a reactiona in timp util si cu coerenta fata de chestiunea de interes general pe care o reprezinta restituirea sau vanzarea unor imobile intrate in posesia sa in temeiul decretelor de nationalizare. De asemenea, ea a considerat ca incertitudinea generala astfel creata s-a repercutat asupra reclamantei, care s-a vazut in imposibilitatea de a-si recupera intregul bun, desi dispunea de o decizie definitiva care obliga statul sa i-l restituie.

25. In speta, Curtea nu distinge niciun motiv de a se indeparta de la jurisprudenta citata mai sus, situatia de fapt fiind sensibil aceeasi. Similar cauzei Brumarescu ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII), in cauza de fata, tertii au devenit proprietari inainte ca dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului sa faca obiectul unei confirmari definitive. La fel ca in cauza Strain citata mai sus, reclamanta a fost recunoscuta ca proprietar legitim, instantele considerand incontestabil titlul sau de proprietate, avand in vedere caracterul abuziv al nationalizarii.

26. Curtea observa ca vanzarea bunului reclamantei o impiedica sa se bucure de dreptul sau de proprietate si ca nu i-a fost acordata nicio despagubire pentru aceasta privare. Intr-adevar, desi a depus o cerere de despagubire pentru imobil, in temeiul Legii nr. 10/2001, ea nu a primit raspuns pana la aceasta data.

27. In ceea ce priveste obligatia sa de a-si sustine cererea, presupunand ca aceasta este situatia, nu reiese nici din adresa mentionata mai sus si nici din documentele furnizate de Guvern faptul ca reclamanta ar fi fost informata despre aceasta carenta, pentru a o putea remedia.

28. In orice caz, in ceea ce priveste posibilitatea reclamantei de a fi despagubita in temeiul Legii nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005, Curtea retine ca aceasta din urma lege acorda un drept la despagubire, in functie de valoarea de piata a bunului ce nu poate fi restituit, sub forma unei participari in calitate de actionar la un organism de plasare a valorilor mobiliare.

29. Conform calendarului previzional al fondului "Proprietatea", operatiunea de conversie a titlurilor in actiuni trebuia sa aiba loc in martie 2006, iar intrarea efectiva la bursa, in decembrie 2006. Or, niciuna dintre aceste operatiuni nu a avut loc inca.

30. In speta, presupunand ca cererea de restituire formulata de reclamanta in temeiul Legii nr. 10/2001 este admisibila si poate face obiectul unei despagubiri, Curtea observa ca "Proprietatea" nu functioneaza in prezent intr-un mod susceptibil sa duca la acordarea efectiva a unei despagubiri. Prin urmare, Curtea considera ca atingerea adusa dreptului de proprietate al reclamantei asupra apartamentelor vandute ale imobilului, combinata cu lipsa totala de despagubire, o determina sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunului garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

31. Prin urmare, a avut loc incalcarea acestei prevederi.

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 1 din Conventie

32. Reclamanta contesta Decizia din 5 februarie 2003 a Curtii Supreme de Justitie, pe care o considera contrara art. 6 1 din Conventie, care prevede urmatoarele:
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala (...), care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."

33. Curtea reaminteste jurisprudenta sa constanta conform careia ea nu este competenta sa analizeze o cerere referitoare la erori de fapt sau de drept despre care se pretinde ca au fost comise de o instanta interna, cu exceptia cazului in care si in masura in care aceste erori i se par susceptibile de a fi condus la o incalcare a drepturilor si libertatilor garantate de Conventie (Garcia Ruiz impotriva Spaniei [MC], nr. 30.544/96, 28, CEDO 1999-I).

34. Avand in vedere totalitatea elementelor aflate in posesia sa si in masura in care ea era competenta sa cunoasca alegatiile formulate, Curtea nu a constatat nicio urma de incalcare a drepturilor garantate de art. 6 1 din Conventie.

35. Rezulta ca acest capat de cerere trebuie respins ca vadit neintemeiat, in conformitate cu art. 35 3 si 4 din Conventie.

III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

36. Conform art. 41 din Conventie,
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

37. In ceea ce priveste prejudiciul material, reclamanta insista asupra restituirii imobilului si refuza acordarea unei despagubiri. Ea nu furnizeaza un raport de expertiza. De asemenea, ea solicita, fara a indica o cifra, o despagubire pentru prejudiciul moral suportat din cauza lipsei de folosinta a imobilului si a "disperarii" pe care a simtit-o timp de 11 ani, de cand detine un titlu de proprietate, insa fara a i se face dreptate.

38. Guvernul apreciaza ca valoarea imobilului se ridica la 266.587 euro (EUR). El furnizeaza un raport de expertiza in acest sens. In ceea ce priveste prejudiciul moral suportat de reclamanta, Guvernul considera ca hotararea Curtii ar putea constitui ea insasi o reparatie suficienta a acestui prejudiciu.

39. Curtea reaminteste ca o hotarare care constata o incalcare determina pentru statul parat obligatia juridica, in ceea ce priveste Conventia, de a pune capat incalcarii si de a-i inlatura consecintele. Daca dreptul intern nu permite decat inlaturarea imperfecta a consecintelor acestei incalcari, art. 41 din Conventie ii confera Curtii puterea de a acorda o reparatie partii lezate prin actul sau omisiunea referitor la care s-a constatat incalcarea Conventiei.

40. Printre elementele luate in considerare de catre Curte atunci cand statueaza in materie se numara prejudiciul material, adica pierderile efectiv suportate ca o consecinta directa a incalcarii pretinse, precum si prejudiciul moral, adica repararea starii de angoasa, a neplacerilor si incertitudinilor ce au rezultat din aceasta incalcare, precum si alte daune nemateriale (a se vedea, printre altele, Ernestina Zullo impotriva Italiei, nr. 64.897/01, 25, 10 noiembrie 2004).

41. In circumstantele spetei, Curtea apreciaza ca restituirea imobilului situat in Bucuresti, str. Mihaileanu nr. 36, ar repune-o pe reclamanta, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost incalcate. In cazul in care statul parat nu procedeaza la aceasta restituire in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, Curtea decide ca Guvernul sa-i plateasca partii interesate, cu titlu de daune materiale, o suma care sa corespunda valorii actuale a imobilului.

42. In speta, in ceea ce priveste stabilirea valorii acestei sume, Curtea retine ca Guvernul a prezentat un raport de expertiza care permite stabilirea valorii imobilului. Conform acestui raport, aceasta valoare este de 266.587 EUR. Tinand cont de faptul ca reclamanta nu a furnizat niciun raport de expertiza, Curtea apreciaza ca valoarea de piata actuala a imobilului este de 270.000 EUR.

43. In ceea ce priveste cererea reclamantei, referitoare la o despagubire cu titlu de daune morale, Curtea considera ca evenimentele in cauza au produs neplaceri si incertitudini, pentru care suma de 8.000 EUR reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit.

B. Dobanzi moratorii

44. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de pret marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu trei puncte procentuale.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,

IN UNANIMITATE,


1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 si inadmisibila in rest;

2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1;

3. hotaraste:
a) ca statul parat sa-i restituie reclamantei imobilul situat in Bucuresti, str. Mihaileanu nr. 36, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 2 din Conventie;
b) ca, in lipsa acestei restituiri, statul parat sa-i plateasca reclamantei, in acelasi termen de 3 luni, suma de 270.000 EUR (doua sute saptezeci mii euro) cu titlu de daune materiale;
c) ca, in orice caz, statul parat sa-i plateasca reclamantei suma de 8.000 EUR (opt mii euro) cu titlu de daune morale;
d) ca sumele in discutie sa fie convertite in moneda statului parat, la cursul de schimb valabil la data platii, si ca la acestea trebuie adaugata orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
e) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de pret marginal a Bancii Centrale Europene, valabila in aceasta perioada, majorata cu trei puncte procentuale.


Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 24 mai 2007, in conformitate cu art. 77 2 si 3 din Regulament.





Lista hotarari CEDO


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
Scriptul s-a intrerupt din cauza unei erori: Table './dreptonl_dr/useronline' is marked as crashed and should be repaired