DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Curs mediatori

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English




(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Hotararea din 3 mai 2011, definitiva la 3 august 2011, in Cauza Sipos impotriva Romaniei

Hotarari CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului
2013 [7 decizii]
2012 [12 decizii]
2011 [9 decizii]
2010 [17 decizii]
2009 [10 decizii]
2008 [11 decizii]
2007 [9 decizii]
2006 [6 decizii]
2005 [1 decizii]
2004 [3 decizii]
2003 [2 decizii]
2002 [1 decizii]
2001 [1 decizii]
1999 [1 decizii]
1998 [2 decizii]
TOTAL [92 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Hotararea din 3 mai 2011, definitiva la 3 august 2011, in Cauza Sipos impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Publicata in
Monitorul Oficial nr. 412/2012 - M. Of. 412 / 20 iunie 2012



Data: 03-05-2011


CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
SECTIA A TREIA


Cererea nr. 26.125/04

Hotararea a devenit definita in conditiile prevzaute la art. 44 § 2 din Conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.
In Cauza Sipos impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand intr-o camera compusa din Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Birsan, Egbert Myjer, Jan Sikuta, Ineta Ziemele, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce au deliberat in camea de consiliu la 5 aprilie 2011,
pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:


PROCEDURA


1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 26.125/03 indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Maria Sipos (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 24 mai 2004 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamanta este reprezentata de Antonie Popescu, avocat in Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 16 martie 2009, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu prevederile art. 29 paragraful 1 din Conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cererii vor fi examinate impreuna de camera careia ii fusese repartizata cererea.


IN FAPT


I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a nascut in 1949 si locuieste in Bucuresti. Aceasta este jurnalista, scriitoare si traducatoare.

5. Reclamanta a fost angajata realizatoare de emisiuni la Societatea Romana de Televiziune (SRTV). Din octombrie 2001, a primit sarcina de a realiza si a prezenta o emisiune culturala intitulata "Eveniment", difuzata pe canalul public national Romania 1.

6. La data de 19 decembrie 2002, reclamanta a fost informata in scris de catre directorul canalului national ca nu va mai prezenta emisiunea sus-mentionata si ca a fost inlocuita de un membru din echipa ei. La 20 decembrie 2002, reclamanta a depus la presedintele-director general al canalului o contestatie a deciziei adoptate impotriva sa si a solicitat o intrevedere pe aceasta tema. Nu s-a dat curs cererii sale.

7. In lipsa unei explicatii privind inlocuirea sa si a unui raspuns la contestatia sa, reclamanta a facut mai multe declaratii presei, facand aluzie, in special, la reinstaurarea cenzurii in cadrul televiziunii publice.

8. La data de 20 ianuarie 2003, biroul de presa al SRTV a transmis un comunicat de presa, care a fost preluat de 6 jurnale nationale. Comunicatul includea o prezentare a faptelor, precum si o motivare a inlocuirii reclamantei din functia de prezentatoare a emisiunii in cauza, bazata in special pe probleme de audienta. Urmau mai multe comentarii asupra situatiei, cele contestate de reclamanta recizand urmatoarele:
"Regretam ca Mariana Sipos, al carei discernamant este probabil alterat din cauza starii sale emotionale marcate de probleme de familie cunoscute este victima manipularilor politice.
De altfel, chiar in cadrul institutiei a devenit un angajat cu probleme, nerespectand regulamentul intern si avand relatii conflictuale cu colegii sai. (...)
In mod normal, daca doamna Sipos ar fi dorit sa sustina prin activitatea sa misiunea de serviciu public a televiziunii, ar fi putut cauta o solutie amiabila la conflict facand apel la superiorii sai ierarhici.
Potrivit regulamentului intern al SRTV, exprimarea in public, prin orice mijloc mediatic, a unei opinii critice la adresa serviciului public de televiziune fara a folosi in prealabil drepturile care sunt garantate la nivel ierarhic constituie o fapta disciplinara si poate conduce la concedierea angajatului in cauza.
Desi conducerea institutiei ar fi putut pune in aplicare aceasta dispozitie, aceasta a dat dovada de intelegere si a tinut seama de situatia delicata in care se afla doamna Sipos, renuntand la a urma aceasta cale.
Ramane de vazut daca acest comportament se va dovedi gresit in viitor (...)."

9. La data de 30 ianuarie 2003, Comisia de etica si arbitraj din cadrul SRTV l-a informat pe N.V., directorul general al SRTV, ca reclamanta nu respectase statutul de jurnalist al SRTV, incalcand regulamentul si organizarea institutiei mentionate. Comisia de etica a considerat ca decizia de inlocuire a reclamantei nu constituia un act de cenzura si ca dreptul la exprimare al acesteia nu fusese incalcat.

10. Prin scrisoarea din 12 februarie 2003, redactia in care reclamanta isi desfasura activitatea a propus serviciului juridic al SRTV sanctionarea reclamantei si retrogradarea in functia de redactor pe o perioada de 3 luni. Niciun element aflat la dosar nu indica faptul ca reclamanta a fost retrogradata.

11. La 20 martie 2003, reclamanta a depus la Judecatoria Sector 1 din Bucuresti o plangere penala impotriva lui N.V. si a C.D.I., coordonatoarea biroului de presa al SRTV, acuzandu-i pe amandoi de insulta si calomnie.

12. Aceasta se plangea ca respectivul comunicat de presa continea afirmatii false care aduceau atingere onoarei sale, reputatiei sale profesionale si dreptului sau la imagine in calitate de jurnalista, scriitoare si traducatoare. Astfel, in opinia sa, faptul ca a fost prezentata opiniei publice ca victima a unor manipulari politice constituia o calomnie de natura sa aduca atingere prestigiului sau profesional in cadrul serviciului public de televiziune, a carui independenta era prevazuta prin lege. Aceata a mai aratat ca expresia "starii sale emotionale marcate de probleme de familie cunoscute" insinua ca avea probleme in viata privata, iar faptul ca i s-a atribuit un "discernamant alterat" era o insulta si prejudicia imaginea sa de persoana publica. Aceasa a mai adaugat ca afirmatia conform careia era o "angajata cu probleme" aducea o grava atingere bunei desfasurari a activitatii sale in cadrul SRTV.;

13. Potrivit reclamantei, persoanele pe care le putea acuza de insulta si calomnie incalcasera art. 8 din Conventie, precum si dispozitiile statutului jurnalistilor de televiziune, care garantau dreptul la respectarea vietii private si de familie.

14. Partea interesata s-a constituit parte civila si a solicitat 500 de milioane de lei cu titlu de daune morale. In acest sens, partea respectiva a subliniat ca publicarea expresiilor mentionate anterior in jurnalele difuzate la scara nationala, precum si la nivel international prin intermediul site-urilor lor de internet era de natura sa ii cauzeze prejudicii grave la nivel national, dar si international, unde era cunoscuta ca jurnalista si scriitoare.

15. Instanta i-a audiat pe N.V. si pe reclamanta. La 12 iunie 2003, N.V. a precizat ca isi asuma continutul comunicatului de presa, care nu era, in opinia sa, de natura sa aduca atingere reputatiei si demnitatii reclamantei, ci constituia o reactie necesara la afirmatiile sale, conform carora televiziunea cenzurase anumite emisiuni. Acesta a mai precizat ca reclamanta suferea de depresie, ca lua medicamente pentru vindecare si ca era posibil ca expresia "discernamant alterat" sa le fi fost inspirata autorilor comunicatului de presa chiar de catre afirmatiile partii civile.

16. Prin hotararea din 26 iunie 2003, judecatoria i-a achitat pe N.V. si C.D.I. pe motiv ca nu actionasera cu intentia de a o insulta sau calomnia pe reclamanta, ci pentru a exprima o pozitie oficiala a SRTV in privinta acuzatiilor de cenzura proferate de persoana in cauza. Instanta, retinand ca in speta nu se intrunisera conditiile raspunderii civile delictuale, a respins cererea de despagubire.

17. Reclamanta a formulat recurs la Tribunalul Bucuresti, care, apreciind ca N.V. si C.D.I. nu actionasera cu rea-credinta, l-a respins prin Hotararea definitiva din 3 decembrie 2003. In partile relevante din hotarare se precizeaza urmatoarele:
"(...) La 20 ianuarie 2003, biroul de presa al SRTV a transmis un comunicat de presa, continand expresii defaimatoare la adresa partii civile, care a fost difuzat integral in mai multe jurnale.
Din analiza probelor, rezulta ca acest conflict dintre [reclamanta] si reprezentii canalului national a fost cauzatg de comportamentul [reclamantei], in calitatea sa de realizatoare a emisiuni culturale «Eveniment», care timp de o saptamana nu a predat casetele video continand emisiunile realizate, incalcand astfel regulamentul Comisiei de etica si arbitraj din cadrul canalului public.
Continutul comunicatului de presa care face obiectul plangerii penale nu contine elementele constitutive ale infractiunilor de insulta si calomnie pretins a fi comise de inculpati.
Lipsa intentiei directe a inculpatilor rezulta din atitudinea acestora, care nu au actionat cu rea-credinta, ci cu intentia de a exprima o pozitie oficiala a canalului public in raport cu acuzatiile formulate impotriva acestuia (...)."

II. Dreptul si practica interne relevante

18. Dispozitiile relevante din Codul penal roman in materie de calomnie, astfel cum erau in vigoare la data faptelor, precum si modificarile legislative ulterioare sunt descrise in Hotararea Boldea impotriva Romaniei, nr. 19.997/02, pct. 16-19, CEDO 2007-... (extrase).

19. Prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007, Curtea Constitutionala a Romaniei a declarat neconstitutionala legea de abrogare a art. 205-207 din Codul penal privind insulta si calomnia pe motiv ca reputatia persoanelor, astfel cum este garantata de Constituie, trebuia protejata in mod imperativ prin sanctiuni de drept penal.


IN DREPT


I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 8 din Conventie

20. Reclamanta sustine ca autoritatile interne nu si-au indeplinit obligatiile pozitive pentru apararea dreptului sau la respectarea reputatiei sale si a vietii private impotriva afirmatiilor cuprinse in comunicatul de presa din 20 ianuarie 2003, astfel cum decurg din art. 8 din Conventie, formulat astfel:
"1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale.
2. Nu este admisa ingerinta unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat daca aceasta este prevazuta de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora."

A. Cu privire la admisibilitate

21. Fara a invoca expres o exceptie de tardivitate, Guvernul solicita precizari referitoare la data introducerii cererii, dat fiind ca formularul cererii a fost primit la Curte la 13 septembrie 2004, in timp ce decizia interna definitiva dateaza din 3 decembrie 2003.

22. Curtea constaa ca scrisoarea prin care a fost formulata cererea a fost intocmita de reclamanta la 21 mai 2004, pusa la posta la 24 mai 2004 si primita la Grefa Curtii la 27 mai 2004.

23. Aceasta aminteste ca data introducerii unei cereri este cea a primei scrisori prin care reclamantul formuleaza, chiar si in mod sumar, capetele de cerere pe care intentioneaza sa le formuleze [a se vedea, de exemplu, Gaillard impotriva Frantei (dec.), nr. 47.337/99, si Arsian impotriva Turciei (dec.), nr. 36.747, CEDO 2002-C (extrase)]. Avand in vedere consideratiile precedente, Curtea considera ca data introducerii cererii este, cel tarziu, data la care scrisoarea a fost introdusa la posta si ajunge la concluzia ca aceasta a fost introdusa in termenul de 6 luni prevazut de art. 35 paragraful 1 din Conventie.

24. Curtea constata ca cererea nu este in mod vadit nefondata in sensul art. 35 paragraful 3 din Conventie. Pe de alta parte, Curtea subliniaza ca aceasta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Cererea trebuie declarata, asadar, admisibila.

B. Cu privire la fond

1. Argumentele partilor

25. Reclamanta considera ca reactia conducerii televiziunii nationale nu era nici necesara, nici oportuna, dovedindu-se complet disproportionata si fara justificare legitima.

26. Guvernul subliniaza mai inai ca respectivul comunicat de presa a fost preluat in totalitate de mijloacele media si ca acestea din urma l-au prezentat fara a-i adauga reflectii sau comentarii. Guvernul considera ca este important sa repuna afirmatiile in litigiu in contextul lor si sa se observe ca era vorba exclusiv de o reactie la afirmatiile reclamantei, care denunta reinstituirea cenzurii in cadrul televiziunii publice. In opinia Guvernului, partile au ales sa supuna litigiul lor de munca dezbaterii publice.

27. In continuare, Guvernul considera ca in comunicat nu s-ar putea evidentia nicio intentie de calmnie, in masura in care judecatile de valoare incluse in document nu vizau decat fapte cu caracter general si nedeterminat. Guvernul afirma ca o eventuala sanctiune civila pronuntata de instantele interne impotriva persoanelor denuntate de reclamanta s-ar fi putut interpreta drept o incalcare a art. 10 din Conventie in esenta.

28. In fine, Guvernul considera ca prezenta cauza difera de Cauza Petrina impotriva Romaniei, nr. 78.060/01, 14 octombrie 2008, si ca prezinta asemanari cu Cauza Pipi impotriva Turciei [(dec.), nr. 4.020/03, 12 mai 2009], in care Curtea concluzionase ca instantele interne nu depasisera marja de apreciere relativizand ponderea dreptului la protectia vietii private a reclamantului, mentinand echilibrul intereselor concurente ale mediei in litigiu, in raport cu dispozitiile art. 10 din Conventie. Guvernul a concluzionat ca reclamanta avea la dispozitia sa cai legale disponibile si eficace pentru a sustine capetele sale de cerere intemeiate pe nerespectarea dreptului la protectia reputatiei sale si ca autoritatile interne si-au indeplinit obligatiile pozitive in materie.

2. Aprecierea Curtii

29. Curtea aminteste, cu titlu introductiv, ca, desi art. 8 are ca obiect esential protejarea individului impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor publice, acesta nu se limiteaza doar la a obliga statul sa se abtina de la asemenea imixtiuni: la acest angajamente negativ se pot adauga obligatii pozitive, inerente respectarii efective a vietii private sau de familie. Acestea pot necesita adoptarea masurilor pentru respectarea vietii private, inclusiv cu privire la raporturile dintre indivizi. Limita dintre obligatiile pozitive si negative ale statului in raport cu art. 8 nu se preteaza unei definitii precise, dar principiile aplicabile sunt comparabile. In special, in cele doua cazuri, trebuie luat in considerare justul echilibru ce trebuie mentinut intre interesul general si interesele individuale, statul beneficiind in orice situatie de o marja de apreciere (Pfeifer impotriva Austriei, nr. 12.556/03, pct. 37, CEDO 2007-XII).

30. In prezenta cauza, Curtii ii revine sarcina de a stabili daca statul, in contextul obligatiilor pozitive care decurg din art. 8 din Conventie, a mentinut un just echilibru intre protectia dreptului reclamantei la repuatia sa, aspect ce tine de dreptul la protectia vietiiprivate, si libertaea de exprimare protejata de art. 10 (Petrina, citata anterior, paragraful 36; Von Nannover impotriva Germaniei, nr. 59.320/00, paragraful 70, CEDO 2004-VI). Astfel, Curtea considera ca obligatia pozitiva care decurge din art. 8 din Conventie trebuie sa se aplice in cazul in care afirmatiile susceptibile sa afecteze reputatia unei persoane depasesc limitele criticilor acceptabile din perspectiva art. 10 din Conventie (Petrina, citata anterior, paragraful 39).

31. In speta, Curtea observa in primul rand ca nu se contesta faptul ca cei din conducerea SRTV adresasera comunicatul de presa jurnalelor pentru a raspunde la afirmatiile prin care reclamanta denunta reinstituirea cenzurii. Desi tine seama de loialitatea pe care reclamanta trebuia sa o aiba fata de angajator, Curtea considera ca afirmatiile imputabile acesteia pot fi considerate ca intrand de asemenea sub incidenta protectiei art. 10 din Conventie si ca, in consecinta, trebuie introduse in aceasta calitate in balanta intereselor aflate in joc.

32. Curtea retine, in continuare, ca reactia conducerii SRTV nu a fost spontana: nu erau discutii tinute in direct si greu de retractat (a se vedea, a contrario, Fuentes Bobo impotriva Spaniei, nr. 39.293/98, paragraful 46, 29 februarie 2000), ci un comunicat de presa intocmit de un departament specializat din televiziunea publica romana.

33. Curtea observa in acest sens ca afirmatiile in litigiu contineau afirmatii care puneau in discutie in mod direct discernamantul reclamantei pe care o consideraau victima unor manipulari politice. Se facea totodata referire la problemele de familie ale reclamantei, precum si la relatiile conflictuale pe care le-ar fi creat la locul sau de munca. De altfel, Curtea observa ca Tribunalul Bucuresti a admis ca acel comunicat de presa din 20 ianuarie 2003 continea expresii defaimatoare la adresa reclamanei (supa, paragraful 17).

34. In aceste imprejurari, Curtea considera ca trebuie sa se orienteze spre o examinare minutioasa a continutului comunicatului de presa si in special a afirmatiilor referitoare la viata privata si la reputatia reclamantei.

35. In acest sens, Curtea observa ca acel comunicat de presa a repus in context declaratiile partii interesate, scotand la iveala litigiul de munca subsecvent, elaborand astfel o prezentare a faptelor relevante pentru a se putea contura o aparare impotriva afirmatiilor reclamantei. Totusi, Curtea ia act de faptul ca respectivul comunicat nu se limita la prezentarea mentionata sau la explicatii pur factuale, ci continea si afirmatii referitoare tocmai la manipularile politice carora le-ar fi cazut victima reclamanta, precum si la starea sa emotionala, marcata printre altele de probleme de familie care i-au cauzat dificultti in raporturile sale de munca.

36. Curtea considera ca in aceasta privinta aprecierile care o prezentau pe reclamanta ca victima a unor manipulari politice sunt lipsite de orice temei factual dovedit, in masura in care nu exista niciun indiciu ca persoana in cauza ar fi actionat sub influenta vreunui interes politic. Fiind vorba despre consideratii privind starea emotionala a reclamantei, Curtea observa ca acestea se bazau pe aspecte din viata privata a reclamantei, a caror divulgare nu pare necesara, avand in vedere consideratiile de mai sus (supra, paragrafele 33 si 34).

37. In plus, Curtea considera ca aprecierea privind discernamantul reclamantei nu poate fi considerata ca aducand un element indispensabil pozitiei SRTV, asa cum a fost exprimata prin comunicatul de presa, in masura in care aceasta se baza pe elemente ale vietii private ale reclamantei cunoscue de conducerea SRTV (supra, paragraful 5).

38. Curtea considera ca in acest tip de cauze, avand in vedere "efectul disuasiv" pe care l-ar putea avea o sanctiune penala, chiar si usoara, o procedura civila ar fi fost mai potrivita [Cumpana si Mazare impotriva Romaniei (MC), nr. 33348/96, pct. 114 si 115, CEDO 2004-XI]. Totusi, in circumstantele prezentei cauze, Curtea considera ca afirmatiile contestate de reclamanta au depasit limita acceptabila si ca insantele nationale nu au reusit sa mentina un just echilibru intre apararea dreptului acesteia la reputatie si libertatea de exprimare protejata prin art. 10 din Conventie.

39. Aceste elemente sunt suficiente Curtii pentru a concluziona ca statul nu si-a indeplinit obligatiile pozitive pentru a garana dreptul reclamantei la reputatia sa si la respectarea vietii sale private si, in consecinta, ca a fost incalcat art. 8 din Conventie.

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

40. Art. 41 din Conventie prevede:
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

41. Reclamanta solicita 12.000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit in urma confirmarii de catre instantele interne a afirmatiilor facute in comunciatul de presa al SRTV.

42. Guvernul considera ca legatura de cauzalitate intre prejudiciul moral invocat si suma solicitata cu acest titlu nu a fost dovedita si ca o eventuala hotarare judecatoreasca de condamanare ar constitui, in sine, o reparatie suficienta pentru prejudiciul moral pretins de reclamanta. Guvernul considera ca suma solicitata de reclamanta cu acest titlu este excesiva si face trimitere la cauzele in care, in situatii similare, Curtea a acordat sume intre 1.500 si 3.000 EUR.

43. Avand in vedere circumstantele cauzei, Curtea apreciaza ca reclamanta a suferit in mod incontestabil un prejudiciu moral, pe care simpla constatare a incalcarii nu ar reusi sa il repare. Tinand seama de curcumstantele cauzei si pronuntandu-se in echitate, in conformitate cu art. 41, Curtea acorda reclamantei, ca reparatie pentru prejudiciul moral, suma de 3.000 EUR cu acest titlu.

B. Cheltuieli de judecata

44. Reclamanta nu solicita restituirea cheltuielilor de judecata.

C. Dobanzi moratorii

45. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa fie calculata in baza ratei dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicate de Banca Centrala Europeana, majorta cu 3 puncte procentuale.


Pentru aceste motive,
CURTEA


1. declara, in unanimitate, cererea admisibila;
2. hotaraste, cu 6 voturi la 1, ca a fost incalcat art. 8 din Conventie;
3. hotaraste, cu 6 voturi la 1:
a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantei, in termen de 3 luni din momentul in care prezenta hotarare va deveni definitiva, in conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, 3.000 EUR (trei mii de euro) pentru prejudiciul moral, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, care se convertesc in lei la cursul de schimb din ziua efectuarii platii;
b) ca, de la data expirarii termenului mentionat si pana la momentul efecutarii platii, aceasta suma va fi majorta cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade, si majorata cu 3 puncte procentuale;
4. respinge, in unanimitate, cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.


Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 3 mai 2011, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din Regulament.

In conformitate cu art. 45 § 2 din Conventie si cu art. 74 § 2 din Regulament, se anexeaza la prezenta hotarare opinia separata a judecatorului Myjer.

Opinia separata a judecatorului Myjer (traducere)

Desi am o oarecare simpatie pentru rationamentul urmat de majoritate si solutia pe care a dat-o in aceasta cauza, eu am votat pentru neincalcare.
Potrivit viziunii mele asupra cauzei, reclamanta – care la vremea respectiva era angajata la Societatea Romana de Televiziune (SERTV) si era prezentatoarea ueni emisiuni culturale la canalul public Romania 1 – a fost informata ca nu mai era autorizata sa prezinte emisiunea respectiva si ca urma sa fie inlocuita de un coleg. Decizia era aparent legata de faptul ca nu predase, timp de o saptamana, casetele video care contineau emisiunile realizate. Dupa inlocuirea sa, aceasta s-a plans presedinelui-director general al canalului. In absenta unei reactii din partea acestuia din urma, aceasta nu a respectat procedura interna care ii interzicea exprimarea in public, prin orice mijloc mediatic, a unei opinii critice la adresa serviciului public de televiziune fara a folosi in prealabil drepturile care sunt garantate la nivel ierarhic si a dat unele declaratii presei, facand aluzie printre altele la reinstituirea cenzurii in cadrul televiziunii publice. Desi Curtea nu a fost informata in detaliu asupra termenilor folositi de reclamanta, insusi faptul ca, in calitate de angajata, a acuzat public SRTV de reinstituirea cenzurii nu era o afirmatie neglijabila, mai ales daca se tine seama de contextul istoric deosebit al Romaniei. SRTV a reactionat prin publicarea comunicatului de presa reiterat la paragraful 8 din hotarare, in care societatea nu se limiteaza la a raspunde in mod neutru la afirmatiile reclamantei, ci face referire si la starea emotionala a acesteia si chiar la eventuale manipulari politice.
In aceste conditii, reclamanta a deschis o procedura penala pentru insulta si calomnie, care s-a incheiat cu achitare: "continutul comunicatului de presa care face obiectul plangerii penale nu contine elementele constitutive ale infractiunilor de insulta si calomnie pretins a fi comise de inculpati".
Apoi, reclamanta a depus o cerere la Curte pentru a reclama o incalcare a art. 8 din Covnentie.
Este evident ca prin Conventie nu se garanteaza nici dreptul la "razbunare privata", nici actio popularis [Perez impotriva Frantei (MC), nr. 47.267/99, pct. 70, CEDO 2004-I]. In cazul in care un justitiabil alege calea justitiei penale, este posibil oricum – avand in vedere cerintele specifice ale dreptului penal – ca rezultatul final sa fie o achitare. In ceea ce ma priveste, consider ca un justitiabil care deschide o procedura penala pentru insulta si calomnie (cu constituirea partii civile in scop punitiv si/sau in despagubire), pentru a fi informat ulterior despre o achitare definitiva, trebuie fie sa se opreasca acolo, fie sa incerce sa urmeze calea ordinara a procedurii civile, chiar si pentru a obtine doar o despagubire simbolica sau pentru a-si apara reputatia.
Or, aceasta posibilitate exista in Romania.
Articolele relevante din Codul civil prevad urmatoarele:

ARTICOLUL 998
"Orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara."

ARTICOLUL 999
"Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa."
Aceasta abordare este de asemenea conforma cu dreptul international relevant (a se vedea Artun si Guvener impotriva Turciei, nr. 75.510/01, pct. 16, 26 iunie 2007, si Otegi Mondragon impotriva Spaniei, nr. 2.034/07, pct. 16, 30, 15 martie 2011), precum si Rezolutia 1.577(2007) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, intitulata "spre o depenalizare a calomniei".
Desi rationamentul majoritatii judecatorilor, prezentat la paragraful 38 din hotarare, arata clar ca si acestia se gandeau ca ar fi putut fi mai indicat sa urmeze calea civila, constatarea finala a incalcarii art. 8, bazata pe lipsa condamnarii penale, nu acorda o pondere suficienta faptului ca reclamanta inca mai avea la dispozitie calea civila.
In aceasta privinta, s-ar putea concluziona chiar ca reclamanta nu epuizase toate caile de atac interne.





Lista hotarari CEDO


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica


Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
24 useri online

Useri autentificati: