DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Hotararea din 10 ianuarie 2012 in Cauza Rosioru impotriva Romaniei

Hotarari CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului
2014 [3 decizii]
2013 [8 decizii]
2012 [12 decizii]
2011 [9 decizii]
2010 [17 decizii]
2009 [10 decizii]
2008 [11 decizii]
2007 [9 decizii]
2006 [6 decizii]
2005 [1 decizii]
2004 [3 decizii]
2003 [2 decizii]
2002 [1 decizii]
2001 [1 decizii]
1999 [1 decizii]
1998 [2 decizii]
TOTAL [96 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Hotararea din 10 ianuarie 2012 in Cauza Rosioru impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Publicata in
Monitorul Oficial nr. 380/2012 - M. Of. 380 / 6 iunie 2012



Data: 10-01-2012


ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI
CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
SECTIA A TREIA


Strasbourg

Cererea nr. 37.554/06

In Cauza Rosioru impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita in camera compusa din: Josep Casadevall, presedinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecatori, si Marialena Tsirli, grefier adjunct de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 6 decembrie 2011, pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:


PROCEDURA


1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 37.554/06 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Silviu Rosioru (reclamantul), a sesizat Curtea la 13 septembrie 2006 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamantul este reprezentat de doamna N. Popescu, avocata in Bucuresti, si de Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania Comitetul Helsinki (APADOR-CH). Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, doamna Irina Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. In urma abtinerii domnului Corneliu Birsan, judecator ales sa reprezinte Romania (art. 28 din Regulamentul Curtii), presedintele camerei l-a desemnat pe domnul Mihai Poalelungi in calitate de judecator ad-hoc (art. 26 4 din Conventie si art. 29 1 din Regulament).

4. Reclamantul invoca o incalcare a art. 3 din Conventie, plangandu-se de agresiunile provocate de politisti in noaptea de 25 spre 26 ianuarie 2000 si de ineficienta anchetei desfasurate de autoritatile nationale in privinta acestor sustineri.

5. La data de 21 septembrie 2010, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu art. 29 1 din Conventie, acesta a mai decis ca admisibilitatea si fondul cauzei sa fie examinate impreuna.


IN FAPT


I. Circumstantele cauzei

6. Reclamantul s-a nascut in 1967 si locuieste in Buzau.

A. Incidentul din 26 ianuarie 2000

7. In noaptea de 25 spre 26 ianuarie 2000, in jurul orei 2 dimineata, reclamantul, insotit de o prietena, s-a dus la barul "America 2000" aflat la 2 kilometri de Buzau. Au urcat la primul etaj, unde se aflau separeurile. Acolo se aflau 6 politisti din fortele speciale care, avand cagulele ridicate, consumau bere si cafea. Politistii faceau parte din Serviciul de interventie rapida din cadrul Inspectoratului de Politie Judetean Buzau si erau in misiune de supraveghere a unei conducte petroliere apartinand societatii Petrotrans.

8. Cand reclamantul a intrat in incapere, grupul de politisti se pregatea de plecare. Vazand politistii, reclamantul a zis "Ce-i cu teroristii astia aici?". Reclamantul si prietena sa au intrat apoi in separeul din care tocmai iesisera politistii.

9. Auzind afirmatia reclamantului, politistii s-au intors, au daramat usa separeului, l-au pus pe reclamant la podea si, dupa ce l-au incatusat, au inceput sa-l loveasca cu bastoanele si picioarele. Politistii au inchis usa localului si au ordonat persoanelor aflate in bar sa nu intervina "deoarece se aflau in misiune".

10. Reclamantul a reusit sa scape, a iesit din bar si a urcat intr-un taxi parcat afara. Politistii l-au urmarit si, in urma unei discutii cu soferul taxiului, l-au facut pe reclamant sa iasa din masina. Apoi l-au suit intr-o duba.

11. Dupa ce l-au lasat pe reclamant sa astepte o jumatate de ora in duba, politistii l-au condus la sediul Inspectoratului de Politie Judetean Buzau. Pe tot parcursul drumului au continuat sa-l loveasca. Reclamantul si-a pierdut cunostinta. Ajuns la sediul politiei, reclamantul a fost pus in genunchi, cu mainile incatusate la spate, pe holul serviciului de politie rutiera. Prietena reclamantului l-a insotit pe acesta pe intregul traseu si la sediul politiei.

12. La sediul politiei, la ora 4,30, s-a intocmit un proces-verbal de contraventie pe numele reclamantului. In baza art. 2 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, politia i-a aplicat reclamantului o amenda contraventionala de 200.000 lei (ROL) pentru "proferarea de injurii impotriva angajatilor localului si refuzul de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale". In procesul-verbal se preciza faptul ca reclamantul si-a recunoscut faptele. In procesul-verbal aparea o semnatura indescifrabila, despre care reclamantul contesta ca i-ar apartine.

13. Reclamantul a contestat in justitie procesul-verbal de contraventie si amenda aplicata. Curtea nu a fost informata de solutionarea acestei plangeri.

14. Pe la ora 5 dimineata, politistii l-au repus in libertate pe reclamant. Din cauza starii sale, reclamantul le-a solicitat politistilor sa-i cheme un taxi. Acesta a plecat cu taxiul direct la Spitalul Judetean Buzau.

B. Examenele medicale efectuate asupra reclamantului

15. La Spitalul Judetean Buzau, reclamantul a fost spitalizat de urgenta in sectia chirurgie cu diagnosticul "traumatism toracoabdominal, echimoze extinse pe fesa si coapsa stangi, traumatism craniofacial, contuzii bilaterale pe brate".

16. La 28 ianuarie 2000, reclamantul a fost externat din Spitalul Judetean Buzau, cu recomandarea medicilor de a se prezenta la Spitalul Fundeni din Bucuresti. Reclamantul a fost internat in acest ultim spital intre 28 ianuarie si 1 februarie 2000, cu diagnosticul "agresiune, policontuzii, contuzie toracoabdominala, hematom mare extins pe fesierul stang".

17. Desi nu se refacuse complet, la 1 februarie 2000 reclamantul a cerut sa fie externat din spital.

18. La 4 februarie 2000, APADOR-CH, sesizata despre incidentul din 26 ianuarie 2000, l-a vizitat pe reclamant. Acesta era tintuit la pat in domiciliul sau. Cazul reclamantului a fost prezentat de APADOR-CH intr-un raport privind agresiunile comise de politisti.

19. La 14 februarie 2000, un medic legist de la Spitalul Judetean Buzau l-a examinat pe reclamant. Raportul medico-legal intocmit cu aceasta ocazie mentiona multiple echimoze in zona fetei si ochilor, excoriatii si echimoze pe ambele brarte si pe coapsa si fesa stangi. Se preciza ca piramida nazala a reclamantului era tumefiata.

20. Intre 14 februarie si 6 martie 2000, reclamantul a fost internat intr-un sanatoriu cu diagnosticul "tulburare depresiva in urma unei agresiuni fizice". Buletinul de externare din sanatoriu preciza ca la internare reclamantul prezenta:
"[...] o depresie accentuata, amintiri persistente ale traumatismelor fizice si psihice suferite, anxietate, anorexie, anhedonie, astenie fizica si psihica, tulburari [...] mnezice, pierdere in greutate de 15 kg in 3 saptamani, insomnie mixta, cosmaruri, parestezii [...], dureri corporale multiple (care coincid cu cele descrise in certificatele medico-legale prezentate), elemente care inca pot fi observate in prezent [...]."

21. Acelasi buletin preciza ca, in urma administrarii tratamentului, evolutia starii reclamantului a fost "lent favorabila" si ca i s-a prescris un tratament medical. Se constatau urmatoarele:
"se observa fenomene de schimbare a personalitatii intr-un sens distonie-fobie-anancastic [...]. In patogenie trebuie incluse politraumatismul fizic general, dar si mental, psihotraumatismele consecutive si hepatita cronica."

22. La 23 martie 2001, la cererea parchetului, Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici" din Bucuresti (INML) a intocmit o expertiza medico-legala referitoare la reclamant. Raportul constata ca:
"1. Persoana in cauza a prezentat leziuni care ar fi putut fi cauzate la data de 26 ianuarie 2000 prin lovituri repetate cu un obiect dur si lung. Acesta a necesitat 16 zile de ingrijiri medicale.
2. Tulburarile psihice survenite ulterior constituie o reactie psihica la situatia conflictuala in care a fost implicata persoana, aparitia lor nefiind datorata unor leziuni traumatice [...]".

C. Cercetarea penala declansata impotriva politistilor

23. La 28 ianuarie 2000, sotia reclamantului a sesizat Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Buzau cu o plangere penala impotriva celor 6 politisti care l-au agresat pe reclamant in noaptea de 25 spre 26 ianuarie 2000, denuntand violentele la care acesta a fost supus. Aceasta acuza politistii de tortura si de purtare abuziva. Reclamantul a depus o a doua plangere, la 31 ianuarie 2000, la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

24. La acea data, unul dintre politistii acuzati avea grad de capitan, iar ceilalti 5 de plutionier. Dupa mai multe trimiteri ale cauzei intre diferite parchete, pe motive de necompetenta raione materiae, plangerea a fost examinata de Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Bucuresti.

25. Audiata de procuror, prietena reclamantului a declarat ca politistii au daramat usa de acces in separeu, l-au incatusat pe reclamant cu mainile la spate si au inceput sa-l loveasca cu picioarele si bastoanele. Tot atunci, unul dintre politisti i-a zis sa ii insoteasca la sediul politiei, motivand ca aceasta nu avea cartea de identitate asupra ei. Soferul de taxi (supra, pct. 10) a declarat ca reclamantul a fost agresat de politisti.

26. P.M., chelnerita prezenta in bar in noaptea incidentului, a declarat ca reclamantul, beat, folosise un limbaj vulgar, ii facuse pe politisti "teroristi" si ii ceruse cheile separeului in care se afla. Speriata, aceasta a coborat sa aduca comanda reclamantului si le-a cerut politistilor sa mai ramana in bar cat timp ii aduce reclamantului comanda. In timp ce pregatea comanda, reclamantul a coborat de la etaj, s-a apropiat de politisti incercand sa-i smulga unuia dintre ei ecusonul cu textul "politist" aplicat pe uniforma acestuia. Superiorul politistilor i-a cerut sa se identifice, dar in urma refuzului reclamantului si a comportamentului sau agresiv, politistii l-au imobilizat, i-au pus catusele si l-au dus la duba politiei.

27. La 1 februarie 2000, S.M., un tert care ii insotea pe politisti si era prieten cu unul dintre ei, a declarat ca reclamantul proferase insulte la adresa patronului barului, absent, si a chelneritei, precum si ca nu a fost lovit de politisti, care incercasera doar sa il imobilizeze.

28. O alta chelnerita prezenta la locul faptelor, S.A., a declarat ca a auzit zgomote puternice la etajul barului, dar ca politistii nu i-au permis sa urce pentru a vedea ce s-a intamplat. Aceasta a declarat ca i-a vazut pe politisti ducandu-l pe reclamant in duba, care a plecat cu aproximativ un sfert de ora mai tarziu, dar ca nu i-a vazut pe politisti lovindu-l pe reclamant.

29. La 3 februarie 2000 a avut loc o confruntare intre P.M. si prietena reclamantului.

30. La 4 februarie 2000, reclamantul a declarat in fata procurorului militar ca a fost victima unei agresiuni a politiei, prezentand incidentul descris mai sus. Acesta a adaugat ca a fost din nou batut la sediul politiei. De asemenea, a precizat ca, din cauza faptului ca tipa, unul dintre politisti l-a strans de gat cu un cablu sau cu o sarma metalica.

31. Prin Ordonanta din 7 mai 2001, Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Bucuresti a dispus neinceperea urmaririi penale a politistilor. In ordonanta s-a precizat ca a fost sesizat cu o plangere din partea sotiei reclamantului la data de 1 februarie 2000. Procurorul a retinut ca constatarile din certificatul medico-legal din 23 martie 2001 (supra, pct. 22), potrivit carora reclamantul a fost lovit in mod repetat cu un obiect dur si lung, nu au fost confirmate de declaratiile martorilor. Potrivit constatarilor parchetului, leziunile reclamantului se datorau probabil opunerii sale active din momentul imobilizarii sale de catre politie. De asemenea, acesta a considerat ca "situatia creata era consecinta comportamentului jignitor si violent (verbal) al reclamantului la adresa organelor de politie si a angajatilor barului".

32. Plangerile reclamantului formulate impotriva ordonantei de neincepere a urmaririi penale adresate parchetelor ierarhic superioare au fost respinse.

33. In urma modificarii normelor privind competenta parchetelor si a instantelor militare, cauza a fost trimisa instantelor de drept comun.

34. Reclamantul a contestat Ordonanta de neincepere a urmaririi penale din 7 mai 2001 la Curtea de Apel Bucuresti. Prin sentinta sa din 10 iulie 2003, curtea de apel a admis cererea reclamantului si a trimis cauza parchetului pentru a continua cercetarea acuzatiilor de purtare abuziva si tortura, motivand ca probele prezentate nu erau suficiente. Curtea de apel a dispus astfel:
"Este necesar sa se caute probe noi si sa se reexamineze probele existente pentru a identifica si stabili cu certitudine contributia fiecareia dintre persoanele implicate in incident [...], precum si eventualul grad de raspundere penala. Ordonanta parchetului se bazeaza pe probe care nu sunt suficiente pentru aflarea adevarului, in masura in care aspecte importante ale cauzei nu au fost clarificate pentru a putea explica in mod convingator leziunile existente pe corpul victimei Rosioru Silviu.
Din probele aflate la dosar reiese ca victimei [reclamantul] i-a fost aplicata o sanctiune contraventionala [...] pentru refuzul sau de a-si declara identitatea si pentru comportament injurios, dar nu violent.
Dat fiind ca persoanele vizate de ancheta nu recunosc sa fi utilizat violenta fata de Rosioru Silviu, trebuie stabilit, cu probe noi, cine este vinovat de leziunile care au dus la spitalizarea de urgenta a victimei, leziuni care, potrivit documentelor medicale, sunt consecinta apasarii si loviturilor repetate cu obiecte contondente si ascutite [...]".

35. Recursul parchetului impotriva acestei sentinte a fost respins de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia definitiva din 11 februarie 2004.

36. La 10 iunie 2004, parchetul a intocmit un plan de ancheta in care se mentiona ca trebuiau cautate probe noi, ca martorii trebuiau interogati din nou pentru a identifica autorul leziunilor reclamantului si ca trebuia realizata o noua expertiza medico-legala pentru a stabili numarul total de zile de ingrijire necesare.

37. La 18 noiembrie 2004 a fost interogat reclamantul.

38. Prin Ordonanta din 14 iunie 2005, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti a dispus neinceperea urmaririi penale a politistilor. Parchetul a considerat ca elementul material al infractiunii de tortura nu putea fi dovedit in speta, subliniind ca:
"Intre partea vatamata [reclamantul] si politisti a avut loc o altercatie in timpul careia, asa cum sustine Rosianu Silviu, acesta din urma a fost ranit de politisti, care i-au provocat leziuni necesitand 16-18 zile de ingrijiri medicale.
In speta, nu sunt intrunite elementele constitutive ale faptei prevazute de art. 267^1 din Codul penal, dat fiind ca autorii nu au savarsit fapte de natura sa constituie elementul material al infractiunii de tortura.
Autorii nu i-au provocat partii vatamate, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, indeosebi cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau un tert l-a comis, de a face presiuni asupra ei sau pentru oricare alt motiv bazat pe o forma de discriminare, oricare ar fi ea [...]".

39. Parchetul a constatat, de asemenea, prescrierea raspunderii penale sub aspectul savarsirii infractiunii de purtare abuziva, intrucat se implinise termenul de prescriptie de 5 ani.

40. In urma plangerii reclamantului, prin Rezolutia din 15 iulie 2005, procurorul ierarhic superior din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiest a confirmat ordonanta de neincepere a urmaririi penale.

41. Reclamantul a contestat Ordonanta din 14 iulie 2005 in fata Curtii de Apel Ploiesti. Prin Hotararea sa din 21 septembrie 2005, curtea de apel a admis, din nou, plangerea reclamantului si a trimis cauza parchetului, motivand ca probele aflate la dosar nu erau suficiente. Instanta a considerat ca rezolutia de neincepere a urmaririi penale pentru infractiunea prevazuta de art. 267^1 din Codul penal nu facea trimitere la probele existente si nu examina declaratia reclamantului, ci se limita la a preciza ca autorii nu i-au provocat partii vatamate, cu intentie, o durere sau suferinte fizice ori psihice cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri. Dupa ce a constatat ca trebuiau administrate probe suplimentare, curtea de apel i-a indicat parchetului masurile de cercetare ce trebuiau luate:
"- audierea tuturor persoanelor care, in noaptea de 25 spre 26 ianuarie 2000, se aflau in barul America [...];
- confruntarea martorilor care au dat declaratii contradictorii, a acestora din urma cu reclamantul, cu scopul de a stabili contributia la incident a fiecareia dintre persoanele implicate si forma de vinovatie;
- avand in vedere constatarile din raportul medico-legal nr. A1/3969/23 martie 2001, intocmit de INML Mina Minovici din Bucuresti, potrivit carora leziunile victimei sunt consecinta unei aparari si a unor lovituri repetate cu obiecte dure si lungi, este necesar sa se clarifice cine este vinovatul si sa se administreze in acest scop probele necesare;
- trebuie stabilit numarul total de zile de ingrijiri medicale necesare insanatosirii victimei [...]".

42. Prin Hotararea definitiva din 23 iunie 2006, Inalta Curte de Casatie si Justitie a confirmat hotararea pronuntata in prima instanta, mentionand ca ordonanta parchetului de neincepere a urmaririi penale era gresita si a adus atingere atat procedurii, cat si partilor, care nu puteau beneficia de un cadru legal satisfacator pentru a-si apara drepturile.

43. Dat fiind ca nu a fost informat despre evolutia cauzei sale timp de mai multe luni, la 19 martie 2008 reclamantul a solicitat parchetului informatii privind stadiul procedurii.

44. La 16 martie 2008, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti i-a transmis reclamantului o copie a ordonantei emise la 7 mai 2008, prin care constata prescrierea raspunderii penale atat in privinta acuzatiei de tgortura, cat si in privinta celei de purtare abuziva. Ordonanta preciza ca:
"La 15 decembrie 2006, dosarul a fost transmis Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti pentru continuarea cercetarii. Acolo, din greseala, dosaru nu a fost repartizat unui procuror, ci a fost arhivat. La 19 martie 2008, ca urmare a cererii formulate de Rosioru Silviu [reclamantul] cu privire la stadiul procedurii, eroarea a fost constatata si remediata [...]".

45. Conform Ordonantei din 7 mai 2008, un singur act de procedura s-a intocmit dupa trimiterea cauzei de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv o nota redactata la 14 aprilie 2008 de Inspectoratul de Politie Judetean Buzau, precizand functiile prezumtivilor agresori. Potrivit acestei note, 2 dintre politistii acuzati aveau grad de comisar, 2 aveau grad de adjunct al sefului politiei, iar 2 erau agenti. Din 2005, 4 dintre ei faceau parte din politia judiciara. In ordonanta se preciza ca versiunea faptelor, prezentata de reclamant, era confirmata de declaratia prietenei sale si a soferului de taxi, in vreme ce versiunea politistilor era confirmata de declaratiile lui S.M., o cunostinta a politistilor, si P.M., chelnerita ale carei declaratii nu erau consecvente.

46. Plangerea reclamantului impotriva Ordonantei din 7 mai 2008 a fost respinsa de procurorul ierarhic din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti la 10 iunie 2008. Acesta din urma a considerat ca "arhivarea din greseala a dosarului nu constituia o cauza de intrerupere sau suspendare a prescriptiei".

47. Reclamantul a contestat Ordonanta din 7 mai 2008 in fata Curtii de Apel Ploiesti. Dupa cateva amanari motivate de faptul ca parchetul nu transmitea instantei dosarul cauzei, prin Hotararea din 3 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiesti a respins cererea reclamantului si a confirmat prescrierea raspunderii penale.

48. Reclamantul a formulat recurs sustinand, intre altele, ca termenul de prescriptie a fost intrerupt prin arhivarea, din greseala, a dosarului. Prin Hotararea definitiva din 27 noiembrie 2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul reclamantului si a confirmat hotararea pronuntata in prima instanta. Aceasta a considerat ca afirmatiile reclamantului referitoare la arhivarea dosarului nu puteau fi examinate, in masura in care acestea nu faceau obiectul plangerii lui.

II. Dreptul intern relevant

49. In ceea ce priveste actele de violenta comise de agentii de ordine publica impotriva persoanelor, principalele reglementari interne, respectiv articolele relevante din Codul penal, sunt descrise in Cauza Velcea impotriva Romaniei [(dec.), nr. 60.957/00, 23 iunie 2005].

50. Dispozitiile relevante ale art. 10 din Codul de procedura penala, care reglementeaza cazurile care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, sunt indicate in Cauza Damian-Burueana si Damian impotriva Romaniei (nr. 6.773/02, 26 mai 2009, pct. 58).

51. In ceea ce priveste statutul procurorilor militari si al politistilor, principalele reglementari interne relevante, respectiv dispozitiile Legii nr. 54/1993 pentru organizarea instantelor si parchetelor militare si ale Legii nr. 26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, sunt descrise in Cauza Barbu Anghelescu impotriva Romaniei (nr. 46.430/99, 5 octombrie 2004, pct. 40-43).


IN DREPT

I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 3 din Conventie

52. Reclamantul se plange de agresiunile suferite din partea politistilor in noaptea de 25 spre 26 ianuarie 2000, pe care le califica drept tortura, si de ineficienta anchetei desfasurate de autoritatile nationale in privinta acuzatiilor sale de tortura. Acesta invoca incalcarea art. 3 din Conventie, articol redactat astfel:
"Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."

A. Cu privire la admisibilitate

53. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 3 lit. a) din Conventie. In plus, observa ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Este necesar, asadar, sa fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

1. Cu privire la aspectul material al capatului de cerere intemeiat pe art. 3 din Conventie

54. Reclamantul se plange de agresiunile suferite din partea politistilor in noaptea de 25 spre 26 ianuarie 2000, pe care le califica drept tortura. In acest sens, face trimitere la constatarile din rapoartele medico-legale intocmite in acest caz si la buletinul de externare din sanatoriu (supra, pct. 19-22). Acesta subliniaza caracterul gratuit, intentionat si repetat al "corectiei" aplicate de agentii de politie si nivelul disproportionat al acesteia in raport cu faptele imputate.

55. Guvernul considera ca tratamentul denuntat de reclamant nu atinge nivelul de gravitate necesar calificarii sale drept tortura. In aceasta privinta, acesta face trimitere la constatarile din rapoartele medico-legale intocmite la 14 februarie 2000 si 23 martie 2001 (supra, pct. 19 si 22) si observa ca nu au existat repercusiuni asupra starii de sanatate a reclamantului.

56. Guvernul observa, de asemenea, ca niciun organ jurisdictional national nu a stabilit existenta vreunei legaturi de cauzalitate intre leziunile constatate asupra reclamantului si pretinsele actiuni ale politistilor. Acesta observa ca martorii S.M. si S.A., interogati de organele de cercetare, nu i-au vazut pe politisti lovindu-l pe reclamant. Guvernul subliniaza atitudinea violenta si agresiva a reclamantului in momentul incidentului si afirma ca initiativa politistilor de a-l imobiliza si a-l transporta la sediul politiei a fost determinata in mod decisiv de comportamentul acestuia. Concluzia sa este ca organele de politie au facut apel la forta in mod exceptional si exclusiv pentru a-l imobiliza pe reclamant.

b) Monivarea Curtii

57. Curtea aminteste mai intai ca, pentru a intra sub incidenta art. 3, relele tratamente trebuie sa atinga un grad minim de gravitate. Aprecierea acestui grad minim este relativa in esenta; ea depinde de ansamblul de circumstante specifice cauzei, de exemplu durata tratamentului sau efectele sale fizice ori psihice, iar in unele cazuri, de sex, varsta si starea de sanatate a victimei. In cazul in care un individ este privat de libertae folosirea fortei fizice impotriva sa, atunci cand nu se dovedeste necesara din cauza comportamentului sau, aduce atingere demnitatii umane si constituie, in principiu, o incalcare a dreptului garantat de art. 3 [Ribitsch impotriva Austriei, 4 decembrie 1995, pct. 38, seria A, nr. 336, si Labita impotriva Ialiei (MC), nr. 26.772/95, pct. 120, CEDO 2000-IV].

58. Curtea constata ca partile nu au aceeasi parere cu privire la faptele aflate la originea leziunilor traumatice constatate asupra persoanei reclamantului. Acesta din urma sustine ca a fost batut de politisti, in vreme de Guvernul sustine ca leziunile respective au avut caracter accidental, inerent procesului de imobilizare a reclamantului, care a fost agresiv.

59. Este incontestabil faptul ca reclamantul a fost ranit in noaptea de 25 spre 26 ianuarie 2000. Leziunile sale au fost constatate in rapoarte medico-legale care atesta existenta unui traumatism toracoabdominal, echimoze extinse pe fesa si coapsa stangi, un traumatism craniofacial, contuzii bilaterale pe brate, leziuni care, conform raportului de expertiza medico-legala din 23 martie 2001, au necesitat 16-18 zile de ingrijiri mediale. Este vorba, asadar, de leziuni extrem de grave, care in mod incontestabil i-au cauzat reclamantului suferinte grave.

60. Referitor la aprecierea contextului faptic in care aceste leziuni au fost provocate, Curtea, avand in vedere natura subsidiara a rolului sau, aminteste ca trebuie sa dea dovada de prudenta atunci cand i se cere sa adopte rolul unei instante de fond competente pentru aprecierea faptelor, cu exceptia cazului in care acest lucru devine inevitabil ca urmare a circumstantelor unei anumite cauze [McKerr impotriva Regatului Unit (dec.), nr. 28.883/95, 4 aprilie 2000].

61. In principiu, acolo unde s-au derulat proceduri interne, nu este sarcina Curtii sa substituie cu versiunea sa asupra faptelor pe cea a autoritatilor interne carora le revine sarcina de a stabili faptele in baza probelor pe care le-au administrat (Klass impotriva Germaniei, 22 septembrie 1993, pct. 29, seria A, nr. 269). Astfel, trebuie observat, in speta, ca Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, care a examinat cauza, a observat, prin ordonanta de neincepere a urmaririi penale din 14 iunie 2005, ca leziunile reclamantului s-au produs in momentul prinderii acestuia de catre politisti (supra, pct. 38). In plus, conform declaratiilor martorilor mentionati de Guvern, agentii de politie l-au imobilizat pe reclamant si l-au suit intr-o duba a politiei. Desi martorii respectivi au declarat ca nu i-au vazut pe politisti lovindu-l pe reclamant, ramane faptul ca, circa 3 ore mai tarziu, acesta din urma a fost internat in spital de urgenta cu diagnosticul "traumatism toracoabdominal, echimoze extinse pe fesa si coapsa stangi, traumatism craniofacial, contuzii bilaterale pe brate".

62. In cazul in care o persoana ajunge in custodia agentilor statului, aflandu-se intr-o buna stare de sanatate, si ulterior se constata ca, in momentul eliberarii sale, este ranita, statul trebuie sa ofere o explicatie plauzibila asupra originii ranilor [Selmouni impotriva Frantei (MC), nr. 25.803/94, pct. 87, CEDO 1999-V]. In consecinta, in circumstantele prezentei cauze, Guvernul este cel care trebuie sa demonstreze, cu ajutorul unor argumente convingatoare, ca leziunile de care se plange reclamantul sunt rezultatele recurgerii la forta, reactie impusa de comportamentul reclamantului, si ca aceasta recurgere la forta nu a fost excesiva (Rehbock impotriva Sloveniei, nr. 29.462/95, pcty. 72, CEDO 2000-XII, si Barbu Anghelescu impotriva Romaniei, nr. 46.430/99, 5 mai 2004, pct. 56). Astfel, Curtea trebuie sa cerceteze daca forta folosita in speta a fost proportionala. In aceasta privinta, Curtea acorda o importanta deosebita ranilor care au fost provocate (Caloc impotriva Frantei, nr. 33.951/96, pct. 98, CEDO 2000-IX) si atitudinii reclamantului, asa cum au fost stabilite aceste elemente de autoritatile interne.

63. In cazul de fata, Curtea a stabilit deja gravitatea ranilor cauzate reclamantului (supra, pct. 59). Insa din Ordonanta de neincepere a urmaririi penale fata de politisti din 7 mai 2001 reiese ca reclamantul nu le-a opus acestora rezistenta fizica. Se mentiona doar ca respectivul a adresat cuvinte jignitoare politistilor si angajatilor barului. Pe de alta parte, asa cum a observat Curtea de Apel Bucuresti in Decizia din 10 iulie 2003, reclamantul a fost obligat la plata unei amenzi contraventionale pentru injurii adresate angajatilor localului si pentru refuzul de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale. Prin urmare, nu s-a stabilit ca in timpul incidentului reclamantul a avut un comportament deosebit de violent sau agresiv fizic ori ca a reprezentat o amenintare pentru politistii care l-au interpelat. Mai mult, Curtea ia nota de faptul ca politistii implicati in incident il depaseau numeric pe reclamant. Astfel, respectivul era singur contra 6 politisti.

64. Curtea aminteste ca imposibilitatea de a stabili circumstantele exace in care o persoana a fost ranita, in timp ce se afla sub controlul agentilor statului, nu o impiedica sa constate o incalcare a art. 3 din Conventie sub aspectul material, atunci cand Guvernul parat nu reuseste sa demonstreze modalitatea de desfasurare a faptelor, in mod satisfacator si convingator, cu ajutorul unor mijloace de proba [Rupa impotriva Romaniei (nr. 1), nr. 58.478/00, 16 decembrie 2008, pct. 100]. In speta, Curtea considera ca Guvernul nu a furnizat argumente convingatoare sau credibile care sa poata contribui la explicarea sau justificarea gradului de forta utilizat de politisti in momentul interpelarii reclamantului. Forta folosita a fost excesiva si nejustificata in conditiile date (a contrario, Saoud impotriva Frantei, nr. 9.375/02, 9 octombrie 2007, pct. 93). In acest context, trebuie subliniat ca starea avansata de ebrietate a unei persoane sau vocabularul jignitor la adresa politistilor nu ar putea justifica recursul la forta peste masura impusa de interpelarea persoanei respective.

65. Prin urmare, a fost incalcat art. 3 din Conventie in raport cu tratamentul inuman si degradant la care a fost supus reclamantul in timpul interpelarii sale.

2. Cu privire la aspectul procedural al capatului de cerere intemeiat pe art. 3 din Conventie

a) Argumentele partilor

66. Reclamantul considera ca nu a beneficiat, la nivel intern, de o cercetare efectiva si eficienta privind acuzatiile de tortura. Acesta subliniaza ca cercetaea a fost declansata de autoritati in urma plangerilor penale pe care le-a depus impreuna cu sotia sa, nu din din oficiu. Acesta sustine ca parchetul militar care a intreprins cele mai multe dintre actele de cercetare penala nu a fost o autoritate independenta si impartiala, iar instantele de drept comun carora le-a fost transferata cauza nu au intocmit niciun act de procedura, cu exceptia interogatoriului sau din 18 noiembrie 2004.

67. Reclamantul subliniaza, de asemenea, durata nerezonabila a cercetarii si lipsa de diligenta a autoritatilor competente, care au condus la prescrierea actiunii publice. In plus, dosarul cauzei a fost arhivat din greseala timp de mai multe luni, iar autoritatile nationale au refuzat sa scada aceasta perioada din calculul termenului de prescriptie.

68. Acesta evidentiaza, in fine, caracterul superficial al cercetarii, fapt constatat si de autoritatile nationale, care au retrimis cauza parchetului de doua ori, indicandu-i masurile de cercetare ce trebuie luate, fara insa ca recomandarile sa fie aplicate.

69. Guvernul declara ca obligatia autoritatilor nationale in temeiul art. 3 din Conventie nu presupune sanctionarea cu orice pret a functionarilor vizati de alegatiile de rele tratamente, ci necesitatea efectuarii de cercetari corecte care sa permita identificarea si pedepsirea responsabililor. Potrivit Guvernului, in prezenta speta, autoritatile nationale s-au sesizat din oficiu la 28 ianuarie 2000, in urma articolelor publicate in ziare. De asemenea, au straans cu romptitudine probele relevante si mai ales au procedat la interogarea reclamantului si a martorilor si au dispus o expertiza medico-legala. Guvernul observa ca, in februarie si aprilie 2000, precum si in 2004, reclamantul a solicitat amanarea cauzei, fie pentru administrarea probelor, fie pentru contactarea avocatului sau, aspecte care au contribuit la prelungirea duratei cercetarii.

70. Guvernul considera, in fine, ca cercetaea a fost efectuata de un organ idependent si impartial, toate actele de procedura intocmite de parchet fiind verificate si confirmate de instantele nationale.

b) Motivarea Curtii

71. Atunci cand o persoana afirma in mod "credibil" ca agentii statului l-au supus unui tratament contrar art. 3, autoritatile competente au obligatia sa desfasoare o "ancheta oficiala si efectiva" care sa permita stabilirea faptelor, precum si identificarea si sanctionarea persoanelor vinovate [Slimani impotriva Frantei, nr. 57.671/00, pct. 30 si 31, CEDO 2004-IX (fragmente), Assenov si altii impotriva Bulgariei, 28 octombrie 1998, pct. 102, Culegere de hotarari si decizii 1998-VIII, si Turkmen impotriva Turciei, nr. 43.124/98, 19 decembrie 2006, pct. 51]. Din aceasta abordare nu trebuie sa se deduca nicicum vreo obligatie pozitiva de a avea un rezultat care sa implice ca orice procedura penala trebuie sa se soldeze cu o condamnare sau cu pronuntarea vreunei anumite pedepse [mutatis mutandis, Tanli impotriva Turciei, nr. 26.129/95, pct. 111, CEDO 2001-III (fragmente)].

72. Curtea constata ca a avut totusi loc o ancheta in prezenta cauza. Ramane de apreciat diligenta cu care a fost efectuata si caracterul sau "efectiv".

73. Se considera ca cerintele de celeritate si diligenta rezonabila sunt implicite in obligatia de a ancheta. Atunci cand un agent al statului este acuzat de savarsirea unor infractiuni grave care implica tratamente contrare art. 3, nu este acceptabil, in principiu, ca desfasurarea si finalizarea unor asemenea procese sa fie impiedicate, printre altele, de prescriptia raspunderii penale cauzata de tergiversari judiciare incompatibile cu cerinta de celeritate si diligenta rezonabila, implicite in acest context [Okkali impotriva Turciei, nr. 52.067/99, 17 octombrie 2006, pct. 65 si 66, Huseyin Simsek impotriva Turciei, nr. 68.881, 20 mai 2008, pct. 67, si Damian-Burueana si Damian impotriva Romaniei, nr. 6.773/02, 26 mai 2009, pct. 80-81].

74. In cazul de fata se impune a se observa faptul ca cercetarea a fost initiata rapid. Desi Guvernul considera ca parchetul militar s-a autosesizat in aceasta cauza, reiese din Rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 7 mai 2001 ca parchetul a efectuat cercetarea in urma plangerii sotiei reclamantului, depusa la 2 februarie 2000 (supra, pct. 31). Insa aceasta cercetare s-a desfasurat pe parcursul a mai mult de 8 ani, ceea ce a determina prescrierea actiunii penale pentru toate infractiunile de care invinuitii erau acuzati. Astfel, procedura impotriva prezumtivilor agresori ai reclamantului s-a incheiat la 27 noiembrie 2008, data la care Inalta Curte de Casatie si Justitie a declarat ca se implinise termenul de prescriptie a raspunderii penale in privinta tuturor capetelor de acuzare formulate.

75. Or, aceasta durata a cercetarii penale declansate impotriva politistilor dovedeste o pasivitae contrara cerintelor de celeritate in materie. Din documentele prezentate Curtii reiese, in special, ca toti martorii au fost audiati in 2000 si 2001, dosarul fiind ulterior trimis intre diferite instante si parchete. In plus, timp de circa un an si 4 luni dosarul cauzei a fost arhivat din greseala de catre parchet, eroarea fiind descoperita abia in urma solicitarii reclamantului de furnizare de informatii privind derularea procedurii (supra, pct. 44). Guvernul nu a furnizat Curtii nicio justificare convingatoare pentru o asemenea atitudine din partea autoritatilor. Cele cateva amanari solicitate in cauza de catre reclamant nu sunt de natura sa justifice durata cercetarii.

76. Curtea considera ca o asemenea intarziere in pronuntarea unei solutii intr-o cauza penala, indiferent de complexitatea ei, viciaza inevitabil eficacitatea acesteia. Inaltele parti contractante sunt obligate sa pastreze increderea publicului in preeminenta dreptului si, in acest scop, un proces penal trebuie sa aiba un efect disuasiv de natura sa asigure prevenire eficace a unor acte contra legii precum cele denuntate de reclamant (mutatis mutandis, Ebcin impotriva Turciei, nr. 19.506/05, 1 februarie 2011, pct. 56).

77. Pe de alta parte, Curtea observa ca cercetarea efectuata de parchet nu poate fi considerata efectiva in masura in care a fost incompleta. Astfel, in doua ocazii, instantele nationale, sesizate de reclamant cu plangeri impotriva ordonantelor de neincepere a urmaririi penale in aceasta cauza, au constatat ca probele instrumentate nu erau suficiente (supra, pct. 34 si 41). In Hotararea din 21 septembrie 2005, Curtea de Apel Ploiesti a dat indicatii exacte parchetului cu privire la probele care trebuiau administrate. Conform dosarului, parchetul nu a efectuat cercetarile indicate pentru a completa ancheta.

78. Tinand seama de cele de mai sus, Curtea considera ca autoritatile nu au efectuat o ancheta diligenta si efectiva asupra acuzatiei credibile a reclamantului potrivit careia a fost supus unor rele tratamente de catre politisti. Aceasta concluzie scuteste Curtea de examinarea celorlalte argumente prezentate de reclamant in sprijinul acestui capat de cerere. Prin urmare, constata incalcarea art. 3 din Conventie si in aceasta privinta.

II. Cu privire la aplicaea art. 41 din Conventie

79. in conformitate cu art. 41 din Conventie:
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecinelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

80. Reclamantul solicita 88.647 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material. Acesta precizeaza ca in anul 2000 detinea 50% din actiunile societatii A, care a fost dizolvata in 2005, drept urmare a retragerii asociatului sau din afacere si a imposibilitatii sale fizice de a se ocupa de ea. Suma solicitata, stabilita de un raport de expertiza extrajudiciara, constituie foloasele pe care acesta le-ar fi putut realiza in perioada 2000-2010 daca societatea A ar fi continuat sa functioneze ca in 2000. Acesta solicita, de asemenea, 50.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral suferit.

81. Guvernul considera ca cererea reclamantului cu titlu de prejudiciu material este lipsita de temei si speculativa si subliniaza ca expertiza depusa la dosar nu a luat ca repere decat afirmatiile reclamantului. In ceea ce priveste prejudiciul moral, Guvernul subliniaza ca nu poate fi remarcata nicio legatura de cauzalitate intre pretinsa incalcare a art. 3 din Conventie si prejudiciul pretins de reclamant. Guvernul considera ca o eventuala hotarare a Curtii ar putea constitui, in sine, o reparatie satisfacatoare a prejudiciului moral pretins suferit si ca, in orice caz, suma ceruta nu este conforma cu jurisprudenta Curtii in materie.

82. Curtea nu observa nicio legatura de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material invocat si respinge aceasta cerere. Cu toate acestea, considera ca reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu moral de necontestat, tinand seama de incalcarile pe care le-a constatat. Prin urmare, pronuntandu-se in echitate, Curtea considera ca trebuie sa i se acorde reclamantului 12.000 EUR pentru prejudiciul moral.

B. Cheltuieli de judecata

83. De asemenea, reclamantul solicita 8.569,16 EUR cu titlu de cheltuieli de judecata, din care 8.269,16 EUR pentru onorariul avocatului si 300 EUR pentru cheltuielile cu corespondenta ale APADOR-CH. In conventia de asistenta juridica incheiata intre reclamant si avocatul sau se mentioneaza ca suma acordata de Curte cu titlul de onorariu va fi platita direct acestuia din urma. Reclamantul a depus la dosar un centralizator cu numarul de ore lucrate de avocatul sau si contractul de asistenta juridica. Acesta a mai depus la dosar conventia incheiata cu APADOR-CH, prin care aceasta asociatie se angaja sa suporte cheltuielile de secretariat necesare pentru sustinerea prezentei cereri in fata Curtii.

84. Guvernul considera ca onorariul avocatului este excesiv si ca numarul de ore indicat nu este totusi justificat. De asemenea, acesta subliniaza ca reclamantul nu a prezentat documente justificative pentru suma de 300 EUR solicitata cu titlu de cheltuieli de secretariat pentru APADOR-CH.

85. In conformitate cu jurisprudenta Curtii, un reclamant nu poate sa obtina rambursarea cheltuielilor de judecata decat in masura in care se stabileste caracterul real, necesar si rezonabil al acestora [a se vedea, de exemplu, Nilsen si Johnsen impotriva Norvegiei (MC), nr. 23.118/93, pct. 62, CEDO 1999-VIII]. In speta, reclamantul indica in detaliu si cu mare precizie defalcarea cheltuielilor. Cu toate acestea, numarul orelor de munca indicat de avocatul reclamantului pentru anumite rubrici, ca de exemplu inter alia pentru revizuirea si finalizarea observatiilor cu privire la fondul cauzei, i se pare ridicat. Avand in vedere natura cauzei, documentele pe care le detine si criteriile mentionate anterior, Curtea considera rezonabila suma de 5.000 EUR pentru onorariul avocatului, care se plateste direct doamnei Nicoleta Popescu, precum si suma de 300 EUR pentru cheltuielile fata de APADOR-CH (Cobzaru impotriva Romaniei, nr. 48.254/99, 26 iulie 2007, pct. 111), care se platesc direct asociatiei.

C. Dobanzi moratorii

86. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu 3 puncte procentuale.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,

CURTEA

1. declara cererea adminisibila;
2. hotaraste ca a fost incalcat art. 3 din Conventie sub aspect material si procedural;
3. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 2 din Conventie, urmatoarele sume, care trebuie convertite in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii:
(i) 12.000 EUR (douasprezece mii de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
(ii) 5.000 EUR (cinci mii de euro), plus oice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru onorariul avocatei, care se platesc direct doamnei Nicoleta Popescu;
(iii) 300 EUR (trei sute de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru cheltuieli de judecata, care se platesc direct asociatiei APADOR-CH;
b) ca de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu 3 puncte procentuale;
4. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 10 ianuarie 2012, in temeiul art. 77 2 si 3 din Regulament.





Lista hotarari CEDO


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
79 useri online

Useri autentificati: