DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Hotararea din 7 iunie 2011 in Cauza Baldovin impotriva Romaniei

Hotarari CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului
2014 [3 decizii]
2013 [8 decizii]
2012 [12 decizii]
2011 [9 decizii]
2010 [17 decizii]
2009 [10 decizii]
2008 [11 decizii]
2007 [9 decizii]
2006 [6 decizii]
2005 [1 decizii]
2004 [3 decizii]
2003 [2 decizii]
2002 [1 decizii]
2001 [1 decizii]
1999 [1 decizii]
1998 [2 decizii]
TOTAL [96 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Hotararea din 7 iunie 2011 in Cauza Baldovin impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Publicata in
Monitorul Oficial nr. 10/2012 - M. Of. 10 / 5 ianuarie 2012



Data: 07-06-2011


Cererea nr. 11.385/05

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din Conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.

In Cauza Baldovin impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Birsan, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 17 mai 2011,
pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:


PROCEDURA


1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 11.385/05 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, Ana-Elisabeta Baldovin (reclamanta), a sesizat Curtea la 21 martie 2005, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamanta este reprezentata in fata Curtii de sotul sau, Viorel Baldovin. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamanta afirma ca nu a beneficiat, in urma decesului fiicei sale, de o ancheta efectiva, asa cum prevede, in opinia sa, art. 2 din Conventie.

4. La 7 iulie 2009, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu art. 29 § 1 din Conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.


IN FAPT


I. Circumstantele cauzei

5. Reclamanta s-a nascut in 1983 si are domiciliul in Balesti.

6. In iulie 2002, a dat nastere intr-un spital public unei fetite pe care a numit-o Maria. In momentul nasterii, reclamanta a prezentat medicului de garda, G.I., indicatiile medicului ginecolog care a ingrijit-o pe durata sarcinii, precum si rezultatele mai multor ecografii efectuate, din care reiesea ca fatul se prezenta in pozitie transversala in pantecul mamei si ca cezariana era indispensabila. In pofida acestor recomandari, medicul de garda G.I. a provocat reclamantei nasterea naturala. Maria a decedat prin asfixie a doua zi dupa nastere. S-a efectuat o autopsie.

7. Reclamanta a solicitat o contraexpertiza, care a fost efectuata la 25 iulie 2002 de medicul-sef B. de la Serviciul de medicina legala Gorj. Conform raportului intocmit in aceasta situatie, decesul Mariei a fost cauzat de o asfixie provocata in momentul nasterii de cordonul ombilical. Raportul preciza ca exista o legatura de cauzalitate directa intre decesul nou-nascutei si modul in care a avut loc nasterea, ca urmare a nerespectarii recomandarii pentru nastere prin cezariana.

8. Reclamanta a facut reclamatie impotriva medicului G.I. pentru modul in care a avut loc nasterea. Prin Decizia din 20 august 2002, comisia de disciplina a Colegiului Medicilor Gorj a respins reclamatia.

9. Avand rezultatul contraexpertizei din 25 iulie 2002, reclamanta a depus plangere impotriva medicului de garda G.I. pentru ucidere din culpa. Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj a deschis o ancheta in privinta lui G.I.

10. In Avizul din 13 februarie 2003 solicitat de parchet, Institutul de Medicina Legala Craiova preciza ca a fost corespunzatoare conduita terapeutica a medicului de garda G.I. in timpul nasterii reclamantei. Avizul preciza, de asemenea, ca autopsia medico-legala a nou-nascutei s-a efectuat cu intarziere, ca nu se cunosteau conditiile in care corpul fusese conservat in primele doua saptamani si ca raportul de autopsie initial era incomplet.

11. La 17 februarie 2003, parchetul a solicitat avizul Comisiei superioare medico-legale a Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici“ Bucuresti. Comisia a emis un aviz datat 28 mai 2003, in care preciza ca aproba avizul emis de Institutul de Medicina Legala Craiova; aceasta preciza totodata ca fatul se nascuse viu si neviabil. Nu s-au facut precizari privind problema daca nerespectarea de catre medicul de garda a indicatiilor medicului ginecolog al reclamantei, pentru nastere prin cezariana, fusese decisiva sau nu pentru decesul Mariei.

12. Prin Rezolutia din 4 iunie 2003, Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj a dispus neinceperea urmarii penale in cazul medicului de garda G.I.

13. Ca urmare a plangerii reclamantei, Judecatoria Targu Jiu, prin Hotararea din 16 iunie 2004, a decis trimiterea cauzei Parchetului de pe langa Tribunalul Gorj in vederea redeschiderii urmaririi penale impotriva lui G.I., sub acuzatia de ucidere din culpa. Instanta a subliniat ca ancheta efectuata de parchet era incompleta si ca diversele avize emise de institutiile medico-legale nu permiteau stabilirea cu certitudine a cauzei decesului nou-nascutei; instanta a cerut in special parchetului sa cerceteze daca nerespectarea de catre medicul de garda a recomandarilor medicului ginecolog al reclamantei, pentru nastere prin cezariana, a fost sau nu decisiva pentru decesul Mariei.

14. Parchetul si G.I. au formulat recurs impotriva acestei hotarari.

15. Prin hotararea definitiva din 11 octombrie 2004, Tribunalul Gorj a admis recursul si, pe fond, a respins plangerea reclamantei impotriva Rezolutiei parchetului din 4 iunie 2003 de neincepere a urmaririi penale. Instanta a hotarat ca, potrivit legii, avizul Comisiei superioare medico-legale a Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici“ era ultimul aviz care putea fi solicitat de organele de ancheta si ca, intrucat comisia s-a exprimat deja in speta, nu se mai putea solicita niciun alt aviz sau act medical pentru a servi ca mijloc de proba in cauza in care a fost sesizata.

II. Legislatia si practica nationale relevante

16. La momentul faptelor, activitatea de medicina legala era reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, de Regulamentul aprobat la 7 septembrie 2000 de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 774/2000, si de Normele procedurale privind efectuarea expertizelor medicale si a altor lucrari medico-legale. Articolele relevante in speta, precum si dispozitiile si practicile interne cu privire la expertize ca mijloc de proba in procesul penal si la raspunderea civila a personalului medical sunt rezumate la pct. 41–54 din Hotararea Eugenia Lazar impotriva Romaniei (nr. 32.146/05, 16 februarie 2010).


IN DREPT


I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 2 din Conventie

17. Invocand art. 2, 6 si 13 din Conventie, reclamanta se plange de lipsa unei anchete efective in urma decesului fiicei sale.

18. Curtea reaminteste ca, fiind responsabila cu incadrarea juridica a faptelor, nu se considera legata de incadrarea facuta de reclamanti sau de Guvern. In temeiul principiului jura novit curia, aceasta a examinat din oficiu capetele de cerere din perspectiva unui articol sau paragraf pe care partile nu l-au invocat. Curtea reaminteste, de asemenea, ca un capat de cerere se caracterizeaza prin faptele pe care le denunta si nu doar prin simplele motive sau argumente de drept invocate (a se vedea, mutatis mutandis, Eugenia Lazar, citata anterior, pct. 60, Guerra si altii impotriva Italiei, 19 februarie 1998, pct. 44, Culegere de hotarari si decizii 1998-I, precum si Berktay impotriva Turciei, nr. 22.493/93, pct. 167, 1 martie 2001). In lumina acestor principii, Curtea considera necesar, in circumstantele spetei, sa examineze intregul capat de cerere al reclamantei din perspectiva art. 2 din Conventie, formulat dupa cum urmeaza in partile sale relevante:
"1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva […]“.

A. Cu privire la admisibilitate

19. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. De altfel, Curtea subliniaza ca nu exista nici alt motiv de inadmisibilitate. Este necesar, asadar, sa fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

20. Reclamanta pretinde ca legislatia nationala si sistemul judiciar al tarii sale nu i-au permis sa obtina o examinare efectiva a cauzei decesului fiicei sale. Criticand modul in care autoritatile au desfasurat ancheta inceputa in urma plangerii sale penale, reclamanta afirma ca ancheta efectuata de parchet era incompleta si ca diversele avize emise de institutiile medico-legale nu permiteau sa se stabileasca cu certitudine cauza decesului copilului sau si daca nerespectarea de catre medicul de garda a recomandarii medicului sau ginecolog, pentru nastere prin cezariana, a fost sau nu decisiva pentru decesul Mariei. In general, reclamanta denunta lipsa unui cadru juridic corespunzator la nivel national care sa permita combaterea relelor practici in domeniul medical, precum si identificarea si sanctionarea eventualelor persoane raspunzatoare. Aceasta adauga ca, in speta, concluzia la care au ajuns autoritatile judiciare a facut ca orice actiune in despagubire pe care ar fi introdus-o in fata instantelor civile sa fie sortita esecului.

21. Guvernul contesta acest argument. Reamintind faptul ca in Conventie nu se prevede dreptul unui reclamant de a initia urmarirea penala sau de a condamna penal terti ori obligatia de rezultat care presupune ca orice urmarire penala trebuie sa se incheie cu o condamnare, Guvernul considera ca ancheta desfasurata de autoritati in urma decesului fiicei reclamantei a fost completa si efectiva. In opinia acestuia, rezultatul procedurii penale desfasurate in speta de catre autoritati a respectat avizul emis de Institutul de Medicina Legala Craiova si de Comisia superioara medico-legala a Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici“. Acesta sustine ca, in caz de deces din cauza de neglijenta medicala, sistemul national ofera partilor vatamate posibilitatea de a deschide, din oficiu, o procedura penala, precum si de a introduce o actiune civila in fata instantelor civile. In final, Guvernul precizeaza ca, in cazul in care un medic a fost gasit vinovat de o instanta civila, impotriva acestuia se poate initia o procedura disciplinara.

22. Curtea aminteste ca, odata cu o recenta hotarare pronuntata impotriva Romaniei intr-o cauza care privea modul in care autoritatile nationale desfasurasera, intre 20 iulie 2000 si 8 februarie 2005, o ancheta in urma decesului fiului reclamantei intr-un spital public, a examinat deja garantiile care caracterizau la vremea respectiva in dreptul roman sistemul juridic ce permitea stabilirea cauzei decesului unui individ care se afla sub raspunderea personalului medical (Eugenia Lazar, citata anterior, pct. 66–92). Curtea a evidentiat in special ca nici Ordonanta Guvernului nr. 1/2000, nici normele de procedura privind efectuarea expertizelor medicale si a altor lucrari medico-legale nu includeau precizari referitoare la eventualele informatii obligatorii pe care avizele emise de autoritatea nationala suprema in materie de expertiza medico-legala – Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici“ – ar trebui sa le contina. Curtea a mai remarcat ca, in conformitate cu dispozitiile interne privind expertiza medico-legala, formularea unui aviz de catre respectiva autoritate nationala suprema in materie de expertiza medico-legala impiedica institutiile de rang inferior sa efectueze expertize noi si sa le completeze pe cele efectuate deja; in final, a subliniat ca instantele nationale si justitiabilii care aveau calitatea de parte la un proces penal privind acuzatii de atingere adusa dreptului la viata nu se puteau prevala, cu titlu de mijloc de proba, de avize stiintifice emise de institutii independente, altele decat institutiile medico-legale publice enumerate de Ordonanta Guvernului nr. 1/2000. Curtea a ajuns astfel la concluzia conform careia cadrul legislativ instituit de stat pentru reglementarea activitatii de medicina legala nu avea suficiente garantii impotriva arbitrarului pentru a consolida increderea justitiabililor in actul de justitie si credibilitatea sistemului in ansamblu.

23. In speta, Curtea observa ca instanta de recurs a acordat incredere, ca si in Hotararea Eugenia Lazar, citata anterior, avizului emis de comisia medicala a Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici“ (Comisia superioara) pe motiv ca acest document a fost emis de cea mai inalta autoritate nationala in materie de expertize medico-legale, desi judecatorii primei instante l-au considerat incomplet si au solicitat un aviz nou. Fara a contesta competenta profesionala a celor 12 medici care alcatuiesc Comisia superioara, care, conform legii, trebuie sa aiba o vasta experienta in medicina (supra, pct. 16), Curtea reitereaza ca doar un raport detaliat dovedit stiintific, care includea o solutie motivata in raport cu eventualele contradictii intre avizele institutiilor de rang inferior si care raspundea intrebarilor adresate de parchet, este de natura sa le inspire justitiabililor incredere in actul de justitie si sa asiste organele judiciare in exercitarea functiilor lor (a se vedea, mutatis mutandis, Tysi?c impotriva Poloniei, nr. 5.410/03, pct. 117, CEDO 2007-IV, precum si Eugenia Lazar, citata anterior, pct. 45). Or, in speta, avizul emis de Comisia superioara se limita la a aproba, intr-un mod foarte laconic, unul dintre avizele anterioare, fara sa fi efectuat o analiza obiectiv stiintifica a situatiei in cauza si fara o motivare de catre comisie a concluziei sale, conform careia nu i se putea imputa nicio eroare medicului G.I. in raport cu avizele contradictorii emise anterior de diverse institutii de medicina legala.

24. Mai mult, formularea unui asemenea aviz de catre autoritatea nationala suprema in materie impiedica institutiile de rang inferior sa efectueze expertize noi si sa le completeze pe cele pe care le realizasera (Eugenia Lazar, citata anterior, pct. 83). De asemenea, reclamanta, in calitate de parte la o actiune penala privind pretinse atingeri aduse dreptului la viata, nu se putea prevala, cu titlu de mijloc de proba, de avize stiintifice emise de institutii independente, altele decat institutiile de medicina legala publice mentionate de Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 (Eugenia Lazar, citata anterior, pct. 79 si 84).

25. In fine, Tribunalul Gorj a motivat, in cadrul ultimei decizii interne definitive, Hotararea definitiva din 11 octombrie 2004, decizia de a-l exonera pe medicul G.I. de orice raspundere penala prin faptul ca, in virtutea cadrului legislativ, nu se putea efectua, dupa emiterea avizului Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici“, o expertiza noua sau un supliment de expertiza care ar fi putut servi ca proba in cadrul actiunii penale.

26. O astfel de abordare a instantei de recurs, devenita posibila ca urmare a legislatiei nationale in materie de expertize medico-legale, este complet contrara obligatiei procedurale incluse implicit in art. 2 din Conventie, care impune tocmai autoritatilor nationale sa ia masuri pentru a asigura obtinerea de probe care sa ofere un raport complet si precis privind faptele si o analiza obiectiva a constatarilor clinice, in special a cauzei decesului (Eugenia Lazar, citata anterior, pct. 78). Avand in vedere avizele contradictorii emise de diversele institutii de medicina legala, precum si modul foarte laconic in care Comisia superioara s-a limitat, in ultima instanta, la avizarea unor concluzii anterioare, o noua expertiza sau un supliment de expertiza parea util pentru clarificarea aspectelor cauzei. Printre acestea se numara chestiunea principala, de altfel controversata, de a stabili daca nerespectarea de catre medicul de garda a recomandarii medicului ginecolog al reclamantei, pentru nastere prin cezariana, fusese decisiva sau nu pentru decesul nou-nascutei.

27. Referitor la calea unei actiuni civile pentru acordarea de daune-interese indicata de Guvern, Curtea reaminteste ca in Cauza Eugenia Lazar, citata anterior, a subliniat ca, la momentul faptelor, raspunderea medicala avea in dreptul roman un caracter subiectiv si se baza pe eroarea medicala a persoanei in cauza. Curtea a hotarat ca, intrucat cercetarile penale au fost incomplete si insuficiente in sensul ca nu au permis autoritatilor sa ajunga la o concluzie clara cu privire la chestiunea daca o eroare medicala a fost comisa sau nu, o actiune civila era, daca nu sortita esecului, atunci cel putin aleatorie (Eugenia Lazar, citata anterior, pct. 90). Curtea considera ca nimic din speta nu permite sa se ajunga la o concluzie diferita. Curtea observa, in special, ca Guvernul nu a prezentat nicio hotarare a unei instante nationale care sa demonstreze ca, la momentul faptelor, un membru al personalului medical ar fi putut fi obligat, in imprejurari asemanatoare, la plata de daune-interese ori sa i se aplice o sanctiune disciplinara.

28. Aceste elemente ii sunt suficiente Curtii pentru a stabili ca in speta a fost incalcat art. 2 § 3 din Conventie sub aspect procedural.

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

29. Art. 41 din Conventie prevede:
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.“

30. Reclamanta solicita 100.000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit din cauza frustrarii si a suferintei fizice si morale pe care atitudinea autoritatilor i le-a cauzat. Aceasta solicita de asemenea 250.000 EUR "cu titlu de reparatie echitabila“ si 30.000 EUR pentru a compensa prejudiciul moral rezultat din pretinsa incalcare a art. 6 si 13 din Conventie, adica 380.000 EUR in total. Reclamanta nu solicita rambursarea cheltuielilor de judecata.

31. Guvernul isi exprima regretele pentru situatia in care se afla reclamanta, prin decesul fiicei sale nou-nascute. Cu toate acestea, Guvernul considera ca reclamanta nu a justificat prejudiciul moral invocat si considera, in orice caz, ca suma solicitata este excesiva si ca recunoasterea de catre Curte a incalcarii Conventiei ar putea constitui in sine o reparatie echitabila pentru eventualul prejudiciu suferit de reclamanta.

32. Curtea considera ca faptele denuntate de reclamanta i-au cauzat in mod cert suferinta, pe care simpla constatare a incalcarii art. 2 la care a ajuns nu o poate compensa. Pronuntandu-se in echitate, aceasta acorda reclamantei 16.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

C. Dobanzi moratorii

33. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu 3 puncte procentuale.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,

In unanimitate,


1. declara cererea admisibila;

2. hotaraste ca a fost incalcat art. 2 din Conventie sub aspect procedural;

3. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantei, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, suma de 16.000 EUR (saisprezece mii euro) pentru prejudiciul moral, care trebuie convertita in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit;
b) ca, de la data expirarii termenului mentionat si pana la momentul efectuarii platii, aceasta suma va fi majorata cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade, majorata cu 3 puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.


Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 7 iunie 2011, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din Regulament.





Lista hotarari CEDO


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
Scriptul s-a intrerupt din cauza unei erori: Table './dreptonl_dr/useronline' is marked as crashed and should be repaired