DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Hotararea din 6 aprilie 2010, definitiva la 6 iulie 2010, in Cauza Lefter Nita impotriva Romaniei

Hotarari CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului
2014 [3 decizii]
2013 [8 decizii]
2012 [12 decizii]
2011 [9 decizii]
2010 [17 decizii]
2009 [10 decizii]
2008 [11 decizii]
2007 [9 decizii]
2006 [6 decizii]
2005 [1 decizii]
2004 [3 decizii]
2003 [2 decizii]
2002 [1 decizii]
2001 [1 decizii]
1999 [1 decizii]
1998 [2 decizii]
TOTAL [96 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Hotararea din 6 aprilie 2010, definitiva la 6 iulie 2010, in Cauza Lefter Nita impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Publicata in
Monitorul Oficial nr. 538/2011 - M. Of. 538 / 29 iulie 2011



Data: 06-04-2010


CURTEA EUROPEAN? A DREPTURILOR OMULUI

Hotararea din 6 aprilie 2010, definitiva la 6 iulie 2010, in Cauza Lefter Nita impotriva Romaniei

Cererea nr. 9.410/04

In Cauza Lefter Nita impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia),
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 16 martie 2010, pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:


PROCEDURA


1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 9.410/04 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Lefter Nita (reclamantul), a sesizat Curtea la 19 ianuarie 2004, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La 2 mai 2007, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu art. 29 § 3 din Conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.


IN FAPT


I. Circumstantele cauzei

4. Reclamantul s-a nascut in 1949 si locuieste in Ramnicu Sarat.

5. La 27 noiembrie 2001, reclamantul, cadru militar pensionat, a introdus in fata Tribunalului Vrancea (tribunalul) o actiune impotriva Ministerului Apararii Nationale (ministerul), pentru a obtine restituirea impozitului retinut pentru plata compensatorie primita la iesirea la pensie. Prin Hotararea din 20 decembrie 2001, tribunalul a admis actiunea si a obligat ministerul la plata sumei de 45.642.613 lei, aproximativ 1.620 euro la data respectiva. Aceasta hotarare a ramas definitiva in urma unei decizii din 5 martie 2002 a Curtii de Apel Galati (curtea de apel), care a declarat nul recursul ministerului.

6. La 4 iunie 2002, reclamantul a primit suma in cauza.

7. Procurorul General al Romaniei a introdus un recurs in anulare (cale de atac extraordinara) in fata Curtii Supreme de Justitie, motivand ca instantele mentionate anterior nu interpretasera corect dreptul aplicabil in speta. Prin Hotararea din 22 aprilie 2003, Curtea Suprema a admis recursul in anulare si a respins actiunea reclamantului. Hotararea Curtii Supreme a ramas definitiva la 14 iulie 2003. La 22 octombrie 2003, dosarul complet al cauzei a fost retrimis la grefa tribunalului.

8. In urma unei hotarari definitive din 4 aprilie 2007 a Tribunalului Buzau, prin care reclamantul era obligat sa restituie suma primita, actualizata si incluzand cheltuielile de judecata, in ianuarie 2008, acesta a inceput sa restituie suma respectiva in transe lunare de 300 lei noi, si anume aproximativ 80 euro.

II. Dreptul intern relevant

9. Legislatia interna relevanta este descrisa in Hotararea Stere si altii impotriva Romaniei (nr. 25.632/02, pct. 19—24, 23 februarie 2006).

10. Potrivit art. 261 alin. (3) din Codul de procedura civila (CPC), doar hotararile pronuntate in prima instanta si in apel sunt comunicate partilor. Hotararile definitive pronuntate in ultima instanta nu sunt comunicate persoanelor in cauza, carora le revine sarcina de a face demersurile necesare pentru a lua cunostinta de acestea. In temeiul art. 264 alin. 1 din CPC, hotararile trebuie motivate in termen de 30 de zile de la pronuntare. Cu toate acestea, dupa redactare, hotararea urmeaza o cale care implica semnaturi ale judecatorilor, clasificarea de catre grefa a dosarului si trimiterea acestuia din urma fie direct la grefa instantei care a examinat cauza in prima instanta (arhivare finala), fie — in cazul unui recurs extraordinar pendinte — la diferitele instante competente (Regulament privind organizarea si functionarea Curtii Supreme de Justitie).


IN DREPT


I. Cu privire la exceptia preliminara a Guvernului

A. Argumentele partilor

11. Guvernul sustine ca, introducand cererea la 19 ianuarie 2004, reclamantul nu a respectat termenul de 6 luni prevazut de art. 35 § 1 din Conventie. Acesta considera ca, in absenta unor demersuri din partea sa la grefa Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru a obtine o copie a Hotararii din 22 aprilie 2003, acest termen a inceput sa curga cel mai tarziu la 14 iulie 2003, data la care a fost redactata hotararea [mutatis mutandis, Z.Y. impotriva Turciei (dec.), nr. 27.532/95, 9 iunie 2001] si de la care reclamantul a avut posibilitatea de a solicita o fotocopie. In aceasta privinta, Guvernul prezinta o adresa din partea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit careia hotararea redactata a fost depusa in arhivele acesteia la 14 iulie 2003, iar la 22 iulie 2003 dosarul complet a fost retrimis la Curtea de Apel Galati.

12. Reclamantul respinge acest argument si sustine ca doar dupa 21 octombrie 2003 a avut posibilitatea de a lua cunostinta de motivarea hotararii, atunci cand dosarul a ajuns la instanta.
Astfel, acesta depune la dosar un certificat emis de grefa instantei, potrivit caruia dosarul i-a fost retrimis de Inalta Curte de Casatie si Justitie la 21 octombrie 2003.

B. Aprecierea Curtii

13. Curtea observa ca decizia interna definitiva este hotararea Curtii Supreme de Justitie din 22 aprilie 2003. Avand in vedere ca dreptul intern nu prevede obligatia de a notifica partilor deciziile pronuntate in ultima instanta, ramane sa se stabileasca, in lipsa notificarii, data la care aceasta hotarare a fost pusa efectiv la dispozitia partilor [mutatis mutandis, Partidul comunistilor (nepeceristi) si Ungureanu impotriva Romaniei (dec.), nr. 46.626/99, 16 decembrie 2003, si Potop impotriva Romaniei, nr. 35.882/97, pct. 32, 25 noiembrie 2003). Or, Curtea subliniaza ca, desi data redactarii hotararii, si anume 14 iulie 2003, nu este contestata, in schimb, nimic nu permite sa se cunoasca data la care reclamantul ar fi putut in mod rezonabil sa ia cunostinta de continutul acesteia.

14. In aceasta privinta, Curtea observa ca nici data la care o hotarare este redactata si depusa la grefa nu este comunicata partilor. Dreptul intern prevede un termen de 30 de zile pentru redactarea unei hotarari, dar, precum in speta, acest termen nu este intotdeauna respectat. Prin urmare, nu se poate considera ca data de 14 iulie 2003 era previzibila pentru reclamant ca data de la care ar fi putut solicita o copie a hotararii. In plus, trebuie sa se ia act de faptul ca, in practica, copii ale hotararilor definitive sunt puse la dispozitia partilor de grefa instantei care a examinat cauza in prima instanta, unde este arhivat dosarul cauzei. Or, in speta, dosarul cauzei nu a fost trimis inapoi la grefa instantei decat la 23 octombrie 2003. In circumstantele cauzei, Curtea nu observa niciun motiv pentru a nu considera rezonabila perioada scursa pentru a lua cunostinta de motivarea hotararii respective.

15. In consecinta, Curtea considera ca prezenta cerere, introdusa la 19 ianuarie 2004, si anume in termen de 6 luni de la data la care reclamantul a luat cunostinta de continutul hotararii Curtii Supreme, nu era tardiva in sensul art. 35 § 1 din Conventie.
In concluzie, exceptia preliminara a Guvernului intemeiata pe caracterul tardiv al cererii va fi respinsa.

II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1

16. Reclamantul se plange de o atingere adusa dreptului sau la respectarea bunurilor, ca urmare a obligatiei de a restitui suma incasata in temeiul unei hotarari ce a dobandit autoritate de lucru judecat. Acesta invoca art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie, care prevede:
„Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare reglementarii folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”

A. Cu privire la admisibilitate

17. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

18. Guvernul recunoaste ca anularea de catre Curtea Suprema de Justitie a Hotararii definitive din 5 martie 2002 constituie o ingerinta in dreptul la respectarea bunurilor reclamantului. Totusi, apreciaza ca ingerinta respectiva este compatibila cu dispozitiile celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1, avand in vedere ca este legala si proportionala cu scopul legitim urmarit.

19. Reclamantul considera ca impozitarea indemnizatiei sale nu avea o baza legala.

20. Curtea observa mai intai ca nu se contesta ca, in temeiul hotararii definitive din 5 martie 2002, reclamantul avea o creanta asupra statului suficient determinata pentru a fi exigibila. De altfel, ministerul i-a platit suma respectiva de care a putut beneficia pana la pronuntarea hotararii Curtii Supreme de Justitie din 22 aprilie 2003, prin care actiunea sa a fost respinsa.
Asadar, aceasta hotarare a reprezentat o ingerinta in exercitarea de catre reclamant a dreptului sau de creanta si, prin urmare, in dreptul sau la respectarea bunurilor.

21. Curtea reaminteste ca a constatat deja, in Cauza Stere si altii, citata anterior, ca interventia procurorului general, dupa incheierea unei proceduri la care nu era parte si care a condus la anularea integrala a creantelor asupra statului, intrerupea echilibrul just care trebuie pastrat intre protectia dreptului la respectarea bunurilor si cerintele interesului general. In prezenta cauza, intrucat faptele sunt similare, nimic nu justifica indepartarea Curtii de la aceasta concluzie.

22. Prin urmare, a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

III. Cu privire la celelalte incalcarii invocate

23. Invocand art. 6 § 1 si art. 13 din Conventie, reclamantul se plange de respingerea actiunii sale, in urma unui recurs in anulare, si de faptul ca Curtea Suprema nu ar fi fost independenta si impartiala si nu ar fi tinut seama de dreptul aplicabil. De asemenea, acesta pretinde ca procedura in fata Curtii Supreme ar fi fost inechitabila. Din perspectiva art. 14 din Conventie, reclamantul considera ca a fost victima unei discriminari in raport cu alte persoane care, aflate intr-o situatie similara, nu au fost obligate sa restituie sumele incasate, in masura in care procurorul general nu a introdus recurs in anularea deciziilor pronuntate in favoarea acestora.

24. Avand in vedere constatarea la care a ajuns, prevazuta la pct. 21 si 22 de mai sus, Curtea considera ca nu este necesar sa se pronunte cu privire la admisibilitatea si temeinicia acestor capete de cerere.

IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

25. Art. 41 din Conventie prevede:
„Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

A. Prejudiciu

26. Reclamantul solicita ca statul sa renunte la executarea silita impotriva sa. De asemenea, acesta reclama restituirea sumelor pe care le-a platit deja statului, invocand faptul ca, incepand din ianuarie 2008, a inceput sa plateasca sume lunare in valoare de 80 euro (EUR) si depunand la dosar copii ale dovezilor de plata efectuata in primele 4 luni ale anului 2008.
Prin Comunicarea din 19 mai 2009, acesta precizeaza ca a continuat sa plateasca aceste sume lunare in toata aceasta perioada. Cu titlu de prejudiciu material, acesta solicita in al doilea rand acordarea unei sume in valoare de 1.000 EUR reprezentand profitul pe care l-ar fi putut realiza intre 1 iunie 2000 (data pensionarii sale) si 4 iunie 2002 (data la care i s-a platit suma care corespundea impozitului retinut de minister). In plus, acesta solicita daune morale a caror valoare este lasata la aprecierea Curtii.

27. Guvernul arata ca nicio procedura de executare silita nu a fost declansata impotriva reclamantului pentru a recupera suma in litigiu. Cu toate acestea, admite ca, in cazul in care se constata o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1, cea mai buna reparatie este aceea de a pune capat procedurii de executare silita sau, eventual, de a restitui sumele platite deja de catre reclamant. Cu privire la a doua cerere cu titlu de prejudiciu material, acesta observa ca nu exista o legatura de cauzalitate intre suma reclamata si pretinsa incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1, care face obiectul litigiului din fata Curtii. Cu privire la prejudiciul moral, acesta reaminteste jurisprudenta Curtii in materie, citand cauzele Stere, mentionata anterior, pct. 62; Stingaciu si Tudor impotriva Romaniei, nr. 21.351/03, pct. 47, 3 august 2006, si Valer Pop impotriva Romaniei, nr. 26.511/04, pct. 42, 13 decembrie 2007.

28. Curtea reaminteste ca o hotarare prin care se constata o incalcare atrage pentru statul parat obligatia juridica conforma Conventiei de a pune capat incalcarii si de a-i inlatura consecintele. Daca dreptul intern nu permite decat inlaturarea partiala a consecintelor acestei incalcari, art. 41 din Conventie confera Curtii puterea de a acorda o reparatie partii vatamate prin actul sau omisiunea in privinta carora a fost constatata o incalcare a Conventiei.

29. Avand in vedere toate elementele aflate in posesia sa si pronuntandu-se in echitate, in conformitate cu art. 41 din Conventie, Curtea acorda reclamantului 2.800 de euro pentru toate prejudiciile.

B. Cheltuieli de judecata

30. Reclamantul nu solicita nicio suma cu titlu de cheltuieli de judecata.

C. Dobanzi moratorii

31. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu 3 puncte procentuale.


PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA:


1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1;

2. hotaraste ca a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;

3. hotaraste ca nu este necesar sa se pronunte cu privire la admisibilitatea si temeinicia celorlalte capete de cerere;

4. hotaraste:
a) ca, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, statul parat trebuie sa plateasca reclamantului suma de 2.800 EUR (doua mii opt sute de euro) pentru toate prejudiciile, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, suma care trebuie convertita in moneda nationala la cursul de schimb aplicabil la data platii;
b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceasta suma trebuie majorata cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu 3 puncte procentuale;

5. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.


Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 6 aprilie 2010, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din Regulament





Lista hotarari CEDO


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
88 useri online

Useri autentificati: