Hotararea din 7 aprilie 2009, definitiva la 7 iulie 2009, in Cauza Branduse impotriva Romaniei
|
|
Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.
Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.
|
Detaliu speta
|
CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
Hotararea din 7 aprilie 2009, definitiva la 7 iulie 2009, in Cauza Branduse impotriva Romaniei
Cererea nr. 6.586/03
In Cauza Branduse impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia),
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 17 martie 2009,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 6.586/03)
indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui
stat, domnul Ioan Branduse (reclamantul), a sesizat Curtea la
data de 7 ianuarie 2003, in temeiul art. 34 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
(Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul
sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor
Externe.
3. La data de 31 mai 2007, Curtea a declarat cererea
admisibila in parte si a hotarat sa ii comunice Guvernului
capetele de cerere intemeiate pe art. 3 si 8 din Conventie. Asa
cum permite art. 29 § 3 din Conventie, Curtea a mai stabilit ca
se va pronunta in acelasi timp asupra admisibilitatii si temeiniciei
cauzei.
IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
4. Reclamantul s-a nascut in anul 1951. In prezent, el este
detinut in penitenciarul din Arad ca urmare a condamnarii sale
la o pedeapsa cu inchisoarea de 10 ani pentru inselaciune,
pedeapsa stabilita prin hotararile din 14 august 2002 si din
11 noiembrie 2004 ale Curtii de Apel Timisoara.
A. Detalii referitoare la conditiile de detentie ale reclamantului
1. Versiunea reclamantului
5. In timpul arestului sau preventiv, reclamantul a fost detinut
la sediul Politiei Arad. Era nevoit sa isi satisfaca unele dintre
nevoile sale intr-o galeata de plastic, care apoi ramanea in
celula pe care o impartea cu alti detinuti. Nu avea acces la
toaleta decat de doua ori pe zi, la ora 6,00 si la ora 17,00.
Transferat mai tarziu in luna aprilie 2002 la penitenciarele din
Timisoara si Arad, unde si-a petrecut cea mai mare parte a
timpului de detentie pana in prezent, reclamantul a fost nevoit sa
imparta cu inca alti 27 de detinuti o celula de circa 38 m^2, cu
18 paturi si o singura fereastra. Conform afirmatiilor
reclamantului, la chiuveta din celula nu curgea niciodata apa
calda. Tinuta din penitenciar era o veche imbracaminte militara,
de mai mult de 20 de ani, si, in penitenciarul Timisoara,
administratia nu i-a oferit nici cearceafuri, nici patura. In ceea ce
priveste hrana, aceasta era de proasta calitate: i se serveau in
fiecare zi cartofi fierti si ceai fara zahar, dar niciodata carne.
2. Observatiile Guvernului
6. In timpul detentiei sale la sediul Politiei Arad, in perioada
17 ianuarie—14 februarie 2002, reclamantul a impartit o celula
de 6,53 m^2, prevazuta cu 4 paturi, cu unul sau mai multi
codetinuti (maximum 4 in celula). Guvernul confirma, in esenta,
afirmatiile reclamantului cu privire la accesul la toaletele
separate de celula, precizand insa ca pe timpul zilei reclamantul
putea solicita sa fie condus la toaleta. Din februarie 2002 si pana
in prezent, reclamantul a fost detinut alternativ in penitenciarele
Arad si Timisoara (a petrecut cea mai mare parte a acestei
perioade in penitenciarul Arad, in special o mare parte a verilor
incepand cu anul 2003 si perioada decembrie 2004—martie
2007).
7. In penitenciarul Arad a impartit cu un numar neprecizat de
codetinuti celula nr. 161, care avea o suprafata de 15,37 m^2 si
era prevazuta cu o fereastra de 1,50 m pe 1,80 m, avand
6 paturi, un dulap, 3 noptiere, o masa, un suport TV si doua
bancute metalice. Aerisirea celulei se facea prin deschiderea
ferestrei. Celula era prevazuta cu un grup sanitar (toalete,
chiuveta, cada mica), separat de corpul celulei printr-un hol, iar
reclamantul avea acces de doua ori pe saptamana la dusuri cu
apa calda situate pe culoar. In prezent, in celula respectiva sunt
6 detinuti.
8. In penitenciarul Timisoara reclamantul a ocupat diferite
celule. Guvernul arata ca, din cauza ca baza informatica de date
este incompleta, nu dispune de informatii decat referitor la
celulele in care reclamantul a fost detinut dupa luna noiembrie
2004. Din aceste informatii reiese ca reclamantul dispunea in
general in aceste celule, pe care le impartea cu alti codetinuti,
de un spatiu de locuit de circa 1,50 m^2 pana in anul 2007 si de
circa 6,25 m^2 ulterior. Mobilierul din camere era similar cu cel
din penitenciarul Arad. La fel erau si conditiile de igiena si de
aerisire a celulelor. Conform unei adrese din 4 septembrie 2007
a penitenciarului Timisoara, care face trimitere la reglementarile
in materie, reclamantul a beneficiat de o alimentatie conforma,
precum si de o ora de plimbare in aer liber, pana la intrarea in
vigoare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a
masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului
penal (si de doua ore dupa aceasta data).
B. Detalii referitoare la fosta groapa de gunoi aflata in
apropierea penitenciarului Arad
1. Functionarea gropii de gunoi si masurile autoritatilor in
acest sens
9. Penitenciarul Arad se afla la aproximativ 20 de metri de fosta
groapa de gunoi menajer care, administrata de societatea S., la
randul ei controlata de Primaria Arad, functionase din 1998 pana
in 2003, cand administratia locala a ales un alt loc, situat intr-o
alta parte a orasului. Din dosar reiese ca groapa functionase
fara autorizatiile necesare ale autoritatilor locale insarcinate cu
protectia mediului (APE) si, respectiv, ale sanatatii publice. Pe
de alta parte, inchiderea fostei gropi in anul 2003 nu a fost
urmata de o refacere a locului respectiv sau de lucrari de
acoperire cu pamant a gropii. Intreprinderi si numerosi particulari
continua sa arunce gunoaie si deseuri acolo. Conform
reclamantului, de la fosta groapa vin in celula muste, insecte si
chiar pasari, ceea ce reprezinta un risc de infectie, avand in
vedere si faptul ca detinutii pastreaza mancare in celula,
neexistand un frigider. Pe de alta parte, conform reclamantului,
apropierea fostei gropi de gunoi este o sursa de mirosuri
respingatoare si de noxe olfactive.
10. Prin Hotararea nr. 76 din 4 aprilie 2002, Primaria Arad a
adoptat "o strategie pentru dezvoltarea si functionarea serviciilor
de salubritate". Luand nota de vechimea sistemului de
depozitare a gunoaielor sub cerul liber si de riscurile la care se
expune populatia, primaria si-a propus, printre altele, sa
"dezafecteze" aceasta groapa de gunoi cel tarziu pana in 2004.
11. Conform Legii protectiei mediului nr. 137/1995 si Hotararii
Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deseurilor,
Universitatea Arad a intocmit doua rapoarte de mediu
("bilanturile I si II") in lunile iulie si septembrie 2003 pentru
societatea S., care au fost depuse la data de 17 noiembrie 2003
la APE. Conform afirmatiilor acesteia din urma, al doilea raport
fusese intocmit pentru a obtine autorizatia APE pentru
inchiderea gropii de gunoi. Rapoartele au subliniat ca groapa
de gunoi "nu avea autorizatiile necesare" pentru functionare si
ca amplasamentul sau nu respecta distanta minima de 1.000 m,
prevazuta in Ordinul ministrului sanatatii nr. 536/1997 pentru
aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul
de viata al populatiei, intre groapa si imobilele cu destinatia de
locuinta (situate in principal in partea cealalta si la o distanta
mai mare decat penitenciarul). O alta neconformitate era lipsa
oricarei amenajari adecvate, in special cea a unui sistem de
colectare a gazului metan produs prin fermentarea gunoaielor.
Groapa se intindea pe circa 13 ha si era inca folosita la data
respectiva: era umpluta la 90% din capacitate, adica un volum
de gunoi de 350.000 m^3. Rapoartele recomandau organizarea
activitatii de depunere a gunoaielor intr-un mod adecvat pentru
a evita riscul de incendiu si emanatie de mirosuri neplacute si
pentru a inlatura sobolanii si larvele de muste. Din analizele de
aer reiesea ca valorile regulamentare erau depasite (indicatorul
amoniac) chiar si la temperaturi mai putin ridicate (14ºC), ca
aerul din perimetrul gropii era "puternic poluat" si ca in
anotimpurile mai calde poluarea era si mai crescuta,
descompunerea gunoaielor cu emanatii de amoniac cauzand
un puternic disconfort si disfunctii pentru locuitorii din cartierele
invecinate sau chiar, in cazul in care era vant, pentru cei situati
la o distanta mai mare. Indiferent de solutia pe care ar fi adoptat-o
Primaria Arad (neutralizarea gropii in situ sau mutarea
gunoaielor), rapoartele recomandau supravegherea nivelului de
poluare.
12. La data de 26 noiembrie 2003 si 24 februarie 2005, APE
i-a solicitat Primariei Arad sa isi completeze cererea de
inchidere a gropii prin furnizarea mai multor documente. In urma
raspunsului insuficient dat de primarie la data de 18 mai 2005,
care se limita la problema finantarii, APE a solicitat din nou
completarea cererii la data de 22 august 2006.
13. Intre timp, in luna februarie 2006, Primaria Arad i-a
delegat societatii S. raspunderea pentru fosta groapa de gunoi
a orasului.
14. La data de 11 iulie 2006 a izbucnit un incendiu pe care
viceprimarul Aradului l-a descris ca fiind "extrem de puternic" si
care s-a extins pe cea mai mare parte a fostei gropi de gunoi
din apropierea penitenciarului in care era incarcerat reclamantul
la acea data, incendiu favorizat de emanatiile de gaz metan
rezultate din straturile de gunoi din adancime. Au fost mobilizate
cateva zeci de pompieri timp de 3 zile pentru a stinge incendiul
care facea sa se ridice nori negri deasupra cartierelor
invecinate. Prefectura si Politia Arad au dispus efectuarea unor
anchete. Conform afirmatiilor Guvernului, care se bazeaza pe
adresele din septembrie 2007 primite de la penitenciarul Arad
si de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, reclamantul nu
a fost afectat de incendiu deoarece vantul suflase in directia
opusa.
15. Prin Procesul-verbal intocmit la data de 12 iulie 2006,
comisarul D. de la autoritatea judeteana insarcinata sa previna,
sa constate si sa sanctioneze incalcarile reglementarilor privind
protectia mediului (Garda de mediu, denumita in continuare GM)
a obligat Primaria Arad la plata unei amenzi contraventionale de
30.000 lei (RON), in temeiul art. 96 alin. (2) pct. 4 din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului
(O.U.G. nr. 195/2005). Pasajul relevant din procesul-verbal avea
urmatorul cuprins:
"Pe amplasament nu existau niciun fel de mijloace, dotari,
panouri de avertizare care sa informeze publicul privind riscurile
generate pentru mediu si sanatatea populatiei, riscuri create de
existenta acestui obiectiv referitor la care pana in prezent nu au
fost realizate lucrari de inchidere si de reconstructie ecologica.
Informarea publicului trebuia sa fie facuta anterior de catre
autoritatile administratiei publice locale in conformitate cu
prevederile art. 96, alin. (2), pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2005."
16. La cererea APE, in luna iulie 2006 Universitatea Arad a
efectuat un studiu de fezabilitate pentru inchiderea vechii gropi
de gunoi. Studiul arata ca penitenciarul Arad se afla la o distanta
de 18 m la est de groapa si mentiona ca groapa continua sa fie
folosita "fara un acord prealabil", avand un volum de gunoaie de
462.000 m^3 pe o suprafata de 14 ha. Pe baza analizelor
efectuate, studiul arata ca aerul din perimetrul respectiv era
poluat — prin raportare la normele stabilite in anul 1987 —, ceea
ce cauza un "disconfort total" pentru locuitorii din aceasta zona.
Avand in vedere gradul de poluare, studiul recomanda curatarea
locului si transferarea gunoiului, pe timp de iarna, intr-un alt loc,
care sa respecte cerintele Hotararii Guvernului nr. 349/2005
privind depozitarea deseurilor si ale Ordinului ministrului
mediului si gospodaririi apelor nr. 757/2004 pentru aprobarea
Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor (Hotararea
nr. 349/2005 si Ordinul nr. 757/2004), referitoare la depozitarea
deseurilor. Pentru sustinerea acestei propuneri, departamentul
tehnic din cadrul Primariei Arad a indicat prezenta unei "poluari
puternice", iar primarul a facut referire printre altele la lipsa
autorizatiilor necesare si la incalcarea Ordinului ministrului
sanatatii nr. 536/1997.
17. Prin Decizia din data de 22 august 2006, Consiliul
Municipal Arad a aprobat studiul mentionat mai sus, insa la data
de 31 octombrie 2006 Ministerul Mediului a considerat ca
volumul de gunoi era de aproape 1.000.000 m^3 si ca inchiderea
gropii trebuia, asadar, sa urmeze procedura prevazuta de
Ordinul nr. 757/2004 mentionat mai sus. In anul 2007 a avut loc
o corespondenta intre Primaria Arad si APE in vederea obtinerii
de catre prima dintre ele a acordului celei de-a doua cu privire
la programul de conformare la cerintele de protectia mediului si
la lucrarile de inchidere ce trebuiau efectuate, acord impus de
Ordinul nr. 757/2004. Din adresa APE din 26 octombrie 2007
reiese ca acordul referitor la programul descris mai sus a fost dat
la data de 18 octombrie 2007, cel referitor la lucrari fiind in curs
de analiza. Programul respectiv prevede, printre altele, ca
obligatie in sarcina Primariei Arad pentru perioada 2008—2009,
ameliorarea calitatii aerului in perimetrul fostei gropi de gunoi
prin lucrari de reabilitare si de inchidere a perimetrului, inclusiv
prin acoperirea gropii cu straturi de pamant si iarba si crearea de conducte pentru gazele emanate de groapa. Guvernul nu a
furnizat informatii mai recente cu privire la procedura de
autorizare si stadiul lucrarilor respective.
18. In Adresa din 29 octombrie 2007 transmisa de Guvern,
directorul inchisorii Arad mentiona ca fosta groapa de gunoi
fusese "dezactivata" din anul 2000. Conform directorului, tocmai
din acest motiv fusese respinsa actiunea reclamantului
intemeiata pe O.U.G. nr. 56/2003 (paragrafele 22—23 de mai
jos), iar detinutii nu au fost afectati de apropierea gropii, nicio
boala nefiind cauzata de faptele sustinute. Pe de alta parte, pe
baza dosarului medical al reclamantului, un raport medical ce
dateaza din august 2007 arata ca starea de sanatate a
reclamantului nu fusese afectata de existenta gropii de gunoi.
2. Demersurile administrative si judiciare ale reclamantului
19. La data de 27 aprilie 2004, in urma unei scrisori trimise
de reclamant cu privire la efectele nocive ale fostei gropi de
gunoi asupra vietii detinutilor, prefectul judetului Arad a precizat
ca o societate italiana avea intentia sa cumpere acest teren
public si sa il refaca. Prefectul a concluzionat precizand ca spera
ca acest proiect sa fie dus la indeplinire si ca ii doreste
reclamantului sa treaca cu bine peste momentele dificile pe care
le traia.
20. La data de 1 iunie 2004, Primaria Arad a raspuns la o
scrisoare similara a reclamantului, aratand ca fosta groapa
fusese inchisa si ca nu mai era folosita. Primaria a adaugat ca
societatea S. redactase un raport de mediu si supraveghea in
permanenta aceasta groapa. Pe de alta parte, se afla in studiu
un program de neutralizare a gunoaielor menajere, autoritatile
dorind sa obtina in acest scop o finantare de la Uniunea
Europeana.
21. La data de 4 aprilie 2005, reclamantul a sesizat
Judecatoria Arad cu o actiune intemeiata pe Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale
persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de
libertate (denumita in continuare O.U.G. nr. 56/2003),
plangandu-se in special de conditiile de igiena din spatiile de
detentie ale Politiei Arad si din penitenciarul Arad, de lipsa unui
frigider si de faptul ca trebuia sa suporte in acest penitenciar
aerul si mirosurile respingatoare emanate de fosta groapa de
gunoi menajer.
22. Prin Sentinta din data de 27 ianuarie 2006, Judecatoria
Arad a respins ca nefondata actiunea reclamantului, statuand
ca "unele aspecte invocate de reclamant nu fac obiectul O.U.G.
nr. 56/2003 si [ca] celelalte aspecte referitoare la o incalcare a
drepturilor sale nu au fost dovedite prin niciun mijloc de proba".
23. Prin Decizia din data de 24 mai 2006, Tribunalul Arad a
respins recursul formulat de reclamant impotriva sentintei
sus-mentionate, prin care acesta solicita administratiei
penitenciarului sa ia masuri de dezinfectare si neutralizare a
fostei gropi de gunoi. Instanta a statuat ca aspectele prezentate
de reclamant nu puteau face obiectul unei analize sub aspectul
O.U.G. nr. 56/2003, mentionand insa ca partea interesata putea
eventual sa sesizeze administratia locala insarcinata cu
curatenia orasului si cu mentinerea nivelului de confort al
populatiei in ceea ce priveste mediul inconjurator.
C. Detalii referitoare la convorbirile telefonice ale reclamantului in inchisoare
24. Intr-o scrisoare din data de 29 septembrie 2006,
reclamantul precizeaza ca un gardian al inchisorii se afla langa
el in timpul convorbirilor sale telefonice cu persoane din
exteriorul inchisorii si ca era obligat sa ii comunice
administratiei, pentru inregistrare intr-un registru, numerele de
telefon la care dorea sa sune.
II. Dreptul si practica interne si internationale pertinente
A. Prevederile privind supunerea la rele tratamente si
raspunderea civila delictuala
25. Prevederile art. 267 si 267^1 din Codul penal (CP)
referitoare la infractiunile de "supunere la rele tratamente" si,
respectiv, de "tortura" sunt citate in cauzele Iambor impotriva
Romaniei (nr. 64.536/01, § 130, 24 iunie 2008) si, respectiv,
Velcea impotriva Romaniei [(dec.), nr. 60.957/00, 23 iunie 2005].
Prevederile referitoare la raspunderea civila delictuala
(art. 998—999 din Codul civil) sunt descrise in Hotararea
Iambor (precitata, § 142).
B. Prevederile referitoare la convorbirile telefonice ale
persoanelor private de libertate
26. O.U.G. nr. 56/2003, publicata si intrata in vigoare la data
de 27 iunie 2003, prevedea la art. 3 ca detinutii aveau dreptul sa
sesizeze judecatoria cu o plangere impotriva masurilor luate de
administratia penitenciara cu privire la exercitarea drepturilor lor.
Art. 9 prevedea ca detinutii aveau dreptul sa utilizeze cabinele
telefonice publice instalate in incinta inchisorii si convorbirile
telefonice aveau un caracter confidential. O.U.G. nr. 56/2003 a
fost abrogata si inlocuita de Legea nr. 275/2006, care a intrat in
vigoare la data de 20 octombrie 2006 si contine dispozitii
similare, prevazand, de altfel, si ca convorbirile telefonice ale
detinutilor se efectueaza "sub supraveghere vizuala".
C. Prevederile interne si internationale relevante in materia
protectiei mediului si, in special, depunerea si gestionarea
deseurilor
27. Partea esentiala a prevederilor interne relevante (art. 35
din Constitutia din 1991, Legea nr. 137/1995 si Ordonanta
Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, care a
inlocuit legea sus-mentionata, precum si Ordinul ministrului
apelor, padurilor si protectiei mediului nr. 125/1996 pentru
aprobarea Procedurii de reglementare a activitatilor economice
si sociale cu impact asupra mediului inconjurator) este
prezentata in Cauza Tatar impotriva Romaniei (nr. 67.021/01,
27 ianuarie 2009). In acelasi loc sunt prezentate si prevederile
internationale relevante (Declaratia finala a Conferintei
Natiunilor Unite asupra mediului inconjurator, data la Stockholm
la data de 16 iunie 1972; Declaratia de la Rio asupra mediului
inconjurator si dezvoltarii, din 14 iunie 1992; si Conventia
internationala privind accesul la informatie, participarea
publicului la procesul decizional si accesul la justitie in materie
de protectie a mediului — Conventia de la Aarhus — din
25 iunie 1998).
28. Art. 5 din Legea nr. 137/1995 sus-mentionata prevedea
ca statul recunostea oricarei persoane dreptul la un mediu
sanatos si garanta accesul la informatii referitoare la calitatea
mediului si dreptul de a se adresa autoritatilor administrative sau
judiciare in scopul prevenirii sau repararii prejudiciului suferit.
Art. 82 din aceeasi lege prevedea ca incalcarea prevederilor
acestei legi atragea raspunderea civila, contraventionala sau
penala, dupa caz, iar art. 86 prevedea ca constatarea si
cercetarea infractiunilor prevazute de aceasta lege se efectuau
din oficiu de catre organele de cercetare.
29. Prevederile referitoare la activitatile de stocare si
gestionare de deseuri au facut obiectul mai multor acte
normative. Astfel, Ordinul ministrului sanatatii nr. 81/1994 si
Ordinul ministrului sanatatii nr. 536/1997 referitoare la normele
de igiena pentru populatie prevedeau amplasarea gropilor de
gunoi la mai mult de 1.000 m distanta fata de cartierele de
locuinte. Pe de alta parte, atat ordinele Ministerului Mediului
nr. 437/1991 si 125/1996, cat si Legea nr. 137/1995, in vigoare
pe durata de functionare a gropii de gunoi din Arad, prevedeau
obligativitatea unei autorizatii de mediu pentru desfasurarea
oricarei activitati cu consecinte asupra mediului, cum ar fi
stocarea si gestionarea deseurilor. Ordinul nr. 125/1996, care
prevedea procedura de obtinere a autorizatiei de mediu, preciza
necesitatea unor studii specifice in cazul activitatilor care, prin
natura, localizarea sau amploarea lor, puteau sa aiba un impact
serios asupra mediului inconjurator. In orice caz, in cererea de
autorizare era necesar ca autoritatile competente sa fie
informate, printre altele, cu privire la cantitatea de emisii
poluante, la instalatiile depoluante utilizate, la distanta pana la
populatia eventual afectata si la masurile luate pentru protectia
acesteia. Se prevedeau masuri pentru a asigura in cadrul
acestei proceduri de autorizare accesul publicului la informatiile
relevante (a se vedea descrierea din Cauza Tatar, citata
anterior), in special in cazul in care autoritatea competenta
considera necesara intocmirea, in scopul autorizarii, a unui
"bilant de mediu" — raportul in acest sens trebuind sa fie supus
dezbaterii publice. In cazul unui refuz de acordare a autorizatiei
de mediu, persoana juridica in cauza trebuia sa inceteze
activitatea de stocare in locul respectiv. In ceea ce priveste
bilantul sus-mentionat, art. 10 din Legea nr. 137/1995 prevedea
ca acesta era dispus de APE in vederea stabilirii unui "program
pentru conformare", in cazul activitatilor existente ce nu
indeplineau conditiile necesare pentru a primi autorizatia de
mediu.
30. Pe de alta parte, in materie de stocare si gestionare a
deseurilor au fost adoptate acte normative specifice: Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor
(O.U.G. nr. 78/2000), intrata in vigoare la data de 22 iulie 2000,
si hotararile Guvernului nr. 162/2002 si nr. 349/2005, aceasta
din urma transpunand Directiva 1999/31/CE a Consiliului din
26 aprilie 1999 privind depozitele de deseuri.
O.U.G. nr. 78/2000 prevedea ca autoritatile competente
aveau obligatia sa autorizeze si sa controleze procesul "de
eliminare a deseurilor", pentru a evita, printre altele, riscurile
pentru sanatatea populatiei si mirosurile neplacute (art. 5 § 1).
Acestea trebuiau sa ia masuri pentru utilizarea unor tehnologii si
instalatii specifice in vederea eliminarii deseurilor si trebuiau sa
intocmeasca planuri pentru gestionarea acestora (art. 6—8).
Autoritatile si intreprinderile insarcinate cu eliminarea deseurilor
trebuiau sa obtina "autorizatii de mediu" care stabileau tehnicile
ce trebuiau folosite si masurile de siguranta ce trebuiau adoptate
(art. 11); pe de alta parte, ele trebuiau sa adopte sisteme de
depoluare, sa controleze nivelul de poluare inainte si dupa
inchiderea gropii si sa asigure efectuarea unor lucrari de
"reconstructie ecologica" dupa ce a incetat utilizarea gropii
respective (art. 26).
Hotararea Guvernului nr. 162/2002, precum si Hotararea
Guvernului nr. 349/2005 care a inlocuit-o prevedeau proceduri
pentru acordarea autorizatiei de mediu, inclusiv pentru gropile
existente la data intrarii lor in vigoare (pe baza raportului numit
"bilant II"), procedura pentru supravegherea permanenta a
nivelului de poluare, inclusiv a bunei functionari a instalatiilor si
conductelor pentru captarea si arderea gazelor emanate de pe
urma fermentatiei deseurilor, precum si cea pentru inchiderea
gropilor neconforme sau aflate la finalul duratei de functionare
(era necesara acoperirea gropilor si intretinerea conductelor
mentionate mai sus). Incalcarea prevederilor acestor hotarari
constituia contraventii, ce trebuiau constatate si pedepsite de
personalul calificat al APE sau al administratiei centrale ori
locale.
31. Metodologia inchiderii gropilor de gunoi a facut succesiv
obiectul unor prevederi detaliate in normative tehnice anexate la
Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 1.147/2002
pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea
deseurilor — construirea, exploatarea, monitorizarea si
inchiderea depozitelor de deseuri si Ordinul ministrului mediului
si gospodaririi apelor nr. 757/2004. Precizand ca proiectul initial
de autorizare a unei gropi de gunoi trebuia sa cuprinda un
proiect pentru inchiderea, supravegherea si reconstructia
ecologica ulterioara a gropii, aceste normative prezentau
obligatiile si tehnicile in materie.
III. Dispozitiile si rapoartele Consiliului Europei
32. Concluziile Comitetului European pentru Prevenirea
Torturii (CPT) exprimate in urma vizitelor efectuate in
penitenciare din Romania, precum si observatiile sale cu
caracter general sunt rezumate in Hotararea Bragadireanu
impotriva Romaniei (nr. 22.088/04, §§ 73—76, 6 decembrie
2007).
33. In ultimul sau raport publicat la data de 11 decembrie
2008, in urma vizitei sale din luna iunie 2006 in mai multe
institutii penitenciare din Romania, CPT a precizat urmatoarele:
"§ 70: (...) Comitetul este foarte preocupat de faptul ca lipsa
paturilor ramane o problema constanta nu numai in institutiile
vizitate, ci si la scara nationala, inca de la prima vizita in
Romania din anul 1995. Este timpul sa fie luate masuri de
anvergura pentru a pune definitiv capat acestei situatii
inacceptabile. CPT face apel la autoritatile romane pentru
inceperea unei actiuni prioritare si decisive pentru ca fiecare
detinut aflat intr-o institutie penitenciara sa dispuna de un pat.
In schimb, Comitetul se arata multumit de faptul ca, la putin
timp de la vizita sa din luna iunie 2006, norma oficiala de spatiu
de locuit per detinut in celule a fost marita de la 6 m^3 (ceea ce insemna o suprafata aproximativa de 2 m^2 per detinut) la 4 m^2 sau 8 m^3. CPT le recomanda autoritatilor romane sa ia
masurile necesare in vederea respectarii normei de 4 m^2 de spatiu de locuit per detinut in celulele colective ale tuturor
institutiilor penitenciare din Romania."
IV. Alte rapoarte referitoare la conditiile de detentie si la
efectele proximitatii gropii de gunoi
34. Redactat in urma unei vizite din 6 si 7 iunie 2001 in
penitenciarul Arad, raportul organizatiei neguvernamentale
"Asociatia pentru apararea drepturilor omului — comitetul
Helsinki" (Apador-CH) arata, printre altele, ca in aripa veche a
penitenciarului, care trebuia in mod normal sa poata primi 868
de persoane, existau 1,229 detinuti si ca nivelul de hrana era
nesatisfacator. Pe de alta parte, raportul mentiona pasivitatea
autoritatilor in fata problemei foarte grave legate de prezenta
gropii de gunoi a orasului in imediata apropiere a penitenciarului,
de unde emanau mirosuri insuportabile in lunile calde si care
ridicau foarte mult riscul ca personalul si detinutii sa contracteze
boli.
IN DREPT
I. Asupra pretinsei incalcari a art. 3 din Conventie
35. Reclamantul se plange intr-o scrisoare din 6 iulie 2004 de
conditiile de detentie din sediul Politiei Arad si din penitenciarele
Timisoara si Arad, in special de suprapopularea penitenciarelor,
de proasta calitate a hranei si de conditiile de igiena. Acesta
invoca art. 3 din Conventie, care, in partea relevanta, prevede
urmatoarele:
"Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau
tratamentelor inumane ori degradante."
36. Guvernul combate acest argument.
A. Asupra admisibilitatii
37. Guvernul invoca neepuizarea cailor de atac de catre
reclamant. Acesta ar fi putut sa sesizeze instantele cu o actiune
in despagubiri pe baza prevederilor de drept comun referitoare
la raspunderea civila delictuala (art. 998—999 din Codul civil)
sau sa formuleze o plangere penala pentru "supunere la rele
tratamente" si "tortura" impotriva persoanelor responsabile
(art. 267 si 267^1 CP). Ca jurisprudenta interna relevanta,
Guvernul depune doua hotarari susceptibile de recurs — fara a
preciza cum s-au finalizat —, pronuntate de Tribunalul Bucuresti
in anul 2007 in cauze referitoare la raspunderea civila delictuala
in cazul absentei tratamentului medical in inchisoare si al
detinerii unui invinuit impreuna cu recidivisti.
38. Guvernul mai invoca si tardivitatea capatului de cerere
al reclamantului in partea referitoare la conditiile de detentie din
sediul Politiei Arad. Se sustine ca, in cazul in care reclamantul
nu dispunea de o cale de atac ce trebuia epuizata, el ar fi trebuit
sa sesizeze Curtea in cel mult 6 luni de la data transferului sau
la penitenciarul Arad, in luna februarie 2002.
39. Reclamantul nu a prezentat observatii cu privire la aceste
aspecte.
40. In ceea ce priveste exceptia ridicata de Guvern si
intemeiata pe neepuizarea cailor de atac, Curtea observa ca
acest capat de cerere al reclamantului se refera la conditiile de
detentie, in special la suprapopulare. Aceasta aminteste ca a
statuat deja, intr-o cauza recenta referitoare la un capat de
cerere similar si indreptata impotriva Romaniei, ca, avand in
vedere particularitatea acestui capat de cerere, nu exista nicio
cale efectiva pe care sa o epuizeze reclamantul (Petrea
impotriva Romaniei, nr. 4.792/03, § 37, 29 aprilie 2008).
Argumentele Guvernului nu pot duce, in speta, la o alta
concluzie. Curtea observa ca Guvernul nu a aratat in ce fel ar fi
putut caile de atac invocate sa remedieze problema
suprapopularii in cauza si nu a furnizat hotarari definitive
relevante in acest sens. In plus, Curtea observa ca reclamantul
le-a atras atentia autoritatilor cu privire la conditiile de detentie
(paragraful 21 de mai sus si, mutatis mutandis, Yakovenko
impotriva Ucrainei, nr. 15.825/06, § 76, 25 octombrie 2007, si
Seleznev impotriva Rusiei, nr. 15.591/03, § 33, 26 iunie 2008).
41. In ceea ce priveste pretinsa tardivitate a capatului de
cerere referitoare la conditiile de detentie din sediul Politiei Arad,
Curtea observa ca a analizat intr-o cauza recenta modul in care
trebuie aplicata regula celor 6 luni in cauzele de acest tip
(Seleznev, mentionata mai sus, § 35). Facand trimitere la
jurisprudenta relevanta in materie, aceasta a aratat ca nu este
cazul sa ia in considerare conditiile de detentie ca situatie
continua in masura in care capatul de cerere aferent se refera
la un episod, un tratament sau un regim de detentie specific,
legat de o perioada de detentie determinata; dimpotriva, situatia
este continua daca respectivul capat de cerere se refera la
aspecte generale (conditii de igiena, suprapopulare,
temperatura in celule etc.) si la conditii de detentie ramase
aproximativ aceleasi, in ciuda transferului reclamantului
(Seleznev, mentionata mai sus, § 36).
42. Spre deosebire de cauza mentionata mai sus, in speta,
Curtea observa ca, in ceea ce priveste conditiile de detentie din
sediul Politiei Arad, capatul de cerere, asa cum a fost prezentat
de reclamant, se refera exclusiv la accesul limitat la toalete in
perioada mentionata in cauza (paragraful 5 de mai sus). Or,
trebuie constatat ca dupa transferul sau din luna februarie 2002
in penitenciarul Arad, problema mentionata mai sus nu mai
exista deoarece reclamantul a fost detinut in celule prevazute
cu toalete separate si accesibile in orice moment. Fara indoiala,
reclamantul s-a plans si de conditiile de detentie din
penitenciarele Arad si Timisoara, insa a invocat probleme de
ordin general, precum suprapopularea, lipsa apei calde sau
calitatea hranei. In conditiile in care nu este cazul sa se scindeze
in mod artificial o perioada de detentie continua in mai multe
parti din simplul motiv ca a avut loc un transfer al detinutului,
Curtea apreciaza totusi ca, in speta, tinand seama in special de
caracterul punctual si determinat al aspectului de care se plange
partea interesata cu privire la sediul Politiei Arad, nu se poate
considera ca transferul reclamantului din luna februarie 2002 nu
a adus o schimbare notabila in conditiile de detentie descrise,
pentru a concluziona ca este vorba de o situatie continua (a
contrario, Seleznev, § 36, si Sudarkov impotriva Rusiei,
nr. 3.130/03, § 40, 10 iulie 2008).
43. Prin urmare, trebuie admisa exceptia invocata de Guvern
si respinsa aceasta parte a capatului de cerere a reclamantului
ca tardiva, aplicandu-se art. 35 §§ 1 si 4 din Conventie.
44. In ceea ce priveste restul capatului de cerere (conditiile
de detentie din penitenciarele Arad si Timisoara), Curtea
constata ca acesta nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35
§ 3 din Conventie. Pe de alta parte, Curtea constata ca aceasta
parte a capatului de cerere nu este lovita de niciun alt motiv de
inadmisibilitate. Asadar, ea trebuie declarata admisibila.
B. Asupra fondului
45. Guvernul face trimitere la jurisprudenta Curtii in materie.
Referindu-se la descrierea conditiilor de detentie pusa la
dispozitie de institutiile penitenciare in cauza, Guvernul sustine
conformitatea conditiilor de detentie ale reclamantului cu
cerintele art. 3 din Conventie.
46. Reclamantul isi reitereaza in esenta alegatiile.
47. Curtea reaminteste faptul ca art. 3 din Conventie impune
statului sa se asigure ca orice prizonier este detinut in conditii
compatibile cu respectarea demnitatii umane, ca modalitatile de
executare nu supun reclamantul la o suferinta sau la o incercare
de o intensitate care sa depaseasca nivelul inevitabil de
suferinta inerent detentiei si ca, avand in vedere cerintele
practice ale detentiei, sanatatea si confortul prizonierului sunt
asigurate intr-un mod adecvat (Kud?a impotriva Poloniei [MC],
nr. 30.210/96, §§ 92—94, CEDO 2000-XI).
48. Curtea face trimitere la jurisprudenta sa referitoare la
modul in care, in cauze similare, a facut aplicarea principiului
affirmanti incumbit probatio atunci cand Guvernul este singurul
care are acces la informatiile de natura sa confirme sau sa
infirme afirmatiile reclamantului. [Khoudoyorov impotriva Rusiei,
nr. 6.847/02, § 113, CEDO 2005-X (extrase), si Seleznev,
mentionata mai sus, § 41]. In speta, in ceea ce priveste alegatiile
de suprapopulare, Guvernul nu a furnizat informatii nici cu privire
la marimea celulelor in care a fost detinut reclamantul in
penitenciarul Timisoara inainte de luna noiembrie 2004, nici cu
privire la numarul de codetinuti cu care reclamantul a fost nevoit
sa imparta celulele penitenciarelor Arad si Timisoara, cu
exceptia celui de-al doilea penitenciar dupa anul 2004.
Caracterul incomplet al bazei informatice de date pana in luna
noiembrie 2004 invocata de Guvern nu poate constitui un motiv
suficient in acest sens pentru a inlatura pur si simplu alegatiile
reclamantului referitoare la suprapopularea celulelor (paragraful
5 de mai sus). Desigur, reclamantul nu a furnizat detalii cu privire
la diferitele celule si nici, daca era cazul, declaratii ale
codetinutilor pentru a clarifica aceste aspecte; de asemenea,
reclamantul nici nu a contrazis informatiile incomplete
prezentate de Guvern referitoare la marimea celulelor. Prin
urmare, Curtea considera ca este suficient, in cazul de fata, sa
analizeze acest capat de cerere tinand cont, deopotriva, de
alegatiile necontrazise ale partilor si, in ceea ce priveste celula
nr. 161 a penitenciarului Arad, de existenta gradului de ocupare
corespunzator numarului de paturi.
49. Curtea constata ca in celula nr. 161 din penitenciarul
Arad, pe care reclamantul a ocupat-o in cea mai mare parte a
perioadei sale de detentie, adica timp de mai multi ani, partea
interesata dispunea de un spatiu de locuit de circa 2,50 m^2; pe
de alta parte, aceasta apreciaza ca trebuie luat in considerare
faptul ca acest spatiu era in realitate mai mic din cauza
mobilierului prezent. Referitor la penitenciarul Timisoara, atat
datele furnizate de reclamant si necontrazise de Guvern
(paragraful 5 de mai sus), cat si cele prezentate de acesta din
urma pentru perioada de dupa luna noiembrie 2004 arata ca,
inainte de anul 2007, reclamantul dispunea de un spatiu de
aproximativ 1,50—2,00 m^2. Pe de alta parte, Curtea observa ca
din informatiile furnizate de Guvern reiese ca, inainte de intrarea
in vigoare a Legii nr. 275/2006, reclamantul avea dreptul la o
ora de plimbare in aer liber pe zi (paragraful 6 in fine de mai
sus).
50. Curtea aminteste ca a constatat deja in numeroase
cauze incalcarea art. 3 din Conventie in principal din cauza
lipsei de spatiu individual suficient (a se vedea, printre altele,
Petrea, citata anterior, §§ 45 si urm., Seleznev, citata anterior,
§§ 46—47, si Khoudoyorov, citata anterior, §§ 104 si urm.).
Curtea admite ca, in speta, nimic nu indica faptul ca a existat
cu adevarat intentia de a-l umili sau de a-l injosi pe reclamant.
Cu toate acestea, lipsa unui astfel de scop nu poate exclude o
constatare a incalcarii art. 3. Curtea apreciaza ca prin conditiile
de detentie din cauza, pe care reclamantul a fost nevoit sa le
suporte mai multi ani, acesta a fost supus unei incercari de o
intensitate ce depaseste nivelul inevitabil de suferinta inerent
detentiei.
51. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie.
II. Asupra pretinselor incalcari ale art. 8 din Conventie
52. Reclamantul sustine ca, din cauza apropierii de fosta
groapa de gunoi si din cauza pasivitatii autoritatilor fata de
neutralizarea acesteia, a fost obligat sa respire un aer
pestilential si a fost supus unui risc real de a contracta boli. In
plus, el se plange de lipsa de confidentialitate a convorbirilor
sale telefonice cu exteriorul, purtate de la posturile telefonice
instalate in penitenciarul Arad, din cauza obligatiei de a
comunica toate numerele de telefon pe care dorea sa le apeleze
si din cauza prezentei gardienilor langa detinuti in timpul acestor
convorbiri. Reclamantul invoca in substanta art. 8 din Conventie,
care prevede urmatoarele:
"1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale
private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in
exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec
este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o
societate democratica, este necesara pentru securitatea
nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii,
apararea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea sanatatii
sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora."
53. Guvernul contesta aceasta teza.
A. Asupra capatului de cerere referitor la fosta groapa de gunoi
1. Asupra admisibilitatii
54. Guvernul invoca neepuizarea cailor de atac interne.
Observand ca partea interesata a formulat acest capat de cerere
la data de 20 iulie 2004, Guvernul sustine ca reclamantul ar fi
putut sa invoce art. 5 si 82 coroborate din Legea nr. 137/1995,
prevederi preluate de O.U.G. nr. 195/2005 care a abrogat legea
respectiva, pentru a depune o plangere penala sau pentru a
sesiza instantele cu o actiune civila impotriva persoanelor sau
autoritatilor raspunzatoare de pretinsa poluare. Guvernul
observa ca, in locul acestor cai de atac, reclamantul a ales sa
formuleze numai cateva cereri adresate autoritatilor
administrative.
55. Reclamantul nu a prezentat observatii in acest sens.
56. Curtea constata ca a respins deja o exceptie similara,
referitoare la calea penala si calea civila mentionate mai sus, in
Cauza Tatar impotriva Romaniei (dec.) (nr. 67.021/01, 5 iulie
2007). Curtea considera ca Guvernul nu a furnizat niciun
element relevant pentru a o determina sa ajunga la o concluzie
contrara in cauza de fata. In acest sens, subliniaza ca, potrivit
art. 86 din Legea nr. 137/1995, constatarea si pedepsirea
infractiunilor prevazute de aceasta lege revenea autoritatilor
competente, care aveau obligatia sa actioneze din oficiu, ca
reclamantul le-a atras atentia in mai multe randuri autoritatilor
locale cu privire la problema fostei gropi si ca Guvernul nu a
oferit niciun exemplu de jurisprudenta interna pentru a
demonstra caracterul efectiv al cailor de atac invocate (a se
vedea, mutatis mutandis, Tatar, citata anterior, §§ 56 si 63—64).
57. In plus, Curtea observa ca, fiind privat de libertate,
reclamantul a sesizat instantele interne cu o actiune intemeiata
pe O.U.G. nr. 56/2003 si care urmarea, printre altele, obligarea
autoritatilor sa actioneze avand in vedere problemele olfactive
legate de existenta fostei gropi in apropierea penitenciarului.
Chiar daca O.U.G. nr. 56/2003 nu cuprindea prevederi care sa
ofere remediu pentru capatul de cerere formulat de reclamant,
trebuie mentionat ca, prin decizia de respingere, ramasa
definitiva, din data de 24 mai 2006, Tribunalul Arad nu l-a
directionat pe reclamant catre caile de atac invocate de Guvern,
ci pur si simplu a observat ca acesta putea eventual, pentru
acest tip de probleme legate de mediu, sa sesizeze
administratia locala – ceea ce acesta a si facut, fara rezultat
(paragrafele 19—20 si 23 in fine de mai sus).
58. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea considera ca
Guvernul nu a demonstrat cu un grad suficient de certitudine
existenta unei cai de atac care ar fi permis solutionarea cererii
reclamantului. Rezulta ca exceptia Guvernului nu poate fi
retinuta.
59. Pe de alta parte, Curtea constata ca acest capat de
cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 § 3 din
Conventie. De altfel, aceasta constata ca el nu este lovit de
niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie
declarat admisibil.
2. Asupra fondului
a) Argumentele partilor
60. Guvernul sustine ca disconfortul cauzat reclamantului de
groapa de gunoi situata in apropierea penitenciarului Arad nu a
atins un nivel de gravitate suficient pentru a fi luat in calcul in
sensul art. 8 din Conventie. Acesta evidentiaza faptul ca, in
perioada mai 2002—decembrie 2004, reclamantul a fost detinut
alternativ in penitenciarele Arad si Timisoara (aproape un an in
cel din urma), ca fosta groapa nu mai fusese utilizata dupa anul
2002 si ca reclamantul nu a furnizat niciun element care sa
poata dovedi ca starea sa de sanatate sau, in general, viata sa
privata au fost afectate de existenta acestei gropi de gunoi. In
ceea ce priveste incendiul din luna iulie 2006, acesta nu a avut
decat cel mult un efect redus asupra reclamantului. In ceea ce
priveste obligatiile ce revin autoritatilor pentru a proteja dreptul
reclamantului la respectarea vietii sale private, Guvernul
considera ca, spre deosebire de cauzele Giacomelli impotriva
Italiei (nr. 59.909/00, 2 noiembrie 2006) si Guerra si altii
impotriva Italiei [MC] (nr. 14.967/89, Culegere de hotarari si
decizii 1998-I), in speta administratia s-a conformat legislatiei
interne si a luat masurile necesare in materie de protectia
mediului. In acest sens, Guvernul face trimitere la Hotararea
Consiliului Municipal Arad din 4 aprilie 2002, la depunerea la
APE a "bilantului II", precum si la celelalte demersuri ale
autoritatilor pentru acordarea avizului de mediu din data de
18 octombrie 2007.
61. Reclamantul furnizeaza in principal declaratia unui
codetinut (F.I.), care mentioneaza ca aerisirea celulelor de catre
detinuti era dificila din cauza mirosurilor neplacute emanate de
groapa de gunoi din apropierea inchisorii Arad si ca in fiecare
vara aveau loc incendii, chiar daca erau de o intensitate mai
mica decat cel din iulie 2006.
b) Aprecierea Curtii
(i) Principii generale
62. Curtea face trimitere la principiile dezvoltate in
jurisprudenta sa referitoare la incalcarile grave de ordin imaterial
ale dreptului la respectarea vietii private si de familie a unui
individ, din cauza noxelor sonore, olfactive sau de alt tip suferite
de persoana respectiva la domiciliul sau, in sensul art. 8 din
Conventie (Hatton si altii impotriva Regatului Unit [MC],
nr. 36.022/97, §§ 96 si urm., CEDO 2003-VIII). Aceasta
reaminteste ca intr-o cauza referitoare la decizii si masuri ale
autoritatilor cu incidenta asupra unor probleme de mediu analiza
pe care o poate face Curtea cuprinde doua directii. In primul
rand, aceasta poate aprecia continutul material al deciziei in
cauza pentru a se asigura ca este compatibila cu art. 8. In al
doilea rand, ea poate analiza procesul decizional pentru a
verifica daca interesele individului au fost luate in calcul cum se
cuvine (Giacomelli, citata anterior, § 79).
63. Pe de alta parte, Curtea reaminteste ca art. 8 nu se
limiteaza la a constrange statul sa se abtina de la ingerinte
arbitrare din partea puterilor publice: la acest angajament mai
degraba negativ se pot adauga obligatii pozitive inerente unei
respectari efective a vietii private sau de familie (Guerra, citata
anterior, § 58). Statele au inainte de toate, in special in cazul
unei activitati periculoase, obligatia pozitiva de a adopta o
reglementare adaptata trasaturilor specifice respectivei activitati,
in special la nivelul riscului ce ar putea rezulta de pe urma ei.
Aceasta obligatie trebuie sa reglementeze autorizarea, punerea
in functiune, exploatarea, securitatea si controlul activitatii
respective, precum si sa ii impuna oricarei persoane careia ii
revine aceasta obligatie sa adopte masuri de ordin practic
capabile sa asigure protectia efectiva a cetatenilor a caror viata
risca sa fie expusa pericolelor inerente domeniului in cauza
(vezi, mutatis mutandis, Oneryildiz impotriva Turciei, [MC],
nr. 48.939/99, § 90, CEDO 2004—XII). Pe de alta parte,
procesul decizional mentionat mai sus trebuie in primul rand sa
cuprinda realizarea anchetelor si studiilor adecvate, astfel incat
sa previna si sa evalueze dinainte efectele activitatilor ce pot
aduce prejudicii mediului inconjurator si incalca drepturile
indivizilor, si sa permita astfel stabilirea unui echilibru just intre
diferitele interese concurente aflate in joc. Importanta accesului
publicului la concluziile acestor studii, precum si la informatii
care sa permita evaluarea pericolului la care este expus este
incontestabila (Giacomelli, citata anterior, § 83).
(ii) Asupra aplicabilitatii art. 8 in speta
64. Curtea trebuie sa analizeze daca este cazul sa aplice
principiile sus-mentionate referitoare la art. 8 din Conventie in
cazul de fata, in care "spatiul de trait" al reclamantului este
reprezentat de celula in care isi executa pedeapsa cu
inchisoarea, si daca noxele olfactive pretinse de partea
interesata au atins pragul minim de gravitate pentru ca problema
ridicata sa intre sub incidenta articolului mentionat mai sus (vezi,
mutatis mutandis, Morenr. Gómez impotriva Spaniei, nr. 4.143/02,
§ 58, CEDO 2004—X).
65. In acest sens, Curtea reaminteste ca intr-o alta cauza a
retinut aplicabilitatea art. 8, avand in vedere incidenta directa a
emisiilor de substante nocive asupra dreptului reclamantelor la
respectarea vietii lor private si de familie (Guerra, citata anterior,
§ 60). Pe de alta parte, dupa ce a aratat ca prejudiciile grave
cauzate mediului inconjurator pot afecta confortul unei persoane
si o pot impiedica sa se bucure de domiciliul sau intr-un mod
care ii afecteaza viata privata si de familie, fara a fi necesar ca
prin aceasta sa puna in pericol grav sanatatea reclamantului,
Curtea a statuat intr-o alta cauza ca art. 8 era aplicabil si atunci
cand efectele periculoase ale unei activitati la care persoanele
in cauza riscau sa fie expuse au fost determinate in cadrul unei
proceduri de evaluare a impactului asupra mediului (Taskin si
altii impotriva Turciei, nr. 46.117/99, § 113, CEDO 2004—X).
66. In speta, Curtea observa ca alegatiile reclamantului cu
privire la noxele olfactive puternice pe care a fost nevoit sa le
suporte sunt sustinute nu numai de declaratia codetinutului sau,
F.I., ci si de mai multe elemente, printre care studiile de impact
asupra mediului, redactate de experti in anii 2003 si 2006 la
cererea autoritatilor. Aceste studii confirma nivelul foarte ridicat
de poluare a aerului in perimetrul gropii de gunoi si "disconfortul
total" suferit de locuitorii cladirilor invecinate, aflate la o
departare si mai mare de groapa de gunoi decat penitenciarul
Arad (paragrafele 11 in fine si 16 de mai sus). Constatarile
facute de Primaria Arad si de organizatia neguvernamentala
APADOR-CH merg in aceeasi directie (paragrafele 16 in fine si
34 in fine de mai sus). Pe de alta parte, Curtea constata ca
problema neutralizarii fostei gropi de gunoi, situata la cateva zeci
de metri de penitenciarul in care reclamantul si-a petrecut cea
mai mare parte a perioadei sale de detentie, de aproximativ 6
ani pana in prezent, nu pare sa fi fost inca rezolvata in mod
efectiv (paragraful 17 in fine de mai sus).
67. Retinand ca starea de sanatate a reclamantului nu s-a
inrautatit din cauza apropierii de fosta groapa de gunoi, Curtea
apreciaza totusi ca acest element nu poate duce, prin el insusi,
la concluzia inaplicabilitatii art. 8. Intr-adevar, Curtea considera
ca, avand in vedere concluziile studiilor mentionate mai sus si
durata in care reclamantul a fost expus noxelor respective,
calitatea vietii si confortul partii interesate au fost afectate
intr-un mod care i-a adus atingere vietii private si care nu era o
simpla consecinta a regimului privativ de libertate. In acest sens,
Curtea constata ca acest capat de cerere al reclamantului se
refera la aspecte pe care le-a analizat deja din perspectiva
art. 8, care depasesc cadrul conditiilor de detentie propriu-zise
si care sunt strict legate de "spatiul de trait" de care dispune
reclamantul de mai multi ani.
Asadar, Curtea apreciaza ca, in speta, este aplicabil art. 8.
(iii) Asupra respectarii art. 8 din Conventie
68. Curtea reaminteste ca, in speta, reclamantul se plange
de pasivitatea autoritatilor in tratarea intr-un mod adecvat a
problemei fostei gropi de gunoi situata in imediata apropiere a
penitenciarului in care este detinut, pentru a face sa inceteze
noxele olfactive pe care este nevoit sa le suporte in celula sa.
69. Indiferent daca se abordeaza cauza din perspectiva unei
obligatii pozitive in sarcina statului, de a adopta masuri
rezonabile si adecvate pentru protejarea drepturilor conferite
reclamantului prin paragraful 1 al art. 8, sau din perspectiva unei
ingerinte a unei autoritati publice, justificate prin paragraful 2 al
acestui articol, principiile aplicabile sunt destul de asemanatoare
(a se vedea, mutatis mutandis, López Ostra impotriva Spaniei,
9 decembrie 1994, § 51, seria A nr. 303—C, si Giacomelli, citata
anterior, § 78).
70. Curtea observa inca de la inceput ca, in speta,
autoritatile sunt raspunzatoare de emanatiile si noxele olfactive
existente in cauza, avand in vedere controlul societatii S. de
catre Primaria Arad, faptul ca transferul de responsabilitate nu a
avut loc decat in luna februarie 2006 si ca, chiar si dupa aceasta
data, autoritatile de mediu au stabilit obligatii direct in sarcina
primariei pentru inchiderea gropii de gunoi in discutie
(paragrafele 9, 13 si 16—17 de mai sus).
71. Curtea constata ca din dosar rezulta ca groapa de gunoi
in discutie a functionat efectiv din 1998 pana in 2003 si ca
volumul in crestere al gunoaielor acumulate demonstreaza ca a
continuat sa fie folosita si ulterior de catre particulari, autoritatile
neadoptand masuri pentru inchiderea efectiva a locului
(paragrafele 11 si 16 de mai sus). Or, in toata aceasta perioada,
groapa de gunoi nu a avut autorizatiile necesare nici pentru
functionare si nici pentru inchiderea sa. Desi dispozitiile in
materie prevedeau, chiar inainte de deschiderea gropii de gunoi,
necesitatea unei autorizatii, precum si respectarea diferitelor
cerinte, autoritatile locale, nerespectand procedura impusa, au
incalcat mai multe dintre aceste obligatii (amplasarea gropii de
gunoi in imediata apropiere a penitenciarului Arad, lipsa
instalatiilor specifice si de supraveghere a nivelului de poluare a
aerului etc.; paragrafele 11 si 29—30 de mai sus) din cauza ca
nu au respectat procedura necesara.
72. Curtea apreciaza ca obtinerea in cele din urma, de catre
Primaria Arad, la data de 18 octombrie 2007, a acordului APE
pentru programul de conformare la obligatiile privind protectia
mediului, in asteptarea autorizatiei pentru lucrarile de inchidere
ce trebuiau efectuate, nu schimba cu nimic constatarea de mai
sus referitoare la nerespectarea obligatiilor legale in materie.
Admitand chiar ca, in masura in care ar fi respectat obligatia de
a obtine o autorizatie de inchidere a gropii de gunoi, autoritatile
locale au respectat, incepand cu luna noiembrie 2003,
prevederile legale succesive referitoare la inchiderea gropilor
neconforme, trebuie analizat daca si in ce masura, in cadrul
procesului decizional in discutie, drepturile si interesele
reclamantului, care traia in imediata apropiere a gropii, au fost
luate in calcul asa cum se cuvine (vezi, mutatis mutandis,
Giacomelli, mentionata mai sus, § 84).
73. Curtea observa ca, desi autoritatilor competente le
revenea obligatia de a se asigura ca studiile pentru masurarea
efectelor activitatii poluante in cauza au fost efectuate in
prealabil pentru a permite astfel stabilirea unui just echilibru intre
diferitele interese concurente aflate in joc (Hatton si altii, citata
anterior, § 128), abia a posteriori, in 2003 si dupa violentul
incendiu din luna iulie 2006, autoritatile locale au respectat
aceasta obligatie. Or, in ceea ce priveste efectele gropii
respective asupra mediului inconjurator si asupra populatiei din
apropierea ei, aceste studii au concluzionat ca activitatea
desfasurata era incompatibila cu cerintele in materie de
protectia mediului, ca exista o poluare puternica ce depasea
normele stabilite in 1987 si ca persoanele care locuiau in
apropiere erau obligate sa suporte noxe olfactive puternice
(mutatis mutandis, Giacomelli, mentionata mai sus, § 89).
74. Mai cu seama, Curtea constata ca autoritatile
competente au sanctionat explicit Primaria Arad in luna iulie
2006 pentru faptul ca in locul gropii nu exista niciun mijloc de
informare si avertizare a publicului cu privire la riscurile produse
asupra mediului si sanatatii populatiei din cauza existentei gropii
de gunoi, cu privire la care nu fusesera realizate lucrarile de
inchidere si reconstructie ecologica (paragraful 15 de mai sus).
In acest sens, Curtea observa ca Guvernul nu a indicat ce
masuri au fost luate de autoritati pentru ca detinutii din
penitenciarul Arad, si in special reclamantul — care solicitase
de la administratie informatii cu privire la groapa respectiva —,
sa poata avea acces efectiv la concluziile studiilor mentionate
mai sus, precum si la informatii care sa permita evaluarea
riscului sanitar la care erau expusi (a se vedea, mutatis
mutandis, Guerra, citata anterior, § 60).
75. In fine, Curtea observa ca procedurile referitoare la
lucrarile de inchidere a fostei gropi din apropierea
penitenciarului Arad se afla inca in curs de desfasurare si ca
Guvernul nu a furnizat informatii cu privire la stadiul — nici
macar la inceperea — acestor lucrari de acoperire si reabilitare
a gropii, lucrari ce ar fi trebuit sa se finalizeze in anul 2009
(paragraful 17 de mai sus).
76. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea concluzioneaza
ca, deoarece statul parat nu si-a indeplinit obligatiile ce decurg
din articolul 8 din Conventie, a avut loc incalcarea dreptului
reclamantului la respectarea vietii sale private, in sensul acestui
articol.
B. Asupra capatului de cerere referitor la confidentialitatea
convorbirilor telefonice ale reclamantului
77. Reclamantul se plange de lipsa de confidentialitate a
convorbirilor sale telefonice cu exteriorul, purtate de la posturile
telefonice instalate in penitenciarul Arad, din cauza obligatiei de
a indica toate numerele de telefon pe care dorea sa le apeleze
si din cauza prezentei gardienilor langa detinuti in timpul acestor
convorbiri. In sprijinul acestei alegatii, el ataseaza declaratia
unui codetinut, care afirma ca a vazut odata gardieni in
apropierea reclamantului, daca isi aminteste bine, cu ocazia
unei conversatii telefonice care a avut loc in anul 2005 sau 2006.
78. Guvernul invoca neepuizarea cailor de atac interne de
catre reclamant, care nu a formulat nicio plangere in fata
instantelor interne in temeiul O.U.G. nr. 56/2003 sau, dupa anul
2006, in temeiul Legii nr. 275/2006 (paragraful 26 de mai sus).
De asemenea, acesta arata ca aspectele invocate nu au fost
dovedite si nu reprezinta in niciun caz ingerinte in dreptul
reclamantului la respectarea vietii sale private, deoarece nu se
pune problema inregistrarii convorbirilor sale, ci pur si simplu de
o supraveghere vizuala, fara incidenta asupra dreptului
respectiv.
79. Curtea nu considera necesar sa analizeze exceptia
invocata de Guvern deoarece capatul de cerere al reclamantului
trebuie respins in orice caz ca vadit nefondat. In acest sens,
Curtea constata ca a respins deja un capat de cerere similar
intr-o alta cauza, in care a constatat ca alegatiile reclamantului
aveau un caracter pur general si ca nu erau sustinute de nicio
proba care sa ii poata permite sa considere ca aspectele
invocate ar putea duce la concluzia ca exista o problema ce intra
sub incidenta articolului 8 din Conventie [Treptow impotriva
Romaniei (dec.), nr. 30.358/03, 20 mai 2008]. Curtea considera
ca nu exista elemente suficiente pentru a ajunge, in speta, la o
alta concluzie.
Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si
trebuie respins conform art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.
III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
80. Conform art. 41 din Conventie,
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei
sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti
contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a
consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca
este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciu
81. Reclamantul solicita suma de 12.650.000 euro (EUR) cu
titlu de daune morale pe care le-a suferit din cauza incalcarilor
drepturilor sale garantate de Conventie, mentionand pe scurt in
acest sens, printre altele, aspecte si capete de cerere ce nu au
facut obiectul cauzei de fata sau care au fost respinse ca
inadmisibile.
82. In lumina jurisprudentei relevante a Curtii, Guvernul
considera ca suma solicitata este excesiva.
83. Reiterand faptul ca a constatat incalcarea art. 3 si 8 din
Conventie din cauza conditiilor de detentie ale reclamantului si
a incalcarii de catre stat a obligatiilor sale de protectie a dreptului
partii interesate la respectarea vietii sale private, Curtea
considera ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral. Tinand
cont de circumstantele spetei si statuand in echitate, asa cum
prevede art. 41, aceasta apreciaza ca se cuvine sa ii acorde
suma de 8.000 EUR pentru prejudiciul moral.
B. Cheltuieli de judecata
84. Fara a prezenta documente justificative, reclamantul
solicita si suma de 100.000 EUR pentru cheltuielile angajate in
procedurile interne, pe care nu le detaliaza, si inca 100 EUR
pentru cheltuielile de corespondenta cu Curtea.
85. Guvernul se opune acordarii vreunei sume in acest sens.
86. In conformitate cu jurisprudenta Curtii, un reclamant nu
poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in
masura in care s-a stabilit realitatea acestora, necesitatea si
caracterul rezonabil. Avand in vedere ca reclamantul nu a
prezentat niciun document justificativ pentru cheltuielile pe care
sustine ca le-a angajat, Curtea hotaraste sa nu ii aloce nicio
suma in acest sens.
C. Dobanzi moratorii
87. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se
bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii
Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
CURTEA
1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere intemeiate pe art. 3 din Conventie, referitor la conditiile
de detentie in penitenciarele Arad si Timisoara, si pe art. 8 din Conventie, referitor la fosta groapa de gunoi din apropierea
penitenciarului Arad, si inadmisibila in rest;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie;
3. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 8 din Conventie;
4. hotaraste:
a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform
art. 44 § 2 din Conventie, suma de 8.000 EUR (opt mii euro), ce va fi convertita in moneda statului parat la cursul de schimb valabil
la data platii, ca daune morale, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
b) ca, incepand de la expirarea acestui termen si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda
simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada,
majorata cu 3 puncte procentuale;
5. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 7 aprilie 2009, in aplicarea art. 77 §§ 2 si 3 din
Regulament. |
|
Lista hotarari CEDO
Cautare text
Termeni juridici, grupare tematica
|
