DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Hotararea din 7 aprilie 2009, definitiva la 7 iulie 2009, in Cauza Branduse impotriva Romaniei

Hotarari CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului
2014 [3 decizii]
2013 [8 decizii]
2012 [12 decizii]
2011 [9 decizii]
2010 [17 decizii]
2009 [10 decizii]
2008 [11 decizii]
2007 [9 decizii]
2006 [6 decizii]
2005 [1 decizii]
2004 [3 decizii]
2003 [2 decizii]
2002 [1 decizii]
2001 [1 decizii]
1999 [1 decizii]
1998 [2 decizii]
TOTAL [96 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Hotararea din 7 aprilie 2009, definitiva la 7 iulie 2009, in Cauza Branduse impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Publicata in
Monitorul Oficial nr. 326/2011 - M. Of. 326 / 11 mai 2011



Data: 07-04-2009


CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Hotararea din 7 aprilie 2009, definitiva la 7 iulie 2009, in Cauza Branduse impotriva Romaniei

Cererea nr. 6.586/03


In Cauza Branduse impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia),
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 17 martie 2009,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:


PROCEDURA


1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 6.586/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Ioan Branduse (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 7 ianuarie 2003, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. La data de 31 mai 2007, Curtea a declarat cererea admisibila in parte si a hotarat sa ii comunice Guvernului capetele de cerere intemeiate pe art. 3 si 8 din Conventie. Asa cum permite art. 29 § 3 din Conventie, Curtea a mai stabilit ca se va pronunta in acelasi timp asupra admisibilitatii si temeiniciei cauzei.


IN FAPT


I. Circumstantele cauzei

4. Reclamantul s-a nascut in anul 1951. In prezent, el este detinut in penitenciarul din Arad ca urmare a condamnarii sale la o pedeapsa cu inchisoarea de 10 ani pentru inselaciune, pedeapsa stabilita prin hotararile din 14 august 2002 si din 11 noiembrie 2004 ale Curtii de Apel Timisoara.

A. Detalii referitoare la conditiile de detentie ale reclamantului

1. Versiunea reclamantului

5. In timpul arestului sau preventiv, reclamantul a fost detinut la sediul Politiei Arad. Era nevoit sa isi satisfaca unele dintre nevoile sale intr-o galeata de plastic, care apoi ramanea in celula pe care o impartea cu alti detinuti. Nu avea acces la toaleta decat de doua ori pe zi, la ora 6,00 si la ora 17,00.
Transferat mai tarziu in luna aprilie 2002 la penitenciarele din Timisoara si Arad, unde si-a petrecut cea mai mare parte a timpului de detentie pana in prezent, reclamantul a fost nevoit sa imparta cu inca alti 27 de detinuti o celula de circa 38 m^2, cu 18 paturi si o singura fereastra. Conform afirmatiilor reclamantului, la chiuveta din celula nu curgea niciodata apa calda. Tinuta din penitenciar era o veche imbracaminte militara, de mai mult de 20 de ani, si, in penitenciarul Timisoara, administratia nu i-a oferit nici cearceafuri, nici patura. In ceea ce priveste hrana, aceasta era de proasta calitate: i se serveau in fiecare zi cartofi fierti si ceai fara zahar, dar niciodata carne.

2. Observatiile Guvernului

6. In timpul detentiei sale la sediul Politiei Arad, in perioada 17 ianuarie—14 februarie 2002, reclamantul a impartit o celula de 6,53 m^2, prevazuta cu 4 paturi, cu unul sau mai multi codetinuti (maximum 4 in celula). Guvernul confirma, in esenta, afirmatiile reclamantului cu privire la accesul la toaletele separate de celula, precizand insa ca pe timpul zilei reclamantul putea solicita sa fie condus la toaleta. Din februarie 2002 si pana in prezent, reclamantul a fost detinut alternativ in penitenciarele Arad si Timisoara (a petrecut cea mai mare parte a acestei perioade in penitenciarul Arad, in special o mare parte a verilor incepand cu anul 2003 si perioada decembrie 2004—martie 2007).

7. In penitenciarul Arad a impartit cu un numar neprecizat de codetinuti celula nr. 161, care avea o suprafata de 15,37 m^2 si era prevazuta cu o fereastra de 1,50 m pe 1,80 m, avand 6 paturi, un dulap, 3 noptiere, o masa, un suport TV si doua bancute metalice. Aerisirea celulei se facea prin deschiderea ferestrei. Celula era prevazuta cu un grup sanitar (toalete, chiuveta, cada mica), separat de corpul celulei printr-un hol, iar reclamantul avea acces de doua ori pe saptamana la dusuri cu apa calda situate pe culoar. In prezent, in celula respectiva sunt 6 detinuti.

8. In penitenciarul Timisoara reclamantul a ocupat diferite celule. Guvernul arata ca, din cauza ca baza informatica de date este incompleta, nu dispune de informatii decat referitor la celulele in care reclamantul a fost detinut dupa luna noiembrie 2004. Din aceste informatii reiese ca reclamantul dispunea in general in aceste celule, pe care le impartea cu alti codetinuti, de un spatiu de locuit de circa 1,50 m^2 pana in anul 2007 si de circa 6,25 m^2 ulterior. Mobilierul din camere era similar cu cel din penitenciarul Arad. La fel erau si conditiile de igiena si de aerisire a celulelor. Conform unei adrese din 4 septembrie 2007 a penitenciarului Timisoara, care face trimitere la reglementarile in materie, reclamantul a beneficiat de o alimentatie conforma, precum si de o ora de plimbare in aer liber, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal (si de doua ore dupa aceasta data).

B. Detalii referitoare la fosta groapa de gunoi aflata in apropierea penitenciarului Arad

1. Functionarea gropii de gunoi si masurile autoritatilor in acest sens

9. Penitenciarul Arad se afla la aproximativ 20 de metri de fosta groapa de gunoi menajer care, administrata de societatea S., la randul ei controlata de Primaria Arad, functionase din 1998 pana in 2003, cand administratia locala a ales un alt loc, situat intr-o alta parte a orasului. Din dosar reiese ca groapa functionase fara autorizatiile necesare ale autoritatilor locale insarcinate cu protectia mediului (APE) si, respectiv, ale sanatatii publice. Pe de alta parte, inchiderea fostei gropi in anul 2003 nu a fost urmata de o refacere a locului respectiv sau de lucrari de acoperire cu pamant a gropii. Intreprinderi si numerosi particulari continua sa arunce gunoaie si deseuri acolo. Conform reclamantului, de la fosta groapa vin in celula muste, insecte si chiar pasari, ceea ce reprezinta un risc de infectie, avand in vedere si faptul ca detinutii pastreaza mancare in celula, neexistand un frigider. Pe de alta parte, conform reclamantului, apropierea fostei gropi de gunoi este o sursa de mirosuri respingatoare si de noxe olfactive.

10. Prin Hotararea nr. 76 din 4 aprilie 2002, Primaria Arad a adoptat "o strategie pentru dezvoltarea si functionarea serviciilor de salubritate". Luand nota de vechimea sistemului de depozitare a gunoaielor sub cerul liber si de riscurile la care se expune populatia, primaria si-a propus, printre altele, sa "dezafecteze" aceasta groapa de gunoi cel tarziu pana in 2004.

11. Conform Legii protectiei mediului nr. 137/1995 si Hotararii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deseurilor, Universitatea Arad a intocmit doua rapoarte de mediu ("bilanturile I si II") in lunile iulie si septembrie 2003 pentru societatea S., care au fost depuse la data de 17 noiembrie 2003 la APE. Conform afirmatiilor acesteia din urma, al doilea raport fusese intocmit pentru a obtine autorizatia APE pentru inchiderea gropii de gunoi. Rapoartele au subliniat ca groapa de gunoi "nu avea autorizatiile necesare" pentru functionare si ca amplasamentul sau nu respecta distanta minima de 1.000 m, prevazuta in Ordinul ministrului sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, intre groapa si imobilele cu destinatia de locuinta (situate in principal in partea cealalta si la o distanta mai mare decat penitenciarul). O alta neconformitate era lipsa oricarei amenajari adecvate, in special cea a unui sistem de colectare a gazului metan produs prin fermentarea gunoaielor.
Groapa se intindea pe circa 13 ha si era inca folosita la data respectiva: era umpluta la 90% din capacitate, adica un volum de gunoi de 350.000 m^3. Rapoartele recomandau organizarea activitatii de depunere a gunoaielor intr-un mod adecvat pentru a evita riscul de incendiu si emanatie de mirosuri neplacute si pentru a inlatura sobolanii si larvele de muste. Din analizele de aer reiesea ca valorile regulamentare erau depasite (indicatorul amoniac) chiar si la temperaturi mai putin ridicate (14ºC), ca aerul din perimetrul gropii era "puternic poluat" si ca in anotimpurile mai calde poluarea era si mai crescuta, descompunerea gunoaielor cu emanatii de amoniac cauzand un puternic disconfort si disfunctii pentru locuitorii din cartierele invecinate sau chiar, in cazul in care era vant, pentru cei situati la o distanta mai mare. Indiferent de solutia pe care ar fi adoptat-o Primaria Arad (neutralizarea gropii in situ sau mutarea gunoaielor), rapoartele recomandau supravegherea nivelului de poluare.

12. La data de 26 noiembrie 2003 si 24 februarie 2005, APE i-a solicitat Primariei Arad sa isi completeze cererea de inchidere a gropii prin furnizarea mai multor documente. In urma raspunsului insuficient dat de primarie la data de 18 mai 2005, care se limita la problema finantarii, APE a solicitat din nou completarea cererii la data de 22 august 2006.

13. Intre timp, in luna februarie 2006, Primaria Arad i-a delegat societatii S. raspunderea pentru fosta groapa de gunoi a orasului.

14. La data de 11 iulie 2006 a izbucnit un incendiu pe care viceprimarul Aradului l-a descris ca fiind "extrem de puternic" si care s-a extins pe cea mai mare parte a fostei gropi de gunoi din apropierea penitenciarului in care era incarcerat reclamantul la acea data, incendiu favorizat de emanatiile de gaz metan rezultate din straturile de gunoi din adancime. Au fost mobilizate cateva zeci de pompieri timp de 3 zile pentru a stinge incendiul care facea sa se ridice nori negri deasupra cartierelor invecinate. Prefectura si Politia Arad au dispus efectuarea unor anchete. Conform afirmatiilor Guvernului, care se bazeaza pe adresele din septembrie 2007 primite de la penitenciarul Arad si de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, reclamantul nu a fost afectat de incendiu deoarece vantul suflase in directia opusa.

15. Prin Procesul-verbal intocmit la data de 12 iulie 2006, comisarul D. de la autoritatea judeteana insarcinata sa previna, sa constate si sa sanctioneze incalcarile reglementarilor privind protectia mediului (Garda de mediu, denumita in continuare GM) a obligat Primaria Arad la plata unei amenzi contraventionale de 30.000 lei (RON), in temeiul art. 96 alin. (2) pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului (O.U.G. nr. 195/2005). Pasajul relevant din procesul-verbal avea urmatorul cuprins:
"Pe amplasament nu existau niciun fel de mijloace, dotari, panouri de avertizare care sa informeze publicul privind riscurile generate pentru mediu si sanatatea populatiei, riscuri create de existenta acestui obiectiv referitor la care pana in prezent nu au fost realizate lucrari de inchidere si de reconstructie ecologica.
Informarea publicului trebuia sa fie facuta anterior de catre autoritatile administratiei publice locale in conformitate cu prevederile art. 96, alin. (2), pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2005."

16. La cererea APE, in luna iulie 2006 Universitatea Arad a efectuat un studiu de fezabilitate pentru inchiderea vechii gropi de gunoi. Studiul arata ca penitenciarul Arad se afla la o distanta de 18 m la est de groapa si mentiona ca groapa continua sa fie folosita "fara un acord prealabil", avand un volum de gunoaie de 462.000 m^3 pe o suprafata de 14 ha. Pe baza analizelor efectuate, studiul arata ca aerul din perimetrul respectiv era poluat — prin raportare la normele stabilite in anul 1987 —, ceea ce cauza un "disconfort total" pentru locuitorii din aceasta zona.
Avand in vedere gradul de poluare, studiul recomanda curatarea locului si transferarea gunoiului, pe timp de iarna, intr-un alt loc, care sa respecte cerintele Hotararii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deseurilor si ale Ordinului ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor (Hotararea nr. 349/2005 si Ordinul nr. 757/2004), referitoare la depozitarea deseurilor. Pentru sustinerea acestei propuneri, departamentul tehnic din cadrul Primariei Arad a indicat prezenta unei "poluari puternice", iar primarul a facut referire printre altele la lipsa autorizatiilor necesare si la incalcarea Ordinului ministrului sanatatii nr. 536/1997.

17. Prin Decizia din data de 22 august 2006, Consiliul Municipal Arad a aprobat studiul mentionat mai sus, insa la data de 31 octombrie 2006 Ministerul Mediului a considerat ca volumul de gunoi era de aproape 1.000.000 m^3 si ca inchiderea gropii trebuia, asadar, sa urmeze procedura prevazuta de Ordinul nr. 757/2004 mentionat mai sus. In anul 2007 a avut loc o corespondenta intre Primaria Arad si APE in vederea obtinerii de catre prima dintre ele a acordului celei de-a doua cu privire la programul de conformare la cerintele de protectia mediului si la lucrarile de inchidere ce trebuiau efectuate, acord impus de Ordinul nr. 757/2004. Din adresa APE din 26 octombrie 2007 reiese ca acordul referitor la programul descris mai sus a fost dat la data de 18 octombrie 2007, cel referitor la lucrari fiind in curs de analiza. Programul respectiv prevede, printre altele, ca obligatie in sarcina Primariei Arad pentru perioada 2008—2009, ameliorarea calitatii aerului in perimetrul fostei gropi de gunoi prin lucrari de reabilitare si de inchidere a perimetrului, inclusiv prin acoperirea gropii cu straturi de pamant si iarba si crearea de conducte pentru gazele emanate de groapa. Guvernul nu a furnizat informatii mai recente cu privire la procedura de autorizare si stadiul lucrarilor respective.

18. In Adresa din 29 octombrie 2007 transmisa de Guvern, directorul inchisorii Arad mentiona ca fosta groapa de gunoi fusese "dezactivata" din anul 2000. Conform directorului, tocmai din acest motiv fusese respinsa actiunea reclamantului intemeiata pe O.U.G. nr. 56/2003 (paragrafele 22—23 de mai jos), iar detinutii nu au fost afectati de apropierea gropii, nicio boala nefiind cauzata de faptele sustinute. Pe de alta parte, pe baza dosarului medical al reclamantului, un raport medical ce dateaza din august 2007 arata ca starea de sanatate a reclamantului nu fusese afectata de existenta gropii de gunoi.

2. Demersurile administrative si judiciare ale reclamantului

19. La data de 27 aprilie 2004, in urma unei scrisori trimise de reclamant cu privire la efectele nocive ale fostei gropi de gunoi asupra vietii detinutilor, prefectul judetului Arad a precizat ca o societate italiana avea intentia sa cumpere acest teren public si sa il refaca. Prefectul a concluzionat precizand ca spera ca acest proiect sa fie dus la indeplinire si ca ii doreste reclamantului sa treaca cu bine peste momentele dificile pe care le traia.

20. La data de 1 iunie 2004, Primaria Arad a raspuns la o scrisoare similara a reclamantului, aratand ca fosta groapa fusese inchisa si ca nu mai era folosita. Primaria a adaugat ca societatea S. redactase un raport de mediu si supraveghea in permanenta aceasta groapa. Pe de alta parte, se afla in studiu un program de neutralizare a gunoaielor menajere, autoritatile dorind sa obtina in acest scop o finantare de la Uniunea Europeana.

21. La data de 4 aprilie 2005, reclamantul a sesizat Judecatoria Arad cu o actiune intemeiata pe Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate (denumita in continuare O.U.G. nr. 56/2003), plangandu-se in special de conditiile de igiena din spatiile de detentie ale Politiei Arad si din penitenciarul Arad, de lipsa unui frigider si de faptul ca trebuia sa suporte in acest penitenciar aerul si mirosurile respingatoare emanate de fosta groapa de gunoi menajer.

22. Prin Sentinta din data de 27 ianuarie 2006, Judecatoria Arad a respins ca nefondata actiunea reclamantului, statuand ca "unele aspecte invocate de reclamant nu fac obiectul O.U.G. nr. 56/2003 si [ca] celelalte aspecte referitoare la o incalcare a drepturilor sale nu au fost dovedite prin niciun mijloc de proba".

23. Prin Decizia din data de 24 mai 2006, Tribunalul Arad a respins recursul formulat de reclamant impotriva sentintei sus-mentionate, prin care acesta solicita administratiei penitenciarului sa ia masuri de dezinfectare si neutralizare a fostei gropi de gunoi. Instanta a statuat ca aspectele prezentate de reclamant nu puteau face obiectul unei analize sub aspectul O.U.G. nr. 56/2003, mentionand insa ca partea interesata putea eventual sa sesizeze administratia locala insarcinata cu curatenia orasului si cu mentinerea nivelului de confort al populatiei in ceea ce priveste mediul inconjurator.

C. Detalii referitoare la convorbirile telefonice ale reclamantului in inchisoare

24. Intr-o scrisoare din data de 29 septembrie 2006, reclamantul precizeaza ca un gardian al inchisorii se afla langa el in timpul convorbirilor sale telefonice cu persoane din exteriorul inchisorii si ca era obligat sa ii comunice administratiei, pentru inregistrare intr-un registru, numerele de telefon la care dorea sa sune.

II. Dreptul si practica interne si internationale pertinente

A. Prevederile privind supunerea la rele tratamente si raspunderea civila delictuala

25. Prevederile art. 267 si 267^1 din Codul penal (CP) referitoare la infractiunile de "supunere la rele tratamente" si, respectiv, de "tortura" sunt citate in cauzele Iambor impotriva Romaniei (nr. 64.536/01, § 130, 24 iunie 2008) si, respectiv, Velcea impotriva Romaniei [(dec.), nr. 60.957/00, 23 iunie 2005]. Prevederile referitoare la raspunderea civila delictuala (art. 998—999 din Codul civil) sunt descrise in Hotararea Iambor (precitata, § 142).

B. Prevederile referitoare la convorbirile telefonice ale persoanelor private de libertate

26. O.U.G. nr. 56/2003, publicata si intrata in vigoare la data de 27 iunie 2003, prevedea la art. 3 ca detinutii aveau dreptul sa sesizeze judecatoria cu o plangere impotriva masurilor luate de administratia penitenciara cu privire la exercitarea drepturilor lor.
Art. 9 prevedea ca detinutii aveau dreptul sa utilizeze cabinele telefonice publice instalate in incinta inchisorii si convorbirile telefonice aveau un caracter confidential. O.U.G. nr. 56/2003 a fost abrogata si inlocuita de Legea nr. 275/2006, care a intrat in vigoare la data de 20 octombrie 2006 si contine dispozitii similare, prevazand, de altfel, si ca convorbirile telefonice ale detinutilor se efectueaza "sub supraveghere vizuala".

C. Prevederile interne si internationale relevante in materia protectiei mediului si, in special, depunerea si gestionarea deseurilor

27. Partea esentiala a prevederilor interne relevante (art. 35 din Constitutia din 1991, Legea nr. 137/1995 si Ordonanta Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, care a inlocuit legea sus-mentionata, precum si Ordinul ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr. 125/1996 pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului inconjurator) este prezentata in Cauza Tatar impotriva Romaniei (nr. 67.021/01, 27 ianuarie 2009). In acelasi loc sunt prezentate si prevederile internationale relevante (Declaratia finala a Conferintei Natiunilor Unite asupra mediului inconjurator, data la Stockholm la data de 16 iunie 1972; Declaratia de la Rio asupra mediului inconjurator si dezvoltarii, din 14 iunie 1992; si Conventia internationala privind accesul la informatie, participarea publicului la procesul decizional si accesul la justitie in materie de protectie a mediului — Conventia de la Aarhus — din 25 iunie 1998).

28. Art. 5 din Legea nr. 137/1995 sus-mentionata prevedea ca statul recunostea oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si garanta accesul la informatii referitoare la calitatea mediului si dreptul de a se adresa autoritatilor administrative sau judiciare in scopul prevenirii sau repararii prejudiciului suferit.
Art. 82 din aceeasi lege prevedea ca incalcarea prevederilor acestei legi atragea raspunderea civila, contraventionala sau penala, dupa caz, iar art. 86 prevedea ca constatarea si cercetarea infractiunilor prevazute de aceasta lege se efectuau din oficiu de catre organele de cercetare.

29. Prevederile referitoare la activitatile de stocare si gestionare de deseuri au facut obiectul mai multor acte normative. Astfel, Ordinul ministrului sanatatii nr. 81/1994 si Ordinul ministrului sanatatii nr. 536/1997 referitoare la normele de igiena pentru populatie prevedeau amplasarea gropilor de gunoi la mai mult de 1.000 m distanta fata de cartierele de locuinte. Pe de alta parte, atat ordinele Ministerului Mediului nr. 437/1991 si 125/1996, cat si Legea nr. 137/1995, in vigoare pe durata de functionare a gropii de gunoi din Arad, prevedeau obligativitatea unei autorizatii de mediu pentru desfasurarea oricarei activitati cu consecinte asupra mediului, cum ar fi stocarea si gestionarea deseurilor. Ordinul nr. 125/1996, care prevedea procedura de obtinere a autorizatiei de mediu, preciza necesitatea unor studii specifice in cazul activitatilor care, prin natura, localizarea sau amploarea lor, puteau sa aiba un impact serios asupra mediului inconjurator. In orice caz, in cererea de autorizare era necesar ca autoritatile competente sa fie informate, printre altele, cu privire la cantitatea de emisii poluante, la instalatiile depoluante utilizate, la distanta pana la populatia eventual afectata si la masurile luate pentru protectia acesteia. Se prevedeau masuri pentru a asigura in cadrul acestei proceduri de autorizare accesul publicului la informatiile relevante (a se vedea descrierea din Cauza Tatar, citata anterior), in special in cazul in care autoritatea competenta considera necesara intocmirea, in scopul autorizarii, a unui "bilant de mediu" — raportul in acest sens trebuind sa fie supus dezbaterii publice. In cazul unui refuz de acordare a autorizatiei de mediu, persoana juridica in cauza trebuia sa inceteze activitatea de stocare in locul respectiv. In ceea ce priveste bilantul sus-mentionat, art. 10 din Legea nr. 137/1995 prevedea ca acesta era dispus de APE in vederea stabilirii unui "program pentru conformare", in cazul activitatilor existente ce nu indeplineau conditiile necesare pentru a primi autorizatia de mediu.

30. Pe de alta parte, in materie de stocare si gestionare a deseurilor au fost adoptate acte normative specifice: Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor (O.U.G. nr. 78/2000), intrata in vigoare la data de 22 iulie 2000, si hotararile Guvernului nr. 162/2002 si nr. 349/2005, aceasta din urma transpunand Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deseuri.
O.U.G. nr. 78/2000 prevedea ca autoritatile competente aveau obligatia sa autorizeze si sa controleze procesul "de eliminare a deseurilor", pentru a evita, printre altele, riscurile pentru sanatatea populatiei si mirosurile neplacute (art. 5 § 1).
Acestea trebuiau sa ia masuri pentru utilizarea unor tehnologii si instalatii specifice in vederea eliminarii deseurilor si trebuiau sa intocmeasca planuri pentru gestionarea acestora (art. 6—8). Autoritatile si intreprinderile insarcinate cu eliminarea deseurilor trebuiau sa obtina "autorizatii de mediu" care stabileau tehnicile ce trebuiau folosite si masurile de siguranta ce trebuiau adoptate (art. 11); pe de alta parte, ele trebuiau sa adopte sisteme de depoluare, sa controleze nivelul de poluare inainte si dupa inchiderea gropii si sa asigure efectuarea unor lucrari de "reconstructie ecologica" dupa ce a incetat utilizarea gropii respective (art. 26).
Hotararea Guvernului nr. 162/2002, precum si Hotararea Guvernului nr. 349/2005 care a inlocuit-o prevedeau proceduri pentru acordarea autorizatiei de mediu, inclusiv pentru gropile existente la data intrarii lor in vigoare (pe baza raportului numit "bilant II"), procedura pentru supravegherea permanenta a nivelului de poluare, inclusiv a bunei functionari a instalatiilor si conductelor pentru captarea si arderea gazelor emanate de pe urma fermentatiei deseurilor, precum si cea pentru inchiderea gropilor neconforme sau aflate la finalul duratei de functionare (era necesara acoperirea gropilor si intretinerea conductelor mentionate mai sus). Incalcarea prevederilor acestor hotarari constituia contraventii, ce trebuiau constatate si pedepsite de personalul calificat al APE sau al administratiei centrale ori locale.

31. Metodologia inchiderii gropilor de gunoi a facut succesiv obiectul unor prevederi detaliate in normative tehnice anexate la Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 1.147/2002 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor — construirea, exploatarea, monitorizarea si inchiderea depozitelor de deseuri si Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 757/2004. Precizand ca proiectul initial de autorizare a unei gropi de gunoi trebuia sa cuprinda un proiect pentru inchiderea, supravegherea si reconstructia ecologica ulterioara a gropii, aceste normative prezentau obligatiile si tehnicile in materie.

III. Dispozitiile si rapoartele Consiliului Europei

32. Concluziile Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) exprimate in urma vizitelor efectuate in penitenciare din Romania, precum si observatiile sale cu caracter general sunt rezumate in Hotararea Bragadireanu impotriva Romaniei (nr. 22.088/04, §§ 73—76, 6 decembrie 2007).

33. In ultimul sau raport publicat la data de 11 decembrie 2008, in urma vizitei sale din luna iunie 2006 in mai multe institutii penitenciare din Romania, CPT a precizat urmatoarele:
"§ 70: (...) Comitetul este foarte preocupat de faptul ca lipsa paturilor ramane o problema constanta nu numai in institutiile vizitate, ci si la scara nationala, inca de la prima vizita in Romania din anul 1995. Este timpul sa fie luate masuri de anvergura pentru a pune definitiv capat acestei situatii inacceptabile. CPT face apel la autoritatile romane pentru inceperea unei actiuni prioritare si decisive pentru ca fiecare detinut aflat intr-o institutie penitenciara sa dispuna de un pat.
In schimb, Comitetul se arata multumit de faptul ca, la putin timp de la vizita sa din luna iunie 2006, norma oficiala de spatiu de locuit per detinut in celule a fost marita de la 6 m^3 (ceea ce insemna o suprafata aproximativa de 2 m^2 per detinut) la 4 m^2 sau 8 m^3. CPT le recomanda autoritatilor romane sa ia masurile necesare in vederea respectarii normei de 4 m^2 de spatiu de locuit per detinut in celulele colective ale tuturor institutiilor penitenciare din Romania."

IV. Alte rapoarte referitoare la conditiile de detentie si la efectele proximitatii gropii de gunoi

34. Redactat in urma unei vizite din 6 si 7 iunie 2001 in penitenciarul Arad, raportul organizatiei neguvernamentale "Asociatia pentru apararea drepturilor omului — comitetul Helsinki" (Apador-CH) arata, printre altele, ca in aripa veche a penitenciarului, care trebuia in mod normal sa poata primi 868 de persoane, existau 1,229 detinuti si ca nivelul de hrana era nesatisfacator. Pe de alta parte, raportul mentiona pasivitatea autoritatilor in fata problemei foarte grave legate de prezenta gropii de gunoi a orasului in imediata apropiere a penitenciarului, de unde emanau mirosuri insuportabile in lunile calde si care ridicau foarte mult riscul ca personalul si detinutii sa contracteze boli.


IN DREPT


I. Asupra pretinsei incalcari a art. 3 din Conventie

35. Reclamantul se plange intr-o scrisoare din 6 iulie 2004 de conditiile de detentie din sediul Politiei Arad si din penitenciarele Timisoara si Arad, in special de suprapopularea penitenciarelor, de proasta calitate a hranei si de conditiile de igiena. Acesta invoca art. 3 din Conventie, care, in partea relevanta, prevede urmatoarele:
"Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."

36. Guvernul combate acest argument.

A. Asupra admisibilitatii

37. Guvernul invoca neepuizarea cailor de atac de catre reclamant. Acesta ar fi putut sa sesizeze instantele cu o actiune in despagubiri pe baza prevederilor de drept comun referitoare la raspunderea civila delictuala (art. 998—999 din Codul civil) sau sa formuleze o plangere penala pentru "supunere la rele tratamente" si "tortura" impotriva persoanelor responsabile (art. 267 si 267^1 CP). Ca jurisprudenta interna relevanta, Guvernul depune doua hotarari susceptibile de recurs — fara a preciza cum s-au finalizat —, pronuntate de Tribunalul Bucuresti in anul 2007 in cauze referitoare la raspunderea civila delictuala in cazul absentei tratamentului medical in inchisoare si al detinerii unui invinuit impreuna cu recidivisti.

38. Guvernul mai invoca si tardivitatea capatului de cerere al reclamantului in partea referitoare la conditiile de detentie din sediul Politiei Arad. Se sustine ca, in cazul in care reclamantul nu dispunea de o cale de atac ce trebuia epuizata, el ar fi trebuit sa sesizeze Curtea in cel mult 6 luni de la data transferului sau la penitenciarul Arad, in luna februarie 2002.

39. Reclamantul nu a prezentat observatii cu privire la aceste aspecte.

40. In ceea ce priveste exceptia ridicata de Guvern si intemeiata pe neepuizarea cailor de atac, Curtea observa ca acest capat de cerere al reclamantului se refera la conditiile de detentie, in special la suprapopulare. Aceasta aminteste ca a statuat deja, intr-o cauza recenta referitoare la un capat de cerere similar si indreptata impotriva Romaniei, ca, avand in vedere particularitatea acestui capat de cerere, nu exista nicio cale efectiva pe care sa o epuizeze reclamantul (Petrea impotriva Romaniei, nr. 4.792/03, § 37, 29 aprilie 2008).
Argumentele Guvernului nu pot duce, in speta, la o alta concluzie. Curtea observa ca Guvernul nu a aratat in ce fel ar fi putut caile de atac invocate sa remedieze problema suprapopularii in cauza si nu a furnizat hotarari definitive relevante in acest sens. In plus, Curtea observa ca reclamantul le-a atras atentia autoritatilor cu privire la conditiile de detentie (paragraful 21 de mai sus si, mutatis mutandis, Yakovenko impotriva Ucrainei, nr. 15.825/06, § 76, 25 octombrie 2007, si Seleznev impotriva Rusiei, nr. 15.591/03, § 33, 26 iunie 2008).

41. In ceea ce priveste pretinsa tardivitate a capatului de cerere referitoare la conditiile de detentie din sediul Politiei Arad, Curtea observa ca a analizat intr-o cauza recenta modul in care trebuie aplicata regula celor 6 luni in cauzele de acest tip (Seleznev, mentionata mai sus, § 35). Facand trimitere la jurisprudenta relevanta in materie, aceasta a aratat ca nu este cazul sa ia in considerare conditiile de detentie ca situatie continua in masura in care capatul de cerere aferent se refera la un episod, un tratament sau un regim de detentie specific, legat de o perioada de detentie determinata; dimpotriva, situatia este continua daca respectivul capat de cerere se refera la aspecte generale (conditii de igiena, suprapopulare, temperatura in celule etc.) si la conditii de detentie ramase aproximativ aceleasi, in ciuda transferului reclamantului (Seleznev, mentionata mai sus, § 36).

42. Spre deosebire de cauza mentionata mai sus, in speta, Curtea observa ca, in ceea ce priveste conditiile de detentie din sediul Politiei Arad, capatul de cerere, asa cum a fost prezentat de reclamant, se refera exclusiv la accesul limitat la toalete in perioada mentionata in cauza (paragraful 5 de mai sus). Or, trebuie constatat ca dupa transferul sau din luna februarie 2002 in penitenciarul Arad, problema mentionata mai sus nu mai exista deoarece reclamantul a fost detinut in celule prevazute cu toalete separate si accesibile in orice moment. Fara indoiala, reclamantul s-a plans si de conditiile de detentie din penitenciarele Arad si Timisoara, insa a invocat probleme de ordin general, precum suprapopularea, lipsa apei calde sau calitatea hranei. In conditiile in care nu este cazul sa se scindeze in mod artificial o perioada de detentie continua in mai multe parti din simplul motiv ca a avut loc un transfer al detinutului, Curtea apreciaza totusi ca, in speta, tinand seama in special de caracterul punctual si determinat al aspectului de care se plange partea interesata cu privire la sediul Politiei Arad, nu se poate considera ca transferul reclamantului din luna februarie 2002 nu a adus o schimbare notabila in conditiile de detentie descrise, pentru a concluziona ca este vorba de o situatie continua (a contrario, Seleznev, § 36, si Sudarkov impotriva Rusiei, nr. 3.130/03, § 40, 10 iulie 2008).

43. Prin urmare, trebuie admisa exceptia invocata de Guvern si respinsa aceasta parte a capatului de cerere a reclamantului ca tardiva, aplicandu-se art. 35 §§ 1 si 4 din Conventie.

44. In ceea ce priveste restul capatului de cerere (conditiile de detentie din penitenciarele Arad si Timisoara), Curtea constata ca acesta nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de alta parte, Curtea constata ca aceasta parte a capatului de cerere nu este lovita de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Asadar, ea trebuie declarata admisibila.

B. Asupra fondului

45. Guvernul face trimitere la jurisprudenta Curtii in materie.
Referindu-se la descrierea conditiilor de detentie pusa la dispozitie de institutiile penitenciare in cauza, Guvernul sustine conformitatea conditiilor de detentie ale reclamantului cu cerintele art. 3 din Conventie.

46. Reclamantul isi reitereaza in esenta alegatiile.

47. Curtea reaminteste faptul ca art. 3 din Conventie impune statului sa se asigure ca orice prizonier este detinut in conditii compatibile cu respectarea demnitatii umane, ca modalitatile de executare nu supun reclamantul la o suferinta sau la o incercare de o intensitate care sa depaseasca nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei si ca, avand in vedere cerintele practice ale detentiei, sanatatea si confortul prizonierului sunt asigurate intr-un mod adecvat (Kud?a impotriva Poloniei [MC], nr. 30.210/96, §§ 92—94, CEDO 2000-XI).

48. Curtea face trimitere la jurisprudenta sa referitoare la modul in care, in cauze similare, a facut aplicarea principiului affirmanti incumbit probatio atunci cand Guvernul este singurul care are acces la informatiile de natura sa confirme sau sa infirme afirmatiile reclamantului. [Khoudoyorov impotriva Rusiei, nr. 6.847/02, § 113, CEDO 2005-X (extrase), si Seleznev, mentionata mai sus, § 41]. In speta, in ceea ce priveste alegatiile de suprapopulare, Guvernul nu a furnizat informatii nici cu privire la marimea celulelor in care a fost detinut reclamantul in penitenciarul Timisoara inainte de luna noiembrie 2004, nici cu privire la numarul de codetinuti cu care reclamantul a fost nevoit sa imparta celulele penitenciarelor Arad si Timisoara, cu exceptia celui de-al doilea penitenciar dupa anul 2004.
Caracterul incomplet al bazei informatice de date pana in luna noiembrie 2004 invocata de Guvern nu poate constitui un motiv suficient in acest sens pentru a inlatura pur si simplu alegatiile reclamantului referitoare la suprapopularea celulelor (paragraful 5 de mai sus). Desigur, reclamantul nu a furnizat detalii cu privire la diferitele celule si nici, daca era cazul, declaratii ale codetinutilor pentru a clarifica aceste aspecte; de asemenea, reclamantul nici nu a contrazis informatiile incomplete prezentate de Guvern referitoare la marimea celulelor. Prin urmare, Curtea considera ca este suficient, in cazul de fata, sa analizeze acest capat de cerere tinand cont, deopotriva, de alegatiile necontrazise ale partilor si, in ceea ce priveste celula nr. 161 a penitenciarului Arad, de existenta gradului de ocupare corespunzator numarului de paturi.

49. Curtea constata ca in celula nr. 161 din penitenciarul Arad, pe care reclamantul a ocupat-o in cea mai mare parte a perioadei sale de detentie, adica timp de mai multi ani, partea interesata dispunea de un spatiu de locuit de circa 2,50 m^2; pe de alta parte, aceasta apreciaza ca trebuie luat in considerare faptul ca acest spatiu era in realitate mai mic din cauza mobilierului prezent. Referitor la penitenciarul Timisoara, atat datele furnizate de reclamant si necontrazise de Guvern (paragraful 5 de mai sus), cat si cele prezentate de acesta din urma pentru perioada de dupa luna noiembrie 2004 arata ca, inainte de anul 2007, reclamantul dispunea de un spatiu de aproximativ 1,50—2,00 m^2. Pe de alta parte, Curtea observa ca din informatiile furnizate de Guvern reiese ca, inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 275/2006, reclamantul avea dreptul la o ora de plimbare in aer liber pe zi (paragraful 6 in fine de mai sus).

50. Curtea aminteste ca a constatat deja in numeroase cauze incalcarea art. 3 din Conventie in principal din cauza lipsei de spatiu individual suficient (a se vedea, printre altele, Petrea, citata anterior, §§ 45 si urm., Seleznev, citata anterior, §§ 46—47, si Khoudoyorov, citata anterior, §§ 104 si urm.).
Curtea admite ca, in speta, nimic nu indica faptul ca a existat cu adevarat intentia de a-l umili sau de a-l injosi pe reclamant. Cu toate acestea, lipsa unui astfel de scop nu poate exclude o constatare a incalcarii art. 3. Curtea apreciaza ca prin conditiile de detentie din cauza, pe care reclamantul a fost nevoit sa le suporte mai multi ani, acesta a fost supus unei incercari de o intensitate ce depaseste nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei.

51. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie.

II. Asupra pretinselor incalcari ale art. 8 din Conventie

52. Reclamantul sustine ca, din cauza apropierii de fosta groapa de gunoi si din cauza pasivitatii autoritatilor fata de neutralizarea acesteia, a fost obligat sa respire un aer pestilential si a fost supus unui risc real de a contracta boli. In plus, el se plange de lipsa de confidentialitate a convorbirilor sale telefonice cu exteriorul, purtate de la posturile telefonice instalate in penitenciarul Arad, din cauza obligatiei de a comunica toate numerele de telefon pe care dorea sa le apeleze si din cauza prezentei gardienilor langa detinuti in timpul acestor convorbiri. Reclamantul invoca in substanta art. 8 din Conventie, care prevede urmatoarele:
"1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora."

53. Guvernul contesta aceasta teza.

A. Asupra capatului de cerere referitor la fosta groapa de gunoi

1. Asupra admisibilitatii

54. Guvernul invoca neepuizarea cailor de atac interne. Observand ca partea interesata a formulat acest capat de cerere la data de 20 iulie 2004, Guvernul sustine ca reclamantul ar fi putut sa invoce art. 5 si 82 coroborate din Legea nr. 137/1995, prevederi preluate de O.U.G. nr. 195/2005 care a abrogat legea respectiva, pentru a depune o plangere penala sau pentru a sesiza instantele cu o actiune civila impotriva persoanelor sau autoritatilor raspunzatoare de pretinsa poluare. Guvernul observa ca, in locul acestor cai de atac, reclamantul a ales sa formuleze numai cateva cereri adresate autoritatilor administrative.

55. Reclamantul nu a prezentat observatii in acest sens.

56. Curtea constata ca a respins deja o exceptie similara, referitoare la calea penala si calea civila mentionate mai sus, in Cauza Tatar impotriva Romaniei (dec.) (nr. 67.021/01, 5 iulie 2007). Curtea considera ca Guvernul nu a furnizat niciun element relevant pentru a o determina sa ajunga la o concluzie contrara in cauza de fata. In acest sens, subliniaza ca, potrivit art. 86 din Legea nr. 137/1995, constatarea si pedepsirea infractiunilor prevazute de aceasta lege revenea autoritatilor competente, care aveau obligatia sa actioneze din oficiu, ca reclamantul le-a atras atentia in mai multe randuri autoritatilor locale cu privire la problema fostei gropi si ca Guvernul nu a oferit niciun exemplu de jurisprudenta interna pentru a demonstra caracterul efectiv al cailor de atac invocate (a se vedea, mutatis mutandis, Tatar, citata anterior, §§ 56 si 63—64).

57. In plus, Curtea observa ca, fiind privat de libertate, reclamantul a sesizat instantele interne cu o actiune intemeiata pe O.U.G. nr. 56/2003 si care urmarea, printre altele, obligarea autoritatilor sa actioneze avand in vedere problemele olfactive legate de existenta fostei gropi in apropierea penitenciarului.
Chiar daca O.U.G. nr. 56/2003 nu cuprindea prevederi care sa ofere remediu pentru capatul de cerere formulat de reclamant, trebuie mentionat ca, prin decizia de respingere, ramasa definitiva, din data de 24 mai 2006, Tribunalul Arad nu l-a directionat pe reclamant catre caile de atac invocate de Guvern, ci pur si simplu a observat ca acesta putea eventual, pentru acest tip de probleme legate de mediu, sa sesizeze administratia locala – ceea ce acesta a si facut, fara rezultat (paragrafele 19—20 si 23 in fine de mai sus).

58. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea considera ca Guvernul nu a demonstrat cu un grad suficient de certitudine existenta unei cai de atac care ar fi permis solutionarea cererii reclamantului. Rezulta ca exceptia Guvernului nu poate fi retinuta.

59. Pe de alta parte, Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. De altfel, aceasta constata ca el nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.

2. Asupra fondului

a) Argumentele partilor

60. Guvernul sustine ca disconfortul cauzat reclamantului de groapa de gunoi situata in apropierea penitenciarului Arad nu a atins un nivel de gravitate suficient pentru a fi luat in calcul in sensul art. 8 din Conventie. Acesta evidentiaza faptul ca, in perioada mai 2002—decembrie 2004, reclamantul a fost detinut alternativ in penitenciarele Arad si Timisoara (aproape un an in cel din urma), ca fosta groapa nu mai fusese utilizata dupa anul 2002 si ca reclamantul nu a furnizat niciun element care sa poata dovedi ca starea sa de sanatate sau, in general, viata sa privata au fost afectate de existenta acestei gropi de gunoi. In ceea ce priveste incendiul din luna iulie 2006, acesta nu a avut decat cel mult un efect redus asupra reclamantului. In ceea ce priveste obligatiile ce revin autoritatilor pentru a proteja dreptul reclamantului la respectarea vietii sale private, Guvernul considera ca, spre deosebire de cauzele Giacomelli impotriva Italiei (nr. 59.909/00, 2 noiembrie 2006) si Guerra si altii impotriva Italiei [MC] (nr. 14.967/89, Culegere de hotarari si decizii 1998-I), in speta administratia s-a conformat legislatiei interne si a luat masurile necesare in materie de protectia mediului. In acest sens, Guvernul face trimitere la Hotararea Consiliului Municipal Arad din 4 aprilie 2002, la depunerea la APE a "bilantului II", precum si la celelalte demersuri ale autoritatilor pentru acordarea avizului de mediu din data de 18 octombrie 2007.

61. Reclamantul furnizeaza in principal declaratia unui codetinut (F.I.), care mentioneaza ca aerisirea celulelor de catre detinuti era dificila din cauza mirosurilor neplacute emanate de groapa de gunoi din apropierea inchisorii Arad si ca in fiecare vara aveau loc incendii, chiar daca erau de o intensitate mai mica decat cel din iulie 2006.

b) Aprecierea Curtii

(i) Principii generale

62. Curtea face trimitere la principiile dezvoltate in jurisprudenta sa referitoare la incalcarile grave de ordin imaterial ale dreptului la respectarea vietii private si de familie a unui individ, din cauza noxelor sonore, olfactive sau de alt tip suferite de persoana respectiva la domiciliul sau, in sensul art. 8 din Conventie (Hatton si altii impotriva Regatului Unit [MC], nr. 36.022/97, §§ 96 si urm., CEDO 2003-VIII). Aceasta reaminteste ca intr-o cauza referitoare la decizii si masuri ale autoritatilor cu incidenta asupra unor probleme de mediu analiza pe care o poate face Curtea cuprinde doua directii. In primul rand, aceasta poate aprecia continutul material al deciziei in cauza pentru a se asigura ca este compatibila cu art. 8. In al doilea rand, ea poate analiza procesul decizional pentru a verifica daca interesele individului au fost luate in calcul cum se cuvine (Giacomelli, citata anterior, § 79).

63. Pe de alta parte, Curtea reaminteste ca art. 8 nu se limiteaza la a constrange statul sa se abtina de la ingerinte arbitrare din partea puterilor publice: la acest angajament mai degraba negativ se pot adauga obligatii pozitive inerente unei respectari efective a vietii private sau de familie (Guerra, citata anterior, § 58). Statele au inainte de toate, in special in cazul unei activitati periculoase, obligatia pozitiva de a adopta o reglementare adaptata trasaturilor specifice respectivei activitati, in special la nivelul riscului ce ar putea rezulta de pe urma ei.
Aceasta obligatie trebuie sa reglementeze autorizarea, punerea in functiune, exploatarea, securitatea si controlul activitatii respective, precum si sa ii impuna oricarei persoane careia ii revine aceasta obligatie sa adopte masuri de ordin practic capabile sa asigure protectia efectiva a cetatenilor a caror viata risca sa fie expusa pericolelor inerente domeniului in cauza (vezi, mutatis mutandis, Oneryildiz impotriva Turciei, [MC], nr. 48.939/99, § 90, CEDO 2004—XII). Pe de alta parte, procesul decizional mentionat mai sus trebuie in primul rand sa cuprinda realizarea anchetelor si studiilor adecvate, astfel incat sa previna si sa evalueze dinainte efectele activitatilor ce pot aduce prejudicii mediului inconjurator si incalca drepturile indivizilor, si sa permita astfel stabilirea unui echilibru just intre diferitele interese concurente aflate in joc. Importanta accesului publicului la concluziile acestor studii, precum si la informatii care sa permita evaluarea pericolului la care este expus este incontestabila (Giacomelli, citata anterior, § 83).

(ii) Asupra aplicabilitatii art. 8 in speta

64. Curtea trebuie sa analizeze daca este cazul sa aplice principiile sus-mentionate referitoare la art. 8 din Conventie in cazul de fata, in care "spatiul de trait" al reclamantului este reprezentat de celula in care isi executa pedeapsa cu inchisoarea, si daca noxele olfactive pretinse de partea interesata au atins pragul minim de gravitate pentru ca problema ridicata sa intre sub incidenta articolului mentionat mai sus (vezi, mutatis mutandis, Morenr. Gómez impotriva Spaniei, nr. 4.143/02, § 58, CEDO 2004—X).

65. In acest sens, Curtea reaminteste ca intr-o alta cauza a retinut aplicabilitatea art. 8, avand in vedere incidenta directa a emisiilor de substante nocive asupra dreptului reclamantelor la respectarea vietii lor private si de familie (Guerra, citata anterior, § 60). Pe de alta parte, dupa ce a aratat ca prejudiciile grave cauzate mediului inconjurator pot afecta confortul unei persoane si o pot impiedica sa se bucure de domiciliul sau intr-un mod care ii afecteaza viata privata si de familie, fara a fi necesar ca prin aceasta sa puna in pericol grav sanatatea reclamantului, Curtea a statuat intr-o alta cauza ca art. 8 era aplicabil si atunci cand efectele periculoase ale unei activitati la care persoanele in cauza riscau sa fie expuse au fost determinate in cadrul unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului (Taskin si altii impotriva Turciei, nr. 46.117/99, § 113, CEDO 2004—X).

66. In speta, Curtea observa ca alegatiile reclamantului cu privire la noxele olfactive puternice pe care a fost nevoit sa le suporte sunt sustinute nu numai de declaratia codetinutului sau, F.I., ci si de mai multe elemente, printre care studiile de impact asupra mediului, redactate de experti in anii 2003 si 2006 la cererea autoritatilor. Aceste studii confirma nivelul foarte ridicat de poluare a aerului in perimetrul gropii de gunoi si "disconfortul total" suferit de locuitorii cladirilor invecinate, aflate la o departare si mai mare de groapa de gunoi decat penitenciarul Arad (paragrafele 11 in fine si 16 de mai sus). Constatarile facute de Primaria Arad si de organizatia neguvernamentala APADOR-CH merg in aceeasi directie (paragrafele 16 in fine si 34 in fine de mai sus). Pe de alta parte, Curtea constata ca problema neutralizarii fostei gropi de gunoi, situata la cateva zeci de metri de penitenciarul in care reclamantul si-a petrecut cea mai mare parte a perioadei sale de detentie, de aproximativ 6 ani pana in prezent, nu pare sa fi fost inca rezolvata in mod efectiv (paragraful 17 in fine de mai sus).

67. Retinand ca starea de sanatate a reclamantului nu s-a inrautatit din cauza apropierii de fosta groapa de gunoi, Curtea apreciaza totusi ca acest element nu poate duce, prin el insusi, la concluzia inaplicabilitatii art. 8. Intr-adevar, Curtea considera ca, avand in vedere concluziile studiilor mentionate mai sus si durata in care reclamantul a fost expus noxelor respective, calitatea vietii si confortul partii interesate au fost afectate intr-un mod care i-a adus atingere vietii private si care nu era o simpla consecinta a regimului privativ de libertate. In acest sens, Curtea constata ca acest capat de cerere al reclamantului se refera la aspecte pe care le-a analizat deja din perspectiva art. 8, care depasesc cadrul conditiilor de detentie propriu-zise si care sunt strict legate de "spatiul de trait" de care dispune reclamantul de mai multi ani. Asadar, Curtea apreciaza ca, in speta, este aplicabil art. 8.

(iii) Asupra respectarii art. 8 din Conventie

68. Curtea reaminteste ca, in speta, reclamantul se plange de pasivitatea autoritatilor in tratarea intr-un mod adecvat a problemei fostei gropi de gunoi situata in imediata apropiere a penitenciarului in care este detinut, pentru a face sa inceteze noxele olfactive pe care este nevoit sa le suporte in celula sa.

69. Indiferent daca se abordeaza cauza din perspectiva unei obligatii pozitive in sarcina statului, de a adopta masuri rezonabile si adecvate pentru protejarea drepturilor conferite reclamantului prin paragraful 1 al art. 8, sau din perspectiva unei ingerinte a unei autoritati publice, justificate prin paragraful 2 al acestui articol, principiile aplicabile sunt destul de asemanatoare (a se vedea, mutatis mutandis, López Ostra impotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, § 51, seria A nr. 303—C, si Giacomelli, citata anterior, § 78).

70. Curtea observa inca de la inceput ca, in speta, autoritatile sunt raspunzatoare de emanatiile si noxele olfactive existente in cauza, avand in vedere controlul societatii S. de catre Primaria Arad, faptul ca transferul de responsabilitate nu a avut loc decat in luna februarie 2006 si ca, chiar si dupa aceasta data, autoritatile de mediu au stabilit obligatii direct in sarcina primariei pentru inchiderea gropii de gunoi in discutie (paragrafele 9, 13 si 16—17 de mai sus).

71. Curtea constata ca din dosar rezulta ca groapa de gunoi in discutie a functionat efectiv din 1998 pana in 2003 si ca volumul in crestere al gunoaielor acumulate demonstreaza ca a continuat sa fie folosita si ulterior de catre particulari, autoritatile neadoptand masuri pentru inchiderea efectiva a locului (paragrafele 11 si 16 de mai sus). Or, in toata aceasta perioada, groapa de gunoi nu a avut autorizatiile necesare nici pentru functionare si nici pentru inchiderea sa. Desi dispozitiile in materie prevedeau, chiar inainte de deschiderea gropii de gunoi, necesitatea unei autorizatii, precum si respectarea diferitelor cerinte, autoritatile locale, nerespectand procedura impusa, au incalcat mai multe dintre aceste obligatii (amplasarea gropii de gunoi in imediata apropiere a penitenciarului Arad, lipsa instalatiilor specifice si de supraveghere a nivelului de poluare a aerului etc.; paragrafele 11 si 29—30 de mai sus) din cauza ca nu au respectat procedura necesara.

72. Curtea apreciaza ca obtinerea in cele din urma, de catre Primaria Arad, la data de 18 octombrie 2007, a acordului APE pentru programul de conformare la obligatiile privind protectia mediului, in asteptarea autorizatiei pentru lucrarile de inchidere ce trebuiau efectuate, nu schimba cu nimic constatarea de mai sus referitoare la nerespectarea obligatiilor legale in materie.
Admitand chiar ca, in masura in care ar fi respectat obligatia de a obtine o autorizatie de inchidere a gropii de gunoi, autoritatile locale au respectat, incepand cu luna noiembrie 2003, prevederile legale succesive referitoare la inchiderea gropilor neconforme, trebuie analizat daca si in ce masura, in cadrul procesului decizional in discutie, drepturile si interesele reclamantului, care traia in imediata apropiere a gropii, au fost luate in calcul asa cum se cuvine (vezi, mutatis mutandis, Giacomelli, mentionata mai sus, § 84).

73. Curtea observa ca, desi autoritatilor competente le revenea obligatia de a se asigura ca studiile pentru masurarea efectelor activitatii poluante in cauza au fost efectuate in prealabil pentru a permite astfel stabilirea unui just echilibru intre diferitele interese concurente aflate in joc (Hatton si altii, citata anterior, § 128), abia a posteriori, in 2003 si dupa violentul incendiu din luna iulie 2006, autoritatile locale au respectat aceasta obligatie. Or, in ceea ce priveste efectele gropii respective asupra mediului inconjurator si asupra populatiei din apropierea ei, aceste studii au concluzionat ca activitatea desfasurata era incompatibila cu cerintele in materie de protectia mediului, ca exista o poluare puternica ce depasea normele stabilite in 1987 si ca persoanele care locuiau in apropiere erau obligate sa suporte noxe olfactive puternice (mutatis mutandis, Giacomelli, mentionata mai sus, § 89).

74. Mai cu seama, Curtea constata ca autoritatile competente au sanctionat explicit Primaria Arad in luna iulie 2006 pentru faptul ca in locul gropii nu exista niciun mijloc de informare si avertizare a publicului cu privire la riscurile produse asupra mediului si sanatatii populatiei din cauza existentei gropii de gunoi, cu privire la care nu fusesera realizate lucrarile de inchidere si reconstructie ecologica (paragraful 15 de mai sus). In acest sens, Curtea observa ca Guvernul nu a indicat ce masuri au fost luate de autoritati pentru ca detinutii din penitenciarul Arad, si in special reclamantul — care solicitase de la administratie informatii cu privire la groapa respectiva —, sa poata avea acces efectiv la concluziile studiilor mentionate mai sus, precum si la informatii care sa permita evaluarea riscului sanitar la care erau expusi (a se vedea, mutatis mutandis, Guerra, citata anterior, § 60).

75. In fine, Curtea observa ca procedurile referitoare la lucrarile de inchidere a fostei gropi din apropierea penitenciarului Arad se afla inca in curs de desfasurare si ca Guvernul nu a furnizat informatii cu privire la stadiul — nici macar la inceperea — acestor lucrari de acoperire si reabilitare a gropii, lucrari ce ar fi trebuit sa se finalizeze in anul 2009 (paragraful 17 de mai sus).

76. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea concluzioneaza ca, deoarece statul parat nu si-a indeplinit obligatiile ce decurg din articolul 8 din Conventie, a avut loc incalcarea dreptului reclamantului la respectarea vietii sale private, in sensul acestui articol.

B. Asupra capatului de cerere referitor la confidentialitatea convorbirilor telefonice ale reclamantului

77. Reclamantul se plange de lipsa de confidentialitate a convorbirilor sale telefonice cu exteriorul, purtate de la posturile telefonice instalate in penitenciarul Arad, din cauza obligatiei de a indica toate numerele de telefon pe care dorea sa le apeleze si din cauza prezentei gardienilor langa detinuti in timpul acestor convorbiri. In sprijinul acestei alegatii, el ataseaza declaratia unui codetinut, care afirma ca a vazut odata gardieni in apropierea reclamantului, daca isi aminteste bine, cu ocazia unei conversatii telefonice care a avut loc in anul 2005 sau 2006.

78. Guvernul invoca neepuizarea cailor de atac interne de catre reclamant, care nu a formulat nicio plangere in fata instantelor interne in temeiul O.U.G. nr. 56/2003 sau, dupa anul 2006, in temeiul Legii nr. 275/2006 (paragraful 26 de mai sus).
De asemenea, acesta arata ca aspectele invocate nu au fost dovedite si nu reprezinta in niciun caz ingerinte in dreptul reclamantului la respectarea vietii sale private, deoarece nu se pune problema inregistrarii convorbirilor sale, ci pur si simplu de o supraveghere vizuala, fara incidenta asupra dreptului respectiv.

79. Curtea nu considera necesar sa analizeze exceptia invocata de Guvern deoarece capatul de cerere al reclamantului trebuie respins in orice caz ca vadit nefondat. In acest sens, Curtea constata ca a respins deja un capat de cerere similar intr-o alta cauza, in care a constatat ca alegatiile reclamantului aveau un caracter pur general si ca nu erau sustinute de nicio proba care sa ii poata permite sa considere ca aspectele invocate ar putea duce la concluzia ca exista o problema ce intra sub incidenta articolului 8 din Conventie [Treptow impotriva Romaniei (dec.), nr. 30.358/03, 20 mai 2008]. Curtea considera ca nu exista elemente suficiente pentru a ajunge, in speta, la o alta concluzie.
Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins conform art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

80. Conform art. 41 din Conventie,
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

81. Reclamantul solicita suma de 12.650.000 euro (EUR) cu titlu de daune morale pe care le-a suferit din cauza incalcarilor drepturilor sale garantate de Conventie, mentionand pe scurt in acest sens, printre altele, aspecte si capete de cerere ce nu au facut obiectul cauzei de fata sau care au fost respinse ca inadmisibile.

82. In lumina jurisprudentei relevante a Curtii, Guvernul considera ca suma solicitata este excesiva.

83. Reiterand faptul ca a constatat incalcarea art. 3 si 8 din Conventie din cauza conditiilor de detentie ale reclamantului si a incalcarii de catre stat a obligatiilor sale de protectie a dreptului partii interesate la respectarea vietii sale private, Curtea considera ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral. Tinand cont de circumstantele spetei si statuand in echitate, asa cum prevede art. 41, aceasta apreciaza ca se cuvine sa ii acorde suma de 8.000 EUR pentru prejudiciul moral.

B. Cheltuieli de judecata

84. Fara a prezenta documente justificative, reclamantul solicita si suma de 100.000 EUR pentru cheltuielile angajate in procedurile interne, pe care nu le detaliaza, si inca 100 EUR pentru cheltuielile de corespondenta cu Curtea.

85. Guvernul se opune acordarii vreunei sume in acest sens.

86. In conformitate cu jurisprudenta Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care s-a stabilit realitatea acestora, necesitatea si caracterul rezonabil. Avand in vedere ca reclamantul nu a prezentat niciun document justificativ pentru cheltuielile pe care sustine ca le-a angajat, Curtea hotaraste sa nu ii aloce nicio suma in acest sens.

C. Dobanzi moratorii

87. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.


PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA


1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere intemeiate pe art. 3 din Conventie, referitor la conditiile de detentie in penitenciarele Arad si Timisoara, si pe art. 8 din Conventie, referitor la fosta groapa de gunoi din apropierea penitenciarului Arad, si inadmisibila in rest;

2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie;

3. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 8 din Conventie;

4. hotaraste:
a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44 § 2 din Conventie, suma de 8.000 EUR (opt mii euro), ce va fi convertita in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii, ca daune morale, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
b) ca, incepand de la expirarea acestui termen si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

5. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.


Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 7 aprilie 2009, in aplicarea art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.





Lista hotarari CEDO


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
47 useri online

Useri autentificati: