DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Hotararea din 7 iulie 2009, definitiva la 7 octombrie 2009, in Cauza Stanca Popescu impotriva Romaniei

Hotarari CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului
2014 [3 decizii]
2013 [8 decizii]
2012 [12 decizii]
2011 [9 decizii]
2010 [17 decizii]
2009 [10 decizii]
2008 [11 decizii]
2007 [9 decizii]
2006 [6 decizii]
2005 [1 decizii]
2004 [3 decizii]
2003 [2 decizii]
2002 [1 decizii]
2001 [1 decizii]
1999 [1 decizii]
1998 [2 decizii]
TOTAL [96 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Hotararea din 7 iulie 2009, definitiva la 7 octombrie 2009, in Cauza Stanca Popescu impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Publicata in
Monitorul Oficial nr. 179/2011 - M. Of. 179 / 14 martie 2011



Data: 07-07-2009


CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Cererea nr. 8.727/03, Hotararea din 7 iulie 2009, definitiva la 7 octombrie 2009, in Cauza Stanca Popescu impotriva Romaniei

In Cauza Stanca Popescu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 16 iunie 2009, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data


PROCEDURA


1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 8.727/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Stanca Popescu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 8 decembrie 2000, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. La data de 18 martie 2008, Curtea a hotarat sa comunice cererea Guvernului. Asa cum permite art. 29 § 3 din Conventie, aceasta a mai hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.


IN FAPT


I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a nascut in anul 1921 si locuieste in Barla, judetul Arges.

A. Actiunea in revendicare impotriva vecinilor reclamantei

1. Procedura solutionata prin Sentinta din 28 octombrie 1996 a Judecatoriei Costesti

5. La data de 6 septembrie 1994, reclamanta a sesizat Judecatoria Pitesti cu o actiune in revendicare impotriva a 2 vecini, doamna P.F. si domnul P.A., pentru a i se restitui un teren ce fusese ocupat abuziv de parati. S-a realizat o expertiza de catre expertul Z.D., care a intocmit un raport conform caruia persoanele in discutie ocupau o parcela din terenul reclamantei. Raportul de expertiza a fost depus la dosar la data de 7 iunie 1995. La data de 4 octombrie 1995, paratii au formulat obiectii la raportul de expertiza, considerand ca expertul nu luase in considerare planurile ce insoteau procesele-verbale de punere in posesie a partilor in litigiu. Asadar, instanta a dispus ca expertul sa prezinte un supliment la raportul de expertiza.

6. La data de 24 aprilie 1996, Judecatoria Pitesti a constatat ca Judecatoria Costesti (judecatoria) era instanta competenta din punct de vedere teritorial si, prin urmare, a trimis cauza acestei instante.

7. Prin Sentinta din data de 28 octombrie 1996, judecatoria a admis actiunea si i-a obligat pe P.F. si P.A. sa ii restituie reclamantei un teren in suprafata de 166 m^2, astfel cum a fost stabilit in raportul de expertiza trimis de expertul Z.D. Prin aceeasi sentinta, instanta a dispus ca paratii sa ii plateasca reclamantei cheltuielile de judecata.

8. P.A. a introdus apel, sustinand ca nu ocupase terenul reclamantei si ca, dupa parerea sa, din raportul de expertiza si din planul intocmit de expert reiesea ca era vorba de doua proprietati diferite.

9. Prin Decizia din data de 26 mai 1997, Tribunalul Arges (tribunalul) a respins apelul lui P.A., retinand ca din raportul de expertiza reiesea in mod clar ca acesta ocupa terenul reclamantei. Aceasta decizie a ramas definitiva prin nerecurare.

2. Demersurile in vederea executarii silite a Sentintei din data de 28 octombrie 1996

10. La data de 3 septembrie 1997, reclamanta a solicitat judecatoriei punerea in executare a Sentintei din data de 28 octombrie 1996. In aceeasi zi, instanta i-a admis cererea si a dispus executarea silita a sentintei respective. Prin urmare, a fost deschis un dosar de executare.

11. La data de 10 septembrie 1997, executorul judecatoresc insarcinat cu executarea le-a cerut vecinilor reclamantei sa ii restituie acesteia terenul si sa ii plateasca cheltuielile de judecata stabilite prin sentinta in discutie, si aceasta in termen de o zi.

12. La data de 12 septembrie 1997, P.A. a consemnat la casa de economii si consemnatiuni, la dispozitia reclamantei, suma datorata pentru cheltuielile de judecata. Executorul a intocmit in aceeasi zi un proces-verbal care atesta aceasta plata.

13. Dintr-o adresa nedatata, redactata de executor si depusa la dosarul de executare, reiese ca la data de 22 ianuarie 1998 reclamanta ii ceruse sa ii oblige pe vecinii sai sa mute un gard care era amplasat pe terenul in discutie. Executorul i-a reamintit cu aceasta ocazie ca Sentinta din 28 octombrie 1996 nu cuprindea o astfel de obligatie in sarcina vecinilor. In consecinta, partea interesata a refuzat sa fie pusa in posesie daca gardul nu avea sa fie mutat. Executorul i-a sugerat apoi sa sesizeze instantele cu o actiune avand ca obiect obligatia de a face referitoare la mutarea gardului respectiv.

14. Reclamanta nu contesta faptele retinute de expert in aceasta adresa.

15. La data de 16 februarie 1998, aceasta a sesizat judecatoria cu actiunea sugerata de executor (paragraful 36 de mai jos).

16. La data de 18 decembrie 1998, in urma unei noi cereri a reclamantei, executorul i-a somat pe vecini sa ii restituie terenul.

17. La data de 14 ianuarie 1999, reclamanta a solicitat judecatoriei continuarea executarii silite.

18. In urma mai multor plangeri ale reclamantei impotriva executorului, la data de 1 martie 1999, tribunalul a informat-o ca acesta din urma era obligat sa respecte dispozitivul sentintei in cauza. Prin urmare, in masura in care partea interesata intelegea sa solicite si mutarea gardului amplasat pe terenul sau, ea trebuia sa obtina o alta hotarare judecatoreasca definitiva in acest sens.

19. Prin Adresa din data de 25 martie 1999, Curtea de Apel Pitesti (curtea de apel) a informat-o pe reclamanta despre faptul ca cererea sa referitoare la schimbarea executorului nu era justificata. Prin aceeasi adresa, curtea de apel a insistat asupra faptului ca executorul judecatoresc nu putea proceda la mutarea gardului, avand in vedere ca sentinta ce trebuia executata nu prevedea o asemenea obligatie.

20. La data de 11 aprilie 1999, P.A. a introdus la judecatorie o contestatie la executare si a solicitat suspendarea executarii pana la analizarea contestatiei sale. Acesta arata ca o a doua procedura intre parti era pendinte.

21. La data de 28 iunie 1999, P.A. a solicitat instantei sa suspende analizarea contestatiei sale, pe motivul ca solutia celei de-a doua proceduri putea avea o influenta asupra solutiei ce avea sa fie adoptata in procedura referitoare la contestatie. In aceeasi zi, cererea sa a fost admisa, iar analizarea contestatiei a fost suspendata.

22. La data de 4 septembrie 2000, judecatoria a constatat perimarea contestatiei.

23. La data de 13 octombrie 2000, reclamanta a solicitat instantei sa continue executarea silita. Ea arata ca executarea fusese, desigur, suspendata temporar din cauza contestatiei formulate de parati, insa intre timp contestatia respectiva se perimase.

24. La data de 1 iunie 2005, reclamanta i-a trimis un memoriu Presedintelui Romaniei, solicitandu-i asistenta in vederea solutionarii problemelor pe care le avea cu vecinii sai. Din afirmatiile reclamantei, care nu a furnizat o copie a acestui memoriu, reiese ca prin acesta ea solicita atat executarea Sentintei din data de 28 octombrie 1996, cat si executarea Sentintei din data de 12 iunie 2001 (paragraful 39 de mai jos). Administratia Prezidentiala a trimis memoriul la prefectura, care, la data de 7 iulie 2005, a invitat Primaria Costesti sa analizeze situatia reclamantei. Conform afirmatiilor reclamantei, primaria i-a recomandat sa se adreseze unui executor judecatoresc.

3. Cererea de revizuire a Sentintei din 28 octombrie 1996

25. La o data neprecizata, vecinii reclamantei au sesizat Parchetul de pe langa Judecatoria Costesti (parchetul) cu o plangere penala indreptata impotriva expertului Z.D., pe care il acuzau ca ar fi comis infractiunea de marturie mincinoasa in raportul de expertiza pe care il redactase. La data de 8 august 2001, parchetul a dispus neinceperea urmaririi penale pe motivul ca termenul de prescriptie a raspunderii penale expirase. Solutia le-a fost comunicata vecinilor reclamantei la data de 15 august 2001.

26. La data de 17 septembrie 2001, P.A. si mostenitorii lui P.F. (paragraful 36 de mai jos) au sesizat judecatoria cu o cerere de revizuire a Sentintei din 28 octombrie 1996, intemeiata pe art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, pe motivul ca expertul mentionat mai sus a comis infractiunea de marturie mincinoasa.

27. Expertul V.C. a intocmit un raport de expertiza in care constata ca P.A. si P.F. nu ocupasera nicio parte din terenul reclamantei. Expertul a constatat ca existau diferente intre dimensiunile terenului, asa cum au fost retinute de expertul Z.D., si propriile sale masuratori; de asemenea, a observat ca aceste diferente se datorau faptului ca primul expert nu tinuse cont de dimensiunile inscrise in planurile ce insoteau procesele-verbale de punere in posesie a partilor in litigiu; V.C. a considerat in plus ca el folosise aparate de masurare si de calcul mai performante decat Z.D.

28. La data de 26 noiembrie 2001, reclamanta a recuzat-o pe judecatoarea M.B. pe motiv ca aceasta pronuntase si Sentinta din data de 12 iunie 2001. Aceasta cerere a fost respinsa la data de 11 decembrie 2001 de catre judecatoarea A.D. pe motiv ca revizuirea se referea la Sentinta din data de 28 octombrie 1996, care nu fusese pronuntata de judecatoarea M.B.

29. La data de 29 ianuarie 2002, expertul Z.D. a invocat tardivitatea cererii de revizuire, considerand ca termenul prevazut de lege in acest sens incepea sa curga de la data la care fusese comisa infractiunea de marturie mincinoasa. La randul sau, reclamanta a considerat ca cererea de revizuire era tardiva. Printr-o incheiere de sedinta pronuntata in aceeasi zi, instanta a respins exceptia, retinand pe baza unei interpretari gramaticale a prevederii legale respective ca acest termen nu incepea sa curga decat de la data la care s-au cunoscut circumstantele care faceau imposibila constatarea infractiunii pe cale penala, si nu incepand de la data la care fusese comisa infractiunea. Incheierea de sedinta cuprindea urmatoarele in partea sa relevanta: "Daca am admite ipoteza invocata de [Z. D.], textul legii ar ramane fara obiect. Pe de alta parte, daca facem o interpretare gramaticala a prevederii in discutie, putem constata ca pronumele demonstrativ «acestea», folosit la plural, inlocuieste substantivul «circumstantele», si nu substantivul «infractiunea»."

30. Prin Sentinta din data de 23 iulie 2002, judecatoria a retinut ca expertul comisese infractiunea de marturie mincinoasa, a admis cererea de revizuire si a respins actiunea in revendicare. Instanta a constatat in primul rand ca la data de 8 august 2001 fusese dispusa neinceperea urmaririi penale cu privire la expertul Z.D. pe motiv de prescriptie si ca aceasta solutie le fusese comunicata vecinilor reclamantei la data de 15 august 2001. Apoi instanta a statuat, in temeiul art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, ca expertul Z.D. comisese infractiunea de marturie mincinoasa, in masura in care nu luase corect in considerare dimensiunile terenului; in plus, intentia ca element subiectiv al infractiunii era dovedita prin neconcordanta dintre situatia reala, asa cum era prezentata in expertiza realizata de expertul V.C., si cea descrisa in expertiza initiala. Prin aceeasi sentinta, instanta i-a condamnat pe expertul Z.D. si pe reclamanta la plata cheltuielilor de judecata ale vecinilor.

31. Aceasta sentinta, pronuntata de judecatoarea M.B., a fost mentinuta prin Decizia din 21 februarie 2003 a tribunalului, care a respins apelul reclamantei si pe cel al expertului Z.D. Confirmand temeinicia sentintei in ceea ce priveste motivele deja retinute, tribunalul a constatat in plus ca linia de delimitare dintre cele doua proprietati, asa cum fusese propusa de primul expert, trecea pe sub casa si grajdul vecinilor reclamantei.

32. Recursurile formulate de aceasta si de expertul Z.D. au fost, de asemenea, respinse prin Decizia din data de 30 iunie 2003 a curtii de apel. Reclamanta si Z.D. au fost obligati la plata cheltuielilor de judecata suportate de vecini cu ocazia celor doua cai de atac. In ceea ce priveste existenta infractiunii de marturie mincinoasa, curtea de apel a statuat ca judecatoria administrase probe relevante in temeiul carora se stabilisera corect faptele; in plus, tinand cont de faptul ca Z.D., in calitatea sa de expert, se deplasase la fata locului si identificase terenurile partilor in litigiu, acesta nu putea pretinde ca nu avusese cunostinta de faptul ca linia de delimitare pe care o propusese trecea pe sub constructiile vecinilor.

33. Prin Incheierea de sedinta din 7 aprilie 2006, judecatoria a admis cererea vecinilor si a incuviintat executarea silita impotriva reclamantei in vederea recuperarii cheltuielilor de judecata din recurs.

34. La data de 28 aprilie 2006, executorul judecatoresc a dispus o poprire asupra pensiei reclamantei. 35. Din probele aflate la dosar nu rezulta ca reclamanta ar fi formulat o contestatie impotriva deciziei executorului judecatoresc.

B. Actiunea avand ca obiect obligarea vecinilor la mutarea gardului si taierea copacilor

1. Procedura solutionata prin Sentinta din data de 12 iunie 2001 a judecatoriei

36. La data de 16 februarie 1998, reclamanta a sesizat judecatoria cu o actiune impotriva lui P.A. pentru a-l obliga sa deplaseze un gard si sa taie copacii aflati pe terenul sau. La o data neprecizata, mostenitorii lui P.F., decedata intre timp, au cerut sa intervina in cauza, solicitand respingerea actiunii.

37. Prin Sentinta din data de 18 octombrie 1999, judecatoria a respins actiunea.

38. Prin Decizia din data de 28 iunie 2000, tribunalul a admis apelul reclamantei si a trimis dosarul la judecatorie pentru rejudecare. Tribunalul a retinut ca judecatoria ignorase prevederile Sentintei din 28 octombrie 1996, desi aceasta dobandise autoritate de lucru judecat. Prin Decizia din data de 24 ianuarie 2001, curtea de apel a respins recursul lui P.A. impotriva Deciziei din 28 iunie 2000.

39. Sesizata cu o noua analiza a cauzei, judecatoria a pronuntat sentinta la data de 12 iunie 2001, admitand actiunea. Astfel, i-a obligat pe vecinii reclamantei sa mute gardul, deoarece se afla pe terenul sau, si sa taie mai multi copaci din acelasi motiv. Sentinta a fost pronuntata de judecatoarea M.B. care s-a intemeiat pe raportul pe care il trimisese expertul Z.D. in cadrul actiunii in revendicare.

40. Aceasta sentinta a fost confirmata prin deciziile din 29 aprilie 2002 a tribunalului si din 30 octombrie 2002 a curtii de apel, care au respins apelul si, respectiv, recursul lui P.A., ultima decizie ramanand definitiva.

2. Cererea de revizuire a Sentintei din 12 iunie 2001

41. La data de 28 iulie 2003, vecinii reclamantei au sesizat judecatoria cu o cerere de revizuire a Sentintei din 12 iunie 2001, intemeiata pe art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila. Acestia aratau ca Sentinta din 28 octombrie 1996, pronuntata in favoarea reclamantei, fusese anulata.

42. Prin Sentinta din data de 21 ianuarie 2004, judecatoria a admis cererea de revizuire si, in baza revizuirii facute, a respins actiunea reclamantei.

43. Prin Decizia din data de 7 iunie 2004, curtea de apel a admis apelul reclamantei si a trimis dosarul la tribunal, considerand ca acesta este competent pentru a examina cererea de revizuire.

44. Prin Decizia din data de 2 februarie 2005, tribunalul a respins cererea de revizuire ca tardiva, considerand ca termenul de o luna prevazut de art. 324 pct. 4 din Codul de procedura civila incepea sa curga de la data la care partea luase cunostinta de anularea deciziei, adica de la data de 21 februarie 2003, data la care Sentinta din 23 iulie 2002 ce anula Sentinta din 28 octombrie 1996 a ramas definitiva.

45. Decizia din data de 2 februarie 2005 a fost confirmata prin Decizia ramasa definitiva din 28 aprilie 2005 a curtii de apel, care a respins recursul vecinilor.

3. Demersurile in vederea executarii Sentintei din data de 12 iunie 2001

46. La data de 31 mai 2007, reclamanta a solicitat judecatoriei sa dispuna ca Sentinta din data de 12 iunie 2001 sa fie investita cu formula executorie.

47. Prin Incheierea de sedinta din data de 1 iunie 2007, judecatoria a respins cererea, retinand ca dreptul de a solicita executarea silita era prescris, in masura in care termenul de prescriptie aplicabil in speta era cel prevazut de art. 405 din Codul de procedura civila, adica 3 ani. Instanta a retinut si ca introducerea unei cereri de revizuire impotriva Sentintei din 12 iunie 2001 nu suspendase cursul prescriptiei.

48. Reclamanta a formulat un recurs, considerand ca judecatoria ii respinsese pe nedrept cererea ca prescrisa, chiar daca obiectul litigiului era un bun imobil.

49. Prin Decizia din data de 18 ianuarie 2008, tribunalul judetean a respins recursul. Acesta a apreciat ca trebuia retinut ca punct de plecare al prescriptiei de 3 ani data la care Sentinta din 12 iunie 2001 a fost confirmata definitiv, si anume data de 30 octombrie 2002 (paragraful 40 de mai sus). Tribunalul a inlaturat argumentul reclamantei referitor la obiectul litigiului, constatand ca din Sentinta din 12 iunie 2001 reiesea ca actiunea se referea la mutarea unui gard si taierea unor copaci si apreciind, prin urmare, ca nu era vorba de o actiune reala imobiliara.

C. Plangerile penale formulate de reclamanta

1. Plangerea penala impotriva judecatoarei M.B.

50. La o data neprecizata, reclamanta a sesizat parchetul de pe langa curtea de apel cu o plangere penala impotriva judecatoarei M.B. Dosarul nu aduce informatii cu privire la continutul acestei plangeri.

51. La data de 18 noiembrie 2002, parchetul a dispus neinceperea urmaririi penale, retinand ca problemele ridicate de reclamanta nu erau de natura penala si ca, in orice caz, ea avea posibilitatea sa conteste Sentinta din 23 iulie 2002 conform cailor legale de atac.

2. Plangerea penala impotriva expertului V.C.

52. In cursul anului 2002, reclamanta a sesizat parchetul cu o plangere penala impotriva expertului V.C., pe care il acuza ca ar fi comis infractiunea de marturie mincinoasa prin mentiunile pe care le facuse in raportul sau de expertiza (paragraful 27 de mai sus).

53. La data de 17 ianuarie 2003, parchetul a dispus neinceperea urmaririi penale, apreciind ca faptele reprosate expertului nu erau incriminate de legea penala.

54. La data de 23 iunie 2004, reclamanta a sesizat judecatoria cu o contestatie impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale.

55. Prin Sentinta din data de 28 septembrie 2004, instanta a respins contestatia.

56. La data de 14 februarie 2005, tribunalul a admis recursul reclamantei si a trimis cauza la judecatorie spre rejudecare pentru incalcarea normelor de procedura.

57. Prin Sentinta din data de 21 septembrie 2005, judecatoria a respins contestatia ca neintemeiata, retinand ca simplul fapt ca in speta existau divergente intre mai multe rapoarte de expertiza nu era de natura sa duca la concluzia existentei infractiunii de marturie mincinoasa din partea unuia dintre expertii respectivi.

58. Aceasta sentinta a fost confirmata prin Decizia din data de 16 ianuarie 2006 a tribunalului, care a respins recursul reclamantei.

3. Plangerea penala impotriva vecinilor

59. Prin Scrisoarea din data de 7 mai 2007, reclamanta a informat grefa Curtii ca cele doua sentinte ce ii erau favorabile nu fusesera executate pana in prezent si ca vecinii sai construisera un nou gard, ocupandu-i astfel o suprafata si mai mare din terenul ce constituie curtea sa. Ulterior, prin scrisorile sale din 8 august 2007 si 19 decembrie 2007, reclamanta i-a precizat grefei ca sesizase Parchetul de pe langa judecatorie cu o plangere penala impotriva vecinilor pentru tulburare de posesie.

II. Dreptul intern pertinent

60. Prevederile din Codul de procedura civila referitoare la revizuirea unei hotarari judecatoresti au urmatorul continut in partile lor relevante in speta: ARTICOLUL 322 "Revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari date de o instanta de recurs (...) se poate cere in urmatoarele cazuri: (...) 4. daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina (...). In cazul in care (...) constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai (...) asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. 5. (...) daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere." ARTICOLUL 323 "Cererea de revizuire se indreapta la instanta care a dat hotararea ramasa definitiva si a carei revizuire se cere." ARTICOLUL 324 "Termenul de revizuire este de o luna si se va socoti: (...) 3. in cazurile prevazute de art. 322 pct. 4, din ziua in care partea a luat la cunostinta de hotararea instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului (...). In lipsa unei astfel de hotarari termenul curge de la data cand partea a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora. 4. in cazurile prevazute de art. 322 pct. 5, din ziua in care [...] partea a luat cunostinta de hotararea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere."

61. Articolul 405 din Codul de procedura civila reglementeaza termenul de prescriptie pentru dreptul de a cere executarea silita. Acest articol are urmatorul continut: "Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita. Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie."


IN DREPT


I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 § 1 din Conventie, din cauza neexecutarii sentintelor din 28 octombrie 1996 si 12 iunie 2001

62. Reclamanta se plange de neexecutarea sentintelor ramase definitive din 28 octombrie 1996 si 12 iunie 2001 ale judecatoriei. Ea invoca art. 6 § 1 din Conventie, care prevede urmatoarele, in partile sale relevante: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale, de catre o instanta (...) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."

1. Argumentele partilor

a) Guvernul

63. In ceea ce priveste Sentinta din 28 octombrie 1996, Guvernul afirma ca in urma desfiintarii sale la data de 23 iulie 2002, executarea nu mai era posibila, din lipsa de titlu executoriu. In ceea ce priveste perioada cuprinsa intre 3 septembrie 1997 si 23 iulie 2002, acesta considera ca a existat o imposibilitate obiectiva de executare. Guvernul observa in acest sens ca sentinta din 28 octombrie 1996 nu dispunea decat ca vecinii reclamantei sa ii restituie terenul. Deoarece reclamanta nu formulase niciun capat de cerere referitor la mutarea gardului in aceasta procedura, desi era la curent, sentinta pronuntata nu a facut nicio trimitere la acest lucru. Prin urmare, executorul judecatoresc, obligat sa execute hotararea judecatoreasca exact in forma in care a fost pronuntata, nu putea dispune inlaturarea gardului fara sa aduca atingere dreptului de proprietate al vecinilor. Guvernul concluzioneaza ca, avand in vedere circumstantele, era necesara o noua actiune in justitie, ceea ce reclamanta a si facut, de altfel.

64. In ceea ce priveste Sentinta din 12 iunie 2001, Guvernul observa ca o cerere a partii interesate avand ca obiect investirea sentintei respective cu formula executorie constituie o conditie prealabila necesara executarii sale. Or, reclamanta nu a prezentat o astfel de cerere decat la data de 31 mai 2007. Cererea a fost respinsa pe motivul ca termenul prevazut de lege pentru a cere executarea silita expirase. In aceste conditii, Guvernul considera ca statul nu poate fi considerat raspunzator de lipsa de diligenta a reclamantei, care a omis sa utilizeze, in termenul prevazut de lege, mijloacele aflate la dispozitia sa in vederea obtinerii executarii silite a hotararii in discutie.

b) Reclamanta

65. Reclamanta reaminteste faptul ca a solicitat la data de 3 septembrie 1997 executarea silita a Sentintei din 28 octombrie 1996 si ca a formulat ulterior mai multe plangeri impotriva executorului judecatoresc. Ea recunoaste ca a primit plata cheltuielilor de judecata stabilite prin aceasta sentinta, insa insista asupra faptului ca terenul nu i-a fost restituit. Partea interesata precizeaza si ca la data de 1 martie 1999 tribunalul ii adusese la cunostinta faptul ca trebuia sa obtina o alta hotarare judecatoreasca cu privire la mutarea gardului.

66. In ceea ce priveste argumentul Guvernului conform caruia Sentinta din 28 octombrie 1996 nu mai putea fi executata in urma desfiintarii sale, reclamanta sustine, pe de o parte, ca aceasta desfiintare era ilegala si, pe de alta parte, ca sentinta in discutie fusese perfect valabila intre data de 26 mai 1997, data la care a ramas definitiva, si data de 21 februarie 2003, data desfiintarii sale, adica timp de circa 6 ani. Or, in aceasta perioada de timp autoritatile nu au asistat-o in executarea silita a sentintei respective, desi ea prezentase o cerere in acest sens inca din anul 1997.

67. In ceea ce priveste Sentinta din data de 12 iunie 2001, reclamanta arata ca a formulat o cerere de executare silita la data de 31 mai 2007, insa precizeaza ca aceasta cerere fusese precedata de Adresa din data de 1 iunie 2005 pe care i-o trimisese Presedintelui Romaniei pentru a-i cere ajutorul, acest lucru avand loc dupa esecul demersurilor sale la executorul judecatoresc cu privire la executarea Sentintei din 28 octombrie 1996. Reclamanta atrage atentia asupra faptului ca memoriul sau i-a fost transmis prefecturii care, la randul sau, a invitat primaria la data de 17 iulie 2005 sa ii analizeze situatia. Conform afirmatiilor reclamantei, primaria i-a recomandat apoi sa se adreseze unui executor judecatoresc.

68. Reclamanta considera, in plus, ca Sentinta din data de 12 iunie 2001 tinea de domeniul actiunilor reale imobiliare, pentru care termenul de prescriptie a executarii silite era de 10 ani.

2. Aprecierea Curtii

69. Curtea reaminteste jurisprudenta sa conform careia art. 6 din Conventie ii garanteaza oricarei persoane dreptul de acces la justitie, care are drept consecinta dreptul la executarea hotararilor judecatoresti definitive (Hornsby impotriva Greciei, hotararea din 19 martie 1997, § 40, Culegere de hotarari si decizii 1997-II). Totusi, acest drept nu poate obliga un stat sa asigure executarea fiecarei hotarari cu caracter civil, oricare ar fi ea si oricare ar fi circumstantele; in schimb, statul are obligatia de a se dota cu un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive ce ii revin (Ciprova impotriva Republicii Cehe (dec.), nr. 33.273/03, 22 martie 2005; Topciov impotriva Romaniei (dec.), nr. 17.369/02, 15 iunie 2006). Curtea are ca sarcina exclusiva de a analiza daca masurile adoptate de autoritatile nationale au fost adecvate si suficiente (Ruianu impotriva Romaniei, nr. 34.647/97, § 66, 17 iunie 2003).

70. In speta, in ceea ce priveste executarea celor doua sentinte impotriva unor particulari, statul era obligat sa puna la dispozitia reclamantei un sistem care sa ii permita sa obtina executarea respectiva.

71. Curtea apreciaza ca trebuie facuta o distinctie intre executarea Sentintei din 28 octombrie 1996 si cea a Sentintei din 12 iunie 2001. In ceea ce priveste prima sentinta, Curtea nu considera necesar sa se ocupe de acea parte a sa referitoare la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca reclamanta nu insista asupra acestui lucru (paragraful 65 de mai sus).

a) Asupra executarii Sentintei din 28 octombrie 1996

72. In ceea ce priveste Sentinta din 28 octombrie 1996, Curtea observa ca autoritatile au reactionat in mod corespunzator la cererea partii interesate din 3 septembrie 1997. Astfel, s-a deschis un dosar de executare si executorul judecatoresc a dispus ca vecinii sa ii restituie terenul reclamantei. In aceasta privinta, din probele aflate la dosar rezulta ca reclamanta ii solicitase executorului sa ii oblige pe vecinii sai sa mute un gard amplasat pe terenul sau. In aceste conditii, executorul a informat-o ca sentinta ce trebuia executata nu impunea o asemenea obligatie in sarcina vecinilor si i-a sugerat sa sesizeze in primul rand instantele cu o astfel de cerere. Pe de alta parte, atat tribunalul, cat si curtea de apel au confirmat punctul de vedere al executorului judecatoresc (paragrafele 13, 18 si 19 de mai sus). In orice caz, reclamanta a acceptat sugestia facuta de executor, formuland o actiune in acest sens inca din data de 16 februarie 1998 (paragraful 15 de mai sus).

73. Avand in vedere ca din dosar nu reiese ca reclamanta ar fi formulat, in cadrul procedurii in revendicare solutionata prin Sentinta din 28 octombrie 1996, un capat de cerere referitor la mutarea gardului, Curtea considera ca nu era excesiv sa i se ceara sa introduca o actiune specifica.

74. Curtea apreciaza, asadar, ca autoritatile nationale au informat-o pe reclamanta cu privire la piedicile la executarea silita dorita de aceasta, precum si asupra demersurilor pe care trebuia sa le indeplineasca.

75. Curtea nu poate, asadar, sa considere ca statul si-a incalcat obligatia ce ii revenea de a o asista pe reclamanta in demersurile sale in vederea executarii Sentintei din 28 octombrie 1997.

76. Prin urmare, acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins in temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

b) Asupra executarii Sentintei din 12 iunie 2001

77. In ceea ce priveste Sentinta din 12 iunie 2001, Curtea observa impreuna cu Guvernul ca reclamanta a solicitat la data de 31 mai 2007 ca aceasta sentinta sa fie investita cu formula executorie. Cererea sa a fost respinsa de judecatorie la data de 1 iunie 2007 pe motivul ca termenul de prescriptie pentru dreptul de a solicita executarea silita expirase. Solutia judecatoriei a fost confirmata prin Decizia din 18 ianuarie 2008 a tribunalului (paragrafele 46—49 de mai sus). In masura in care reclamanta sustine ca in speta era aplicabil un alt termen de prescriptie, Curtea observa ca partea interesata a avut posibilitatea sa isi expuna punctul de vedere si ca instantele nationale si-au motivat hotararile, care nu par sa fie nici vadit eronate, nici lovite de arbitrar. Avand in vedere ca este in primul rand de datoria instantelor nationale sa aplice dreptul intern si sa aprecieze probele (Garcia Ruiz impotriva Spaniei [MC], nr. 30.544/96, § 28, CEDO 1999-I), Curtea nu poate aprecia ea insasi elementele de fapt care au determinat o instanta nationala sa adopte o anume hotarare mai degraba decat o alta, caci altfel ar deveni o a patra instanta si si-ar incalca limitele misiunii (vezi, mutatis mutandis, Kemmache impotriva Frantei (nr. 3), 24 noiembrie 1994, § 44, seria A nr. 296-C).

78. In aceste conditii, Curtea apreciaza ca ii revenea reclamantei sa se foloseasca de mijloacele puse la dispozitia sa de catre legislatia nationala si sa faca apel, daca era cazul, la forta publica pentru a o asista in executare (Ciprova, mentionata mai sus). Acest lucru presupune, in opinia Curtii, respectarea de catre partea interesata a procedurii si a termenelor prevazute de dreptul intern, ceea ce nu a fost cazul in speta. In masura in care reclamanta sustine ca a solicitat asistenta Presedintelui statului in vederea executarii Sentintei din 12 iunie 2001, Curtea retine ca nu era vorba de un demers prevazut de lege pentru executarea unei hotarari judecatoresti. Mai mult, aceasta nu distinge niciun motiv pentru a subscrie la afirmatia reclamantei conform careia demersurile la executorul judecatoresc in vederea executarii acestei sentinte erau sortite esecului.

79. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea apreciaza ca autoritatile nationale au asistat-o in mod corespunzator pe reclamanta in vederea executarii Sentintei din 12 iunie 2001.

80. Prin urmare, si acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins in temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 § 1 din Conventie din cauza duratei procedurilor

81. Reclamanta se plange de durata totala a procedurilor referitoare la revendicarea terenului si la obligarea vecinilor de a muta gardul, pe care o considera excesiva. In formularul sau de cerere trimis grefei la data de 19 septembrie 2001, aceasta se plange de faptul ca introdusese o actiune in revendicare in anul 1994 si ca procedura de executare silita a sentintei aferente se afla inca pe rol. In plus, ea considera ca, din cauza neexecutarii sentintei pronuntate in aceasta procedura, ea a fost obligata sa introduca o actiune ce urmarea obligarea lui P. A. la mutarea gardului sau, actiune care nu fusese nici ea solutionata la data respectiva. Ea invoca art. 6 § 1 din Conventie, care prevede urmatoarele in partile sale relevante: "Orice persoana are dreptul la judecarea (...) intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta (...) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."

82. Guvernul considera ca cele doua proceduri erau de o anumita complexitate si ca, in speta, nu au existat perioade lungi de inactivitate imputabile autoritatilor.

83. La randul sau, reclamanta sustine ca durata celor doua proceduri mentionate mai sus este excesiva, avand in vedere ca sentintele din 28 octombrie 1996 si din 12 iunie 2001 nu au fost executate inca, astfel incat ea nu detine inca posesia asupra terenului sau. Ea considera ca intarzierile in proceduri nu au fost cauzate din vina sa, ci in principal din vina autoritatilor. Reclamanta considera ca a fost obligata sa inceapa cea de-a doua procedura din cauza neexecutarii Sentintei din 28 octombrie 1996.

84. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri, aminteste Curtea, se apreciaza in functie de circumstantele cauzei si tinand cont de criteriile consacrate de jurisprudenta sa, in special de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantilor si de cel al autoritatilor competente, precum si de miza litigiului pentru partile interesate (Frydlender impotriva Frantei [MC], nr. 30.979/96, § 43, CEDO 2000-VII).

85. Desi reclamanta sustine ca durata totala a procedurilor a fost excesiva, Curtea apreciaza ca este vorba de doua proceduri diferite care, intr-o anumita masura, s-au desfasurat in paralel si pe care se cuvine sa le analizeze separat. In masura in care reclamanta intelege sa se planga si de durata excesiva a perioadei de executare a celor doua sentinte, Curtea reaminteste ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de la ce instanta ar emana ea, trebuie considerata ca facand parte integranta din "proces", in sensul art. 6 din Conventie (Hornsby, mentionata mai sus, § 40). Cu toate acestea, in speta, avand in vedere concluziile expuse in paragrafele 76 si 80 de mai sus, ea considera ca trebuie tinut cont numai de durata celor doua proceduri pe fond.

a) Asupra duratei procedurii in revendicare

86. Curtea observa ca aceasta procedura are doua parti: prima a inceput la data de 6 septembrie 1994 odata cu sesizarea Judecatoriei Costesti si s-a incheiat la data de 26 mai 1997 cu decizia Tribunalului Arges; a doua parte a inceput la data de 17 septembrie 2001, odata cu cererea de revizuire a Sentintei din data de 28 octombrie 1996 si s-a incheiat la data de 30 iunie 2003 cu Decizia din 30 iunie 2003 a Curtii de Apel Pitesti.

87. Asadar, procedura a durat in total aproximativ 4 ani si 6 luni si a cunoscut doua grade de jurisdictie in prima parte a sa si 3 grade de jurisdictie in cea de-a doua.

88. Tinand cont de jurisprudenta sa, Curtea apreciaza ca durata acestei proceduri nu a fost excesiva.

89. Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins conform art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

b) Asupra duratei procedurii pentru obligarea vecinilor la mutarea gardului si inlaturarea copacilor

90. Curtea observa ca aceasta procedura cuprinde doua parti: prima a inceput la data de 16 februarie 1998, odata cu sesizarea Judecatoriei Costesti, si s-a incheiat la data de 30 octombrie 2002, prin decizia Curtii de Apel Pitesti; a doua parte a inceput la data de 28 iulie 2003, odata cu cererea de revizuire a Sentintei din 12 iunie 2001, si s-a incheiat la data de 28 aprilie 2005, cu decizia curtii de apel.

91. Asadar, procedura a durat in total aproximativ 6 ani si 5 luni si a cunoscut 3 grade de jurisdictie in fiecare parte a sa.

92. Tinand cont de jurisprudenta sa, Curtea apreciaza ca nici durata acestei proceduri nu a fost excesiva.

93. Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins conform art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

III. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 § 1 din Conventie din cauza pretinsei incalcari a principiului securitatii raporturilor juridice

94. Reclamanta se plange de repunerea in discutie a Sentintei din 28 octombrie 1996 pe calea revizuirii. Ea invoca art. 6 § 1 din Conventie, care prevede urmatoarele in partile sale relevante: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale, de catre o instanta (...) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."

A. Asupra admisibilitatii

95. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de alta parte, Curtea constata ca acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

96. Guvernul insista asupra faptului ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, diferita de recursul in anulare, de care Curtea s-a ocupat in Cauza Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, § 62, CEDO 1999-VII). Apoi, acesta observa ca aceasta cauza este diferita de Cauza Androne impotriva Romaniei (nr. 54.062/00, §§ 47—53, 22 decembrie 2004), in masura in care, in speta, partile parate sunt cele care au formulat o cerere de revizuire si nu procurorul, iar cererea respectiva nu era tardiva. Guvernul observa in acest sens ca respingerea exceptiei de tardivitate a fost motivata pe larg.

97. Prin urmare, Guvernul considera ca principiul securitatii raporturilor juridice nu a fost incalcat.

98. Reclamanta considera ca cererea de revizuire era tardiva si ca admiterea acesteia a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice.

99. Curtea reaminteste ca dreptul la un proces echitabil in fata unei instante, garantat de art. 6 § 1 din Conventie, trebuie sa se interpreteze in lumina preambulului Conventiei, care enunta suprematia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca solutia data de catre instante in mod definitiv oricarui litigiu sa nu mai fie rejudecata (Brumarescu, mentionata mai sus, § 61), deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autoritatii de lucru judecat, adica a caracterului definitiv al hotararilor judecatoresti (Riabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).

100. Curtea observa ca, in temeiul art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, o hotarare judecatoreasca definitiva poate face obiectul unei revizuiri in cazul in care expertul care a participat la procedura respectiva a comis o infractiune in legatura cu cauza.

101. Aceasta admite impreuna cu Guvernul ca aceasta cauza este diferita de Cauza Androne, mentionata mai sus, din anumite puncte de vedere. Intr-adevar, cererea de revizuire fusese formulata, in speta, de vecinii reclamantei, parti in procedura solutionata prin Sentinta din 28 octombrie 1996, spre deosebire de cealalta cauza, in care procurorul general a fost cel care a solicitat redeschiderea procedurii. Pe de alta parte, in Cauza Androne cererea de revizuire fusese formulata tardiv, pe cand in cauza de fata instanta a respins exceptia de tardivitate printr-o incheiere de sedinta suficient de motivata (paragraful 29 de mai sus). Avand in vedere ca obligatia de a interpreta dreptul intern le revine in primul rand instantelor nationale, Curtea nu distinge niciun motiv pentru a nu subscrie la argumentele lor in aceasta privinta.

102. Cu toate acestea, observa Curtea, consecinta juridica a admiterii cererii de revizuire a fost respingerea actiunii in revendicare a reclamantei, iar aceasta la 5 ani de la data la care sentinta respectiva ramasese definitiva.

103. Curtea observa ca admiterea cererii respective a fost motivata prin faptul ca expertul Z. D. ar fi comis infractiunea de marturie mincinoasa, in masura in care acesta nu luase corect in calcul dimensiunile terenului (paragrafele 27 si 30 de mai sus). Or, trebuie observat faptul ca vecinii reclamantei aveau posibilitatea sa formuleze obiectiuni la raportul de expertiza (paragraful 5 de mai sus) si ca daca P. A. a introdus, desigur, apel impotriva Sentintei din 28 octombrie 1996, el nu a formulat ulterior un recurs (paragrafele 8 si 9 de mai sus).

104. Trebuie constatat ca motivele avansate in cadrul procedurii de revizuire si acceptate de judecatorie se refereau la modalitatea in care expertul a realizat expertiza. Or, o eventuala eroare a acestuia in delimitarea terenurilor ar fi putut fi reparata prin intermediul cailor ordinare de atac, evitand astfel repunerea in discutie a unei hotarari judecatoresti definitive (Sergey Petrov impotriva Rusiei, nr. 1.861/05, § 28, 10 mai 2007). Pe de alta parte, in opinia Curtii, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decat la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securitatii raporturilor juridice pe motivul ca ele nu au putut fi corectate prin intermediul cailor ordinare de atac (Pchenitchny impotriva Rusiei, nr. 30.422/03, § 26, 14 februarie 2008). Or, in speta, Decizia din 26 mai 1997 a tribunalului, ce confirma Sentinta din 28 octombrie 1996 a judecatoriei, a ramas definitiva prin nerecurare de catre vecinii reclamantei.

105. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea apreciaza ca revizuirea nu a constituit, in circumstantele speciale ale cauzei de fata, decat o modalitate deghizata de a provoca redeschiderea unei proceduri solutionate in mod definitiv, si aceasta cu privire la aspecte pe care vecinii reclamantei avusesera posibilitatea sa le aduca in discutie in cadrul acestei proceduri. Curtea reaminteste in acest sens ca simplul fapt ca pot exista doua puncte de vedere asupra aceluiasi subiect nu reprezinta un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze (Riabykh, mentionata mai sus, § 52). De altfel, judecatoria a retinut in Sentinta sa din 21 septembrie 2005, confirmata in urma recursului reclamantei, ca faptul ca exista divergente intre mai multe rapoarte de expertiza nu este de natura, prin el insusi, sa constate existenta infractiunii de marturie mincinoasa din partea unuia dintre expertii respectivi (paragraful 57 de mai sus).

106. Prin urmare, Curtea nu distinge in speta nicio imprejurare substantiala si imperioasa de natura sa justifice redeschiderea procedurii (a se vedea, a contrario, Protsenko impotriva Rusiei, nr. 13.151/04, §§ 30—34, 31 iulie 2008; Podrugina si Yedinov impotriva Rusiei (dec.), nr. 39.654/07, 17 februarie 2009).

107. Prin urmare, aceasta apreciaza ca admiterea cererii de revizuire a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice si, prin aceasta, dreptul reclamantei la un proces echitabil in sensul art. 6 § 1.

108. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 § 1 din Conventie in aceasta privinta.

IV. Asupra pretinselor incalcari ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

109. Reclamanta sustine o incalcare a dreptului sau la respectarea bunurilor din cauza admiterii revizuirii impotriva Sentintei definitive din 28 octombrie 1996, a neexecutarii sentintelor din 28 octombrie 1996 si 12 iunie 2001 si a duratei procedurilor. Ea citeaza art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care prevede urmatoarele: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."

110. Guvernul considera ca in speta nu a avut loc nicio ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantei.

111. Reclamanta contesta observatiile Guvernului.

112. Curtea observa ca aceste capete de cerere pe care reclamanta le intemeiaza pe art. 1 din Protocolul nr. 1 sunt direct legate de capetele sale de cerere intemeiate pe art. 6 § 1 din Conventie, care se refera la incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice, la neexecutarea sentintelor si la durata procedurilor. Avand in vedere concluziile sale expuse in paragrafele 76, 80, 89, 93 si 108 de mai sus, Curtea apreciaza ca nu este necesar sa statueze asupra admisibilitatii si temeiniciei capetelor de cerere intemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1.

V. Asupra celorlalte pretinse incalcari

113. Din perspectiva art. 6 § 1 din Conventie, reclamanta se plange ca cererea de revizuire impotriva Sentintei din 28 octombrie 1996 a fost admisa de aceeasi judecatoare care pronuntase Sentinta din 12 iunie 2001.

114. Curtea observa ca reclamanta a avut posibilitatea sa recuze aceasta judecatoare si ca respingerea cererii sale in acest sens a fost motivata (paragraful 28 de mai sus).

115. Citand acelasi articol, partea interesata se plange si de solutia data plangerilor sale penale indreptate impotriva expertului V.C., a judecatoarei M.B. si a vecinilor.

116. Or, Conventia nu garanteaza dreptul la inceperea urmaririi penale impotriva unor terti.

117. Fara a invoca vreo prevedere a Conventiei, reclamanta se plange si de faptul ca executorul judecatoresc a facut o poprire pe pensia sa pentru o suma pe care nu o calculase corect.

118. Curtea retine in acest sens ca reclamanta nu a formulat nicio obiectie impotriva deciziei executorului (paragraful 35 de mai sus).

119. Tinand cont de ansamblul elementelor aflate in posesia sa si in masura in care este competenta sa fie sesizata cu sustinerile formulate, Curtea nu a constatat nicio aparenta de incalcare a drepturilor si libertatilor garantate de Conventie sau de protocoalele sale.

120. Rezulta ca aceasta parte a cererii trebuie respinsa ca vadit neintemeiata, in temeiul art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

VI. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

121. Conform art. 41 din Conventie: "Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

122. Reclamanta solicita pentru prejudiciul material urmatoarele sume: — 397 euro (EUR) pentru "prejudiciul general"; aceasta suma reprezinta valoarea celor 3 salcami taiati de vecini in anul 2007, la care se adauga lipsa de folosinta a suprafetei de teren ocupate de acestia in ultimii 2 ani si pe care reclamanta o stimeaza la 500 m^2; — 1.918 EUR pentru "prejudiciul material"; aceasta suma reprezinta lipsa de folosinta a terenului in suprafata de 166 m^2 din cauza utilizarii sale de catre vecini, care au plantat pe el pomi fructiferi si vita-de-vie, pe care le puteau vinde, obtinand astfel castiguri.

123. Partea interesata mai solicita suma de 12.000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit din cauza incalcarilor acestor drepturi.

124. Guvernul arata ca terenul care face obiectul cererii de fata are o suprafata de 166 m^2. Acesta furnizeaza o adresa primita din partea Camerei Notarilor Publici din 18 noiembrie 2008 conform careia valoarea minima a unui metru patrat de teren in satul reclamantei este de 2 lei noi romanesti (RON). De asemenea, acesta mai constata ca, in orice caz, reclamanta nu a solicitat valoarea terenului respectiv.

125. Guvernul considera ca suma ceruta de partea interesata pentru lipsa de folosinta a terenului are un caracter speculativ.

126. De asemenea, acesta considera ca suma solicitata ca daune morale este excesiva.

127. In raspuns, reclamanta sustine ca nu a solicitat valoarea terenului deoarece ea nu doreste sa il vanda. Aceasta mai considera ca Guvernul "doreste sa [ii] cumpere terenul pentru a-l da apoi vecinilor". Partea interesata subliniaza ca ea solicita restituirea terenului.

128. Curtea reaminteste ca a constatat incalcarea art. 6 § 1 din Conventie din cauza incalcarii principiului securitatii raporturilor juridice si ca a retinut ca nu este cazul sa statueze asupra admisibilitatii si temeiniciei capetelor de cerere intemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, aceasta respinge cererea de daune materiale a reclamantei. Curtea apreciaza, in schimb, ca partea interesata a suferit un prejudiciu moral din cauza incalcarii constatate. Prin urmare, ii acorda reclamantei suma de 5.000 EUR ca daune morale.

B. Cheltuieli de judecata

129. Reclamanta solicita suma de 1.746,55 EUR pentru cheltuielile angajate atat la nivel national, cat si in fata Curtii. Ea prezinta cateva documente justificative.

130. Guvernul contesta pretentiile reclamantei.

131. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, tinand cont de documentele aflate in posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea ii acorda reclamantei suma de 300 EUR, cu toate cheltuielile incluse.

C. Dobanzi moratorii

132. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.


PENTRU ACESTE MOTIVE, In unanimitate, CURTEA


1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste pretinsa incalcare a principiului securitatii raporturilor juridice din cauza admiterii cererii de revizuire a Sentintei din 28 octombrie 1996 (art. 6 § 1 din Conventie) si inadmisibila in rest;

2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 § 1 din Conventie;

3. hotaraste ca nu este necesar sa statueze asupra admisibilitatii si temeiniciei capetelor de cerere intemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1;

4. hotaraste:
a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantei, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44 § 2 din Conventie, urmatoarele sume:
(i) 5.000 EUR (cinci mii euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
(ii) 300 EUR (trei sute euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit de catre reclamanta, pentru cheltuielile de judecata;
b) ca sumele mentionate mai sus sa fie convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;
c) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

5. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.


Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 7 iulie 2009, pentru aplicarea art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.





Lista hotarari CEDO


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
65 useri online

Useri autentificati: