DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Hotararea CEDO in cauza Brumarescu impotriva Romaniei, din 10 ianuarie 2001

Hotarari CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului
2014 [3 decizii]
2013 [8 decizii]
2012 [12 decizii]
2011 [9 decizii]
2010 [17 decizii]
2009 [10 decizii]
2008 [11 decizii]
2007 [9 decizii]
2006 [6 decizii]
2005 [1 decizii]
2004 [3 decizii]
2003 [2 decizii]
2002 [1 decizii]
2001 [1 decizii]
1999 [1 decizii]
1998 [2 decizii]
TOTAL [96 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Hotararea CEDO in cauza Brumarescu impotriva Romaniei, din 10 ianuarie 2001

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Publicata in
Monitorul Oficial nr. 758/2001 - M. Of. 758 / 28 noiembrie 2001



Data: 10-01-2001


CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Cererea nr. 28.342/95, Satisfactie echitabila

In cauza Brumarescu impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului,
dupa ce a deliberat in Camera de Consiliu, in zilele de 18 octombrie 2000 si 10 ianuarie 2001,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la data de 10 ianuarie 2001:


PROCEDURA


1. Curtea a fost sesizata de catre un cetatean roman, domnul Dan Brumarescu (reclamantul), la 3 noiembrie 1998 si de catre Comisia Europeana a Drepturilor Omului (Comisia) la 6 noiembrie 1998, in termenul de trei luni prevazut de fostele articole 32 alin. 1 si 47 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (conventia). La originea cauzei se afla o plangere (nr. 28.342/95) indreptata impotriva Romaniei, introdusa la Comisie la data de 9 mai 1995 de domnul Brumarescu, in conformitate cu fostul articol 25 din conventie.

2. In hotararea din 28 octombrie 1999 (hotararea cu privire la fondul cauzei) Curtea a concluzionat in unanimitate ca a existat o incalcare a art. 6 alin. 1 din conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1. In ceea ce priveste art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la conventie a apreciat ca in cauza nu a existat nici o justificare pentru lipsirea de proprietate si ca, in orice caz, nu a fost respectat un just echilibru, reclamantul trebuind sa suporte si continuand sa suporte o sarcina exorbitanta, incompatibila cu dreptul sau la respectarea proprietatii (CEDH 1999-VII, alin. 79-80).

3. In temeiul art. 41 din conventie, reclamantul a solicitat acordarea unei satisfactii echitabile in valoare de cateva sute de mii de dolari S.U.A. (USD), reprezentand despagubiri pentru prejudiciul suferit si, de asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata.

4. Avand in vedere ca problema aplicabilitatii art. 41 nu putea fi inca solutionata, prin hotararea principala s-a dispus amanarea discutarii acestei chestiuni. Curtea a invitat Guvernul si pe reclamant sa depuna in termen de trei luni observatii scrise asupra aplicabilitatii art. 41 si a invitat partile sa ii comunice cu precadere orice fel de intelegere la care s-ar fi putut ajunge (ibidem, alin. 84 si pct. 4 din dispozitiv). Prin urmare, presedintele a acordat termen pe data de 15 aprilie 2000.

5. Guvernul a transmis observatiile la datele de 28 ianuarie si 15 martie 2000, iar reclamantul, la datele de 25 ianuarie, 14 martie si 14 aprilie 2000.

6. La data de 8 iunie 2000, in temeiul art. 61 alin. 3 din Regulamentul Curtii, presedintele a acordat domnului Mircea Dan Mirescu permisiunea de a prezenta observatii scrise cu privire la anumite aspecte ale cauzei. Aceste observatii au fost primite de catre Curte la data de 30 mai 2000.

7. In conformitate cu dispozitiile art. 61 alin. 5 din regulament, Guvernul a prezentat in scris raspunsul sau la data de 21 iulie 2000, iar reclamantul, la datele de 11 septembrie, 2 octombrie si 17 noiembrie 2000.

8. Din documentele prezentate de catre parti rezulta ca apelul declarat de reclamant impotriva hotararii din 21 aprilie 1999 (hotararea pe fond, alin. 30) a fost respins de Tribunalul Bucuresti la data de 28 februarie 2000. Sesizat in temeiul Legii nr. 112/1995, tribunalul a decis ca, in conformitate cu dispozitiile acestei legi, reclamantul avea dreptul doar la despagubiri. Impotriva acestie decizii reclamantul a declarat recurs la Curtea de Apel Bucuresti. Recursul a fost respins la data de 26 octombrie 2000.
Totusi acesta a cerut amanarea pentru o perioada de 6 luni a executarii sentintei.


IN DREPT


9. Articolul 41 din conventie prevede:
"In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciul material

1. Punctul de vedere al reclamantului

10. Reclamantul a aratat ca modalitatea cea mai potrivit a prin care Guvernul ar putea sa repare prejudiciul este aceea de restituire a intregului imobil: teren si constructie.

11. In cazul in care Guvernul nu ar putea sa ii restituie proprietatea, reclamantul a declarat ca este dispus sa accepte despagubiri si a pretins o suma reprezentand valoarea proprietatii la pretul pietei. Avand in vedere ca apartamentul ocupat de acesta si partea de teren aferenta i-au fost deja restituite, in conformitate cu hotararea din data de 24 martie 1998 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 (a se vedea hotararea pe fond, alin. 28), a ramas in discutie doar problema diferentei dintre valoarea intregii proprietati si valoarea constructiei si terenului aferent apartinand reclamantului.
Deoarece restul imobilului, cu exceptia apartamentului domnului Mirescu, nu a fost vandut chiriasilor, reclamantul a sustinut ca statul nu poate oferi nici o justificare pentru refuzul restituirii in natura. In consecinta, nu i se pot plati despagubiri decat pentru apartamentul domnului Mirescu.

12. Pentru a-si justifica pretentiile reclamantul a depus o expertiza efectuata de expertul D.S., membru al Corpului Expertilor Tehnici din Romania, si a aratat ca valoarea imobilului la data de 1 septembrie 2000 era de 5.757.000.000 lei, echivalentul a 250.600 dolari S.U.A. (USD). Aceasta suma reprezinta: 126.500 USD valoarea terenului, adica 251 USD/m2, si 124.100 USD valoarea constructiei, adica 216 USD/m2. In ceea ce priveste apartamentul pe care il ocupa, reprezentand 39,3% din ansamblul imobilului, a indicat suma de 48.771 USD.

13. Reclamantul a subliniat faptul ca proprietatea sa, compusa din 503 m2 teren si constructie in suprafata de 575 m2 (cu suprafata parterului de aproximativ 200 m2), este situata in cartierul Cotroceni din Bucuresti, care face parte din zona "0", dupa cum a fost definita de catre Consiliul Local al Municipiului Bucuresti in mai multe hotarari ce au ca obiect preturile terenurilor in Bucuresti.
In orice oras preturile proprietatilor situate in zona "0" sunt dintre cele mai ridicate. Reclamantul a aratat ca intr-o serie de hotarari luate de Consiliul Local al Municipiului Bucuresti pretul unor terenuri similare cu al sau a fost stabilit la aproximativ 300 USD/m2.
In ceea ce priveste constructia a precizat ca aceasta casa, construita in anul 1930, este alcatuita dintr-un demisol amenajat, parter si etaj, plus o mansarda, precum si doua garaje. Pentru a determina valoarea imobilului raportul de expertiza depus de reclamant a avut in vedere criteriile stabilite prin dispozitiile legale care reglementeaza pretul pietei imobilelor. Or, pretul de 216 USD/m2 ar fi conform pretului de piata al imobilelor, care uneori poate depasi 300 USD/m2.

14. Din acest punct de vedere reclamantul a criticat decizia din 24 martie 1998 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 si expertiza prezentata de Guvern, care, a sustinut acesta, erau intemeiate pe criteriile stabilite prin Legea nr. 112/1995. Or, aplicarea acestor criterii nu a stabilit valoarea reala a proprietatii, ci o valoare minima, scopul Legii nr. 112/1995 fiind acela de a permite chiriasilor din casele nationalizate sa cumpere la preturi reduse apartamentele pe care le ocupau.

2. Punctul de vedere al tertului intervenient

15. Tertul intervenient, domnul Mirescu, a aratat ca este proprietarul apartamentului de la parterul constructiei, pe care statul l-a vandut unchilor sai in anul 1973 si pe care acesta l-a mostenit. Prin urmare, statul nu il poate restitui reclamantului fara sa comita o noua injustitie. Domnul Mirescu a apreciat ca statul ar trebui sa acorde reclamantului despagubiri pentru acest apartament.

3. Punctul de vedere prezentat de Guvern

16. Guvernul a subliniat faptul ca "bunul" reclamantului, in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 - pierderea acestuia determinand Curtea sa constate o incalcare a acestui articol -, nu include si apartamentul domnului Mirescu. Cu privire la acest fapt a aratat ca Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti nu putea recunoaste in mod legal dreptul de proprietate al reclamantului asupra intregului imobil.

17. Guvernul a sustinut, de asemenea, ca reclamantul ar fi putut obtine restituirea in natura a proprietatii sale prin inaintarea unei actiuni in revendicare catre instantele interne.

18. In ceea ce priveste evaluarea proprietatii Guvernul a contestat atat criteriile avute in vedere de expertul D.S., cat si suma finala stabilita.
La randul sau, Guvernul a depus o expertiza efectuata de V.S., membru al Corpului Expertilor Tehnici din Romania. Conform acestui raport de expertiza, alcatuita conform criteriilor stabilite de Legea nr. 112/1995, valoarea imobilului la data de 1 martie 1999 a fost apreciata la 108.058 USD, ceea ce reprezinta 110 USD/m2 pentru construc tie si 87 USD/m2 pentru teren.
In ceea ce priveste hotararea Comisiei de aplicare a Legii nr. 112 din 24 martie 1998 Guvernul a subliniat faptul ca reclamantului i s-a restituit apartamentul pe care il ocupa si terenul aferent in suprafata de 168 m2. Guvernul arata ca valoarea apartamentului si a terenului aferent este de 38.578 USD. Prin urmare, reclamantului ar trebui sa i se acorde despagubiri corespunzatoare diferentei dintre valoarea proprietatii (108.058 USD) si valoarea apartamentului si terenului deja restituite (38.578 USD), adica suma de 69.480 USD.

4. Aprecierea Curtii

19. Curtea reaminteste ca o hotarare in care se constat a o incalcare a conventiei impune statului parat obligatia juridica de a pune capat incalcarii si de a repara consecintele, astfel incat sa restabileasca pe cat posibil situatia existenta inaintea incalcarii.

20. Statele contractante, parti intr-o cauza, sunt in principiu libere sa aleaga mijloacele prin care sa se conformeze unei hotarari care constata o incalcare. Aceasta libertate de apreciere in ceea ce priveste modalitatea executarii unei hotarari reflecta libertatea de alegere acordata o data cu obligatia fundamentala impusa prin conventie statelor contractante, aceea de a asigura respectarea drepturilor si libertatilor garantate (art. 1). Daca in urma incalcarii dreptului de proprietate restituirea in natura este totusi posibila, statul este obligat sa o dispuna. Daca, pe de alta parte, dreptul intern nu permite sau permite doar partial inlaturarea consecintelor incalcarii, art. 41 imputerniceste Curtea sa acorde partii vatamate, daca este cazul, despagubirile pe care le considera necesare [a se vedea hotararea din 31 octombrie 1995 in cauza Papamichalopoulos si altii impotriva Greciei (art. 50), seria A nr. 330-B, alin. 34].

21. In hotararea cu privire la fondul cauzei Curtea a aratat: "(…) Curtea constata ca nu s-a oferit nici o justificare pentru situatia creata in urma deciziei Curtii Supreme de Justitie. In special, nici aceasta instanta, nici Guvernul nu au prezentat motive serioase care sa duca la concluzia ca lipsirea de proprietate a fost justificata pentru «cauze de utilitate publica». In plus, Curtea constata ca reclamantul a fost lipsit de proprietatea bunului sau de mai bine de patru ani, fara sa fi primit despagubiri care sa reflecte valoarea reala a acestuia, si ca eforturile depuse pentru redobandirea dreptului de proprietate s-au dovedit pana in prezent inutile." (alin. 79)

22. Curtea considera ca, date fiind circumstantele cauzei, restituirea proprietatii aflate in litigiu, asa cum s-a dispus prin hotararea definitiva a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la 9 decembrie 1993, l-ar situa pe reclamant, in masura in care acest lucru este posibil, intr-o situatie echivalent a cu cea in care s-ar fi aflat daca nu se constata o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Din acest punct de vedere Curtea nu poate accepta argumentele oferite de Guvern, conform carora reclamantul ar fi trebuit sa introduca o noua actiune in revendicare.
Curtea reaminteste faptul ca Guvernul a pus deja in discutie aceasta problema sub forma exceptiei de neepuizare a cailor interne de atac, exceptie respinsa de Curte in hotararea prin care s-a pronuntat asupra fondului (alin. 55).
Avand in vedere ca apartamentul pe care il ocupa reclamantul i-a fost restituit si ca masura restituirii a fost confirmata prin decizia din 26 octombrie 2000 a Curtii de Apel Bucuresti (alin. 8 de mai sus), statul trebuie, prin urmare, sa restabileasca dreptul de proprietate al reclamantului pentru restul imobilului. Aceasta nu trebuie sa impieteze asupra oricarei pretentii pe care domnul Mirescu ar putea-o avea cu privire la dreptul de proprietate asupra apartamentului de la parter si care nu poate fi valorificata decat in fata instantelor interne.

23. In cazul in care statul parat nu procedeaza la restituire in termen de sase luni de la pronuntarea prezentei hotarari, Curtea hotaraste ca va trebui sa plateasca reclamantului, cu titlul de prejudiciu material, valoarea actuala de circulatie a imobilului, din care trebuie dedusa valoarea bunului deja restituit reclamantului.

24. In ceea ce priveste determinarea valorii acestei despagubiri Curtea constata o diferenta considerabila intre metodele de calcul folosite in acest scop de expertii desemna ti de catre parti.
Luand in considerare informatiile puse la dispozitie privind preturile de pe piata imobiliara din Bucuresti, Curtea apreciaza ca valoarea constructiei si terenului, in functie de pretul pietei, este de 215.000 USD, din care 78.795 USD reprezinta valoarea apartamentului si partii de teren deja restituite reclamantului. Prin urmare, valoarea despagubirii pe care Guvernul trebuie sa o plateasca reclamantului se ridica la 136.205 USD, din care suma de 42.100 USD reprezinta valoarea apartamentului ocupat de domnul Mirescu. Aceasta suma urmeaza sa fie platita in lei romanesti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul platii.

B. Prejudiciul moral

25. Reclamantul a solicitat de asemenea 75.000 USD cu titlu de prejudiciu moral pentru suferintele "grave, insuportabile si incomensurabile", cauzate de decizia din 1995 a Curtii Supreme de Justitie, cand a fost privat pentru a doua oara de proprietate, desi reusise in anul 1993 sa remedieze incalcarile comise de catre autoritatile comuniste timp de 40 de ani. Acesta a solicitat despagubiri si pentru pierderea dreptului de folosinta asupra proprietatii sale, din anul 1995 pana in prezent, ca urmare a hotararii Curtii Supreme de Justitie. Nu a indicat insa o anume suma in aceasta privinta.

26. Guvernul a respins aceasta cerere, estimand ca nu se poate retine existenta vreunui prejudiciu moral. In plus, Guvernul a sustinut ca ar fi contrar jurisprudentei instantelor romanesti sa acorde despagubiri pentru pierderea dreptului de folosinta si dispozitie, cu titlul de prejudiciu moral.

27. Curtea considera ca situatia de fapt analizata a avut ca rezultat grave atingeri ale dreptului de proprietate, dreptului de acces la o instanta si dreptului la un proces echitabil, motiv pentru care apreciaza ca suma de 15.000 USD reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit.
Aceasta suma va fi platita in lei romanesti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul platii.

C. Cheltuieli de judecata

28. Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2.450 USD, pe care i-a justificat dupa cum urmeaza:
a) 1.644 USD pentru onorariile avocatilor care l-au reprezentat in fata Curtii, atat pe fond, cat si in problema acordarii satisfactiei echitabile;
b) 50 USD pentru cheltuieli diverse (telefon, fotocopii, notar etc.);
c) 700 USD pentru plata unei expertize (500 USD pentru expertiza propriu-zisa si 200 USD pentru completarea expertizei, cu scopul evaluarii proprietatii la data de 1 septembrie 2000);
d) 300 franci francezi (FRF) pentru plata vizei franceze necesare pentru deplasarea ocazionata de audierile in sedinta publica de la Strasbourg.

29. Guvernul nu a ridicat obiectii fata de restituirea sumelor cheltuite, cu conditia prezentarii documentelor justificative.

30. Curtea considera ca toate cheltuielile pretinse, pentru care au fost depuse acte doveditoare, au fost reale, necesare si rezonabile ca valoare. In aceste conditii apreciaza ca reclamantului trebuie sa i se restituie suma ceruta, de 2.450 USD, mai putin de 3.900 FRF primiti din partea Consiliului Europei cu titlu de asistenta juridica.
Aceasta suma urmeaza sa fie platita in lei romanesti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul platii.

D. Dobanzi

31. Avand in vedere ca despagubirile acordate au fost fixate in dolari S.U.A., Curtea va stabili o rata a dobanzii de 6% pe an.


Pentru aceste motive,

Curtea,
in unanimitate,


1. hotaraste ca statul parat trebuie sa restituie reclamantului, in termen de sase luni, casa in litigiu si terenul pe care este amplasata, cu exceptia apartamentului si a partii de teren care au fost deja restituite;

2. hotaraste ca, in cazul in care restituirea nu va avea loc, statul parat va plati reclamantului, in acelasi termen de 6 luni, 136.205 (o suta treizeci si sase de mii doua sute cinci) dolari S.U.A., cu titlu de prejudiciu material, urmand sa fie platiti in lei romanesti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul platii;

3. hotaraste ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de trei luni, urmatoarele sume ce vor fi platite in lei romanesti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul platii:
a) 15.000 (cincisprezece mii) dolari S.U.A., cu titlul de prejudiciu moral;
b) 2.450 (doua mii patru sute cincizeci) dolari S.U.A., din care se scad 3.900 (trei mii noua sute) franci francezi, primiti pentru asistenta juridica, cu titlu de cheltuieli de judecata;
4. hotaraste ca pentru sumele mentionate la pct. 2 si 3 se va percepe o dobanda anuala de 6%, cu incepere de la expirarea termenelor pana la momentul platii;
5. respinge acordarea satisfactiei echitabile pentru celelalte capete de cerere.


Redactata in limbile engleza si franceza, apoi comunicat a in scris la data de 23 ianuarie 2001, in aplicarea art. 77 alin. 2 si 3 din regulamentul Curtii.





Lista hotarari CEDO


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
79 useri online

Useri autentificati: