Hotararea din 5 octombrie 2004 in cauza Barbu Anghelescu impotriva Romaniei
|
|
Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.
Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.
|
Detaliu speta
|
CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
Hotararea din 5 octombrie 2004 in cauza Barbu Anghelescu impotriva Romaniei
Cererea nr. 46.430/99, Hotararea din 5 octombrie 2004 in cauza Barbu Anghelescu impotriva Romaniei
In cauza Barbu Anghelescu impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a II-a), statuand in cazul unei Camere formate din: domnii J.-P. Costa,
presedinte; A.B. Baka, L. Loucaides, C. Birsan, K. Jungwiert, M. Ugrekhelidze, doamna A. Mularoni, judecatori; si doamna S. Dollι,
grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in Camera de consiliu la data de 2 decembrie 2003 si 14 septembrie 2004,
pronunta hotararea urmatoare, adoptata la aceasta ultima data:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla cererea nr. 46.430/99, indreptata
impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul
Barbu Anghelescu (reclamantul), a sesizat Comisia Europeana a
Drepturilor Omului (Comisia) la data de 11 martie 1998, in
temeiul fostului art. 25 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de doamna
R. Rizoiu, agentul Guvernului roman pentru Curtea Europeana a
Drepturilor Omului (Curtea), din cadrul Ministerului Afacerilor
Externe.
3. Reclamantul sustine, in special, ca a fost victima unor rele
tratamente din partea politistilor cu ocazia unui control rutier.
4. Cererea a fost transmisa Curtii la 1 noiembrie 1998, data
intrarii in vigoare a Protocolului nr. 11 la Conventie (conform
art. 5 alin. 2 din Protocolul nr. 11 la Conventie).
5. Cererea a fost repartizata celei de-a doua sectii a Curtii
(art. 52 alin. 1 din regulament). In cadrul acesteia, Camera
investita cu judecarea cererii [art. 27 alin. (1) din Conventie] a
fost constituita conform art. 26 alin. (1) din regulament.
6. Prin decizia din 2 decembrie 2003 Camera a declarat
cererea partial admisibila.
7. Atat reclamantul, cat si Guvernul au depus observatii scrise
privind fondul cererii [art. 59 alin. (1) din regulament].
IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
8. Reclamantul s-a nascut in anul 1949 si are domiciliul in
localitatea Turcinesti.
A. Incidentul din 15 aprilie 1996
1. Faptele, astfel cum au fost stabilite in decizia din
18 octombrie 2001 a Curtii de Apel din Pitesti
9. La 15 aprilie 1996, in timp ce conducea masina,
reclamantul a fost oprit de un agent de politie rutiera, plutonierul B.
10. Din cauza altercatiei dintre reclamant si B, un alt politist,
Z, a intervenit.
Politistul B i-a pus in vedere reclamantului ca se afla in stare
de ebrietate, spunandu-i ca este "mort de beat" si i-a adresat
injurii. Apoi l-a strans de gat pe reclamant cu propriul fular si l-a
chemat pe colegul sau, plutonierul Z, care se afla la 50 m
distanta. Dupa sosirea acestuia din urma, B l-a agresat pe
reclamant, cauzandu-i leziuni care au necesitat 45 zile de
ingrijiri medicale, conform certificatului intocmit la 17 aprilie 1996
de catre un medic de la laboratorul medico-legal din judetul Gorj
(a se vedea § 14 de mai jos). Reclamantul a incercat sa scape,
dar a fost prins de catre politisti.
2. Versiunea Guvernului
11. Guvernul propune o alta versiune decat cea retinuta in
decizia din 18 octombrie 2001 a Curtii de Apel din Pitesti.
12. In opinia Guvernului, atunci cand a fost oprit de agentii de
la politia rutiera, care i-au solicitat sa prezinte actele si acceptul
pentru un test de alcoolemie, reclamantul a incercat sa fuga. Ca
atare, politistii au incercat sa il imobilizeze pentru a-l impiedica
sa fuga. Reclamantul a devenit agresiv, provocand o altercatie.
Ca rezultat al acestei altercatii atat reclamantul, cat si unul dintre
politisti au fost raniti, astfel cum reiese din certificatele medicale
intocmite.
13. In opinia Guvernului leziunile traumatice constatate ulterior
asupra reclamantului si provocate de catre politisti au fost cauzate
in mod accidental, in timp ce acestia incercau sa il linisteasca si
sa il impiedice sa fuga.
3. Rezultatele examenului medico-legal la care a fost supus
reclamantul
14. Parchetul a dispus supunerea reclamantului la un examen
medico-legal cu privire la leziunile pe care le prezenta. Raportul
intocmit la 17 aprilie 1996 de catre medicul D. din laboratorul
medico-legal din judetul Gorj a constatat existenta mai multor
leziuni traumatice care ar fi putut fi produse prin lovituri provocate
cu un corp dur sau prin apasare cu degetele ori cu unghiile.
Raportul constata 3 echimoze de 2 x 1 cm2 in partea stanga a
gatului, dintre care una acoperita de o excoriatie, si 3 echimoze
si o excoriatie de 1,5 x 1,5 cm2, respectiv de 2 x 1 cm2 si 1 x 1 cm2
in partea dreapta a gatului; o excoriatie in regiunea claviculara
stanga si o excoriatie pe frunte de 1,5 x 0,5 cm2. Aceste leziuni
necesitau, conform aceluiasi certificat, 45 zile de ingrijiri
medicale.
B. Procedura penala impotriva reclamantului
15. Asa cum reiese din ordonanta de retinere, politistii l-au
retinut pe reclamant pe motiv ca acesta a refuzat sa prezinte
permisul de conducere si sa se supuna unui test de alcoolemie,
ca l-a lovit pe B si l-a muscat de deget.
16. Dupa retinerea sa, in seara de 15 aprilie 1996,
reclamantul a fost insotit de Politie la spitalul din Targu Jiu pentru
prelevare de probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Dupa cum rezulta dintr-o adeverinta eliberata la 5 septembrie
2000 de directorul spitalului, proba a fost luata de catre Politie in
scopul de a o depune la laboratorul medico-legal din judetul Gorj.
17. La 16 aprilie 1996 Parchetul de pe langa Judecatoria
Targu Jiu a dispus inceperea urmaririi penale impotriva
reclamantului pentru ultraj si refuzul de a se supune prelevarii de
probe biologice. In aceasta privinta, procurorul a aratat ca
reclamantul lovise un agent de politie in exercitiul functiunii,
provocandu-i leziuni ce au necesitat 67 zile de ingrijiri medicale.
18. In aceeasi zi procurorul a dispus luarea masurii arestarii
preventive a reclamantului pentru o perioada de 30 de zile.
19. La 25 aprilie 1996 reclamantul a fost liberat pe cautiune.
20. Asa cum rezulta dintr-o adresa transmisa la 3 octombrie
1996 de catre laboratorul medico-legal din judetul Gorj ca raspuns
la o adresa a Judecatoriei Targu Jiu, probele biologice recoltate
la 15 aprilie 1996 n-au fost niciodata transmise acestuia de
organele de urmarire penala.
21. Prin rechizitoriul din 29 aprilie 1996 transmis Judecatoriei
Targu Jiu Parchetul l-a trimis in judecata pe reclamant. La
13 martie 1998, Judecatoria Targu Jiu si-a declinat competenta in
favoarea Tribunalului Gorj.
22. Prin hotararea din 24 decembrie 1998 Tribunalul Gorj l-a
condamnat pe reclamant la o pedeapsa de 1 an si 6 luni
inchisoare pentru infractiunea prevazuta de Decretul nr. 328/1966
privind circulatia pe drumurile publice si aceea de ultraj.
23. La 4 mai 1999 Curtea de Apel Craiova a desfiintat
sentinta din 24 decembrie 1998, stabilind ca tribunalul nu era
competent, si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Targu Jiu.
24. La 23 februarie 2000, la cererea reclamantului, Curtea
Suprema de Justitie a decis stramutarea cauzei la Judecatoria
Pitesti, pentru motive care tin de buna administrare a justitiei.
25. La 28 noiembrie 2000 aceasta instanta l-a condamnat pe
reclamant la pedeapsa de 1 an inchisoare. Judecatoria a statuat
ca acesta a comis infractiunea de ultraj si infractiunea prevazuta
de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe
drumurile publice. Prin decizia din 10 aprilie 2001 Tribunalul
Arges a mentinut sentinta din 28 noiembrie 2000.
26. La 18 octombrie 2001 Curtea de Apel Pitesti a admis
recursul reclamantului. Instanta a statuat ca fapta nu exista si, in
temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, l-a
achitat pe reclamant. Intemeindu-se pe probele din dosar, in
special pe certificatele medico-legale si de pe declaratiile a
3 martori, instanta a constatat ca reclamantul fusese agresat
("sugrumat" si "lovit") de catre agentul de politie B cu ocazia unui
control rutier. Curtea de Apel Pitesti a stabilit ca cei doi politisti
au actionat abuziv, astfel incat nu i se putea reprosa
reclamantului ca a incercat sa fuga.
27. In ceea ce priveste martorii care au dat declaratii in
favoarea acuzarii, Curtea de Apel Pitesti a considerat ca nici unul
dintre acestia nu asistase in mod nemijlocit la incidentul din
15 aprilie 1996, avand in vedere ca unii erau situati prea departe
de locul incidentului (mai mult de 50 m), in timp ce altii doar
aflasera in mod indirect despre aceste fapte.
C. Procedura penala impotriva agentilor de politie
28. La 10 mai 1996 reclamantul a depus plangere impotriva
lui B si lui Z pentru purtare abuziva, infractiune prevazuta de
art. 250 din Codul penal.
29. La 3 iunie 1997 Parchetul Militar Craiova a dispus
inceperea urmaririi penale impotriva lui B. In cadrul acestei
proceduri, reclamantul s-a constituit parte civila. La 12 ianuarie
1998 Parchetul Militar Craiova a dispus scoaterea de sub urmarire
penala a lui B si neinceperea urmaririi penale in privinta lui Z.
30. In ordonanta din 12 ianuarie 1998 Parchetul Militar
Craiova a considerat ca politistul B nu se comportase abuziv si
ca acesta incercase sa il impiedice pe reclamant sa fuga,
tragandu-l de fular. In ceea ce priveste leziunile traumatice
prezentate de reclamant, Parchetul Militar Craiova a considerat ca
acestea nu au fost cauzate cu intentie de ofiterul B, ele fiind
consecinta actelor prin care s-a materializat incercarea legala de
a-l imobiliza pe reclamant si de a-l impiedica sa fuga. Parchetul
Militar Craiova a retinut, de asemenea, ca reclamantul a avut un
comportament refractar, chiar agresiv, si ca acesta adresase
injurii politistului B si ca il muscase, incercand sa fuga. Cu privire
la omisiunea politistilor de a prezenta probele biologice prelevate
de la reclamant pentru analiza, Parchetul Militar Craiova a
constatat ca politistii in cauza depusesera probele la Politie si ca
acestea au disparut ulterior. Parchetul Militar Craiova a
concluzionat ca nu s-a putut stabili care erau persoanele
responsabile de aceasta omisiune.
31. Reclamantul a facut plangere in fata procurorului ierarhic
superior. La 22 aprilie 1998 Parchetul Militar de pe langa Curtea
Suprema de Justitie a mentinut ordonanta din 12 ianuarie 1998.
Reclamantul a facut plangere in fata instantei impotriva
ordonantei Parchetulului de pe langa Tribunalul Militar Timisoara,
cale de atac care nu era prevazuta de Codul de procedura
penala, dar care a aparut ca urmare a Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, in virtutea principiului
liberului acces la justitie, prevazut de art. 21 din Constitutie.
32. La 25 mai 2001 Tribunalul Militar Timisoara a admis
plangerea reclamantului, a constatat ca ancheta penala a fost
incompleta si a trimis dosarul la Parchetul Militar Craiova, cu
indicarea cercetarilor care trebuiau efectuate. Tribunalul a statuat
ca Parchetul nu stabilise cu exactitate nici ora, nici locul
incidentului, ca nu verificase ordinul de misiune primit de politistii
in cauza si nici daca acestia il respectasera.
33. In plus, Tribunalul Militar Timisoara a observat ca
Parchetul Militar Craiova nu cercetase daca utilizarea fortei fizice
impotriva reclamantului de catre politisti era necesara din cauza
comportamentului sau sau in alte scopuri. Tribunalul Militar
Timisoara a statuat ca vinovatia politistilor trebuia stabilita in
raport cu motivele retinute in ordonanta de retinere impotriva
reclamantului. Instanta a precizat ca trebuiau audiati atat
personalul din cadrul sectiei de arest din inspectoratul de politie,
cat si detinutii aflati in celula cu reclamantul in ziua arestarii sale.
Tribunalul Militar Timisoara a mai precizat ca, desi s-a stabilit ca
reclamantului ii fusesera recoltate probe biologice, a fost abuziv
din partea politistilor faptul ca nu le-au prezentat niciodata pentru
analiza, dar l-au acuzat pe reclamant ca s-a sustras de la
obligatia de a permite sa-i fie recoltate aceste probe.
34. Tribunalul Militar Timisoara a dispus efectuarea de catre
Parchetul Militar Craiova a tuturor actelor de urmarire penala pe
care le considerase incomplete si a celor lipsa. Instanta a indicat,
de asemenea, Parchetului analizarea dosarului de cercetare
administrativa in privinta politistului B, care fusese ulterior trecut
in rezerva.
35. Hotararea din 25 mai 2001 a devenit definitiva si dosarul
de urmarire penala a fost trimis la Parchetul Militar Craiova.
36. La 19 iulie 2001 si 21 noiembrie 2001 reclamantul a
solicitat Parchetului Militar Craiova accelerarea anchetei.
37. La 11 septembrie 2002, dupa ascultarea, la 29 iulie si
2 august 2002, a politistilor invinuiti, Parchetul Militar Craiova a
dispus neinceperea urmaririi penale.
38. Asa cum rezulta din dosarul de urmarire penala, nici un
alt act de cercetare nu a fost indeplinit in cauza.
39. Ordonanta Parchetului Militar Craiova a fost motivata
astfel: "examinarea tuturor probelor si audierea, din nou, a
politistilor n-au relevat elemente noi, de natura a infirma solutia
initiala."
II. Dreptul si practica interne aplicabile
40. Dispozitiile referitoare la statutul procurorilor militari si la
politisti erau cuprinse in Legea nr. 54 din 9 iulie 1993 pentru
organizarea instantelor si parchetelor militare si prevedeau
urmatoarele:
ARTICOLUL 17
"Atributiile Ministerului Public sunt indeplinite prin procurori
militari constituiti in parchete militare, pe langa fiecare instanta
militara."
ARTICOLUL 23
"Judecatorii militari si procurorii militari au calitatea de
magistrati si fac parte din corpul magistratilor."
ARTICOLUL 24
"Poate fi numit magistrat militar persoana care, [...], are
calitatea de ofiter activ."
ARTICOLUL 30
"Magistratii militari sunt militari activi si au toate drepturile si
obligatiile ce decurg din aceasta calitate
[...].
Acordarea gradelor militare si inaintarea in grad a magistratilor
militari se fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente din
Ministerul Apararii Nationale."
ARTICOLUL 31
"Incalcarea de catre magistratii militari a normelor stabilite prin
Regulamentul disciplinei militare atrage raspunderea lor in
conformitate cu prevederile acestuia."
41. La data faptelor organizarea si functionarea Politiei
Romane erau reglementate de Legea nr. 26 din 12 mai 1994,
conform careia politistii aveau calitatea de militar activ.
Competenta pentru urmarirea penala si judecata politistilor
cercetati pentru comiterea de fapte prevazute de legea penala
apartinea, in virtutea calitatii lor de militar activ, parchetelor si
instantelor militare.
42. Aceasta lege a fost aprobata de Legea nr. 218 din
23 aprilie 2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane
si de Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul politistului,
conform carora Ministerul de Interne a fost demilitarizat, politistii
avand din acel moment statutul de functionari publici. Competenta
pentru urmarirea penala si judecata politistilor cercetati pentru
comiterea de fapte prevazute de legea penala apartine
parchetelor si instantelor de drept comun.
43. Conform dreptului intern in vigoare la momentul faptelor,
personalul Politiei era asimilat militarilor. Competenta pentru
urmarirea penala si judecata politistilor cercetati pentru comiterea
de fapte interzise de legea penala apartinea, in virtutea calitatii
lor de militar activ, parchetelor si instantelor militare.
IN DREPT
I. Asupra pretinsei incalcari a art. 3 din Conventie
Reclamantul pretinde ca a fost incalcat art. 3 din Conventie,
care prevede urmatoarele:
"Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau
tratamentelor inumane ori degradante."
44. Curtea arata ca acest capat de cerere priveste, pe de o
parte, relele tratamente pe care reclamantul pretinde ca le-a
suferit din partea politistilor la 15 aprilie 1996 si, pe de alta parte,
caracterul anchetei desfasurate de catre autoritati in ceea ce
priveste aceste rele tratamente.
1. Asupra pretinselor rele tratamente
A. Argumentele partilor
45. Reclamantul arata ca politistii invinuiti l-au supus unor rele
tratamente, care nu au fost nici necesare, nici justificate, intrucat
el a fost de acord sa se supuna atat controlului rutier, cat si
recoltarii probelor solicitate. El arata, de asemenea, ca a suferit
consecinte negative ale acestor tratamente, in masura in care
inca resimte o sensibilitate la nivelul gatului si are ameteli.
46. Guvernul sustine ca atitudinea politistilor in cauza a fost
motivata de comportamentul agresiv al reclamantului si ca unicul
scop al acestei atitudini a fost asigurarea respectarii unei obligatii
impuse de lege, si anume supunerea la recoltarea probelor
biologice.
47. In opinia Guvernului, cauza leziunilor traumatice constatate
asupra persoanei reclamantului a fost una pur accidentala,
politistii neavand intentia de a-l supune unui tratament umilitor.
Recursul la forta a fost determinat atat de tentativa reclamantului
de a fugi, cat si de agresivitatea acestuia.
48. In plus, conform Guvernului, pretinsele rele tratamente
suferite de reclamant nu ating pragul minim de gravitate necesar
pentru a intra in campul de aplicare a art. 3 din Conventie,
avandu-se in vedere durata acestor tratamente si efectul lor
asupra reclamantului doar cateva leziuni in regiunea gatului,
care nu au determinat consecinte grave sau de lunga durata
asupra starii de sanatate a reclamantului , cat si sexul, varsta
si starea de sanatate a acestuia.
49. De altfel, Guvernul sustine ca reclamantul a fost de reacredin
ta, avand in vedere declaratiile sale contradictorii si in mod
evident exagerate, atat in fata autoritatilor interne, cat si in fata
Curtii.
B. Aprecierea Curtii
50. Curtea noteaza ca faptul ca reclamantul a suferit lovituri
cu ocazia opririi sale de catre politisti in vederea efectuarii, la
15 aprilie 1996, a unui control rutier, nu este contestat. Urmele
agresiunii au fost constatate intr-un raport medico-legal care
atesta mai multe echimoze si excoriatii in zona gatului, o
excoriatie pe frunte si una in zona claviculara.
51. Curtea constata ca partile au pareri diferite in ceea ce
priveste cauza leziunilor traumatice constatate asupra
reclamantului. Acesta din urma sustine ca a fost batut de politisti,
in timp ce Guvernul sustine ca leziunile au avut un caracter
accidental, inerent procesului de imobilizare a reclamantului, care
a incercat sa fuga si a devenit agresiv.
52. Curtea aminteste ca pentru aprecierea elementelor de fapt
ea se bazeaza pe principiul probei "dincolo de orice indoiala
rezonabila", dar adauga ca o asemenea proba poate rezulta
dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumtii necontestate,
suficient de grave, precise si concordante; in plus, poate fi avut
in vedere comportamentul partilor in timpul aprecierii probelor
(Orhan c. Turciei, Cererea nr. 25.656/1994, § 264, Hotararea din
18 iunie 2002).
Cu toate acestea, avand in vedere caracterul subsidiar al
rolului sau, Curtea aminteste ca ea trebuie sa dea dovada de
prudenta in a asuma rolul de instanta competenta pentru a
aprecia faptele, cu exceptia situatiei in care acest lucru devine
inevitabil din cauza circumstantelor cauzei (McKerr impotriva Marii
Britanii, Cererea nr. 28.883/95, Decizia din 4 aprilie 2000).
In principiu, atunci cand in speta au fost facute anchete
interne, nu este sarcina Curtii sa substituie propria interpretare a
faptelor celei a autoritatilor interne, a caror sarcina este stabilirea
faptelor pe baza probelor din cauza. Curtea nu este obligata sa
tina cont de constatarile acestor autoritati, ea putand face o
evaluare proprie in lumina ansamblului informatiilor de care
dispune, dar ea trebuie sa se afle in posesia unor elemente
convingatoare, care sa conduca la o alta apreciere a faptelor
decat cea a judecatorilor nationali (Klaas impotriva Germaniei,
Hotararea din 22 septembrie 1993, seria A nr. 269, p. 17, § 29).
53. Curtea constata ca in speta Curtea de Apel Pitesti,
sesizata cu actiunea penala impotriva reclamantului pentru
savarsirea infractiunii de ultraj, l-a achitat pe acesta din urma.
Curtea de Apel Pitesti a constatat ca reclamantul a suferit o
agresiune din partea politistilor, ca acestia din urma au actionat
abuziv, astfel incat nu i se putea reprosa reclamantului ca a
incercat sa fuga. Curtea de Apel Pitesti s-a intemeiat in special
pe certificatele medico-legale prezentate in cauza si pe
declaratiile a 3 martori directi. Instanta a considerat ca declaratiile
martorilor acuzarii nu sunt credibile, avandu-se in vedere ca nici cauza ca erau situati prea departe de locul incidentului, fie pentru
ca aflasera in mod indirect despre aceste fapte.
54. Curtea constata, de asemenea, ca cercetarile facute de
Parchetul Militar Craiova impotriva politistilor invinuiti de rele
tratamente au condus la o concluzie diametral opusa de aceea a
Curtii de Apel Pitesti. Parchetul Militar Craiova a dispus
neinceperea urmaririi penale, cu motivarea ca politistii nu
avusesera intentia de a-l agresa pe reclamant atunci cand au
incercat sa il impiedice sa fuga. Or, aceasta concluzie a
Parchetului Militar Craiova a fost infirmata de Tribunalul Militar
Timisoara, cu motivarea ca ancheta era incompleta. In acelasi
timp instanta a solicitat Parchetului completarea urmaririi penale.
Cu toate acestea, fara a efectua cercetarile dispuse de
instanta, Parchetul Militar Craiova a dispus neinceperea urmaririi
penale impotriva politistilor (a se vedea § 3139 de mai sus).
Ca atare, Curtea nu poate retine concluziile Parchetului Militar
Craiova din Ordonanta de neincepere a urmaririi penale din
11 septembrie 2002.
55. Avand in vedere, de asemenea, informatiile de care
dispune, Curtea apreciaza, la fel ca si Curtea de Apel Pitesti, ca
politistii au fost primii care l-au agresat pe reclamant, fara ca
recursul la forta sa fi fost determinat de comportamentul
reclamantului.
Curtea nu dispune de vreo informatie convingatoare, de natura
a inlatura constatarile de fapt ale judecatorilor de la Curtea de
Apel Pitesti.
56. In concluzie, Curtea considera ca reclamantul a fost
victima unui tratament contrar art. 3 din Conventie.
57. Ea aminteste ca aprecierea gravitatii relelor tratamente
este relativa prin esenta; ea depinde de ansamblul circumstantelor
specifice cauzei, cum ar fi durata tratamentului sau efectele fizice
ori psihice ale acestuia, si, in anumite cazuri, de sexul, varsta si
de starea de sanatate a victimei. Atunci cand un individ este
privat de libertate sau, in general, intra in contact cu agentii
fortelor de ordine, utilizarea fortei fizice asupra sa, atunci cand
aceasta nu este determinata de comportamentul acestuia, aduce
atingere demnitatii umane si constituie, in principiu, o incalcare a
dreptului garantat de art. 3 din Conventie (Labita impotriva Italiei,
[M.C.], Cererea nr. 26.772/95, § 120, CEDO 2000-IV, si Pantea
impotriva Romaniei, Cererea nr. 33.343/96, § 185186, Hotararea
din 3 iunie 2003, nepublicata).
58. Curtea constata ca reclamantul a suferit rani usoare la
nivelul gatului, care au necesitat, conform certificatului medicolegal
intocmit in cauza, 45 zile de ingrijiri medicale. Aceste
leziuni nu au determinat consecinte grave sau de lunga durata
asupra starii de sanatate a reclamantului.
59. In ceea ce priveste ametelile si sensibilitatea, despre care
reclamantul pretinde ca sunt efectele de lunga durata ale acestor
rele tratamente, Curtea observa ca acesta din urma nu a
prezentat nici o proba care sa le dovedeasca.
60. Avand in vedere natura leziunilor constatate asupra
reclamantului, Curtea apreciaza ca actele incriminate constituie un
tratament degradant in sensul art. 3 din Conventie.
61. In lumina celor mentionate mai sus, Curtea
concluzioneaza ca art. 3 din Conventie a fost incalcat in aceasta
privinta.
2. Asupra caracterului adecvat al anchetei efectuate de catre
autoritatile interne
A. Argumentele partilor
62. Reclamantul sustine ca ancheta privind relele tratamente
pe care le-a suferit nu a fost efectiva, intrucat Parchetul Militar
Craiova a refuzat efectuarea anumitor acte importante de
cercetare, cu toate ca instanta militara dispusese efectuarea lor.
63. Guvernul constata afirmatiile reclamantului si arata ca atat
procurorii, cat si instanta militara au condus o ancheta efectiva,
indeplinind numeroase acte de cercetare si au examinat toate
capetele de cerere ale reclamantului.
B. Aprecierea Curtii
64. Curtea aminteste ca, atunci cand o persoana afirma in
mod credibil ca a suferit, din partea Politiei sau a altor servicii
asemanatoare ale statului, tratamente contrare art. 3 din
Conventie, aceasta dispozitie, combinata cu obligatia generala
impusa statului prin art. 1 din Conventie de a "recunoaste oricarei
persoane aflate sub jurisdictia [sa] drepturile si libertatile definite (...)
[in] Conventie", impune, in consecinta, existenta unei anchete
oficiale efective. Aceasta ancheta, asemenea celei impuse de
art. 2 din Conventie, trebuie sa fie de natura a conduce la
identificarea si pedepsirea persoanelor vinovate (Labita impotriva
Italiei, citata mai sus, § 131).
65. Curtea observa ca in speta s-a efectuat o ancheta. O
data stabilit acest lucru, mai raman de apreciat diligenta cu care
aceasta a fost desfasurata si caracterul ei "efectiv".
66. Curtea aminteste ca, pentru ca o ancheta privind
infractiunile de omucidere sau de rele tratamente comise de catre
agentii statului sa poata fi considerata ca efectiva, se poate
considera, in general, ca este necesar ca persoanele competente
sa desfasoare ancheta, precum si cele care au efectuat
cercetarile sa fie independente de persoanele implicate in
evenimente (a se vedea, de exemplu, hotararile Gόleη impotriva
Turciei din 27 iulie 1998, Culegere de hotarari si decizii 1998-IV,
§ 8182, si Og?ur impotriva Turciei, [M.C.], Cererea nr. 21.954/93,
CEDO 1999-III, § 9192). Acest lucru presupune nu numai
absenta oricarei legaturi ierarhice sau institutionale, ci si o
independenta practica (a se vedea, de exemplu, hotararea Ergi
impotriva Turciei din 28 iulie 1998, Culegere 1998-IV, § 8384, si
Kelly si altii impotriva Marii Britanii, Cererea nr. 30.054/96, § 114,
Hotararea din 4 mai 2001).
67. Curtea observa, mai intai, ca independenta procurorilor
militari care au efectuat ancheta in privinta politistilor poate fi
pusa la indoiala, avandu-se in vedere reglementarea interna in
vigoare la momentul faptelor. In aceasta privinta, ea arata ca, in
conformitate cu Legea nr. 54/1993, procurorii militari sunt ofiteri
activi, la fel ca si politistii la data faptelor, facand parte din
structura militara, avand la baza principiul subordonarii ierarhice:
ei beneficiaza de grade militare, se bucura de toate privilegiile in
materie si raspund pentru incalcarea regulilor de disciplina
militara.
68. In plus, Curtea observa ca o instanta nationala a
considerat, printr-o decizie definitiva, ca ancheta a fost incompleta
si a trimis dosarul la Parchetul Militar Craiova, indicandu-i
acestuia cercetarile care trebuiau efectuate. La 11 septembrie
2002, Parchetul Militar Craiova a emis o noua ordonanta de
scoatere de sub urmarire penala. Asa cum rezulta din dosarul de
urmarire penala prezentat de Guvern, Parchetul nu a efectuat
cercetarile dispuse de catre instanta militara pentru a completa
ancheta.
69. Or, Curtea apreciaza ca foarte uimitor faptul ca Parchetul
Militar Craiova nu a luat in considerare, cu ocazia emiterii, la
11 septembrie 2002, a ordonantei de scoatere de sub urmarire
penala, indicatiile date la 25 mai 2001 de catre Tribunalul Militar
Timisoara.
70. In lumina celor de mai sus, Curtea considera ca
autoritatile nu au desfasurat o ancheta aprofundata si efectiva in
ceea ce priveste afirmatiile credibile ale reclamantului, conform
carora el a fost supus unor rele tratamente de catre politisti.
In consecinta, Curtea concluzioneaza ca art. 3 din Conventie
a fost incalcat si sub acest aspect.
II. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
71. Conform prevederilor art. 41 din Conventie, "In cazul in
care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a
protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu
permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei
incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie
echitabila".
A. Prejudiciul
72. Prin doua scrisori din data de 30 ianuarie 2004,
reclamantul a prezentat doua estimari diferite ale prejudiciului
material pretins suferit, decurgand din imposibilitatea, datorata
absentei sale din perioada detentiei din 15 aprilie pana in
25 aprilie 1996, de a desfasura diverse lucrari pe proprietatea sa
agricola.
In una dintre cele doua scrisori, el a estimat prejudiciul
material la 460.000.000 lei (ROL), in timp ce in alta scrisoare
acesta a fost estimat la 1.136.000.000 lei (ROL).
73. Contestand pretentiile reclamantului, Guvernul a subliniat
absenta legaturii de cauzalitate intre prejudiciul invocat si capetele
de cerere examinate de Curte. El arata ca cererea reclamantului
este exorbitanta si disproportionata, avandu-se in vedere in
special faptul ca acesta nu a prezentat nici un element de proba
in sustinerea pretentiilor sale cu titlu de prejudiciu material.
74. Reclamantul pretinde ca a suferit si un prejudiciu moral
de 1.000.000 dolari americani (USD) datorita suferintelor fizice si
psihice suportate atat din cauza relelor tratamente aplicate de
politisti, cat si din cauza arestarii sale abuzive.
75. Guvernul considera exorbitante pretentiile reclamantului si
solicita Curtii sa tina cont, in estimarea prejudiciului moral, de
nivelul de gravitate relativ scazut al tratamentelor incriminate,
inclusiv prin raportare la cauze similare. In acest sens, Guvernul
face trimitere la cauza Kmetty impotriva Ungariei (Cererea
nr. 57.967/00, Hotararea din 16 decembrie 2003). El arata, de
asemenea, ca doar capetele de cerere intemeiate pe art. 3 din
Conventie au fost declarate admisibile, astfel incat Curtea nu
poate acorda nici o indemnizatie in vederea repararii prejudiciului
pretins de reclamant datorita arestarii sale preventive.
76. Curtea arata ca singurul fundament pentru acordarea unei
satisfactii echitabile il constituie in speta tratamentele contrare
art. 3 din Conventie, suferite de reclamant si in absenta unei
anchete efective din partea autoritatilor nationale in aceasta
privinta.
77. Avand in vedere imprejurarile cauzei si statuand in
echitate, asa cum prevede art. 41 din Conventie, ea decide sa ii
acorde reclamantului 7.000 euro.
B. Cheltuieli de judecata
78. Reclamantul solicita 407.130.000 lei (ROL) pentru
cheltuielile implicate de procedura in fata instantelor interne, cat si
in fata Curtii. El nu prezinta nici un document justificativ.
79. Guvernul solicita Curtii respingerea pretentiilor reclamantului
cu titlu de cheltuieli de judecata, datorita faptului ca acestea nu
au fost dovedite.
80. Curtea observa ca reclamantul nu si-a formulat pretentiile
in baza art. 41 din Conventie, conform modalitatilor prevazute de
art. 60 din regulament; in special, acesta nu a prezentat dovezile
necesare in ceea ce priveste pretentiile sale. In consecinta,
Curtea concluzioneaza ca cererea sa trebuie respinsa.
C. Majorari de intarziere
81. Curtea considera adecvat sa stabileasca majorari de
intarziere echivalente cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit
marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor
adauga 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CURTEA
IN UNANIMITATE:
1. hotaraste ca art. 3 din Conventie a fost incalcat datorita tratamentului degradant aplicat reclamantului la 15 aprilie 1996, de
catre politisti;
2. hotaraste ca art. 3 din Conventie a fost incalcat datorita faptului ca autoritatile nu au desfasurat o ancheta efectiva in
privinta acestui tratament;
3. hotaraste ca:
a) statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, conform
art. 44 alin. 2 din Conventie, 7.000 euro cu titlu de daune morale, plus orice alta suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit pe
aceasta, care urmeaza sa fie platiti in lei, conform ratei de schimb aplicabile la momentul platii;
b) aceasta suma va fi majorata, incepand de la data expirarii termenului mentionat pana la momentul efectuarii platii, cu o
dobanda simpla de intarziere, egala cu dobanda minima pentru imprumut practicata de Banca Centrala Europeana, valabila in aceasta
perioada, la aceasta adaugandu-se o majorare cu 3 puncte procentuale;
4. respinge cererea de acordare a unei satisfactii echitabile pentru rest.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 5 octombrie 2004, in aplicarea art. 77 alin. 2 si 3 din
Regulamentul Curtii. |
|
Lista hotarari CEDO
Cautare text
Termeni juridici, grupare tematica
|
