DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Hotararea din 12 octombrie 2004 in cauza Bursuc impotriva Romaniei

Hotarari CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului
2014 [3 decizii]
2013 [8 decizii]
2012 [12 decizii]
2011 [9 decizii]
2010 [17 decizii]
2009 [10 decizii]
2008 [11 decizii]
2007 [9 decizii]
2006 [6 decizii]
2005 [1 decizii]
2004 [3 decizii]
2003 [2 decizii]
2002 [1 decizii]
2001 [1 decizii]
1999 [1 decizii]
1998 [2 decizii]
TOTAL [96 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Hotararea din 12 octombrie 2004 in cauza Bursuc impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Publicata in
Monitorul Oficial nr. 452/2005 - M. Of. nr. 452 / 27 mai 2005



Data: 12-10-2004


Hotararea din 12 octombrie 2004 in cauza Bursuc impotriva Romaniei, Cererea nr. 42.066/98

Definitiva la 12 ianuarie 2005

In cauza Bursuc impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a II-a), statuand in cadrul unei camere formate din domnii J.-P. Costa, presedinte, A. B. Baka, L. Loucaides, C. Birsan, K. Junwiert, V. Butkevych, doamna W. Thomassen, judecatori, si doamna S. Dollé, grefier de sectie,
dupa deliberare in Camera de Consiliu la datele de 4 noiembrie 2003 si 21 septembrie 2004, pronunta hotararea pe care a adoptat-o la data de 21 septembrie 2004.


PROCEDURA


1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 42.066/98 introdusa impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Ion Bursuc (reclamantul), a sesizat Comisia Europeana a Drepturilor Omului (Comisia) la data de 21 mai 1998, in temeiul fostului articol 25 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
In urma decesului reclamantului din data de 24 ianuarie 2001, sotia sa, doamna Laura Bursuc, si-a exprimat la data de 6 martie 2001 dorinta de a continua procesul. Pentru motive de ordin practic, prezenta hotarare va continua sa il numeasca pe domnul Bursuc ireclamant", desi aceasta calitate ar trebui sa fie atribuita doamnei Bursuc [Hotararea Dalban impotriva Romaniei (GC), Plangerea nr. 28.114/95, paragraful 1, Culegere de hotarari si decizii 1999 — VI].

2. Pana la deces, reclamantul a fost reprezentat de catre sotia sa, doamna Laura Bursuc, avocat din Piatra-Neamt. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de catre doamna R. Rizoiu, Agentul Guvernului roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantul sustine in special ca a fost supus la rele tratamente de catre agentii de politie in timpul perioadei de retinere.

4. Cererea a fost transmisa Curtii la data de 1 noiembrie 1998, data intrarii in vigoare a Protocolului nr. 11 aditional la Conventie.

5. Cererea a fost repartizata primei sectii a Curtii (conform art. 52 din Regulamentul Curtii, denumit in continuare regulament). In cadrul acestei sectii, camera desemnata sa examineze cererea (conform art. 27 alin. 1 din Conventie) a fost constituita potrivit art. 26 alin. 1 din regulament.

6. La data de 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat structura sectiilor sale (art. 25 alin. 1 din regulament). Cererea a fost repartizata celei de-a doua sectii a Curtii, astfel reorganizata (art. 52 alin. 1).

7. Prin decizia din 4 noiembrie 2003, camera a recunoscut calitatea vaduvei reclamantului de a continua procesul in locul sau, declarand cererea admisibila. Curtea a solicitat Guvernului prezentarea unor informatii suplimentare.

8. Guvernul a raspuns printr-o scrisoare din data de 4 decembrie 2003.

9. Atat reclamantul, cat si Guvernul au depus observatii scrise cu privire la fondul cauzei (conform art. 59 alin. 1 din regulament).


IN FAPT


I. Circumstantele cauzei

10. Reclamantul s-a nascut in anul 1949 si a avut domiciliul in Piatra-Neamt, pana la decesul sau, survenit la data de 24 ianuarie 2001.

A. Relele tratamente la care reclamantul pretinde ca a fost supus

1. Tratamentele incriminate

a) Teza reclamantului

11. La 27 ianuarie 1997, in jurul orei 19,45, reclamantul, de profesie consilier juridic, a fost oprit de catre 2 agenti de politie, C.S. si C.P., in timp ce se afla intr-un bar din sediul Partidului Democrat din Piatra-Neamt. Cei 2 agenti de politie s-au adresat reclamantului, solicitandu-i in mod nepoliticos sa prezinte cartea de identitate ("Da buletinul, ba"). Reclamantul le-a raspuns pe acelasi ton ("De ce, ba?"). Drept raspuns, cei 2 agenti de politie l-au lovit pe reclamant cu pumnii si cu picioarele, i-au pus catuse si l-au tarat intr-o masina a politiei, parcata la o distanta de 30 de metri de sediul partidului. In masina, reclamantul a fost din nou lovit cu pumnii si cu bastoanele, astfel incat a cazut intr-o stare de semiconstienta.

12. Adus la sediul politiei, reclamantul a fost dus intr-o camera unde a fost batut cu bestialitate de catre aproximativ 8 politisti. Acestia l-au aruncat pe reclamant pe jos, l-au batut cu picioarele, i-au aplicat lovituri de baston, au aruncat cu apa pe el si au urinat asupra sa. Maltratat mai mult de 6 ore, reclamantul a lesinat in mai multe randuri.

13. La 28 ianuarie, in jurul orei 2 dimineata, sotia reclamantului — fiind anuntata prin telefon — a sosit la sediul politiei. L-a vazut pe reclamant intins pe pardoseala, cu capul insangerat, ochii umflati si ud. Repeta strigand "nu am facut nimic!" si, intr-un limbaj relativ incoerent, presarat cu invective ("magarii"), acuza politistii ca l-au arestat ilegal si ca l-au torturat.
Sotia reclamantului a solicitat informatii despre motivele pentru care sotul sau se afla acolo si unul dintre politisti i-a raspuns ca acesta fusese implicat intr-o disputa cu un barman de la barul Partidului Democrat. In acel moment, reclamantul a lesinat, astfel ca politistii l-au stropit cu apa, pentru a-si reveni. Au scos-o pe sotia reclamantului pe culoar si au chemat jurnalistii de la televiziunea locala. Cand a sosit echipa televiziunii, politistii au invitat cameramanul in sala in care se afla reclamantul, permitandu-i-se cameramanului sa realizeze un reportaj cu privire la cazul lui.

14. Dupa ce jurnalistii au plecat, sotia reclamantului — care asteptase pana atunci pe culoar — i-a auzit pe agentii de politie felicitandu-se pentru a-i fi chemat pe jurnalisti, obtinand astfel probe impotriva reclamantului. Fiindca starea acestuia se inrautatea, politistii au fost de acord sa il transporte la Spitalul de Psihiatrie din Piatra-Neamt, unde acesta a sosit in jurul orei 4 dimineata. Dupa ce i s-au administrat calmante, avand in vedere starea grava de sanatate, o echipa de medici a decis transportarea reclamantului la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi.
Politistii care il insoteau pe reclamant s-au impotrivit, pentru ca maiorul C., comandantul adjunct al comisariatului din Piatra- Neamt, le ordonase sa il aduca pe reclamant inapoi la politie.

b) Teza Guvernului

15. La 27 ianuarie 1997, catre ora 12 noaptea, reclamantul a ajuns la barul situat la parterul sediului Partidului Democrat, la bar nefiind in acel moment decat chelnerita si agentul de paza al barului. Reclamantul, in stare de ebrietate, a agresat-o verbal pe chelnerita. Agentul de paza a intervenit, atragandu-i reclamantului atentia asupra comportamentului sau. Avand in vedere agresivitatea reclamantului, agentul de paza a chemat un echipaj de politie care se afla in apropiere. Cei 2 politisti chemati — C.S. si C.R. — i-au cerut reclamantului sa isi decline identitatea. Nu au manifestat nici cea mai mica agresivitate verbala sau fizica fata de reclamant, dimpotriva, acesta a manifestat violenta fata de politie.

16. Confruntandu-se cu refuzul reclamantului de a-si declina identitatea, politistii l-au condus la sediul politiei. A fost dus intr-o masina, insotit de alti 2 politisti, A.S. si C.P., precum si de agentul de paza de la bar. In timpul transportului, reclamantul s-a comportat agresiv, incercand sa-l impiedice pe politistul C.P. sa il duca la masina. A fost imobilizat de catre agentul de paza al barului care se asezase langa el.

17. Ajuns la sectia de politie, a fost supus unei perchezitii corporale. A continuat sa fie agresiv, adresand injurii politistilor si lovind scaunele si mesele din sala in care fusese adus.

18. O echipa a televiziunii locale in cautare de evenimente nocturne a ajuns in acel moment si a filmat imagini cu reclamantul.

19. Unul dintre politistii de serviciu a informat-o pe doamna Bursuc ca sotul sau se afla la sectia de politie. Aceasta s-a deplasat la sectie insotita de un vecin, ajungand in jurul orei 2 dimineata. Doamna Bursuc a solicitat ca reclamantul sa fie transportat la spital. La ora 4,20 dimineata a fost internat la Spitalul de Psihiatrie din Piatra-Neamt.

20. De la 29 ianuarie la 4 februarie 1997, reclamantul a fost internat la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi.

2. Examenele medico-legale la care a fost supus reclamantul

21. La 29 ianuarie 1997, reclamantul a fost internat intr-o stare grava la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi, cu diagnosticul "comotie cerebrala, edem cerebral difuz ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral".

22. La 29 ianuarie 1997, reclamantul a fost de asemenea examinat de catre un medic legist, C.V., care a mentionat in raportul sau:
Traumatism cranio-cerebral acut inchis, prin agresiune; decelare papilara temporara la ambii ochi; tumefactie violacee innegrita de 4/4 cu inchiderea fantei palpebrale; tumefactie in zona parotidiana dreapta de 6—6 cm cu echimoza violacee de 3/3 cm; in spatele urechii, echimoza violacee discontinua de 3/2 cm;
  • doua excoriatii de 1,1 cm fiecare pe partea dorsala a metacarpului de la mana dreapta; doua excoriatii de 1 cm fiecare pe partea dorsala a metacarpului de la mana stanga;
  • (reclamantul) acuza dureri toracice laterale si ameteli."

    Concluziile raportului sunt astfel redactate:
    Reclamantul prezinta leziuni traumatice de tipul hematom pariorbitar (ochiul drept), excoriatii si echimoze produse prin lovirea cu mijloace proprii si posibil corp dur, care pot data din 27.01.1997. Leziunile necesita 4—5 zile de ingrijiri medicale de la data producerii, daca nu intervin complicatii."

    23. Reclamantul a parasit liber spitalul de la Iasi la 4 februarie 1997. In biletul de externare se precizeaza ca a fost internat pentru cefalee, ameteli, aparute dupa un traumatism cranio-cerebral, insotite de tulburari nevrotice, agitatie psihomotorie, slaba capacitate de concentrare si memorare. Reclamantului i s-a recomandat concediu de 10 zile, cu posibilitatea prelungirii in urma unei noi examinari.

    24. Avand in vedere refuzul medicilor din spitalul de la Iasi de a efectua anumite examene medicale, la 5 februarie 1997, reclamantul s-a adresat Spitalului Judetean Mures, unde a fost mai intai examinat in cadrul sectiei de chirurgie. Raportul chirurgului care l-a examinat a mentionat diagnosticul "dolicosigma" (prelungire excesiva a colonului sigmoid) care putea fi provocat de un traumatism si de o angina pectorala survenita cel mai probabil in urma unui traumatism. La 10 februarie 1997, reclamantul a fost supus unui examen tomografic prin calculator, evidentiindu-se astfel existenta unui edem cerebral difuz vasogenic de origine traumatica.

    25. La 12 februarie 1997, reclamantul a fost reexaminat de catre medicul legist C.V., care a mentionat in raportul sau:
    Reclamantul a fost reexaminat astazi, 12 februarie 1997. Din biletul de externare emis de spitalul de neurochirurgie din Iasi, unde reclamantul a fost internat in intervalul 29 ianuarie la 5 februarie 1997 cu diagnosticul de «comotie cerebrala» si din raportul examenului tomografic rezulta ca reclamantul a suferit un traumatism cranian cerebral prin agresiune, cu un edem cerebral difuz vasogenic. Consider ca (reclamantul) are nevoie de 18—19 zile suplimentare de tratament medical, in lipsa complicatiilor."

    26. La 18 martie 1997, reclamantul a fost din nou examinat de catre un medic neuropsihiatru, care a constatat existenta sechelelor unui traumatism cranian cerebral, insotit de cefalee si ameteli. I s-a recomandat un concediu de 10 zile.

    27. O tomografie efectuata la spitalul din Targu Mures la 31 iulie 1997 a relevat o adancire catre vertex a santului central drept posibil sechelara in contextul unui traumatism cranian.

    3. Evolutia starii de sanatate a reclamantului ulterior agresiunii suferite in noaptea de 27—28 ianuarie 1997

    28. In perioada 1997—1998, reclamantul a fost in mai multe randuri internat pentru afectiuni cardiace. La 5 august 1999 a fost victima unui accident rutier in urma caruia a suferit o contuzie toracica si fractura umarului drept, soferul masinii decedand. In mai 2000, reclamantul a fost supus unei interventii chirurgicale pentru extirparea unei tumori pe creier. In iulie 2000, tumoarea a recidivat si reclamantul a fost supus unei noi interventii chirurgicale. A decedat la 24 ianuarie 2001.

    B. Ancheta penala privind atat relele tratamente suferite de catre reclamant, cat si ultrajul comis de catre acesta impotriva politistilor

    1. Urmarirea penala desfasurata de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt si de catre Inspectoratul Judetean de Politie Neamt

    29. La 28 ianuarie 1997, Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt, sesizat din oficiu, a inceput o ancheta impotriva reclamantului pentru ultrajul comis fata de politistii prezenti in momentul arestarii si detinerii sale.

    30. La 27 februarie 1997, reclamantul a depus o plangere impotriva a 8 politisti despre care a pretins ca l-au maltratat. A indicat ca doreste sa fie audiat in prezenta sotiei sale, avocat ales pentru a-l apara, si a solicitat ca 5 martori sa fie audiati, printre care sotia sa si N.P., vecinul care a insotit-o pe aceasta din urma la politie, in noaptea de 27—28 ianuarie 1997.
    Reclamantul nu s-a constituit parte civila in cauza.

    31. Datorita obiectului lor care determina conexitatea la nivelul faptelor, dosarul privindu-l pe reclamant si plangerea sa pentru rele tratamente din partea politistilor au facut obiectul unui singur dosar instrumentat de Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt.

    32. La 5 martie 1997, parchetul a dispus ca reclamantul sa fie supus la efectuarea unei expertize medico-legale pentru a stabili realitatea relelor tratamente suferite, precum si efectele lor asupra starii de sanatate a reclamantului.

    33. La 10 aprilie 1997, un raport medico-legal din data de 28 martie 1997 a fost inaintat parchetului de catre laboratorul local de medicina legala. Raportul retinea si rezuma concluziile certificatelor medico-legale din 29 ianuarie si 12 februarie 1997, precum si concluziile foilor de observatii medicale, intocmite in perioada internarilor reclamantului — la 28 si 29 ianuarie — 4 februarie 1997. Raportul a stabilit ca reclamantul prezenta un traumatism cranian cerebral acut inchis, evidentiat prin tumefactie, echimoze, excoriatii, comotie cerebrala si posibil edem cerebral. fiinand cont de caracterul acestor leziuni, s-a concluzionat ca nu au pus in pericol viata reclamantului, dar ca necesita 12—14 zile de ingrijiri medicale si ca determina o incapacitate temporara de munca.

    34. In paralel cu ancheta desfasurata de catre parchet, inspectoratul judetean de politie a desfasurat la randul sau o ancheta privind evenimentele din noaptea de 27—28 ianuarie 1997.

    35. La 11 aprilie 1997, martorul N.P. a fost audiat de catre politie. A declarat ca l-a vazut pe reclamant la comisariatul din Piatra-Neamt in noaptea de 27 ianuarie 1997. Reclamantul era intins pe jos, cu fata la podea, cu mainile prinse la spate. Spunea fara incetare ca nu facuse nimic si folosea expresii destul de violente. Martorul a declarat ca reclamantul nu prezenta rani sau urme de violenta.

    36. Intr-o declaratie din 2 mai 1997, acelasi martor a declarat ca reclamantul avea fata umflata, nerecunoscand pe nimeni din jurul lui, era incoerent si repeta fara incetare "...m-ati batut, ma magarilor, netrebnicilor si banditilor, fara sa fac nimic". Martorul a declarat, de asemenea, ca s-a intors la comisariat in jur de ora 6 pentru a da o declaratie, dar ca politia l-a obligat sa semneze o declaratie deja redactata si ca nu a avut timp sa o citeasca inainte de a o semna.

    37. Politia si Parchetul i-au audiat si pe D.D., chelnerita la barul sediului Partidului Democrat, si pe V.D.P., agent de paza la sediul aceluiasi partid. In cele doua declaratii facute in fata maiorului C. si datand din 28 ianuarie 1997 si 14 mai 1997, D.D. a afirmat ca reclamantul a venit in bar intre ora 22 si miezul noptii si ca ea insasi a chemat politia prin telefon, pentru ca reclamantul, dupa ce a consumat 4 beri, a agresat-o verbal, a devenit foarte violent cu ceilalti clienti ai barului, lovindu-l chiar pe V.D.P.

    38. Conform primei declaratii a acestui martor, reclamantul a venit la bar spre miezul noptii deja beat si, dupa ce a comandat o cafea si o bere, a insultat-o pe D.D. Nu mai erau alti clienti in bar. Din cauza refuzului reclamantului de a se calma, V.D.P. a iesit in strada cautand ajutor si revenind insotit de 2 politisti. Reclamantul si martorul au fost ulterior dusi la comisariat.

    39. In a doua declaratie din 20 mai 1997, V.D.P. a declarat ca, dupa sosirea celor 2 politisti in bar, reclamantul l-a palmuit pe unul dintre ei. Conform martorului V.D.P., politistii nu i-au pus catuse reclamantului, ci l-au convins sa ii urmeze la comisariat.
    Iesind din bar, reclamantul s-a impiedicat pe scari si a cazut. In masina politiei, in drum spre comisariat, reclamantul a fost foarte violent, lovindu-i pe politisti si pe sofer. La comisariat a continuat sa aiba un comportament agresiv, lovind cu picioarele scaunele si mesele. Pentru a evita automutilarea care ar fi putut fi ulterior utilizata impotriva lor, politistii i-au pus catuse reclamantului. In final, V.D.P. a declarat ca nici un politist nu l-a lovit pe reclamant si nici nu l-a insultat.

    40. Printr-o adresa din 20 mai 1997, Directia Judeteana de Politie Neamt a solicitat Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt sa urgenteze definitivarea cercetarilor in dosarul de ultraj privindu-l pe reclamant, informand in acelasi timp parchetul ca plangerea acestuia pentru rele tratamente fusese examinata, dar ca, avand in vedere imposibilitatea confirmarii faptelor, dosarul a fost trimis Parchetului Militar Bacau cu propunerea de neincepere a urmaririi penale, pe motivul ca nu s-a dovedit ca cei 8 politisti in cauza au comis o infractiune. Din contra, se pare ca reclamantul si-a aplicat singur lovituri, provocand rani, trantindu-se la pamant, lovindu-se singur de picioarele meselor si scaunelor din sala comisariatului unde a fost adus in noaptea de 27—28 ianuarie 1997.

    41. Nefiind audiata, sotia reclamantului a depus la dosarul de ultraj o declaratie din data de 29 mai 1997. A afirmat ca la 27 ianuarie 1997 a semnat un contract de asistenta juridica cu G.P., unchiul maiorului C., in cadrul unei proceduri de partaj intre G.P. si maiorul C. Conform afirmatiilor doamnei Bursuc, G.P. o avertizase asupra riscului pe care ar putea sa il intampine prin participarea la o procedura impotriva maiorului C.
    Cu privire la circumstantele arestarii sotului ei a relatat ca la data de 27 ianuarie 1997, catre ora 20,30, ingrijorata de faptul ca sotul ei inca nu se intorsese acasa, s-a deplasat la sediul Partidului Democrat, unde reclamantul trebuia sa se intalneasca cu cativa prieteni. La bar nu era decat chelnerita care i-a spus ca este nou-angajata si ca nu il cunostea pe reclamant, dar ca politia arestase o persoana in bar cu putin timp inainte. Sotia reclamantului a sunat la politie, unde i s-a precizat ca sotul ei nu se afla acolo. Doar in jur de ora 1 dimineata, in timp ce se intorcea la domiciliu, a primit un telefon de la numitul G., care a informat-o despre prezenta sotului ei la comisariat.
    Ajunsa la comisariat in prezenta vecinului sau N.P., l-a vazut pe reclamant intins la pamant, plin de sange. Pentru ca lesinase, politistii au turnat apa pe reclamant si, dupa filmarea catorva imagini pentru televiziunea locala, au permis sotiei reclamantului transportarea acestuia la spital. In declaratia sa, doamna Bursuc s-a plans de faptul ca politia a intervenit in timpul internarii reclamantului, pentru ca examenele medicale sa nu fie complete si pentru ca ranile sa fie diminuate. In final, l-a acuzat pe maiorul C. de a fi in spatele acestei inscenari, al carei scop este acela de a o intimida si a o determina sa renunte la apararea lui G.P. in procesul de partaj. De asemenea, a protestat impotriva instrumentarii cauzei de catre maiorul C., pe care l-a acuzat ca a dispus arestarea reclamantului.

    42. Cu toate ca a fost invitat la inspectoratul judetean de politie pentru a fi audiat in aceasta cauza, reclamantul nu s-a prezentat, motivand ca anchetatorii nu erau altii decat colegii politistilor acuzati de rele tratamente, desfasurandu-si cu totii activitatea, anchetatori si anchetati, in cadrul Directiei Judetene de Politie Neamt.

    43. Prin rezolutia din 10 iunie 1997, Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt si-a declinat competenta in favoarea Parchetului Militar Bacau, motivand ca pe langa acuzatia de ultraj impotriva reclamantului, cauza priveste in mod egal si raspunderea penala a politistilor acuzati de rele tratamente.

    2. Ancheta penala desfasurata de Parchetul Militar Bacau

    44. In timpul instrumentarii dosarului de catre Parchetul Militar Bacau, reclamantul nu a fost niciodata citat sau audiat. D.D. si V.D.P., cei 2 martori citati de catre parchet, au fost audiati la data de 7, respectiv 18 august 1997. Declaratiile politistilor acuzati au fost luate la 3 februarie 1998. Acestia au declarat ca reclamantul nu a fost lovit de politisti in timpul detinerii sale, ci ca acesta din urma a manifestat un comportament violent, lovindu-i cu pumnii si cu picioarele pe mai multi dintre ei. Un politist, I.T., a declarat ca reclamantul s-a dat cu capul de podea si de perete. Un alt politist, I.T., a declarat ca reclamantul s-a lovit cu capul de podea si ca in timpul deplasarii in masina de politie s-a lovit cu capul de partile metalice ale masinii. Doi alti politisti, A.S. si P.C., au sustinut de asemenea ca reclamantul s-a lovit singur de podea, fiind intr-o stare de agresivitate si de tulburari psihice. Un al cincilea politist, C.H., nu a facut nici o mentiune cu privire la actele de automutilare comise de catre reclamant, in schimb a facut mentiuni despre comportamentul violent al reclamantului fata de ceilalti, in conditiile in care nici un politist nu l-ar fi lovit. Doi alti politisti, C.R. si C.S., au declarat ca nu l-au insotit pe reclamant la sectia de politie. Cel de-al optulea politist a declarat ca nu a fost prezent la evenimentele in cauza.

    45. La 4 februarie 1998, Parchetul Militar Bacau a dispus neinceperea urmaririi penale, motivand ca reclamantul nu a dovedit ca cei 8 politisti ar fi comis o infractiune. Prin aceeasi rezolutie, Parchetul Militar Bacau a trimis dosarul, pentru faptele imputate reclamantului, Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt pentru continuarea anchetei.

    46. Reclamantul a formulat o plangere impotriva solutiei din 4 februarie 1998, respinsa printr-o ordonanta din 16 martie 1998.
    Solutia a fost motivata prin faptul ca ancheta fusese completa, probele in mod judicios apreciate si ca rezolutia de neincepere a urmaririi penale era temeinica si legala.

    47. La 2 martie 1998, reclamantul a formulat o plangere catre Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
    Aceasta plangere a fost reiterata la data de 29 iulie 1998.

    48. La 18 august 1998, procurorul B. din cadrul sectiei parchetelor militare de pe langa Curtea Suprema de Justitie a dispus clasarea fara raspuns a acestei plangeri, motivand ca Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie deja a examinat aceeasi plangere la 15 octombrie 1997 si 25 februarie 1998, dispunand respingerea ei. Procurorul B. a mentionat, fara sa indice nici o data, ca in speta icomunicarile necesare catre petent au fost efectuate".

    49. Conform reclamantului, acesta nu a primit niciodata raspuns din partea Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

    C. Continuarea anchetei penale impotriva reclamantului pentru ultraj

    50. La 27 februarie 1998, Directia Judeteana de Politie Neamt a transmis Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt dosarul de urmarire penala privindu-l pe reclamant.

    51. Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt l-a audiat pe reclamant la 3 aprilie 1998.

    52. La 12 iunie 1998, parchetul a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice pentru evaluarea discernamantului reclamantului, avand drept motiv comportamentul deosebit de violent al acestuia la momentul derularii faptelor.

    53. Reclamantul a formulat o plangere impotriva solutiei procurorului si a refuzat sa se prezinte la examenul psihiatric.

    54. Prin rechizitoriul din data de 8 octombrie 1998, parchetul l-a trimis pe reclamant in judecata, in fata Tribunalului Neamt, pentru ultraj impotriva a 2 politisti, C.P. si C.R. Reclamantul a fost acuzat ca l-a palmuit pe C.R. de doua ori si ca, printr-o lovitura de picior, i-a provocat o rana la mana lui C.R., rana care a necesitat 2—3 zile de ingrijiri medicale.

    55. Ca urmare a solicitarii reclamantului, la 2 decembrie 1998 si 10 februarie 1999, Tribunalul Neamt a suspendat examinarea cauzei. Reclamantul a sesizat Curtea Suprema de Justitie cu o cerere de stramutare a dosarului la un alt tribunal decat cel in mod normal competent, pentru o mai buna administrare a justitiei.

    56. La 2 aprilie 1999, Curtea Suprema de Justitie a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Alba. Prin adresa din 28 aprilie 1999, dosarul a fost transmis de catre Tribunalul Neamt la Tribunalul Alba.

    57. La 14 iunie 1999, aceasta instanta a constatat ca martorii propusi de catre parchet au fost incorect citati si a dispus citarea lor pentru data de 13 septembrie.

    58. La 9 septembrie 1999, reclamantul a solicitat o amanare pe motivul ca la 5 august fusese victima unui accident rutier in urma caruia a fost necesara spitalizarea.

    59. La 13 septembrie si 25 octombrie 1999, tribunalul a constatat ca reclamantul nu putea sa se prezinte si ca martorii acuzarii nu se prezentasera, fixand examinarea cauzei la o data ulterioara. Tribunalul a dispus initial ca martorii citati sa se prezinte sub sanctiunea amenzii. Ulterior, tribunalul a dispus citarea lor sub sanctiunea de a fi adusi in fata instantei cu mandat de aducere.

    60. La 13 decembrie 1999, reclamantul s-a prezentat la instanta. Tribunalul a constatat ca martorii acuzarii nu au fost adusi si a dispus din nou citarea lor cu mandat de aducere.

    61. La 24 ianuarie 2000, reclamantul nu a fost prezent, la fel si martorii propusi de catre parchet. Tribunalul a dispus din nou citarea lor cu mandat de aducere.

    62. La 6 martie 2000, reclamantul s-a prezentat, insa martorii acuzarii nu au fost adusi. Reclamantul a prezentat mijloacele sale de proba si procurorul a staruit ca martorii pe care ii propusese parchetul sa fie audiati. Cu aceasta ocazie, Tribunalul Alba a solicitat prin comisie rogatorie Tribunalului Bacau ca martorii propusi sa fie audiati de catre aceasta instanta.

    63. La 27 aprilie, 11 mai si 1 iunie, Tribunalul Bacau a dispus amanarea examinarii cauzei, pentru ca martorii nu s-au prezentat la audieri. De fiecare data, tribunalul a dispus citarea lor cu mandat de aducere.

    64. La 22 iunie 2000, Tribunalul Bacau a audiat prin comisie rogatorie 7 martori.

    65. Datorita starii de sanatate a reclamantului, care se agrava progresiv, la 10 iulie si 21 august 2000, Tribunalul Alba a dispus efectuarea unei expertize de catre laboratorul medico-legal pentru a se stabili daca starea sa de sanatate ii permitea prezentarea in fata instantei.

    66. La 25 septembrie 2000, tribunalul a dispus suspendarea cauzei datorita starii de sanatate a reclamantului, care nu ii permitea sa participe la procedura. Efectuarea unei noi expertize medico-legale privind starea de sanatate a fost dispusa la data de 6 noiembrie 2000.

    67. Reclamantul a decedat la data de 24 ianuarie 2001. Prin hotararea din 12 februarie 2001, tribunalul a constatat incetarea actiunii penale impotriva sa, ca urmare a decesului.

    II. Dreptul intern pertinent

    68. Dispozitiile privind statutul procurorilor militari erau prevazute de Legea nr. 54 din 9 iulie 1993 privind organizarea tribunalelor si a parchetelor militare, dispunandu-se astfel:
    "Art. 17
    Atributiile Ministerului Public sunt indeplinite prin procurori militari constituiti in parchete militare, pe langa fiecare instanta militara.
    ...................................................

    Art. 23
    Judecatorii militari si procurorii militari au calitatea de magistrati si fac parte din corpul magistratilor.

    Art. 24 Poate fi numit magistrat militar persoana care (...) are calitatea de ofiter activ.
    ................................................

    Art. 30
    Magistratii militari sunt militari activi si au toate drepturile si obligatiile ce decurg din aceasta calitate.
    Acordarea gradelor militare si inaintarea in grad a magistratilor militari se fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apararii Nationale.

    Art. 31
    Incalcarea de catre magistratii militari a normelor stabilite prin Regulamentul disciplinei militare atrage raspunderea lor in conformitate cu prevederile acestuia."

    69. La data desfasurarii evenimentelor, organizarea si functionarea Politiei Romane era reglementata de Legea nr. 26 din 12 mai 1994, in virtutea careia politistii aveau calitatea de militari activi. Urmarirea penala si judecarea politistilor pentru comiterea faptelor interzise de legea penala, datorita calitatii lor de militari activi, intrau in competenta parchetelor si instantelor judecatoresti militare.

    70. Aceasta lege a fost abrogata de Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea si functionarea politiei si Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul politistului, in virtutea carora Ministerul de Interne a fost demilitarizat, politistii avand de acum inainte calitatea de functionari publici. Urmarirea penala si judecarea politistilor intra in competenta parchetelor si instantelor ordinare.


    IN DREPT


    I. Asupra pretinsei incalcari a art. 3 din Conventie

    71. Reclamantul invoca incalcarea art. 3 din Conventie, care prevede urmatoarele:
    "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."

    72. Curtea arata ca, sub acest aspect, cererea reclamantului se refera, pe de o parte, la tratamentele suferite de acesta in timpul retinerii sale din noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1997 si, pe de alta parte, la calitatea anchetei desfasurate de autoritati cu privire la tratamentele mentionate.

    1. In ceea ce priveste pretinsele rele tratamente aplicate reclamantului de catre politisti in timpul retinerii

    A. Argumentele partilor

    a) Reclamantul

    73. Vaduva reclamantului, care a transmis observatiile sale in martie 2001, dupa decesul reclamantului, mentioneaza concluziile rapoartelor medico-legale efectuate in acest caz si care atesta violentele pe care le-a suferit reclamantul cand era sub supravegherea politistilor. Ea subliniaza gravitatea deosebita a relelor tratamente la care a fost supus sotul sau. Ea apreciaza ca acestea au fost aplicate in mod intentionat, cu scopul unic de a-i produce suferinte acute, de a-l umili si de a-l injosi. Vaduva reclamantului solicita Curtii sa retina, de asemenea, ca relele tratamente aplicate i-au afectat grav sanatatea, decesul intervenit la 24 ianuarie 2001, fiind consecinta numeroaselor complicatii ale edemului cerebral difuz constatat imediat dupa violentele din noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1997.

    b) Guvernul

    74. Guvernul contesta acuzatiile privind relele tratamente.
    Referindu-se la elementele de proba obtinute in timpul cercetarilor efectuate de catre autoritatile interne, acesta sustine ca reclamantul nu a fost supus nici unei forme de violenta din partea politistilor. Acestia l-au interpelat doar cu scopul de a-l determina sa isi declare identitatea si sa inceteze comportamentul agresiv fata de chelnerita si politisti.

    75. In ceea ce priveste leziunile pe care reclamantul pretinde ca le-a suferit si atestate prin certificatele medicale, Guvernul sustine ca acestea puteau sa fi fost produse in timpul incidentului care a avut loc in bar inainte de sosirea politistilor, intre reclamant si agentul de paza al localului. Atat aceste leziuni, cat si traumatismul cranio-cerebral au fost produse ca urmare a propriilor fapte ale reclamantului. In opinia Guvernului, acesta a fost agresiv, recurgand la acte de automutilare si nu isi putea mentine echilibrul ca urmare a consumului de alcool, ceea ce ar fi putut face ca acesta sa cada.

    76. In cele din urma, Guvernul admite ca unele leziuni usoare ar fi putut fi inerente procesului de imobilizare a reclamantului, pe care comportamentul sau agresiv l-a facut absolut necesar.

    77. Guvernul remarca, de asemenea, ca reclamantul suferea de afectiuni psihice si ca nu a fost nici un moment singur cu politistii, intrucat agentul de paza al barului l-a insotit si el la sectia de politie. In ceea ce priveste durata tratamentelor invocate, Guvernul apreciaza ca aceasta ar fi fost mai scurta decat pretinde reclamantul.

    B. Aprecierea Curtii

    78. Curtea observa ca partile au puncte de vedere diferite cu privire la situatia de fapt. Conform reclamantului, acesta a fost retinut de politisti intr-un bar, in seara de 27 ianuarie 1997, in jurul orei 20, si condus la sectia de politie unde a fost batut de aproximativ 8 politisti pana la ora 2 dimineata. In jur de ora 4 dimineata, acesta a fost dus la spital intr-o stare foarte grava.

    79. Conform Guvernului, reclamantul a fost retinut de politisti in jurul orei 12, in noaptea de 27 spre 28 ianuarie, si condus la sectia de politie ca urmare a refuzului acestuia de a-si declara identitatea. Acesta a avut un comportament deosebit de violent fata de politisti si fata de agentul de paza al barului. Politistii nu l-au lovit. Reclamantul, care suferea de tulburari psihice, a fost singurul vinovat pentru ranile suferite. Leziunile si contuzia cerebrala ar fi putut fi anterioare sosirii politistilor la bar si cauzate fie de o cazatura, determinata de lipsa de echilibru ca urmare a starii sale de ebrietate, fie prin automutilare.

    80. Curtea reaminteste ca, atunci cand o persoana este ranita in timpul retinerii, perioada in care aceasta se afla in totalitate sub supravegherea ofiterilor de politie, orice vatamare intervenita in acest interval da nastere unor puternice prezumtii de fapt (a se vedea Hotararea Salman impotriva Turciei [GC] nr. 21.986/93, § 100, CEDH 2000-VII). Prin urmare, Guvernului ii revine sarcina sa ofere o explicatie plauzibila in ceea ce priveste cauzele unor asemenea vatamari si sa produca probe care sa demonstreze fapte de natura sa puna sub semnul intrebarii afirmatiile victimei, in special daca acestea sunt sustinute prin acte medicale (a se vedea, printre altele, hotararile Selmouni impotriva Frantei [CG] nr. 25.803/94, § 87, CEDH 1999-V, Berktay impotriva Turciei nr. 22.493/93, § 167, 1 martie 2001, nepublicata, si Altay impotriva Turciei nr. 22.279/93, § 50, 22 mai 2001, nepublicata).
    Avand in vedere obligatia autoritatilor de a raspunde pentru persoanele aflate sub supravegherea lor, Curtea a subliniat ca achitarea politistilor in cadrul actiunii penale nu scuteste statul parat de obligatiile care ii revin conform Conventiei (a se vedea hotararea Berktay impotriva Turciei, citata mai sus, § 168).

    81. Curtea observa ca reclamantul a suferit o agresiune in noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1997. Vatamarile au fost constatate in rapoartele medico-legale care atestau existenta unui traumatism cranio-cerebral produs prin violenta, insotit de tumefieri, echimoze si excoriatii multiple la nivelul fetei si al mainilor, precum si de un edem cerebral difuz si de o angina pectorala survenite ca urmare a traumatismului.

    82. Curtea observa ca, cu exceptia unor leziuni iinerente procesului de imobilizare care s-a dovedit absolut necesar", Guvernul contesta faptul ca reclamantul ar fi suferit raniri grave in timpul retinerii sale, perioada in care s-a aflat in totalitate sub supravegherea politistilor.
    Guvernul afirma ca la originea traumatismului cranio-cerebral si a leziunilor constatate la reclamant is-ar fi putut afla" automutilarea, precum si faptul ca suferea de tulburari psihice si ca se afla in stare de ebrietate, ceea ce l-ar fi putut face sa cada, in noaptea incidentului, 27 spre 28 ianuarie 1997, inainte de sosirea in bar a politistilor.

    83. Curtea constata ca rapoartele medico-legale prezentate in timpul anchetei interne si transmise Curtii nu indica ipoteza unei cazaturi sau a automutilarii, ci cea a agresiunii. De altfel, nici in fata autoritatilor interne, nici in fata Curtii nu a fost prezentat nici un certificat medical care sa ateste o maladie psihica a reclamantului, cu exceptia mentiunilor — care, de altfel, sunt ulterioare agresiunii — facute in raportul redactat la externarea din 4 februarie 1997 si care se refera la itulburari nevrotice, agitatie psihomotorie si capacitate de concentrare si de memorare slabe" (a se vedea paragraful 23 de mai sus).

    84. Mai mult, dispozitiile martorilor audiati de parchet sunt contradictorii si lipsite de precizie (paragrafele 35—40 de mai sus) in ceea ce priveste prezentarea incidentului care a dus la ranirea grava a reclamantului. De asemenea, acesta din urma nu a fost niciodata audiat de anchetatori (paragrafele 42—44 de mai sus).

    85. In masura in care leziunile constatate la reclamant ar fi putut fi provocate, dupa cum sustine Guvernul, de incidentul care a avut loc in barul Partidului Democrat inainte de sosirea politistilor, intre agentul de paza al barului si reclamant, Curtea remarca faptul ca nici una dintre piesele dosarului de cercetare penala interna nu confirma aceasta ipoteza.
    De altfel, Curtea constata cu surprindere ca agentul de paza nici macar nu a fost inculpat in cadrul cercetarii penale referitoare la faptele cu privire la care s-a plans reclamantul.

    86. In ceea ce priveste ipoteza automutilarii, desi aceasta este sustinuta si de concluziile Politiei Judiciare Neamt, justificand astfel propunerea de neincepere a urmaririi penale transmise parchetului la 20 mai 1997 (a se vedea paragraful 40 de mai sus), Curtea observa ca nici Guvernul, nici autoritatile interne nu au furnizat explicatii privind modalitatea in care reclamantul si-ar fi putut autoprovoca leziuni de o asemenea natura si gravitate.
    Din declaratiile politistilor acuzati rezulta ca acesta ar fi incercat sa se automutileze in prezenta politistilor, aruncandu-se la pamant si lovindu-se cu capul de pereti, de podea sau de mesele si scaunele salii in care fusese condus, la sectia de politie. Or, Curtea constata, inca o data, ca aceasta ipoteza nu a fost confirmata de nici o expertiza, in timp ce depozitiile politistilor audiati de parchet au fost deosebit de sumare si confuze in aceasta privinta.

    87. In concluzie, Curtea observa ca elementele de proba nu confirma afirmatiile Guvernului.

    88. In lipsa unei explicatii plauzibile, Curtea apreciaza ca, in speta, leziunile constatate pe corpul reclamantului au fost produse ca urmare a unui tratament pentru care raspunderea revine Guvernului.

    89. In ceea ce priveste aprecierea gravitatii relelor tratamente, Curtea aminteste ca aceasta este relativa prin natura sa; ea depinde de un ansamblu de imprejurari specifice spetei, cum ar fi durata tratamentului sau efectele sale psihice ori psihologice si, in unele cazuri, de sexul, varsta si starea de sanatate a victimei.
    Atunci cand o persoana este lipsita de libertate, folosirea fortei fizice, in conditiile in care aceasta nu este determinata de comportamentul persoanei, aduce atingere demnitatii umane si constituie, in principiu, o incalcare a dreptului garantat de art. 3 din Conventie (hotararile Labita impotriva Italiei [GC] nr. 26772/95, § 120, CEDH 2000-IV, si Pantea impotriva Romaniei nr. 33343/96, § 185-186, 3 iunie 2003, nepublicata).

    90. Amintind ca Conventia este un iinstrument viu care se interpreteaza in lumina conditiilor de viata actuale" (a se vedea, printre altele, hotararile Tyrer impotriva Marii Britanii din 25 aprilie 1978, seria A nr. 26, pag. 15—16, § 31, si Selmouni impotriva Frantei, citata mai sus, § 101), Curtea apreciaza ca evolutia in crestere a exigentelor in materia protectiei drepturilor omului si a libertatilor fundamentale implica, in paralel si inevitabil, un grad mai mare de severitate in aprecierea incalcarilor aduse valorilor fundamentale ale societatilor democratice. Prin urmare, acte care in trecut erau calificate ca itratamente inumane si degradante", iar nu itortura", ar putea fi calificate diferit in viitor.

    91. In speta, Curtea subliniaza in mod deosebit intensitatea loviturilor aplicate reclamantului, care au produs echimoze multiple la nivelul capului si, mai cu seama, un traumatism craniocerebral prin violenta, cu edem cerebral difuz, avand efecte de durata.
    Curtea remarca, intre altele, durata relelor tratamente aplicate reclamantului timp de mai multe ore, incepand cu retinerea sa la bar, seara, continuand in timpul transportului cu masina politiei si apoi la sectia de politie, inainte de a fi dus la spital intr-o stare grava pana la ora 4,20 dimineata (a se vedea paragrafele 11—14 si 19—22 de mai sus).
    Mai mult, Curtea observa ca reclamantul era deosebit de vulnerabil, aflandu-se singur sub supravegherea a cel putin 5 politisti care l-au condus in timpul noptii la sediul politiei in urma unui incident minor intr-un bar.
    Prin urmare, Curtea considera ca violentele la care a fost supus reclamantul prezinta un caracter deosebit de grav, de natura sa conduca la dureri si suferinte acute, astfel incat acestea trebuie considerate ca acte de tortura in sensul art. 3 din Conventie.

    92. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea decide ca a avut loc o incalcare a art. 3 din Conventie sub acest aspect.

    2. In ceea ce priveste decesul reclamantului

    93. Curtea arata ca vaduva reclamantului nu a pretins ca ar fi avut loc o incalcare a art. 2 din Conventie, ca urmare a mortii acestuia, ci ca aceasta a solicitat Curtii sa evalueze gravitatea relelor tratamente aplicate, avand in vedere urmarile acestora asupra starii de sanatate a reclamantului, avand in vedere ca acestea au condus la o patologie neurologica severa, inclusiv hipertensiune intracraniana si o tumoare cerebeloasa survenite ca urmare a edemului cerebral difuz constatat imediat dupa violentele din noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1997.

    94. Curtea observa ca in perioada 1997—1998 reclamantul a fost internat de mai multe ori pentru afectiuni cardiace. La data de 5 august 1999 a fost victima unui accident rutier in urma caruia a suferit o contuzie toracica si fractura bratului drept, iar soferul autoturismului a decedat. In mai 2000 reclamantul a fost supus unei interventii chirurgicale la nivelul creierului, in vederea inlaturarii unei tumori cerebeloase. In iulie 2000, tumoarea a recidivat, iar reclamantul a fost supus unei noi interventii chirurgicale.

    95. Curtea arata in continuare ca decesul reclamantului a avut loc la data de 24 ianuarie 2001, la 4 ani dupa traumatismul cerebral suferit in noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1997, iar in perioada 1997—1998 nu a fost inregistrata nici o evolutie negativa a edemului cerebral difuz initial, maladiile cardiace tratate in acest interval neavand nici o legatura cu edemul cerebral. Ulterior, in august 1999, reclamantul a fost victima unui accident rutier in urma caruia starea sanatatii sale s-a inrautatit.

    96. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea apreciaza ca legatura directa de cauzalitate intre traumatismul suferit ca urmare a relelor tratamente aplicate in 1997 si decesul reclamantului este incerta.
    Prin urmare, ea considera ca nu se incadreaza in prevederile art. 2 din Conventie.

    3. In ceea ce priveste caracterul adecvat al anchetei desfasurate de autoritatile interne

    A. Argumentele partilor

    97. Cu privire la ancheta penala desfasurata ca urmare a plangerii pentru rele tratamente formulate de reclamant, vaduva acestuia a aratat ca probele au fost administrate si martorii audiati de catre Politia Judiciara Piatra-Neamt, adica tocmai de autoritatea in cadrul careia activau politistii anchetati. In ceea ce priveste decizia de neincepere a urmaririi penale a Parchetului Militar Bacau, aceasta a fost emisa in absenta unei anchete efective. Mai mult, reclamantul nu a primit niciodata raspuns la contestatia formulata impotriva acestei decizii, prin care acesta sesizase Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

    98. Guvernul arata ca in cauza a avut loc o ancheta efectiva si obiectiva. Acesta subliniaza ca reclamantul nu a formulat plangere impotriva actelor de cercetare penala efectuate de procuror, ceea ce demonstreaza ca reclamantul nu a avut nemultumiri legate de desfasurarea procedurii penale.

    99. Printre altele, in observatiile complementare transmise la 4 decembrie 2003, Guvernul sustine ca reclamantul nu s-a indreptat nici in instanta impotriva deciziei de neincepere a urmaririi penale emise de procuror, prin apelarea la calea deschisa prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 486/1997, publicata la 6 martie 1998, care interpreteaza in acest sens art. 21 din Constitutia Romaniei referitor la liberul acces la justitie.

    B. Aprecierea Curtii

    100. Curtea arata ca aspectele indicate de Guvern in observatiile complementare sunt mai curand de natura unei exceptii preliminare de neepuizare a cailor de recurs interne. Fiind ridicata pentru prima data dupa decizia de admisibilitate, o asemenea cerere este tardiva (a se vedea, de exemplu, Hotararea Ceteroni impotriva Italiei din 15 noiembrie 1996, Récueil 1996-V, pag. 1755—1756, § 19).

    101. In ceea ce priveste fondul cererii, Curtea aminteste ca, atunci cand o persoana sustine in mod credibil ca ar fi fost victima unor tratamente contrare art. 3 din Conventie, din partea politiei sau a altor servicii similare ale statului, dispozitia mentionata, coroborata cu obligatia generala a statului, prevazuta la art. 1, de a recunoaste ioricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in (...) Conventie", impune implicit cerinta desfasurarii unei anchete oficiale efective. O asemenea ancheta, la fel ca si cea impusa de prevederile art. 2 din Conventie, trebuie sa fie de natura sa conduca la identificarea si sanctionarea persoanelor vinovate. In caz contrar, interdictia legala generala a tratamentelor inumane sau degradante ar fi lipsita de eficienta practica, in ciuda importantei sale fundamentale, si s-ar crea posibilitatea ca in unele cazuri agentii statului, beneficiind de o cvasi-impunitate, sa calce in picioare drepturile persoanelor aflate sub supravegherea lor (Hotararea Labita impotriva Italiei, citata mai sus, § 131).

    102. Curtea observa ca in prezenta cauza s-a desfasurat o ancheta. Ramane insa de verificat diligenta cu care aceasta a fost condusa si caracterul sau iefectiv".

    103. Curtea aminteste ca, pentru ca o ancheta cu privire la omor sau rele tratamente savarsite de agenti ai statului sa fie considerata efectiva, se poate aprecia, in general, ca este necesar ca persoanele care conduc ancheta si cele care fac cercetarile sa fie independente de cele implicate in evenimente (a se vedea, de exemplu, hotararile Guleç impotriva Turciei din 27 iulie 1998, Récueil 1998-IV, § 81—82, si Ogur impotriva Turciei [GC] nr. 21954/93, CEDH 1999-III, § 91—92). Aceasta presupune nu doar absenta oricarui raport ierarhic sau institutional, dar si o independenta concreta (a se vedea, de exemplu, hotararile Ergi impotriva Turciei din 28 iulie 1998, Récueil 1998-IV, § 83—84, si Kelly s.a. impotriva Marii Britanii nr. 30054/96, § 114, 4 mai 2001).

    104. In legatura cu acest aspect, Curtea observa ca ancheta a fost condusa mai intai de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt si de catre Inspectoratul Judetean de Politie Neamt si privea atat faptele cu privire la care se plansese reclamantul, savarsite de catre politisti, cat si acuzatiile impotriva reclamantului cu privire la savarsirea infractiunii de ultraj impotriva politistilor.
    Curta remarca faptul ca probele au fost administrate si martorii au fost audiati de Politia Judiciara Piatra-Neamt, politistii cercetati fiind angajati tot ai Politiei Piatra-Neamt. Or, acest fapt nu este compatibil cu principiul lipsei oricarui raport ierarhic sau institutional intre persoanele care conduc cercetarile si cele implicate in evenimente.

    105. Curtea observa in continuare ca, la 10 iunie 1997, dupa 5 luni de la evenimente si dupa ce reclamantul, 3 martori si politistii acuzati de rele tratamente fusesera audiati si se dispusese efectuarea unei expertize medico-legale, Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt si-a declinat competenta in favoarea Parchetului Militar Bacau, avand in vedere calitatea de militar a politistilor acuzati.

    106. Curtea constata astfel ca, la 4 februarie 1998, fara a-l fi audiat pe reclamant, Parchetul Militar Bacau a dispus neinceperea urmaririi penale a celor 8 politisti acuzati de rele tratamente. Hotararea a fost motivata prin aceea ca nu se dovedise ca politistii cercetati ar fi savarsit fapta.

    107. Curtea observa in primul rand ca independenta procurorului militar care a condus ancheta asupra politistilor poate fi pusa la indoiala, avand in vedere prevederile interne in vigoare la data evenimentelor. Ea subliniaza in legatura cu acest aspect ca, in conformitate cu Legea nr. 54/1993, procurorii militari sunt ofiteri activi, ca si politistii, care la data evenimentelor faceau parte din structura militara, fapt ce are la baza principiul subordonarii ierarhice; acestia detineau grade militare, beneficiau de toate privilegiile in acest domeniu si raspundeau pentru incalcarea regulilor disciplinei militare. C
    urtea observa ca, in baza acestei legaturi institutionale, absenta independentei procurorului militar s-a concretizat, in speta, in lipsa de impartialitate in conducerea cercetarilor cu privire la politistii acuzati.

    108. Intr-adevar, Curtea considera deosebit de frapant faptul ca Parchetul Militar nu a tinut deloc seama in ordonanta de neincepere a urmaririi penale de concluziile rapoartelor de expertiza medico-legala efectuate in cauza, ultimul datand din 28 martie 1997, intocmit la cererea Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt, mentionand agresiunile la care a fost supus reclamantul (a se vedea paragrafele 22, 25 si 33 de mai sus).

    109. Rezulta, de asemenea, din piesele dosarului ca la 2 martie 1998 reclamantul a sesizat Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, formuland o plangere impotriva ordonantei de neincepere a urmaririi penale a Parchetului Militar Bacau. La 18 august 1998 procurorul B. din cadrul Sectiei parchetelor militare de pe langa Curtea Suprema de Justitie a dispus clasarea, fara a raspunde plangerii reclamantului, pe motiv ca Parchetul de pe langa Curtea Supema de Justitie respinsese deja plangerea la 15 octombrie 1997 si 25 februarie 1998.
    Procurorul B. a precizat ca ise efectuase comunicarea cu petitionarul", fara a indica nici o data.
    Cu toate acestea, Curtea constata ca Guvernul nu a transmis nici o copie a deciziei Sectiei parchetelor militare de pe langa Curtea Suprema de Justitie de respingere a plangerii reclamantului impotriva ordonantei de neincepere a urmaririi penale.

    110. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea apreciaza ca autoritatile nu au efectuat o ancheta amanuntita si eficienta in legatura cu afirmatiile credibile ale reclamantului privind aplicarea unor rele tratamente in timpul retinerii sale.
    In consecinta, Curtea decide ca a avut loc o incalcare a art. 3 din Conventie sub acest aspect.

    II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 alin. 1 din Conventie

    111. Reclamantul se plange cu privire la durata procedurii in cadrul careia a fost acuzat de ultraj impotriva politistilor. El invoca art. 6 alin. 1 din Conventie, conform caruia:
    "1. Orice persoana are dreptul la judecarea... intr-un termen rezonabil... de catre o instanta... care va hotari... asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa."

    112. Vaduva reclamantului arata ca, la 12 februarie 2001, instanta a constatat incetarea actiunii penale impotriva reclamantului ca urmare a decesului acestuia.

    113. Guvernul sustine ca momentul inceperii procedurii penale impotriva reclamantului este 27 februarie 1998, data la care a fost inceputa urmarirea penala impotriva acestuia, dupa ce Parchetul Militar Bacau a pronuntat neinceperea urmaririi penale cu privire la politistii acuzati de rele tratamente.

    114. In ceea ce priveste aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii, aflata in curs in prima instanta pe rolul Tribunalului Alba, in ianuarie 2001, data la care Guvernul a transmis observatiile sale, acesta din urma a aratat ca nu au existat perioade semnificative de inactivitate. Acesta a aratat ca autoritatile judiciare nu au prelungit in mod nejustificat procedura si ca fusesera efectuate numeroase acte procedurale, cauza prezentand un grad mediu de complexitate. Printre altele, Guvernul sustine ca reclamantul ceruse el insusi numeroase amanari ale cauzei.

    115. Curtea reaminteste ca, in materie penala, itermenul rezonabil" prevazut de art. 6 alin. 1 mentionat mai sus incepe din momentul la care o persoana este ipusa sub acuzare". Acesta poate fi un moment anterior sesizarii instantei, in special acela al arestarii, inceperii urmaririi penale sau al cercetarilor. iPunerea sub acuzare" in sensul art. 6 alin. 1 din Conventie poate fi definita, prin urmare, ca fiind icomunicarea oficiala, din partea autoritatii competente, a invinuirii de a fi savarsit o infractiune", idee care corespunde si notiunii de iconsecinte importante asupra situatiei" persoanei suspecte (a se vedea Hotararea Reinhardt si Slimane-Kaid impotriva Frantei din 31 martie 1998, Récueil 1998-II, pag. 660, § 93).

    116. Curtea observa ca reclamantul a fost citat chiar in ziua incidentului, la 27 ianuarie 1997. Ancheta penala a fost deschisa la 28 ianuarie 1997 de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt. Ca urmare a decesului sau, la 24 ianuarie 2001, Tribunalul Alba a constatat incetarea actiunii penale impotriva reclamantului, printr-o decizie din 12 februarie 2001.

    117. Prin urmare, procedura penala impotriva reclamantului a inceput la 27 ianuarie 1997, o data cu retinerea sa, si s-a finalizat la 24 ianuarie 2001. Aceasta a durat, asadar, 4 ani, dintre care un an si 9 luni, din ianuarie 1997 pana in octombrie 1998, in fata parchetului — un an si o luna in fata Parchetului Neamt si 8 luni in fata Parchetului Militar Bacau — si 2 ani si 3 luni, din octombrie 1998 pana in ianuarie 2001, in fata Tribunalului Alba, sesizat in prima instanta.

    118. Avand in vedere invinuirea adusa reclamantului si natura faptelor cercetate, si anume ca a palmuit de doua ori un politist si a ranit usor pe un altul, lovindu-l cu piciorul, Curtea apreciaza ca dosarul nu era unul complex. Prin urmare, Curtea considera ca durata procedurii nu poate fi justificata in mod rezonabil prin natura si complexitatea cauzei.

    119. De altfel, Curtea observa ca, in intervalul iunie 1999 — iunie 2000, tribunalul a amanat cauza de mai multe ori pe motiv ca martorii erau absenti, desi acestia fusesera citati aproape lunar, dispunandu-se masuri de constrangere, care totusi nu au fost aplicate.
    Curtea considera ca autoritatile judiciare ar fi trebuit sa manifeste o preocupare deosebita fata de accelerarea procedurii, avand in vedere si starea de sanatate a reclamantului.

    120. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea apreciaza ca art. 6 alin. 1 din Conventie a fost incalcat.

    III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

    A. Prejudiciul

    121. Conform art. 41 din Conventie:
    "In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

    122. In cererea prin care a sesizat Curtea, din 21 mai 1998, reclamantul a formulat o cerere de reparatie echitabila pentru prejudiciul moral si material suferit, al carui cuantum este lasat la aprecierea Curtii, precizand totodata ca cheltuielile de judecata se ridicau la o suma de aproximativ 20 milioane lei.

    123. Vaduva reclamantului nu a formulat nici o cerere de reparatie echitabila dupa decizia de admisibilitate, desi in scrisoarea adresata acesteia la 10 noiembrie 2003 acesteia i s-a atras atentia asupra prevederilor art. 60 din Regulamentul Curtii care prevede ca orice cerere de reparatie echitabila in baza art. 41 din Conventie trebuie formulata in cadrul observatiilor scrise cu privire la fondul cauzei sau, in lipsa unor asemenea observatii, in cadrul unui document separat transmis intr-un termen de maximum doua luni de la decizia prin care cererea este declarata admisibila.

    124. Cu toate acestea, in ciuda lipsei unui raspuns al vaduvei reclamantului la scrisoarea de insotire a deciziei de admisibilitate, Curtea apreciaza ca, avand in vedere imprejurarile exceptionale ale cauzei, indeosebi caracterul deosebit de grav al incalcarilor constatate, precum si prejudiciul moral evident rezultand din acestea, va fi acordata, in echitate, dupa cum prevede art. 41 din Conventie, suma de 10.000 euro cu acest titlu.

    B. Majorari de intarziere

    125. Curtea hotaraste sa aplice majorari de intarziere echivalente cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor adauga 3 puncte procentuale.


    PENTRU ACESTE MOTIVE,
    CURTEA,

    IN UNANIMITATE:


    1. hotaraste ca a fost incalcat art. 3 din Conventie, ca urmare a torturii la care a fost supus reclamantul in timpul retinerii;

    2. hotaraste ca a fost incalcat art. 3 din Conventie, ca urmare a faptului ca autoritatile nu au desfasurat o ancheta amanuntita si eficienta in legatura cu tratamentul mentionat;

    3. hotaraste ca a fost incalcat art. 6 alin. 1 din Conventie;

    4. hotaraste ca:
    a) statul parat trebuie sa plateasca vaduvei reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, conform art. 44 alin. 2 din Conventie, 10.000 (zece mii) euro cu titlu de prejudiciu moral, convertiti in lei la cursul din ziua efectuarii platii, precum si orice eventuala alta suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit asupra sumei mentionate;
    b) aceasta suma va fi majorata, incepand de la data expirarii termenului mentionat pana la momentul efectuarii platii, cu o dobanda simpla de intarziere egala cu dobanda minima pentru imprumut practicata de Banca Centrala Europeana, valabila in aceasta perioada, la aceasta adaugandu-se o majorare cu 3 puncte procentuale.



    Redactata in limba franceza si comunicata in scris la data de 12 octombrie 2004, in baza art. 77 alin. 2 si 3 din regulament.





  • Lista hotarari CEDO


    Cautare text




    Termeni juridici, grupare tematica




    Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

    Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    Scriptul s-a intrerupt din cauza unei erori: Table './dreptonl_dr/useronline' is marked as crashed and should be repaired