Decizia nr. 206 din 31 ianuarie 2007, Curtea de Apel Cluj

Raportul juridic intervenit intre un comerciant si bugetul de stat prin intermediul A.J.O.F.M., prin care comerciantul beneficiaza de creditare cu dobanda avantajoasa are natura fiscala.

Prin sentinta civila nr. 3633/19 oct. 2006, Tribunalul Maramures a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. TC S.R.L. Seini impotriva paratei Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Maramures.

In motivarea sentintei s-a retinut ca reclamanta S.C. TC SRL, in temeiul Legii nr. 76/2002 a beneficiat de un credit in valoare de 64.203,81 lei, conform contractului nr. 1367/2002 si a actului aditional cu acelasi numar, aceasta fiind obligata sa creeze 9 locuri de munca din care 5 sa fie ocupate de someri.

Pentru fiecare loc de munca nou creat s-a acordat un credit de 7,5 lei, conform instructiunilor nr. 188/17 apr. 2002 ale A.N.O.F. si B.C.R.

In cazul persoanelor angajate din randul somerilor, angajatorul era obligat ca in situatia incetarii raporturilor de munca sa angajeze in maxim de 30 de zile alte persoane din aceeasi categorie, conform dispozitiilor art. 88 din Legea nr. 76/2002. Nerespectarea acestor obligatii este sanctionata de art. 89 alin. 2 din acelasi act normativ cu suportarea unei penalitati egala cu marimea creditului acordat pentru fiecare loc de munca.

Intrucat societatea nu a respectat aceste dispozitii, in procesul-verbal de control s-au consemnat aceste deficiente si s-au stabilit obligatii in suma de 22.083 lei . Instanta de fond a apreciat ca parata a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale in raport cu starea de fapt retinuta si cu actele normative invocate.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta solicitand, in principal, admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare. In subsidiar s-a solicitat modificarea hotararii in sensul admiterii actiunii, a anularii deciziei nr. 251/25.11 2005, admiterea contestatiei si anularea procesului-verbal, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea recursului a aratat ca instanta de fond a ignorat toate argumentele invocate in cuprinsul cererii de judecata, ceea ce dovedeste ca nu s-a cercetat fondul cauzei, motiv ce atrage casarea cu trimitere. In subsidiar, s-a invocat nelegalitatea si netemeinicia hotararii instantei de fond.

Se arata ca societatea a mai fost controlata in martie 2005, controlul vizand perioada oct. 2004 - febr. 2005, acesta avand aceeasi tematica cu actul de control incheiat pentru perioada dec. 2002 - aug. 2005 si care face obiectul prezentei cauze. La controlul anterior s-a constatat ca societatea a respectat toate obligatiile derivand din Legea nr. 76/2002. Cel de-al doilea procesverbal a facut obiectul contestatiei inregistrata la A.J.O.F.M. Maramures si solutionata prin decizia nr. 251/25.11.2005.

In raport de aceasta stare de fapt recurenta arata ca obligatia de plata retinuta prin aceste acte nu are natura administrativ fiscala, ci este esential comerciala, sumele fiind acordate in baza contractului de credit incheiat intre societate si B.C.R., iar A.J.O.F.M. este tert fata de contract. Prin urmare, in opinia recurentei reprezentantii A.J.O.F.M. trebuiau sa se limiteze numai la constatarea eventualelor incalcari ale Legii nr. 76/2002, fara sa stabileasca si obligatiile de plata. Organul de control nu precizeaza cui urmeaza a i se face plata si in temeiul caror dispozitii legale.

Se sustine, de asemenea, ca decizia data in solutionarea contestatiei este nelegala, in raport cu dispozitiile art. 28 din Ord. nr. 279/2004, care nu se refera la stabilirea unor obligatii de plata.

Solutia instantei de fond este criticata si din perspectiva faptului ca nu s-a avut in vedere continutul actului aditional la contractul de credit, act care cuprinde o suma mai mica decat cea initiala. Daca s-ar fi facut o astfel de constatare, atunci instanta de fond ar fi observat ca penalitatea datorata nu este de 7500 lei , ci de 7.330 lei in raport cu numarul de 10 locuri de munca nou create.

Legat de acest motiv de recurs se precizeaza ca nu i s-a comunicat recurentei modul de calcul al acestei penalitati, imprejurare care a pus-o in imposibilitatea invocarii acestui aspect prin precizarea de actiune, iar anterior prin plangerea prealabila. Drept consecinta, in opinia acesteia s-ar impune anularea in totalitate a deciziei intrucat instanta nu poate proceda la o recalculare a sumelor datorate.

Intimata A.J.O.F.M. Maramures, prin intampinare, a solicitat respingerea recursului. Curtea, analizand recursul declarat, retine urmatoarele :

Obligatia de plata nu are natura comerciala pentru ca nu se intemeiaza, in principal, si exclusiv pe raportul de creditare intervenit intre societatea comerciala si societatea bancara.

Incheierea raportului comercial in conditii avantajoase pentru societate este consecinta suportarii din bugetul de stat a cotei parti din dobanda pe care, in alte conditii ar fi trebuit suportata de beneficiarul creditului.

Beneficiarul dobanzii avantajoase suportata din bugetul de stat, respectiv din bugetul asigurarilor pentru somaj este si titularul obligatiei stabilita prin art. 86 si 88 din Legea nr. 76/2002.

Incalcarea acestor dispozitii legale atrage raspunderea societatii fata de bugetul de stat, raspunderea concretizata in suportarea penalitatii reglementata de lege si stabilita de organul constatator.

Prin urmare, se poate vorbi de un raport comercial intre societate si banca ce a acordat creditul, dar raportul dintre societate si bugetul de stat prin intermediul A.J.O.F.M. nu mai are acest caracter.

Procesul-verbal de control are caracter de titlu executor in conditiile art. 15 din Ordinul nr. 279/2004. In cuprinsul acestuia se precizeaza contul in care trebuie facuta plata sumelor stabilite, iar omisiunea mentiunii exprese a "destinatarului" nu duce la nulitatea actului de control.

Cu privire la valoarea penalitatii stabilita in sarcina reclamantei se retine ca in baza creditului initial s-a stabilit obligatia de a crea 10 locuri de munca, iar apoi prin diminuarea creditului s-a avut in vedere si diminuarea numarului de locuri nou create, respectiv de la 10 la 9.

Valoarea creditului pentru un loc de munca a fost stabilita de principiu de catre A.J.O.F.M. pentru orice societate, anterior incheierii contractului de catre reclamanta. In acest sens au fost adoptate Instructiunile comune ale A.J.O.F.M. si B.C.R. din 17.04.2002 si in care s-a prevazut la pct. 12 ca valoarea creditului se stabileste in raport cu numarul de locuri de munca nou create, fiind de 7.500 lei pentru fiecare loc de munca nou creat.

Prin urmare si obligatia de plata a fost stabilita in raport de aceasta valoare si intemeiat pe dispozitiile legii nr. 76/2002 si ale art. 30 lit. e partea finala din contract.

In considerarea celor retinute anterior sunt nefondate sustinerile facute in recurs cu privire la valoarea penalitatii pe loc de munca si cu privire la ignorarea actului aditional la contract.

In solutionarea cauzei pe fond si recurs nu este esentiala sustinerea privind omisiunea comunicarii modalitatii de calcul a penalitatilor atat timp cat valoarea penalitatilor era previzibila si usor de determinat prin luarea in considerare a dispozitiilor art. 30 lit. e din contract si a dispozitiilor art. 89 din Legea nr. 76/2002.

Prin urmare, omisiunea comunicarii unui calcul efectiv al penalitatilor nu duc la nulitatea actului de constatare atat timp cat o astfel de nulitate nu este reglementata in mod expres.

Nulitatea celui de-al doilea proces-verbal nu este atrasa nici de faptul ca verificarea a avut ca obiect perioada contractata anterior prin procesul-verbal nr. 418/21.03.2005. Pentru aceasta s-a avut in vedere dispozitiile art. 14 din Ordinul nr. 279/22.07.2004 potrivit carora controlul poate fi repetat in cazul in care persoanele fizice sau juridice solicita sau ori de cate ori se considera justificat de catre directorul general al A.N.O.F. sau de catre directorii executivi ai A.J.O.F.M.

In consecinta , in temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 si art. 312 alin. 1 Cod pr. civila , Curtea va respinge recursul ca nefondat.


Sursa materialului si autoarea textului: Curtea de Apel Cluj