DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Distrugere arhiva veche




Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Resursa ta de Drept: Cateva aspecte legate de reglementarea folosirii drogurilor in Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii

avocat Magdalena Popeanga
popeanga@dreptonline.ro


Tendinte in ceea ce priveste posesia ilicita de droguri in UE


Drogurile sunt o plaga imensa a societatii in care traim, un element concret caruia trebuie sa ii dedicam cat mai mult timp pentru a fi combatut eficient.

Statele occidentale au adoptat o tactica tot mai apropiata de renumita anulare a prohibitiei alcoolului din America secolului trecut, sperand ca printr-o relaxare a duritatii pedepselor acordate unui anumit tip de infractori (consumatorii de droguri), sa se produca si o reducere a infractiunilor legate de acestea, prin descurajarea traficului de stupefiante si chiar prin implementarea unor sisteme eficiente de recuperare si educare a populatiei in sensul combaterii consumului acestora.

Prin “posesie de droguri” se are in vedere posesia sau detentia ilegala a unui drog precum si achzitionarea unui asemenea drog declarat ca ilegal.

In UE exista o tendinta din ce in ce mai mare catre a se face diferenta intre infractiunile ce sunt savarsite de persoane in vederea consumului propriu, fie ca nevoie patologica, fie ca nevoie pseudo-recreativa, precum si acelea asociate aprovizionarii cu droguri. Posesiei de droguri i se raspunde mai degraba cu masuri medicale sau sociale decat cu pedepsirea.

In 11 state membre ale UE, acuzarea pentru posesie de droguri in cantitati mici tine cont dupa cum substanta este pentru consum personal sau nu. Intr-adevar, motivul pentru care infractorul a savarsit fapta este un element fundamental in a defini si aplica sanctiunea. Cantitatea si natura drogurilor implicate sunt ceilalti doi factori importanti luati in considerare de autoritati.

In practica, totusi, o persoana acuzata de posesie de droguri nu va fi in mod necesar condamnata. In general, puterea discretionara a instantelor este mai degraba larga – depinde de specificul national, circumstantele individuale (daca este dependent sau nu), locul unde infractiunea a fost comisa (mediul rural sau urban), cantitatea de droguri detinuta, natura drogului in discutie, ceea ce face sa para imposibila adoptarea unor reguli comune, chiar si in cazul unei singure tari.

De exemplu, este evident pe teritoriul Europei, ca posesia de cannabis tinde sa fie tratata mai putin sever decat posesia de heroina intrucat, cannabis-ul este considerat a fi mai putin periculos. Totusi, sunt cazuri in care posesia unei cantitati mici de cannabis a fost tratata mai sever decat posesia unei cantitati mici de heroina intrucat ultimul a fost indicat drept dependent de droguri in timp ce primul nu era. Iarasi, o persoana arestata in mediu rural este mai degraba inchisa decat cel arestat in mediul urban. Toate acestea precum si alte diferente nu numai ca fac posibila tratarea diferita a aceleiasi infractiuni in doua state membre, dar chiar in diferite regiuni in acelasi timp.

Motive


In primul rand, autoritatile stabilesc daca posesia este in scop personal sau in scopul vanzarii. Distinctia – una foarte clara in anumite tari, vaga in altele – este criticata intrucat aduce cu ea doar o probabilitate si nu o certitudine a pedepsirii posesiei de droguri.

In 11 din 15 state membre, posesia de droguri pentru consum propriu este privita ca o circumstanta atenuanta. In Spania, Italia si Portugalia, posesia de droguri pentru consum propriu este privita aproape ca o asa -zisa “infractiune administativa”. In Luxemburg, aceasta se aplica doar pentru cannabis.

In 4 state membre, Franta, Grecia, Suedia si Finlanda, unde posesia de droguri pentru consum propriu nu este oficial privita ca o circumstanta atenuanta, instantele decid de la caz la caz ce masura sa ia. Noi dezvoltari au aparut: Directiva din iunie 1999 (Franta) recomanda ca procurorii si judecatorii sa recurga la sanctiunile prevazute de legea penala ca o ultima optiune pentru indivizii care n-au comis o alta infractiune inafara de aceea de a consuma droguri ilegale.

Cantitatea posedata


Un al II-lea factor de care tin seama statele membre este cantitatea de droguri posedata. Logic, cantitatile mici sunt un indicator al consumului personal mai degraba, decat al vanzarii sau traficului. In cadrul diferitelor sisteme legislative insa, nu este intotdeauna clar unde se trage linia intre cantitatea crezuta a fi posedata in scop de revanzare si cealalta pentru consum propriu.

Prin urmare, fiecare instanta decide in lumina propriilor circumstantelor aplicabile fiecarui caz in parte. Astfel, starea psihica a individului este cu atentie luata in consideratie. O persoana aratand evident semne de dependenta de droguri va fi obligata la a urma un program terapeutic sau de sustinere. O problema apare insa in ceea ce-I priveste pe cei care sunt adusi inaintea instantei dar care nu sunt, sau nu sunt inca, dependenti. Acesti consumatori sunt numiti “ocazionali” sau “cosumatori de weekend”.

Natura drogurilor


Naturii drogurilor posedate ii este data o consideratie importanta de catre instante. Exista astfel un consens in UE cu privire la practica adoptata: cannabis, marijuana, hasis si derivatele lor sunt tratate mai usor decat substantele considerate mai periculoase: heroina, cocaina…

Recidiva


Este privita ca o circumstanta agravanta in cazul posesiei, desi, este probabil ca un dependent de droguri va comite aceasta infractiune mai mult de o data in timpul vietii sale.

Prin urmare, de o parte se observa tendinta ce exista in Uniunea Europeana de dezincriminare a folosirii si posesiei in scop personal a unor droguri de risc mic sau a mai multor asemenea droguri. Astfel, dintre statele membre UE, Olanda este un exemplu graitor in acest sens permitandu-se procurarea si consumarea drogurilor usoare doar in locuri special amenajate iar posesia si folosirea in scop personal de marijuana nu mai atrage pedeapsa inchisorii.

Nu se poate vorbi insa de o uniformizare in ceea ce priveste legislatia privind drogurile in tarile UE. Posesia, folosirea, producerea, fabricarea, importul, exportul de droguri atrage inca sanctiuni distincte dupa cum cel care realizeaza o asemenea activitate se supune unui sistem legislativ sau altuia.

Astfel, aceasta persoana se poate supune unui sistem in care:
1. este dezaprobata o asemenea activitate, dar statul nu intervine: asa-zisa dezincriminare:
toleranta in ceea ce priveste acuzarea unor activitati minore, desi legea prevede sanctionarea savarsirii lor: posesia si folosirea in scop personal a unor cantitati foarte mici de drog
toleranta legislativa: legile nici macar nu interzic o asa conduita: folosirea (nu posesia) drogurilor in Germania, Italia si Olanda.

2. statul intervine, dar nu penal ci administrativ sau civil . De exemplu in Spania, posesia si folosirea drogurilor in scop personal atrage sanctiuni administrative.

3. statul intervine sanctionand penal: pedeapsa cu inchisoarea avandu-se in vedere tipul si cantitatea drogului.

A. Folosirea

Prin aceasta se intelege consumarea de droguri de catre consumatori.

Italia, Germania si Olanda nu interzic folosirea drogurilor per se (pentru consum propriu).

Spania considera folosirea drogurilor ca ilegala, dar ea este pedepsita numai daca fapta este savarsita in public. Suedia si Franta in schimb interzic si pedepsesc folosirea drogurilor.

B. Posesia

Posesia per se este interzisa in statele membre UE, dar nu in toate este considerata infractiune. Atunci cand vorbim de posesie per se avem in vedere: posesia unei cantitati mici de droguri, posesia in circumstante care indica in mod clar ca drogurile sunt destinate consumului propriu, sau cel putin nu sunt vandute cu obtinere de profit. Posesia poate insemna ca persoana sa aiba droguri in mana, in haine, in masina, sau sa aiba control efectiv asupra lor detinand o cheie a unei cutii ce le contine, etc…

C. Obtinerea de droguri: terenul dintre folosire-posesie si aprovizionare.

Folosirea unui drog implica obtinerea lui. Obtinerea implica fie existenta unei alte persoane care da sau vinde droguri (atrage tratarea acestei persoane ca furnizor) sau producerea sau cultivarea chiar de catre cel ce foloseste drogul (ceea ce in anumite sisteme legislative poate atrage tratarea acestuia ca furnizor) Aceasta distinctie ridica probleme care in diferite sisteme legislative cunosc o rezolvare diferita.

In Spania, in general, legea nu considera drept infractiune prevazuta de legea penala obtinerea unui drog interzis atat timp cat nu este realizata in vederea aprovizionarii altora. Desi obtinerea drogurilor ca urmare a producerii, fabricarii, cultivarii sunt incluse in scopul actelor considerate infractiuni de lege, din anumite motive jurisprudenta spaniola si practica judiciara considera ca aceste acte nu ar trebui pedepsite. Totusi, posesia in public, despre care ar fi vorba daca obtinatorul ar trebui sa mearga pana la punctul de aprovizionare, ar atrage o serioasa sanctiune administrativa. Se considera ca obtinand un drog, nu savarseste o infractiune si nici nu va suporta sanctiuni administrative, obtinatorul care consuma drogul impreuna cu prietenii sau alti consumatori obisnuiti daca nu exista pericolul unei raspandiri largi sau daca distribuirea nu este facuta in public.

In Olanda, cafenelele sunt tolerate atata timp cat se limiteaza la cannabis si nu provoaca probleme mari in cadrul comunitatii, desi activitatea acestora chiar si cu privire la cannabis sunt strict vorbind ilegale. O politica similara se aplica cultivarii de cannabis acasa pe scara mica, care este tolerata – atata timp cat vecinii nu se plang de mirosul intepator, in care caz plantele pot fi ridicate de politie (ca obiecte interzise).

In SUA, situatia prezinta si mai mult interes, intrucat pe de o parte folosirea si posesia marijuanei in cantitati mici (pana la 28 grame) nu este pedepsita de lege, iar pe de alta parte, desi producerea, fabricarea, cultivarea, importul, exportul de droguri este interzis prin lege si pedepsit, in anumite state, este prevazuta o obligatie suplimentara ce incumba celor ce realizeaza acest gen de activitati. Aceste persoane au obligatia (in Kansas si Oklahoma) de a plati catre stat o taxa, pentru a putea desfasura asemenea activitati. Exista in acest sens birouri speciale la care aceste taxe se pot plati. Plata poate fi facuta si prin posta. Mai mult decat atat, li s-au dat asigurari acestor persoane ca nu le va fi dezvaluita identitatea, de altfel pot da si o identitate falsa, ca nu vor exista camere de luat vederi la sediile birourilor la care se realizeaza plata, si ca nici o informatie din cele declarate functionarilor acestor birouri nu va fi folosita in contra lor. In cazul in care taxa nu este platita iar persoana a fost prinsa in posesia unei cantitati mai mari de marijuana sau in posesia unei cantitati de cel putin un gram din alte droguri, ea va fi supusa unor sanctiuni suplimentare. Intr-adevar este bine folosit termenul de sanctiuni suplimentare, aceasta intrucat, in acest caz, pe langa infractiunea de posesie de droguri ea mai savarseste si infractiunea de posesie de droguri fara a avea aplicata stampila ce atesta plata taxei pentru droguri. Evident, in cazul in care taxa a fost platita, persoana va raspunde numai pentru infractiunea de posesie de droguri aflate sub control al statului.


Testele de detectare a drogurilor


Este de necontestat importanta acestor teste in sistemul juridic penal. In SUA, i se poate cere unei persoane sa se supuna efectuarii unui asemenea test chiar daca, infractiunea pentru care a fost retinuta nu are nimic a face cu drogurile.

Exemplu: John a fost retinut ca suspect in cazul unei spargeri. Dar exista un raport cu privire la John potrivit caruia, acesta a avut probleme cu autoritatile pentru folosirea unui drog in trecut. Instanta il poate condamna pe John la inchisoare cu liberare sub supraveghere. Una din conditiile liberarii poate fi aceea ca Jonah sa se supuna unui periodic si la intamplare test de detectare a drogurilor.

Testele insa nu asigura rezultate 100% pozitive sau negative. Dr. Kent Holtorf, in lucrarea sa Ur-ine Trouble, publicata de editura Vandalay arata modul in care aceste tipuri de teste de laborator pot si fac greseli. El vorbeste chiar de probleme mai grave ce pot aparea: asa-zisul “fals pozitiv”.
Un fals pozitiv este intalnit atunci cand un test in mod eronat indica prezenta unei substante ilegale.

De exemplu, John a fost supus unui test, rezultatul testului a iesit pozitiv pentru marijuana. Dar e posibil ca acest rezultat sa se datoreze ingestiei de ibuprofin, ce se gaseste in Advil si in Motrin. Un numar foarte mare de medicamente pot arata ca pozitiv pentru amfetamine, rezultatul unui test. Holtorf sustine ca mai multe teste fals pozitive decat pozitive sunt relevate de testarile de laborator. El dedica un intreg capitol variatelor substante care au fost cauza rezultatului fals pozitiv. Holtorf sustine ca atunci cand o persoana se afla intr-o incapere sau in apropierea unei persoane ce fumeaza marijuana parul sau se impregneaza ceea ce duce la aratarea unui rezultat pozitiv la testul de determinare a drogului, atunci cand se cerceteaza mostrele de par luate. Cu cat exista mai multa melanina in parul unei persoane, cu atat concentratia de substanta ilegala este mai mare. Si cum afro-americanii tind sa aiba o concentratie mai mare de melanina in par, si riscul de a fi gasiti pozitivi atunci cand sunt cercetate mostre de par, in comparatie cu albii sunt mai mari.


Practica judiciara SUA


1. Statul v. Hill
Atunci cand sunt gasite reziduuri de cocaina pe bunuri personale, suspectul poate fi acuzat si condamnat pentru posesie de cocaina si posesie de droguri pe bunuri personale. Acestea sunt doua infractiuni diferite. Orice cantitate de substanta aflata sub control este o proba suficienta pentru a sustine o condamnare; nu are importanta ca acea cantitate gasita nu este folosibila sau masurabila.

2. Statul v. Northrup
Probe circumstantiale pot fi folosite pentu a dovedi identificarea unei substante aflate sub control; teste stiintifice nu sunt cerute. Deci, paratul poate fi condamnat pentru posesie de droguri si vanzare de marijuana in ciuda imposibilitatii de a produce marijuana sau rezultatele testelor stiintifice. Acuzarea se poate baza pe proba aparentei substantei; proba ca un pret mare a fost platit pentru substanta; proba ca tranzactia a avut loc in secret; si proba ca paratul sau altii in prezenta lui a facut referire la substanta pe numele acesteia prevazut de lege.

3. Statul v. Barker
Adulmecarea de catre un caine antrenat sa detecteze narcotice poate constitui o cauza probabila atunci cand proba este prezentata indicand antrenamentul cainelui; succesele lui anterioare in detectarea substantelor aflate sub control. Deci, o detectare a narcoticelor in interiorul unei masini poate determina o cauza probabila pentru a se putea lua masura perchezitiei vehiculului.

4. S.U.A. v. Sukiz-Grado
Starea de alerta a unui caine antrenat sa detecteze droguri, in afara unui vehicul reprezinta o cauza probabila a perchezitionarii masinii. Este permisa introducerea cainelui in autoturism pentru a adulmeca mai departe.

5. Statul v. Rios
Dovada ca suspectul a avut control asupra locurilor sau lucrurilor in care drogurile ilegale au fost gasite este esentiala spre a stabili posesia; acuzarea trebuie deasemeni sa dovedeasca ca perchezitia a fost cu stiinta si ca suspectul a avut intentia de a poseda. Aceste elemente se pot dovedi a fi circumstantiale, dar prezenta suspectului unde au fost gasite drogurile nu este suficienta. Acuzarea poate sa suplimenteze dovada prezentei cu dovada legaturii suspectului cu drogurile, precum fosta participare la afacerile cu droguri; anterioare condamnari la pedepse pentru infractiuni legate de droguri; apropierea de locurile unde drogurile ilegale au fost gasite; faptul ca drogurile au fost gasite la vedere.

6. Statul v. Chapman
Paratul acuzat pentru instigare sau complicitate la infractiunea de posesie de amfetamine poate fi acuzat in fiecare tinut prin care el si autorii infractiunii au trecut in timpul posesiei substantei.



Bibliografie

  • trac.syr.edu
  • www.cga.state.ct.us
  • www.law.emory.edu





    Alte resurse





    Termeni juridici, grupare tematica





  • Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    10 useri online

    Useri autentificati: