Ordin 388/2010 pentru punerea in aplicare a Instructiunilor privind definirea pietei relevante. Piata relevanta
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 553 din 5 august 2010
CONSILIUL CONCURENTEI
In baza:
Decretului Presedintelui Romaniei nr. 700/2009 pentru numirea presedintelui Consiliului Concurentei;
prevederilor art. 20 alin. (4) lit. d), art. 21 alin. (2), art. 27 alin. (3) si (4),
precum si ale art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare,
avand in vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ,
presedintele Consiliului Concurentei emite urmatorul ordin:
Art. 1
In urma adoptarii in plenul Consiliului Concurentei, se pun in
aplicare Instructiunile privind definirea pietei relevante, prevazute in anexa care
face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2
Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei
vor urmari punerea in aplicare a prevederilor prezentului ordin.
Art. 3
Instructiunile intra in vigoare la data publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Instructiuni privind definirea pietei relevante
In temeiul art. 27 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
Consiliul Concurentei adopta prezentele instructiuni.
I. Introducere
1. Prezentele instructiuni urmaresc o abordare similara cu
cea din Comunicarea Comisiei privind definirea pietei relevante
in sensul dreptului comunitar al concurentei, publicat in Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 372 din 9 decembrie 1997,
si ofera un cadru conceptual privind definirea pietei relevante.
2. Prezentele instructiuni reprezinta recomandari si au rolul
de a oferi instrumente utile in activitatea de aplicare a legislatiei
in domeniul concurentei. Indrumarile mentionate in cele ce
urmeaza sunt doar o baza de plecare in identificarea pietei
relevante, iar in analizele sale Consiliul Concurentei nu va urma
in mod mecanic fiecare etapa descrisa in prezentele instructiuni,
ci va analiza doar acele elemente care sunt relevante pentru
fiecare caz. Analiza poate fi completata cu alte elemente de fapt
si va fi intotdeauna circumscrisa fiecarui caz.
3. Scopul prezentelor instructiuni este de a explica modul in
care Consiliul Concurentei utilizeaza conceptele de piata
relevanta a produsului si piata relevanta geografica in aplicarea
legislatiei in domeniul concurentei.
4. Definirea pietei relevante este un instrument de identificare
si de delimitare a cadrului in interiorul caruia se exercita
concurenta intre intreprinderi(1). Scopul principal al definirii pietei
relevante este acela de a identifica in mod sistematic
constrangerile concurentiale cu care se confrunta intreprinderile
in cauza (2). Definirea pietei relevante, atat la nivelul produsului,
cat si la nivel geografic, trebuie sa permita identificarea
concurentilor reali ai intreprinderilor in cauza, care sunt capabili
sa influenteze comportamentul respectivelor intreprinderi si sa
le impiedice sa actioneze independent de presiunile unei
concurente efective. Definirea pietei relevante permite, printre
altele, calcularea cotelor de piata, care pot oferi informatii
relevante privind puterea de piata, in vederea aplicarii art. 5 si 6
din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile
si completarile ulterioare, denumita in continuare Lege,
respectiv a art. 101 si 102 din Tratatul privind functionarea
Uniunii Europene (denumit in continuare TFUE) (3), precum si a
art. 15 si a altor dispozitii din Lege.
-------
(1) Prin intreprindere se intelege orice entitate angajata intr-o activitate economica, adica o activitate constand in oferirea de bunuri sau de servicii pe o
piata data, independent de statutul sau juridic si de modul de finantare.
(2) In sensul prezentelor instructiuni, intreprinderile in cauza sunt, in cazul unei concentrari, partile care participa la concentrare; in cadrul investigatiilor
realizate in temeiul art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Lege, acestea sunt
intreprinderile investigate sau reclamantii; in cazul investigatiilor realizate in sensul art. 5 din Lege, intreprinderile in cauza sunt partile la intelegere.
(3) Pe parcursul prezentelor instructiuni, referirile la art. 5 si 6 din Lege se vor interpreta in mod corespunzator si ca referiri la art. 101 si 102 din TFUE.
5. Conceptul de piata relevanta este diferit de alte definitii ale
pietei utilizate frecvent in alte contexte. De exemplu,
intreprinderile utilizeaza deseori termenul "piata" pentru a
desemna zona in care isi vand produsele sau pentru a se referi,
in sens larg, la sectorul economic in care activeaza. Este posibil
ca termenul de piata utilizat in mod uzual de catre o
intreprindere si piata relevanta sa se suprapuna. Cu toate
acestea, este necesara intotdeauna efectuarea unei analize a
pietei relevante din punctul de vedere al concurentei, conform
indicatiilor furnizate in cele ce urmeaza.
6. Definirea pietei relevante, atat la nivelul produsului, cat si
la nivel geografic, are o influenta decisiva asupra evaluarii unui
caz de concurenta. Prin elaborarea prezentelor instructiuni,
Consiliul Concurentei urmareste sa indice elementele pe care
se bazeaza in procesul de definire a pietei relevante, in vederea
cresterii calitatii informatiilor prezentate de catre parti si a
nivelului de transparenta a politicii sale in domeniul concurentei.
7. Totodata, intreprinderile vor putea sa anticipeze intr-o mai
mare masura posibilitatea stabilirii de catre Consiliul
Concurentei a faptului ca un anumit caz ridica probleme de
concurenta. In consecinta, intreprinderile vor putea sa ia in
considerare acest aspect in procesul decizional intern, atunci
cand planifica, de exemplu, o achizitie, infiintarea unei societati
in comun sau incheierea anumitor intelegeri. De asemenea,
intreprinderile pot intelege mai bine ce tip de informatii sunt
considerate relevante de catre Consiliul Concurentei, in vederea
definirii pietei relevante.
II. Definirea pietei relevante
Definirea pietei relevante a produsului si a pietei relevante
geografice
8. Piata relevanta a produsului cuprinde toate produsele
si/sau serviciile pe care consumatorul le considera
interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor,
preturilor si utilizarii acestora.
9. Piata relevanta geografica cuprinde zona in care
intreprinderile in cauza sunt implicate in cererea si oferta de
produse sau servicii, in care conditiile de concurenta sunt
suficient de omogene si care poate fi delimitata de zonele
geografice invecinate, deoarece conditiile de concurenta difera
in mod apreciabil in respectivele zone.
10. Prin urmare, piata relevanta in cadrul careia trebuie
evaluata o anumita problema de concurenta se determina prin
analiza atat a pietei relevante a produsului, cat si a pietei
relevante geografice.
Principii fundamentale de definire a pietei relevante
A. Constrangerile concurentiale
11. Intreprinderile se confrunta cu 3 mari surse de
constrangeri concurentiale:
substituibilitatea la nivelul cererii;
substituibilitatea la nivelul ofertei;
concurenta potentiala.
Din punct de vedere economic, pentru definirea pietei
relevante, substituibilitatea la nivelul cererii reprezinta cel mai rapid si eficace element disciplinar care actioneaza asupra
furnizorilor unui anumit produs, in special in ceea ce priveste
deciziile acestora in materie de preturi. O intreprindere sau o
asociatie de intreprinderi nu poate avea un impact semnificativ
asupra conditiilor de vanzare existente, de exemplu, asupra
preturilor, atunci cand clientii sai sunt in masura sa se orienteze
fara dificultate spre produse substituibile sau spre furnizori situati
in alta parte. De aceea, procesul de definire a pietei relevante
consta, in principal, in identificarea surselor alternative reale de
aprovizionare la care clientii intreprinderilor in cauza pot apela,
atat sub aspectul produselor/serviciilor propuse de ceilalti
furnizori, cat si sub aspectul localizarii geografice a acestora.
12. Constrangerile concurentiale care decurg din
substituibilitatea la nivelul ofertei, altele decat cele descrise la
pct. 18—21, si din concurenta potentiala nu sunt, in general,
imediate si necesita intotdeauna analizarea unor factori
suplimentari. Astfel de constrangeri nu sunt in general luate in
considerare in definirea pietei relevante.
B. Substituibilitatea la nivelul cererii
13. Evaluarea substituibilitatii la nivelul cererii presupune
determinarea gamei de produse considerate de catre
consumator ca fiind substituibile. Pentru a realiza acest lucru,
se poate utiliza testul SSNIP (4). Testul SSNIP incearca sa
identifice cea mai restransa piata relevanta in care un
monopolist ipotetic ar putea practica in mod profitabil o crestere
mica, dar semnificativa (de obicei, se ia in considerare o
crestere a pretului intre 5% si 10%) si de durata a pretului prin
evaluarea reactiilor clientilor la aceasta crestere. Acest test
poate furniza indicatii cu privire la elementele de fapt necesare
definirii pietei relevante.
--------------
(4) Testul monopolistului ipotetic (testul SSNIP — cresterea mica, dar semnificativa si de durata a preturilor), utilizat pentru prima data de Comisia
Europeana in cazul Nestle/Perrier din 1992.
14. Prin urmare, punctul de plecare in definirea pietei
relevante consta in identificarea tipului de produse pe care
intreprinderile implicate le comercializeaza, precum si a zonei
geografice in cauza. Ulterior, se va testa daca alte produse si
zone geografice au capacitatea de a exercita o presiune
concurentiala suficienta asupra politicii de pret a intreprinderilor
implicate si cu rezultate imediate, pentru a putea fi incluse in
piata relevanta.
15. La nivel conceptual, testul monopolistului ipotetic
exploreaza daca clientii ar fi in masura sa se orienteze spre
produse substitute, usor accesibile sau spre furnizori situati
intr-o zona geografica diferita in cazul in care un monopolist
ipotetic ar practica, in acea zona geografica, pentru produsul
(produsele) respectiv (respective), o crestere a pretului mica,
dar semnificativa si de durata. Daca substituibilitatea la nivelul
cererii este suficienta, pentru a face neprofitabila, din cauza
scaderii vanzarilor, cresterea pretului monopolistului ipotetic, se
va include cel mai apropiat produs substitut, respectiv o alta
zona geografica in piata relevanta. Procedeul se va repeta pana
cand produsele si zonele geografice in cauza vor fi de asa
natura incat o crestere mica, dar semnificativa si de durata a
pretului practicata de un monopolistul ipotetic ar deveni
profitabila. Setul de produse sau de zone geografice astfel
determinate vor constitui piata relevanta. O analiza echivalenta
este aplicabila in cazurile privind concentrarea puterii de
cumparare, unde punctul de plecare al analizei este furnizorul,
iar testul la nivelul preturilor permite identificarea canalelor
alternative de distributie pentru produsele respectivului furnizor.
In aplicarea acestor principii, anumite situatii particulare, astfel
cum sunt cele descrise la pct. 52 si 54, trebuie sa fie examinate
cu mai multa atentie.
16. O concentrare economica intre imbuteliatori de bauturi
racoritoare poate fi oferita drept exemplu de analiza a
substituibilitatii la nivelul cererii prin aplicarea testului SSNIP. In
acest caz, se pune problema daca diferitele arome de bauturi
racoritoare apartin sau nu aceleiasi piete relevante a produsului.
In practica, intrebarea care se pune este daca consumatorii
aromei "A" ar alege alte arome, in cazul in care aroma "A" ar
suferi o crestere definitiva a pretului, intre 5% si 10%. In cazul
in care numarul consumatorilor care ar alege aroma "B", de
exemplu, ar fi suficient pentru a face neprofitabila, din cauza
scaderii vanzarilor, cresterea de pret a aromei "A", atunci piata
relevanta a produsului ar cuprinde cel putin ambele arome "A"
si "B". Testul ar trebui extins in acest caz si pentru celelalte
arome disponibile, pana cand se identifica un ansamblu de
produse pentru care o crestere de pret nu ar atrage o
substituibilitate suficienta la nivelul cererii, iar cresterea de pret
ar deveni profitabila.
17. In cazul in care pietele implicate in analiza nu prezinta un
grad ridicat de concentrare, pretul care va fi luat in considerare,
in general, va fi pretul pietei. Situatia ar putea fi diferita in cazul
in care pretul pietei a fost determinat in absenta manifestarii
unei concurente suficiente. In special in cazul investigatiilor
privind abuzul de pozitie dominanta, este posibil ca pretul pietei
sa fi fost supus deja unei cresteri ca urmare a existentei puterii
de piata.
C. Substituibilitatea la nivelul ofertei
18. In definirea pietei relevante s-ar putea, de asemenea,
tine seama de substituibilitatea la nivelul ofertei, in cazurile in
care aceasta ar avea efecte echivalente celor ale substituibilitatii
la nivelul cererii, in ceea ce priveste eficacitatea si obtinerea
unor rezultate imediate. Aceasta inseamna ca, in cazul in care
un monopolist ipotetic ar practica, in acea zona geografica,
pentru produsul respectiv, o crestere a pretului mica, dar
semnificativa si de durata, furnizorii care nu produc in mod
curent produsul respectiv ar trebui sa fie in masura sa isi
reorienteze productia spre acesta si sa il comercializeze in
termen scurt(5) fara a suporta costuri sau riscuri suplimentare
semnificative. Atunci cand aceste conditii sunt indeplinite,
productia suplimentara introdusa pe piata relevanta va avea un
efect disciplinar asupra comportamentului concurential al
intreprinderilor implicate. Un astfel de efect este echivalent, sub
aspectul eficacitatii si al rezultatelor imediate, cu cel al
substituibilitatii la nivelul cererii.
------------
(5) Adica acea perioada pentru care o ajustare semnificativa a activelor corporale si necorporale nu este necesara
19. Situatiile mentionate anterior apar, de obicei, atunci cand
intreprinderile comercializeaza produse de diferite clase de
calitate. Chiar daca in viziunea unui anumit client final sau al
unui grup de consumatori diferitele clase de calitate ale unui
anumit produs nu sunt substituibile, acestea vor fi grupate intr-o
singura piata relevanta a produsului, cu conditia ca majoritatea
furnizorilor sa fie in masura sa ofere aceste produse de calitate
diferita imediat si fara sa inregistreze costuri suplimentare semnificative. In aceste cazuri, piata relevanta a produsului va
cuprinde toate produsele substituibile la nivelul cererii si al
ofertei, iar vanzarile de astfel de produse vor fi insumate pentru
a se calcula valoarea si volumul total al pietei. Acelasi
rationament poate conduce la gruparea unor zone geografice
diferite.
20. Un exemplu practic de analiza a substituibilitatii la nivelul
ofertei in vederea definirii pietei relevante a produsului poate fi
gasit in sectorul hartiei. In general, exista diferite clase de
calitate a hartiei, de la hartia standard de imprimare la hartia de
calitate superioara utilizata, de exemplu, pentru publicarea
cartilor de arta. In ceea ce priveste cererea, fiecarui nivel de
calitate a hartiei i se asociaza o anumita utilizare, de exemplu,
o carte de arta sau o publicatie de lux nu se va imprima pe hartie
de calitate inferioara. Cu toate acestea, fabricile de hartie pot
fabrica diferite tipuri de hartie, iar productia poate fi adaptata in
termen scurt si cu costuri neglijabile. In consecinta, in absenta
unor dificultati de distributie specifice, producatorii de hartie pot
concura pentru comenzi de diferite tipuri de hartie, in special in
cazul in care respectivele comenzi sunt facute cu suficient timp
inainte pentru a permite modificarea planurilor de productie. In
aceste conditii, nu se defineste o piata relevanta a produsului
distincta pentru fiecare nivel de calitate a hartiei si fiecare
utilizare asociata acestuia. Prin urmare, diversele niveluri de
calitate a hartiei sunt incluse intr-o singura piata relevanta a
produsului, iar vanzarile vor fi insumate pentru a estima valoarea
si volumul total ale pietei.
21. Substituibilitatea la nivelul ofertei nu poate fi luata in
considerare in etapa de definire a pietei relevante atunci cand
necesita modificari semnificative ale activelor corporale si
necorporale existente, investitii suplimentare, decizii strategice
sau intarzieri importante. Exemple in care substituibilitatea la
nivelul ofertei nu conduce la largirea pietei relevante pot fi
intalnite in sectorul bunurilor de consum, in special in cel al
bauturilor care sunt marci inregistrate. Cu toate ca fabricile de
imbuteliere pot, in principiu, sa imbutelieze tipuri diferite de
bauturi, in realitate, produsele nu se pot vinde decat cu pretul
unor costuri si intarzieri importante (legate de publicitate, de
testarea produselor si de distributie). In aceste conditii, efectele
substituibilitatii la nivelul ofertei si ale altor forme de concurenta
potentiala vor fi examinate intr-o etapa ulterioara a analizei.
D. Concurenta potentiala
22. Concurenta potentiala, a treia sursa de constrangere
concurentiala, nu este luata in considerare in definirea pietei
relevante, intrucat conditiile in care concurenta potentiala
reprezinta efectiv o constrangere concurentiala depind de
analiza factorilor si imprejurarilor specifice referitoare la conditiile
de intrare pe piata. Daca este cazul, aceasta analiza va fi
realizata doar intr-o etapa ulterioara, in general atunci cand
pozitia pe piata relevanta a intreprinderilor implicate a fost deja
determinata si cand aceasta pozitie ridica probleme de
concurenta.
III. Elementele de fapt care pot fi luate in considerare in
definirea pietelor relevante
A. Procesul de definire a pietei relevante
23. Pe baza informatiilor preliminare disponibile sau a
informatiilor comunicate de intreprinderile in cauza, Consiliul
Concurentei este, in principiu, in masura sa determine, la nivel
general, posibilele piete relevante in cadrul carora, de exemplu,
o concentrare economica sau o restrangere a concurentei
trebuie sa fie evaluata. In general si din motive de ordin practic,
atunci cand analizeaza cazuri individuale, Consiliul Concurentei
trebuie sa decida intre cateva posibile alternative de piete
relevante.
B. Piata relevanta a produsului
24. Problema care se pune de obicei in procesul de definire
a piete relevante a produsului este de a stabili, intr-o prima
etapa, pe baza informatiilor preliminare disponibile sau a
informatiilor comunicate de intreprinderile in cauza, daca
produsul A si produsul B apartin sau nu aceleiasi piete relevante
a produsului.
25. Ulterior vor fi luate in considerare o serie de elemente de
fapt care permit evaluarea masurii in care substitutia intre
produse ar putea avea loc. Astfel, in anumite cazuri, in functie
de caracteristicile si de specificitatea sectoarelor din economie
si a produselor si serviciilor care sunt analizate, anumite
elemente de fapt pot fi decisive, in timp ce, in alte cazuri,
aceleasi elemente de fapt ar putea fi irelevante. In majoritatea
cazurilor, evaluarea trebuie sa se bazeze pe examinarea mai
multor elemente de fapt. Acesta este un mod de abordare
deschis, cu scopul de a exploata in mod eficace toate
informatiile disponibile care ar putea fi relevante in evaluarea
cazurilor individuale. Din acest motiv, nu se utilizeaza o ierarhie
stricta a diferitelor surse de informatii sau a diferitelor tipuri de
elemente de fapt pentru stabilirea existentei substituibilitatii.
26. In numeroase cazuri, includerea celui mai apropiat
produs substitut in piata relevanta a produsului ar putea fi
suficienta pentru a elimina orice probleme de concurenta. In
astfel de situatii, nu este necesar sa se determine daca piata
relevanta a produsului include sau nu produse suplimentare sau
sa se delimiteze precis piata relevanta a produsului. Atunci
cand, luand in considerare diferitele piete relevante posibile,
operatiunea in cauza nu ridica probleme de concurenta,
problema definirii pietei relevante a produsului ramane deschisa.
C. Piata relevanta geografica
27. Procesul de definire a pietei relevante geografice
debuteaza cu elaborarea unei ipoteze preliminare de lucru cu
privire la dimensiunea pietei geografice, pe baza unor indicii
generale privind cotele de piata detinute de parti si de
concurentii lor, precum si pe baza unei analize preliminare a
modului de stabilire a preturilor si a diferentelor de pret. Aceasta
ipoteza initiala de lucru permite Consiliului Concurentei sa isi
concentreze cercetarile in scopul determinarii exacte a pietei
relevante geografice.
28. Este necesar sa fie analizate motivele care se afla la
originea oricarei configuratii date a preturilor si a cotelor de piata.
Din acest motiv, ipoteza initiala de lucru se va verifica cu ajutorul
unei analize a caracteristicilor cererii (importanta preferintelor
nationale sau locale, comportamentul de cumparare al clientilor,
diferentierea produselor, marcile etc.), pentru a stabili daca
intreprinderile situate in alte zone constituie, in mod real, o sursa
alternativa de aprovizionare pentru consumatori. In acest caz,
experimentul teoretic se bazeaza, de asemenea, pe substitutia
care rezulta in urma unor variatii ale preturilor, iar intrebarea
care se pune este daca clientii partilor si-ar transfera comenzile
altor intreprinderi situate in alte zone, in termen scurt si cu
costuri neglijabile.
29. In cazul in care este necesar, factorii care influenteaza
oferta vor fi, de asemenea, analizati, pentru a verifica daca
intreprinderile situate in alte zone geografice nu se confrunta cu
obstacole in extinderea vanzarilor in conditii competitive pe
intreaga piata geografica. Respectiva analiza include o
examinare a conditiilor necesare pentru ca o intreprindere sa
aiba o prezenta locala in vederea desfasurarii activitatii de
vanzare in zona respectiva, a conditiilor de acces la canalele de
distributie, a costurilor de dezvoltare a unei retele de distributie,
precum si a eventualelor bariere de natura legislativa, tehnica
sau administrativa. Acestea din urma pot fi legate de achizitiile
publice, de preturi, de cote si tarife vamale care limiteaza
comertul sau productia, de standarde tehnice, de existenta unor
monopoluri, de libertatea de stabilire si de conditiile de obtinere
a autorizatiilor administrative, de reglementarile privind
ambalajele etc. Consiliul Concurentei identifica eventualele
obstacole si bariere care izoleaza intreprinderile situate intr-o
anumita zona geografica de presiunea concurentiala a
intreprinderilor situate in afara acelei zone geografice, astfel
incat sa determine cu precizie gradul de intrepatrundere a
pietelor la nivel local, national, comunitar european sau global.
30. Structura efectiva si evolutia fluxurilor comerciale ofera
indicatii suplimentare utile, referitoare atat la importanta
economica a fiecarui factor mentionat anterior care influenteaza
cererea sau oferta, cat si la masura in care aceste fluxuri pot
constitui sau nu bariere reale care conduc la crearea unor piete
relevante geografice distincte. In general, analiza fluxurilor
comerciale abordeaza problema costurilor de transport si a
masurii in care acestea pot reprezenta un obstacol in calea
comertului intre zone geografice diferite, luand in considerare
amplasamentul unitatii de productie, costurile de productie si
nivelurile preturilor. Piata geografica nu se suprapune in mod
necesar unitatilor administrativ-teritoriale — judete, orase — , o
piata locala putand fi mai mica decat o astfel de unitate sau,
dimpotriva, sa cuprinda mai multe localitati ori judete sau parti
din acestea, conform conditiilor concrete.
D. Procesul de culegere a datelor si informatiilor necesare
31. Atunci cand considera necesara definirea precisa a
pietei, Consiliul Concurentei poate contacta clientii si
intreprinderile importante din sectorul economic respectiv pentru
a cunoaste punctul de vedere al acestora asupra limitelor pietei
relevante a produsului, respectiv a pietei relevante geografice
si pentru a obtine elementele de fapt necesare formularii unei
concluzii privind piata relevanta. De asemenea, Consiliul
Concurentei poate contacta asociatiile profesionale din domeniu
si intreprinderile care activeaza pe piata din amonte, astfel incat
sa poata defini, in masura in care acest lucru este necesar, piete
relevante ale produsului si piete relevante geografice distincte
pentru diferite niveluri de productie sau de distributie a
produselor/serviciilor in cauza. Totodata, Consiliul Concurentei
poate solicita intreprinderilor in cauza informatii suplimentare
care pot clarifica anumite elemente necesare definirii pietei
relevante.
32. Consiliul Concurentei solicita in scris informatii celor
prevazuti la pct. 31 atunci cand considera necesar acest lucru.
Solicitarile de informatii includ, in mod normal, intrebari
referitoare la reactiile intreprinderilor la o eventuala crestere a
preturilor si la opiniile acestora in ceea ce priveste limitele pietei
relevante. De asemenea, Consiliul Concurentei solicita si
elementele de fapt considerate necesare pentru a putea ajunge
la o concluzie in ceea ce priveste definirea pietei relevante.
Consiliul Concurentei poate discuta si cu factorii de decizie din
cadrul acestor intreprinderi, pentru a intelege mai bine procesul
de negociere intre furnizori si clienti, precum si aspectele
referitoare la definirea pietei relevante. In cazul in care este
necesar, Consiliul Concurentei se poate deplasa la sediile
partilor, ale clientilor si/sau ale concurentilor lor, pentru a intelege
mai bine procesul de fabricatie si de vanzare a produselor
respective.
33. Elementele de fapt care pot fi utilizate pentru definirea
pietei relevante pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
Elemente de fapt care pot fi utilizate pentru definirea
pietei relevante a produsului
34. Analiza caracteristicilor produsului si a utilizarii acestuia
permite Consiliului Concurentei, intr-o prima etapa, sa limiteze
sfera cercetarilor sale privind eventualele produse substituibile.
Cu toate acestea, caracteristicile produsului si utilizarea acestuia
nu sunt suficiente pentru a demonstra ca doua produse sunt sau
nu substituibile la nivelul cererii. Substituibilitatea functionala sau
similaritatea caracteristicilor nu pot reprezenta, ca atare,
elemente de fapt suficiente, intrucat capacitatea de reactie a
clientilor la variatii ale preturilor poate fi determinata si de alte
cauze. De exemplu, pot exista constrangeri concurentiale
diferite pe piata echipamentelor originale pentru componente de
automobil si pe piata pieselor de schimb, determinand astfel
definirea a doua piete relevante ale produsului. Nici existenta
unor caracteristici diferite ale produselor nu este suficienta, ca
atare, pentru a putea exclude substituibilitatea la nivelul cererii,
intrucat aceasta din urma depinde in cea mai mare masura de
importanta pe care clientii o acorda acestor caracteristici diferite.
35. Elementele de fapt pe care Consiliul Concurentei le
considera relevante pentru aprecierea substituibilitatii intre doua
produse la nivelul cererii pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
36. Date si informatii privind substitutia in trecutul apropiat. In
anumite cazuri, este posibila analiza datelor si informatiilor
legate de evenimente sau dezechilibre bruste produse de
curand pe piata, care reprezinta exemple reale de substitutie
intre doua produse. Atunci cand este disponibila, aceasta
informatie este, in principiu, fundamentala pentru definirea pietei
relevante a produsului. In cazul in care in trecut au existat
modificari ale preturilor (toate celelalte conditii ale pietei fiind
identice), reactiile la nivelul cantitatilor cerute vor fi determinante
pentru stabilirea existentei substituibilitatii. De asemenea,
lansarile anterioare de produse noi pe piata pot oferi informatii
utile, in cazul in care se pot determina cu precizie produsele
pentru care vanzarile au scazut in favoarea noului produs.
37. Exista un anumit numar de teste cantitative care au fost
concepute tocmai pentru delimitarea pietelor. Respectivele teste
constau in diferite abordari econometrice si statistice: estimarea
elasticitatilor si a elasticitatilor incrucisate (6) ale cererii unui
produs, teste bazate pe similaritatea variatiilor preturilor in timp,
analiza legaturilor de cauzalitate intre serii de preturi si
similitudinea nivelurilor pretului si/sau convergenta lor. Pentru a
determina conditiile in care s-a produs substitutia in trecut, Consiliul Concurentei ia in considerare elementele cantitative
disponibile, capabile sa reziste unei examinari riguroase.
---------
(6) Elasticitatea cererii in functie de pret pentru produsul X este o masura a sensibilitatii cererii pentru produsul X la variatiile propriului sau pret. Elasticitatea
incrucisata intre produsele X si Y este sensibilitatea cererii pentru produsul X la variatiile pretului produsului Y.
38. Punctele de vedere ale clientilor si ale concurentilor. In
cadrul cercetarilor sale, Consiliul Concurentei contacteaza
adeseori principalii clienti si concurenti ai intreprinderilor in
cauza, pentru a cunoaste punctele de vedere ale acestora cu
privire la granitele pietei relevante a produsului, precum si pentru
a obtine cea mai mare parte a informatiilor factuale de care are
nevoie pentru a ajunge la o concluzie privind definirea pietei
relevante a produsului. Consiliul Concurentei tine seama de
raspunsurile argumentate ale clientilor si ale concurentilor in
legatura cu reactiile la cresteri mici ale preturilor produselor
relevante (de exemplu, intre 5% si 10%) in zona geografica in
cauza, atunci cand aceste raspunsuri sunt suficient sustinute de
elemente de fapt.
39. Preferintele consumatorilor. In cazul bunurilor de
consum, ar putea fi dificil pentru Consiliul Concurentei sa
cunoasca in mod direct opiniile consumatorilor finali in legatura
cu produsele substituibile. Studiile de piata, comandate si
utilizate in trecut de intreprinderi in procesul decizional pentru
stabilirea preturilor si/sau pentru planificarea actiunilor
comerciale, pot furniza Consiliului Concurentei informatii utile
pentru delimitarea pietei relevante, iar furnizarea lor ajuta la
solutionarea mai rapida si eficienta a cazului. Prin urmare,
sondajele de opinie ce au ca scop obtinerea unor informatii cu
privire la obiceiurile de consum si comportamentul de
cumparare al consumatorilor, opiniile exprimate de comerciantii
cu amanuntul si, in general, studiile de piata prezentate de parti
si de concurentii lor sunt luate in considerare pentru a determina
daca o parte semnificativa din punct de vedere economic a
consumatorilor considera ca doua produse sunt substituibile,
tinandu-se seama si de importanta marcilor pentru produsele
relevante. Metodologia urmata in studiile desfasurate ad hoc de
intreprinderile in cauza sau de catre concurentii lor in scopul
unei proceduri de concentrare economica sau al altei proceduri
in temeiul Legii este, in principiu, examinata cu cea mai mare
precautie, spre deosebire de studiile realizate in desfasurarea
normala a activitatilor intreprinderii pentru adoptarea unor decizii
de afaceri.
40. Barierele si costurile asociate unui transfer al cererii
catre produse potential substituibile. Exista un numar de bariere
si de costuri care ar putea impiedica Consiliul Concurentei sa
considere ca doua produse, care la prima vedere par
substituibile la nivelul cererii, apartin aceleiasi piete relevante a
produsului. Este imposibila realizarea unei liste exhaustive a
costurilor de transfer sau a barierelor potentiale susceptibile sa
impiedice substitutia. Cu titlu de exemplu, aceste bariere si
obstacole ar putea avea origini diverse, de exemplu: bariere de
reglementare sau alte forme de interventii ale statului,
constrangeri la nivelul pietelor din aval, necesitatea realizarii
unor investitii specifice de capital sau a suportarii unei micsorari
a productiei curente pentru a utiliza bunuri intermediare
alternative, localizarea clientelei, investitii specifice in procesul
de productie, in formare si in capitalul uman, cheltuieli aferente
cumpararii de noi utilaje sau alte investitii, incertitudine in
legatura cu calitatea si cu reputatia furnizorilor necunoscuti etc.
41. Diferitele categorii de clienti si discriminarea prin pret.
Existenta unor grupuri diferite de clienti ar putea restrange piata
relevanta a produsului. Fiecare dintre aceste grupuri distincte
de clienti pentru produsul relevant poate constitui o piata
relevanta a produsului distincta atunci cand acestea pot fi
supuse unei discriminari prin pret din partea unui monopolist
ipotetic. In astfel de situatii, piata relevanta a produsului ar putea
sa fie constituita din vanzarile de produse relevante destinate
unui anumit grup de clienti in zona relevanta geografica. Acesta
va fi, de cele mai multe ori, cazul in care sunt indeplinite doua
conditii: a) este posibila identificarea cu precizie a grupului
caruia ii apartine un client la momentul la care ii sunt vandute
produsele relevante; si b) comertul intre clienti sau arbitrajul de
catre terti nu este posibil.
Elementele de fapt care pot fi utilizate pentru definirea
pietei relevante geografice
42. Elementele de fapt pe care Consiliul Concurentei le
considera relevante pentru definirea pietei relevante geografice
pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
43. Date si informatii anterioare referitoare la reorientarea
comenzilor catre alte zone. In anumite cazuri, ar putea fi
disponibile date si informatii referitoare la faptul ca anumite
variatii de pret intre diferite zone au determinat reactii din partea
clientilor. In general, testele cantitative utilizate pentru definirea
pietei relevante a produsului pot fi utilizate si pentru definirea
pietei relevante geografice. Cu toate acestea, trebuie sa se tina
seama de faptul ca anumite comparatii ale preturilor intre diferite
zone pot fi mai complexe ca urmare a unor factori cum ar fi
evolutia cursurilor de schimb, fiscalitatea si diferentierea
produselor.
44. Caracteristicile fundamentale ale cererii. Natura cererii
pentru produsul relevant poate determina dimensiunea pietei
relevante geografice. Anumiti factori, cum ar fi loialitatea fata de
marcile nationale sau locale, cultura si stilul de viata, precum si
necesitatea unei prezente locale, au un potential mare de a
limita sfera geografica a concurentei.
45. Punctele de vedere ale clientilor si ale concurentilor.
Acolo unde este cazul, Consiliul Concurentei va contacta
principalii clienti si principalii concurenti ai partilor implicate in
cercetarile sale, pentru a cunoaste opiniile acestora cu privire la
granitele pietei relevante geografice, precum si pentru a colecta
cea mai mare parte a informatiilor factuale de care are nevoie
pentru a ajunge la o concluzie privind definirea pietei relevante
geografice, atunci cand aceste opinii sunt suficient sustinute de
elemente de fapt.
46. Dimensiunea geografica a comportamentului de
cumparare al clientilor. Analiza comportamentului de cumparare
al clientilor la momentul desfasurarii cercetarii permite obtinerea
unor elemente de fapt utile in legatura cu posibilele dimensiuni
ale pietei relevante geografice. Atunci cand clientii cumpara, in
conditii similare, de la intreprinderi situate oriunde pe teritoriul
Romaniei sau cand se aprovizioneaza prin licitatii la care
ofertantii sunt intreprinderi situate oriunde pe teritoriul Romaniei,
se considera, in general, ca piata geografica relevanta este
teritoriul Romaniei.
47. Fluxurile comerciale. Atunci cand numarul clientilor este
atat de mare incat informatiile furnizate de acestia nu permit
formarea unei imagini clare cu privire la comportamentul de
cumparare al clientilor, este posibila utilizarea ca alternativa a
informatiilor despre fluxurile comerciale, cu conditia existentei
unor statistici comerciale suficient de detaliate pentru produsele
relevante. Analiza fluxurilor comerciale permite obtinerea unor
informatii utile pentru stabilirea dimensiunii pietei relevante geografice, dar acestea nu sunt suficiente pentru a putea
formula concluzii definitive in legatura cu acest aspect.
48. Barierele si costurile de transfer asociate reorientarii
comenzilor catre intreprinderi situate in alte zone. Inainte de a
concluziona ca piata relevanta geografica este locala, trebuie
identificate barierele care o izoleaza de alte zone. Obstacolul
cel mai evident care va impiedica un client sa isi reorienteze
comenzile spre alte zone este impactul costurilor de transport
si al restrictiilor in materie de transport prevazute de legislatie
sau determinate de natura produselor relevante. Impactul
costurilor de transport limiteaza, de obicei, sfera pietei
geografice pentru produsele voluminoase de valoare mica,
tinandu-se cont insa de faptul ca anumite inconveniente sub
aspectul transportului ar putea fi compensate de costuri
comparativ mai avantajoase in alte domenii (costuri salariale
sau cu materiile prime). Accesul la reteaua de distributie intr-o
zona data, barierele de reglementare care mai exista inca in
anumite sectoare ar putea, de asemenea, sa constituie
obstacole care izoleaza o zona geografica data de presiunea
concurentiala a intreprinderilor situate in afara respectivei zone.
Costurile de transfer semnificative, legate de aprovizionarea de
la intreprinderi situate in alte zone, reprezinta obstacole
suplimentare.
49. Pe baza datelor si informatiilor obtinute, Consiliul
Concurentei defineste piata relevanta geografica, care pentru
unele bunuri si servicii poate avea o dimensiune locala,
nationala (Romania), iar pentru altele ar putea avea o
dimensiune mai larga, care depaseste granitele tarii (de
exemplu, o parte a Comunitatii Europene incluzand Romania
sau chiar internationala).
50. Pct. 34—49 prezinta diferitii factori care ar putea fi
relevanti pentru definirea pietei relevante. Acest fapt nu
inseamna ca in fiecare caz individual va fi necesar sa se obtina
elemente de fapt si sa se evalueze fiecare dintre acesti factori.
In practica, elementele de fapt furnizate numai de un
subansamblu al acestor factori pot fi suficiente pentru a ajunge
la o concluzie cu privire la definirea pietei relevante.
IV. Calcularea cotelor de piata
51. Definirea pietei relevante, atat la nivelul produsului, cat si
la nivel geografic, permite identificarea furnizorilor si a
clientilor/consumatorilor care actioneaza pe respectiva piata. Pe
aceasta baza se pot calcula marimea totala a pietei si cotele de
piata ale furnizorilor, in functie de vanzarile de produse relevante
realizate de acestia in zona in cauza. In practica, marimea totala
a pietei si cotele de piata detinute de furnizori pot fi cunoscute
consultand surse de informatie cum ar fi previziunile
intreprinderilor sau studiile comandate societatilor de
consultanta si/sau asociatiilor profesionale. In absenta unor
astfel de surse de informatie sau atunci cand previziunile
disponibile nu sunt credibile, Consiliul Concurentei poate solicita
fiecarui furnizor de pe piata relevanta sa ii comunice propria cifra
de afaceri, astfel incat sa poata calcula marimea totala a pietei
si cotele de piata.
52. In general, vanzarile sunt punctul de referinta pentru
calculul cotelor de piata, dar exista si alte repere care, in functie
de caracteristicile produselor specifice sau de sectorul economic
in cauza, pot oferi informatii utile, cum ar fi capacitatea, numarul
actorilor pe pietele de licitatii, unitatile de flote in domeniul
aerospatial sau rezervele detinute in cazul anumitor sectoare,
precum cel minier.
53. De regula, atat volumul, cat si valoarea vanzarilor
reprezinta informatii utile. In cazul produselor diferentiate, se
considera, in general, ca valoarea vanzarilor si cota de piata
corespunzatoare lor reflecta mai bine pozitia si puterea relativa
a fiecarui furnizor.
V. Consideratii suplimentare
54. Exista anumite domenii in care aplicarea principiilor
mentionate anterior trebuie realizata cu precautie. Este cazul in
care se analizeaza pietele primare si secundare, in special
atunci cand comportamentul intreprinderilor la un moment dat
trebuie analizat in temeiul art. 6 din Lege. Metoda de definire a
pietelor este aceeasi, adica este necesara evaluarea reactiilor
clientilor, bazate pe deciziile lor de cumparare, la variatiile
preturilor. In aceste cazuri se va tine seama, in acelasi timp, si
de eventualele constrangeri asupra substituibilitatii impuse de
conditiile de pe pietele conexe. O definire restransa a pietei
produselor secundare, de exemplu, a pietei pieselor de schimb,
ar putea rezulta atunci cand compatibilitatea produsului
secundar cu produsul primar este importanta. Problemele de
identificare a unor produse secundare compatibile, precum si
existenta preturilor ridicate si un ciclu de viata lung al produselor
primare ar putea face profitabile cresterile preturilor produselor
secundare. O definire mai larga a pietei produselor secundare ar
putea rezulta in cazul in care exista o substituibilitate
semnificativa intre produsele secundare sau in cazul in care
caracteristicile produselor primare pot determina reactii rapide si
directe ale consumatorilor la cresterile preturilor produselor
secundare.
55. In anumite cazuri, existenta unor "lanturi de substitutie" ar
putea conduce la definirea unei piete relevante in care
produsele sau zonele situate la limitele pietei nu sunt
substituibile in mod direct. Un exemplu il constituie dimensiunea
geografica a unui produs ale carui costuri de transport sunt
semnificative. In astfel de cazuri, livrarile efectuate de o anumita
intreprindere sunt limitate la un anumit perimetru din jurul
acesteia, din cauza impactului costurilor de transport. In
principiu, aceasta zona ar putea reprezenta piata relevanta
geografica. Cu toate acestea, in cazul in care repartizarea
intreprinderilor in teritoriu este de asa natura incat exista
suprapuneri ale perimetrelor din jurul acestora, este posibil ca un
efect de substitutie in lant sa exercite constrangeri asupra
preturilor practicate pentru respectivele produse si astfel sa
conduca la o definitie mai larga a pietei geografice relevante.
Acelasi rationament se aplica in cazul in care produsul B este un
produs substituibil la nivelul cererii pentru produsele A si C. Chiar
daca produsele A si C nu sunt substituibile in mod direct unul in
raport cu celalalt, ele se pot afla pe aceeasi piata relevanta a
produsului, intrucat existenta produsului substituibil B exercita
influente asupra preturilor lor.
56. In practica, conceptul "lant de substitutie" trebuie
coroborat cu elemente reale, legate, de exemplu, de
interdependenta la nivelul preturilor existente la limitele lanturilor
de substitutie, pentru a putea defini, in cazuri individuale, o piata
relevanta mai larga. De asemenea, nivelurile de pret la limitele
lanturilor de substitutie trebuie sa fie comparabile din punctul de
vedere al caracteristicilor.
PROMO - Ai pensie privata?
-------------
Drept OnLine va prezinta in cadrul acestei Sectiuni cateva reglementari juridice de interes general, cu mentiunea ca informatiile prezentate in aceasta sectiune au un caracter pur informativ, existand posibilitatea de a fi intervenit modificari ulterioare, abrogari, nesurprinse aici.
-------------
Alte reglementari
Termeni juridici, grupare tematica
|
