MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA
Avand in vedere prevederile art. 4 alin. (2) pct. 46 din Hotararea Guvernului nr. 109/2009, cu modificarile si completarile
ulterioare, precum si ale art. 67 alin. (2) lit. b din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata,
cu modificarile si completarile ulterioare,
in temeiul art. 12 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de
Administrare Fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare,
presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala emite urmatorul ordin:
Art. 1 (1) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere
pentru impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului
general consolidat al statului se efectueaza de organele de
inspectie fiscala in situatii cum ar fi:
— documentele si informatiile prezentate in cursul inspectiei
fiscale sunt incorecte sau incomplete;
— documentele si informatiile solicitate nu exista sau nu sunt
puse la dispozitia organelor de inspectie fiscala.
(2) Pentru estimarea bazei de impunere organele de
inspectie fiscala vor identifica acele elemente care sunt cele mai
apropiate situatiei de fapt fiscale.
(3) Stabilirea bazei de impunere se va face prin estimarea
atat a veniturilor, cat si a cheltuielilor aferente acestora.
(4) Valoarea estimata a bazei de impunere va fi utilizata
pentru stabilirea impozitelor, taxelor sau contributiilor, precum si
a eventualelor diferente ale acestora datorate bugetului general
consolidat al statului
(5) Prin contribuabil, in intelesul prezentului ordin, se intelege
orice persoana juridica sau fizica, precum si orice alta entitate
fara personalitate juridica ce realizeaza venituri pentru care se
datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume la bugetul
general consolidat al statului, in conditiile legii, cu exceptia
impozitului pe venit datorat de persoanele fizice prevazut la
art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificarile si completarile ulterioare.
Art. 2 In scopul stabilirii prin estimare a bazei de
impunere, organele de inspectie fiscala pot folosi urmatoarele
metode:
a) metoda sursei si cheltuirii fondurilor;
b) metoda fluxurilor de trezorerie;
c) metoda marjei;
d) metoda produsului/serviciului si volumului;
e) metoda patrimoniului net.
Art. 3 Selectarea metodelor de stabilire prin estimare a
bazelor de impunere se va face in functie de situatia identificata
la contribuabil, sursele de informatii, inscrisurile identificate si
de complexitatea activitatii verificate.
Art. 4 (1) Pentru selectarea celei mai adecvate metode de
stabilire prin estimare a bazei de impunere, organele de
inspectie fiscala vor avea in vedere urmatoarele elemente, fara
a fi limitative:
a) sa se apropie cel mai mult de modul in care isi desfasoara
activitatea contribuabilul;
b) documentele sau informatiile identificate sa fie relevante
pentru aplicarea unei metode;
c) situatiile specifice ale fiecarui contribuabil supus verificarii;
d) activitatile similare cu cele desfasurate de alti contribuabili,
pentru realizarea unor comparatii;
e) sa corespunda conditiilor liberei concurente in situatia in
care nu se pot determina imprejurarile concrete de desfasurare
a activitatii contribuabilului;
f) documente sau informatii identificate la terte persoane in
legatura cu activitatea contribuabilului.
(2) Selectarea metodei de stabilire prin estimare va fi
efectuata de echipa de inspectie fiscala.
(3) Conditiile pentru selectarea metodei de stabilire prin
estimare vor fi consemnate intr-o nota de fundamentare,
intocmita de echipa de inspectie fiscala, care va fi supusa
avizarii sefului de serviciu si aprobata de conducatorul activitatii
de inspectie fiscala.
(4) Nota de fundamentare va contine:
a) constatarea starii de fapt a activitatii supuse controlului
care impune utilizarea metodei de stabilire prin estimare
selectate;
b) elementele identificate care vor sta la baza selectarii
metodei de estimare a bazei de impunere, respectiv a veniturilor
sau cheltuielilor;
c) metoda propusa pentru estimarea bazei de impunere.
Art. 5 Organele de inspectie fiscala vor mentiona in
raportul de inspectie fiscala metoda utilizata pentru stabilirea
prin estimare a bazei de impunere.
Art. 6 Descrierea metodelor de stabilire prin estimare a
bazei de impunere si instructiunile de aplicare sunt prezentate in
anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 7 Directia generala coordonare inspectie fiscala,
Directia generala de administrare a marilor contribuabili,
directiile generale ale finantelor publice judetene si a
municipiului Bucuresti vor lua masuri pentru ducerea la
indeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Art. 8 Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
ANEXA - Metodele de stabilire prin estimare a bazei de impunere si instructiuni de aplicare
CAPITOLUL I - Metodele de stabilire prin estimare a bazei de impunere
Metodele de stabilire prin estimare a bazei de impunere sunt
urmatoarele:
1.1. metoda sursei si cheltuirii fondurilor;
1.2. metoda fluxurilor de trezorerie;
1.3. metoda marjei;
1.4. metoda produsului/serviciului si a volumului;
1.5. metoda patrimoniului net.
1.1. Metoda sursei si cheltuirii fondurilor Metoda consta in estimarea bazei de impunere a unui
contribuabil, pentru determinarea obligatiei fiscale, cunoscand
cheltuielile efectuate.
Pentru estimarea bazei de impunere atat din surse
impozabile, cat si din cele neimpozabile se au in vedere fluxurile
de numerar.
Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociaza
cheltuielile si veniturile contribuabilului, determinandu-se astfel
in intregime numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor
care va fi comparat cu numerarul incasat din orice sursa.
Cresterile si descresterile nete ale activelor si pasivelor sunt
avute in vedere impreuna cu cheltuielile nedeductibile si
incasarile neimpozabile la ajustarea veniturilor si cheltuielilor,
obtinandu-se astfel balanta incasarilor si cheltuielilor pentru
reconstituirea venitului impozabil.
Determinarea veniturilor sustrase de la calculul bazei de
impunere consta in compararea cheltuielilor efectuate cu
veniturile declarate in perioada supusa controlului.
Metoda se bazeaza pe faptul ca orice cheltuiala care
excedeaza valorii declarate a veniturilor reprezinta venit
impozabil nedeclarat.
Veniturile suplimentare se ajusteaza cu elemente de venit
neimpozabil si cheltuieli nedeductibile in vederea estimarii bazei
impozabile si stabilirii obligatiei fiscale.
1.2. Metoda fluxurilor de trezorerie Metoda consta in analiza conturilor bancare si a fluxurilor de
numerar pentru a stabili miscarile de disponibilitati banesti si
asocierea acestora cu sursele de venit si utilizarea lor.
Metoda se bazeaza pe informatiile urmatoare:
— depunerile in conturile bancare si ajustarea cu valoarea
incasarilor reprezentand venituri neimpozabile;
— volumul cheltuielilor efectuate si care au fost achitate din
cont bancar sau prin alte mijloace de plata.
Metoda poate furniza indicii pentru a descoperi venituri
nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii si frecventei
depunerilor in conturile bancare si a surselor acestora.
Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare consta in
compararea disponibilitatilor banesti din conturile bancare si
evidentiate in documente sau folosite la plata cu numerar, cu
toate veniturile din surse impozabile depuse in conturile bancare
sau folosite la plata cu numerar a unor cheltuieli in perioada
supusa controlului.
Metoda indica fie o diminuare a venitului declarat, fie o
majorare a cheltuielilor declarate, fie o combinare a celor doua.
1.3. Metoda marjei Metoda marjei se bazeaza pe faptul ca activitatile
desfasurate intr-un domeniu au elemente comune care
caracterizeaza activitatea atat din punct de vedere tehnic, cat si
din punct de vedere financiar.
Metoda consta in estimarea venitului unui contribuabil
pentru determinarea obligatiei fiscale, pe baza utilizarii unor
elemente considerate tipice, exprimate in procente sau
proportii, pentru activitatea desfasurata de acesta.
Aceasta consta in analiza vanzarilor si/sau a costului
vanzarilor unui contribuabil si aplicarea unui procent
corespunzator de marja, pentru a obtine venitul impozabil.
Veniturile realizate si costul vanzarilor pot fi stabilite pornind
de la anumite elemente de venit si/sau cheltuieli cunoscute care
vor fi ajustate/ponderate, folosind procente sau proportii
caracteristice pentru activitatea desfasurata.
Procentele ori proportiile pot fi determinate din datele
cunoscute la contribuabilul verificat sau obtinute de la alte
entitati cu activitati similare ori de la institutii care calculeaza si
publica astfel de procente si/sau proportii.
Metoda marjei poate furniza indicii despre abateri ale
procentelor sau ale proportiilor determinate pentru activitatea
desfasurata, fata de o medie a procentelor sau a proportiilor
stabilite la nivelul unui domeniu de activitate analizat.
Veniturile suplimentare se ajusteaza cu elemente de venit
neimpozabil si cheltuieli nedeductibile, in vederea estimarii bazei
impozabile si a stabilirii obligatiei fiscale.
1.4. Metoda produsului/serviciului si a volumului Metoda consta in estimarea bazei impozabile pentru
determinarea obligatiei fiscale, in conditiile in care se cunoaste
sau se poate determina numarul produselor/serviciilor
comercializate/prestate sau volumul de activitate din perioada
supusa controlului.
Numarul produselor/serviciilor comercializate/prestate sau
volumul de activitate poate fi estimat pe baza evidentei in
conditiile in care registrele intocmite contin informatii privind
costul bunurilor vandute (cost de achizitie, cost de productie)
si/sau folosind date si informatii din diverse surse.
Dupa estimarea numarului produselor/serviciilor
comercializate/prestate si/sau volumul activitatii desfasurate se
aplica pretul de vanzare practicat pe unitate de produs/serviciu
sau volum de activitate, determinandu-se astfel venitul brut.
Determinarea veniturilor suplimentare se realizeaza prin
compararea veniturilor inregistrate in evidente contabile cu
veniturile determinate, ca urmare a aplicarii preturilor de vanzare
asupra unitatilor si volumului activitatii.
Veniturile suplimentare se ajusteaza cu elemente de venit
neimpozabil si cheltuieli nedeductibile in vederea estimarii bazei
impozabile si a stabilirii obligatiei fiscale.
Metoda poate furniza informatii cu privire la sumele incasate
si neevidentiate, ca urmare a comercializarii bunurilor si prestarii
serviciilor.
1.5. Metoda patrimoniului net Metoda permite estimarea bazei impozabile a unui
contribuabil si stabilirea obligatiei fiscale prin constatarea
cresterii, respectiv descresterii patrimoniului net al acestuia.
Metoda consta in estimarea bazei impozabile avand in
vedere cresterea valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe
parcursul unui an fiscal, dupa ajustarea cu cheltuielile
nedeductibile si veniturile neimpozabile.
Cresterea sau descresterea valorii patrimoniului net se
determina prin compararea valorii patrimoniului net la inceputul
perioadei cu cea de la sfarsitul perioadei.
Metoda se bazeaza pe faptul ca, pentru orice an, venitul unui
contribuabil este folosit pentru elemente de cost deductibile sau
nedeductibile, precum si pentru elemente care determina
cresterea patrimoniului net, respectiv achizitionarea de active
si/sau descresterea pasivelor.
Metoda ofera indicii cu privire la efectele pe care le au asupra
patrimoniului net achizitionarea de active, reducerea de pasive,
cheltuielile efectuate din surse de venit care nu sunt declarate ca
fiind impozabile.
CAPITOLUL II - Instructiuni de aplicare a metodelor de estimare
2.1. Instructiunile stabilesc activitatile necesare organelor de
inspectie fiscala pentru a selecta si utiliza metodele de estimare
a bazei impozabile a unui contribuabil in timpul inspectiei fiscale.
2.2. Prezentele instructiuni sunt destinate structurilor cu
atributii de inspectie fiscala din Agentia Nationala de
Administrare Fiscala, in cadrul actiunilor de inspectie fiscala, in
vederea aplicarii metodelor de stabilire prin estimare a veniturilor
sau cheltuielilor unui contribuabil.
2.3. In vederea aplicarii metodelor de stabilire prin estimare
a bazei de impunere, organele de inspectie fiscala vor utiliza, in
functie de fiecare caz si fara a fi limitativa, urmatoarea
procedura:
2.3.1. constatarea starii de fapt fiscale in care se afla
contribuabilul si care indreptateste organul de inspectie fiscala
la utilizarea metodelor de stabilire prin estimare a veniturilor sau
cheltuielilor, respectiv daca:
2.3.1.1. documentele si informatiile prezentate in cursul
inspectiei fiscale sunt incorecte sau incomplete. In acest caz
organele de inspectie fiscala vor proceda la:
a) stabilirea circumstantelor individuale pentru reconstituirea
modului real in care isi desfasoara activitatea contribuabilul
verificat;
b) identificarea elementelor sau criteriilor care conduc la
concluzia ca veniturile ori cheltuielile inregistrate de contribuabil
sunt incorecte sau incomplete fata de activitatea desfasurata;
c) identificarea si examinarea oricaror inscrisuri sau surse
de informatii referitoare la activitatea desfasurata de contribuabil
pe perioada verificata;
d) analizarea si selectarea elementelor probatorii in vederea
alegerii metodei adecvate surselor cu cele mai relevante
informatii pentru determinarea situatiei fiscale de fapt, pe
perioada verificata;
2.3.1.2. documentele si informatiile solicitate nu exista sau
nu sunt puse la dispozitia organelor de inspectie fiscala. In acest
caz organele de inspectie fiscala vor proceda la:
a) constatarea lipsei documentelor solicitate sau a refuzului
de a le pune la dispozitia organelor de inspectie fiscala;
b) solicitarea unor clarificari persoanelor responsabile
referitoare la situatia constatata de organele de inspectie fiscala;
c) stabilirea perioadei verificate pentru care nu exista
documentele solicitate si identificarea altor perioade in care s-a
desfasurat activitate si exista documente;
d) identificarea unor surse externe de informatii si solicitarea
de date sau documente pentru stabilirea starii de fapt fiscale a
contribuabilului (banci, furnizori, clienti, institutii care
gestioneaza informatii despre contribuabil sau din activitatile
comparabile desfasurate de alti contribuabili);
e) analizarea si selectarea elementelor probatorii in vederea
alegerii metodei adecvate surselor cu cele mai relevante
informatii pentru determinarea situatiei fiscale de fapt pe
perioada verificata;
2.3.2. aplicarea metodei de stabilire prin estimare pentru a
evalua veniturile sau cheltuielile si stabilirea noii baze de
impunere.
2.4. Dupa aprobarea metodei de estimare, echipa de
inspectie fiscala va proceda la stabilirea prin estimare a bazei
impozabile si va determina pentru perioada verificata impozite,
taxe sau contributii datorate bugetului general consolidat, dupa
caz.
Materialul de fata reprezinta o prelucrare si formatare neoficiala a prevederilor oficiale, avand la baza texte publice preluate de la: Monitorul Oficial
-------------
Drept OnLine va prezinta in cadrul acestei Sectiuni cateva reglementari juridice de interes general, cu mentiunea ca informatiile prezentate in aceasta sectiune au un caracter pur informativ, existand posibilitatea de a fi intervenit modificari ulterioare, abrogari, nesurprinse aici.
-------------
.gif)