Legea 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala republicata 2011. Lege nr. 302/2004 republicata 2011
Republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 377 din 31 mai 2011
Legea 302/2004 republicata 2011
Titlul I - Dispozitii generale
Capitolul I - Domeniul de aplicare si principii generale ale cooperarii judiciare internationale in materie penala
ARTICOLUL 1 - Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege se aplica urmatoarelor forme de cooperare
judiciara internationala in materie penala:
a) extradarea;
b) predarea in baza unui mandat european de arestare;
c) transferul de proceduri in materie penala;
d) recunoasterea si executarea hotararilor;
e) transferarea persoanelor condamnate;
f) asistenta judiciara in materie penala;
g) alte forme de cooperare judiciara internationala in materie
penala.
(2) Prezenta lege nu se aplica modalitatilor specifice de
cooperare politieneasca internationala, daca, potrivit legii,
acestea nu se afla sub control judiciar.
ARTICOLUL 2 - Definirea unor termeni si expresii
In sensul prezentei legi, termenii si expresiile urmatoare se
definesc astfel:
a) stat solicitant — statul care formuleaza o cerere in
domeniile reglementate de prezenta lege;
b) stat solicitat — statul caruia ii este adresata o cerere in
domeniile reglementate de prezenta lege;
c) autoritate centrala — acea autoritate astfel desemnata de
statul solicitant sau de statul solicitat, in aplicarea dispozitiilor
unor conventii internationale;
d) autoritate judiciara — instantele judecatoresti si parchetele
de pe langa acestea, stabilite potrivit legii romane, precum si
autoritatile care au aceasta calitate in statul solicitant, conform
declaratiilor acestuia din urma la instrumentele internationale
aplicabile;
e) persoana urmarita — persoana care formeaza obiectul
unui mandat de urmarire internationala;
f) persoana extradabila — persoana care formeaza obiectul
unei proceduri de extradare;
g) extradat sau persoana extradata — persoana a carei
extradare a fost aprobata;
h) extradare activa — procedura de extradare in care
Romania are calitatea de stat solicitant;
i) extradare pasiva — procedura de extradare in care
Romania are calitatea de stat solicitat;
j) persoana solicitata — persoana care face obiectul unui
mandat european de arestare;
k) condamnare — orice pedeapsa sau masura de siguranta
aplicata ca urmare a savarsirii unei infractiuni;
l) masura de siguranta — orice masura privativa sau
restrictiva de libertate care a fost dispusa pentru completarea
sau inlocuirea unei pedepse printr-o hotarare penala;
m) hotarare — o hotarare judecatoreasca prin care se
pronunta o condamnare;
n) stat de condamnare — statul in care a fost condamnata
persoana care poate fi transferata sau care deja a fost
transferata;
o) stat de executare — statul catre care condamnatul poate
fi transferat sau a fost deja transferat in vederea executarii
pedepsei sau a masurii de siguranta aplicate;
p) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare,
in cazul Romaniei, este cetateanul roman;
r) in sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciara
emitenta este autoritatea judiciara a unui stat membru al Uniunii
Europene, competenta sa emita un mandat european de
arestare, potrivit legii acelui stat;
s) in sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciara de
executare este autoritatea judiciara a unui stat membru al
Uniunii Europene, competenta sa execute un mandat european
de arestare, potrivit legii acelui stat;
s) in sensul titlului III din prezenta lege, stat membru emitent
este statul membru al Uniunii Europene in care s-a emis un
mandat european de arestare;
t) in sensul titlului III din prezenta lege, stat membru de
executare este statul membru al Uniunii Europene caruia ii este
adresat un mandat european de arestare.
ARTICOLUL 3 - Limitele cooperarii judiciare
Aplicarea prezentei legi este subordonata protectiei
intereselor de suveranitate, securitate, ordine publica si a altor
interese ale Romaniei, definite prin Constitutie.
ARTICOLUL 4 - Preeminenta dreptului international
(1) Prezenta lege se aplica in baza si pentru executarea
normelor interesand cooperarea judiciara in materie penala,
cuprinse in instrumentele juridice internationale la care Romania
este parte, pe care le completeaza in situatiile nereglementate.
(2) Cooperarea cu un tribunal penal international sau o
organizatie internationala publica, in conformitate cu dispozitiile
in materie ale unor instrumente internationale speciale, cum
sunt statutele tribunalelor penale internationale, se examineaza
printr-o procedura legala distincta, prevederile prezentei legi
putand fi aplicate in mod corespunzator, in completare, daca
este necesar.
ARTICOLUL 5 - Curtoazia internationala si reciprocitatea
(1) In lipsa unei conventii internationale, cooperarea judiciara
se poate efectua in virtutea curtoaziei internationale, la cererea
transmisa pe cale diplomatica de catre statul solicitant si cu
asigurarea scrisa a reciprocitatii data de autoritatea competenta
a acelui stat.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), prezenta lege constituie
dreptul comun in materie pentru autoritatile judiciare romane.
(3) Lipsa reciprocitatii nu impiedica sa se dea curs unei cereri
de asistenta judiciara internationala in materie penala, daca
aceasta:
a) se dovedeste necesara datorita naturii faptei sau nevoii
de a lupta impotriva anumitor forme grave ale criminalitatii;
b) poate contribui la imbunatatirea situatiei inculpatului ori
condamnatului sau la reintegrarea sa sociala;
c) poate servi la clarificarea situatiei judiciare a unui cetatean
roman.
ARTICOLUL 6 - Asigurarea de reciprocitate
In cazul in care statul roman formuleaza o cerere in conditiile
prezentei legi, in baza curtoaziei internationale, asigurarea
reciprocitatii va fi data de catre ministrul justitiei, pentru fiecare
caz, ori de cate ori va fi necesar, la cererea motivata a autoritatii
judiciare romane competente.
ARTICOLUL 7 - Dreptul aplicabil
Cererile adresate autoritatilor romane in domeniile
reglementate de prezenta lege se indeplinesc potrivit normelor
romane de drept procesual penal, daca prin prezenta lege nu
se prevede altfel.
ARTICOLUL 8 - Non bis in idem
(1) Cooperarea judiciara internationala nu este admisibila
daca in Romania sau in orice alt stat s-a desfasurat un proces
penal pentru aceeasi fapta si daca:
a) printr-o hotarare definitiva s-a dispus achitarea sau
incetarea procesului penal;
b) pedeapsa aplicata in cauza, printr-o hotarare definitiva de
condamnare, a fost executata sau a format obiectul unei gratieri
sau amnistii, in totalitatea ei ori asupra partii neexecutate.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca asistenta este
solicitata in scopul revizuirii hotararii definitive, pentru unul din
motivele care justifica promovarea uneia din caile extraordinare
de atac prevazute de Codul de procedura penala al Romaniei.
(3) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazul in care un tratat
international la care Romania este parte contine dispozitii mai
favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.
ARTICOLUL 9 - Confidentialitatea
Statul roman are obligatia de a asigura, pe cat posibil, la
cererea statului solicitant confidentialitatea cererilor care ii sunt
adresate in domeniile reglementate de prezenta lege si a actelor
anexate acestora. In cazul in care conditia pastrarii
confidentialitatii nu ar putea fi asigurata, statul roman va instiinta
statul strain, care va decide.
Capitolul II - Dispozitii generale privind procedura de cooperare judiciara internationala in materie penala
ARTICOLUL 10 - Autoritatile centrale romane
Cererile formulate in domeniile reglementate de titlurile II si
IV—VII din prezenta lege se transmit prin intermediul
urmatoarelor autoritati centrale:
a) Ministerul Justitiei, daca au ca obiect extradarea si
transferarea persoanelor condamnate sau daca se refera la
activitatea de judecata ori la faza executarii hotararilor penale;
b) Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie,
daca se refera la activitati din faza de cercetare si urmarire
penala;
c) Ministerul Administratiei si Internelor, daca se refera la
cazierul judiciar.
ARTICOLUL 11 - Transmiterea directa
(1) Cererile de asistenta judiciara in materie penala pot fi
transmise direct de autoritatile judiciare solicitante autoritatilor
judiciare solicitate, in cazul in care instrumentul juridic
international aplicabil in relatia dintre statul solicitant si statul
solicitat reglementeaza acest mod de transmitere.
(2) In afara cazurilor prevazute la alin. (1), cererile de
asistenta judiciara in materie penala pot fi transmise direct de
autoritatile judiciare solicitante autoritatilor judiciare solicitate in
caz de urgenta, insa o copie a acestora va fi transmisa simultan
la Ministerul Justitiei sau la Parchetul de pe langa Inalta Curte
de Casatie si Justitie, dupa caz.
(3) Procedura prevazuta la alin. (1) si (2) va fi urmata si
pentru transmiterea raspunsului la cererile urgente de asistenta
judiciara in materie penala.
(4) In cazul prevazut la alin. (1) si (2) transmiterile directe se
vor putea efectua prin intermediul Organizatiei Internationale a
Politiei Criminale (Interpol).
ARTICOLUL 12 - Alte modalitati de transmitere a cererilor
(1) Pentru transmiterea cererilor in baza acordului intre statul
solicitant si statul solicitat, pot fi folosite si mijloacele electronice
adecvate, in special faxul, atunci cand sunt disponibile, daca
autenticitatea si confidentialitatea cererii, precum si credibilitatea
datelor transmise sunt garantate.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu impiedica recurgerea la caile
urgente prevazute la art. 11.
ARTICOLUL 13 - Competenta interna
Competenta autoritatilor romane pentru a formula o cerere in
domeniile reglementate de prezenta lege sau de a executa o
asemenea cerere este stabilita de dispozitiile titlurilor urmatoare
ale prezentei legi, precum si de alte acte normative pertinente.
ARTICOLUL 14 - Limbile utilizate
(1) Cererile prevazute de titlurile II si IV—VII adresate
Romaniei si actele anexe trebuie insotite de o traducere in limba
romana sau in limba engleza ori franceza. In cazul in care
documentele mentionate sunt traduse intr-o alta limba decat
limba romana, autoritatea centrala competenta potrivit
dispozitiilor art. 10 sau autoritatea judiciara competenta, in cazul
transmiterii directe, ia masuri pentru traducerea acestora in
regim de urgenta.
(2) Cererile mentionate la alin. (1), formulate de autoritatile
romane, si actele anexe vor fi insotite de traduceri in una dintre
limbile prevazute in instrumentul juridic aplicabil in relatia cu
statul solicitat. Cererile formulate in temeiul curtoaziei
internationale si actele anexe se vor traduce in limba oficiala a
statului solicitat. Traducerea cererilor si a actelor anexe se
realizeaza de autoritatea care are competenta de a formula
cererea.
(3) Raspunsul la cererile adresate Romaniei va fi redactat in
limba romana, traducerea acestuia in limba oficiala a statului
solicitant sau in una dintre limbile engleza ori franceza fiind
facultativa, cu exceptia cazului in care prin instrumentul juridic
international aplicabil se dispune altfel.
(4) In cazul in care raspunsul la cererile formulate de
autoritatile romane nu este redactat in limba romana sau insotit
de o traducere in limba romana, autoritatea centrala competenta
potrivit dispozitiilor art. 10 sau autoritatea judiciara competenta,
in cazul transmiterii directe, ia masuri pentru traducerea
acestuia.
ARTICOLUL 15 - Computarea arestarii
(1) Durata arestului efectuat in strainatate in indeplinirea unei
cereri formulate de autoritatile romane in temeiul prezentei legi
este luata in calcul in cadrul procedurii penale romane si se
computa din durata pedepsei aplicate de instantele romane.
(2) Autoritatile romane solicitate sunt obligate sa comunice
autoritatilor competente ale statului solicitant informatiile
necesare computarii duratei arestului executat in Romania, in
baza unei cereri adresate autoritatilor judiciare romane.
ARTICOLUL 16 - Cheltuieli
(1) Cheltuielile ocazionate de indeplinirea unei cereri
reglementate de prezenta lege sunt suportate, de regula, de
statul solicitat.
(2) Cu toate acestea, sunt in sarcina statului sau a autoritatii
judiciare solicitante:
a) indemnizatiile si remuneratiile martorilor si expertilor,
precum si cheltuielile de calatorie si de sedere;
b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;
c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe
teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autoritati judiciare;
d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe
teritoriul unui stat strain sau de la sediul unei autoritati judiciare
catre un stat tert;
e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferinta
pentru indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara;
f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul
solicitat in functie de mijloacele umane si tehnologice utilizate
pentru indeplinirea cererii.
(3) Ca urmare a unui acord intre autoritatile romane solicitate
si autoritatile straine solicitante, se poate deroga, in cazuri
exceptionale, de la dispozitiile alin. (2).
(4) Cheltuielile care revin statului roman se suporta de la
bugetul de stat si sunt cuprinse, dupa caz, in bugetul Ministerului
Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Administratiei si
Internelor.
ARTICOLUL 17 - Remiterea de obiecte si bunuri
(1) In cazul in care cererea are ca obiect sau implica
remiterea de obiecte sau de alte bunuri, acestea pot fi predate
atunci cand nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale a
carei urmarire si judecata tine de competenta autoritatilor
judiciare romane.
(2) Remiterea obiectelor si a altor bunuri poate fi amanata
sau efectuata sub conditia restituirii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu aduc atingere drepturilor
tertilor de buna-credinta si drepturilor statului roman atunci cand
aceste obiecte si bunuri pot reveni acestuia.
(4) Obiectele si bunurile nu vor fi predate decat in temeiul
unei hotarari definitive pronuntate in acest sens de autoritatea
judiciara competenta.
(5) In cazul cererilor de extradare, predarea obiectelor si a
bunurilor prevazute la alin. (1) se poate efectua chiar daca nu se
acorda extradarea, in special din cauza fugii sau decesului
persoanei extradabile.
Titlul II - Extradarea
Capitolul I - Extradarea pasiva
Sectiunea 1 - Conditii pentru extradare
ARTICOLUL 18 - Persoane supuse extradarii
Pot fi extradate din Romania, in conditiile prezentei legi, la
cererea unui stat strain, persoanele aflate pe teritoriul sau care
sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru
savarsirea unei infractiuni ori sunt cautate in vederea executarii
unei pedepse sau a unei masuri de siguranta in statul solicitant.
ARTICOLUL 19 - Persoane exceptate de la extradare
(1) Nu pot fi extradati din Romania:
a) cetatenii romani, daca nu sunt intrunite conditiile
prevazute la art. 20;
b) persoanele carora li s-a acordat dreptul de azil in
Romania;
c) persoanele straine care se bucura in Romania de
imunitate de jurisdictie, in conditiile si in limitele stabilite prin
conventii sau prin alte intelegeri internationale;
d) persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii
ca parti, martori sau experti in fata unei autoritati judiciare
romane solicitante, in limitele imunitatilor conferite prin conventie
internationala.
(2) Calitatea de cetatean roman sau de refugiat politic in
Romania se apreciaza la data ramanerii definitive a hotararii
asupra extradarii. Daca aceasta calitate este recunoscuta intre
data ramanerii definitive a hotararii de extradare si data
convenita pentru predare, se va pronunta o noua hotarare in
cauza.
ARTICOLUL 20 - Extradarea cetatenilor romani
(1) Cetatenii romani pot fi extradati din Romania in baza
conventiilor internationale multilaterale la care aceasta este
parte si pe baza de reciprocitate, daca este indeplinita cel putin
una dintre urmatoarele conditii:
a) persoana extradabila domiciliaza pe teritoriul statului
solicitant la data formularii cererii de extradare;
b) persoana extradabila are si cetatenia statului solicitant;
c) persoana extradabila a comis fapta pe teritoriul sau
impotriva unui cetatean al unui stat membru al Uniunii
Europene, daca statul solicitant este membru al Uniunii
Europene.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. a) si c), atunci cand
extradarea se solicita in vederea efectuarii urmaririi penale sau
a judecatii, o conditie suplimentara este ca statul solicitant sa
dea asigurari considerate ca suficiente ca, in cazul condamnarii
la o pedeapsa privativa de libertate printr-o hotarare
judecatoreasca definitiva, persoana extradata va fi transferata in
vederea executarii pedepsei in Romania.
(3) Cetatenii romani pot fi extradati in baza dispozitiilor
tratatelor bilaterale si pe baza de reciprocitate.
(4) In scopul constatarii indeplinirii conditiilor prevazute la
alin. (1)—(3), Ministerul Justitiei poate solicita prezentarea unui
act emis de autoritatea competenta a statului solicitant.
ARTICOLUL 21 - Motive obligatorii de refuz al extradarii
(1) Extradarea va fi refuzata daca:
a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil in sensul
Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950,
sau al oricarui alt instrument international pertinent in domeniu,
ratificat de Romania;
b) exista motive serioase sa se creada ca extradarea este
solicitata in scopul urmaririi sau pedepsirii unei persoane pe
motive de rasa, religie, sex, nationalitate, limba, opinii politice
sau ideologice ori de apartenenta la un anumit grup social;
c) situatia persoanei risca sa se agraveze din unul dintre
motivele enuntate la lit. b);
d) cererea este formulata intr-o cauza aflata pe rolul unor
tribunale extraordinare, altele decat cele constituite prin
instrumentele internationale pertinente, sau in vederea
executarii unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;
e) se refera la o infractiune de natura politica sau la o
infractiune conexa unei infractiuni politice;
f) se refera la o infractiune militara care nu constituie
infractiune de drept comun.
(2) Nu sunt considerate infractiuni de natura politica:
a) atentatul la viata unui sef de stat sau a unui membru al
familiei sale;
b) crimele impotriva umanitatii prevazute de Conventia
pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, adoptata la
9 decembrie 1948 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite;
c) infractiunile prevazute la art. 50 din Conventia de la
Geneva din 1949 pentru imbunatatirea sortii ranitilor si bolnavilor
din fortele armate in campanie, la art. 51 din Conventia de la
Geneva din 1949 pentru imbunatatirea sortii ranitilor, bolnavilor
si naufragiatilor fortelor armate maritime, la art. 129 din
Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul
prizonierilor de razboi si la art. 147 din Conventia de la Geneva
din 1949 cu privire la protectia persoanelor civile in timp de
razboi;
d) orice violari similare ale legilor razboiului, care nu sunt
prevazute de dispozitiile din conventiile de la Geneva prevazute
la lit. c);
e) infractiunile prevazute la art. 1 din Conventia europeana
pentru reprimarea terorismului, adoptata la Strasbourg la
27 ianuarie 1997, si in alte instrumente internationale pertinente;
f) infractiunile prevazute in Conventia impotriva torturii si a
altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante,
adoptata la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generala a
Natiunilor Unite;
g) orice alta infractiune al carei caracter politic a fost eliminat
de tratatele, conventiile sau acordurile internationale la care
Romania este parte.
ARTICOLUL 22 - Motive optionale de refuz al extradarii
(1) Extradarea poate fi refuzata atunci cand fapta care
motiveaza cererea face obiectul unui proces penal in curs sau
atunci cand aceasta fapta poate face obiectul unui proces penal
in Romania.
(2) Extradarea unei persoane poate fi refuzata sau amanata,
daca predarea acesteia este susceptibila sa aiba consecinte de
o gravitate deosebita pentru ea, in special din cauza varstei sau
a starii sale de sanatate. In caz de refuz al extradarii, prevederile
art. 23 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
ARTICOLUL 23 - Transferul procedurii penale in cazurile de refuz al extradarii
(1) Refuzul extradarii propriului cetatean ori a refugiatului
politic obliga statul roman ca la cererea statului solicitant sa
supuna cauza autoritatilor sale judiciare competente, astfel incat
sa se poata exercita urmarirea penala si judecata, daca este
cazul. In acest scop statul solicitant ar urma sa transmita gratuit
Ministerului Justitiei din Romania dosarele, informatiile si
obiectele privind infractiunea. Statul solicitant va fi informat
despre rezultatul cererii sale.
(2) In cazul in care Romania opteaza pentru solutia refuzului
extradarii unui cetatean strain, invinuit sau condamnat in alt stat
pentru una din infractiunile prevazute la art. 96 alin. (1) sau
pentru orice alta infractiune pentru care legea statului solicitant
prevede pedeapsa inchisorii al carei minim special este de cel
putin 5 ani, examinarea propriei competente si exercitarea, daca
este cazul, a actiunii penale se fac din oficiu, fara exceptie si
fara intarziere. Autoritatile romane solicitate hotarasc in aceleasi
conditii ca si pentru orice infractiune cu caracter grav prevazuta
si pedepsita de legea romana.
ARTICOLUL 24 - Dubla incriminare
(1) Extradarea poate fi admisa numai daca fapta pentru care
este invinuita sau a fost condamnata persoana a carei extradare
se solicita este prevazuta ca infractiune atat de legea statului
solicitant, cat si de legea romana.
(2) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), extradarea poate
fi acordata si daca fapta respectiva nu este prevazuta de legea
romana, daca pentru aceasta fapta este exclusa cerinta dublei
incriminari printr-o conventie internationala la care Romania este
parte.
(3) Diferentele existente intre calificarea juridica si denumirea
data aceleiasi infractiuni de legile celor doua state nu prezinta
relevanta, daca prin conventie internationala sau, in lipsa
acesteia, prin declaratie de reciprocitate nu se prevede altfel.
ARTICOLUL 25 - Infractiuni fiscale
(1) In materie de taxe si impozite, de vama si de schimb
valutar, extradarea va fi acordata potrivit dispozitiilor intelegerii
internationale aplicabile, pentru fapte carora le corespund,
conform legii statului roman, infractiuni de aceeasi natura.
(2) Extradarea nu poate fi refuzata pentru motivul ca legea
romana nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu
cuprinde acelasi tip de reglementare in materie de taxe si
impozite, de vama sau de schimb valutar ca legislatia statului
solicitant.
ARTICOLUL 26 - Gravitatea pedepsei
Extradarea este acordata de Romania, in vederea urmaririi
penale sau a judecatii, pentru fapte a caror savarsire atrage
potrivit legislatiei statului solicitant si legii romane o pedeapsa
privativa de libertate de cel putin un an, iar in vederea executarii
unei pedepse, numai daca aceasta este de cel putin 4 luni.
ARTICOLUL 27 - Pedeapsa capitala
Daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu
moartea de catre legea statului solicitant, extradarea nu va
putea fi acordata decat cu conditia ca statul respectiv sa dea
asigurari considerate ca indestulatoare de catre statul roman ca
pedeapsa capitala nu se va executa, urmand sa fie comutata.
ARTICOLUL 28 - Pedeapsa cu suspendarea executarii
Persoana condamnata la o pedeapsa privativa de libertate
cu suspendarea conditionata a executarii poate fi extradata in
caz de suspendare partiala, daca fractiunea de pedeapsa
ramasa de executat raspunde exigentelor de gravitate prevazute
la art. 26 si nu exista alte impedimente legale la extradare.
ARTICOLUL 29 - Infractiunile comise intr-un stat tert
In cazul infractiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decat
statul solicitant, extradarea poate fi acordata atunci cand legea
romana confera competenta de urmarire si judecata autoritatilor
judiciare romane pentru infractiuni de acelasi fel, savarsite in
afara teritoriului statului roman, sau atunci cand statul solicitant
face dovada ca statul tert pe teritoriul caruia s-a savarsit
infractiunea nu va cere extradarea pentru fapta respectiva.
ARTICOLUL 30 - Lipsa plangerii prealabile
Extradarea nu se acorda in cazul in care, potrivit atat
legislatiei romane, cat si legislatiei statului solicitant, actiunea
penala poate fi angajata numai la plangerea prealabila a
persoanei vatamate, iar aceasta persoana se opune extradarii.
ARTICOLUL 31 - Dreptul la aparare
Romania nu va acorda extradarea in cazurile in care
persoana extradabila ar fi judecata in statul solicitant de un
tribunal care nu asigura garantiile fundamentale de procedura si
de protectie a drepturilor la aparare sau de un tribunal national
instituit anume pentru cazul respectiv, ori daca extradarea este
ceruta in vederea executarii unei pedepse pronuntate de acel
tribunal.
ARTICOLUL 32 - Judecarea in lipsa
(1) In cazul in care se solicita extradarea unei persoane in
vederea executarii unei pedepse pronuntate printr-o hotarare
data in lipsa impotriva sa, statul roman poate refuza extradarea
in acest scop, daca apreciaza ca procedura de judecata a
nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane
invinuite de savarsirea unei infractiuni. Totusi, extradarea se va
acorda daca statul solicitant da asigurari apreciate ca suficiente
pentru a garanta persoanei a carei extradare este ceruta dreptul
la o noua procedura de judecata care sa ii salvgardeze
drepturile la aparare. Hotararea de extradare indreptateste
statul solicitant fie sa treaca la o noua judecata in cauza, in
prezenta condamnatului, daca acesta nu se impotriveste, fie sa
il urmareasca pe extradat, in caz contrar.
(2) Cand statul roman comunica persoanei a carei extradare
este ceruta hotararea data in lipsa impotriva sa, statul solicitant
nu va considera aceasta comunicare ca o notificare care atrage
efecte fata de procedura penala in acest stat.
ARTICOLUL 33 - Prescriptia
(1) Extradarea nu se acorda in cazul in care prescriptia
raspunderii penale sau prescriptia executarii pedepsei este
implinita fie potrivit legislatiei romane, fie potrivit legislatiei
statului solicitant.
(2) Depunerea cererii de extradare intrerupe prescriptia
neimplinita anterior.
ARTICOLUL 34 - Amnistia
Extradarea nu se admite pentru o infractiune pentru care a
intervenit amnistia in Romania, daca statul roman avea
competenta sa urmareasca aceasta infractiune, potrivit propriei
sale legi penale.
ARTICOLUL 35 - Gratierea
Actul de gratiere adoptat de statul solicitant face inoperanta
cererea de extradare, chiar daca celelalte conditii ale extradarii
sunt indeplinite.
Sectiunea 2 - Procedura extradarii din Romania
ARTICOLUL 36 - Cererea de extradare si actele anexe
(1) Cererea de extradare, formulata in scris de autoritatea
competenta a statului solicitant, se adreseaza Ministerului
Justitiei. Daca cererea se adreseaza pe cale diplomatica, ea se
transmite neintarziat Ministerului Justitiei. O alta cale va putea
fi convenita prin intelegere directa intre statul solicitant si statul
roman solicitat.
(2) In sprijinul cererii se vor prezenta:
a) in functie de faza procesului penal, originalele sau copiile
autentice ale hotararii de condamnare definitive, cu mentiunea
ramanerii definitive, deciziilor pronuntate ca urmare a exercitarii
cailor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei
inchisorii, respectiv originalele sau copiile autentice ale
mandatului de arestare preventiva, rechizitorului sau ale altor
acte avand putere egala. Autentificarea copiilor acestor acte se
face gratuit de instanta sau parchetul competent, dupa caz;
b) o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea. Data
si locul savarsirii lor, calificarea lor juridica si referirile la
dispozitiile legale care le sunt aplicabile se vor indica in modul
cel mai exact posibil;
c) o copie a dispozitiilor legale aplicabile sau, daca aceasta
nu este cu putinta, o declaratie asupra dreptului aplicabil,
precum si semnalmentele cele mai precise ale persoanei
extradabile si orice alte informatii de natura sa determine
identitatea si nationalitatea acesteia;
d) date privind durata pedepsei neexecutate, in cazul cererii
de extradare a unei persoane condamnate care a executat
numai o parte din pedeapsa.
ARTICOLUL 37 - Procedura extradarii pasive
(1) Extradarea din Romania se hotaraste de justitie.
(2) Procedura de extradare pasiva are un caracter urgent si
se desfasoara si in timpul vacantei judecatoresti.
(3) Rolul Ministerului Justitiei consta in indeplinirea atributiilor
care ii sunt conferite, in calitate de autoritate centrala, prin lege
si tratatele internationale la care Romania este parte.
(4) In exercitarea atributiilor de autoritate centrala, Ministerul
Justitiei, prin directia de specialitate, indeplineste, cu precadere,
urmatoarele activitati:
a) primirea cererii de extradare;
b) examinarea cererii de extradare si a actelor anexate
acesteia din punctul de vedere al regularitatii internationale, in
conditiile prevazute la art. 38;
c) transmiterea cererii de extradare si a actelor anexate
acesteia procurorului general competent, in conditiile prevazute
la art. 40;
d) restituirea motivata a cererii de extradare si a actelor
anexate acesteia, in cazurile prevazute la art. 38 alin. (4);
e) punerea in executare, in colaborare cu Ministerul
Administratiei si Internelor, a hotararii definitive prin care s-a
dispus extradarea;
f) comunicarea catre autoritatea centrala a statului solicitant
a solutiei date cererii de extradare sau a cererii de arestare
provizorie in vederea extradarii, pronuntata de autoritatea
judiciara competenta.
ARTICOLUL 38 - Examenul de regularitate internationala
(1) Examenul de regularitate internationala are ca scop
verificarea conformitatii cererii de extradare si a actelor anexate
acesteia cu dispozitiile tratatelor internationale aplicabile,
inclusiv cu declaratiile formulate de Romania in baza dispozitiilor
unor conventii multilaterale.
(2) Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate,
efectueaza, in termen de 3 zile lucratoare de la data primirii
cererii, examenul de regularitate internationala prevazut la
alin. (1), spre a constata daca:
a) intre Romania si statul solicitant exista norme
conventionale ori reciprocitate pentru extradare;
b) la cererea de extradare sunt anexate actele prevazute de
tratatul international aplicabil;
c) cererea si actele anexate acesteia sunt insotite de
traduceri, conform prevederilor art. 14;
d) exista una dintre limitele acordarii cooperarii judiciare
prevazute la art. 3.
(3) De asemenea, in cadrul examenului de regularitate
internationala, Ministerul Justitiei verifica existenta reciprocitatii
in privinta extradarii propriilor cetateni, in cazul in care se solicita
extradarea unui cetatean roman.
(4) In cazul in care constata neindeplinirea conditiilor de
regularitate internationala mentionate la alin. (2) lit. a) si b) si la
alin. (3), precum si in cazul in care se constata existenta situatiei
prevazute la alin. (2) lit. d), Ministerul Justitiei restituie cererea
si actele anexe, explicand motivele.
In situatia in care cererea de extradare si documentele anexe
nu sunt insotite de traduceri in limba romana, urmeaza ca
parchetul competent sa ia masuri pentru efectuarea unei
traduceri cat mai urgente.
(5) In cazul cererilor de arestare provizorie in vederea
extradarii, examenul de regularitate internationala se efectueaza
in termen de 24 de ore de la primirea cererii.
ARTICOLUL 39
Concursul de cereri
(1) Daca extradarea este ceruta de mai multe state fie pentru
aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, statul roman hotaraste,
tinand seama de toate imprejurarile si, in mod deosebit, de
gravitatea si de locul savarsirii infractiunilor, de data depunerii
cererilor respective, de cetatenia persoanei extradabile, de
existenta reciprocitatii de extradare in raport cu statul roman si
de posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitant.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), Ministerul Justitiei
stabileste, daca este cazul, carui stat solicitant ii va fi predata
persoana extradata, potrivit obligatiilor internationale asumate
de Romania prin tratatele internationale in materie la care este
parte sau care decurg din statutul de membru al Uniunii
Europene, tinand seama de hotararile judecatoresti definitive cu
privire la fiecare dintre cererile de extradare, precum si de
criteriile prevazute la alin. (1).
(3) Despre existenta concursului de cereri Ministerul Justitiei
va instiinta de urgenta autoritatile competente ale statelor
solicitante.
ARTICOLUL 40 - Sesizarea procurorului competent
Cu exceptia cazurilor de restituire prevazute la art. 38
alin. (4), cererea de extradare si actele anexe se transmit de
Ministerul Justitiei, in cel mult 48 de ore, procurorului general al
parchetului de pe langa curtea de apel in a carui circumscriptie
a fost localizata persoana extradabila sau, in cazul in care nu se
cunoaste locul unde se afla persoana, procurorului general al
Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
ARTICOLUL 41 - Reprezentarea statului solicitant
(1) In procedura de extradare pasiva, statul solicitant este
reprezentat de autoritatea centrala si de Ministerul Public din
Romania. La cererea expresa a statului solicitant, reprezentanti
ai acestuia pot participa, cu aprobarea instantei competente, la
solutionarea cererii de extradare.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in
cazul procedurii de extradare activa.
ARTICOLUL 42 - Procedura judiciara si reguli speciale de competenta
(1) Procedura judiciara de extradare este de competenta
curtii de apel in a carei circumscriptie a fost localizata persoana
extradabila si a parchetului de pe langa aceasta.
(2) Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii si
cererea de extradare se solutioneaza de un complet format
dintr-un judecator al sectiei penale a curtii de apel competente.
(3) Hotararea pronuntata asupra cererii de extradare este
supusa recursului, in conditiile prevazute la art. 52 alin. (8) si
art. 53.
(4) Normele de procedura penala privind urmarirea, judecata
si punerea in executare sunt aplicabile si in procedura de
extradare, in masura in care prin prezenta lege nu se dispune
altfel.
ARTICOLUL 43 - Arestarea provizorie si sesizarea instantei
(1) Procurorul general competent sau procurorul desemnat
de acesta procedeaza, in 48 de ore de la primirea cererii de
extradare si a actelor anexate, la identificarea persoanei
extradabile, careia ii aduce la cunostinta continutul actelor
transmise de autoritatile statului solicitant.
(2) Dupa identificare, procurorul general competent
sesizeaza de indata curtea de apel competenta, pentru a
aprecia asupra luarii masurii arestarii provizorii in vederea
extradarii a persoanei extradabile si continuarea procedurii
judiciare de solutionare a cererii de extradare.
(3) Arestarea provizorie in vederea extradarii se dispune si
este prelungita de acelasi complet investit cu solutionarea cererii
de extradare, prin incheiere, fara ca durata totala a arestarii
provizorii sa poata depasi 180 de zile. Dupa intocmirea hotararii
prin care s-a dispus arestarea, judecatorul emite de indata
mandat de arestare provizorie in vederea extradarii. Prevederile
Codului de procedura penala cu privire la continutul si
executarea mandatului de arestare se aplica in mod
corespunzator.
(4) Persoana extradabila cu privire la care s-a luat masura
arestarii provizorii va fi depusa in arestul politiei.
(5) In cursul solutionarii cererii de extradare, instanta verifica
periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, necesitatea mentinerii
arestarii provizorii, putand dispune, dupa caz, mentinerea
arestarii provizorii sau inlocuirea acesteia cu masura obligarii
de a nu parasi tara sau localitatea. Masura arestarii provizorii
se inlocuieste cu masura obligarii de a nu parasi tara sau
localitatea numai in cazuri bine justificate si numai daca instanta
apreciaza ca persoana extradabila nu va incerca sa se sustraga
de la judecarea cererii de extradare.
(6) Odata cu admiterea cererii de extradare, prin sentinta,
instanta dispune si arestarea persoanei extradate in vederea
predarii.
(7) Masura arestarii in vederea predarii inceteaza de drept
daca persoana extradata nu este preluata de autoritatile
competente ale statului solicitat, in termen de 30 de zile de la
data convenita pentru predare, cu exceptia cazului prevazut la
art. 57 alin. (6). In acest caz, instanta dispune punerea de indata
in libertate a persoanei extradate si informeaza despre aceasta
Ministerul Justitiei si Centrul de Cooperare Politieneasca
Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei
Romane.
(8) In cazul in care impotriva persoanei extradabile
autoritatile judiciare romane competente au emis un mandat de
arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei
inchisorii, pentru fapte savarsite pe teritoriul Romaniei, mandatul
de arestare provizorie in vederea extradarii devine efectiv de la
data la care persoana in cauza nu se mai afla sub puterea
mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei
inchisorii.
(9) Incheierea prin care s-a dispus luarea, mentinerea,
inlocuirea sau incetarea masurii arestarii provizorii in vederea
extradarii poate fi atacata separat cu recurs, in termen de 24 de
ore de la pronuntare. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in
termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in termen de 3 zile
de la inregistrarea cauzei. Recursul declarat impotriva incheierii
prin care s-a dispus luarea sau mentinerea masurii arestarii
provizorii nu este suspensiv de executare.
ARTICOLUL 44 - Arestarea provizorie in caz de urgenta
(1) In caz de urgenta, autoritatile competente ale statului
solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmarite,
chiar inainte de formularea si transmiterea cererii formale de
extradare.
(2) Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii
trebuie sa indice existenta unui mandat de arestare preventiva
sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o
hotarare judecatoreasca definitiva impotriva persoanei urmarite,
o expunere sumara a faptelor, care trebuie sa precizeze data si
locul unde au fost comise si sa mentioneze dispozitiile legale
aplicabile, precum si datele disponibile asupra identitatii,
cetateniei si localizarii acestei persoane.
(3) Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii se
transmite, prin intermediul Centrului de Cooperare Politieneasca
Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei
Romane, parchetului competent, cu informarea Ministerului
Justitiei. In cazul in care arestarea provizorie in vederea
extradarii se solicita pe baza de reciprocitate, precum si atunci
cand cererea de arestare priveste una dintre persoanele
prevazute la art. 19, aceasta se transmite obligatoriu Ministerului
Justitiei, in vederea efectuarii examenului de regularitate
internationala prevazut la art. 38, care se aplica in mod
corespunzator.
(4) Nu se poate da curs unei cereri de arestare provizorie in
vederea extradarii decat atunci cand nu exista nicio indoiala
asupra competentei autoritatii solicitante si cererea contine
elementele prevazute la alin. (2).
(5) Dispozitiile art. 43 se aplica in mod corespunzator.
(6) Instanta, din oficiu ori la sesizarea procurorului competent
sau la cererea persoanei extradabile, poate dispune incetarea
masurii arestarii provizorii in vederea extradarii daca, in termen
de 18 zile de la luarea masurii, statul roman nu a fost sesizat
prin cererea de extradare, insotita de documentele prevazute la
art. 36. Arestarea provizorie inceteaza de drept dupa trecerea
unui termen de 40 de zile, daca in acest interval de timp nu se
primesc cererea de extradare si inscrisurile necesare, cu
exceptia cazului in care printr-un tratat bilateral este prevazut
un alt termen privind durata maxima a perioadei de arestare
provizorie.
(7) Punerea in libertate provizorie nu exclude o noua
arestare provizorie in vederea extradarii si nici extradarea, daca
cererea de extradare este primita ulterior.
ARTICOLUL 45 - Retinerea in vederea extradarii
Organul judiciar in a carui circumscriptie a fost localizata
persoana a carei arestare provizorie in vederea extradarii este
ceruta de autoritatile competente ale unui stat solicitant poate
dispune retinerea pentru cel mult 24 de ore. In situatia in care
masura retinerii a fost luata de organul de cercetare penala al
politiei judiciare, acesta este obligat, in primele 10 ore de la
retinere, sa prezinte procurorului competent persoana urmarita
international.
ARTICOLUL 46 - Procedura la curtea de apel
(1) La primul termen, instanta procedeaza la luarea unei
declaratii persoanei extradabile, care va fi asistata gratuit de un
interpret si de un aparator din oficiu, daca nu exista un avocat
ales. Prezenta procurorului este obligatorie. Procedura este
publica, daca persoana extradabila sau procurorul nu se opune,
orala si contradictorie.
(2) Persoana extradabila sau procurorul de sedinta poate
cere instantei un termen suplimentar de inca 8 zile, pentru
motive suficient justificate. Parchetul este obligat sa contribuie
la procurarea datelor si actelor necesare pentru a se stabili daca
sunt indeplinite conditiile extradarii si sa dispuna ridicarea si
depunerea la instanta a obiectelor la care se refera art. 17.
(3) Dupa interogatoriu, persoana extradabila poate sa opteze
fie pentru extradarea voluntara, fie pentru continuarea
procedurii, in caz de opunere la extradare.
ARTICOLUL 47 - Extradarea voluntara
(1) Persoana extradabila are dreptul sa declare in fata
instantei ca renunta la beneficiile pe care i le poate conferi legea
de a se apara impotriva cererii de extradare si ca isi da
consimtamantul sa fie extradata si predata autoritatilor
competente ale statului solicitant. Declaratia sa este
consemnata intr-un proces-verbal, semnat de presedintele
completului de judecata, grefier, persoana extradabila, avocatul
ei si de interpret. Dupa ce instanta constata ca persoana
extradabila este pe deplin constienta de consecintele optiunii
sale, instanta, luand si concluziile procurorului, examineaza
daca nu exista vreun impediment care exclude extradarea. Daca
se constata ca extradarea voluntara este admisibila, instanta ia
act despre aceasta prin sentinta si dispune totodata asupra
masurii preventive necesare sa fie luata pana la predarea
persoanei extradabile. Sentinta este definitiva, se redacteaza in
24 de ore si se transmite de indata, in copie legalizata,
Ministerului Justitiei, pentru a proceda conform legii.
(2) In conditiile prevazute la alin. (1), persoana extradabila
poate declara ca renunta la aplicarea regulii specialitatii
prevazute la art. 74.
ARTICOLUL 48 - Extradarea simplificata
In cazul prevazut la art. 47, prezentarea unei cereri formale
de extradare si a actelor prevazute la art. 36 alin. (2) nu mai este
necesara daca se prevede astfel prin conventia internationala
aplicabila in relatia cu statul solicitant sau in cazul in care
legislatia acelui stat permite o asemenea procedura simplificata
de extradare si aceasta a fost aplicata unor cereri de extradare
formulate de Romania.
ARTICOLUL 49 - Opozitia la extradare a persoanei extradabile
(1) Daca persoana extradabila se opune la cererea de
extradare, ea isi va putea formula apararile oral si in scris;
totodata va putea propune probe.
(2) In urma audierii persoanei extradabile, dosarul cauzei
este pus la dispozitia aparatorului acesteia pentru a putea
prezenta, in scris si in termen de 8 zile, opozitia motivata la
cererea de extradare si a indica mijloacele de proba admise de
legea romana, numarul de martori fiind limitat la doi.
(3) Opozitia nu poate fi intemeiata decat pe faptul ca
persoana arestata nu este persoana urmarita sau ca nu sunt
indeplinite conditiile pentru extradare.
(4) Odata prezentata opozitia sau expirat termenul de
prezentare a acesteia, procurorul poate solicita un termen de
8 zile pentru a raspunde opozitiei sau a administra probe, in
conditiile prevazute la alin. (2).
ARTICOLUL 50 - Administrarea probelor
Mijloacele de proba incuviintate de instanta vor fi
administrate in termen de maximum 15 zile, in prezenta
persoanei extradabile, asistata de aparator si, daca este nevoie,
de interpret, precum si a procurorului.
ARTICOLUL 51 - Informatii suplimentare
(1) Daca informatiile comunicate de statul solicitant se
dovedesc insuficiente pentru a permite statului roman sa
pronunte o hotarare in aplicarea prezentei legi, instanta
competenta va solicita complinirea informatiilor necesare. In
acest scop, va fixa un termen de doua luni.
(2) Transmiterea solicitarii privind informatiile suplimentare,
precum si a raspunsului se realizeaza pe una din caile prevazute
la art. 36.
ARTICOLUL 52 - Solutionarea cauzei
(1) Dupa examinarea cererii de extradare, a materialului
probator si a concluziilor prezentate de partea extradabila si de
procuror, curtea de apel poate:
a) sa dispuna, in cazul concursului de cereri prevazut la
art. 39, conexarea dosarelor, chiar daca se refera la fapte diferite
sau sunt inregistrate la curti de apel diferite, competenta
teritoriala apartinand curtii de apel celei dintai sesizate;
b) sa dispuna, in cazul necesitatii de a primi informatii
suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 51, amanarea
solutionarii cererii de extradare pentru un termen de 2 luni, cu
posibilitatea reiterarii cererii, si acordarea unui ultim termen de
inca 2 luni;
c) sa constate, prin sentinta, daca sunt sau nu sunt intrunite
conditiile extradarii.
(2) Curtea de apel nu este competenta sa se pronunte
asupra temeiniciei urmaririi sau condamnarii pentru care
autoritatea straina cere extradarea, nici asupra oportunitatii
extradarii.
(3) In cazul in care curtea de apel constata ca sunt indeplinite
conditiile de extradare, hotaraste admiterea cererii de extradare,
dispunand totodata mentinerea starii de arest provizoriu in
vederea extradarii, pana la predarea persoanei extradate,
conform art. 57.
(4) Hotararea prin care s-a dispus extradarea se motiveaza
in termen de 5 zile de la data pronuntarii.
(5) In cazul extradarilor temporare sau sub conditie, instanta
va mentiona in dispozitivul sentintei conditiile prevazute in acele
articole.
(6) In cazul admiterii cererii de extradare, daca se remit si
obiecte conform art. 17, se va face mentiune despre acestea in
cuprinsul sentintei, anexandu-se eventual un inventar.
(7) Daca instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile
pentru extradare, respinge cererea si dispune punerea in
libertate a persoanei extradabile. Hotararea se motiveaza in 24
de ore si este transmisa procurorului general al parchetului de
pe langa curtea de apel, care o remite, de indata,
compartimentului de specialitate al Ministerului Justitiei.
(8) Hotararea asupra extradarii poate fi atacata cu recurs de
procurorul general competent si de persoana extradabila, in
termen de 5 zile de la pronuntare, la Sectia penala a Inaltei Curti
de Casatie si Justitie. Procurorul general competent poate
declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.
(9) Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a respins
cererea de extradare este suspensiv de executare. Recursul
declarat impotriva hotararii prin care s-a dispus extradarea este
suspensiv de executare, cu exceptia dispozitiilor referitoare la
starea de arest provizoriu in vederea extradarii.
ARTICOLUL 53 - Judecarea recursului si comunicarea hotararii
(1) Dupa motivarea sentintei curtii de apel, dosarul cauzei se
inainteaza, de indata, Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie
si Justitie.
(2) Presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, primind dosarul, fixeaza termen de judecata
independent de inscrierea pe rol a altor cauze, cu prioritate.
(3) Judecarea recursului se face intr-un termen de cel mult
10 zile, de un complet format din 3 judecatori.
(4) In scopul solutionarii recursului, presedintele completului
poate desemna pe unul din judecatori sau pe un magistrat
asistent sa faca un raport scris.
(5) Dosarul cauzei se restituie curtii de apel in cel mult 3 zile
de la solutionarea recursului.
(6) Hotararea definitiva asupra extradarii se comunica
procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel
care a judecat cauza in prima instanta si directiei de specialitate
din Ministerul Justitiei.
ARTICOLUL 54 - Analogie
Dispozitiile art. 52 alin. (8) si art. 53 se aplica in mod
corespunzator si in cazurile in care instanta se pronunta cu
privire la amanarea extradarii, admiterea sub conditie a
extradarii, consimtamantul extinderii obiectului extradarii si
reextradarea catre un stat tert.
ARTICOLUL 55 - Fuga extradatului
Extradatul care, dupa ce a fost predat statului solicitant, fuge
inainte de solutionarea cauzei sau de executarea pedepsei
pentru care a fost acordata extradarea si care se intoarce sau
este identificat pe teritoriul Romaniei va fi din nou arestat si
predat, in baza unui mandat emis de autoritatea judiciara
competenta a statului solicitant, cu exceptia cazului in care
acesta a incalcat conditiile in care extradarea a fost acordata.
Sectiunea 3 - Efectele extradarii din Romania
ARTICOLUL 56 - Predarea extradatului
(1) Este considerat baza legala necesara si suficienta pentru
predarea extradatului un extras al hotararii judecatoresti ramase
definitive, prin care se dispune extradarea.
(2) In vederea stabilirii datei si a locului de predare, Ministerul
Justitiei comunica de indata Centrului de Cooperare
Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al
Politiei Romane un extras al hotararii judecatoresti ramase
definitive.
(3) Data predarii va fi comunicata Ministerului Justitiei si curtii
de apel competente in termen de 15 zile de la data transmiterii
hotararii judecatoresti prevazute la alin. (1). In cazul in care data
predarii nu a fost fixata in intervalul de 15 zile, Centrul de
Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul
Inspectoratului General al Politiei Romane informeaza asupra
demersurilor luate si motivelor pentru care data predarii nu a
putut fi stabilita in acest interval.
ARTICOLUL 57 - Termene pentru predarea extradatului
(1) Ministerul Justitiei va face cunoscuta de urgenta autoritatii
competente a statului solicitant solutia adoptata asupra
extradarii, comunicandu-i totodata un extras de pe hotararea
definitiva.
(2) Orice solutie de respingere totala sau partiala va fi
motivata.
(3) In caz de acordare a extradarii, statul solicitant va fi
informat despre locul si data predarii, precum si asupra duratei
arestului in vederea extradarii, executat de persoana
extradabila.
(4) Locul predarii va fi un punct de frontiera al Romaniei.
Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul
Inspectoratului General al Politiei Romane asigura, prin Biroul
National Interpol, predarea si informeaza despre aceasta
Ministerul Justitiei si curtea de apel competenta. Persoana
extradata este predata si preluata sub escorta.
(5) Sub rezerva cazului prevazut la alin. (6), daca persoana
extradata nu va fi preluata la data stabilita, ea va putea fi pusa
in libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la
aceasta data; acest termen nu va putea fi prelungit decat cel
mult cu inca 15 zile.
(6) In caz de forta majora, care impiedica predarea sau
primirea persoanei extradate, autoritatile romane si cele ale
statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de
predare, dispozitiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile.
ARTICOLUL 58 - Predarea amanata
(1) Existenta unui proces penal in fata autoritatilor judiciare
romane impotriva persoanei extradabile sau faptul ca persoana
extradabila se afla in executarea unei pedepse privative de
libertate nu impiedica extradarea.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), predarea extradatului
poate fi amanata. In caz de amanare, extradarea poate deveni
efectiva numai dupa ce procesul penal a luat sfarsit, iar in caz
de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate, numai dupa
ce aceasta a fost executata sau considerata ca executata.
(3) Predarea extradatului poate fi amanata si atunci cand se
constata, pe baza unei expertize medicale, ca acesta sufera de
o boala care i-ar putea pune viata in pericol.
(4) In cazul amanarii predarii persoanei a carei extradare a
fost aprobata, instanta emite un mandat de arestare provizorie
in vederea extradarii. In cazul in care persoana extradata se
afla, la momentul admiterii cererii de extradare, sub puterea unui
mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei
inchisorii emis de autoritatile judiciare romane, mandatul de
arestare provizorie in vederea extradarii intra in vigoare de la
data incetarii motivelor care au justificat amanarea.
ARTICOLUL 59 - Predarea temporara sau sub conditie
(1) In cazul prevazut la alin. (1) al art. 58, persoana extradata
poate fi predata temporar, in cazul in care statul solicitant face
dovada ca amanarea predarii ar provoca un prejudiciu grav, cum
ar fi implinirea prescriptiei, cu conditia ca aceasta predare sa nu
dauneze desfasurarii procesului penal in curs in Romania si ca
statul solicitant sa dea asigurari ca, o data indeplinite actele
procesuale pentru care a fost acordata extradarea, va retrimite
extradatul.
(2) La cererea statului solicitant, transmisa pe una din caile
prevazute de prezenta lege, predarea temporara se aproba prin
incheiere data in camera de consiliu, de catre presedintele
sectiei penale a curtii de apel care a judecat, in prima instanta,
cererea de extradare.
(3) In vederea solutionarii cererii, instanta va analiza
indeplinirea criteriilor prevazute la alin. (1), solicitand si avizul
autoritatii judiciare pe rolul careia se afla cauza ori, dupa caz, al
instantei de executare.
(4) Daca persoana predata temporar se afla in executarea
unei pedepse sau a unei masuri de siguranta, executarea
acesteia se considera suspendata de la data cand persoana a
fost predata autoritatilor competente ale statului solicitant si
pana la data cand este retrimisa autoritatilor romane.
ARTICOLUL 60 - Tranzitul
(1) Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unui extradat care nu
este cetatean roman poate fi acordat cu conditia ca motive de
ordine publica sa nu se opuna si sa fie vorba despre o
infractiune care permite extradarea, conform legii romane.
(2) Daca persoana extradata are cetatenia romana, tranzitul
nu este acordat decat in situatiile in care se poate aproba
extradarea cetatenilor romani.
(3) Tranzitul este acordat la cererea statului interesat,
formulata si transmisa pe calea prevazuta la art. 36 alin. (1), la
care se anexeaza cel putin mandatul de arestare preventiva sau
mandatul de executare a pedepsei inchisorii care a justificat
acordarea extradarii.
(4) Hotararea asupra tranzitului este luata de Ministerul
Justitiei.
(5) Ministerul Justitiei comunica de indata hotararea luata
autoritatii competente a statului solicitant si Ministerului
Administratiei si Internelor.
(6) In cazul tranzitului aerian, atunci cand nu este prevazuta
o aterizare pe teritoriul statului roman, este suficienta o notificare
transmisa de autoritatea competenta a statului solicitant
Ministerului Justitiei al Romaniei. In caz de aterizare fortata,
aceasta notificare va produce efectele cererii de arestare
provizorie in vederea extradarii, iar statul solicitant va adresa de
indata o cerere formala de tranzit. Dispozitiile alin. (3) se aplica
in mod corespunzator.
(7) Extradatul in tranzit ramane in stare de arestare
provizorie pe perioada sederii sale pe teritoriul roman.
ARTICOLUL 61 - Reextradarea catre un stat tert
(1) In afara cazului prevazut la art. 74 alin. (1) lit. b),
consimtamantul statului roman este necesar pentru a ingadui
statului solicitant sa predea unui alt stat persoana care i-a fost
predata si care ar fi cautata de catre statul tert pentru infractiuni
anterioare predarii. Statul roman va putea cere prezentarea
actelor prevazute la art. 36 alin. (2).
(2) Dispozitiile art. 52 si 53 se aplica in mod corespunzator.
Capitolul II - Extradarea activa
Sectiunea 1 - Conditii pentru solicitarea extradarii
ARTICOLUL 62 - Obligatia de a solicita extradarea
Extradarea unei persoane impotriva careia autoritatile
judiciare romane competente au emis un mandat de arestare
preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii ori
careia i s-a aplicat o masura de siguranta va fi solicitata statului
strain pe teritoriul careia aceasta a fost localizata in toate
cazurile in care sunt intrunite conditiile prevazute de prezenta
lege.
ARTICOLUL 63 - Cadrul juridic
(1) Dispozitiile sectiunii 1 a cap. I din prezentul titlu se aplica
in mod corespunzator in cazul in care Romania are calitatea de
stat solicitant.
(2) In afara conditiei privind gravitatea pedepsei prevazute
la art. 26, o conditie suplimentara pentru ca Romania sa poata
solicita extradarea unei persoane, in vederea efectuarii urmaririi
penale, este ca impotriva acelei persoane sa fie pusa in miscare
actiunea penala, in conditiile prevazute in Codul de procedura
penala.
Sectiunea 2 - Procedura de solicitare a extradarii
ARTICOLUL 64 - Competenta
Competenta de a intocmi si transmite cererile de extradare
in numele statului roman revine Ministerului Justitiei.
ARTICOLUL 65 - Urmarirea internationala in vederea extradarii
(1) In cazul in care un mandat de arestare preventiva sau de
executare a pedepsei nu poate fi dus la indeplinire, intrucat
inculpatul ori condamnatul nu se mai afla pe teritoriul Romaniei,
instanta care a emis mandatul de arestare preventiva sau
instanta de executare, dupa caz, la propunerea procurorului
sesizat in acest scop de catre organele de politie, emite un
mandat de urmarire internationala in vederea extradarii, care se
transmite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala
din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, in vederea
difuzarii prin canalele specifice.
(2) Mandatul de urmarire internationala in vederea extradarii
contine toate elementele necesare identificarii persoanei
urmarite, o expunere sumara a situatiei de fapt si date privind
incadrarea juridica a faptelor, precum si solicitarea de arestare
provizorie in vederea extradarii.
(3) Semnalarea introdusa in Sistemul Informatic Schengen
echivaleaza cu un mandat de urmarire internationala in vederea
extradarii.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere
prevederilor art. 88, care se aplica in relatia cu statele membre
ale Uniunii Europene. In situatia in care nu se cunoaste statul pe
teritoriul caruia se afla persoana in cauza, dispozitiile prezentului
articol si prevederile art. 88 se aplica deopotriva.
ARTICOLUL 66 - Procedura extradarii active
(1) De indata ce este informata, prin orice mijloc care lasa o
urma scrisa si a carui autenticitate poate fi verificata, de catre
Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul
Inspectoratului General al Politiei Romane, prin structura
specializata, sau de Ministerul Justitiei, despre localizarea pe
teritoriul unui stat strain a unei persoane date in urmarire
internationala sau cautate de autoritatile judiciare romane pentru
ducerea la indeplinire a unui mandat de executare a pedepsei
inchisorii sau a unui mandat de arestare preventiva, instanta de
executare sau instanta care a emis mandatul de arestare
preventiva stabileste, printr-o incheiere motivata, daca sunt
indeplinite conditiile prevazute in prezenta lege pentru a se
solicita extradarea.
(2) Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, prin
structura specializata, are obligatia de a informa instanta de
executare sau instanta emitenta a mandatului de arestare
preventiva de indata ce Biroul Central National Interpol
corespondent ii notifica faptul ca persoana care face obiectul
mandatului a fost localizata. Informarea va fi transmisa direct,
cu o copie la Ministerul Justitiei.
(3) Judecata se face de urgenta si cu precadere, in camera
de consiliu, de un complet format dintr-un singur judecator, cu
participarea procurorului si fara citarea partilor. Judecatorul se
pronunta prin incheiere motivata, data in camera de consiliu.
(4) Pentru evidenta activitatii instantelor se va tine o condica
separata pentru sedintele de judecata a sesizarilor privind
extradarea. In acest registru se trec dosarele din fiecare sedinta,
separat pe complete, incheierea pronuntata si numarul acesteia,
precum si initialele judecatorului care o va redacta. Totodata, se
intocmeste si se pastreaza Registrul de evidenta a sesizarilor
privind extradarea, in care se vor face urmatoarele mentiuni:
numarul curent; numele si prenumele inculpatului sau
condamnatului; numarul si data mandatului de arestare
preventiva sau de executare a pedepsei; numarul si data
adresei Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din
cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane sau a
Ministerului Justitiei; numarul dosarului instantei; numarul si data
pronuntarii incheierii; data comunicarii incheierii Ministerului
Justitiei. Instanta de recurs va tine un registru distinct pentru
aceste spete. Registrul de evidenta a sesizarilor privind
extradarea nu este destinat publicitatii.
(5) Incheierea prevazuta la alin. (3) poate fi atacata cu recurs
de procuror, in termen de 24 de ore de la pronuntare. Dosarul
cauzei este inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore.
Recursul se judeca in termen de cel mult 3 zile, de catre instanta
superioara in grad. Instanta de recurs va restitui dosarul primei
instante in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.
(6) Incheierea definitiva prin care s-a constatat ca sunt
intrunite conditiile pentru solicitarea extradarii, insotita de actele
prevazute la art. 36 alin. (2), se comunica de indata Ministerului
Justitiei. Incheierea definitiva prin care s-a constatat ca nu sunt
intrunite conditiile pentru a se solicita extradarea se comunica
Ministerului Justitiei in cel mult 3 zile de la pronuntare.
(7) In termen de cel mult 3 zile de la data primirii incheierii
definitive prin care s-a constatat ca sunt indeplinite conditiile
pentru solicitarea extradarii, Ministerul Justitiei, prin directia de
specialitate, efectueaza un examen de regularitate
internationala. Dispozitiile art. 38 se aplica in mod
corespunzator.
(8) In functie de concluziile examenului de regularitate
internationala, directia de specialitate a Ministerului Justitiei fie
intocmeste cererea de extradare si o transmite, insotita de
actele anexe, autoritatii competente a statului solicitat, fie
intocmeste un act prin care propune ministrului justitiei, motivat,
sa sesizeze procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie, in vederea initierii procedurii de
revizuire a incheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea
extradarii, informand in ambele situatii Centrul de Cooperare
Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al
Politiei Romane. In cazul in care constata ca actele sunt
incomplete, inainte de a intocmi si de a transmite cererea de
extradare, directia de specialitate a Ministerului Justitiei poate
solicita instantei competente sa ii transmita, in cel mult 72 de
ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului international
aplicabil.
(9) In cazul in care nu sunt intrunite conditiile de regularitate
internationala pentru solicitarea extradarii, ministrul justitiei, prin
procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie, cere revizuirea hotararii judecatoresti
definitive prin care s-a constatat ca sunt indeplinite conditiile
pentru solicitarea extradarii. Revizuirea nu poate fi ceruta pentru
alt motiv decat cel legat de concluziile examenului de
regularitate internationala.
(10) Cererea de revizuire se face in termen de cel mult 3 zile,
daca persoana prevazuta la alin. (1) este arestata in vederea
extradarii catre Romania. In toate celelalte cazuri cererea se
face in termen de cel mult 15 zile. Termenul curge de la data la
care procurorul general primeste cererea prin care ministrul
justitiei ii solicita sa promoveze revizuirea hotararii judecatoresti
definitive prin care s-a constatat ca sunt indeplinite conditiile
pentru solicitarea extradarii. Competenta sa judece cererea de
revizuire este instanta prevazuta la alin. (1). In cazul in care
persoana prevazuta la alin. (1) este arestata in vederea
extradarii catre Romania, cererea de revizuire se solutioneaza
de urgenta si cu precadere. In toate celelalte cazuri, cererea de
revizuire se solutioneaza in termen de cel mult o luna de la data
inregistrarii cauzei.
(11) Instanta, daca constata ca cererea de revizuire este
intemeiata, anuleaza incheierea atacata. Daca instanta constata
ca cererea de revizuire este neintemeiata, o respinge,
mentinand incheierea atacata. Hotararea instantei de revizuire
este definitiva si se comunica in termen de 24 de ore de la
pronuntare ministrului justitiei si procurorului general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(12) Cererea de extradare si actele anexate acesteia, insotita
de actele prevazute la art. 36 alin. (2) si de traduceri certificate
in limba statului solicitat sau in limba engleza ori franceza, se
transmit autoritatii competente a statului solicitat, pe una dintre
caile prevazute la art. 36 alin. (1).
(13) In cazul in care se solicita extradarea unei persoane
condamnate in lipsa, in situatia in care statul solicitat aduce la
cunostinta persoanei urmarite hotararea pronuntata in lipsa, o
astfel de notificare nu va produce efecte fata de procedura
penala din Romania.
(14) In cazul in care persoana urmarita nu este arestata
provizoriu in vederea extradarii, procedura prevazuta in acest
articol are caracter confidential, pana in momentul in care statul
solicitat este investit cu cererea de extradare.
ARTICOLUL 67 - Retragerea cererii de extradare
(1) In cazul in care persoana extradabila nu se mai afla sub
puterea mandatului de arestare preventiva sau a mandatului de
executare, instanta competenta, din oficiu sau la cererea
procurorului, stabileste, prin incheiere motivata, ca nu mai
subzista conditiile prevazute de lege pentru a se solicita
extradarea si dispune de indata retragerea cererii de extradare.
Hotararea se transmite Ministerului Justitiei in termen de 24 de
ore de la pronuntare. Ministerul Justitiei retrage neintarziat
cererea de extradare, informand despre aceasta Centrul de
Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul
Inspectoratului General al Politiei Romane.
(2) Dispozitiile art. 66 se aplica in mod corespunzator.
ARTICOLUL 68 - Transmiterea informatiilor suplimentare la cererea statului solicitat
(1) In cazul in care, in vederea solutionarii cererii de
extradare, autoritatile statului strain solicita transmiterea unor
informatii suplimentare, acestea vor fi comunicate, in termenul
stabilit de autoritatile statului solicitat, prin Ministerul Justitiei sau
direct, de catre instanta competenta.
(2) Traducerea documentelor se efectueaza de catre
Ministerul Justitiei sau instanta competenta, dupa caz.
ARTICOLUL 69 - Rejudecarea persoanei extradate
Asigurarea rejudecarii in cazul extradarii persoanei
condamnate in lipsa este data de Ministerul Justitiei, la cererea
statului solicitat.
ARTICOLUL 70 - Solicitarea reextradarii catre Romania
Dispozitiile art. 61 sunt aplicabile in mod corespunzator in
cazul in care Romania solicita unui stat strain reextradarea unei
persoane a carei extradare fusese anterior acordata acestuia
de catre un stat tert.
Sectiunea 3 - Efectele extradarii in Romania
ARTICOLUL 71 - Preluarea extradatului
Dispozitiile referitoare la predarea-preluarea persoanei
extradate prevazute la art. 56 si 57 se aplica in mod
corespunzator in cazul persoanelor extradate din strainatate in
Romania.
ARTICOLUL 72 - Primirea extradatului
(1) Persoana extradata, adusa in Romania, va fi, de urgenta,
predata administratiei penitenciare sau autoritatii judiciare
competente, dupa caz.
(2) Daca extradatul a fost condamnat in lipsa, el va fi
rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute la
art. 32 alin. (1).
ARTICOLUL 73 - Comunicarea solutiei
Ministerul Justitiei informeaza autoritatea judiciara romana
competenta despre modul de solutionare a cererii de extradare
de catre statul solicitat si, dupa caz, despre durata arestarii
provizorii in vederea extradarii, pentru a fi computata potrivit
dispozitiilor art. 15.
ARTICOLUL 74 - Regula specialitatii
(1) Persoana predata ca efect al extradarii nu va fi nici
urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei
pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale
individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care
a motivat extradarea, in afara de cazurile cand:
a) statul care a predat-o consimte; in acest scop, autoritatile
romane competente vor transmite statului solicitat o cerere
insotita de actele prevazute la art. 36 alin. (2) si de un procesverbal
in care se consemneaza declaratiile persoanei extradate;
b) avand posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a
parasit, in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva,
teritoriul Romaniei, ori daca a revenit in Romania dupa ce a
parasit teritoriul statului roman.
(2) Autoritatile romane vor lua masurile necesare in vederea,
pe de o parte, unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul
Romaniei, iar pe de alta parte, intreruperii prescriptiei potrivit
legislatiei romane, inclusiv recurgerea la o procedura in lipsa.
(3) Cand calificarea data faptei incriminate va fi modificata in
cursul procedurii, persoana extradata nu va fi urmarita sau
judecata decat in masura in care elementele constitutive ale
infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.
(4) In cazul prevazut la alin. (1) lit. a) cererea adresata
statului strain se formuleaza de catre Ministerul Justitiei, in baza
incheierii instantei competente sa solutioneze cauza in prima
instanta, la propunerea motivata a Ministerului Public sau in
baza incheierii instantei pe rolul careia se afla cauza, daca
extradarea a fost acordata dupa trimiterea in judecata a
persoanei extradate, dupa caz.
ARTICOLUL 75 - Efectele extradarii sub conditie
(1) In cazul in care extradarea a fost acordata sub conditie,
instanta care a solicitat extradarea ia masurile necesare pentru
respectarea conditiei impuse de statul solicitat si da garantii in
acest sens.
(2) In cazul in care conditia impusa este retrimiterea
persoanei extradate pe teritoriul statului solicitant, instanta
dispune insotirea acesteia la frontiera, in vederea preluarii de
catre autoritatile competente ale statului solicitant.
Capitolul III - Dispozitii comune
ARTICOLUL 76 - Cheltuieli
(1) Cheltuielile privind procedura de extradare efectuate pe
teritoriul Romaniei se suporta de statul roman, prin bugetele
autoritatilor si institutiilor implicate, in functie de atributiile
conferite fiecareia dintre acestea prin prezenta lege. Dispozitiile
art. 16 alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
(2) Cheltuielile de tranzit se suporta de statul solicitant.
ARTICOLUL 77 - Frauda la extradare
Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie,
reconducere la frontiera sau alta masura de acelasi fel este
interzisa ori de cate ori ascunde vointa de a se eluda regulile de
extradare.
Capitolul IV - Dispozitii pentru punerea in aplicare a unor instrumente juridice in materie de extradare adoptate la nivelul Uniunii Europene
ARTICOLUL 78 - Domeniu de aplicare
(1) Dispozitiile prezentului capitol urmaresc punerea in
aplicare a dispozitiilor Conventiei privind simplificarea procedurii
de extradare intre statele membre ale Uniunii Europene,
adoptata la 10 martie 1995, si ale Conventiei privind extradarea
intre statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la
27 septembrie 1996, precum si a dispozitiilor privind extradarea
din Conventia din 19 iunie 1990 de punere in aplicare a
Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata
a controalelor la frontierele comune, Schengen, in relatia cu
acele state membre ale Uniunii Europene care au formulat
declaratii in sensul neaplicarii deciziei-cadru a Consiliului din 13
iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile
de predare intre statele membre ale Uniunii Europene pentru
fapte savarsite inainte de o anumita data.
(2) Dispozitiile cap. I si II ale prezentului titlu se aplica in mod
corespunzator, fara a aduce insa atingere obligatiilor rezultate
din aderarea la Conventia privind simplificarea procedurii de
extradare intre statele membre ale Uniunii Europene, adoptata
la 10 martie 1995, si Conventia privind extradarea intre statele
membre ale Uniunii Europene, adoptata la 27 septembrie 1996.
ARTICOLUL 79 - Infractiuni politice
In aplicarea Conventiei privind extradarea intre statele
membre ale Uniunii Europene, adoptata la 27 septembrie 1996,
nicio infractiune nu poate fi considerata ca infractiune politica.
ARTICOLUL 80 - Prescriptia, amnistia si alte cauze care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii
(1) In ceea ce priveste prescriptia raspunderii penale si a
executarii pedepsei, sunt aplicabile numai dispozitiile din
legislatia statului solicitant.
(2) Amnistia acordata de Romania nu impiedica extradarea,
cu exceptia cazului in care fapta prevazuta de legea penala este
de competenta instantelor romane.
(3) Absenta unei plangeri prealabile sau a unei alte conditii
necesare pentru punerea in miscare a actiunii penale, potrivit
legii romane, nu aduce atingere obligatiei de extradare.
ARTICOLUL 81 - Extradarea in materia accizelor, a taxei pe valoarea adaugata si in materie vamala
Statul roman acorda extradarea pentru fapte prevazute de
legea penala in materia accizelor, a taxei pe valoarea adaugata
si in materie vamala, in conditiile prevazute de lege.
ARTICOLUL 82 - Semnalarea in Sistemul Informatic Schengen
Semnalarea introdusa in Sistemul Informatic Schengen are
acelasi efect ca si o cerere de arestare provizorie in vederea
extradarii, in sensul art. 16 din Conventia europeana de
extradare, incheiata la Paris la 13 decembrie 1957.
ARTICOLUL 83 - Extradarea simplificata
Extradarea simplificata se aplica in relatia cu statele membre
ale Uniunii Europene, fara verificarea conditiilor speciale
prevazute la art. 48, ori de cate ori sunt indeplinite conditiile
prevazute la art. 47.
Titlul III - Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre
Capitolul I - Dispozitii generale
ARTICOLUL 84 - Definitia mandatului european de arestare
(1) Mandatul european de arestare este o decizie judiciara
prin care o autoritate judiciara competenta a unui stat membru
al Uniunii Europene solicita arestarea si predarea de catre un alt
stat membru a unei persoane, in scopul efectuarii urmaririi
penale, judecatii sau executarii unei pedepse ori a unei masuri
de siguranta privative de libertate.
(2) Mandatul european de arestare se executa pe baza
principiului recunoasterii si increderii reciproce, in conformitate
cu dispozitiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din
13 iunie 2002, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor
Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
ARTICOLUL 85 - Autoritatile romane competente
(1) In Romania sunt desemnate ca autoritati judiciare
emitente instantele judecatoresti.
(2) Autoritatile judiciare romane de executare sunt curtile de
apel.
(3) Autoritatile romane competente sa primeasca mandatul
european de arestare sunt Ministerul Justitiei si parchetele de pe
langa curtile de apel desemnate potrivit alin. (2) in a caror
circumscriptie a fost localizata persoana solicitata. In cazul in
care nu se cunoaste locul unde se afla persoana solicitata,
mandatul european de arestare se transmite Parchetului de pe
langa Curtea de Apel Bucuresti.
(4) Autoritatea centrala romana este Ministerul Justitiei. In
aceasta calitate, Ministerul Justitiei:
a) primeste mandatul european de arestare emis de o
autoritate judiciara dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene
si il transmite parchetului de pe langa curtea de apel in a carui
circumscriptie a fost localizata persoana solicitata sau
Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, in cazul in
care persoana solicitata nu a fost localizata, ori de cate ori
autoritatea judiciara emitenta nu reuseste sa transmita mandatul
european de arestare direct autoritatii judiciare romane
primitoare;
b) transmite mandatul european de arestare emis de o
autoritate judiciara romana, daca aceasta nu il poate transmite
direct autoritatii judiciare primitoare straine sau cand statul
membru de executare a desemnat ca autoritate primitoare
Ministerul Justitiei;
c) tine evidenta mandatelor europene de arestare emise sau
primite de autoritatile judiciare romane, in scopuri statistice;
d) indeplineste orice alta atributie stabilita prin lege menita a
asista si sprijini autoritatile judiciare romane in emiterea si
executarea mandatelor europene de arestare.
ARTICOLUL 86 - Continutul si forma mandatului european de arestare
(1) Mandatul european de arestare va contine urmatoarele
informatii:
a) identitatea si cetatenia persoanei solicitate;
b) denumirea, adresa, numerele de telefon si fax, precum si
adresa de e-mail ale autoritatii judiciare emitente;
c) indicarea existentei unei hotarari judecatoresti definitive, a
unui mandat de arestare preventiva sau a oricarei alte hotarari
judecatoresti executorii avand acelasi efect, care se incadreaza
in dispozitiile art. 88 si 96 din prezenta lege;
d) natura si incadrarea juridica a infractiunii, tinandu-se
seama mai ales de prevederile art. 96;
e) o descriere a circumstantelor in care a fost comisa
infractiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a
persoanei solicitate;
f) pedeapsa pronuntata, daca hotararea a ramas definitiva,
sau pedeapsa prevazuta de legea statului emitent pentru
infractiunea savarsita;
g) daca este posibil, alte consecinte ale infractiunii.
(2) Mandatul european de arestare este intocmit in
conformitate cu formularul din anexa nr. 1.
(3) Mandatul european de arestare transmis autoritatii
competente a unui alt stat membru trebuie tradus in limba
oficiala sau in limbile oficiale ale statului de executare sau in
una ori mai multe alte limbi oficiale ale institutiilor Uniunii
Europene, pe care acest stat le accepta, conform declaratiei
depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.
(4) Mandatul european de arestare transmis spre executare
autoritatilor romane trebuie tradus in limba romana sau in una
din limbile engleza si franceza.
ARTICOLUL 87 - Cheltuieli
Cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului roman de
executarea unui mandat european de arestare revin Romaniei.
Celelalte cheltuieli raman in sarcina statului emitent.
Capitolul II - Emiterea de catre autoritatile romane a unui mandat european de arestare
ARTICOLUL 88 - Procedura de emitere a mandatului european de arestare
(1) In situatia prevazuta la art. 65 alin. (1), se emite un
mandat european de arestare ori de cate ori nu a intervenit,
potrivit legii romane, prescriptia raspunderii penale sau a
executarii pedepsei ori amnistia sau gratierea, si este
indeplinita, dupa caz, una dintre urmatoarele conditii:
a) pedeapsa prevazuta de lege este de cel putin un an, daca
arestarea si predarea se solicita in vederea exercitarii urmaririi
penale ori a judecatii;
b) pedeapsa sau masura de siguranta privativa de libertate
aplicata este de cel putin 4 luni, daca arestarea si predarea se
solicita in vederea executarii pedepsei sau a masurii de
siguranta privative de libertate.
(2) Mandatul european de arestare este emis, in faza de
urmarire penala, de catre judecatorul delegat de presedintele
instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond,
iar in faza de judecata si de executare, de catre judecatorul
delegat de presedintele primei instante ori de cel al instantei de
executare, in urmatoarele situatii:
a) la sesizarea procurorului care efectueaza sau
supravegheaza urmarirea penala a persoanei solicitate, daca
arestarea si predarea se solicita in vederea efectuarii urmaririi
penale;
b) la sesizarea instantei care a dispus asupra luarii masurii
arestarii preventive a inculpatului ori care a hotarat cu privire la
masurile de siguranta, dupa caz, sau a organului la care se afla
spre executare mandatul, daca arestarea si predarea se solicita
in vederea judecatii ori executarii pedepsei inchisorii sau a unei
masuri de siguranta privative de libertate.
(3) Judecatorul competent verifica indeplinirea conditiilor
prevazute la alin. (1) si procedeaza, dupa caz, astfel:
a) emite mandatul european de arestare si supravegheaza
luarea masurilor pentru transmiterea acestuia, potrivit
dispozitiilor art. 89 si 90; in cazul in care persoana este
localizata pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene,
dispune traducerea mandatului european de arestare, in termen
de 24 de ore, potrivit alin. (6);
b) constata, prin incheiere motivata, ca nu sunt indeplinite
conditiile prevazute la alin. (1) pentru a emite un mandat
european de arestare. Incheierea poate fi atacata cu recurs de
procuror, in termen de 3 zile de la comunicare. Recursul se
judeca de instanta superioara, in termen de 3 zile de la
inregistrarea cauzei, iar in caz de admitere a acestuia, prima
instanta este obligata sa emita un mandat european de arestare.
(4) In cazul prevazut la alin. (3) lit. a), judecatorul competent
informeaza procurorul care efectueaza sau supravegheaza
urmarirea penala ori instanta pe rolul careia se afla cauza
penala despre emiterea mandatului european de arestare, iar
in cazul prevazut la alin. (3) lit. b) comunica incheierea
procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea
penala ori procurorului de pe langa instanta de executare.
(5) In cazul emiterii unui mandat european de arestare,
judecatorul poate solicita autoritatii judiciare de executare
remiterea bunurilor care constituie mijloace materiale de proba.
(6) In situatia prevazuta la art. 90 alin. (2), mandatul
european de arestare in limba romana se transmite Centrului
de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul
Inspectoratului General al Politiei Romane, in vederea difuzarii
pe canale specifice. Acesta va fi tradus, prin grija instantei
emitente, in limba impusa de statul membru de executare, dupa
ce se confirma localizarea persoanei solicitate pe teritoriul unui
anumit stat membru al Uniunii Europene. In cazul in care in
circumscriptia instantei emitente nu exista un traducator
autorizat pentru limba straina in care este necesara traducerea,
autoritatea judiciara emitenta solicita sprijinul Ministerului
Justitiei, urmand ca traducerea sa se efectueze prin grija
acestuia.
(7) Pentru evidenta activitatii instantei, se intocmeste si se
pastreaza Registrul de evidenta a mandatelor europene de
arestare. In acest registru se fac urmatoarele mentiuni: numarul
curent; numele, prenumele si cetatenia persoanei solicitate;
numarul si data adresei parchetului ori a instantei pe rolul careia
se afla cauza penala; numarul dosarului instantei de executare;
data emiterii mandatului european de arestare; data transmiterii
mandatului european de arestare; informatii asupra executarii
mandatului european de arestare; motivele neexecutarii
mandatului european de arestare; data predarii persoanei
solicitate; data retragerii mandatului european de arestare.
Registrul nu este destinat publicitatii.
(8) Procedura prevazuta in prezentul articol are caracter
confidential pana la arestarea persoanei solicitate in statul
membru de executare.
ARTICOLUL 89 - Transmiterea mandatului european de arestare
(1) In cazul in care se cunoaste locul unde se afla persoana
solicitata, autoritatea judiciara romana emitenta poate transmite
mandatul european de arestare direct autoritatii judiciare de
executare.
(2) Autoritatea judiciara emitenta poate sa solicite
introducerea semnalmentelor persoanei in cauza in Sistemul de
Informatii Schengen (SIS), prin intermediul Sistemului Informatic
National de Semnalari. In acest scop, se aplica dispozitiile
art. 95 al Conventiei din 19 iunie 1990 de punere in aplicare a
Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata
a controalelor la frontierele comune, Schengen.
(3) Semnalarea introdusa in Sistemul Informatic Schengen
echivaleaza cu un mandat european de arestare, daca este
insotita de informatiile prevazute in anexa nr. 1. Cu titlu
tranzitoriu, pana la data la care Sistemul Informatic Schengen va
avea capacitatea de a transmite toate informatiile mentionate in
anexa nr. 1, semnalarea echivaleaza cu un mandat european
de arestare in asteptarea transmiterii originalului.
ARTICOLUL 90 - Procedura de transmitere
(1) Autoritatile judiciare romane pot transmite mandatul
european de arestare prin orice mijloc de transmitere sigur, care
lasa o urma scrisa, cu conditia ca autoritatea judiciara de
executare sa poata verifica autenticitatea acestuia.
(2) In cazul in care locul unde se afla persoana solicitata nu
este cunoscut, transmiterea mandatului european de arestare
se realizeaza prin intermediul Centrului de Cooperare
Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al
Politiei Romane, care procedeaza la difuzarea in Sistemul
Informatic Schengen sau pe canalele Organizatiei Internationale
a Politiei Criminale (Interpol), dupa caz. In acest caz,
transmiterea se poate efectua si prin sistemul securizat al
Retelei Judiciare Europene, cand acesta va fi operational.
(3) Daca autoritatea judiciara emitenta nu cunoaste
autoritatea judiciara de executare, se va efectua cercetarea
necesara, inclusiv prin punctele de contact ale Retelei Judiciare
Europene sau prin directia de specialitate a Ministerului Justitiei,
pentru a obtine informatiile necesare de la statul membru de
executare.
(4) Orice dificultate care ar interveni in legatura cu
transmiterea sau verificarea autenticitatii unui mandat european
de arestare se va solutiona prin contact direct intre autoritatea
judiciara emitenta si autoritatea judiciara de executare sau cu
sprijinul Ministerului Justitiei.
(5) Ulterior transmiterii mandatului european de arestare,
autoritatea judiciara romana emitenta poate transmite orice
informatii suplimentare necesare pentru executarea mandatului.
(6) In cazul transmiterii directe, autoritatile judiciare emitente
romane informeaza Ministerul Justitiei in ultima zi lucratoare a
fiecarui trimestru cu privire la mandatele europene de arestare
emise in perioada de referinta si stadiul executarii acestora.
ARTICOLUL 91 - Transferul temporar si audierea persoanei solicitate in timpul executarii mandatului european de arestare
(1) Atunci cand s-a emis un mandat european in situatia
prevazuta la art. 88 alin. (1) lit. a), autoritatea judiciara emitenta
romana va putea solicita autoritatii judiciare de executare,
inainte ca aceasta sa se fi pronuntat asupra predarii definitive,
predarea temporara in Romania a persoanei urmarite, in
vederea ascultarii sale, sau va putea solicita sa fie autorizata
luarea declaratiei acestei persoane pe teritoriul statului de
executare a mandatului.
(2) Daca autoritatea judiciara de executare, dupa ce a
aprobat predarea persoanei urmarite, dispune suspendarea
predarii pana la terminarea unui proces in curs sau pana la
executarea pedepsei aplicate in statul de executare a
mandatului pentru o fapta diferita de cea care face obiectul
mandatului european, autoritatea judiciara romana emitenta va
putea solicita predarea temporara a persoanei in vederea
ascultarii sale sau a judecatii.
ARTICOLUL 92 - Rejudecarea persoanei predate
(1) Asigurarea rejudecarii in cazul predarii persoanei
condamnate in lipsa este data de autoritatea judiciara emitenta,
la cererea autoritatii judiciare de executare.
(2) Dispozitiile art. 522^1 din Codul de procedura penala se
aplica in mod corespunzator.
ARTICOLUL 93 - Garantia transferarii persoanei predate
In cazul in care persoana solicitata care face obiectul unui
mandat european de arestare, emis in scopul urmaririi penale
sau al judecatii, este resortisant sau rezident al statului membru
de executare, garantia ca, in caz de condamnare, odata
predata, persoana solicitata poate fi transferata in conditiile legii
in statul de cetatenie este data de instanta emitenta a
mandatului european de arestare.
ARTICOLUL 94 - Retragerea mandatului european de arestare
(1) Mandatul european de arestare se retrage in cazul in
care au disparut temeiurile care au justificat emiterea acestuia
ori daca persoana solicitata a decedat.
(2) In cazul prevazut la art. 65 alin. (4), mandatul european
de arestare se retrage daca persoana urmarita international a
fost extradata sau predata in Romania.
(3) Retragerea se solicita de instanta emitenta, care
informeaza despre aceasta autoritatea judiciara de executare,
Ministerul Justitiei si, dupa caz, parchetul care efectueaza ori
supravegheaza activitatea de urmarire penala sau instanta care
a dispus asupra masurii arestarii preventive a inculpatului ori
care a hotarat cu privire la masurile de siguranta.
ARTICOLUL 95 - Preluarea persoanei solicitate
Preluarea persoanei solicitate se realizeaza de Centrul de
Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul
Inspectoratului General al Politiei Romane, in termenele stabilite
impreuna cu autoritatile competente ale statului membru de
executare.
Capitolul III - Executarea de catre autoritatile romane a unui mandat european de arestare
ARTICOLUL 96 - Fapte care dau loc la predare
(1) Urmatoarele infractiuni, indiferent de denumirea pe care
o au in legislatia statului emitent, daca sunt sanctionate de legea
statului emitent cu o pedeapsa sau cu o masura de siguranta
privativa de libertate a carei durata maxima este de cel putin
3 ani, nu vor fi supuse verificarii indeplinirii conditiei dublei
incriminari:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila;
5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;
7. coruptia;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor
financiare ale Uniunii Europene in intelesul Conventiei din
26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale
Comunitatilor Europene;
9. spalarea produselor infractiunii;
10. falsificarea de moneda, inclusiv contrafacerea monedei
euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatica;
12. infractiuni impotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de
specii de animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de
plante pe cale de disparitie;
13. facilitarea intrarii si sederii ilegale;
14. omorul, vatamarea corporala grava;
15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;
16. rapirea, lipsirea de libertate in mod ilegal si luarea de
ostatici;
17. rasismul si xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitati si opere
de arta;
20. inselaciunea;
21. racketul si extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea si pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plata;
25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de
crestere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intentie;
30. crime aflate in jurisdictia Curtii Penale Internationale;
31. sechestrarea ilegala de nave sau aeronave;
32. sabotajul.
(2) Pentru alte fapte decat cele prevazute la alin. (1),
predarea este subordonata conditiei ca faptele care motiveaza
emiterea mandatului european de arestare sa constituie
infractiune potrivit legii romane, independent de elementele
constitutive sau de incadrarea juridica a acesteia.
ARTICOLUL 97 - Conditii speciale
(1) Executarea unui mandat european de arestare de catre
autoritatile judiciare de executare romane poate fi supusa
urmatoarelor conditii:
a) in cazul in care mandatul european de arestare a fost
emis in scopul executarii unei pedepse sau a unei masuri de
siguranta privative de libertate aplicate printr-o hotarare
pronuntata in lipsa, daca persoana in cauza nu a fost citata
personal si nici informata in orice alt mod cu privire la data si
locul sedintei de judecata care a condus la hotararea pronuntata
in lipsa, predarea persoanei solicitate va fi acordata daca
autoritatea judiciara emitenta garanteaza ca persoana care face
obiectul mandatului european de arestare are posibilitatea sa
obtina rejudecarea cauzei in statul membru emitent, in prezenta
sa;
b) in cazul in care infractiunea in baza careia s-a emis
mandatul european de arestare este sanctionata cu pedeapsa
detentiunii pe viata sau cu o masura de siguranta privativa de
libertate pe viata, dispozitiile legale ale statului membru emitent
trebuie sa prevada posibilitatea revizuirii pedepsei sau a masurii
de siguranta aplicate ori liberarea conditionata, dupa executarea
a 20 de ani din pedeapsa sau masura de siguranta aplicata, ori
aplicarea unor masuri de clementa.
(2) Fara a aduce atingere dispozitiilor alin. (1), cetatenii
romani sunt predati in baza unui mandat european de arestare
emis in vederea efectuarii urmaririi penale sau a judecatii cu
conditia ca, in cazul in care se va pronunta o pedeapsa privativa
de libertate, persoana predata sa fie transferata in Romania
pentru executarea pedepsei.
ARTICOLUL 98 - Motive de refuz al executarii
(1) Autoritatea judiciara romana de executare refuza
executarea mandatului european de arestare in urmatoarele
cazuri:
a) cand, din informatiile de care dispune, reiese ca persoana
urmarita a fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte de catre
un stat membru, altul decat statul emitent, cu conditia ca, in
cazul condamnarii, sanctiunea sa fi fost executata ori sa fie in
acel moment in curs de executare sau executarea sa fie
prescrisa, pedeapsa sa fi fost gratiata ori infractiunea sa fi fost
amnistiata sau sa fi intervenit o alta cauza care impiedica
executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) cand infractiunea pe care se bazeaza mandatul european
de arestare este acoperita de amnistie in Romania, daca
autoritatile romane au, potrivit legii romane, competenta de a
urmari acea infractiune;
c) cand persoana care este supusa mandatului european de
arestare nu raspunde penal, datorita varstei sale, pentru faptele
pe care se bazeaza mandatul de arestare in conformitate cu
legea romana.
(2) Autoritatea judiciara romana de executare poate refuza
executarea mandatului european de arestare in urmatoarele
cazuri:
a) in situatia prevazuta la art. 96 alin. (2) din prezenta lege;
in mod exceptional, in materie de taxe si impozite, de vama si
de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea
fi refuzata pentru motivul ca legislatia romana nu impune acelasi
tip de taxe sau de impozite ori nu contine acelasi tip de
reglementari in materie de taxe si impozite, de vama si de
schimb valutar ca legislatia statului membru emitent;
b) cand persoana care face obiectul mandatului european
de arestare este supusa unei proceduri penale in Romania
pentru aceeasi fapta care a motivat mandatul european de
arestare;
c) cand mandatul european de arestare a fost emis in scopul
executarii unei pedepse cu inchisoarea sau a unei masuri de
siguranta privative de libertate, daca persoana solicitata este
cetatean roman si aceasta declara ca refuza sa execute
pedeapsa ori masura de siguranta in statul membru emitent;
d) cand persoana care face obiectul mandatului european a
fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte intr-un alt stat tert
care nu este membru al Uniunii Europene, cu conditia ca, in caz
de condamnare, sanctiunea sa fi fost executata sau sa fie in
acel moment in curs de executare sau executarea sa fie
prescrisa, ori infractiunea sa fi fost amnistiata sau pedeapsa sa
fi fost gratiata potrivit legii statului de condamnare;
e) cand mandatul european de arestare se refera la
infractiuni care, potrivit legii romane, sunt comise pe teritoriul
Romaniei;
f) cand mandatul european cuprinde infractiuni care au fost
comise in afara teritoriului statului emitent si legea romana nu
permite urmarirea acestor fapte atunci cand s-au comis in afara
teritoriului roman;
g) cand, conform legislatiei romane, raspunderea pentru
infractiunea pe care se intemeiaza mandatul european de
arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, daca
faptele ar fi fost de competenta autoritatilor romane;
h) cand o autoritate judiciara romana a decis fie sa nu
inceapa urmarirea penala, fie incetarea urmaririi penale,
scoaterea de sub urmarire penala sau clasarea pentru
infractiunea pe care se intemeiaza mandatul european de
arestare, sau a pronuntat, fata de persoana solicitata, o hotarare
definitiva, cu privire la aceleasi fapte, care impiedica viitoare
proceduri.
(3) In situatia in care, in cauza, este incident exclusiv cazul
prevazut la alin. (2) lit. c), anterior pronuntarii hotararii prevazute
la art. 107, autoritatea judiciara romana de executare solicita
autoritatii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate
a hotararii de condamnare, precum si orice alte informatii
necesare, informand autoritatea judiciara emitenta cu privire la
scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate.
Recunoasterea hotararii penale straine de condamnare se face,
pe cale incidentala, de instanta de judecata in fata careia
procedura executarii mandatului european de arestare este
pendinte. In cazul in care autoritatea judiciara romana de
executare a recunoscut hotararea penala straina de
condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la
data pronuntarii hotararii prevazute la art. 107.
(4) In cazul prevazut la alin. (3), daca persoana solicitata se
afla in stare de arest si autoritatea judiciara de emitere intarzie
transmiterea documentelor solicitate, dispozitiile art. 103 alin. (4)
se aplica in mod corespunzator. In situatia in care autoritatea
judiciara de emitere nu transmite documentele prevazute la
alin. (3), in termen de cel mult 20 de zile de la data primei
solicitari, daca autoritatea judiciara romana de executare refuza
executarea mandatului european de arestare, aceasta
informeaza autoritatea judiciara emitenta asupra posibilitatii de
a solicita recunoasterea si executarea hotararii penale de
condamnare in baza instrumentelor aplicabile in relatia dintre
Romania si statul membru de emitere ori, in lipsa acestora, in
baza reciprocitatii.
ARTICOLUL 99 - Proceduri prealabile
(1) In termen de 24 de ore de la primirea unui mandat
european de arestare sau a unei semnalari in Sistemul
Informatic Schengen, procurorul desemnat de procurorul
general al parchetului de pe langa curtea de apel verifica daca
mandatul european de arestare este insotit de o traducere in
limba romana ori in una dintre limbile engleza sau franceza. In
cazul in care mandatul nu este tradus in niciuna dintre limbile
acceptate, parchetul solicita autoritatii judiciare emitente
remiterea traducerii. Daca mandatul este tradus in limba
engleza sau in limba franceza, procurorul competent ia masuri
pentru efectuarea traducerii in limba romana, in termen de cel
mult doua zile.
(2) Procurorul verifica daca mandatul european de arestare
cuprinde informatiile prevazute la art. 86 alin. (1). In cazul in care
mandatul european de arestare nu cuprinde aceste informatii,
solicita de urgenta autoritatii judiciare emitente completarea
informatiilor si fixeaza un termen-limita pentru primirea acestora.
(3) Daca mandatul european de arestare contine informatiile
prevazute la art. 86 alin. (1) si este tradus potrivit dispozitiilor
alin. (1), procurorul ia masurile necesare pentru identificarea,
cautarea, localizarea si prinderea persoanei solicitate.
Dispozitiile art. 493^1—493^7 din Codul de procedura penala se
aplica in mod corespunzator.
(4) In situatia in care in urma verificarilor efectuate se
constata ca persoana solicitata se afla in circumscriptia
teritoriala a unui alt parchet, procurorul trimite de indata
mandatul european de arestare parchetului competent si
informeaza despre aceasta autoritatea judiciara emitenta si
Ministerul Justitiei.
(5) In cazul in care din verificarile efectuate rezulta in mod
neindoielnic ca persoana solicitata nu se afla pe teritoriul
Romaniei, procurorul dispune clasarea si informeaza despre
aceasta autoritatea judiciara emitenta si Ministerul Justitiei.
(6) Daca persoana solicitata face obiectul unor proceduri
penale in curs, pentru aceleasi fapte pentru care a fost emis
mandatul european de arestare, procurorul transmite, spre
informare, procurorului de caz sau instantei competente, o copie
a mandatului european de arestare, traducerea si, daca este
cazul, informatiile suplimentare comunicate de autoritatea
judiciara emitenta, solicitandu-i sa aprecieze si sa informeze de
urgenta daca urmarirea penala sau judecata pot fi suspendate
pana la solutionarea cauzei de catre autoritatea judiciara
romana de executare. Dispozitiile art. 240 si 303 din Codul de
procedura penala se aplica in mod corespunzator.
(7) Daca procedurile penale existente impotriva persoanei
solicitate se refera la alte fapte decat cele pentru care a fost
emis mandatul european de arestare, procurorul competent
transmite, de asemenea, spre informare, procurorului de caz
sau instantei competente, o copie a mandatului european de
arestare, traducerea si, daca este cazul, informatiile
suplimentare comunicate de autoritatea judiciara emitenta,
solicitandu-i sa il informeze de indata care este stadiul
procedurii.
(8) Procedurile prealabile prevazute la alin. (6) si (7) nu
impiedica luarea masurilor prevazute la alin. (3).
(9) In cazul in care predarea persoanei solicitate este
conditionata de acordarea consimtamantului unui alt stat
membru ori al unui stat tert, luarea masurilor pentru prinderea
persoanei solicitate are loc la data primirii consimtamantului
statului respectiv.
(10) Procedura prevazuta in prezentul articol nu este publica.
ARTICOLUL 100 - Retinerea persoanei solicitate
(1) Masura retinerii persoanei solicitate poate fi luata de
procuror numai dupa ascultarea acesteia in prezenta
aparatorului. Masura retinerii se dispune prin ordonanta
motivata si poate dura cel mult 24 de ore.
(2) Persoanei retinute i se aduc, de indata, la cunostinta, in
limba pe care o intelege, motivele retinerii si continutul
mandatului european de arestare.
(3) Persoanei retinute i se va comunica o copie a mandatului
european de arestare si traducerea acestuia. Aceasta prevedere
se va aplica si in cazul in care procurorul competent primeste un
nou mandat european de arestare ulterior sesizarii curtii de apel
competente in conditiile prevazute la art. 102.
(4) Persoana retinuta poate solicita sa fie incunostintat
despre masura luata un membru de familie ori o alta persoana
pe care o desemneaza aceasta. Atat cererea, cat si
incunostintarea se consemneaza intr-un proces-verbal. In mod
exceptional, daca procurorul apreciaza ca acest lucru ar afecta
executarea mandatului european de arestare emis impotriva
persoanei solicitate sau, in cazul in care are cunostinta, a unor
mandate europene de arestare emise impotriva altor participanti
la savarsirea infractiunii, procurorul va putea refuza solicitarea.
(5) In cazul in care persoana solicitata este minor, termenul
prevazut la alin. (1) se reduce la jumatate. In acest caz, retinerea
poate fi prelungita, daca se impune, prin ordonanta motivata,
cel mult 8 ore.
(6) In vederea retinerii persoanei solicitate, organul
competent poate patrunde in orice locuinta in care se afla
persoana solicitata, fara consimtamantul acesteia ori al
persoanei careia ii apartine sau foloseste locuinta, precum si in
sediul oricarei persoane juridice, fara invoirea reprezentantului
legal al acesteia.
ARTICOLUL 101 - Retinerea si arestarea persoanei solicitate in caz de urgenta
(1) In caz de urgenta, prin exceptie de la dispozitiile art. 100,
masura retinerii poate fi dispusa pe baza semnalarii transmise
prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol),
care nu echivaleaza cu mandatul european de arestare. In acest
caz, Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din
cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane solicita de
indata Biroului Central National Interpol corespondent
transmiterea catre parchetul competent, in termen de cel mult
48 de ore de la retinerea persoanei solicitate.
(2) Persoanei retinute i se aduc, de indata, la cunostinta in
limba pe care o intelege motivele retinerii.
(3) Cand masura retinerii a fost luata de organul de cercetare
penala al politiei judiciare, acesta este obligat, in primele 10 ore
de la retinere, sa prezinte persoana solicitata procurorului
desemnat de procurorul general al parchetului de pe langa
curtea de apel in a carui circumscriptie teritoriala a fost retinuta.
ARTICOLUL 102 - Sesizarea curtii de apel in vederea arestarii
si predarii persoanei solicitate
(1) Procurorul sesizeaza curtea de apel competenta cu
propunerea de luare a masurii arestarii persoanei solicitate.
(2) De indata ce instanta este sesizata, cauza se
repartizeaza, in conditiile legii, unui complet format dintr-un
judecator, pentru a aprecia asupra luarii masurii arestarii si
asupra predarii persoanei solicitate.
(3) Pentru evidenta activitatii instantei, se intocmeste si se
pastreaza Registrul privind arestarea si predarea in baza
mandatelor europene de arestare. In acest registru se vor face
urmatoarele mentiuni: numarul curent; numele si prenumele
persoanei solicitate; numarul si data adresei parchetului;
numarul si data mandatului european de arestare; autoritatea
judiciara emitenta; numarul dosarului instantei; data si solutia
pronuntata; numarul si data mandatului intern de arestare;
durata arestarii, cu indicarea datei la care incepe masura si a
datei la care expira; numele si prenumele judecatorului care a
dispus masura arestarii si/sau predarea persoanei solicitate;
data declararii recursului, evidentiindu-se separat impotriva
carei solutii a fost declarata calea de atac; data inaintarii
recursului la instanta de control judiciar; solutia instantei de
recurs, precum si prelungirile arestarii; data comunicarii hotararii
asupra predarii autoritatii judiciare emitente, Ministerului Justitiei
si Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul
Inspectoratului General al Politiei Romane.
ARTICOLUL 103 - Procedura de executare a mandatului european de arestare
(1) Judecatorul verifica mai intai identitatea persoanei
solicitate si se asigura ca acesteia i s-a comunicat o copie a
mandatului european de arestare sau, in cazul prevazut la
art. 101, ca a fost informata despre motivul retinerii.
(2) Daca persoana a fost retinuta potrivit art. 101, judecatorul
poate dispune, prin incheiere motivata, pe baza semnalarii
transmise prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale
(Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu
parasi localitatea pe o durata de 5 zile. In acest caz, instanta
amana cauza si fixeaza un termen de 5 zile pentru prezentarea
de catre procuror a mandatului european de arestare, insotit de
traducerea in limba romana.
(3) Dupa primirea mandatului european de arestare,
judecatorul aduce la cunostinta persoanei solicitate drepturile
prevazute la art. 104, efectele regulii specialitatii, precum si
posibilitatea de a consimti la predarea catre autoritatea judiciara
emitenta, punandu-i in vedere consecintele juridice ale
consimtamantului la predare, indeosebi caracterul irevocabil al
acestuia.
(4) In cazul in care mandatul european de arestare a fost
emis impotriva unui cetatean roman, in vederea executarii unei
pedepse ori a unei masuri de siguranta privative de libertate,
judecatorul intreaba persoana solicitata daca aceasta este de
acord sa execute pedeapsa sau masura de siguranta in statul
membru emitent.
(5) In cazul in care persoana solicitata declara ca este de
acord cu predarea sa, despre consimtamantul acesteia se
intocmeste un proces-verbal care se semneaza de catre
judecator, grefier, aparator si persoana solicitata. In acelasi
proces-verbal se va mentiona daca persoana solicitata a
renuntat sau nu la drepturile conferite de regula specialitatii.
(6) In cazul prevazut la alin. (5), daca nu este incident vreunul
dintre motivele de refuz al executarii prevazute la art. 98,
judecatorul se poate pronunta prin sentinta, potrivit art. 107,
deopotriva asupra arestarii si predarii persoanei solicitate.
(7) Daca persoana solicitata nu consimte la predarea sa
catre autoritatea judiciara emitenta, procedura de executare a
mandatului european de arestare continua cu audierea
persoanei solicitate, care se limiteaza la consemnarea pozitiei
acesteia fata de existenta unuia dintre motivele obligatorii sau
optionale de neexecutare, precum si la eventuale obiectii in
ceea ce priveste identitatea.
(8) In cazurile prevazute la alin. (5) si (7), atunci cand
judecatorul apreciaza necesar sa acorde un termen pentru
luarea unei hotarari cu privire la predare, arestarea persoanei
solicitate in cursul procedurii de executare a mandatului
european de arestare se dispune prin incheiere motivata.
(9) Instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile,
daca se impune mentinerea arestarii in vederea predarii. In
acest sens, instanta se pronunta prin incheiere motivata, tinand
seama de termenele prevazute la art. 110.
(10) In toate cazurile, masura arestarii in vederea predarii
poate fi luata numai dupa ascultarea persoanei solicitate in
prezenta aparatorului. Durata initiala a arestarii nu poate depasi
30 de zile, iar durata totala, pana la predarea efectiva catre
statul membru emitent, nu poate depasi in niciun caz 180 de
zile.
(11) In cazul in care persoana solicitata este pusa in libertate,
instanta dispune fata de aceasta masura obligarii de a nu parasi
localitatea, dispozitiile art. 145 din Codul de procedura penala
aplicandu-se in mod corespunzator. In acest caz, in situatia in
care, ulterior, instanta dispune executarea mandatului european
de arestare, prin hotararea de predare se dispune si arestarea
persoanei solicitate in vederea predarii catre autoritatea
judiciara emitenta.
(12) Daca judecatorul apreciaza ca in cauza se impune
solicitarea de informatii sau garantii suplimentare autoritatii
judiciare emitente, amana cauza stabilind un termen pentru
primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de
10 zile.
(13) Dupa intocmirea sentintei prevazute la art. 107 sau a
incheierii prevazute la alin. (2) ori (9), dupa caz, judecatorul
emite de indata un mandat de arestare. Dispozitiile Codului de
procedura penala cu privire la continutul si executarea
mandatului de arestare se aplica in mod corespunzator.
(14) Sedinta de judecata este publica, afara de cazul in care,
la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu,
judecatorul apreciaza ca se impune judecarea cauzei in sedinta
secreta. Participarea procurorului este obligatorie.
ARTICOLUL 104 - Drepturile persoanei arestate in baza unui mandat european de arestare
(1) Persoana arestata are dreptul sa fie informata cu privire
la continutul mandatului european de arestare.
(2) Persoana arestata are dreptul sa fie asistata de un
aparator ales sau numit din oficiu de instanta.
(3) Persoana arestata care nu intelege sau nu vorbeste limba
romana are dreptul la interpret, asigurat gratuit de catre instanta.
ARTICOLUL 105
Predarea temporara sau luarea declaratiei persoanei solicitate
(1) Daca autoritatea judiciara emitenta solicita, judecatorul
poate dispune predarea temporara a persoanei solicitate sau
procedeaza la audierea persoanei solicitate.
(2) In cazul in care s-a acordat predarea temporara, aceasta
se efectueaza in conditiile si pe durata stabilite de comun acord
intre autoritatea judiciara emitenta si cea de executare. In toate
cazurile persoana urmarita va trebui sa se intoarca in Romania
pentru a participa la desfasurarea procedurii de predare in baza
mandatului european de arestare.
(3) In cazul in care nu se acorda predarea temporara sau
aceasta nu este solicitata, autoritatea judiciara de executare
romana procedeaza la luarea unei declaratii persoanei solicitate,
cu participarea persoanei desemnate de autoritatea judiciara
emitenta, daca este cazul, in conformitate cu legea statului
membru emitent. Audierea persoanei solicitate se face potrivit
prevederilor Codului de procedura penala roman si in conditiile
stabilite potrivit intelegerii dintre autoritatile judiciare implicate. In
toate cazurile se vor respecta drepturile procesuale ale
persoanei urmarite.
ARTICOLUL 106 - Incidente procedurale
In cazul in care, in cursul procedurii de executare a unui
mandat european de arestare, este sesizata Curtea
Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate a unei
dispozitii din prezentul titlu, judecarea exceptiei se face cu
precadere, in termen de cel mult 45 de zile de la sesizarea Curtii
Constitutionale.
ARTICOLUL 107 - Hotararea
(1) In toate cazurile instanta se pronunta asupra executarii
mandatului european de arestare prin sentinta, cu respectarea
termenelor prevazute la art. 110. In scopul luarii unei hotarari,
instanta tine seama de toate imprejurarile cauzei si de
necesitatea executarii mandatului european de arestare.
(2) In termen de cel mult 24 de ore dupa ramanerea definitiva
a hotararii de predare, instanta comunica hotararea luata
autoritatii judiciare emitente, Ministerului Justitiei si Centrului de
Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul
Inspectoratului General al Politiei Romane.
(3) In cazul in care predarea persoanei solicitate a fost
amanata, indiferent daca, la momentul pronuntarii hotararii,
aceasta se afla ori nu se afla sub puterea unui mandat de
arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis
de autoritatile judiciare romane, mandatul de arestare prevazut
la art. 103 alin. (13) este pus in executare la data incetarii
motivelor care au justificat amanarea.
ARTICOLUL 108 - Cai de atac
(1) Impotriva incheierilor prevazute la art. 103 alin. (2), (8) si
(9) se poate declara recurs in termen de 24 de ore de la
pronuntare.
(2) Hotararea prevazuta la art. 107 alin. (1) poate fi atacata
cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare, cu exceptia
cazului in care persoana solicitata consimte la predare, cand
hotararea este definitiva.
(3) Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a dispus
predarea persoanei solicitate este suspensiv de executare, cu
exceptia dispozitiilor privind masura arestarii. Dosarul va fi
inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore.
ARTICOLUL 109 - Solutionarea recursului
Recursul declarat in conditiile prevazute la art. 108 se
solutioneaza cu precadere, in termen de cel mult 3 zile de la
inregistrarea cauzei.
ARTICOLUL 110 - Termene
(1) Mandatul european de arestare se solutioneaza si se
executa in regim de urgenta.
(2) In cazul prevazut la art. 103 alin. (5), hotararea asupra
executarii mandatului european de arestare trebuie pronuntata
cel mai tarziu in termen de 10 zile de la termenul de judecata la
care persoana solicitata si-a exprimat consimtamantul la
predare.
(3) In celelalte cazuri, hotararea definitiva privind executarea
mandatului european de arestare se pronunta in termen de
60 de zile de la data arestarii persoanei solicitate.
(4) Cand, pentru motive justificate, nu se poate pronunta o
hotarare in termenele prevazute la alineatele precedente,
instanta poate amana pronuntarea pentru 30 de zile,
comunicand autoritatii judiciare emitente aceasta imprejurare,
precum si motivele amanarii si mentinand masurile necesare in
vederea predarii.
(5) Cand, din motive exceptionale, nu pot fi respectate
termenele prevazute in prezentul articol, autoritatea judiciara de
executare romana va informa Eurojust, precizand motivele
intarzierii.
ARTICOLUL 111 - Predarea persoanei solicitate
(1) Predarea se realizeaza de Centrul de Cooperare
Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al
Politiei Romane, cu sprijinul unitatii de politie pe raza careia se
afla locul de detentie, in termen de 10 zile de la ramanerea
definitiva a hotararii de predare.
(2) Daca, din motive independente de vointa unuia dintre
statele emitente sau de executare, predarea nu se poate efectua
in acest termen, autoritatile judiciare implicate vor intra imediat
in contact pentru a fixa o noua data de predare. In acest caz,
predarea va avea loc in termen de 10 zile de la noua data
convenita.
(3) In mod exceptional, predarea poate fi amanata temporar,
pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existenta unor
temeiuri suficiente pentru a se crede ca predarea va periclita, in
mod evident, viata sau sanatatea persoanei solicitate.
Executarea mandatului european de arestare va avea loc
imediat ce aceste motive inceteaza sa existe. In acest sens,
autoritatea judiciara executoare va informa de indata autoritatea
judiciara emitenta si impreuna vor conveni o noua data de
predare. In acest caz, predarea va avea loc in termen de 10 zile
de la noua data astfel convenita.
(4) In cazul in care sunt depasite termenele maxime pentru
predare, fara ca persoana in cauza sa fie primita de catre statul
emitent, se va proceda la punerea in libertate a persoanei
urmarite, fara ca acest fapt sa constituie un motiv de refuz al
executarii unui viitor mandat european de arestare, bazat pe
aceleasi fapte.
(5) In toate cazurile, in momentul predarii, autoritatea
judiciara de executare romana va aduce la cunostinta autoritatii
judiciare emitente durata privarii de libertate pe care a suferit-o
persoana la care se refera mandatul european de arestare, cu
scopul de a fi dedusa din pedeapsa sau din masura de siguranta
care se va aplica.
ARTICOLUL 112 - Predarea amanata sau conditionata
(1) Cand persoana urmarita este urmarita penal sau judecata
de autoritatile judiciare romane pentru o fapta diferita de cea
care motiveaza mandatul european de arestare, autoritatea
judiciara de executare romana, chiar daca s-a dispus
executarea mandatului, va putea amana predarea pana la
terminarea judecatii sau pana la executarea pedepsei.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), daca autoritatea judiciara
emitenta o solicita, autoritatea judiciara de executare romana
poate dispune predarea temporara a persoanei urmarite, in
conditiile stabilite printr-un acord incheiat in scris cu autoritatea
judiciara emitenta.
ARTICOLUL 113 - Remiterea de obiecte
(1) La cererea autoritatii judiciare emitente sau din oficiu,
autoritatea judiciara de executare romana va dispune remiterea,
in conformitate cu legea romana, a obiectelor care constituie
mijloace materiale de proba sau au fost dobandite de persoana
solicitata ca urmare a savarsirii infractiunii care sta la baza
emiterii mandatului european de arestare, fara a aduce atingere
drepturilor pe care statul roman sau tertii le pot avea asupra
acestora. Obiectele se restituie la terminarea procesului penal.
(2) Obiectele prevazute la alin. (1) se remit chiar si atunci
cand mandatul european de arestare nu se poate executa din
cauza decesului sau evadarii persoanei urmarite.
(3) In cazul in care bunurile sunt supuse confiscarii in
Romania, autoritatea judiciara de executare va putea refuza
remiterea acestora sau va putea sa o efectueze temporar, daca
acest lucru este necesar bunei desfasurari a procesului penal
aflat pe rolul autoritatilor judiciare romane.
ARTICOLUL 114 - Concursul de cereri
(1) In cazul in care doua sau mai multe state membre au
emis un mandat european de arestare in legatura cu aceeasi
persoana, autoritatea judiciara de executare romana va decide
asupra prioritatii de executare, tinand seama de toate
circumstantele si, in special, de locul savarsirii si gravitatea
infractiunii, de data emiterii mandatelor, precum si de
imprejurarea ca mandatul a fost emis in vederea urmaririi
penale, a judecatii sau in vederea executarii unei pedepse sau
a unei masuri de siguranta. Autoritatea judiciara de executare
romana va putea solicita, daca este cazul, avizul Eurojust cu
privire la aceasta hotarare.
(2) In cazul concurentei intre un mandat european de
arestare si o cerere de extradare prezentata de catre un stat
tert, autoritatea judiciara de executare romana va decide luand
in considerare toate circumstantele si in special cele prevazute
la alin. (1) si cele prevazute in conventia de extradare aplicabila
in relatia cu statul tert. In cazul in care va da prioritate cererii de
extradare, se vor aplica dispozitiile titlului II.
(3) In cazul in care decide sa se acorde intaietate cererii de
extradare, autoritatea judiciara de executare romana va aduce
acest lucru la cunostinta autoritatii emitente a mandatului
european de arestare.
(4) In cazul in care cu privire la aceeasi persoana, inainte de
predarea acesteia, autoritatile romane primesc din partea
autoritatilor competente ale aceluiasi stat membru emitent doua
sau mai multe mandate, cauzele privind executarea acestor
mandate europene de arestare se conexeaza la instanta cea
dintai sesizata, pronuntandu-se o singura hotarare cu privire la
executarea fiecaruia dintre mandatele europene de arestare. In
cazul in care predarea este admisa doar pentru una sau unele
dintre fapte, in hotararea de predare se mentioneaza expres
acest lucru, dispozitiile art. 115 aplicandu-se in mod
corespunzator.
(5) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere obligatiilor
derivate din calitatea de parte la Statutul Curtii Penale
Internationale.
Capitolul IV - Alte dispozitii
ARTICOLUL 115 - Regula specialitatii
(1) Consimtamantul pentru urmarirea, judecarea,
condamnarea sau detinerea unei persoane de catre autoritatile
romane pentru alte fapte comise anterior predarii acesteia in
baza unui mandat european de arestare se prezuma ca a fost
dat de catre acele state membre care au transmis o notificare in
acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii
Europene, daca autoritatea judiciara de executare nu dispune
altfel prin hotararea de predare.
(2) Cu exceptia cazurilor mentionate la alin. (1) si (4),
persoana predata autoritatilor romane nu va putea fi urmarita,
judecata sau privata de libertate pentru o alta fapta anterioara
predarii decat daca statul membru de executare o consimte. In
acest scop, autoritatea judiciara romana emitenta va prezenta
autoritatii judiciare de executare o cerere de autorizare, insotita
de informatiile prevazute la art. 86 alin. (1).
(3) In relatia cu alte state membre decat cele prevazute la
alin. (1), consimtamantul autoritatii judiciare romane de
executare este necesar. In acest sens, judecatorul competent
se pronunta, prin incheiere definitiva, data in camera de consiliu,
fara citarea partilor, in termen de cel mult 30 de zile de la
primirea cererii, fara a aduce atingere garantiilor la care se
refera art. 97.
(4) Dispozitiile alineatelor anterioare nu se aplica atunci cand
intervine una dintre urmatoarele circumstante:
a) cand persoana urmarita a renuntat in mod expres in fata
autoritatii judiciare de executare la regula specialitatii, inaintea
predarii;
b) cand persoana urmarita a renuntat, dupa predare, sa
recurga la regula specialitatii in legatura cu anumite infractiuni
anterioare predarii sale. Declaratia de renuntare la regula
specialitatii se da in fata autoritatii judiciare competente a
statului membru emitent, intocmindu-se un proces-verbal
conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are
dreptul de a fi asistata de un avocat. Renuntarea la regula
specialitatii trebuie sa fie voluntara si in deplina cunostinta de
cauza asupra consecintelor acesteia;
c) cand, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului
membru caruia i-a fost predata, persoana in cauza nu a facut
acest lucru in termen de 45 de zile de la punerea sa definitiva in
libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupa ce l-a parasit;
d) cand infractiunea nu este sanctionata cu o pedeapsa
privativa de libertate;
e) cand la terminarea procesului penal nu se aplica o
pedeapsa privativa de libertate sau o masura de siguranta.
ARTICOLUL 116 - Tranzitul
(1) Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unei persoane, in
vederea executarii unui mandat european de arestare, se
acorda la cererea statului emitent, care trebuie sa prezinte
urmatoarele date:
a) existenta unui mandat european de arestare;
b) identitatea si cetatenia persoanei care face obiectul
mandatului european;
c) incadrarea juridica a faptei;
d) descrierea imprejurarilor in care infractiunea a fost
savarsita, inclusiv data si locul.
(2) Cererea si informatiile prevazute la alin. (1) nu trebuie
prezentate in cazul tranzitului aerian fara escala, cu exceptia
cazului in care s-ar produce o aterizare fortata.
(3) Cererea si informatiile privind tranzitul se transmit
Ministerului Justitiei, care le inainteaza, de indata, Curtii de Apel
Bucuresti.
(4) Curtea de Apel Bucuresti, in complet format din
2 judecatori ai Sectiei penale, se pronunta cu privire la cererea
de tranzit, in ziua primirii acesteia, prin incheiere data in camera
de consiliu.
(5) Incheierea este definitiva si se comunica imediat
Ministerului Justitiei, care informeaza de indata statul emitent.
(6) In cazul in care persoana ce face obiectul mandatului
european are cetatenia romana, tranzitul nu este acordat decat
daca este indeplinita conditia prevazuta la art. 97 alin. (2).
ARTICOLUL 117 - Predarea ulterioara
(1) Consimtamantul la predarea de catre statul roman catre
un alt stat membru a unei persoane solicitate in baza unui
mandat european de arestare pentru alte fapte comise anterior
predarii sale se prezuma ca a fost dat de catre acele state
membre care au transmis o notificare in acest sens
Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, daca
autoritatea judiciara de executare nu dispune altfel prin
hotararea de predare.
(2) In orice caz, consimtamantul autoritatii judiciare romane
de executare la predarea ulterioara a persoanei solicitate de
catre un stat membru emitent catre un alt stat nu este necesar
daca persoana solicitata:
a) avand ocazia sa paraseasca teritoriul statului caruia i-a
fost predata, nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la
punerea sa definitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu
dupa ce l-a parasit;
b) a consimtit sa fie predata unui stat membru, altul decat
statul de executare, in baza unui mandat european de arestare.
Consimtamantul se exprima in fata autoritatii judiciare
competente a statului membru emitent si se consemneaza
intr-un proces-verbal intocmit conform dreptului intern al
acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi asistata de un
avocat. Consimtamantul trebuie exprimat in mod liber si in
deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor sale;
c) renunta la regula specialitatii, in conformitate cu dispozitiile art. 115
alin. (3) si (4) lit. a)—c).
(3) In situatiile nereglementate de alin. (1) si (2) este
necesara aprobarea autoritatii judiciare romane de executare,
care se va solicita in conformitate cu dispozitiile art. 89, anexand
cererii informatiile prevazute la art. 86 alin. (1), insotite de o
traducere.
(4) In relatia cu alte state membre decat cele prevazute la
alin. (1), consimtamantul autoritatii judiciare romane de
executare pentru predarea persoanei solicitate catre un stat tert
este necesar. In acest sens, judecatorul competent se pronunta,
prin incheiere definitiva, data in camera de consiliu, fara citarea
partilor, in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii,
fara a aduce atingere garantiilor la care se refera art. 97.
(5) Dispozitiile alin. (1)— (4) se aplica in mod corespunzator
si in cazul in care Romania este stat membru emitent.
ARTICOLUL 118 - Predarea ulterioara unei extradari
(1) In cazul in care persoana urmarita a fost extradata in
Romania dintr-un stat tert de care aceasta a fost protejata prin
dispozitiile acordului in baza caruia a fost extradata, referitoare
la regula specialitatii, autoritatea judiciara romana de executare
va solicita autorizarea statului care a extradat-o pentru a putea
fi predata statului emitent. Termenele prevazute la art. 110 vor
incepe sa curga de la data la care regula specialitatii inceteaza
sa se aplice.
(2) In timp ce solutioneaza cererea de autorizare, autoritatea
judiciara romana de executare va continua sa asigure conditiile
materiale necesare pentru o predare efectiva.
ARTICOLUL 119 - Extradarea ulterioara
(1) Extradarea unei persoane care a fost predata in Romania
in baza unui mandat european de arestare, solicitata ulterior de
catre un stat care nu este membru al Uniunii Europene, nu se
poate acorda fara consimtamantul autoritatii judiciare de
executare care a aprobat predarea.
(2) In cazul in care autoritatile judiciare romane au acordat
predarea unei persoane unui alt stat membru al Uniunii
Europene, in baza unui mandat european de arestare, iar
autoritatile judiciare emitente solicita consimtamantul de a
extrada persoana urmarita catre un tert stat care nu este
membru al Uniunii Europene, consimtamantul va fi acordat in
conformitate cu instrumentele bilaterale sau multilaterale la care
Romania este parte, luandu-se in considerare cererea de
extradare.
ARTICOLUL 120 - Imunitati si privilegii
(1) Cand persoana la care se refera mandatul european de
arestare se bucura de imunitate in Romania, autoritatea
judiciara de executare va solicita fara intarziere autoritatii
competente ridicarea acestui privilegiu.
(2) Daca ridicarea imunitatii este de competenta unui alt stat
sau a unei organizatii internationale, cererea va fi formulata de
autoritatea judiciara care a emis mandatul european de
arestare. Autoritatea judiciara de executare va comunica
aceasta imprejurare autoritatii judiciare emitente.
(3) In timpul in care cererea de retragere a imunitatii la care
se refera alin. (2) este in curs de solutionare, autoritatea
judiciara de executare ia masurile pe care le considera necesare
pentru a garanta predarea efectiva cand persoana a incetat sa
se mai bucure de privilegiul imunitatii.
(4) Termenele prevazute la art. 110 incep sa curga de la data
cand autoritatea judiciara de executare a fost informata despre
ridicarea sau retragerea imunitatii.
(5) Cand persoana la care se refera mandatul european de
arestare a ajuns in Romania, ca urmare a extradarii dintr-un stat
tert care nu este membru al Uniunii Europene, iar predarea este
limitata la infractiunea pentru care s-a acordat, termenele
prevazute la alin. (4) incep sa curga din momentul in care
autoritatile statului care a extradat persoana urmarita isi dau
acordul ca regula specialitatii sa ramana fara efect, iar persoana
poate fi predata statului emitent al mandatului european. Pana
la luarea deciziei, autoritatea judiciara de executare va lua
masurile necesare pentru a se efectua predarea, daca este
cazul.
ARTICOLUL 121 - Relatia cu alte instrumente juridice
Conditiile, cerintele si procedura de emitere si de executare
a mandatului european de arestare sunt cele stabilite in
prezenta lege, cu exceptia celor prevazute in conventiile
bilaterale sau multilaterale la care Romania este parte, in care
se simplifica sau se faciliteaza procedura de predare, in
conformitate cu dispozitiile paragrafului 2 al art. 31 al Decizieicadru
nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din
13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si
procedurile de predare intre statele membre.
ARTICOLUL 122 - Dispozitii tranzitorii
(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica mandatelor
europene de arestare primite de autoritatile romane ulterior
intrarii sale in vigoare, chiar daca se refera la fapte anterioare
acestei date.
(2) Procedurile de extradare in curs in momentul intrarii in
vigoare a prezentului titlu vor continua sa se solutioneze potrivit
titlului II.
Titlul IV - Transferul de proceduri in materie penala
Capitolul I - Cererea de transfer al procedurii penale
ARTICOLUL 123 - Dispozitii generale
Efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei
proceduri initiate de autoritatile judiciare romane competente,
pentru o fapta care constituie infractiune conform legii romane,
poate fi transferata unui stat strain, in conditiile prevazute in
prezentul titlu.
ARTICOLUL 124 - Conditii
(1) Autoritatile judiciare romane pot solicita autoritatilor
competente ale altui stat exercitarea unei proceduri penale sau
continuarea acesteia daca transferul procedurii penale serveste
intereselor unei bune administrari a justitiei sau favorizeaza
reintegrarea sociala in caz de condamnare, in unul dintre
urmatoarele cazuri:
a) persoana invinuita de savarsirea infractiunii se afla in
executarea unei pedepse pe teritoriul statului solicitat, pentru o
infractiune mai grava decat cea comisa in Romania;
b) persoana invinuita de savarsirea infractiunii locuieste pe
teritoriul statului solicitat si, in temeiul legii acestui stat,
extradarea sau predarea a fost refuzata ori ar fi refuzata in cazul
formularii unei cereri sau al emiterii unui mandat european de
arestare;
c) persoana invinuita de savarsirea infractiunii locuieste pe
teritoriul statului solicitat si, in temeiul legii acestui stat,
recunoasterea hotararii penale definitive de condamnare
pronuntate de instanta romana a fost refuzata ori nu corespunde
ordinii juridice interne a acelui stat, daca persoana condamnata
nu a inceput executarea pedepsei, iar executarea nu este
posibila chiar avand deschisa calea extradarii ori a predarii.
(2) Transferul procedurii penale poate fi solicitat si atunci
cand autoritatile judiciare romane apreciaza, functie de
particularitatile cauzei, ca prezenta persoanei invinuite de
savarsirea infractiunii la cercetarea penala nu poate fi asigurata
si acest lucru este posibil in statul strain.
ARTICOLUL 125 - Procedura
(1) Transferul procedurii penale se solicita in baza hotararii
instantei careia i-ar reveni competenta sa solutioneze cauza in
prima instanta, daca procedura se refera la activitatea de
urmarire penala sau a instantei pe rolul careia se afla cauza,
daca procedura se refera la activitatea de judecata.
(2) In acest sens, la propunerea procurorului care efectueaza
sau supravegheaza urmarirea penala ori din oficiu, daca sunt
indeplinite conditiile prevazute de lege, instanta dispune, prin
incheiere motivata, transferul procedurii penale. In situatia
transferului urmaririi penale, propunerea procurorului se
solutioneaza in camera de consiliu de un complet format
dintr-un singur judecator, indiferent de natura infractiunii, iar
prezenta procurorului este obligatorie.
(3) Incheierea prevazuta la alin. (2) poate fi atacata cu
recurs. Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la
pronuntare. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen
de 5 zile, iar recursul se judeca in termen de 30 de zile de la
inregistrarea cauzei. Recursul este suspensiv de executare.
(4) Incheierea prin care se dispune transferul procedurii,
ramasa definitiva, suspenda termenul de prescriptie a
raspunderii penale, precum si continuarea procedurii penale
incepute, sub rezerva actelor si demersurilor cu caracter urgent.
(5) Cererea se formuleaza de catre procurorul care
efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala ori de catre
instanta, dupa caz, si se transmite Parchetului de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie sau Ministerului Justitiei, potrivit
art. 10, insotita de copii certificate de catre un magistrat roman
competent ale tuturor actelor de procedura, cu exceptia cazului
in care statul strain solicita transmiterea originalului dosarului.
(6) In cazul in care nu se transmite statului solicitat, originalul
dosarului se arhiveaza. In cazul in care transmite originalul,
o copie certificata a dosarului se pastreaza in arhiva. Restituirea
originalului se solicita in situatia in care urmarirea penala ori
judecata nu este preluata de statul solicitat.
ARTICOLUL 126 - Transmiterea cererii
Ministerul Justitiei sau Parchetul de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie, dupa caz, asigura transmiterea cererii de
transfer al procedurii penale pe una din caile prevazute de
prezenta lege.
ARTICOLUL 127 - Efectele transferului
(1) Dupa ce transferul procedurii penale a fost aprobat de
statul solicitat, nicio alta procedura pentru aceeasi fapta nu mai
poate fi inceputa de autoritatile judiciare romane.
(2) Suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale se
mentine pana la solutionarea cauzei de catre autoritatile
competente ale statului solicitat.
(3) Statul roman redobandeste dreptul de a incepe sau, dupa
caz, de a relua urmarirea penala pentru acea fapta daca:
a) statul solicitat il informeaza ca nu poate finaliza urmarirea
penala ce i-a fost transferata;
b) ulterior, ia cunostinta de existenta unui motiv care, potrivit
dispozitiilor prezentei legi, ar impiedica cererea de transfer al
procedurii penale.
(4) In caz de condamnare, hotararea pronuntata in
procedura initiata sau continuata in statul solicitat, ramasa
definitiva, se inscrie in cazierul judiciar si produce aceleasi
efecte ca si cand ar fi fost pronuntata de o instanta romana.
Capitolul II - Preluarea urmaririi sau a procedurii penale
ARTICOLUL 128 - Cererea de preluare a procedurii penale
(1) Orice cerere de preluare a procedurii penale adresata de
un stat strain parchetelor sau instantelor romane se inainteaza,
dupa caz, Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie.
(2) Cererea de preluare a urmaririi penale se solutioneaza
de parchetul de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia
domiciliaza sau a fost identificata persoana urmarita. Cererea
de preluare a judecatii se solutioneaza de sectia penala a curtii
de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a fost identificata
persoana urmarita.
(3) Procurorul general competent sau procurorul desemnat
de acesta dispune asupra urmarii date cererii in conformitate cu
dispozitiile Codului de procedura penala.
(4) Cererea de preluare a judecatii se transmite de Ministerul
Justitiei parchetului de pe langa curtea de apel competenta sa
o solutioneze. Procurorul general competent sesizeaza curtea
de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii.
(5) O data investita cu o cerere de preluare a judecatii, curtea
de apel competenta dispune prin incheiere motivata asupra
admisibilitatii cererii. Incheierea este supusa recursului, in
termen de 5 zile de la pronuntare.
(6) In cazul in care cererea a fost considerata admisibila,
judecata continua potrivit dispozitiilor Codului de procedura
penala.
(7) Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
sau Ministerul Justitiei informeaza autoritatile statului solicitant
in ceea ce priveste admiterea sau respingerea cererii de transfer
de proceduri penale.
Capitolul III- Dispozitii pentru punerea in practica a Conventiei din 19 iunie 1990 de punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune, Schengen
ARTICOLUL 129 - Aplicarea principiului non bis in idem
(1) O persoana in privinta careia s-a pronuntat o hotarare
definitiva pe teritoriul unui stat membru al spatiului Schengen nu
poate fi urmarita sau judecata pentru aceleasi fapte daca, in caz
de condamnare, hotararea a fost executata, este in curs de
executare sau nu mai poate fi executata potrivit legii statului care
a pronuntat condamnarea.
(2) Cu toate acestea, dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca:
a) faptele vizate de hotararea straina s-au savarsit in tot sau
in parte pe teritoriul Romaniei. In acest caz, exceptia nu se
aplica daca faptele s-au savarsit in parte pe teritoriul statului
membru unde s-a pronuntat hotararea;
b) faptele vizate de hotararea straina constituie o infractiune
contra sigurantei statului sau impotriva altor interese esentiale
ale Romaniei;
c) faptele vizate de hotararea straina au fost savarsite de un
functionar roman prin incalcarea obligatiilor sale de serviciu.
(3) Exceptiile mentionate la alin. (2) nu se aplica atunci cand,
pentru aceleasi fapte, statul membru interesat a cerut preluarea
urmaririi penale sau a acordat extradarea persoanei in cauza.
Titlul V - Recunoasterea si executarea hotararilor penale si a actelor judiciare
Capitolul I - Recunoasterea si executarea hotararilor penale si a actelor judiciare straine
ARTICOLUL 130
Hotararea penala straina si actul judiciar strain
(1) In sensul prezentului capitol, prin hotarare penala straina
se intelege o hotarare pronuntata de instanta competenta a unui
alt stat.
(2) In sensul prezentului capitol, prin act judiciar strain se
intelege un act judiciar care emana de la o autoritate judiciara
straina competenta.
(3) Competenta instantei sau autoritatii judiciare straine se
verifica prin intermediul Ministerului Justitiei.
ARTICOLUL 131 - Conditii pentru recunoastere
(1) Recunoasterea pe teritoriul Romaniei a unei hotarari
penale straine sau a unui act judiciar strain poate avea loc daca:
a) Romania si-a asumat o asemenea obligatie printr-un tratat
international la care este parte;
b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, in sensul
art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950,
ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994;
c) nu a fost pronuntata pentru o infractiune politica sau pentru
o infractiune militara care nu este o infractiune de drept comun;
d) respecta ordinea publica a statului roman;
e) hotararea sau actul judiciar poate produce efecte juridice
in Romania, potrivit legii penale romane;
f) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte
impotriva aceleiasi persoane in Romania;
g) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte
impotriva aceleiasi persoane intr-un alt stat, care a fost
recunoscuta in Romania.
(2) Hotararile penale straine pot fi recunoscute in Romania si
daca nu este intrunita conditia prevazuta la alin. (1) lit. a), pe
baza de reciprocitate. In acest sens, instanta competenta solicita
Ministerului Justitiei verificarea indeplinirii conditiei reciprocitatii.
(3) Executarea hotararii este posibila, independent de
verificarea conditiilor prevazute la alin. (1), si atunci cand se
refera la un cetatean roman a carui extradare a fost, in prealabil,
acordata de Romania statului strain in care s-a pronuntat
hotararea.
ARTICOLUL 132 - Procedura de recunoastere la cererea unui stat strain
(1) Cererea de recunoastere a unei hotarari penale straine,
formulata de autoritatea competenta a statului strain solicitant,
este transmisa de Ministerul Justitiei procurorului general al
parchetului de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia
domiciliaza sau isi are resedinta condamnatul.
(2) Condamnatul se citeaza, iar odata cu citatia i se
comunica hotararea straina impreuna cu actele ce o insotesc,
intr-o limba pe care o intelege.
(3) Condamnatul are dreptul la un avocat ales sau desemnat
din oficiu si, dupa caz, la interpret.
(4) Instanta, ascultand concluziile procurorului si declaratiile
condamnatului, daca constata ca sunt intrunite conditiile legale,
recunoaste hotararea penala straina sau actele judiciare straine,
iar in cazul in care pedeapsa pronuntata prin acea hotarare nu
a fost executata sau a fost executata numai in parte, substituie
pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa neexecutat o
pedeapsa corespunzatoare potrivit legii penale romane.
(5) Daca hotararea penala straina se refera la un bun imobil,
cererea se transmite procurorului general al parchetului de pe
langa curtea de apel in circumscriptia careia se afla imobilul.
(6) Curtea de apel decide prin hotarare pronuntata in camera
de consiliu, care poate fi atacata cu recurs. Hotararea se
comunica parchetului si Ministerului Justitiei.
ARTICOLUL 133 - Procedura speciala de recunoastere pe cale principala
(1) Recunoasterea hotararilor penale pronuntate de
instantele judecatoresti din strainatate sau a altor acte judiciare
straine se poate face si pe cale principala, de catre instanta de
judecata sesizata in acest scop de catre condamnat sau de
catre procuror.
(2) In acest caz, competenta apartine judecatoriei in a carei
circumscriptie teritoriala se afla condamnatul.
(3) Dispozitiile art. 132 alin. (3— (6) se aplica in mod
corespunzator.
ARTICOLUL 134 - Procedura de recunoastere pe cale incidentala
Recunoasterea se poate face pe cale incidentala in cadrul
unui proces penal in curs, de catre procuror in faza de urmarire
sau de catre instanta de judecata in fata careia cauza este
pendinte.
ARTICOLUL 135 - Executarea hotararilor pronuntate in proceduri administrative
Executarea hotararilor pronuntate in proceduri
administrative, pentru fapte asimilate infractiunilor, astfel cum
sunt acestea definite de Conventia europeana privind valoarea
internationala a hotararilor represive, adoptata la Haga la 28 mai
1970, este posibila numai daca persoana in cauza a avut
posibilitatea de a exercita o cale de atac in fata unei instante
judecatoresti.
ARTICOLUL 136 - Masuri preventive
Inainte de luarea unei decizii privind recunoasterea unei
hotarari penale straine instanta competenta poate, la cererea
statului strain, transmisa prin Ministerul Justitiei, sau din oficiu,
sa dispuna arestarea preventiva a persoanei care face obiectul
hotararii a carei recunoastere se solicita sau o alta masura
preventiva pentru a evita fuga acesteia de pe teritoriul Romaniei.
Capitolul II - Executarea hotararilor penale si a actelor judiciare romane in strainatate
ARTICOLUL 137 - Legea aplicabila si efectele executarii
(1) Executarea unei hotarari penale straine are loc potrivit
legii romane.
(2) Hotararile penale straine recunoscute si executate in
Romania produc aceleasi efecte ca si hotararile pronuntate de
instantele romane.
(3) Statul strain care solicita executarea este singurul
competent sa decida asupra unei cai extraordinare de atac
impotriva hotararii de executat.
(4) Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de statul strain,
cat si de statul roman.
(5) Statul strain trebuie sa informeze statul roman asupra
intervenirii oricareia dintre cauzele care determina incetarea
executarii, prevazute la alin. (4).
(6) Inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect
renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia,
exceptand cazul in care condamnatul se sustrage de la
executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste
dreptul la executare. In cazul pedepsei amenzii, statul strain
redobandeste dreptul la executare incepand din momentul in
care este informat asupra neexecutarii, totale sau partiale, a
acestei pedepse.
ARTICOLUL 138 - Conditii pentru formularea unei cereri de recunoastere si executare
(1) Instantele romane pot solicita recunoasterea si
executarea de catre un stat strain a unei hotarari judecatoresti
in unul dintre urmatoarele cazuri:
a) condamnatul este cetatean al statului solicitat sau al unui
stat tert ori este apatrid si are domiciliul pe teritoriul acelui stat,
iar potrivit legii statului solicitat, extradarea condamnatului in
Romania in vederea executarii pedepsei nu este admisibila sau
statul strain refuza sa acorde extradarea;
b) condamnatul este cetatean roman cu domiciliul pe
teritoriul statului solicitat sau are si cetatenia statului solicitat, iar
statul strain refuza sa acorde extradarea acestuia.
(2) Formularea unei cereri de recunoastere si executare este,
de asemenea, admisibila daca condamnatul se afla in
executarea unei pedepse in statul solicitat pentru o alta fapta
decat cea care a determinat condamnarea in Romania.
(3) In cazul formularii unei cereri de recunoastere a unei
hotarari penale prin care s-a aplicat o pedeapsa, durata acesteia
trebuie sa fie mai mare de un an.
(4) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica, daca imprejurarile cauzei
o cer, in baza unui tratat incheiat cu statul strain, atunci cand se
aplica masura de siguranta a expulzarii.
(5) Recunoasterea se solicita sub conditia neagravarii, in
statul strain, a pedepsei aplicate prin hotararea pronuntata in
Romania.
(6) Recunoasterea in strainatate a actelor judiciare emise de
autoritatile romane competente are loc in conditiile tratatului
international aplicabil.
ARTICOLUL 139 - Efectele recunoasterii
(1) Recunoasterea si executarea de catre statul strain a
cererii de recunoastere formulate de instantele romane are ca
efect renuntarea de catre statul roman la executarea hotararii
pe teritoriul Romaniei.
(2) Statul roman redobandeste dreptul la executarea hotararii
in cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea
pedepsei, incepand din momentul in care a fost informat de
neexecutarea totala sau partiala a acestei pedepse.
ARTICOLUL 140 - Procedura de formulare a unei cereri de recunoastere
si de executare a unei hotarari penale
(1) Cererea de recunoastere si executare a unei hotarari
penale intr-un stat strain este formulata de instanta de
executare, din oficiu, sau la cererea procurorului competent ori
a condamnatului, ori de cate ori sunt indeplinite conditiile
prevazute la art. 138.
(2) La cerere se anexeaza actele prevazute de tratatul
international aplicabil sau, in lipsa unui tratat, cel putin hotararea
definitiva si mandatul de executare a pedepsei.
(3) Atunci cand este necesar consimtamantul condamnatului,
acesta va fi dat in camera de consiliu a instantei de executare,
exceptand cazul in care condamnatul se afla in strainatate;
in acest caz, consimtamantul poate fi dat in fata unui functionar
consular roman sau in fata autoritatii judiciare straine
competente.
(4) In cazul in care condamnatul se afla in Romania si nu a
formulat el insusi cererea prevazuta la alin. (1), procurorul
competent procedeaza la notificarea acestuia.
(5) Lipsa unui raspuns al condamnatului echivaleaza cu
consimtamantul la formularea cererii, fapt asupra caruia este
informat prin notificare.
Titlul VI - Transferarea persoanelor condamnate
Capitolul I - Dispozitii generale
ARTICOLUL 141 - Dreptul aplicabil
(1) Prezentul titlu se aplica in domeniul transferarii
persoanelor condamnate, in conformitate cu normele cuprinse
in tratatele internationale la care Romania este parte, iar in
absenta acestora, pe baza de reciprocitate.
(2) Dispozitiile prezentului titlu se aplica deopotriva, in
completare, situatiilor nereglementate prin tratatele
internationale la care se refera alin. (1).
(3) Prezentul titlu nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor
care decurg din normele internationale privitoare la transferul in
strainatate al detinutilor, in scopul audierii acestora in calitate
de martori sau al confruntarii.
(4) In cuprinsul cererii de transferare a condamnatului, statul
roman va indica instrumentul international in temeiul caruia
cererea este formulata.
ARTICOLUL 142 - Obiectivul transferarii persoanelor condamnate
(1) O persoana condamnata definitiv pe teritoriul Romaniei
poate fi transferata pe teritoriul statului al carui resortisant este,
in vederea executarii pedepsei, potrivit dispozitiilor prezentei
legi.
(2) In temeiul reciprocitatii conventionale, prevederile alin. (1)
se aplica in mod corespunzator in cazul in care un cetatean
roman a fost condamnat in alt stat.
(3) Persoana condamnata se poate adresa statului de
condamnare ori statului de executare, pentru a fi transferata in
vederea executarii pedepsei.
(4) Transferarea poate fi ceruta fie de catre statul de
condamnare, fie de catre statul de executare.
ARTICOLUL 143 - Conditiile transferarii
Transferarea unei persoane condamnate in vederea
executarii pedepsei poate avea loc numai in urmatoarele
conditii:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotararea este definitiva;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are
de executat cel putin 6 luni din durata pedepsei. In cazuri
exceptionale, in baza acordului intre statele implicate,
transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa
neexecutata este mai mica de 6 luni;
d) transferul este consimtit de catre persoana condamnata
sau daca, in raport cu varsta ori cu starea fizica sau mintala a
acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de catre
reprezentantul persoanei. Consimtamantul nu se cere in cazul
evadatului care se refugiaza in statul de executare al carui
resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infractiuni,
potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se
puna de acord asupra acestei transferari; in caz contrar,
transferarea nu poate avea loc.
ARTICOLUL 144 - Cereri si raspunsuri
(1) Cererea de transferare, precum si raspunsul la aceasta
trebuie formulate in scris.
(2) Cererea se adreseaza de catre autoritatea competenta a
statului solicitant autoritatii competente a statului solicitat.
Raspunsul se comunica pe aceeasi cale.
(3) Autoritatea competenta potrivit alin. (2) este, in cazul
statului roman, Ministerul Justitiei, iar in cazul statului strain, in
intelesul prezentei legi, autoritatea centrala competenta.
(4) Statul roman solicitat va informa statul strain solicitant, in
cel mai scurt termen, asupra hotararii sale privind acceptarea
sau refuzul transferarii solicitate.
ARTICOLUL 145 - Cadrul juridic
Dispozitiile prezentului capitol se aplica in mod
corespunzator in cazul in care statul roman are calitatea de stat
de executare.
Capitolul II - Procedura
Sectiunea 1 - Statul roman ca stat de condamnare
ARTICOLUL 146 - Obligatia de a furniza informatii
(1) Orice persoana condamnata de catre o instanta romana,
careia i se pot aplica prevederile prezentei legi, careia ii sunt
aplicabile dispozitiile prezentului titlu, trebuie sa fie informata in
scris, prin grija Ministerului Justitiei, despre continutul exact al
conventiei internationale incidente.
(2) In cazul in care condamnatul s-a adresat statului roman,
ca stat de condamnare, in vederea transferarii sale, Ministerul
Justitiei va informa despre aceasta autoritatea centrala
competenta a statului de executare, in cel mai scurt termen,
dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
(3) Informatiile trebuie sa cuprinda:
a) numele, data si locul nasterii condamnatului;
b) daca este cazul, adresa condamnatului in statul de
executare;
c) o expunere a faptelor care au atras condamnarea;
d) natura, durata si data inceperii executarii pedepsei.
(4) In cazul in care condamnatul s-a adresat statului de
executare in vederea transferarii sale, statul roman va comunica
acestui stat, la cerere, informatiile prevazute la alin. (3).
(5) Condamnatul trebuie sa fie informat in scris despre orice
demers intreprins de catre oricare dintre cele doua state in
aplicarea prevederilor alin. (1)—(4), precum si despre orice
hotarare luata de unul dintre aceste state cu privire la cererea de
transferare.
ARTICOLUL 147 - Inscrisuri ajutatoare
(1) In scopul solutionarii cererii de transferare, statul roman
solicita statului de executare transmiterea urmatoarelor acte:
a) un document sau o declaratie care sa ateste ca persoana
condamnata este resortisant al statului de executare;
b) o copie de pe dispozitiile legale ale statului de executare,
din care sa rezulte ca faptele care au determinat pronuntarea
hotararii in statul de condamnare constituie infractiuni, potrivit
legii statului de executare;
c) o declaratie continand informatiile privitoare la procedura
pentru care se va opta, in vederea punerii in executare a
condamnarii. Dispozitiile art. 158 si 159 se aplica in mod
corespunzator.
(2) Cu exceptia cazului in care unul dintre cele doua state nu
isi da acordul la transferare, statul roman comunica statului de
executare urmatoarele:
a) copia autentica a hotararii de condamnare definitive,
precum si o copie a dispozitiilor legale aplicabile;
b) un document mentionand durata condamnarii deja
executate, inclusiv informatii asupra oricarei detentii provizorii,
asupra reducerii pedepsei, sau un alt act privind stadiul
executarii condamnarii;
c) declaratia privind consimtamantul la transferare, prevazut
la art. 143 lit. d);
d) daca este cazul, orice raport sau constatare medico-legala
ori alte acte medicale care atesta starea fizica si mintala a
condamnatului, tratamentul urmat de acesta pe teritoriul statului
roman si eventualele recomandari pentru continuarea
tratamentului in statul de executare, precum si, in cazul
condamnatului minor, copia referatului de ancheta sociala
efectuata in cauza.
(3) Statul roman poate solicita statului de executare
transmiterea oricaruia dintre documentele prevazute la alin. (1)
inainte de a formula cererea de transferare sau de pronuntare
a hotararii de acceptare ori de refuzare a transferarii.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator in
cazul in care statul de executare solicita statului roman
transmiterea documentelor prevazute la alin. (2).
ARTICOLUL 148 - Consimtamantul condamnatului
(1) Statul roman va proceda in asa fel incat persoana care ar
urma sa isi dea consimtamantul la transferare, in temeiul
art. 143 lit. d), sa o faca de bunavoie si in deplina cunostinta de
consecintele juridice care decurg din aceasta.
(2) Statul roman trebuie sa dea statului de executare
posibilitatea sa verifice, prin intermediul unui consul sau al altui
functionar desemnat de acord cu statul de executare, ca acest
consimtamant a fost dat in conditiile alin. (1).
ARTICOLUL 149 - Efectul transferarii pentru statul de condamnare
(1) Preluarea condamnatului de catre autoritatile statului de
executare suspenda executarea pedepsei in Romania.
(2) Statul roman nu mai poate sa asigure executarea ori sa
continue executarea condamnarii atunci cand statul de
executare considera, potrivit legii, ca terminata executarea
condamnarii.
ARTICOLUL 150 - Cai extraordinare de atac impotriva hotararii de condamnare
(1) Dreptul de a exercita caile extraordinare de atac in
vederea desfiintarii sau modificarii hotararii definitive de
condamnare apartine statului roman, ca stat de condamnare.
Condamnatul poate sa exercite sau, dupa caz, sa solicite
exercitarea unei cai extraordinare de atac, chiar dupa
transferare.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu au legatura cu procedura
conversiunii condamnarii, reglementata prin art. 159.
ARTICOLUL 151 - Procedura prealabila
(1) Cererea de transferare formulata de un resortisant strain
condamnat de o instanta romana se transmite Ministerului
Justitiei. La primirea cererii, Ministerul Justitiei solicita sa ii fie
transmise, in regim de urgenta, de catre Administratia Nationala
a Penitenciarelor actele si informatiile la care se refera art. 146
alin. (3) si art. 147 alin. (2) lit. a)—d).
(2) Dupa primirea actelor si informatiilor prevazute la alin. (1),
Ministerul Justitiei le va traduce si apoi le va transmite, impreuna
cu cererea de transferare, autoritatii centrale din statul de
executare, de la care va solicita totodata transmiterea
documentelor prevazute la art. 147 alin. (1), precum si hotararea
privind acceptarea cererii de transferare.
(3) Prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile daca autoritatile
romane detin informatii sau documente care atrag in mod
necesar refuzul transferarii. O asemenea solutie poate fi data
de catre curtea de apel competenta, sesizata de procurorul
general al curtii, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.
Sentinta curtii de apel se motiveaza si este supusa recursului, in
termen de 5 zile de la pronuntare.
(4) Daca solutia de refuz al transferarii, prevazuta la alin. (3),
ramane definitiva, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta,
in cel mai scurt timp, autoritatea centrala a statului de executare.
Informarea condamnatului se va face in timp util, conform
art. 146 alin. (5), prin intermediul Administratiei Nationale a
Penitenciarelor.
ARTICOLUL 152 - Solutii
(1) In cazul in care procedura de solutionare a cererii de
transferare continua, toate documentele, inclusiv cele furnizate
de statul de executare, sunt supuse mai intai examenului de
regularitate internationala la Ministerul Justitiei. Dispozitiile
art. 38 se aplica in mod corespunzator. Dupa observarea
indeplinirii conditiilor, ministerul transmite cererea si actele
ajutatoare, insotite de traduceri, procurorului general al
parchetului de pe langa curtea de apel competenta. La dosar se
vor atasa si inscrisurile depuse in legatura cu cererea de
transferare de catre oficiul consular strain competent, potrivit art.
148 alin. (2).
(2) Procurorul general, primind cererea si actele prevazute la
alin. (1), procedeaza la luarea unei declaratii condamnatului,
pentru a se asigura ca acesta si-a dat consimtamantul la
transferare, personal sau prin reprezentant, in conditiile
prevazute la art. 147 alin. (1). Declaratia condamnatului se
consemneaza intr-un proces-verbal, care se semneaza de catre
procuror si persoana condamnata.
(3) Procurorul general sesizeaza, in vederea solutionarii
cererii de transferare, curtea de apel in a carei circumscriptie se
afla locul de detentie ori, in cazul in care condamnatul nu a
inceput executarea pedepsei, domiciliul acestuia. Totodata,
inainte de sesizarea curtii de apel, procurorul general va verifica
daca persoana condamnata face obiectul unui dosar penal aflat
pe rolul autoritatilor judiciare romane, informand in mod
corespunzator instanta. In cazul in care obtinerea informatiilor ar
conduce la intarzierea procedurii de transfer, procurorul general
va dispune sesizarea curtii de apel, urmand ca acestea sa fie
obtinute cel mai tarziu pana la primul termen de judecata.
(4) Cererea se judeca in camera de consiliu, cu participarea
procurorului, cu citarea persoanei condamnate, precum si, daca
este cazul, cu participarea unui interpret. Condamnatul poate fi
asistat, la cerere, de un aparator ales ori, in lipsa, numit din
oficiu. Judecarea cererii se face de urgenta si cu precadere, iar
hotararea se motiveaza in cel mult 5 zile de la pronuntare si se
comunica Ministerului Justitiei.
(5) Impotriva sentintei pot declara recurs, in termen de 5 zile
de la pronuntare, procurorul general al curtii de apel, din oficiu
sau la cererea ministrului justitiei, precum si condamnatul.
Dispozitiile alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
(6) Ministerul Justitiei va informa, in cel mai scurt timp,
autoritatea centrala a statului de executare cu privire la solutia
definitiva pronuntata de catre instantele romane asupra cererii
de transferare. Prevederile art. 151 alin. (4) teza a 2-a sunt
aplicabile.
(7) Daca transferarea condamnatului a fost acceptata,
Ministerul Justitiei informeaza despre aceasta Ministerul
Administratiei si Internelor, care asigura predarea sub escorta.
(8) In cazul unei persoane care, dupa ce a fost condamnata
printr-o hotarare penala definitiva pronuntata de o instanta
romana, evadeaza, in cazul inceperii executarii pedepsei, ori,
in cazul in care nu a inceput executarea pedepsei, se sustrage
de la executarea pedepsei, refugiindu-se pe teritoriul statului al
carui resortisant este, statul roman va putea adresa acestui stat
o cerere de preluare a executarii pedepsei aplicate. Cererea se
formuleaza de catre instanta de executare, in cazul in care
persoana condamnata se sustrage de la executarea pedepsei,
sau de catre instanta in a carei circumscriptie se afla locul de
detinere, in cazul in care persoana condamnata a inceput
executarea pedepsei. Cererea poate include si solicitarea ca
statul pe teritoriul caruia s-a refugiat persoana condamnata sa
ia masura arestarii sau orice alta masura pentru a garanta ca
persoana condamnata va ramane pe teritoriul sau pana la
comunicarea hotararii asupra cererii de preluare a executarii. La
cerere se vor anexa documentele prevazute la art. 146 alin. (3)
si art. 147 alin. (2) lit. a), b) si d). Dupa traducerea cererii si a
actelor anexe, acestea se transmit la Ministerul Justitiei spre a
fi comunicate autoritatii centrale din statul solicitat.
ARTICOLUL 153 - Refuzul optional al transferarii
Cererea de transferare a persoanei condamnate poate fi
refuzata, in principal, pentru urmatoarele motive:
a) persoana a fost condamnata pentru infractiuni grave care
au avut un ecou profund defavorabil in opinia publica din
Romania;
b) pedeapsa prevazuta de legea statului de executare este
vadit superioara sau inferioara in raport cu cea stabilita prin
hotararea instantei romane;
c) exista indicii suficiente ca, odata transferat, condamnatul
ar putea fi pus in libertate imediat sau intr-un termen mult prea
scurt fata de durata pedepsei ramase de executat potrivit legii
romane;
d) persoana condamnata nu a reparat pagubele produse prin
infractiune si nu a platit cheltuielile la care a fost obligata prin
hotararea instantei romane si nici nu a garantat plata
despagubirilor;
e) daca exista indicii suficiente ca statul de executare nu va
respecta regula specialitatii.
Sectiunea 2 - Statul roman ca stat de executare
ARTICOLUL 154 - Acte necesare
(1) Statul roman are obligatia de a furniza, la cererea statului
de condamnare, actele prevazute la art. 147 alin. (1).
(2) Prevederile art. 147 alin. (2) si (3) se aplica in mod
corespunzator.
ARTICOLUL 155 - Consimtamantul condamnatului
Statul roman va solicita oficiului consular roman competent,
prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, sa obtina de la
condamnat sau de la reprezentantul acestuia o declaratie in
care sa se consemneze consimtamantul la transfer, exprimat in
mod liber si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor
juridice care decurg din transferarea condamnatului in Romania.
ARTICOLUL 156 - Probe necesare solutionarii cererii
(1) Oficiul consular roman va fi solicitat sa intocmeasca un
inscris asupra situatiei sociale si familiale a condamnatului,
tinand seama de afirmatiile acestuia si indicand posibilitatile sale
de readaptare in Romania.
(2) Statul roman va cere autoritatii centrale din statul de
condamnare sa ii furnizeze o copie de pe cazierul judiciar al
condamnatului, precum si informatii privitoare la eventualele
relatii intretinute de acesta cu medii sociale criminogene.
ARTICOLUL 157 - Efectele transferarii pentru statul de executare
(1) Autoritatile competente ale statului roman sunt obligate:
a) fie sa continue executarea condamnarii imediat sau in
baza unei hotarari judecatoresti, in conditiile enuntate la art. 158;
b) fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotarare
judecatoreasca, inlocuind astfel pedeapsa aplicata in statul de
condamnare cu o pedeapsa prevazuta de legislatia romana
pentru aceeasi infractiune, in conditiile prevazute la art. 159.
(2) La cererea statului de condamnare, statul roman este
obligat sa indice statului de condamnare, inainte de transferarea
persoanei condamnate, care dintre cele doua proceduri
prevazute la alin. (1) va fi urmata.
(3) Executarea pedepsei este guvernata de legea statului de
executare.
ARTICOLUL 158 - Continuarea executarii
In cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea
executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, el trebuie
sa respecte felul si durata pedepsei prevazute in hotararea de
condamnare.
ARTICOLUL 159 - Conversiunea condamnarii
(1) Daca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este
incompatibila cu legislatia romana, statul roman poate, prin
hotarare judecatoreasca, sa adapteze aceasta pedeapsa la
aceea prevazuta de legea romana pentru faptele care au atras
condamnarea. Aceasta pedeapsa trebuie sa corespunda, atat
cat este posibil, in ceea ce priveste felul pedepsei aplicate prin
hotararea statului de condamnare si, in niciun caz, nu poate sa
agraveze situatia condamnatului.
(2) In cazul schimbarii condamnarii se aplica procedura
prevazuta de legislatia romana. In ceea ce priveste intinderea
conversiunii pedepsei si a criteriilor aplicabile, instanta romana
va trebui sa respecte urmatoarele conditii:
a) va fi legata de constatarea faptelor in masura in care
acestea figureaza, in mod explicit sau implicit, in hotararea
pronuntata in statul de condamnare;
b) nu va putea schimba o pedeapsa privativa de libertate
printr-o pedeapsa pecuniara;
c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune
de libertate deja executata de condamnat;
d) nu va agrava situatia penala a condamnatului, nici nu va
fi tinuta de limita inferioara a pedepsei eventual prevazute de
legislatia statului de condamnare pentru infractiunea sau
infractiunile savarsite.
(3) Cand procedura de schimbare a condamnarii are loc
dupa transferarea persoanei condamnate, statul roman va
mentine acea persoana in detentie sau va lua alte masuri in
scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul statului roman pana
la finalizarea acestei proceduri.
ARTICOLUL 160 - Incetarea executarii
Executarea pedepsei inceteaza de indata ce statul roman a
fost informat de catre statul de condamnare despre orice
hotarare sau masura care atrage imposibilitatea continuarii
executarii.
ARTICOLUL 161 - Informatii privind executarea
(1) Statul roman va furniza informatii statului de condamnare
in ceea ce priveste executarea pedepsei in urmatoarele situatii:
a) cand pedeapsa a fost executata sau considerata ca
executata;
b) in cazul in care condamnatul a evadat;
c) daca statul de condamnare solicita un raport special.
(2) In acest sens, in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b)
Administratia Nationala a Penitenciarelor va transmite periodic
Ministerului Justitiei informatiile privind executarea pedepsei. In
situatia prevazuta la alin. (1) lit. c) informatiile vor fi comunicate
la cererea Ministerului Justitiei.
ARTICOLUL 162 - Acceptarea sau respingerea cererii
(1) In cazul in care Ministerul Justitiei din Romania primeste
o cerere de transferare din partea unui resortisant roman
condamnat intr-un alt stat, instiinteaza despre aceasta cerere
autoritatea centrala din statul de condamnare, careia ii solicita
totodata informatiile prevazute la art. 146 alin. (3), documentele
prevazute la art. 147 alin. (2), precum si o declaratie precizand
daca autoritatile competente isi dau consimtamantul la transfer.
(2) Daca cererea de transferare este refuzata, Ministerul
Justitiei il instiinteaza despre aceasta pe condamnat.
(3) Daca cererea este aprobata, Ministerul Justitiei transmite
autoritatii centrale din statul de condamnare documentele
prevazute la art. 147 alin. (1).
(4) Indata ce Ministerul Justitiei primeste declaratia de
consimtamant de la statul de condamnare, transmite
documentele procurorului general al parchetului de pe langa
curtea de apel competenta, care, la randul sau, sesizeaza
curtea de apel pentru ca aceasta sa recunoasca hotararea
straina si sa o puna in executare, conform prevederilor art. 158
sau 159, dupa caz. Dispozitiile art. 131 se aplica in mod
corespunzator.
(5) Hotararea se motiveaza in termen de 3 zile si este
supusa recursului in termen de 10 zile de la comunicare.
Comunicarea hotararii catre condamnat se face prin fax sau prin
alt mijloc de transmitere, la autoritatea centrala din statul de
condamnare, de catre Ministerul Justitiei, in cel mai scurt timp
posibil.
(6) Curtea de apel emite un mandat de executare a
pedepsei, pe care Ministerul Justitiei il transmite autoritatii
centrale competente din statul de condamnare, in vederea
transferarii persoanei condamnate.
(7) Predarea condamnatului va avea loc, de regula, pe
teritoriul statului de condamnare, iar preluarea acestuia de catre
statul roman se face prin grija Ministerului Administratiei si
Internelor, cu instiintarea Ministerului Justitiei.
(8) Condamnatul transferat in Romania nu mai poate fi
urmarit penal pentru aceeasi infractiune care a constituit obiectul
condamnarii in strainatate.
ARTICOLUL 163 - Autoritatile judiciare competente
Autoritatile judiciare competente in procedurile la care se
refera art. 162 sunt Curtea de Apel Bucuresti si parchetul de pe
langa aceasta.
ARTICOLUL 164 - Reglementari convergente
Prevederile art. 162 se completeaza cu cele ale art. 151 si
152, care se aplica in mod corespunzator.
ARTICOLUL 165 - Refuzul optional al transferarii
Cererea de transferare a persoanei condamnate poate sa fie
refuzata, in principal, daca:
a) procesul in care s-a pronuntat condamnarea nu s-a
desfasurat in conformitate cu dispozitiile pertinente din
Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale;
b) impotriva condamnatului s-a pronuntat in Romania o
hotarare de condamnare pentru aceeasi fapta ori este in curs o
procedura penala avand ca obiect aceeasi fapta pentru care
acesta a fost condamnat in strainatate;
c) persoana condamnata a parasit Romania, stabilindu-si
domiciliul intr-un alt stat, iar legaturile sale cu statul roman nu
mai sunt semnificative;
d) persoana condamnata a comis o infractiune grava, de
natura sa alarmeze societatea, sau a intretinut relatii stranse cu
membri ai unor organizatii criminale, de natura sa faca
indoielnica reinsertia sa sociala in Romania.
Sectiunea a 3-a
Alte dispozitii
ARTICOLUL 166 - Amnistia, gratierea si comutarea pedepsei
Autoritatea romana competenta poate acorda amnistia,
gratierea sau comutarea pedepselor aplicate persoanelor
condamnate la care se refera prezenta lege.
ARTICOLUL 167 - Tranzitul
(1) Statul roman poate admite o cerere de tranzit pe teritoriul
sau al unui condamnat, formulata de catre un stat tert, daca
acesta din urma a convenit cu un alt stat asupra transferarii spre
sau dinspre teritoriul sau.
(2) Statul roman poate refuza acordarea tranzitului:
a) daca persoana condamnata este cetatean roman sau
apatrid cu domiciliul in Romania;
b) daca fapta care a atras condamnarea nu constituie
infractiune, potrivit legii penale romane.
(3) Cererile de tranzit si raspunsurile se comunica pe calea
prevazuta la art. 144 alin. (2). Asupra acordarii tranzitului decide
Ministerul Justitiei.
(4) Ministerul Justitiei comunica de indata hotararea luata
autoritatii competente a statului solicitant si Ministerului
Administratiei si Internelor.
(5) Statul roman, caruia ii este ceruta tranzitarea, poate
mentine condamnatul in detentie pe perioada strict necesara
tranzitarii teritoriului sau. Detentia este asigurata de catre
Ministerul Justitiei.
(6) La cererea statului solicitant, statul roman, solicitat sa
acorde tranzitul, poate sa dea asigurarea ca persoana
condamnata nu va fi nici urmarita, nici detinuta, sub rezerva
aplicarii alin. (5), nici supusa vreunei alte masuri de restrangere
a libertatii pe teritoriul statului roman, pentru fapte sau
condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului de
condamnare. Asigurarea se da de catre Ministerul Justitiei.
(7) Cererea de tranzit nu este necesara daca se foloseste
spatiul aerian romanesc si nu este prevazuta nicio aterizare pe
teritoriul Romaniei.
ARTICOLUL 168 - Supralegalizarea
Cu exceptia inscrisurilor la care se refera art. 147 alin. (2)
lit. a), documentele transmise in aplicarea prezentei legi nu
necesita supralegalizare.
ARTICOLUL 169 - Cheltuieli
Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentului titlu sunt in
sarcina statului de executare, cu exceptia cheltuielilor
ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.
Capitolul III - Dispozitii finale
ARTICOLUL 170 - Aplicarea in timp
Dispozitiile prezentului titlu se aplica executarii pedepselor
pronuntate atat inainte, cat si dupa intrarea in vigoare a
prezentei legi.
Titlul VII - Asistenta judiciara in materie penala
Capitolul I - Asistenta judiciara internationala
ARTICOLUL 171 - Obiectul asistentei judiciare
In sensul prezentului capitol, asistenta judiciara
internationala cuprinde indeosebi urmatoarele activitati:
a) comisiile rogatorii internationale;
b) audierile prin videoconferinta;
c) infatisarea in statul solicitant a martorilor, expertilor si a
persoanelor urmarite;
d) notificarea actelor de procedura care se intocmesc ori se
depun intr-un proces penal;
e) cazierul judiciar;
f) alte forme de asistenta judiciara.
ARTICOLUL 172 - Continutul general al cererii de asistenta judiciara si actele anexate acesteia
(1) Cererea de asistenta judiciara trebuie sa indice:
a) denumirea autoritatii judiciare solicitante si denumirea
autoritatii judiciare solicitate;
b) obiectul si motivele cererii;
c) calificarea juridica a faptelor;
d) datele de identificare a invinuitului, inculpatului sau
condamnatului ori a martorului sau expertului, dupa caz;
e) incadrarea juridica si prezentarea sumara a faptelor.
(2) La cerere se anexeaza acte in sprijinul acesteia, dupa
caz, in functie de natura si obiectul cererii.
(3) Actele anexate cererii de asistenta judiciara trebuie
certificate de autoritatea judiciara solicitanta, fiind scutite de
orice alte formalitati de supralegalizare.
ARTICOLUL 173 - Comisia rogatorie internationala
Comisia rogatorie internationala in materie penala este acea
forma de asistenta judiciara care consta in imputernicirea pe
care o autoritate judiciara dintr-un stat o acorda unei autoritati
din alt stat, mandatata sa indeplineasca, in locul si in numele
sau, unele activitati judiciare privitoare la un anumit proces
penal.
ARTICOLUL 174 - Obiectul comisiei rogatorii
(1) Obiectul cererii de comisie rogatorie il constituie cu
precadere:
a) localizarea si identificarea persoanelor si obiectelor;
audierea inculpatului, audierea partii vatamate, a celorlalte parti,
a martorilor si expertilor, precum si confruntarea; perchezitia,
ridicarea de obiecte si inscrisuri, sechestrul si confiscarea
speciala; cercetarea la fata locului si reconstituirea; expertizele,
constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala;
transmiterea de informatii necesare intr-un anumit proces,
interceptarile si inregistrarile audio si video, examinarea
documentelor de arhiva si a fisierelor specializate si alte
asemenea acte de procedura;
b) transmiterea mijloacelor materiale de proba;
c) comunicarea de documente sau dosare.
(2) Daca statul solicitant doreste ca martorii sau expertii sa
depuna juramant, va cere aceasta in mod expres, iar statul
roman va da curs acestei cereri in situatiile in care legea interna
romana nu se opune.
(3) Statul roman va transmite numai copii sau fotocopii
certificate de pe documentele sau dosarele cerute. Daca statul
solicitant cere in mod expres transmiterea documentelor
originale, se va da curs, in masura posibilului, acestei cereri.
ARTICOLUL 175 - Data si locul comisiei rogatorii
(1) Daca statul solicitant solicita in mod expres, statul roman
il va informa despre data si locul indeplinirii comisiei rogatorii.
Autoritatile si persoanele in cauza, mentionate de statul
solicitant, vor putea sa asiste si sa colaboreze la efectuarea
comisiei rogatorii, in limitele permise de legea romana.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in
cazul in care asistenta este solicitata de autoritatile judiciare
romane.
ARTICOLUL 176 - Perchezitiile, ridicarea de obiecte si inscrisuri si sechestrul
(1) Comisiile rogatorii avand ca obiect perchezitiile, ridicarea
de obiecte si inscrisuri si sechestrul sunt supuse urmatoarelor
conditii:
a) infractiunea care motiveaza comisia rogatorie trebuie sa
fie susceptibila de a da loc la extradare in Romania, ca stat
solicitat;
b) indeplinirea comisiei rogatorii trebuie sa fie compatibila cu
legea statului roman.
(2) Conditiile prevazute la alin. (1) pot sa atraga aplicarea
regulii reciprocitatii.
ARTICOLUL 177 - Remiterea obiectelor si dosarelor
(1) Statul roman va putea sa amane remiterea obiectelor, a
dosarelor sau a documentelor a caror comunicare este ceruta,
daca acestea ii sunt necesare pentru o procedura penala in
curs.
(2) Obiectele si originalele dosarelor si ale documentelor,
comunicate in indeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi restituite
cat mai curand posibil statului roman de catre statul solicitant, in
afara de cazul in care statul roman renunta la ele.
ARTICOLUL 178 - Audierile prin videoconferinta
(1) In cazul in care o persoana care se afla pe teritoriul
Romaniei trebuie sa fie audiata ca martor sau expert de catre
autoritatile judiciare ale unui stat strain si este inoportun sau
imposibil pentru acea persoana sa se infatiseze personal pe
teritoriul acelui stat, statul strain poate solicita ca audierea sa
aiba loc prin videoconferinta, potrivit alineatelor urmatoare.
(2) O asemenea cerere poate fi acceptata de statul roman
daca nu contravine principiilor sale fundamentale de drept si cu
conditia sa dispuna de mijloacele tehnice care sa permita
efectuarea audierii prin videoconferinta.
(3) In cererea de audiere prin videoconferinta trebuie sa se
precizeze, in afara de informatiile prevazute la art. 172, motivul
pentru care nu este oportun sau este imposibil ca martorul sau
expertul sa fie prezent personal la audiere, precum si denumirea
autoritatii judiciare si numele persoanelor care vor proceda la
audiere.
(4) Martorul sau expertul va fi citat potrivit legii romane.
(5) Autoritatile judiciare competente pentru aplicarea
prezentului articol sunt curtile de apel, in cursul judecatii,
respectiv Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie, in cursul urmaririi penale.
(6) Audierea prin videoconferinta se desfasoara potrivit
urmatoarelor reguli:
a) audierea are loc in prezenta judecatorului sau procurorului
roman competent, dupa caz, asistat, dupa caz, de un interpret;
acesta verifica identitatea persoanei audiate si este obligat sa
asigure respectarea principiilor fundamentale ale legii romane.
In cazul in care constata ca sunt incalcate principiile
fundamentale ale dreptului roman, judecatorul sau procurorul ia
de indata masurile necesare pentru a asigura desfasurarea
audierii in conformitate cu legea romana;
b) autoritatile judiciare romane competente si cele ale statului
solicitant convin, dupa caz, asupra masurilor de protectie a
martorului sau expertului;
c) audierea se efectueaza direct de catre autoritatea judiciara
competenta a statului solicitant sau sub coordonarea acesteia,
potrivit legii sale interne;
d) martorul sau expertul va fi asistat, dupa caz, de un
interpret, potrivit legii romane;
e) persoana chemata ca martor sau expert poate invoca
dreptul de a nu depune marturie, care ii este conferit fie de legea
romana, fie de legea statului solicitat.
(7) Fara a aduce atingere masurilor convenite pentru
protectia martorilor, autoritatea judiciara romana intocmeste un
proces-verbal in care se consemneaza data si locul audierii,
identitatea persoanei audiate, informatii privind depunerea
juramantului si conditiile tehnice in care audierea s-a desfasurat.
Procesul-verbal se transmite autoritatii judiciare competente a
statului solicitant.
(8) Dispozitiile Codului de procedura penala se aplica in mod
corespunzator.
(9) Dispozitiile prezentului articol se pot aplica si in cazul
audierii invinuitilor sau inculpatilor, daca persoana in cauza
consimte si daca exista un acord in acest sens intre autoritatile
judiciare romane si cele ale statului solicitant.
(10) Cheltuielile legate de stabilirea legaturii video, cele
legate de punerea la dispozitie a acestei legaturi in statul
solicitant, remunerarea interpretilor si indemnizatiile platite
martorilor si expertilor, precum si cheltuielile de deplasare in
statul solicitat vor fi rambursate de statul strain solicitant statului
roman, daca acesta din urma nu a renuntat expres la
rambursarea acestor cheltuieli in totalitate sau partial.
(11) Dispozitiile prezentului articol se aplica in mod
corespunzator si in cazul in care asistenta este solicitata de
autoritatile judiciare romane.
ARTICOLUL 179 - Transmiterea spontana de informatii
(1) Autoritatile judiciare romane pot, fara cerere prealabila,
sa transmita autoritatilor competente ale unui stat strain
informatiile obtinute in cadrul unei anchete, atunci cand
considera ca acestea ar putea ajuta statul destinatar sa initieze
o procedura penala sau cand informatiile ar putea conduce la
formularea unei cereri de asistenta judiciara.
(2) Statul roman poate impune anumite conditii privitoare la
modul de utilizare a informatiilor transmise, potrivit prevederilor
alin. (1). Statul destinatar este obligat sa respecte conditiile
impuse.
ARTICOLUL 180 - Livrari supravegheate
(1) Autoritatile judiciare romane competente autorizeaza, la
cerere, in conditiile prevazute de legea romana, livrari
supravegheate, in cadrul unor proceduri penale privind
infractiuni care pot da loc la extradare.
(2) Livrarile supravegheate se deruleaza potrivit legii romane.
(3) Dispozitiile prezentului articol se aplica in mod
corespunzator si in cazul in care asistenta este solicitata de
autoritatile judiciare romane.
ARTICOLUL 181 - Anchete sub acoperire
(1) Statul roman poate conveni cu un stat strain sa isi acorde
asistenta reciproca pentru desfasurarea unor anchete de catre
agenti sub acoperire.
(2) Autoritatile romane competente vor decide, de la caz la
caz, potrivit legii romane.
(3) In conditiile prevazute de legea romana, autoritatile
judiciare romane si cele straine vor stabili modalitatile concrete
de desfasurare a anchetei si statutul juridic al agentilor.
ARTICOLUL 182 - Echipele comune de ancheta
(1) In vederea facilitarii solutionarii unei cereri de comisie
rogatorie, se pot constitui echipe comune de ancheta, cu un
obiectiv precis si cu o durata limitata, care poate fi prelungita
prin acordul statelor implicate. Componenta echipei este decisa
de comun acord.
(2) O echipa comuna de ancheta poate fi creata in special
cand:
a) in cadrul unei proceduri in curs in statul solicitant se
impune efectuarea unor anchete dificile si care implica
importante mijloace umane si de alta natura, care privesc
ambele state;
b) mai multe state efectueaza anchete care necesita o
actiune coordonata si concertata in statele in cauza.
(3) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta
poate fi formulata de orice stat implicat. Echipa este formata in
unul dintre statele in care ancheta trebuie efectuata.
(4) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta
cuprinde propuneri referitoare la componenta echipei.
(5) Componentii echipei comune desemnati de autoritatile
romane au calitatea de membri, in timp ce cei desemnati de un
stat strain au calitatea de membri detasati.
(6) Activitatea echipei comune de ancheta pe teritoriul
statului roman se desfasoara potrivit urmatoarelor reguli
generale:
a) conducatorul echipei este un reprezentant al autoritatii
judiciare romane competente;
b) actiunile echipei se desfasoara conform legii romane.
Membrii echipei si membrii detasati ai echipei isi executa
sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevazute la lit. a).
(7) Membrii detasati pe langa echipa comuna de ancheta
sunt abilitati sa fie prezenti la efectuarea oricaror acte
procedurale, cu exceptia cazului cand conducatorul echipei
decide contrariul.
(8) Atunci cand echipa comuna de ancheta urmeaza sa
efectueze acte de procedura pe teritoriul statului solicitant,
membrii detasati pot cere autoritatilor lor competente sa
efectueze actele respective.
(9) Un membru detasat pe langa echipa comuna de ancheta
poate, conform dreptului sau national si in limitele competentelor
sale, sa furnizeze echipei informatiile care sunt la dispozitia
statului care l-a detasat in scopul derularii anchetelor penale
efectuate de echipa.
(10) Informatiile obtinute in mod obisnuit de un membru sau
un membru detasat in cadrul participarii la o echipa comuna de
ancheta si care nu pot fi obtinute in alt mod de catre autoritatile
competente ale statelor implicate pot fi utilizate in scopurile
urmatoare:
a) in scopul pentru care a fost creata echipa;
b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmari alte infractiuni,
cu consimtamantul statului pe teritoriul caruia au fost obtinute
informatiile;
c) pentru a preveni un pericol iminent si serios pentru
securitatea publica si cu respectarea dispozitiilor prevazute la
lit. b);
d) in alte scopuri, cu conditia ca acest lucru sa fie convenit de
catre statele care au format echipa.
(11) In cazul echipelor comune de ancheta care functioneaza
pe teritoriul Romaniei, membrii detasati ai echipei sunt asimilati
membrilor romani in ceea ce priveste infractiunile savarsite
impotriva acestora sau de catre acestia.
ARTICOLUL 183 - Supravegherea transfrontaliera
(1) Sub rezerva existentei unor dispozitii contrare in
conventia aplicabila in relatia cu acel stat, agentii unui stat strain,
care, in cadrul unei anchete judiciare, supravegheaza pe
teritoriul acelui stat o persoana ce se presupune ca a participat
la savarsirea unei infractiuni care da loc la extradare sau o
persoana fata de care sunt motive serioase sa se creada ca
poate duce la identificarea sau localizarea persoanei mentionate
mai sus, sunt autorizati sa continue aceasta supraveghere pe
teritoriul statului roman, in baza unei cereri de asistenta judiciara
prezentate in prealabil. La cerere, supravegherea poate fi
exercitata de autoritatile romane competente.
(2) Cererea de asistenta judiciara prevazuta la alin. (1) va fi
adresata Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie si va cuprinde toate informatiile pertinente in cauza, in
conformitate cu prevederile conventiei aplicabile. Prin autorizatie
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie va putea
stabili anumite conditii.
(3) Atunci cand, din considerente de urgenta, autorizarea
prealabila a statului roman nu poate fi solicitata, agentii straini
care actioneaza in cadrul anchetei judiciare aflate in faza de
urmarire penala sunt autorizati sa continue pe teritoriul Romaniei
supravegherea unei persoane banuite ca a comis una dintre
faptele enumerate la alin. (5), in conditiile urmatoare:
a) trecerea frontierei va fi comunicata imediat, in timpul
supravegherii, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie
si Justitie, precum si structurii Politiei de Frontiera constituite in
cadrul punctului de trecere a frontierei;
b) o cerere de asistenta judiciara conform alin. (1) si care
expune motivele ce justifica trecerea frontierei fara autorizatie
prealabila va fi transmisa fara intarziere.
(4) Supravegherea prevazuta la alin. (1) si (2) nu se poate
desfasura decat in conditiile urmatoare:
a) agentii de supraveghere trebuie sa respecte dispozitiile
prezentului articol si ale legii romane;
b) sub rezerva situatiilor prevazute la alin. (3), pe timpul
supravegherii, agentii au asupra lor un document care sa ateste
ca le-a fost acordata permisiunea;
c) agentii de supraveghere trebuie sa fie permanent in
masura sa justifice calitatea lor oficiala;
d) agentii de supraveghere pot purta armamentul din dotare
in timpul supravegherii, cu exceptia cazului cand prin autorizatie
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a
prevazut altfel; utilizarea lui este interzisa, cu exceptia cazului de
legitima aparare;
e) patrunderea in domiciliul unei persoane si in alte locuri
inaccesibile publicului este interzisa;
f) agentii de supraveghere nu pot nici retine, nici aresta
persoana supravegheata;
g) despre orice operatiune de supraveghere se va intocmi
un raport catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie, care va cere inclusiv prezentarea in persoana a
agentilor care au efectuat supravegherea;
h) autoritatea statului caruia ii apartin agentii care au efectuat
supravegherea, la cererea autoritatii competente romane, poate
asista la ancheta subsecventa operatiunii, inclusiv la procedurile
judiciare;
i) autoritatile statului caruia ii apartin agentii de supraveghere,
la cererea autoritatilor romane, contribuie la desfasurarea in
bune conditii a anchetei ce urmeaza operatiunii la care au
participat, inclusiv la procedurile judiciare.
(5) Supravegherea prevazuta la alin. (3) nu poate avea loc
decat pentru una dintre urmatoarele fapte:
a) omor, omor calificat si omor deosebit de grav;
b) infractiuni grave de natura sexuala, inclusiv violul si abuzul
sexual asupra minorilor;
c) distrugere si distrugere calificata, savarsita prin incendiere,
explozie sau prin orice asemenea mijloc;
d) contrafacerea si falsificarea mijloacelor de plata;
e) furt si talharie in forma calificata, precum si primirea de
bunuri furate;
f) delapidare;
g) lipsire de libertate in mod ilegal;
h) infractiuni privind traficul de persoane si infractiuni in
legatura cu traficul de persoane;
i) infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;
j) infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor si
munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare si al altor
materii radioactive;
k) transport ilegal de deseuri toxice si daunatoare;
l) trafic de migranti;
m) santaj.
(6) Supravegherea prevazuta la alin. (3) va inceta daca
autorizatia nu a fost obtinuta in termen de 5 ore de la trecerea
frontierei de stat, precum si la cererea Parchetului de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie.
ARTICOLUL 184 - Interceptarea si inregistrarea convorbirilor si comunicarilor
(1) In vederea solutionarii unei cauze penale, autoritatile
judiciare ale statului solicitant sau autoritatile competente astfel
desemnate de catre statul solicitant pot adresa autoritatilor
romane o cerere de asistenta judiciara avand ca obiect
interceptarea telecomunicatiilor si transmiterea lor imediata
catre statul solicitat sau interceptarea inregistrarii si a
transmiterii ulterioare a inregistrarii telecomunicatiilor catre statul
solicitant, in cazul in care persoana urmarita:
a) se afla pe teritoriul statului solicitant si acesta are nevoie
de asistenta tehnica pentru a putea intercepta comunicatiile de
la tinta;
b) se afla pe teritoriul statului roman, in cazul in care
comunicatiile dinspre tinta pot fi interceptate in statul roman;
c) se afla pe teritoriul unui stat tert care a fost informat si daca
statul solicitant are nevoie de asistenta tehnica pentru
interceptarea comunicarilor de la tinta.
(2) Cererile prezentate in aplicarea prezentului articol trebuie
sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa indice si sa confirme emiterea unui ordin sau a unui
mandat de interceptare si inregistrare, in cadrul unui proces
penal;
b) sa contina informatii care sa permita identificarea tintei
interceptarii;
c) sa indice faptele penale care fac obiectul anchetei penale;
d) sa mentioneze durata interceptarii;
e) daca este posibil, sa contina suficiente date tehnice, in
special numarul de conectare la retea, pentru a permite
prelucrarea cererii.
(3) Daca cererea se formuleaza in conformitate cu dispozitiile
alin. (1) lit. b), ea va trebui sa contina si o descriere a faptelor.
Autoritatile judiciare romane pot solicita orice alte informatii
suplimentare care sunt necesare pentru a le permite sa
aprecieze daca masura solicitata ar fi luata si intr-o cauza
nationala similara.
ARTICOLUL 185 - Confiscarea
Bunurile provenite din savarsirea infractiunii care face
obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit
prevederilor legislatiei in vigoare.
ARTICOLUL 186 - Principiul specialitatii comisiei rogatorii
Statul roman solicitant nu va folosi documentele si
informatiile primite de la statul solicitat decat in scopul indeplinirii
obiectului comisiei rogatorii.
ARTICOLUL 187 - Masuri provizorii
La cererea statului solicitant, se pot lua masurile provizorii
prevazute de legea romana in vederea protejarii mijloacelor de
proba, mentinerii unei situatii existente sau protejarii intereselor
amenintate.
ARTICOLUL 188 - Infatisarea martorilor sau expertilor
(1) In cazul in care infatisarea in persoana a unui martor sau
expert in fata autoritatilor judiciare romane este necesara,
autoritatea judiciara solicitanta va face mentiune in acest sens,
prin cererea de inmanare a citatiei.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), in cerere sau in citatie se
mentioneaza cuantumul aproximativ al indemnizatiilor, precum
si al cheltuielilor de calatorie si de sedere rambursabile.
Autoritatea judiciara romana care a dispus chemarea va putea
solicita statului solicitat, prin cerere, acordarea unui avans
martorului sau expertului, rambursarea urmand sa fie efectuata
din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
(3) Daca infatisarea in persoana a unui martor sau expert
este solicitata autoritatilor romane de un stat strain, in cazul in
care martorul sau expertul declara ca se va infatisa personal,
acesta poate solicita acordarea unui avans din cuantumul
cheltuielilor de calatorie si de sedere. Instanta va indica prin
incheiere suma de bani solicitata de martor sau expert, unitatea
bancara unde urmeaza sa se consemneze suma de bani,
consemnarea fiind facuta pe numele martorului sau expertului,
la dispozitia autoritatii judiciare romane competente. Incheierea
instantei, precum si declaratia scrisa a martorului sau expertului
se vor comunica statului solicitant, pe una dintre caile prevazute
la art. 11 sau 12.
ARTICOLUL 189 - Nivelul cheltuielilor
Indemnizatiile cuvenite si cheltuielile de transport si de
sedere, rambursabile martorului sau expertului de catre statul
roman solicitant, vor fi calculate de la locul de resedinta al
acestuia si vor fi acordate la niveluri cel putin egale cu cele
prevazute de tarifele si reglementarile in vigoare in statul in care
audierea trebuie sa aiba loc.
ARTICOLUL 190 - Neprezentarea martorului sau expertului
Martorul sau expertul care nu s-a prezentat in urma primirii
citatiei de infatisare a carei comunicare a fost ceruta nu va putea
fi supus, chiar daca citatia va cuprinde un ordin categoric,
niciunei sanctiuni sau masuri de constrangere, in afara de cazul
in care el va reveni din propria initiativa pe teritoriul statului
roman solicitant si daca va fi din nou citat aici, in mod legal.
ARTICOLUL 191 - Refuzul de a depune marturie
Daca un martor care da curs citatiei si se prezinta in fata unei
autoritati judiciare romane refuza sa depuna marturie in totalitate
sau in parte, nu poate fi supus vreunei masuri de restrangere a
libertatii sau impiedicat in alt mod sa paraseasca Romania, chiar
daca, potrivit legii romane, un asemenea refuz ar constitui o
infractiune sau ar putea atrage masuri coercitive.
ARTICOLUL 192 - Imunitati
(1) Niciun martor sau expert, oricare ar fi cetatenia sa, care,
in urma primirii unei citatii, va consimti sa se infatiseze in fata
autoritatilor judiciare ale statului roman solicitant nu va putea fi
nici urmarit, nici detinut, nici supus vreunei alte restrictii a
libertatii sale individuale pe teritoriul Romaniei pentru fapte sau
condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului strain
solicitat.
(2) Daca in timpul procesului ar putea fi dispusa arestarea
unui martor care este banuit ca a savarsit o infractiune in
legatura cu marturia sa in fata autoritatilor judiciare ale statului
roman solicitant, alta decat refuzul de a depune marturie, se va
lua in considerare faptul daca interesele justitiei nu ar fi mai bine
protejate prin incredintarea urmaririi, daca este posibil, catre
statul strain solicitat.
(3) Nicio persoana, oricare ar fi cetatenia ei, citata in fata
autoritatilor judiciare ale statului roman solicitant, in vederea
efectuarii urmaririi penale pentru anumite infractiuni, nu va putea
fi nici urmarita, nici detinuta, nici supusa vreunei alte masuri de
restrangere a libertatii in Romania pentru fapte sau condamnari
anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului strain solicitat si
care nu sunt mentionate in citatie.
(4) Imunitatea prevazuta de prezentul articol inceteaza daca
martorul, expertul sau persoana urmarita, avand posibilitatea sa
paraseasca teritoriul statului roman solicitant in termen de
15 zile consecutive dupa ce prezenta sa nu mai este ceruta de
autoritatile judiciare romane, va ramane totusi pe teritoriul
Romaniei sau se va reintoarce aici dupa ce il va fi parasit.
ARTICOLUL 193 - Transferul temporar al persoanelor detinute, pe teritoriul statului solicitant
(1) Persoana detinuta, a carei prezenta in vederea audierii ca
martor sau a confruntarii este ceruta de autoritatile judiciare
solicitante, va fi transferata temporar pe teritoriul acelui stat, cu
conditia reintoarcerii sale in termenul indicat de catre autoritatea
judiciara solicitata si sub rezerva dispozitiilor art. 192, in masura
in care acestea pot fi aplicate in mod corespunzator.
(2) In cazul cererilor adresate autoritatilor judiciare romane,
competenta de solutionare a cererii apartine instantei in a carei
raza teritoriala se afla locul de detinere. In acest sens, instanta
va dispune ascultarea persoanei detinute, in prezenta unui
avocat ales sau numit din oficiu, precum si a unui interpret, daca
este cazul, in camera de consiliu, cu participarea procurorului.
Persoanei detinute i se face cunoscut obiectul cererii,
cerandu-i-se sa declare daca este de acord sa fie transferata
temporar pe teritoriul statului solicitant in vederea audierii ca
martor. Declaratia sa este consemnata intr-un proces-verbal
semnat de presedintele completului de judecata, grefier,
interpret si inculpat.
(3) In cazul in care persoana detinuta nu consimte, instanta
va dispune prin incheiere respingerea cererii. Incheierea este
definitiva si se comunica in termen de 48 de ore de la
pronuntare Ministerului Justitiei.
(4) In cazul in care persoana detinuta consimte la
transferarea sa temporara, instanta va verifica daca sunt
indeplinite conditiile prevazute la alin. (6), urmand a dispune prin
incheiere admiterea sau respingerea cererii, dupa caz.
Incheierea poate fi atacata cu recurs, in termen de 24 de ore de
la pronuntare, de catre procurorul competent. Recursul se
solutioneaza in termen de 3 zile.
(5) Incheierea prevazuta la alin. (4) se comunica Ministerului
Justitiei, in termen de 24 de ore de la data ramanerii definitive,
care va informa autoritatea centrala a statului solicitant cu privire
la decizia autoritatii judiciare romane. Incheierea prin care
instanta a dispus transferarea temporara a persoanei detinute
se comunica si Ministerului Administratiei si Internelor, care
asigura predarea sub escorta a persoanei detinute potrivit
alin. (8).
(6) Transferarea poate fi refuzata:
a) daca prezenta persoanei detinute este necesara intr-un
proces penal in curs pe teritoriul Romaniei;
b) daca transferarea persoanei detinute este susceptibila sa
ii prelungeasca detentia;
c) daca exista alte motive care se opun transferarii sale pe
teritoriul statului solicitant.
(7) Persoana transferata ramane in detentie pe teritoriul
statului solicitant si, daca este cazul, pe teritoriul statului solicitat
pentru tranzit, in afara de cazul in care autoritatea judiciara
romana competenta cere punerea acesteia in libertate, in
conditiile Codului de procedura penala.
(8) Locul predarii detinutului catre statul solicitant, precum si
locul preluarii sale de la acest stat vor fi un punct de frontiera al
statului roman. Detinutul este predat si preluat sub escorta.
Ministerul Administratiei si Internelor va asigura predarea si
preluarea, informand Ministerul Justitiei.
(9) Dispozitiile alin. (7) se aplica in mod corespunzator in
cazul in care statul roman este stat solicitant.
(10) In cazul cererilor formulate de autoritatile judiciare
romane, sub rezerva dispozitiilor art. 167 alin. (2) lit. a) si b),
tranzitul pe teritoriul unui stat tert al persoanei detinute va fi
acordat la cererea adresata de catre Ministerul Justitiei autoritatii
centrale a statului solicitat pentru tranzit, insotita de toate
documentele necesare.
ARTICOLUL 194 - Transferul temporar al persoanelor detinute, pe teritoriul statului solicitat
(1) In cazul in care obiectul cererii de asistenta judiciara
adresate statului solicitat presupune efectuarea unor acte de
procedura pentru indeplinirea carora este necesara prezenta
unei persoane detinute in Romania, autoritatea judiciara romana
solicitanta poate transfera temporar aceasta persoana pe
teritoriul statului unde ancheta trebuie sa aiba loc, daca intre
autoritatile romane si autoritatile statului solicitat exista un acord
in acest sens. Modalitatile de transfer temporar al persoanei si
termenul pana la care trebuie sa fie trimisa pe teritoriul Romaniei
vor fi stabilite prin acordul respectiv.
(2) Persoana transferata va ramane in detentie pe teritoriul
statului solicitat si, eventual, pe teritoriul statului de tranzit, cu
exceptia cazului in care autoritatile judiciare romane au cerut
punerea sa in libertate.
(3) Perioada de detentie pe teritoriul statului solicitat se
deduce din durata detentiei pe care trebuie sau va trebui sa o
efectueze persoana respectiva pe teritoriul Romaniei.
ARTICOLUL 195 - Infatisarea personala a persoanelor condamnate si transferate
Dispozitiile art. 193 si 194 se aplica in mod corespunzator si
persoanelor detinute pe teritoriul Romaniei, in urma transferarii
lor in vederea executarii unei pedepse pronuntate pe teritoriul
statului de condamnare, atunci cand infatisarea personala in
scopul revizuirii judecatii este ceruta de catre statul de
condamnare.
ARTICOLUL 196 - Protectia martorilor
Martorii audiati conform dispozitiilor prezentului titlu
beneficiaza, dupa caz, de protectie, potrivit legislatiei in vigoare.
ARTICOLUL 197 - Comunicarea actelor de procedura
(1) Comunicarea actelor de procedura se efectueaza in
conditiile prezentului titlu si in conformitate cu dispozitiile
tratatelor internationale pertinente.
(2) Prin acte de procedura se intelege, in principal, citatiile
pentru parti sau martori, actul de inculpare, alte acte de urmarire
penala, hotararile judecatoresti, cererile pentru exercitarea cailor
de control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse,
plata unei amenzi ori plata cheltuielilor de procedura.
(3) Cererile de asistenta judiciara privind comunicarea
actelor de procedura adresate autoritatilor judiciare romane se
indeplinesc in faza de judecata de judecatoria in circumscriptia
careia domiciliaza sau se afla locul de detentie al persoanei
careia urmeaza sa i se comunice actele, iar in faza de urmarire
penala, de parchetul de pe langa aceasta.
ARTICOLUL 198 - Comunicarea si dovada comunicarii
(1) Comunicarea actelor de procedura poate fi efectuata prin
simpla lor transmitere catre destinatar. Daca statul solicitant o
cere in mod expres, statul roman va efectua comunicarea in una
dintre formele prevazute de legislatia romana pentru inmanari
analoage sau intr-o forma speciala compatibila cu aceasta
legislatie.
(2) Dovada comunicarii se face printr-un document datat si
semnat de destinatar sau printr-o declaratie a autoritatii judiciare
romane solicitate, constatand faptul comunicarii, forma si data
efectuarii comunicarii. Actul sau declaratia se transmite de
indata statului solicitant. La cererea acestuia din urma, statul
roman va preciza daca notificarea a fost facuta in conformitate
cu legea romana. In cazul in care comunicarea nu s-a putut
face, statul roman instiinteaza de indata statul solicitant despre
motivul necomunicarii.
ARTICOLUL 199 - Termenul necesar comunicarii
Citatia pentru infatisare, destinata unei persoane urmarite
care se afla pe teritoriul Romaniei, se transmite autoritatilor
romane competente cel mai tarziu cu 40 de zile inainte de data
fixata pentru infatisare. De acest termen se tine seama la fixarea
datei infatisarii si la transmiterea citatiei.
ARTICOLUL 200 - Comunicarea prin posta a actelor de procedura
(1) Autoritatile judiciare romane pot transmite direct, prin
posta, actele de procedura si hotararile judecatoresti
persoanelor care se afla pe teritoriul unui stat strain, daca prin
instrumentul juridic international aplicabil in relatia cu acel stat
se prevede astfel.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), actele de procedura si
hotararile judecatoresti sunt insotite de o nota care indica faptul
ca destinatarul poate obtine de la autoritatea judiciara emitenta
informatii asupra drepturilor si obligatiilor sale.
ARTICOLUL 201 - Comunicarea de inscrisuri si date
(1) Statul roman comunica, in masura in care autoritatile
judiciare romane pot ele insele sa le obtina intr-un asemenea
caz, extrasele de pe cazierul judiciar si orice date referitoare la
acesta care ii vor fi cerute, pentru o cauza penala, de autoritatile
judiciare ale statului strain solicitant.
(2) In alte cazuri, altele decat cele prevazute la alin. (1), se
va da curs unei asemenea cereri, in conditiile prevazute de
legea romana.
ARTICOLUL 202 - Transmiterea informatiilor
(1) Statul roman va transmite statului strain interesat
informatii despre hotararile penale si despre masurile ulterioare,
care se refera la cetatenii statului strain si care au facut obiectul
unei mentiuni in cazierul judiciar. Aceste informatii se comunica
cel putin o data pe an.
(2) Daca persoana in cauza este cetatean al mai multor
state, informatiile se comunica fiecarui stat interesat, in afara
cazului in care aceasta persoana are cetatenia statului roman.
(3) Statul roman transmite statului strain interesat, la cererea
acestuia, in cazuri speciale, cate o copie de pe hotararile si
masurile prevazute la alin. (1), precum si orice alta informatie
referitoare la acestea, pentru a-i permite sa examineze daca ele
necesita masuri pe plan intern.
ARTICOLUL 203 - Autoritatea romana competenta
(1) Informatiile la care se refera art. 200 se transmit prin
intermediul Ministerului Justitiei.
(2) Informatiile de acelasi fel, primite de la autoritatile
competente ale statelor straine in cadrul schimbului de
informatii, se primesc de catre Ministerul Justitiei, care le
transmite autoritatilor competente, spre a se proceda in raport
cu atributiile privitoare la recunoasterea si, respectiv,
inregistrarea hotararilor penale straine.
Capitolul II - Dispozitii privind asistenta judiciara aplicabile in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene
Sectiunea 1 - Dispozitii pentru punerea in aplicare a Conventiei din 19 iunie 1990 de punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune, Schengen
ARTICOLUL 204 - Acordarea asistentei
Potrivit prezentei sectiuni, asistenta judiciara se acorda si:
a) in proceduri privind fapte pedepsibile conform legii romane
sau legii statului membru solicitant ca fiind incalcari ale normelor
juridice, constatate de autoritatile administrative a caror decizie
poate fi atacata in fata unei instante competente in materie
penala;
b) in proceduri privind acordarea de despagubiri pentru
cercetare abuziva sau condamnare nelegala;
c) in procedurile necontencioase;
d) in actiunile civile alaturate actiunilor penale, atat timp cat
instanta nu a hotarat definitiv in ceea ce priveste latura penala;
e) pentru a notifica comunicari judiciare care privesc
executarea unei pedepse sau a unei masuri de siguranta,
achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecata;
f) pentru masuri privind suspendarea pronuntarii sau
amanarea executarii unei pedepse ori a unei masuri de
siguranta, liberarea conditionata sau suspendarea ori
intreruperea executarii unei pedepse ori a unei masuri de
siguranta.
ARTICOLUL 205 - Asistenta in materie de taxe si accize
(1) Statul roman acorda, in conformitate cu dispozitiile
Conventiei europene de asistenta judiciara in materie penala
din 20 aprilie 1959, asistenta judiciara cu privire la incalcarile
dispozitiilor legale in materia accizelor, a taxei pe valoarea
adaugata si in materie vamala.
(2) In cazul in care Romania este stat solicitant, informatiile
si probele obtinute de la statul solicitat nu vor fi transmise sau
utilizate pentru alte anchete, urmariri ori proceduri decat cele
mentionate in cerere, cu exceptia cazului in care are
consimtamantul prealabil al statului solicitat.
(3) Asistenta judiciara prevazuta in prezentul articol poate fi
refuzata atunci cand valoarea totala prezumata a taxelor vamale
neachitate in intregime ori eludate nu depaseste 25.000 euro
sau echivalentul in lei ori atunci cand valoarea prezumata a
marfurilor exportate sau importate fara autorizatie nu depaseste
100.000 euro ori echivalentul in lei, cu exceptia situatiei in care,
date fiind circumstantele sau identitatea celui acuzat, statul
solicitant considera cazul ca fiind foarte grav.
(4) Dispozitiile prezentului articol se aplica, de asemenea,
atunci cand asistenta judiciara solicitata se refera la fapte care
sunt pasibile doar de o amenda pentru incalcari ale normelor
juridice sanctionate de autoritati administrative si atunci cand
emana de la o autoritate judiciara.
ARTICOLUL 206 - Perchezitii si sechestre
(1) Dispozitiile art. 176 alin. (1) nu se aplica in relatia cu
statele parti la Conventia de aplicare a acordurilor de la
Schengen.
(2) In relatia cu statele mentionate la alin. (1), pentru
executarea cererilor de comisii rogatorii avand ca obiect
perchezitii sau sechestre pot fi impuse, totusi, urmatoarele
conditii:
a) legislatia romana si cea a statului solicitat sa prevada
pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o
pedeapsa privativa de libertate sau o masura de siguranta cu
caracter restrictiv de libertate, al carei maxim este de cel putin
6 luni, sau legislatia uneia dintre parti sa prevada o sanctiune
echivalenta, iar in legislatia celeilalte parti fapta sa fie pedepsita
ca fiind o incalcare a normelor juridice, constatata de autoritatile
administrative a caror decizie poate fi atacata cu recurs in fata
unei instante competente in materie penala;
b) efectuarea comisiei rogatorii sa fie compatibila cu legea
romana.
ARTICOLUL 207 - Transmiterea actelor de procedura prin posta
(1) In cazul transmiterii prin posta a actelor procedurale, daca
exista motive sa se creada ca destinatarul nu intelege limba in
care este redactat actul, acest act sau cel putin pasajele
importante ale acestuia trebuie tradus/traduse in limba sau in
una dintre limbile statului membru pe teritoriul caruia se gaseste
destinatarul. Daca autoritatea care expediaza actul stie ca
destinatarul nu cunoaste decat o alta limba, actul sau cel putin
pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse in
aceasta limba.
(2) Expertul sau martorul care nu se prezinta in instanta, desi
a fost citat prin posta, nu poate fi supus niciunei sanctiuni sau
unei masuri restrictive, chiar daca in citatie se face mentiune cu
privire la aplicarea unei pedepse, cu exceptia cazului in care
ulterior intra de bunavoie pe teritoriul Romaniei si aici este din
nou legal citat. Autoritatea care expediaza citatii prin posta se
asigura ca acestea sa nu implice nicio pedeapsa.
(3) Daca fapta care constituie temeiul cererii de asistenta
judiciara este sanctionabila, potrivit dreptului intern al ambelor
state, ca fiind o incalcare a normelor juridice, constatata de
autoritatile administrative a caror decizie poate fi atacata in fata
unei instante competente in materie penala, expedierea actelor
procedurale se efectueaza in principiu conform procedurii
prevazute la alin. (1).
(4) Atunci cand adresa destinatarului este necunoscuta sau
cand se cere o notificare formala, trimiterea actelor de procedura
se poate face prin intermediul autoritatilor judiciare ale statului
membru solicitat.
ARTICOLUL 208 - Supravegherea transfrontaliera
In aplicarea dispozitiilor prezentei sectiuni, lista prevazuta la
art. 183 alin. (5) se completeaza cu urmatoarele fapte:
a) ucidere din culpa;
b) frauda grava;
c) spalare de bani;
d) trafic ilicit de substante nucleare si substante radioactive;
e) participarea la organizatiile criminale mentionate in
Actiunea comuna 98/733/JHA din 21 decembrie 1998 privind
incriminarea participarii la organizatiile criminale in statele
membre ale Uniunii Europene;
f) infractiunile de terorism prevazute in Decizia-cadru
2002/475/JHA din 13 iunie 2002 privind combaterea
terorismului.
ARTICOLUL 209 - Raspunderea agentilor straini
(1) In timpul operatiunilor si activitatilor mentionate la
art. 208, agentii straini care desfasoara urmarirea pe teritoriul
Romaniei sunt asimilati persoanelor care au aceeasi calitate in
statul roman in privinta infractiunilor comise impotriva lor sau de
catre ei.
(2) In cazul in care pe timpul desfasurarii operatiunilor
prevazute la art. 208 agentii straini produc un prejudiciu, statul
ai carui agenti sunt raspunde pentru acest prejudiciu, in
conformitate cu legea romana.
(3) Statul ai carui agenti au cauzat prejudicii unei persoane
pe teritoriul Romaniei restituie statului roman totalitatea sumelor
pe care le-a platit victimelor sau altor persoane indreptatite in
numele acestora.
(4) Fara a aduce atingere exercitarii drepturilor fata de terti si
cu exceptia dispozitiei din alin. (3), statul roman nu va solicita in
cazul prevazut la alin. (2) restituirea contravalorii prejudiciilor pe
care le-a suferit din cauza unui alt stat.
Sectiunea a 2-a
Dispozitii pentru aplicarea Conventiei din 29 mai 2000
privind asistenta judiciara reciproca in materie penala
intre statele membre ale Uniunii Europene si a Protocolului
la aceasta din 16 octombrie 2001
ARTICOLUL 210 - Informatii privind conturile bancare
(1) La cererea autoritatilor unui stat membru al Uniunii
Europene, autoritatile romane vor dispune luarea masurilor
necesare in vederea identificarii conturilor bancare, indiferent
de natura acestora, care sunt controlate sau detinute intr-o
unitate bancara din Romania de catre o persoana fizica ori
juridica care face obiectul unei anchete penale, si vor furniza
acestora numerele conturilor bancare, precum si orice alte
detalii. Informatiile vor include totodata si date privind conturile
pentru care persoana care face obiectul procedurilor are
procura, in masura in care acestea au fost solicitate in mod
expres si pot fi furnizate intr-un termen rezonabil.
(2) Datele prevazute la alin. (1) vor fi furnizate numai in
masura in care informatiile se afla la dispozitia bancii care detine
conturile bancare.
(3) Datele prevazute la alin. (1) vor fi furnizate numai daca
ancheta penala priveste, dupa caz:
a) o infractiune pedepsita cu o pedeapsa privativa de
libertate sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii pe o
perioada maxima de cel putin 4 ani, in statul solicitant, si cel
putin 2 ani in statul solicitat; sau
b) o infractiune mentionata la art. 2 din Conventia privind
constituirea Oficiului European de Politie (Conventia Europol)
din 1995 sau in anexa la conventie; ori
c) in masura in care infractiunea nu este prevazuta de
Conventia Europol, o infractiune prevazuta de Conventia din
1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor
europene, de Protocolul aditional din 1996 sau de catre al doilea
Protocol aditional din 1997.
(4) In cazul in care se solicita informatiile prevazute la
alin. (1), autoritatea solicitanta, prin cererea formulata, va
mentiona urmatoarele:
a) motivele pentru care informatiile solicitate sunt considerate
a avea o valoare substantiala in vederea cercetarii infractiunii
respective;
b) elementele pe baza carora s-a stabilit ca bancile aflate pe
teritoriul Romaniei detin sau controleaza conturile bancare si, in
masura in care detine astfel de date, care sunt bancile implicate;
c) orice alte date disponibile care ar putea facilita executarea
cererii.
(5) Cererea formulata in temeiul alin. (1) este supusa si
urmatoarelor conditii:
a) indeplinirea cererii sa fie compatibila cu legea romana;
b) fapta care face obiectul anchetei penale sa fie infractiune
potrivit legii romane.
(6) In cazul cererilor formulate de autoritatile romane,
dispozitiile prezentului articol se aplica in mod corespunzator.
ARTICOLUL 211 - Informatii privind operatiunile bancare
(1) La cerere, autoritatile romane vor furniza detalii cu privire
la conturile bancare indicate de catre autoritatile straine
solicitante, precum si cu privire la operatiunile bancare care s-au
derulat, intr-o perioada delimitata, prin unul sau mai multe dintre
conturile bancare indicate in cerere, inclusiv detalii cu privire la
orice expeditor sau destinatar de cont.
(2) Datele prevazute la alin. (1) vor fi furnizate numai in
masura in care informatiile se afla la dispozitia bancii care detine
conturile bancare.
(3) In cazul in care se solicita informatiile prevazute la
alin. (1), autoritatea solicitanta, prin cererea formulata, va arata
motivele pentru care informatiile solicitate sunt considerate a
avea o valoare substantiala in vederea cercetarii infractiunii
respective.
(4) Cererea formulata in temeiul alin. (1) este supusa si
urmatoarelor conditii:
a) indeplinirea cererii sa fie compatibila cu legea romana;
b) fapta care face obiectul anchetei penale sa fie infractiune
potrivit legii romane.
(5) In cazul cererilor formulate de autoritatile romane,
dispozitiile prezentului articol se aplica in mod corespunzator.
ARTICOLUL 212 - Supravegherea tranzactiilor bancare
(1) Autoritatile romane vor asigura la cererea autoritatilor unui
stat membru al Uniunii Europene supravegherea, pe o perioada
determinata, a operatiunilor bancare care se deruleaza prin unul
sau mai multe dintre conturile bancare indicate de catre
autoritatile solicitante.
(2) In cazul in care se solicita informatiile prevazute la
alin. (1), autoritatea solicitanta, prin cererea formulata, va arata
motivele pentru care informatiile solicitate sunt considerate a
avea o valoare substantiala in vederea cercetarii infractiunii
respective.
(3) Autoritatile judiciare romane competente autorizeaza, in
conditiile prevazute de legea romana, supravegherea
operatiunilor bancare. In conditiile prevazute de legea romana,
autoritatile judiciare romane si cele straine vor stabili modalitatile
concrete de supraveghere.
ARTICOLUL 213 - Confidentialitatea
Bancile vor asigura caracterul confidential atat asupra
transmiterii informatiilor catre autoritatile solicitante, cat si asupra
anchetei penale desfasurate, fara a putea divulga aceste date
clientului sau oricarei alte persoane.
ARTICOLUL 214 - Obligatia de a informa
(1) In cazul in care, in cursul executarii cererii, este necesar
sa fie efectuate cercetari suplimentare, care nu au putut fi
prevazute sau specificate de catre autoritatea solicitanta in
cererea initiala, autoritatea romana solicitata va informa fara
intarziere statul solicitant.
(2) Dupa ce a fost informat, potrivit alin. (1), statul solicitant
va putea formula o cerere suplimentara, potrivit art. 215.
(3) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul in care cercetarile
suplimentare trebuie efectuate de catre autoritatile altui stat
membru al Uniunii Europene sau ale unui stat tert.
ARTICOLUL 215 - Cereri suplimentare
(1) In cazul in care autoritatile statului solicitant formuleaza
o cerere suplimentara cererii initiale, cererea va cuprinde doar
datele necesare identificarii cererii initiale, precum si alte date
suplimentare necesare.
(2) Ori de cate ori autoritatile solicitante participa alaturi de
autoritatile romane la executarea cererii de asistenta, acestea
vor putea adresa direct autoritatii romane solicitate cererea
suplimentara prevazuta la alin. (1). O copie a acesteia va fi
transmisa si Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz.
ARTICOLUL 216 - Secretul bancar
Secretul bancar nu poate fi invocat ca motiv de refuz al
cooperarii privind cererile de asistenta formulate de catre
autoritatile unui stat membru al Uniunii Europene.
ARTICOLUL 217 - Comunicarea deciziilor de refuz
Deciziile de refuz al asistentei judiciare se comunica
Secretariatului Consiliului Uniunii Europene si Eurojust.
ARTICOLUL 218 - Autoritati centrale
(1) Pentru cererile de asistenta judiciara prevazute la art. 6
alin. (8) din Conventia din 29 mai 2000 privind asistenta judiciara
reciproca in materie penala intre statele membre ale Uniunii
Europene si orice alta cerere de asistenta judiciara din faza de
judecata sau de executare a hotararilor penale in situatia
mentionata la art. 6 alin. (3) din aceeasi conventie si in alte
cazuri in care contactul direct nu este posibil, autoritatea
centrala este Ministerul Justitiei. Cu toate acestea, este posibila
si comunicarea directa dintre autoritatile judiciare romane si
autoritatile centrale desemnate de alte state membre.
(2) Pentru cererile de asistenta judiciara din faza de
cercetare si urmarire penala in situatia mentionata la art. 6
alin. (3) din Conventia din 29 mai 2000 privind asistenta judiciara
reciproca in materie penala intre statele membre ale Uniunii
Europene si in alte cazuri in care contactul direct nu este posibil,
autoritatea centrala este Parchetul de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie. Cu toate acestea, este posibila si
comunicarea directa dintre autoritatile judiciare romane si
autoritatile centrale desemnate de Regatul Unit al Marii Britanii
si Irlandei de Nord si de Irlanda.
(3) Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
este desemnat ca autoritate centrala competenta sa primeasca
cererile de asistenta judiciara prevazute la art. 18, 19 si art. 20
alin. (1)— (5) din Conventia din 29 mai 2000 privind asistenta
judiciara reciproca in materie penala intre statele membre ale
Uniunii Europene, autoritatea judiciara competenta sa
solutioneze cererea fiind instanta competenta potrivit legii sa
autorizeze interceptarea telecomunicatiilor.
Sectiunea 3 - Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea in Uniunea Europeana a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor
PARAGRAFUL 1 - Dispozitii generale
ARTICOLUL 219 - Intelesul unor termeni sau expresii
(1) Prin ordin de indisponibilizare se intelege orice masura
luata in cursul procesului penal de o autoritate judiciara a unui
stat membru care consta in indisponibilizarea, cu titlu provizoriu,
a unui bun, pentru a se impiedica orice operatiune de distrugere,
transformare, deplasare, transfer sau instrainare a acestuia.
(2) Prin termenul bun se intelege orice bun, indiferent de
natura acestuia, corporal sau necorporal, mobil sau imobil,
precum si documentele ori instrumentele juridice care dovedesc
existenta unui titlu sau a unui drept asupra unui bun, despre care
autoritatea judiciara competenta emitenta considera ca:
a) constituie produsul uneia dintre infractiunile prevazute la
art. 223 ori corespunde in totalitate sau in parte valorii acestui
produs; sau
b) constituie instrumentul ori obiectul unei asemenea
infractiuni.
(3) Prin termenul proba se intelege obiectele, documentele
sau datele ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal care
are ca obiect una dintre infractiunile prevazute la art. 223.
(4) Prin stat emitent se intelege statul membru in care o
autoritate judiciara a emis, validat sau confirmat un ordin de
indisponibilizare in cadrul unei proceduri penale.
(5) Prin stat de executare se intelege statul membru pe
teritoriul caruia se afla bunul sau proba.
(6) Prin decizia-cadru se intelege Decizia-cadru
2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea
in Uniunea Europeana a ordinelor de indisponibilizare a
bunurilor sau a probelor, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. L 196 din 2 august 2003.
ARTICOLUL 220 - Obiectul reglementarii
Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica ordinelor de
indisponibilizare emise in conformitate cu decizia-cadru in
vederea asigurarii probelor sau confiscarii ulterioare a bunului.
ARTICOLUL 221 - Certificatul
(1) Certificatul trebuie sa fie intocmit potrivit formularului
standard prevazut in anexa nr. 2 si sa fie semnat de autoritatea
judiciara care a dispus masura prevazuta la art. 219 alin. (1). De
asemenea, continutul certificatului trebuie sa fie certificat de
autoritatea judiciara competenta emitenta.
(2) Certificatul emis de o autoritate judiciara romana trebuie
sa fie tradus in limba sau intr-una dintre limbile oficiale ale
statului membru de executare ori in alta limba acceptata de acel
stat membru.
(3) Certificatul transmis spre executare autoritatilor judiciare
romane trebuie sa fie tradus in limba romana.
ARTICOLUL 222 - Autoritati competente
(1) Ordinul de indisponibilizare se emite de catre procuror, in
faza de urmarire penala, si de instanta de judecata, in cursul
judecatii.
(2) Ordinul de indisponibilizare se executa de parchetul de pe
langa tribunal, in faza de urmarire penala, si de tribunal, in
cursul judecatii, in a caror circumscriptie se afla bunul pentru
care a fost emis ordinul de indisponibilizare.
(3) In cazul in care ordinul de indisponibilizare se refera la
mai multe bunuri aflate in circumscriptia teritoriala a doua sau
mai multe autoritati judiciare romane, competenta de a
recunoaste si executa ordinul de indisponibilizare revine, in
functie de faza procesuala, Parchetului de pe langa Tribunalul
Bucuresti sau Tribunalului Bucuresti.
(4) In cazul in care ordinul de indisponibilizare se refera la
un bun care face obiectul unui proces penal aflat in curs de
solutionare sau solutionat prin pronuntarea unei hotarari
definitive, competenta revine parchetului de pe langa tribunal,
in faza de urmarire penala, si tribunalului, in cursul judecatii,
indiferent de gradul de jurisdictie al autoritatii judiciare romane
investite cu solutionarea cauzei ori care a pronuntat hotararea.
ARTICOLUL 223 - Domeniul de aplicare
(1) Urmatoarele infractiuni, indiferent de denumirea pe care
o au in legislatia statului emitent, daca sunt sanctionate de legea
statului emitent cu o pedeapsa privativa de libertate a carei
durata maxima este de cel putin 3 ani, nu vor fi supuse verificarii
indeplinirii conditiei dublei incriminari:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila;
5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;
7. coruptia;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor
financiare ale Comunitatilor Europene in intelesul Conventiei din
26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale
Comunitatilor Europene;
9. spalarea produselor infractiunii;
10. falsificarea de moneda, inclusiv contrafacerea monedei
euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatica;
12. infractiuni impotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de
specii animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de plante
pe cale de disparitie;
13. facilitarea intrarii si sederii ilegale;
14. omorul, vatamarea corporala grava;
15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;
16. rapirea, lipsirea de libertate in mod ilegal si luarea de
ostateci;
17. rasismul si xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitati si opere
de arta;
20. inselaciunea;
21. racketul si extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea si pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plata;
25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de
crestere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intentie;
30. crime aflate in jurisdictia Curtii Penale Internationale;
31. sechestrarea ilegala de nave sau aeronave;
32. sabotajul.
(2) Pentru alte cazuri decat cele prevazute la alin. (1), in
cazul ordinului de indisponibilizare emis in vederea asigurarii
probelor, recunoasterea si executarea unui astfel de ordin sunt
supuse conditiei ca infractiunea pentru care a fost emis ordinul
sa constituie infractiune, in conformitate cu legea romana,
oricare ar fi elementele constitutive sau calificarea juridica in
legea statului emitent.
(3) Pentru alte cazuri decat cele mentionate la alin. (1), in
cazul ordinului de indisponibilizare emis in vederea confiscarii
ulterioare a bunului, recunoasterea si executarea unui astfel de
ordin sunt supuse conditiei ca infractiunea pentru care a fost
emis ordinul sa constituie o infractiune care, in conformitate cu
legea romana, poate conduce la acest tip de indisponibilizare,
oricare ar fi elementele constitutive sau calificarea juridica in
legea statului emitent.
(4) In materie de taxe si impozite, de vama si de schimb
valutar, executarea ordinului de indisponibilizare nu va putea fi
refuzata pe motiv ca legislatia romana nu impune acelasi tip de
taxe sau de impozite ori nu contine acelasi tip de reglementari
in materie de taxe sau impozite, de vama si de schimb valutar
ca legislatia statului emitent.
PARAGRAFUL 2 - Procedura de emitere si transmitere a ordinelor de indisponibilizare
ARTICOLUL 224 - Emiterea si transmiterea ordinelor de indisponibilizare
(1) Actul prin care se emite ordinul de indisponibilizare, definit
la art. 219 alin. (1), se intocmeste potrivit dispozitiilor
corespunzatoare din Codul de procedura penala.
(2) Ordinul de indisponibilizare insotit de certificatul intocmit
potrivit dispozitiilor art. 221 trebuie transmise de autoritatea
judiciara romana emitenta direct autoritatii judiciare competente
din statul de executare. Transmiterea se efectueaza prin orice
mijloc care permite o inregistrare scrisa si in conditii care sa
permita autoritatii judiciare de executare sa stabileasca
autenticitatea actului si a certificatului.
(3) Ordinul de indisponibilizare este transmis impreuna cu:
a) o cerere de remitere a probelor; sau
b) o cerere de confiscare, prin care se solicita fie executarea
unui ordin de confiscare emis de autoritatea judiciara romana
competenta, fie confiscarea si executarea ulterioara a unui astfel
de ordin. Aceste cereri se formuleaza potrivit dispozitiilor
aplicabile in domeniul asistentei judiciare in materie penala si
normelor aplicabile cooperarii internationale in materie de
confiscare.
(4) In situatia in care ordinul de indisponibilizare nu este
insotit de una dintre cererile mentionate la alin. (3), certificatul
prevazut la art. 221 poate contine o instructiune privind
mentinerea bunului in statul de executare pana la primirea
cererii mentionate la alin. (3) lit. a) sau b). Autoritatea judiciara
romana emitenta indica in certificat data la care aceasta
apreciaza ca cererea respectiva va fi transmisa.
(5) Pe cale de exceptie, in cazul statelor membre care prin
declaratiile notificate Comisiei Europene, depuse la Secretariatul
general al Consiliului Uniunii Europene, si-au rezervat dreptul
de a primi si transmite ordinul de indisponibilizare impreuna cu
certificatul prevazut la art. 221 prin intermediul autoritatilor
centrale desemnate de catre acestea, transmiterea se va
efectua potrivit declaratiilor respectivelor state membre.
(6) In cazul in care autoritatea judiciara romana emitenta nu
cunoaste autoritatea de executare, va solicita asistenta
punctelor de contact ale Romaniei la Reteaua Judiciara
Europeana, in vederea obtinerii de informatii in acest sens.
(7) In cazul in care autoritatea judiciara romana emitenta
revoca masura prevazuta la art. 219 alin. (1), trebuie sa notifice
de indata despre aceasta autoritatii judiciare a statului de
executare.
(8) In cazul in care, ca urmare a executarii unui ordin de
indisponibilizare emis de o autoritate judiciara romana,
autoritatea de executare a despagubit orice persoana
interesata, inclusiv tertii de buna-credinta, statul roman va
rambursa statului de executare suma acordata ca despagubire.
PARAGRAFUL 3 - Procedura de executare de catre autoritatile romane a ordinelor de indisponibilizare
ARTICOLUL 225 - Dispozitii comune
(1) Autoritatea judiciara romana, indiferent de faza
procesuala, recunoaste orice ordin de indisponibilizare fara a fi
necesara nicio alta formalitate si ia fara intarziere masurile
necesare executarii sale imediate, in acelasi mod ca in cazul in
care masura prevazuta la art. 219 alin. (1) ar fi fost dispusa de
o autoritate judiciara romana, exceptand situatia in care este
incident unul dintre motivele de nerecunoastere sau de
neexecutare prevazute la art. 230 ori unul dintre motivele de
amanare prevazute la art. 231.
(2) In cazul in care este necesar sa se garanteze ca probele
obtinute sunt valabile, autoritatea judiciara romana de executare
respecta formalitatile si procedurile indicate in mod expres de
autoritatea judiciara emitenta, cu conditia ca aceste formalitati si
proceduri sa nu contravina principiilor constitutionale.
(3) Un raport privind executarea ordinului de indisponibilizare
intocmit de autoritatea judiciara romana de executare, pe baza
referatului organului judiciar care a dus la indeplinire ordinul de
indisponibilizare, este transmis fara intarziere autoritatii judiciare
romane de executare, care il remite autoritatii judiciare emitente
prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa.
(4) Orice masura coercitiva suplimentara necesara pentru
ducerea la indeplinire a ordinului de indisponibilizare este luata
in conformitate cu dispozitiile corespunzatoare din Codul de
procedura penala.
ARTICOLUL 226 - Masuri premergatoare
(1) Atunci cand o autoritate judiciara romana primeste un
ordin de indisponibilizare, aceasta trebuie ca, in termen de 24 de
ore de la data primirii, sa verifice daca ordinul este insotit de
certificatul prevazut la art. 221 ori de oricare alt document
echivalent, precum si de traducerea in limba romana.
(2) In cazul in care documentele prevazute la alin. (1) nu sunt
traduse, autoritatea judiciara romana solicita autoritatii judiciare
emitente remiterea traducerii intr-un termen de cel mult 3 zile.
Dupa primirea traducerii, autoritatea judiciara romana isi verifica
competenta in termen de cel mult 24 de ore de la data primirii.
(3) Daca autoritatea judiciara romana apreciaza ca nu este
competenta sa recunoasca si sa ia masurile necesare pentru
executarea ordinului de indisponibilizare, trimite de indata, din
oficiu, ordinul de indisponibilizare autoritatii judiciare romane
competente sa il execute si informeaza despre aceasta
autoritatea judiciara a statului emitent. In situatia in care ordinul
de indisponibilizare nu contine suficiente informatii pentru
determinarea competentei, autoritatea judiciara romana poate
solicita autoritatii judiciare emitente transmiterea de informatii
suplimentare, fixand in acest sens un termen de cel mult 3 zile.
(4) In faza de judecata, repartizarea cauzei se face in
conformitate cu dispozitiile legale aplicabile in materie, termenul
de judecata stabilit neputand fi mai mare de 5 zile.
(5) Procedura prevazuta la alin. (1)— (3) are caracter
confidential.
ARTICOLUL 227 - Recunoasterea si executarea in faza de urmarire penala
(1) In faza de urmarire penala, procurorul competent dispune
prin ordonanta, in termen de cel mult 5 zile de la expirarea
termenelor prevazute la art. 226.
(2) Impotriva ordonantei prin care procurorul a dispus
recunoasterea ordinului de indisponibilizare poate face plangere
orice persoana interesata, inclusiv tertii de buna-credinta, daca
prin aceasta s-a adus o vatamare a intereselor sale legitime.
Plangerea se face in termen de 5 zile de la comunicarea copiei
de pe ordonanta.
(3) Motivele de fond care au stat la baza emiterii ordinului de
indisponibilizare nu pot face obiectul plangerii, acestea putand
fi atacate numai in fata unei instante a statului emitent.
(4) Plangerea se adreseaza tribunalului in a carui
circumscriptie teritoriala se afla parchetul din cadrul caruia face
parte procurorul care a dispus recunoasterea ordinului de
indisponibilizare. La judecarea plangerii prezenta procurorului
este obligatorie.
(5) Dosarul va fi trimis de parchet tribunalului competent, in
termen de doua zile de la primirea adresei prin care acesta este
solicitat.
(6) Plangerea se solutioneaza in sedinta publica, in termen
de 5 zile, prin incheiere definitiva. Introducerea plangerii nu
suspenda ducerea la indeplinire a ordinului de indisponibilizare.
Instanta de judecata, solutionand plangerea, verifica ordonanta
procurorului, pe baza materialului din dosarul cauzei si a oricaror
inscrisuri prezentate, pronuntand una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plangerea ca tardiva sau ca inadmisibila,
mentinand ordonanta atacata;
b) admite plangerea, desfiinteaza ordonanta atacata si
dispune revocarea masurii indisponibilizarii.
(7) Ordinul de indisponibilizare se duce la indeplinire de catre
procurorul care a dispus recunoasterea acestuia prin ordonanta.
ARTICOLUL 228 - Recunoasterea si executarea in faza de judecata
(1) Instanta de judecata solutioneaza cauza, prin incheiere,
data in camera de consiliu, in complet format dintr-un singur
judecator. Judecata se face de urgenta si cu precadere.
(2) Hotararea poate fi atacata cu recurs, in termen de 5 zile
de la pronuntare ori de la comunicare, dupa caz, de catre orice
persoana interesata, inclusiv tertii de buna-credinta, daca prin
aceasta s-a adus o vatamare a intereselor sale legitime.
Dispozitiile art. 227 se aplica in mod corespunzator.
(3) Dosarul se trimite instantei de recurs in termen de 24 de
ore de la declararea recursului. Recursul se solutioneaza in
termen de 5 zile, de curtea de apel competenta, pe baza
materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri prezentate.
(4) Recursul nu suspenda executarea ordinului de
indisponibilizare.
(5) Ordinul de indisponibilizare se executa de catre
procurorul desemnat din cadrul parchetului de pe langa
tribunalul competent.
ARTICOLUL 229 - Durata indisponibilizarii si regimul ulterior al bunului indisponibilizat
(1) Indisponibilizarea bunului este mentinuta pana la
solutionarea definitiva a cererilor prevazute la art. 224 alin. (3).
(2) Cu toate acestea, autoritatea judiciara romana
competenta poate ca, dupa consultarea autoritatii judiciare
emitente, in conformitate cu legislatia si practica romane
aplicabile in materie si in functie de imprejurarile cauzei, sa
dispuna indisponibilizarea bunului pentru o perioada mai scurta.
(3) Daca autoritatea judiciara romana competenta
intentioneaza sa revoce masura indisponibilizarii, aceasta va
informa autoritatea judiciara emitenta, oferindu-i posibilitatea de
a formula observatii. De asemenea, atunci cand autoritatea
judiciara a statului emitent informeaza autoritatea romana de
executare asupra revocarii ordinului de indisponibilizare,
aceasta din urma are obligatia de a revoca masura in cel mai
scurt timp posibil.
(4) Cererile prevazute la art. 224 alin. (3) se executa in
conformitate cu normele aplicabile asistentei judiciare in materie
penala si cu normele aplicabile cooperarii internationale in
materie de confiscare.
(5) Cu toate acestea, prin derogare de la normele in materie
de asistenta judiciara mentionate la alin. (4), autoritatea judiciara
romana competenta nu poate refuza cererile mentionate la
art. 224 alin. (3) lit. a) invocand absenta dublei incriminari, daca
aceste cereri vizeaza infractiunile prevazute la art. 223 alin. (1),
iar pentru aceste infractiuni pedeapsa prevazuta de legea
statului emitent este inchisoarea de cel putin 3 ani.
ARTICOLUL 230 - Motive de nerecunoastere sau de neexecutare
(1) In afara cazurilor mentionate la art. 223 alin. (2) si (3),
autoritatile judiciare romane competente nu pot refuza
recunoasterea sau executarea ordinului de indisponibilizare
decat daca:
a) certificatul prevazut la art. 221 nu este prezentat, este
incomplet sau nu corespunde in mod clar ordinului de
indisponibilizare;
b) legislatia romana prevede o imunitate sau un privilegiu
care face imposibila executarea ordinului de indisponibilizare;
c) din informatiile furnizate in certificat rezulta imediat ca
solutionarea unei cereri de asistenta judiciara avand ca obiect
remiterea probelor sau confiscarea pentru infractiunea care face
obiectul procesului penal ar contraveni principiului non bis in
idem.
(2) In cazul mentionat la alin. (1) lit. a), autoritatea judiciara
romana poate:
a) sa fixeze un termen de cel mult 3 zile pentru prezentarea,
completarea ori corectarea certificatului;
b) sa accepte un document echivalent; sau
c) daca se considera suficient de edificata, sa nu mai apeleze
in aceasta privinta la autoritatea judiciara emitenta.
(3) Orice decizie de a refuza recunoasterea sau executarea
este luata si notificata in cel mai scurt timp posibil autoritatilor
judiciare competente ale statului emitent prin orice mijloc care
permite o inregistrare scrisa.
(4) De asemenea, in cazul in care, in practica, executarea
ordinului de indisponibilizare este imposibila deoarece bunul sau
probele au disparut, au fost distruse, nu pot fi gasite la locul
indicat in certificat ori pentru ca locul in care se gasesc bunurile
sau probele nu a fost indicat intr-un mod suficient de clar nici
dupa consultarea autoritatii judiciare competente a statului
emitent, aceasta este informata imediat in aceasta privinta.
ARTICOLUL 231 - Motive de amanare a executarii
(1) Autoritatea judiciara romana competenta poate amana
executarea unui ordin de indisponibilizare in cazul in care:
a) executarea acestuia risca sa impiedice sau sa ingreuneze
un proces penal aflat in curs de desfasurare. Amanarea se
dispune pentru un termen pe care autoritatea judiciara romana
de executare il considera ca fiind necesar pentru buna
desfasurare a procesului penal;
b) bunurile sau probele in cauza au facut deja obiectul unui
ordin de indisponibilizare in cadrul unei proceduri penale,
amanarea fiind dispusa pana in momentul in care aceasta
masura este revocata;
c) ordinul de indisponibilizare a fost emis in vederea
confiscarii ulterioare a unui bun care face deja obiectul unei
masuri luate in cadrul unui proces penal in Romania; in acest
caz amanarea este dispusa pana in momentul revocarii acestei
masuri. Cu toate acestea, acest caz de amanare este incident
numai in cazul in care ordinul de indisponibilizare ar avea
prioritate fata de masuri ulterioare luate de organele judiciare
romane, in cadrul unui proces penal, in conformitate cu dreptul
intern.
(2) Un raport privind amanarea executarii ordinului de
indisponibilizare, inclusiv motivele care au stat la baza acesteia
si, daca este posibil, durata amanarii, este inaintat imediat
autoritatii judiciare competente a statului emitent prin orice mijloc
care permite o inregistrare scrisa.
(3) De indata ce motivul amanarii inceteaza sa mai subziste,
autoritatea judiciara romana de executare ia fara intarziere
masurile necesare executarii ordinului de indisponibilizare si
informeaza autoritatea judiciara emitenta in aceasta privinta prin
orice mijloc care permite o inregistrare scrisa.
(4) Autoritatea judiciara romana de executare informeaza
autoritatea judiciara emitenta cu privire la oricare alte masuri
asiguratorii al caror obiect il poate constitui bunul respectiv.
ARTICOLUL 232 - Rambursare
(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 227 alin. (3), in
cazul in care statul roman raspunde pentru prejudiciile cauzate
uneia dintre persoanele interesate, inclusiv tertii de
buna-credinta, ca urmare a executarii unui ordin de
indisponibilizare transmis spre executare unei autoritati judiciare
romane, acesta va solicita statului emitent orice suma platita ca
despagubire persoanei in cauza, cu exceptia cazului si in
masura in care paguba sau o parte a acesteia se datoreaza in
mod exclusiv conduitei autoritatilor romane.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu aduc atingere prevederilor legale
interne privind actiunile in despagubire formulate de persoanele
fizice sau juridice.
Sectiunea 4 - Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor pecuniare
PARAGRAFUL 1 - Dispozitii comune
ARTICOLUL 233 - Definitii
In sensul prezentei sectiuni:
(1) prin hotarare se intelege o hotarare definitiva prin care
s-a aplicat o pedeapsa pecuniara ce trebuie executata fata de o
persoana fizica sau juridica, daca hotararea a fost luata de:
a) o instanta judecatoreasca din statul emitent, referitor la o
infractiune prevazuta de legea penala a statului emitent;
b) o autoritate a statului emitent, alta decat o instanta, in
legatura cu o infractiune prevazuta de legea penala a statului
emitent, cu conditia ca persoana respectiva sa fi avut
posibilitatea de a solicita judecarea cauzei sale de o instanta
competenta in materie penala;
c) o autoritate a statului emitent, alta decat o instanta, in ceea
ce priveste faptele care se pedepsesc conform dreptului national
al statului emitent ca fiind incalcari ale normelor legale, cu
conditia ca persoana respectiva sa fi avut posibilitatea de a
solicita judecarea cauzei sale de o instanta competenta in
materie penala;
d) o instanta competenta in materie penala, daca hotararea
a fost pronuntata in legatura cu o hotarare dintre cele prevazute
la lit. c);
(2) prin pedeapsa pecuniara se intelege obligatia de a plati:
1.a) o suma de bani drept condamnare pentru o infractiune,
pronuntata printr-o hotarare;
b) compensatia pronuntata prin aceeasi hotarare in
beneficiul victimelor, daca victima nu se poate constitui parte
civila la proces, iar instanta actioneaza in exercitarea
competentei sale in materie penala;
c) o suma de bani aferenta cheltuielilor cauzate de procedura
judiciara sau administrativa care a dus la pronuntarea hotararii;
d) o suma de bani catre un fond public sau catre o
organizatie de sprijin pentru victime, pronuntata prin aceeasi
decizie.
2. Urmatoarele nu sunt considerate pedepse pecuniare:
a) dispozitiile de confiscare a instrumentelor sau produselor
infractiunilor;
b) dispozitiile de natura civila, care decurg dintr-o actiune in
daune si restituire si care sunt executorii in conformitate cu
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie
2000 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea
hotararilor in materie civila si comerciala;
(3) prin stat emitent se intelege statul membru in care s-a
pronuntat o hotarare, in intelesul definit de decizia-cadru;
(4) prin stat de executare se intelege statul membru catre
care s-a transmis o hotarare in vederea executarii;
(5) prin decizia-cadru se intelege Decizia-cadru
2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind
aplicarea principiului recunoasterii reciproce sanctiunilor
pecuniare, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr. L 76 din 22 martie 2005.
ARTICOLUL 234 - Autoritati competente
(1) Autoritatile romane competente sa emita o hotarare sunt
instantele judecatoresti.
(2) Autoritatile romane competente sa execute o hotarare
sunt instantele judecatoresti.
(3) Autoritatea centrala romana in aplicarea art. 2 alin. (2) din
decizia-cadru este Ministerul Justitiei, care are rolul de a asista
instantele judecatoresti si de a transmite si primi hotararile in
cazul in care contactul direct nu este posibil.
PARAGRAFUL 2 - Procedura de transmitere a hotararii
ARTICOLUL 235 - Transmiterea hotararii
(1) Hotararea, impreuna cu un certificat emis conform
alin. (2), pot fi transmise de autoritatile judiciare romane
emitente direct autoritatii de executare competente din statul
membru in care persoana fizica sau juridica impotriva careia sa
pronuntat hotararea are bunuri ori o sursa de venit, isi are
resedinta obisnuita sau, in cazul persoanelor juridice, isi are
sediul social.
(2) Certificatul trebuie intocmit potrivit formularului standard
prevazut in anexa nr. 3. Certificatul trebuie semnat, iar continutul
acestuia sa fie certificat ca fiind conform de catre autoritatea
judiciara romana emitenta.
(3) Hotararea sau o copie certificata a acesteia impreuna cu
certificatul se transmit direct autoritatii competente din statul de
executare prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa, in
conditii care sa permita statului de executare stabilirea
autenticitatii. Originalul hotararii sau o copie certificata de pe
aceasta impreuna cu certificatul in original se transmit statului
de executare, la cererea acestuia. Toate comunicarile oficiale
se efectueaza direct intre respectivele autoritati competente.
(4) O hotarare nu poate fi transmisa simultan mai multor state
de executare.
(5) Daca autoritatea competenta din statul de executare nu
este cunoscuta autoritatii judiciare romane emitente, aceasta
din urma va face toate investigatiile necesare, inclusiv prin
intermediul punctelor de contact ale Retelei Judiciare Europene,
pentru a obtine informatiile necesare de la statul de executare.
ARTICOLUL 236 - Incetarea executarii
Autoritatea judiciara emitenta romana aduce imediat la
cunostinta autoritatii competente din statul de executare orice
hotarare sau masura in urma careia hotararea inceteaza sa mai
fie executorie sau este retrasa din statul de executare din orice
alt motiv.
ARTICOLUL 237 - Consecintele transmiterii unei hotarari
(1) Sub rezerva dispozitiilor alin. (2), statul roman nu poate
proceda la executarea unei hotarari transmise de autoritatile
judiciare romane emitente.
(2) Dreptul de executare a hotararii este redobandit de statul
roman:
a) daca este informat de statul de executare referitor la
neexecutarea totala sau partiala ori la nerecunoasterea sau
neexecutarea deciziei in cazurile prevazute la art. 241, cu
exceptia celui prevazut la art. 241 alin. (2) lit. a), si in cazul
prevazut la art. 245 alin. (1) din prezenta lege, precum si in cazul
prevazut la art. 20 alin. (3) din decizia-cadru; sau
b) in situatia in care hotararea este retrasa din statul de
executare potrivit art. 236.
(3) Daca, dupa transmiterea unei hotarari, o autoritate
romana primeste orice suma de bani pe care persoana
condamnata a achitat-o de bunavoie in virtutea hotararii,
autoritatea respectiva va informa neintarziat autoritatea
competenta din statul de executare. Dispozitiile art. 243 alin. (2)
se aplica in mod corespunzator.
ARTICOLUL 238 - Limbile folosite
(1) Certificatul transmis autoritatilor romane trebuie tradus in
limba romana.
(2) Executarea hotararii poate fi suspendata pe perioada
necesara obtinerii traducerii acesteia, pe cheltuiala statului de
executare.
(3) Autoritatile judiciare romane emitente vor traduce
certificatul in limba sau in una dintre limbile oficiale ale statului
de executare ori in alta limba acceptata de acesta, potrivit
declaratiilor notificate Secretariatului general al Consiliului
Uniunii Europene.
PARAGRAFUL 3 - Procedura de executare a hotararii
ARTICOLUL 239 - Domeniul de aplicare
(1) Urmatoarele infractiuni, daca se pedepsesc in statul
emitent, astfel cum sunt definite de legislatia statului emitent,
dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru si fara a fi necesara
verificarea dublei incriminari a faptei, la recunoasterea si
executarea hotararilor:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila;
5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;
7. coruptia;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor
financiare ale Comunitatilor Europene in intelesul Conventiei din
26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale
Comunitatilor Europene;
9. spalarea produselor infractiunii;
10. falsificarea de moneda, inclusiv contrafacerea monedei
euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatica;
12. infractiuni impotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de
specii animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de plante
pe cale de disparitie;
13. facilitarea intrarii si sederii ilegale;
14. omorul, vatamarea corporala grava;
15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;
16. rapirea, lipsirea de libertate in mod ilegal si luarea de
ostateci;
17. rasismul si xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitati si opere
de arta;
20. inselaciunea;
21. racketul si extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea si pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plata;
25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de
crestere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intentie;
30. crime aflate in jurisdictia Curtii Penale Internationale;
31. sechestrarea ilegala de nave sau aeronave;
32. sabotajul;
33. comportamente care incalca reglementarile privind
traficul rutier, inclusiv incalcari ale reglementarilor privind orele
de condus si perioadele de odihna si reglementarile privind
bunurile periculoase;
34. contrabanda cu marfuri;
35. incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala;
36. amenintari si acte de violenta impotriva persoanelor,
inclusiv violenta din cadrul evenimentelor sportive;
37. prejudicii supuse legii penale;
38. furtul;
39. infractiuni stabilite de statul emitent cu scopul de a pune
in aplicare obligatiile ce reies din instrumentele internationale
adoptate conform Tratatului de instituire a Comunitatii
Europene*) sau conform titlului VI din Tratatul privind Uniunea
Europeana.
(2) Pentru alte infractiuni decat cele prevazute la alin. (1),
executarea este subordonata conditiei ca faptele la care se
refera hotararea sa constituie infractiune potrivit legii romane,
indiferent de elementele constitutive ale acesteia si indiferent de
modul in care este descrisa.
*) Prin Tratatul de la Lisabona, Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a fost redenumit „Tratatul privind functionarea Uniunii Europene” si a dispus
ca termenii „Comunitatea” sau „Comunitatea Europeana” se inlocuiesc cu „Uniunea”, cuvintele „Comunitatilor Europene” sau „ale CEE” se inlocuiesc cu „(al e) Uniunii
Europene”.
ARTICOLUL 240 - Recunoasterea si executarea hotararilor
(1) Autoritatile judiciare romane de executare recunosc o
hotarare fara alte formalitati si iau imediat toate masurile
necesare pentru executarea acesteia, cu exceptia cazului in
care constata ca este aplicabil unul dintre motivele de
nerecunoastere sau neexecutare prevazute la art. 241.
(2) Daca autoritatea judiciara romana care a primit o hotarare
nu are competenta de a o recunoaste si de a lua masurile
necesare in vederea executarii acesteia, ea va trimite hotararea,
din oficiu, autoritatii competente si va aduce acest lucru la cunostinta autoritatii competente din statul emitent, in mod
corespunzator.
ARTICOLUL 241 - Motivele de nerecunoastere si neexecutare
(1) Autoritatile judiciare romane de executare pot refuza sa
recunoasca si sa execute o hotarare daca nu a fost prezentat
certificatul prevazut la anexa nr. 3, daca certificatul respectiv
este incomplet sau este in mod vadit necorespunzator cu
hotararea.
(2) In afara cazului prevazut la art. 239 alin. (2), autoritatea
judiciara romana de executare poate refuza sa recunoasca si
sa execute hotararea si daca se stabileste ca:
a) impotriva persoanei condamnate si pentru aceleasi fapte
s-a pronuntat o hotarare in Romania sau in orice alt stat decat
statul emitent si, in cel din urma caz, hotararea a fost executata;
b) executarea hotararii este prescrisa conform legii romane,
iar hotararea se refera la fapte care intra in competenta
instantelor romane;
c) hotararea se refera la fapte care:
(i) sunt considerate de legea romana ca fiind comise
integral sau partial pe teritoriul Romaniei ori intr-un
loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise in afara teritoriului statului emitent, iar
legea romana nu permite urmarirea acelorasi
infractiuni atunci cand sunt comise in afara teritoriului
Romaniei;
d) exista imunitate conform legii romane, ceea ce face
imposibila executarea hotararii;
e) hotararea a fost pronuntata referitor la o persoana fizica
care, conform legii romane, data fiind varsta acesteia, nu ar fi
trebuit sa raspunda penal pentru faptele cu privire la care s-a
pronuntat hotararea;
f) conform certificatului prevazut la anexa nr. 3, persoana
respectiva:
(i) in cazul unei proceduri scrise, nu a fost, in
conformitate cu legea statului emitent, informata
personal sau printr-un reprezentant, competent
potrivit legii nationale, referitor la dreptul sau de a
contesta cauza si la termenele de exercitare a caii
de atac; sau
(ii) nu s-a prezentat personal, cu exceptia cazului in care
certificatul precizeaza ca:
— persoana a fost informata personal sau printr-un
reprezentant, competent potrivit legii nationale,
referitor la procedura desfasurata in conformitate
cu legea statului emitent; sau
— persoana a specificat ca nu contesta cauza;
g) pedeapsa pecuniara este mai mica de 70 euro sau decat
echivalentul in lei al acestei sume.
(3) In cazurile mentionate la alin. (1) si alin. (2) lit. b) si f),
inainte de a decide nerecunoasterea si neexecutarea, totale sau
partiale, ale unei hotarari, autoritatea judiciara romana de
executare se va consulta cu autoritatea competenta din statul
emitent, prin orice mijloace adecvate, si, daca este cazul, va
solicita acesteia furnizarea oricaror informatii fara intarziere.
ARTICOLUL 242 - Stabilirea sumei de plata
(1) Daca se stabileste ca hotararea se refera la fapte care
nu au fost comise pe teritoriul statului emitent, autoritatea
judiciara romana de executare poate decide sa reduca suma
pedepsei executate la suma maxima prevazuta pentru fapte
similare de legea romana, atunci cand faptele intra in
competenta instantelor romane.
(2) Autoritatea judiciara romana de executare schimba, daca
este cazul, pedeapsa in moneda statului de executare, la cursul
valutar de la data pronuntarii pedepsei.
ARTICOLUL 243 - Legea care guverneaza executarea
(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 244, executarea
hotararii este guvernata de legea romana in acelasi mod ca in
cazul unei pedepse pecuniare aplicate de o instanta
judecatoreasca romana. Numai autoritatile romane au
competenta de a decide asupra procedurilor de executare si de
a stabili toate masurile legate de aceasta, inclusiv motivele de
incetare a executarii.
(2) In cazul in care persoana condamnata poate face dovada
platii totale sau partiale efectuate in orice stat, autoritatea
judiciara romana de executare se consulta cu autoritatea
competenta din statul emitent in modul prevazut la art. 241
alin. (3). Orice parte din pedeapsa recuperata in orice alt mod
din orice stat trebuie dedusa integral din suma care trebuie
executata in Romania.
ARTICOLUL 244 - Inlocuirea pedepsei pecuniare
Daca executarea unei hotarari nu este posibila, fie total, fie
partial, autoritatea judiciara romana de executare poate dispune
inlocuirea amenzii, in conditiile art. 63^1 din Codul penal.
ARTICOLUL 245 - Amnistia, gratierea si revizuirea
(1) Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de catre statul
emitent, cat si de catre statul roman.
(2) Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 244, orice revizuire
a hotararii este de competenta exclusiva a statului emitent.
ARTICOLUL 246 - Destinatia fondurilor obtinute din executarea hotararilor si cheltuielile
(1) Fondurile obtinute din executarea hotararilor de
autoritatile judiciare romane de executare se fac venit la bugetul
de stat, daca nu se convine altfel cu statul emitent si statul
roman, mai cu seama in cazurile prevazute la art. 233 alin. (2)
lit. b).
(2) Cheltuielile efectuate de autoritatile romane in aplicarea
prezentei sectiuni raman in sarcina statului roman.
ARTICOLUL 247 - Informare
Autoritatea judiciara romana de executare informeaza
neintarziat autoritatea competenta a statului emitent prin orice
mijloc care permite o inregistrare scrisa:
a) despre transmiterea hotararii catre autoritatea
competenta;
b) despre orice hotarare de nerecunoastere si neexecutare
a hotararii si motivele pentru care s-a pronuntat aceasta;
c) despre neexecutarea totala sau partiala a hotararii si
motivele pentru care s-a pronuntat aceasta;
d) despre executarea hotararii imediat dupa incheierea
executarii;
e) despre inlocuirea sanctiunii pecuniare cu o alta pedeapsa.
Sectiunea 5 - Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare
PARAGRAFUL 1 - Dispozitii generale
ARTICOLUL 248 - Definitii
(1) Prin ordin de confiscare se intelege sanctiunea sau
masura dispusa de o instanta ca urmare a unei proceduri
penale, care consta in scoaterea fortata definitiva a bunurilor din
patrimoniul celui care le detine.
(2) Prin bun se intelege orice bun, indiferent de natura
acestuia, corporal sau necorporal, mobil ori imobil, precum si
documentele sau instrumentele juridice care dovedesc existenta
unui titlu sau a unui drept asupra acestui bun, cu privire la care
instanta din statul emitent a stabilit ca:
a) constituie produsul infractiunii sau corespunde in totalitate
ori in parte valorii acestui produs; sau
b) constituie instrumentul unei asemenea infractiuni.
(3) Prin produsul unei infractiuni se intelege orice avantaj
economic ce decurge din savarsirea faptei penale. Poate
imbraca orice forma de bun care a luat fiinta prin savarsirea
infractiunii.
(4) Prin instrument al unei infractiuni se intelege orice fel de
bun care a folosit sau a fost destinat sa foloseasca, in orice fel,
in totalitate ori partial, pentru savarsirea infractiunii sau
infractiunilor.
(5) Prin bunuri culturale care fac parte din patrimoniul
national cultural se intelege bunurile definite conform art. 63 din
Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural
national mobil, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, care transpune art. 1 alin. (1) din Directiva Consiliului
93/7/CEE din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor
culturale care au parasit ilegal teritoriul unui alt stat membru.
(6) Atunci cand procedurile penale care au condus la
confiscare se refera la o infractiune principala si la infractiunea
de spalare de bani, prin infractiunea prevazuta la art. 262
alin. (1) lit. f) se intelege infractiunea principala.
(7) Prin stat emitent se intelege statul membru in care o
instanta a emis un ordin de confiscare in cadrul unei proceduri
penale.
(8) Prin stat de executare se intelege statul membru caruia
ordinul de confiscare i-a fost transmis spre executare.
(9) Prin decizia-cadru se intelege Decizia-cadru
2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului
recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare, publicata in
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 24 noiembrie
2006.
ARTICOLUL 249 - Ordinul de confiscare si certificatul
(1) Ordinul de confiscare se emite in forma si in conformitate
cu legislatia statului emitent si este insotit de certificatul prevazut
la alin. (3).
(2) Potrivit legii romane, prin ordin de confiscare se intelege
hotararea prin care instanta a luat masura de siguranta a
confiscarii speciale, cu mentiunea definitiva ori dispozitivul
acestei hotarari, cuprinzand dispozitia de confiscare.
(3) Certificatul trebuie sa fie intocmit potrivit formularului
standard prevazut la anexa nr. 4 si sa fie semnat si stampilat de
autoritatea judiciara care a dispus confiscarea. De asemenea,
continutul certificatului trebuie sa fie certificat de autoritatea
judiciara emitenta.
ARTICOLUL 250 - Autoritati romane competente
(1) Autoritatile romane competente sa emita un ordin de
confiscare sunt instantele judecatoresti.
(2) In cazul ordinului de confiscare emis de o autoritate
judiciara dintr-un stat membru, competenta de executare
apartine tribunalului in a carui circumscriptie se afla bunul care
face obiectul confiscarii. In cazul in care ordinul de confiscare
priveste:
a) mai multe bunuri mobile aflate in circumscriptia unor
tribunale diferite, competenta apartine Tribunalului Bucuresti;
b) mai multe bunuri mobile si un bun imobil, competenta
apartine tribunalului in a carui circumscriptie se afla bunul imobil;
c) mai multe bunuri imobile, aflate in circumscriptia unor
tribunale diferite, competenta apartine tribunalului in
circumscriptia caruia se afla bunul imobil avand valoarea cea
mai mare.
(3) In cazul ordinelor de confiscare multiple, transmise de
mai multe state membre emitente, pentru aceleasi bunuri,
competenta apartine tribunalului mai intai sesizat.
(4) Autoritatea centrala romana in aplicarea art. 3 alin. (2) din
decizia-cadru este Ministerul Justitiei, care are rolul de a asista
instantele judecatoresti si de a transmite si primi ordinele de
confiscare in cazul in care contactul direct nu este posibil.
ARTICOLUL 251 - Domeniul de aplicare
(1) Daca faptele care au condus la emiterea unui ordin de
confiscare constituie una sau mai multe dintre urmatoarele
infractiuni, indiferent de denumirea pe care o au in legislatia
statului emitent, si sunt sanctionate de legea statului emitent cu
o pedeapsa privativa de libertate cu o durata maxima de cel
putin 3 ani, ordinul de confiscare este executat fara verificarea
dublei incriminari:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila;
5. traficul ilicit de droguri si substante psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, munitii si substante explozive;
7. coruptia;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor
financiare ale Comunitatilor Europene in intelesul Conventiei din
26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale
Comunitatilor Europene;
9. spalarea produselor infractiunii;
10. falsificarea de moneda, inclusiv contrafacerea monedei
euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatica;
12. infractiuni impotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de
specii animale pe cale de disparitie si de specii si soiuri de plante
pe cale de disparitie;
13. facilitarea intrarii si sederii ilegale;
14. omorul, vatamarea corporala grava;
15. traficul ilicit de organe si tesuturi umane;
16. rapirea, lipsirea de libertate in mod ilegal si luarea de
ostateci;
17. rasismul si xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitati si opere
de arta;
20. inselaciunea;
21. racketul si extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea si pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale si uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plata;
25. traficul ilicit de substante hormonale si alti factori de
crestere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intentie;
30. crime aflate in jurisdictia Curtii Penale Internationale;
31. sechestrarea ilegala de nave sau aeronave;
32. sabotajul.
(2) Pentru alte cazuri decat cele mentionate la alin. (1),
recunoasterea si executarea unui ordin de confiscare este
supusa conditiei ca faptele care au determinat dispunerea
confiscarii sa reprezinte o fapta care ar permite confiscarea
potrivit legii romane, oricare ar fi elementele constitutive si
calificarea juridica in legea statului emitent sau oricum ar fi
descrisa fapta in legea acestui stat.
ARTICOLUL 252 - Amnistia, gratierea si revizuirea ordinelor de confiscare
(1) Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de catre statul
emitent, cat si de statul de executare.
(2) Revizuirea ordinului de confiscare poate fi dispusa numai
de catre statul emitent.
PARAGRAFUL 2 - Procedura de transmitere de catre autoritatile romane a ordinelor de confiscare si a certificatului
ARTICOLUL 253 - Transmiterea ordinelor de confiscare si a certificatului
(1) Ordinul de confiscare, impreuna cu certificatul prevazut la
art. 249, insotite de o traducere in limba sau in limbile oficiale ale
statului membru de executare sau in alta limba acceptata de
acesta, se transmite de autoritatea judiciara emitenta direct
autoritatii competente din statul de executare, prin orice mijloc
care permite o inregistrare scrisa si in conditii care sa permita
autoritatii competente a statului de executare sa stabileasca
autenticitatea acestora. Traducerea se efectueaza prin grija
autoritatii judiciare emitente.
(2) Originalul ordinului de confiscare si originalul certificatului
sunt transmise statului de executare, la cerere.
(3) In cazul in care autoritatea judiciara emitenta nu cunoaste
autoritatea competenta sa recunoasca si sa execute ordinul de
confiscare, aceasta solicita statului de executare, prin punctele
de contact ale Romaniei la Reteaua Judiciara Europeana, sa ii
furnizeze informatii in acest sens.
(4) Transmiterea directa prevazuta la alin. (1) nu este
permisa in cazul in care un stat membru a desemnat o autoritate
centrala pentru transmiterea sau primirea ordinelor de
confiscare.
(5) Toate comunicarile legate de recunoasterea si executarea
ordinului de confiscare au loc direct intre autoritatea emitenta si
autoritatea competenta din statul de executare, sub rezerva
prevederilor alin. (4).
ARTICOLUL 254 - Determinarea statului membru competent sa execute ordinul de confiscare
(1) Ordinul de confiscare si certificatul prevazut la art. 249
pot fi transmise:
a) daca ordinul de confiscare are ca obiect confiscarea unei
sume de bani, catre autoritatea competenta din statul membru
in care autoritatea judiciara emitenta are motive intemeiate sa
creada ca persoana fizica sau juridica fata de care s-a dispus
confiscarea detine bunuri sau venituri;
b) daca ordinul de confiscare are ca obiect confiscarea unor
parti dintr-un bun, catre autoritatea competenta din statul
membru in care autoritatea judiciara emitenta are motive
intemeiate sa creada ca se afla bunul supus confiscarii.
(2) In lipsa unor indicii intemeiate, care sa permita
determinarea statului membru caruia sa ii fie transmis ordinul,
autoritatea judiciara emitenta poate transmite ordinul de
confiscare catre autoritatea competenta din statul membru in
care domiciliaza sau isi are sediul persoana fizica sau juridica
impotriva careia a fost emis ordinul.
ARTICOLUL 255 - Transmiterea unui ordin de confiscare catre unul sau mai multe state de executare
(1) Ordinul de confiscare poate fi transmis doar unui singur
stat de executare, cu exceptia cazurilor prevazute la alin. (2)
si (3).
(2) Ordinul de confiscare privind parti dintr-un bun determinat
poate fi transmis catre mai multe state de executare, in acelasi
timp, atunci cand:
a) autoritatea judiciara emitenta are motive intemeiate sa
creada ca anumite parti din bunul supus confiscarii se afla in
locatii diferite din mai multe state de executare;
b) confiscarea unei anumite parti dintr-un bun supus
confiscarii implica activitati care presupun actiuni din partea mai
multor state de executare sau autoritatea judiciara emitenta are
motive intemeiate sa creada ca o anumita parte dintr-un bun
supus confiscarii se afla in unul din doua sau mai multe state
de executare.
(3) Ordinul de confiscare a unei sume de bani poate fi
transmis mai multor state de executare, in acelasi timp, atunci
cand autoritatea judiciara emitenta considera ca este necesar
sa transmita astfel, spre exemplu, daca bunul respectiv nu a fost
indisponibilizat conform Deciziei-cadru a Consiliului
2003/577/JAI sau valoarea bunului care ar putea fi confiscat in
Romania, ca stat emitent, si in oricare dintre statele de
executare nu este suficienta pentru executarea intregii sume
prevazute in ordinul de confiscare.
ARTICOLUL 256 - Efectele transmiterii unui ordin de confiscare
(1) Transmiterea ordinului de confiscare catre unul sau mai
multe state de executare nu aduce atingere dreptului autoritatii
judiciare romane de a dispune executarea confiscarii, potrivit
Codului roman de procedura penala.
(2) In cazul transmiterii catre unul sau mai multe state de
executare a unui ordin de confiscare privind o suma de bani,
valoarea ce decurge din executarea sa nu poate depasi suma
maxima specificata in ordinul de confiscare.
(3) Autoritatea judiciara emitenta informeaza, fara intarziere,
autoritatea competenta din fiecare stat de executare:
a) in cazul in care considera, spre exemplu, in baza
informatiilor pe care fiecare din statele de executare i le-a adus
la cunostinta, ca exista riscul sa se depaseasca suma maxima
prevazuta in ordinul de confiscare. In cazul in care autoritatea
judiciara emitenta a fost informata ca executarea ordinului de
confiscare a fost amanata, aceasta informeaza, fara intarziere,
autoritatea competenta din statul de executare daca mai exista
sau nu un astfel de risc;
b) in cazul in care confiscarea a fost executata in tot sau in
parte in Romania sau intr-unul din statele de executare. In
situatia confiscarii in parte, autoritatea judiciara emitenta
specifica suma pentru care ordinul de confiscare se mai
executa;
c) in cazul in care, ulterior transmiterii unui ordin de
confiscare, o autoritate romana primeste din partea persoanei
fata de care s-a emis ordinul de confiscare orice suma de bani
pe care aceasta o achita de bunavoie in contul ordinului de
confiscare. In situatia confiscarii produsului infractiunii, orice
parte din suma se deduce din suma care trebuie confiscata in
statul de executare. In acest caz, autoritatea judiciara romana
emitenta specifica suma cu privire la care ordinul de confiscare
se mai executa.
(4) In cazul in care, ca urmare a executarii unui ordin de
confiscare emis de o autoritate judiciara romana, autoritatea de
executare a despagubit orice persoana interesata, inclusiv tertii
de buna-credinta, statul roman va rambursa statului de
executare suma acordata ca despagubire.
(5) In cazul in care autoritatea de executare informeaza ca
executarea ordinului de confiscare implica cheltuieli ridicate sau
exceptionale, autoritatea judiciara romana emitenta poate lua in
considerare propunerea de impartire a cheltuielilor pe baza unei
fise detaliate de plata prezentate de autoritatea de executare.
ARTICOLUL 257 - Incetarea executarii confiscarii
Autoritatea judiciara romana emitenta aduce imediat la
cunostinta autoritatii competente din statul de executare, prin
orice mijloc care permite o inregistrare scrisa, orice decizie de
revocare a masurii confiscarii sau de retragere a ordinului de
confiscare, indiferent de motiv.
PARAGRAFUL 3 - Procedura de executare de catre autoritatile romane a ordinelor de confiscare
ARTICOLUL 258 - Masuri premergatoare
(1) Atunci cand instanta primeste un ordin de confiscare, in
termen de cel mult 24 de ore de la data primirii, verifica daca
ordinul este insotit de traducerea in limba romana.
(2) In cazul in care ordinul de confiscare nu este tradus,
instanta solicita autoritatii competente din statul emitent
remiterea traducerii, intr-un termen de cel mult 5 zile.
(3) Repartizarea cauzei se face, in conformitate cu
dispozitiile legale aplicabile in materie, unui complet format dintrun
singur judecator, termenul de judecata stabilit neputand fi mai
mare de 5 zile.
(4) Daca instanta apreciaza ca nu este competenta sa
recunoasca si sa ia masurile necesare pentru executarea
ordinului de confiscare, trimite, din oficiu, ordinul de confiscare
instantei competente sa il recunoasca si sa il execute si
informeaza despre aceasta autoritatea competenta a statului
emitent. In situatia in care ordinul de confiscare nu contine
suficiente informatii pentru determinarea competentei, instanta
poate solicita autoritatii competente din statul de emitere
transmiterea informatiilor suplimentare ori a certificatului
prevazut la art. 249, in situatia in care acesta nu a fost transmis
initial, fixand un termen de cel mult 5 zile in care autoritatea
competenta din statul emitent sa transmita astfel de documente.
ARTICOLUL 259 - Reguli cu privire la recunoasterea si executarea ordinelor de confiscare
(1) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competenta
dintr-un stat membru se recunoaste fara a fi necesara nicio alta
formalitate, cu exceptia cazului in care este incident unul dintre
motivele de nerecunoastere prevazute la art. 262.
(2) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competenta
dintr-un stat membru, recunoscut de instanta judecatoreasca,
se executa fara intarziere, cu exceptia cazului in care este
incident unul dintre motivele de amanare prevazute la art. 263.
(3) In caz de refuz al recunoasterii unui ordin de confiscare,
instanta analizeaza posibilitatea de a se consulta cu autoritatea
competenta din statul de emitere, anterior pronuntarii unei
hotarari in acest sens. In cazul in care refuzul se intemeiaza pe
motivele prevazute la art. 262 alin. (1) lit. a), b), e), f) sau g),
consultarea este obligatorie. De asemenea, consultarea este
obligatorie in cazul prevazut la art. 262 alin. (1) lit. d), daca
autoritatea competenta din statul emitent nu este informata
potrivit art. 267 alin. (3).
(4) In cazul in care persoana fata de care s-a dispus
confiscarea poate prezenta dovada confiscarii, in tot sau in
parte, in orice stat, instanta consulta autoritatea competenta din
statul de executare. In cazul confiscarii produselor infractiunii,
orice parte a sumei care este recuperata conform ordinului de
confiscare din orice state, altele decat statul roman, se deduce
in totalitate din suma care trebuie confiscata de instanta
judecatoreasca.
(5) Instanta poate dispune luarea de masuri alternative la
ordinul de confiscare, inclusiv pedeapsa cu inchisoarea sau alte
masuri privative de libertate, numai daca autoritatea competenta
din statul emitent si-a exprimat, in scris, acordul in acest sens.
(6) In cazul in care ordinul de confiscare priveste o suma de
bani, instanta converteste, daca este cazul, suma de bani
supusa confiscarii in moneda nationala la cursul valutar existent
la data la care a fost emis ordinul de confiscare.
(7) In cazul in care executarea ordinului de confiscare implica
cheltuieli ridicate sau exceptionale, autoritatea judiciara romana
de executare poate informa despre aceasta autoritatea
competenta din statul emitent si propune impartirea cheltuielilor
pe baza unei fise detaliate de plata intocmite in acest sens.
ARTICOLUL 260 - Legea aplicabila
Executarea ordinelor de confiscare este guvernata de legea
romana, autoritatile romane fiind singurele in masura sa decida
cu privire la executarea confiscarii, inclusiv cu privire la masurile
ce trebuie luate in acest sens.
ARTICOLUL 261 - Confiscarea in cazuri speciale
(1) Daca un ordin de confiscare priveste o anumita parte
dintr-un bun, in cazul in care autoritatea emitenta consimte, si
daca o astfel de posibilitate este permisa de legea ambelor
state, instanta poate dispune confiscarea prin echivalent banesc
corespunzator valorii bunului supus confiscarii.
(2) Daca ordinul de confiscare priveste o suma de bani, in
cazul in care suma de bani nu poate fi obtinuta in totalitate,
instanta poate dispune confiscarea oricarei parti dintr-un bun
care va fi gasit disponibil.
ARTICOLUL 262 - Motive de nerecunoastere sau neexecutare
(1) In afara cazului prevazut la art. 251 alin. (2),
recunoasterea si executarea ordinului de confiscare poate fi
refuzata daca:
a) certificatul prevazut la art. 249 nu este anexat, este
incomplet sau nu corespunde in mod evident cu ordinul de
confiscare;
b) executarea ordinului de confiscare ar fi contrara
principiului non bis in idem;
c) legislatia romana prevede o imunitate sau un privilegiu
care face imposibila executarea ordinului de confiscare;
d) drepturile oricarei parti interesate, inclusiv drepturile tertilor
de buna-credinta, fac imposibila executarea ordinului de
confiscare, inclusiv acolo unde aceasta reprezinta o consecinta
a aplicarii dispozitiilor prevazute pentru protectia juridica a
drepturilor conform art. 267;
e) din certificatul anexat la ordinul de confiscare rezulta ca
persoana fata de care s-a dispus confiscarea nu s-a infatisat
personal si nu a fost reprezentata de un avocat in cadrul
procedurilor care au condus la dispunerea confiscarii, afara
numai daca certificatul atesta faptul ca persoana respectiva a
fost informata personal sau prin reprezentatul sau competent,
in conformitate cu dreptul intern, cu privire la procedurile juridice,
in conformitate cu legislatia din statul de emitere, sau daca
persoana respectiva a specificat ca nu contesta ordinul de
confiscare;
f) ordinul de confiscare are la baza proceduri penale cu
privire la infractiuni care:
— conform legislatiei romane sunt privite ca fiind savarsite,
in totalitate sau partial, pe teritoriul statului roman; sau
— au fost savarsite in afara teritoriului statului emitent, iar
legislatia romana nu permite luarea unor masuri fata de
infractiunile care au fost comise in afara teritoriului statului
roman;
g) executarea ordinului de confiscare aduce atingere
principiilor constitutionale;
h) executarea ordinului de confiscare s-a prescris potrivit legii
romane, cu conditia ca infractiunile sa fie de competenta
autoritatilor romane potrivit legislatiei penale interne.
(2) In cazul mentionat la alin. (1) lit. a), instanta poate sa
stabileasca un termen pentru transmiterea sau completarea ori
corectarea certificatului.
(3) Orice decizie de a refuza recunoasterea si executarea
este luata si notificata in cel mai scurt timp posibil autoritatilor
competente ale statului de emitere.
(4) In cazul in care, in practica, executarea ordinului de
confiscare este imposibila deoarece bunul supus confiscarii a
disparut, a fost distrus, nu poate fi gasit la locul indicat in
certificat sau pentru ca locul in care se gaseste bunul nu a fost
indicat intr-un mod destul de clar nici dupa consultarea statului
emitent, instanta informeaza imediat in aceasta privinta
autoritatea competenta din statul emitent.
ARTICOLUL 263 - Amanarea executarii ordinului de confiscare
(1) Instanta poate amana executarea unui ordin de
confiscare transmis:
a) daca, in cazul unui ordin de confiscare privind o suma de
bani, apreciaza ca exista riscul ca valoarea totala rezultata din
executarea sa sa depaseasca suma specificata in ordin datorita
executarii sale simultane in mai multe state membre;
b) in cazul unor actiuni in despagubire la care se face referire
la art. 267;
c) daca apreciaza ca executarea imediata a ordinului de
confiscare ar putea prejudicia o procedura penala aflata in curs;
amanarea este dispusa pana la data la care executarea devine
posibila;
d) atunci cand fata de bunurile care fac obiectul ordinului de
confiscare a fost dispusa confiscarea intr-un proces penal intern.
(2) In cazul amanarii, instanta ia, pe durata amanarii, toate
masurile necesare, similare cu masurile luate in cazurile
prevazute de legislatia interna, pentru a impiedica disparitia
bunurilor supuse confiscarii.
(3) In cazul amanarii prevazute la alin. (1) lit. a), instanta
informeaza, fara intarziere, prin orice mijloc care permite o
inregistrare scrisa, autoritatea competenta din statul emitent.
(4) In cazurile la care se face referire in alin. (1) lit. b) si c),
instanta intocmeste un raport privind cauzele de amanare,
incluzand, daca este posibil, si durata prevazuta pentru
amanare, raport care va fi inaintat catre autoritatea competenta
din statul emitent.
(5) Imediat ce motivele amanarii au incetat sa mai existe,
instanta va lua toate masurile necesare pentru executarea
ordinului de confiscare si pentru informarea autoritatii
competente din statul de emitere.
ARTICOLUL 264 - Ordine de confiscare multiple
In cazul in care instanta instrumenteaza:
a) doua sau mai multe ordine de confiscare privind o suma
de bani, care au fost emise impotriva aceleiasi persoane fizice
sau juridice, iar persoana in cauza nu prezinta suficiente
mijloace in Romania in vederea executarii tuturor ordinelor; sau
b) doua sau mai multe ordine de confiscare privind aceleasi
bunuri, aceasta ia in considerare toate circumstantele, inclusiv
cele privind bunurile indisponibilizate, gravitatea si locul unde a
fost savarsita infractiunea, data emiterii si data transmiterii
ordinelor respective, pentru a decide care dintre ordinele de
confiscare va fi executat.
ARTICOLUL 265 - Dispunerea de bunurile confiscate
(1) Statul roman, prin organele sale competente, dispune de
sumele de bani obtinute in urma executarii unui ordin de
confiscare dupa cum urmeaza:
a) in cazul in care sumele de bani obtinute in urma executarii
unui ordin de confiscare au o valoare sub 10.000 euro sau
echivalentul in lei al acestei sume, acestea se fac venit la
bugetul de stat;
b) in toate celelalte cazuri, 50% din suma obtinuta in urma
executarii unui ordin de confiscare va fi transferata catre statul
emitent.
(2) In cazul celorlalte bunuri, confiscarea se executa intr-unul
dintre urmatoarele moduri:
a) bunurile confiscate se pot valorifica, prin vanzare, potrivit
dispozitiilor legale, situatie in care suma obtinuta in urma
valorificarii se distribuie potrivit prevederilor alin. (1); sau
b) bunurile confiscate pot fi transferate catre statul emitent.
In cazul in care ordinul de confiscare acopera o parte din
valoarea ordinului, bunurile se transfera catre statul emitent,
numai daca autoritatea competenta a acestui stat consimte in
acest sens;
c) atunci cand nu se pot aplica prevederile lit. a) sau b), se
poate dispune cu privire la bunurile confiscate intr-un alt mod, in
conformitate cu dispozitiile legii romane.
(3) Bunurile culturale parte a patrimoniului national supuse
confiscarii nu pot fi vandute sau transferate.
(4) Dispozitiile alin. (1)— (3) se aplica daca nu se dispune
altfel printr-un acord incheiat intre statul roman si statul emitent.
ARTICOLUL 266 - Informatii privind rezultatul executarii
Autoritatea de executare informeaza, fara intarziere,
autoritatea competenta din statul emitent, cu privire la:
a) comunicarea unui ordin de confiscare catre instanta
romana competenta, potrivit art. 258 alin. (4);
b) hotararea motivata prin care s-a refuzat recunoasterea
ordinului de confiscare;
c) neexecutarea totala sau partiala a ordinelor de confiscare
pentru motivele prevazute la art. 252, art. 259 alin. (3), art. 260
si 264;
d) executarea ordinului, de indata ce s-a realizat;
e) aplicarea unor masuri alternative executarii ordinului de
confiscare, potrivit art. 259 alin. (5).
ARTICOLUL 267 - Despagubiri
(1) Orice parte interesata, inclusiv tertii de buna-credinta
implicati, are dreptul la despagubiri, in conditiile legii, in cazul
incalcarii drepturilor sale prin recunoasterea si executarea unui
ordin de confiscare.
(2) Motivele de fond care au stat la baza emiterii ordinului de
confiscare nu pot fi contestate in fata instantei romane de
executare.
(3) In cazul in care este introdusa o actiune in despagubire
in fata instantei romane, aceasta informeaza autoritatea
competenta din statul emitent.
ARTICOLUL 268 - Rambursare
(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 267 alin. (2), in
cazul in care statul roman raspunde pentru prejudiciile cauzate
uneia din persoanele interesate, inclusiv tertii de buna-credinta,
ca urmare a executarii unui ordin de confiscare transmis spre
executare unei autoritati judiciare romane, acesta va solicita
statului emitent orice suma platita ca despagubire persoanei in
cauza, cu exceptia cazului si in masura in care paguba sau o
parte a acesteia se datoreaza in mod exclusiv conduitei
autoritatilor romane.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu aduc atingere prevederilor legale
interne privind actiunile in despagubire formulate de persoanele
fizice sau juridice.
Titlul VIII - Dispozitii finale
ARTICOLUL 269
Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi*) se abroga:
a) Legea nr. 296/2001 privind extradarea, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 326 din 18 iunie 2001;
b) Legea nr. 704/2001 privind asistenta judiciara
internationala in materie penala, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001;
c) Legea nr. 756/2001 asupra transferarii persoanelor
condamnate in strainatate, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 2 din 4 ianuarie 2002;
d) Ordonanta Guvernului nr. 69/1999 pentru facilitarea
aplicarii conventiilor internationale in materie de transfer al
persoanelor condamnate, la care Romania este parte, in privinta
predarii-preluarii condamnatilor, aprobata prin Legea
nr. 113/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 415 din 30 august 1999;
e) art. 519—521 din Codul de procedura penala;
f) orice alte dispozitii contrare.
ARTICOLUL 270
(1) Prezenta lege*) intra in vigoare la 60 de zile de la data
publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptia
prevederilor cap. IV al titlului II, ale dispozitiilor titlului III, ale
cap. III al titlului IV si ale cap. II al titlului VII, care vor intra in
vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
(2) Incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea
Europeana, dispozitiile titlului III vor inlocui, in relatia cu statele
membre ale Uniunii Europene, dispozitiile in materie de
extradare, cu exceptia cazului in care statul membru pe teritoriul
caruia se afla persoana urmarita a formulat declaratii in sensul
neaplicarii Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind
mandatul european de arestare si procedurile de predare intre
statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte savarsite
inainte de o anumita data.
--------------------
*) Prezenta lege a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004.
***
Prezenta lege transpune in legislatia nationala dispozitiile
deciziilor-cadru ale Uniunii Europene din domeniul cooperarii
judiciare in materie penala, dupa cum urmeaza:
1. Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind
mandatul european de arestare si procedurile de predare intre
statele membre, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr. L 190 din 18 iulie 2002;
2. Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003
privind executarea in Uniunea Europeana a ordinelor de
indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, publicata in Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene nr. L 196 din 2 august 2003;
3. Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie
2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce
sanctiunilor pecuniare, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. L 76 din 22 martie 2005;
4. Decizia-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind
aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de
confiscare, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr. L 328 din 24 noiembrie 2006.
|