DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

HG nr. 1183/2008, hotarare pentru aprobarea tezelor prealabile ale proiectului Codului penal

[Materialul de fata a fost preluat din Indaco Legenet legenet.indaco.ro]

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 686 din 08/10/2008

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 26 si 27 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

Articol unic
Se aproba tezele prealabile ale proiectului Codului penal, prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.


ANEXA - TEZE PREALABILE ale proiectului Codului penal


I. Cadrul legislativ actual si necesitatea elaborarii unui nou Cod penal
Codul penal actual, adoptat prin Legea nr. 15/1968, aflat in vigoare din 1 ianuarie 1969, desi elaborat in perioada regimului comunist, a reprezentat corolarul unei munci de durata, desfasurata de o echipa de specialisti de prestigiu, sub coordonarea eminentului profesor si cercetator Vintila Dongoroz. Asa se face ca, in pofida orientarii ideologice din epoca si a impunerii modelului sovietic ca principala sursa de inspiratie pentru codurile penale din fostele state socialiste, s-a reusit mentinerea in cuprinsul legii penale fundamentale a unor institutii ce dobandisera o traditie in dreptul nostru sub imperiul codurilor anterioare.
Cu toate acestea, structura de baza a Codului poarta in mod iremediabil amprenta modelului sovietic, atat in privinta institutiei infractiunii, cat si in ceea ce priveste sanctiunile. Modificarile aduse Codului incepand cu anul 1990 au incercat sa inlature unele reglementari incompatibile cu exigentele statului de drept, dar nu au fost - si nici nu puteau fi - in masura sa determine o modificare structurala a reglementarii penale romane.
Pe de alta parte, exista in prezent circa 250 de legi penale speciale sau extrapenale continand dispozitii penale, cu numeroase suprapuneri de texte, cu abrogari implicite asupra carora planeaza incertitudinea, cu pedepse legale intre care exista diferente flagrante in pofida naturii similare a faptelor incriminate, ceea ce le face dificil de aplicat pentru organele judiciare si foarte putin previzibile pentru cetateni.
In aceste conditii, incepand din anul 2001 s-a trecut la elaborarea unui nou Cod penal, adoptat de catre Parlament prin Legea nr. 301/2004. Desi acest nou Cod s-a dorit o lege moderna, compatibila cu reglementarile similare din alte state europene, lucrandu-se sub presiunea timpului s-au strecurat atat de multe prevederi neizbutite, lacune si necorelari incat textul este aproape imposibil de aplicat in practica.
Initial, in cadrul Ministerului Justitiei a fost alcatuita o comisie de experti avand ca mandat gasirea unor posibilitati de inlaturare a neajunsurilor semnalate de teoreticieni si practicieni, pe calea unei modificari a Legii nr. 301/2004. Pe parcursul desfasurarii lucrarilor acestei comisii, in considerarea numarului si implicatiilor deficientelor de fond ale reglementarii, s-a ajuns la concluzia potrivit careia singura modalitate eficienta de lucru este elaborarea unui nou proiect, care sa preia elementele ce pot fi mentinute din Codul in vigoare si din Legea nr. 301/2004 si sa le integreze pe baza unei conceptii unitare alaturi de elemente preluate din alte sisteme de referinta dar si din reglementarile adoptate la nivelul Uniunii Europene pentru realizarea spatiului de libertate, securitate si justitie.

II. Rezultatele cercetarilor, studiilor si documentarilor stiintifice efectuate
A. Decizia elaborarii unui nou proiect al Codului penal a avut la baza neajunsurile Legii nr. 301/2004, semnalate de doctrina in intervalul de timp care a urmat publicarii sale, dintre care cele mai importante sunt urmatoarele:
  • in privinta modelelor care au stat la baza reglementarii, legiuitorul nostru s-a limitat la doua modele principale - codul penal in vigoare si codul penal francez - indepartandu-se astfel de traditia de inspiratie italo-austriaca dezvoltata sub imperiul Codului penal anterior;
  • sub aspectul definitiei si trasaturilor infractiunii a fost pastrata reglementarea din Codul penal in vigoare, bazata pe conceptia materiala asupra infractiunii, specifica sistemelor de drept penal de inspiratie sovietica. Aceasta conceptie nu este insa compatibila cu reglementarile de inspiratie franceza introduse in Cod, asa cum este cazul renuntarii la pedeapsa;
  • diferentierea infractiunilor in crime si delicte, desi corecta din punct de vedere stiintific, a fost reglementata intr-un mod defectuos, astfel incat ea creeaza probleme a caror solutie nu poate fi gasita in cuprinsul codului. Asa se intampla, de exemplu, cu privire la calificarea tentativei de crima ca fiind crima sau delict. Mai trebuie remarcat faptul ca, in prezent, notiunile de crima si delict nu mai au o semnificatie juridica nici pentru specialisti si, evident, nici pentru opinia publica. Reintroducerea lor in aceste conditii ar reprezenta doar o sursa de confuzie. Pentru a avea sens, distinctia in plan penal ar trebui corelata cu adoptarea unor institutii corespunzatoare in plan procedural, cum ar fi, de exemplu, Curtea cu jurati. O astfel de institutie are ca fundament traditia, experienta acumulata in timp si o anumita cultura juridica in spatiul civic. In lipsa acestora, institutia ar fi artificiala, golita de sens, ineficace;
  • Legea nr. 301/2004 reia o serie de prevederi deja declarate neconstitutionale de catre Curtea Constitutionala, asa cum este cazul obligatiei repararii prejudiciului pentru dispunerea anumitor masuri de individualizare a executarii pedepsei (art. 108, 109), al regimului plangerii prealabile in cazul infractiunilor contra bunurilor aflate in proprietatea privata a statului [art. 266 alin. (6)] etc. In plus, numeroase alte prevederi pun probleme serioase de constitutionalitate (de pilda, imunitatea penala a tuturor institutiilor publice);
  • numeroase institutii au fost reglementate intr-o maniera putin compatibila cu exigentele principiului legalitatii si, in principal, a previzibilitatii legii penale: reglementarea unor sisteme alternative de sanctionare a concursului de infractiuni in absenta oricaror criterii pe baza carora instanta ar urma sa opteze pentru unul sau altul (art. 48), prevederea in mod alternativ a sistemului parificarii, respectiv a sistemului diversificarii pedepsei in cazul tentativei la anumite infractiuni (art. 183) etc.;
  • in alte cazuri, lipsa de previzibilitate provine din ambiguitatea reglementarii. De exemplu, in cazul concursului ideal nu se poate sti daca instanta va stabili cate o pedeapsa pentru fiecare infractiune si apoi se va aplica cea mai grava sau va fi judecata numai infractiunea susceptibila sa atraga pedeapsa cea mai grea;
  • reglementarea ierarhiei pedepselor principale in materia delictelor [art. 58 alin. (4)] nu isi gaseste reflectare in continutul altor institutii. Astfel, din enumerarea legala rezulta ca amenda este o sanctiune mai severa decat munca in folosul comunitatii. Pe aceasta baza si prin aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (2) se ajunge la concluzia ca tentativa la o infractiune sanctionata doar cu amenda va fi pedepsita cu munca in folosul comunitatii. Art. 69, insa, prevede ca in caz de sustragere cu rea-credinta de la plata amenzii se poate aplica munca in folosul comunitatii;
  • unele dintre institutiile nou-introduse suprapuse reglementarii regimului sanctionator al minorilor, care a ramas cladita pe vechile principii, conduc la crearea unui regim sanctionator mai sever in cazul minorului decat al majorului (de exemplu, in cazul amanarii aplicarii pedepsei sau al suspendarii executarii pedepsei aplicate minorului, daca se aplica si obligatia de a presta o munca neremunerata);
  • raspunderea penala a persoanei juridice a fost preluata din varianta initiala a Codului penal francez din 1994, varianta ce nu s-a dovedit viabila si la care legiuitorul francez a renuntat partial ulterior (de exemplu, sub aspectul clauzei speciale de raspundere a persoanei juridice);
  • in privinta partii speciale, se remarca introducerea in textul Codului a numeroase prevederi din legislatia speciala, demers pe deplin justificat, insa acestea au fost in cea mai mare parte luate ca atare, fara a fi supuse unei selectii riguroase si cu atat mai putin unei ameliorari a reglementarii. Asa se face ca paralelismele de reglementare existente actualmente intre Cod si legislatia penala speciala au fost uneori transferate in interiorul Codului. In acelasi timp, unele texte din legislatia speciala aduse in Codul penal au fost intre timp abrogate sau modificate;
  • este de mentionat si faptul ca la elaborarea Legii nr. 301/2004 nu a existat nicio preocupare pentru transpunerea deciziilor-cadru adoptate la nivelul Uniunii europene, chiar daca acestea vizau materii reglementate de Cod (falsificare de moneda, coruptie, trafic de persoane etc.).

    B. In cadrul Comisiei pentru elaborarea Codului penal a fost realizata o analiza amanuntita atat a infractiunilor din Codul penal in vigoare, cat si din legile penale speciale, analiza care a condus la concluzia ca este necesara o reasezare in limite normale a tratamentului sanctionator pentru aceste fapte.
    Reducerea pedepselor, care se preconizeaza, nu trebuie inteleasa ca o slabire a represiunii penale, ea fiind expresia unei viziuni moderne asupra rolului pedepsei in reintegrarea sociala a persoanelor care au comis infractiuni. Practica ultimului deceniu a demonstrat ca nu marirea exagerata a limitelor de pedeapsa este solutia eficienta pentru combaterea criminalitatii. Astfel, desi pedeapsa pentru furtul calificat este in legea in vigoare inchisoarea de la 3 la 15 ani, aceasta sanctiune legala - nemaiintalnita in niciun alt sistem de drept din Uniunea Europeana - nu a dus la o scadere semnificativa a numarului acestor fapte. De altfel, in perioada anilor 2004, 2005 si 2006, aproximativ 80% dintre pedepsele aflate in curs de executare prin privare de libertate pentru furt si furt calificat erau de cel mult 5 ani inchisoare, ceea ce indica faptul ca instantele de judecata nu au simtit nevoia sa aplice sanctiuni spre limita superioara maxima prevazuta de lege (12 ani in cazul furtului simplu, respectiv 15 ani, 18 ani si 20 de ani in cazul furtului calificat). Pe de alta parte, intervalul extrem de larg dintre limita minima si cea maxima a pedepsei (de la 1 la 12 ani, de la 3 la 15 ani, de la 4 la 18 ani) a dus in practica la solutii mult diferite in ceea ce priveste pedepsele concret aplicate pentru fapte asemanatoare ori la pedepse mari pentru infractiuni cu o periculozitate scazuta, fapt care nu asigura caracterul previzibil al actului de justitie. Solutia de dorit nu este deci o majorare dusa la absurd a limitelor de pedeapsa, care nu face altceva decat sa nesocoteasca ierarhia valorilor sociale intr-o societate democratica (de exemplu, furtul unui autoturism ce valoreaza mai mult de 200.000 lei este sanctionat de legea astazi in vigoare la fel ca omorul). Intr-un stat de drept, intinderea si intensitatea represiunii penale trebuie sa ramana in limite determinate, in primul rand, prin raportare la importanta valorii sociale lezate pentru cei care infrang pentru prima oara legea penala, urmand sa creasca progresiv pentru cei care comit mai multe infractiuni inainte de a fi definitiv condamnati si cu atat mai mult pentru cei aflati in stare de recidiva. De aceea, limitele de pedeapsa prevazute in partea speciala trebuie corelate cu dispozitiile partii generale, care vor permite o agravare proportionala a regimului sanctionator prevazut pentru pluralitatea de infractiuni.

    C. Cercetarile stiintifice si documentarea realizate in cadrul comisiei au pus in evidenta un alt imperativ al noilor reglementari din partea speciala, si anume simplificarea pe cat posibil a textelor de incriminare, evitarea suprapunerilor intre diferitele incriminari si evitarea suprapunerilor cu textele partii generale. Astfel, in cazul in care o circumstanta este prevazuta in partea generala ca si circumstanta agravanta generala, ea nu mai trebuie reluata in continutul incriminarilor din partea speciala, urmand a se aplica textul general.

    D. Pentru asigurarea unitatii in reglementarea infractiunilor este necesara includerea in continutul proiectului Codului penal a unor infractiuni prevazute in prezent in legi penale speciale si care au o mai mare frecventa in practica judiciara (infractiuni la regimul circulatiei rutiere, infractiuni informatice, infractiuni de coruptie etc.).
    Astfel, in proiectul Codului penal trebuie introduse toate acele fapte incriminate in legi speciale, care merita in mod real o sanctiune penala, iar in aceste cazuri textul incriminator trebuie conceput astfel incat sa se integreze organic in structura proiectului.
    Analiza legislatiei penale speciale a evidentiat necesitatea modificarii sau, dupa caz, a abrogarii acelor infractiuni din legile speciale care fie nu sunt in acord cu noua reglementare, fie nu intrunesc exigentele cerute unor norme de incriminare, fie dubleaza incriminarile din Cod.
    Totodata, pentru asigurarea unitatii sistemului infractiunilor este necesara dezincriminarea unor fapte prevazute in legile penale speciale care, prin atingerea adusa valorilor sociale ocrotite, ar trebui sa atraga raspunderea contraventionala, si nu raspunderea penala a faptuitorilor.

    III. Componenta Comisiei pentru elaborarea proiectului Codului penal
    Comisia pentru elaborarea proiectului Codului penal, constituita la Ministerul Justitiei, potrivit dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, este urmatoarea:
    1. procuror Katalin-Barbara Kibedi, consilier al ministrului justitiei, presedinte al Comisiei;
    2. profesor univ. dr. Valerian Cioclei, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti;
    3. profesor univ. dr. Ilie Pascu, Facultatea de Drept si Stiinte Administrative, Universitatea "Andrei Saguna" din Constanta;
    4. conf. univ. dr. Florin Streteanu, Facultatea de Drept, Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca;
    5. judecator Gabriel Ionescu, Inalta Curte de Casatie si Justitie;
    6. judecator Ana Cristina Labus, membru al Consiliului Superior al Magistraturii;
    7. judecator Andreea Stoica, Curtea de Apel Bucuresti;
    8. judecator Mihail Udroiu, Tribunalul Bucuresti, detasat la Ministerul Justitiei;
    9. consilier Elena Cismaru, sef sector - Sectorul de legislatie penala si contraventionala, Consiliul Legislativ;
    10. avocat Marian Nazat.

    IV. Obiectivele noii reglementari si impactul social al acesteia
    Obiectivele urmarite de prezentul proiect al Codului penal sunt urmatoarele:
    1. crearea unui cadru legislativ coerent in materie penala, cu evitarea suprapunerilor inutile de norme in vigoare existente in actualul Cod penal si in legile speciale;
    2. simplificarea reglementarilor de drept substantial, menita sa faciliteze aplicarea lor unitara si cu celeritate in activitatea organelor judiciare;
    3. asigurarea satisfacerii exigentelor decurgand din principiile fundamentale ale dreptului penal consacrate de Constitutie si de pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte;
    4. transpunerea in cadrul legislativ penal national a reglementarilor adoptate la nivelul Uniunii Europene;
    5. armonizarea dreptului penal material roman cu sistemele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ca o premisa a cooperarii judiciare in materie penala bazata pe recunoastere si incredere reciproca.
    Prin atingerea acestor obiective se va realiza racordarea legislatiei penale nationale la exigentele contemporane ale principiilor fundamentale ale dreptului penal.
    In plan social, simplificarea reglementarilor de drept substantial, coroborata cu modificarile preconizate in proiectul Codului de procedura penala, ar trebui sa conduca la asigurarea previzibilitatii legii penale, precum si la cresterea increderii generale in actul de justitie penala.

    V. Continutul proiectului Codului penal si principalele coordonate ale reglementarii
    Proiectul Codului penal va cuprinde, urmandu-se structura consacrata, doua parti: partea generala si partea speciala.
    Partea generala reuneste regulile aplicabile ansamblului infractiunilor reglementate de legislatia penala, indiferent de natura acestora, delimitand cadrul general de aplicare a legii penale, definind infractiunea, stabilind trasaturile sale generale si elementele constitutive, reglementand totodata conditiile generale de tragere la raspundere penala, sanctiunile si modul lor de aplicare.
    Partea speciala va cuprinde principalele infractiuni, grupate in functie de valorile sociale a caror ocrotire se realizeaza prin incriminare. Vor fi avute in vedere, spre a fi incluse in partea speciala a Codului, categoriile de infractiuni cu care practica judiciara se confrunta in mod frecvent, cele prin care se aduce atingere unor valori sociale fundamentale pentru o societate democratica, dar si faptele a caror incriminare este impusa de dezvoltarea societatii contemporane.
    In realizarea obiectivelor noii reglementari se contureaza, in principal, urmatoarele coordonate ale acesteia:

    A. Partea generala
    a) In elaborarea proiectului se vor avea in vedere, pe de o parte, valorificarea traditiei legislatiei penale romane, iar pe de alta parte, racordarea la curentele de reglementare actuale ale unor sisteme juridice de referinta in dreptul penal european. Aceste doua deziderate pot fi atinse prin preluarea unor noi reglementari pe filiera italo-germana, asa cum s-a procedat si in cazul Codului penal din 1936.
    b) In privinta aplicarii in timp a legii penale se impune o reconsiderare a principiilor care guverneaza aceasta materie in vederea asigurarii deplinei compatibilitati a reglementarii penale cu dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
    In egala masura trebuie restabilit un echilibru intre aplicarea pedepsei mai blande dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si principiul autoritatii de lucru judecat a hotararii definitive.
    c) In privinta aplicarii in spatiu a legii penale este necesara o regandire a limitelor de incidenta a legii penale romane si restrangerea acestora la ceea ce este necesar si rezonabil.
    d) Sub aspectul reglementarii institutiei infractiunii, mai multe aspecte vor sta in atentia comisiei. In primul rand, daca se decide pastrarea unei definitii a infractiunii in Codul penal, se impune o regandire a acesteia. Este astfel necesar sa se renunte la conceptia materiala asupra infractiunii, specifica statelor din sfera de influenta sovietica, si implicit la pericolul social ca trasatura generala a infractiunii. Situatiile care astazi sunt solutionate pe baza art. 181 din Codul penal vor trebui sa isi gaseasca rezolvarea pe baza principiului oportunitatii urmaririi penale.
    In acelasi timp, fiecare trasatura din definitia infractiunii va trebui sa isi gaseasca un corespondent in materia cauzelor care exclud infractiunea (cauze justificative, cauze care inlatura imputabilitatea).
    Tot in contextul institutiei infractiunii se impune reglementarea infractiunii comisive prin omisiune, recunoscuta ca atare de doctrina si practica judiciara romana, in absenta unui text de lege care sa o consacre. Asimilarea inactiunii cu actiunea in absenta unui text de lege constituie o analogie in defavoarea inculpatului, prohibita in dreptul penal.
    e) In materia pluralitatii de infractiuni se impune atat o simplificare a reglementarii, de exemplu prin reducerea numarului de forme de recidiva prevazute de lege si, mai ales, prin stabilirea unui tratament sanctionator mai usor de aplicat.
    f) In materia participatiei se impune consacrarea unei reglementari legale a coautoratului, unanim recunoscut de doctrina si practica judiciara. In acelasi timp, va trebui facuta o optiune intre pastrarea reglementarii actuale a participatiei improprii si introducerea institutiei autorului mediat, recunoscuta de majoritatea sistemelor penale europene.
    g) In privinta sistemului pedepselor, principala preocupare va fi aceea de a crea un mecanism care, prin flexibilitate si diversitate, sa permita alegerea si aplicarea celor mai adecvate masuri, pentru a putea asigura in acest fel atat o constrangere proportionala in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului, cat si o modalitate eficienta de recuperare sociala a infractorului.
    De exemplu, pedeapsa amenzii trebuie sa primeasca o noua reglementare, dar si o sfera de aplicare semnificativ largita fata de Codul penal in vigoare, prin cresterea numarului infractiunilor pentru care aceasta poate fi aplicata ca pedeapsa unica, dar mai cu seama ca pedeapsa alternativa la pedeapsa inchisorii.
    In acelasi timp, calcularea amenzii se va face prin sistemul zilelor-amenda, care, prin mecanismul de determinare a cuantumului, asigura o mai buna individualizare a pedepsei concret aplicate atat sub aspectul proportionalitatii, exprimat in numarul zilelor-amenda, cat si al eficientei, prin determinarea valorii unei zile-amenda tinandu-se seama de situatia patrimoniala a condamnatului. Acest sistem foloseste doua elemente esentiale pentru determinarea cuantumului amenzii, si anume: numarul zilelor-amenda, care exprima gravitatea infractiunii savarsite si periculozitatea infractorului, considerent pentru care numarul acestora se stabileste pe baza criteriilor generale de individualizare a pedepsei, si valoarea unei zile-amenda, care reprezinta suma de bani corespunzatoare unei zile-amenda, ce se determina tinandu-se seama de situatia materiala a condamnatului si de obligatiile legale ale acestuia fata de persoanele aflate in grija sa. Odata stabilit, numarul zilelor-amenda se inmulteste cu valoarea unei zile-amenda, iar rezultatul obtinut reprezinta suma pe care condamnatul va fi obligat sa o plateasca cu titlul de amenda.
    In privinta pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, se impune o regandire a reglementarii, astfel incat sa se ajunga la o diversificare a continutului acesteia, dar si la o extindere a sferei faptelor pentru care se poate dispune, lasand judecatorului posibilitati mai largi de individualizare. Nu in ultimul rand, se impune a fi reevaluat raportul dintre pedepsele complementare si masurile de siguranta, inclusiv prin transferarea in prima categorie a unor sanctiuni aplicabile astazi ca masuri de siguranta ce depind de existenta unei pedepse principale.
    h) Cu privire la individualizarea judiciara a pedepsei, necesitatea evitarii aplicarii unor pedepse mult diferite sub aspectul speciei sau duratei pentru fapte similare impune o mai buna articulare a elementelor de individualizare a pedepsei, evitand recurgerea la criterii foarte generale.
    In acelasi timp, se impune a fi revazute efectele circumstantelor pentru a se realiza pe cat posibil o simetrie a atenuarii, respectiv agravarii in cazul retinerii lor.
    i) Sub aspectul modalitatilor de individualizare a executarii pedepsei, noul Cod va trebui, asa cum a facut si Legea nr. 301/2004, sa diversifice cadrul reglementarilor in materie, prin introducerea unor modalitati alternative la executarea pedepsei in regim de detentie (renuntarea la pedeapsa, amanarea pronuntarii pedepsei, suspendarea executarii etc.). Totodata, se impune ca pe durata termenelor de incercare a diferitelor modalitati de executare a pedepsei neprivative de libertate sa se reglementeze o interventie activa a serviciului de probatiune, in vederea supravegherii eficiente a persoanei condamnate si a prevenirii comiterii de catre aceasta a unor noi infractiuni.
    In acelasi timp, in cazul liberarii conditionate, modul de reglementare a conditiilor de acordare trebuie sa evidentieze mai clar rolul si ratiunile acesteia. Practica judiciara din ultimul deceniu a transformat liberarea conditionata - este adevarat si din cauza majorarii drastice a limitelor de pedeapsa - intr-un drept al condamnatului de a fi liberat dupa executarea fractiei de pedeapsa prevazuta de lege. De asemenea, s-a observat ca in ceea ce priveste conditia existentei dovezilor temeinice de indreptare, aceasta a fost socotita ca fiind indeplinita atat timp cat condamnatul nu a fost sanctionat disciplinar pentru abateri comise in perioada incarcerarii.
    Liberarea conditionata nu reprezinta un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa pana la termen, ci un instrument juridic prin care instanta de judecata constata ca nu mai este necesara continuarea executarii pedepsei in regim de detentie pana la implinirea integrala a duratei stabilite cu ocazia condamnarii, intrucat condamnatul, prin conduita avuta pe toata durata executarii, dovedeste ca a facut progrese constante in vederea reintegrarii sociale, iar liberarea sa anticipata nu prezinta niciun pericol pentru colectivitate. Pornind de la aceste considerente vor fi reglementate si conditiile in raport cu care este evaluata conduita condamnatului pentru acordarea liberarii conditionate.
    In plus, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sa fie obligat la respectarea anumitor masuri de supraveghere ori la indeplinirea anumitor activitati utile procesului de reintegrare.
    j) In reglementarea raspunderii penale a minorilor se impune reformarea completa a sistemului existent in prezent.
    In primul rand, in acord cu tendinta generala in plan european, este necesara reducerea limitei de varsta de la care este posibila angajarea raspunderii penale a minorului, pana la 13 sau chiar pana la 12 ani. In prezent, limita de varsta de la care minorul raspunde penal este de 10 ani in Franta, in Marea Britanie si in Elvetia, de 12 ani in Grecia si in Olanda, iar in Spania varsta este stabilita in prezent la 14 ani, dar un proiect de lege aflat in curs de dezbatere parlamentara prevede coborarea acestei varste la 12 ani. Dincolo de convergenta cu aceasta tendinta, modificarea se impune in considerarea a cel putin doua elemente:
    1. cresterea continua in ultimii ani a numarului faptelor penale savarsite de minori cu varsta sub 14 ani, acestia ajungand nu de putine ori sa comita fapte foarte grave sau sa fie atrasi in activitatea grupurilor de criminalitate organizata tocmai in considerarea imposibilitatii tragerii lor la raspundere penala;
    2. datele statistice privind expertizele efectuate cu privire la existenta discernamantului in cazul minorilor cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani arata ca in peste 90% dintre cazuri s-a stabilit existenta acestui discernamant, ceea ce inseamna ca, de regula, discernamantul exista anterior varstei de 14 ani. Acest lucru este firesc, progresul tehnologic si mediul social contemporan favorizand o maturizare mai rapida a adolescentilor in raport cu perioada de acum 4 decenii.
    O a doua modificare importanta trebuie sa o constituie renuntarea la dualitatea de sanctiuni consacrata astazi de Codul penal - pedepse si masuri educative. Acest sistem nu a facut decat sa creeze probleme in practica judiciara, ierarhizarea legala instituita de art. 100 din Codul penal trebuind sa fie adeseori ignorata. De aceea, se impun renuntarea completa la pedepse in cazul minorului infractor si instituirea unui sistem sanctionator bazat doar pe masuri educative, incluzand, bineinteles, si masuri educative privative de libertate.
    Regula o va constitui aplicarea in cazul minorilor a masurilor educative neprivative de libertate, masurile privative de libertate constituind exceptia si fiind rezervate ipotezelor de infractiuni grave sau de minori care au comis multiple infractiuni.
    Regimul prevazut pentru executarea acestor masuri va fi astfel conceput incat sa ofere largi posibilitati de individualizare, permitand adaptarea sa in functie de conduita fiecarui minor pe durata executarii.
    k) In ceea ce priveste raspunderea penala a persoanei juridice va fi mentinut in linii generale regimul instituit prin modificarile aduse Codului penal in vigoare prin prevederile Legii nr. 278/2006, cu cateva corective, cum ar fi: restrangerea imunitatii institutiilor publice, o mai buna individualizare legala a pedepsei amenzii, introducerea unor noi pedepse complementare prevazute de unele decizii-cadru adoptate la nivelul Uniunii Europene ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 278/2006 etc.
    l) Referitor la cauzele care inlatura raspunderea penala, se impune renuntarea la reglementarea paralela a lipsei si retragerii plangerii prealabile, respectiv la impacarea partilor, fiind necesar a se opta pentru una dintre ele. Solutia cea mai potrivita ar fi renuntarea la impacarea partilor si consacrarea retragerii plangerii prealabile, cu efecte in personam.

    B. Partea speciala
    In ceea ce priveste partea speciala, sub aspectul sistematizarii, se impune renuntarea la structura codurilor penale anterioare in favoarea reglementarii mai intai a infractiunilor care aduc atingere persoanei si drepturilor acesteia si abia dupa aceea a infractiunilor care aduc atingere atributelor statului sau altor valori sociale fundamentale. Aceasta structura se regaseste in majoritatea codurilor europene recente (Austria, Spania, Franta, Portugalia) si reflecta conceptia actuala privind locul individului si al drepturilor si libertatilor acestuia in ierarhia valorilor care se bucura de protectie, inclusiv prin mijloace penale.
    In acelasi timp, prin proiect se va realiza o reasezare in limite normale a tratamentului sanctionator pentru faptele incriminate in partea speciala, astfel incat sa se dea expresie viziunii contemporane asupra rolului pedepsei in reintegrarea sociala a persoanelor care au comis infractiuni.
    Principalele trasaturi ale partii speciale a proiectului Codului penal vor fi:
    a) In cazul infractiunilor contra vietii persoanei, se impune o simplificare a reglementarii omorului prin renuntarea la reglementarea a doua variante agravate distincte (omorul calificat si omorul deosebit de grav) si retinerea ca elemente circumstantiale de calificare doar a acelor imprejurari care confera faptei o periculozitate ce excedeaza in mod vadit posibilitatilor de individualizare pe baza limitelor de pedeapsa ale variantei-tip sau de baza.
    De asemenea, si in cazul infractiunii de ucidere din culpa se impune o simplificare a reglementarii prin reducerea numarului variantelor agravate.
    b) Pentru instituirea unei reglementari coerente in privinta infractiunilor de violenta domestica, aceasta imprejurare urmeaza a fi valorificata ca un element circumstantial de agravare in cazul tuturor infractiunilor contra integritatii corporale si sanatatii.
    c) Materia infractiunilor impotriva libertatii si integritatii sexuale urmeaza a fi complet revizuita, pe baza unei noi conceptii, in acord cu solutiile diferitelor coduri europene in materie, privind relatiile dintre infractiunile inscrise in aceasta categorie.
    In primul rand, violul va fi reglementat pornindu-se de la ideea de act de penetrare, astfel incat in continutul acestei infractiuni se va include raportul sexual - in intelesul pe care aceasta sintagma l-a cunoscut in mod traditional in dreptul nostru, acela de conjunctie a organului sexual masculin cu cel feminin - actul sexual oral si, respectiv, actul sexual anal, indiferent daca in aceste ultime cazuri este vorba de un act heterosexual sau homosexual. De asemenea, se includ in continutul infractiunii de viol si actele de penetrare vaginala sau anala, realizate in alte modalitati.
    In privinta altor acte de natura sexuala decat cele care intra in continutul infractiunii de viol, cu alte cuvinte acte care nu presupun penetrare sau act sexual oral, savarsite sub imperiul constrangerii ori al starilor asimilate acesteia, va fi creata o incriminare distincta, aceea de agresiune sexuala.
    d) In materia infractiunilor ce aduc atingere domiciliului, vietii private si corespondentei, pe langa incriminarile traditionale vor fi introduse cateva infractiuni noi, menite sa acopere un vid de reglementare si sa ofere un raspuns la noile modalitati de lezare sau periclitare a valorilor sociale care formeaza obiectul protectiei penale in cuprinsul acestui capitol.
    Astfel, va fi incriminata ca fapta distincta violarea sediului profesional, dat fiind ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, si sediul persoanei juridice sau sediul profesional al persoanei fizice beneficiaza de protectia conferita de art. 8 din Conventie. O alta incriminare noua va privi violarea confidentialitatii datelor cu caracter personal, textul urmarind sa asigure protectia acestor date, a caror manipulare sau divulgare poate, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, aduce atingere dreptului la viata privata, ocrotit de art. 8 din Conventie.
    e) In materia infractiunilor contra patrimoniului se vor urmari in primul rand o reconsiderare a limitelor legale de pedeapsa, in vederea readucerii acestora in limite normale, dar si o simplificare a reglementarii prin renuntarea la numeroase variante agravate.
    In acelasi timp, cadrul reglementarii urmeaza a fi completat cu incriminari noi, cum este cazul abuzului de incredere prin fraudarea creditorilor, al inselaciunii privind asigurarile, deturnarii licitatiilor publice sau exploatarii patrimoniale a unei persoane vulnerabile.
    f) Reglementarea infractiunilor contra infaptuirii justitiei va cunoaste modificari importante, justificate si solicitate de noile realitati sociale, si are ca obiectiv asigurarea legalitatii, independentei, impartialitatii si fermitatii in procesul de infaptuire a actului de justitie, prin sanctionarea penala a faptelor de natura sa influenteze grav, sa ignore ori sa submineze autoritatea justitiei.
    Pornindu-se de la aceste ratiuni, au fost identificate si vor fi incriminate o serie de fapte evidentiate si in practica judiciara, care pot afecta semnificativ activitatea de infaptuire a justitiei, precum: obstructionarea justitiei, influentarea declaratiilor, presiuni asupra justitiei, compromiterea intereselor justitiei, sfidarea instantei, asistenta si reprezentarea neloiala sau neexecutarea sanctiunilor penale. In acest capitol urmeaza a fi introduse si infractiunea de tainuire, respectiv aceea de spalare de bani, intr-o redactare imbunatatita fata de cea a textului in vigoare.
    g) Cadrul infractiunilor de coruptie urmeaza a fi revizuit nu doar prin preluarea in textul Codului a incriminarilor cuprinse in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, dar si prin reformularea unor texte.
    h) Capitolul referitor la infractiunile de fals urmeaza a fi revizuit prin introducerea unor noi incriminari, tinandu-se seama de noile modalitati de comitere a acestor infractiuni (falsul informatic, falsificarea de mijloace de plata electronice etc.), dar si prin reconsiderarea incriminarilor deja existente, mai ales in privinta infractiunilor de fals in inscrisuri.
    i) Faptele impotriva capacitatii de aparare vor cunoaste o noua reglementare, tinandu-se cont de prevederile art. 55 si art. 73 alin. (3) lit. f) din Constitutia Romaniei, republicata, de cele ale Legii nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu si trecerea la serviciul militar pe baza de voluntariat, cat si de propunerile Ministerului Apararii.
    j) Proiectul va reglementa intr-o forma complet revizuita, intr-un titlu distinct, infractiunile de genocid, infractiunile contra umanitatii si infractiunile de razboi. Conform art. 17 din Statutul Curtii Penale Internationale (CPI), jurisdictia Curtii este una complementara fata de cea a instantelor nationale ale statelor ce au ratificat Statutul. In consecinta, ca urmare a ratificarii Statutului de catre Romania prin Legea nr. 111/2002, este necesara alinierea legislatiei penale romane la standardele Statutului CPI, in scopul facilitarii exercitarii propriei competente, obiectiv ce va fi atins prin noua reglementare.

    C. Dispozitii tranzitorii si finale
    Dispozitiile tranzitorii si finale vor cuprinde norme privind implicatiile noii reglementari asupra legislatiei penale actuale, urmand a fi prevazute in mod expres modificarile, completarile sau, dupa caz, abrogarile necesare.
    Totodata, va fi prevazuta data intrarii in vigoare a Codului penal. In stabilirea acestei date se vor urmari atat corelarea cu data intrarii in vigoare a noului Cod de procedura penala, cat si asigurarea intervalului de timp necesar pentru asigurarea cunoasterii noilor dispozitii de catre destinatarii acestora. In finalul proiectului va fi inserata mentiunea privind transpunerea normelor comunitare, potrivit dispozitiilor art. 43 din Legea nr. 24/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

    VI. Activitatile planificate pentru desfasurarea discutiilor publice
    Proiectul Codului penal va fi supus dezbaterilor publice organizate cu societatea civila, cu presa, cu asociatii profesionale, cu judecatori si procurori de la instantele din teritoriu, cu reprezentanti ai Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, ai Baroului Bucuresti, ai Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, precum si ai Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti din Romania.

    VII. Concordanta cu legislatia comunitara
    In vederea indeplinirii obligatiilor decurgand din Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, proiectul va transpune deciziile-cadru adoptate pana in prezent de Consiliul Uniunii Europene care au incidenta in materia dreptului penal substantial. Este vorba, in principal, despre:
  • Decizia-cadru 2000/383/JAI a Consiliului din 29 mai 2000 privind consolidarea, prin sanctiuni penale si de alta natura, a protectiei impotriva falsificarii, cu ocazia introducerii monedei euro, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene seria L nr. 140 din 14 iunie 2000;
  • Decizia-cadru 2002/629/JAI a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene seria L nr. 203 din 1 august 2002;
  • Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatarii sexuale a copiilor si a pornografiei infantile, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 13 din 20 ianuarie 2004;
  • Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea coruptiei in sectorul privat, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 192 din 31 iulie 2003;
  • Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand legatura cu infractiunea, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 68 din 15 martie 2005;
  • Decizia-cadru 2005/222/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind atacurile impotriva sistemelor informatice, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 69 din 16 martie 2005;
  • Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene seria L nr. 164 din 22 iunie 2002.



    Poate fi de interes si:
    Legea 9/2017 pentru aprobarea OUG 14/2017 privind abrogarea OUG 13/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea Legii nr. 135/201
    OUG nr 14/2017 privind abrogarea OUG 13/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal si a Legii nr 135/2010 privind Codul de procedura penala, pentru si pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal si a L
    OUG 13/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala. Ordonanta de urgenta nr. 13/2017
    Legea 58/2016 privind aprobarea OUG 3/2014 pentru luarea unor masuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru implementarea altor acte normative
    OUG 2/2016 pentru suspendarea art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal. Ordonanta de urgenta nr. 2/2016
    OUG 44/2015 privind acordarea unor facilitati fiscale. Ordonanta de urgenta 44/2015
    OUG 82/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala. Ordonanta de urgenta nr. 82/2014
    Legea 159/2014 pentru abrogarea art. 276 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Legea nr. 159/2014 abroga infractiunea de presiuni asupra justitiei
    Legea 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Lege nr. 118/2014
    Hotararea CSM 231/2014 pentru completarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005
    OUG 3/2014 pentru luarea unor masuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru implementarea altor acte normative. Ordonanta de urgenta nr. 3/2014
    Codul de procedura penala. Legea nr. 135/2010 privind noul Cod de Procedura Penala
    OUG 116/2013 privind masurile necesare pentru functionarea comisiilor de evaluare din penitenciare, din centrele de reeducare si din centrele de retinere si arestare preventiva, precum si pentru stabilirea unor masuri in vederea bunei functionari a i
    Legea 300/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala. Lege nr. 300/2013
    HG 836/2013 privind constituirea si atributiile comisiilor de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile in cazul persoanelor aflate in executarea pedepselor si masurilor educative privative de libertate din perspectiva noilor reglem
    Legea 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale. Lege nr. 255/2013
    Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a masurilor educative si a altor masuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal. Lege nr. 253/2013
    OUG 63/2013 pentru modificarea art. 13 alin. (1^2) din OUG 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie. Ordonanta de urgenta nr. 63/2013
    Hotarare ICCJ nr. 5/2013 pentru modificarea si completarea Regulamentului privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
    Legea 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila. Lege nr. 2/2013
    Cartea de termene in procedura penala
    Cristian-Valentin Stefan,Cristian-Valentin Stefan

    Pret: 49.9 lei
    42.42 lei
    COMANDA ACUM

    Cautare legislatie:



    -------------
    Drept OnLine va prezinta in cadrul acestei Sectiuni cateva reglementari juridice de interes general, cu mentiunea ca informatiile prezentate in aceasta sectiune au un caracter pur informativ, existand posibilitatea de a fi intervenit modificari ulterioare, abrogari, nesurprinse aici.
    -------------


    Alte reglementari




    Termeni juridici, grupare tematica



  • Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    68 useri online

    Useri autentificati: