Aspecte introductive legate de Strategiile manageriale de firma
Initial, in antichitate, termenul de "strategos" se referea la rolul generalului care comanda o armtata. Ulterior, acesta a dobandit sensul de "arta a generalului", referindu-se la abilitatile psihologice si comportamentale care dadeau posibilitatea generalului sa-si indeplineasca rolul sau.
In timpurile moderne, insa, impunerea strategiei ca o componenta esentiala a managementului atat in planul teoriei cat si al practicii este evidentiata de amploarea necesitatii si implicatiilor strategiei asupra functrionalitatii si rezultatelor organizatiilor, constientizata de manageri, intreprinzatori, specialisti la nivel de firma, politicieni, economisti, administratori si juristi.
Prin strategie intelegem, in vremurile noastre, ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung, principalele modalitati de realizare, impreuna cu resursele alocate, in vederea obtinerii avantajului competitiv.
De aici, se pot extrage trasaturile definitorii ale stategiilor de firma:
intotdeauna strategia are in vedere in mod explicit si implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma unor misiuni si obiective
strategia vizeaza perioade viitoare din viata firmei, cel mai adesea 3-5 ani
sfera de cuprindere a strategiei este organizatia in ansamblul sau, cel mai adesea, sau parti importante ale acestora
continutul strategiei se rezuma la elemente esentiale, concentrandu-se asupra evolutiilor majore ale firmei, indiferent ca acestea reprezinta sau nu schimbari fata de perioada anterioara
strategia se bazeaza pe abordarea corelativa a organizatiei si mediului in care isi desfasoara activitatea
indiferent daca managerii ce o elaboreaza sunt constienti sau nu, strategia reflecta, intr-o anumita masura, interesele cel putin ale unei parti ale actionarilor/asociatilor
prin strategie, se are in vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru organizatie pe termen lung
obtinerea unei sinergii cat mai mari constituie intotdeauna scopul demersului de elaborare a strategiei
la baza abordarii strategiei se afla principiu echifinalitatii
strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a actionarilor/asociatilor
strategia are un caracter formalizat, imbracand forma unui plan
obtinerea avantajului competitiv, referitor esentialmente la costul sau calitatea produsuluiu/serviciului, constitui scopul principal al elaborarii strategiei si criteriul cel mai important de evaluare a calitatii sale.
Conceptul modern de planificare strategica a realizarii sistemelor informatice a suferit schimbari majore prin imbunatatirea tehnologiei de analiza; planificarea strategicaare in prezent o multitudine de abordari, cea mai avansata fiind planificarea pozitionarii strategice prin renuntarea la externalizarea problemelor si dezvoltarea de noi strategii in acest domeniu. In conceptul original de planificare strategica, punctele tari si slabe deja consacrate ale organizatiei erau considerate a ramane valide si in viitor, fara a pierde din vedere faptul ca punctele tari se pot transforma in viitor in puncte slabe. Planificarea strategica este preocupata de pozitia competitionala ca functie de strategie, capabilitate si investitii strategice si de pozitia portofoliului. Un rol important revine in acest sens strategiilor de informatizare.
Bibliografie
Strategii manageriale de firma, Ovidiu Nicolescu (coord), Editura Economica, 1998
biblioteca.ase.ro
Alte aspecte introductive
Termeni juridici, grupare tematica
|
