DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. 2 din 21 ianuarie 2008 cu privire la incadrarea juridica in situatia existentei unui prim act de tainuire, urmat de o alta actiune a aceluiasi tainuitor care promite ca va asigura valorificarea in continuare si a altor bunuri sustrase

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 21-01-2008
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 2 din 21 ianuarie 2008 cu privire la incadrarea juridica in situatia existentei unui prim act de tainuire, urmat de o alta actiune a aceluiasi tainuitor care promite ca va asigura valorificarea in continuare si a altor bunuri sustrase


Publicata in Monitorul Oficial nr. 859/2008 - M. Of. nr. 859 / 19 dec. 2008



Dosar nr. 61/2007

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, referitor la incadrarea juridica a primului act de tainuire si a celor ulterioare daca, dupa primul act, tainuitorul a lasat sa se inteleaga ca va asigura mai departe valorificarea bunurilor sustrase.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 89 de judecatori din totalul de 114 aflati in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Nitu, prim-adjunct al procurorului general.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, solicitand admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca in situatia existentei unui prim act de tainuire, urmat de actiunea tainuitorului de a lasa sa se inteleaga ca va asigura mai departe valorificarea bunurilor sustrase, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la infractiunea de furt in forma simpla sau continuata, dupa caz, savarsita in concurs real cu infractiunea de tainuire, chiar daca promisiunea anticipata de tainuire a bunurilor nu a fost indeplinita.


SECTIILE UNITE,



deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In practica instantelor judecatoresti, s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar privind incadrarea juridica a primului act de tainuire si a celor ulterioare daca, dupa primul act, tainuitorul a lasat sa se inteleaga ca va asigura in continuare valorificarea bunurilor sustrase.

1. Astfel, unele instante au apreciat ca, intr-o asemenea situatie, sunt intrunite numai elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt.

In justificarea acestui punct de vedere, s-a subliniat ca primul act de tainuire constituie o complicitate morala determinata de imprejurarea ca bunurile au fost primite pentru a fi ascunse sau valorificate, cunoscandu-se de faptuitor ca ele provin din sustrageri repetate savarsite de aceeasi persoana.

2. Alte instante s-au pronuntat in sensul ca, in astfel de cauze, subzista infractiunea de tainuire in forma simpla sau continuata.

S-a motivat ca, din moment ce faptuitorii dobandesc, in mod repetat si in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, bunuri provenite din furt, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de tainuire, dupa caz, in forma simpla sau continuata.

3. In fine, alte instante s-au pronuntat in sensul ca in situatia existentei unui prim act de tainuire, retinut ca atare, intelegerea expresa sau tacita intre autorul furtului si tainuitor in sensul asigurarii in continuare a valorificarii bunurilor sustrase imbraca forma complicitatii morale intrucat tainuirea repetata de bunuri, cunoscand ca provin din sustrageri repetate, echivaleaza cu o promisiune anticipata de tainuire.

Ca urmare, s-a considerat ca, in asemenea cazuri, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de tainuire, savarsita in concurs real cu infractiunea de complicitate la furt in forma simpla sau continuata.

Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Prin art. 26 din Codul penal se prevede ca este complice *persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala*, precizandu-se in continuare ca *este de asemenea complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita*.

Pe de alta parte, infractiunea de tainuire consta, potrivit art. 221 din Codul penal, in *primirea, dobandirea sau transformarea unui bun ori inlesnirea valorificarii acestuia, cunoscand ca bunul provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material...*.

Ca urmare, ceea ce diferentiaza infractiunea de tainuire, prevazuta in art. 221 din Codul penal, de participatia penala prevazuta in art. 26, fraza a II-a teza I, din acelasi cod consta in aspectul de natura temporala, cronologica, in raport cu infractiunea din care provine bunul, deoarece atat infractiunea de tainuire, cat si complicitatea morala sub forma promisiunii de tainuire se afla in raport conex si corelativ cu infractiunea din care provine bunul tainuit.

Asadar, complicitatea morala sub forma promisiunii de tainuire se situeaza anterior sau cel mult concomitent cu infractiunea la care se refera provenienta bunului, in vreme ce existenta infractiunii de tainuire este ulterioara acelei infractiuni, diferenta privind, deci, momentul ajutorului sau inlesnirii.

Evident, aceasta diferenta priveste si latura subiectiva, chiar daca, in ansamblu, elementul subiectiv imbraca forma intentiei la ambele infractiuni.

Astfel, in timp ce complicele cunoaste care va fi activitatea autorului unei anumite fapte penale si ca, prin fapta sa, da ajutor la savarsirea acelei infractiuni, tainuitorul, intervenind abia dupa consumarea infractiunii din care provine bunul, nu cunoaste cand a avut loc acea infractiune, la savarsirea careia nu a avut nicio contributie, incat actul comis de el nu se insereaza, ca si cel al complicelui, in antecedenta susceptibila sa constituie cauza a infractiunii, ci in consecintele post-factum ale acesteia.

De altfel, este relevant ca legiuitorul, pentru a marca aceste diferente, utilizeaza notiunea de *promisiune* in reglementarea complicitatii morale prin tainuire.

De aceea, daca o persoana savarseste activitate de tainuire, reprezentarea acesteia se refera la infractiunea din care a provenit bunul in forma ei consumata, incat consumarea infractiunii de tainuire este posterioara infractiunii cu care se afla in conexitate.

Tot astfel, daca o persoana care tainuieste un bun, indiferent de modalitate, expresa sau tacita, face cu acest prilej si o promisiune de tainuire, activitatea sa nu ar putea fi calificata juridic decat ca fiind un concurs real intre infractiunea de tainuire si complicitate la furt in forma simpla sau continuata, chiar daca promisiunea anticipata de tainuire a bunurilor nu a fost indeplinita.

In acest sens, trebuie observat ca autorul, savarsind prima fapta de tainuire, a avut reprezentarea consumarii numai a infractiunii cu care ea este conexa (tainuirea consumandu-se in momentul primirii, dobandirii, transformarii sau inlesnirii valorificarii bunului).

Imprejurarea ca odata cu activitatea ulterioara, in raport cu alte elemente ce au survenit, faptuitorul si-a format o noua reprezentare, a unei alte infractiuni ce urmeaza a fi savarsita, la care el se hotaraste sa participe prin promisiunea de tainuire a bunului provenit din aceasta, impune ca activitatea sa de ansamblu sa fie considerata ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt in forma simpla sau continuata, dupa caz, in concurs real cu infractiunea de tainuire, chiar daca promisiunea anticipata de tainuire a bunurilor nu a fost indeplinita.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 414^2 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se decide in sensul celor aratate mai sus, cu privire la incadrarea juridica a primului act de tainuire si a celor ulterioare daca, dupa primul act, tainuitorul a lasat sa se inteleaga ca va asigura mai departe valorificarea bunurilor sustrase.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECID



Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In situatia existentei unui prim act de tainuire, urmat de o alta actiune a aceluiasi tainuitor care promite ca va asigura valorificarea in continuare si a altor bunuri sustrase, sunt intrunite elementele constitutive ale complicitatii la infractiunea de furt in forma simpla sau continuata, dupa caz, in concurs real cu infractiunea de tainuire, chiar daca promisiunea anticipata de tainuire a bunurilor nu a fost indeplinita.

Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 21 ianuarie 2008.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
131 useri online

Useri autentificati: