DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. 30 din 2 iunie 2008 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 66^1 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 02-06-2008
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 30 din 2 iunie 2008 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 66^1 alin. (1) din Legea nr. 302/2004


Publicata in Monitorul Oficial nr. 230/2009 - M. Of. nr. 230 / 8 aprilie 2009

Dosar nr. 13/2008

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, privind aplicarea dispozitiilor art. 66^1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, referitor la emiterea mandatului de urmarire internationala in vederea extradarii.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 87 de judecatori din totalul de 115 aflati in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia pentru a se stabili ca emiterea mandatului de urmarire internationala in vederea extradarii, nefiind o procedura jurisdictionala, nu necesita sa fie dispusa prin incheiere, iar in cazul in care totusi s-a pronuntat o astfel de incheiere, impotriva acesteia nu exista cale de atac.


SECTIILE UNITE,



deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 66^1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar referitor la emiterea mandatului de urmarire internationala in vederea extradarii.

Astfel, unele instante au considerat ca asupra propunerii procurorului de a emite mandatul de urmarire internationala in vederea extradarii instanta se pronunta prin incheiere, in sedinta publica sau in camera de consiliu, cu sau fara participarea procurorului ori a aparatorului persoanei cautate, fara a admite insa existenta vreunei cai de atac.

Alte instante, in aceeasi materie, s-au pronuntat in camera de consiliu, cu sau fara participarea procurorului, cu sau fara participarea aparatorului persoanei cautate, printr-o incheiere, cu mentiunea ca aceasta este supusa caii de atac a recursului, fie *in 24 de ore de la pronuntare pentru procuror*, fie *in termen de 24 de ore de la pronuntare* sau doar cu mentiunea imprecisa *cu recurs*.

In fine, alte instante au apreciat ca, dimpotriva, recursul exercitat impotriva acestor incheieri este inadmisibil, deoarece nici legea speciala (art. 66^1 din Legea nr. 302/2004, modificata si completata prin Legea nr. 224/2006), si nici normele generale de drept penal nu prevad o procedura jurisdictionala in aceasta materie.

Examinandu-se punctele de vedere mentionate, in raport cu dispozitiile aplicabile, se constata urmatoarele:

Prin art. 66^1 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, asa cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 224/2006, se prevede ca *in cazul in care un mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei nu poate fi dus la indeplinire, intrucat inculpatul ori condamnatul nu se mai afla pe teritoriul Romaniei, instanta care a emis mandatul de arestare preventiva sau instanta de executare, dupa caz, la propunerea procurorului sesizat in acest scop de catre organele de politie, emite un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii, care se transmite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, in vederea difuzarii prin canale specifice*.

In continuare, prin alin. (2), (3) si (4) ale aceluiasi articol se mai prevede ca *mandatul de urmarire internationala in vederea extradarii contine toate elementele necesare identificarii persoanei urmarite, o expunere sumara a situatiei de fapt si date privind incadrarea juridica a faptelor*, ca *mandatul de urmarire internationala poate contine si cererea de arestare provizorie in vederea extradarii, in conditiile prevazute la art. 68*, precum si ca *semnalarea introdusa in Sistemul Informatic Schengen echivaleaza cu un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii*.

Pe de alta parte, activitatea procesuala si procedurala de punere in executare a privarii de libertate, ca masura preventiva sau privativa, a invinuitului, inculpatului sau condamnatului care se afla pe teritoriul Romaniei este reglementata prin norme de drept pozitiv ce apartin atat procedurii penale, cat si unor legi speciale (Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal si altele).

Dar mandatul de arestare preventiva sau cel de executare a pedepsei inchisorii, prin care judecatorul delegat ordona si imputerniceste organele de politie si Administratia Penitenciarelor sa caute pe teritoriul national si sa incarcereze persoana mentionata, devine inoperant in cazul in care aceasta a parasit Romania.

Caracterul executoriu al incheierii prin care s-a dispus arestarea preventiva si al hotararilor definitive de condamnare la pedeapsa inchisorii impune ca acestea sa fie puse in aplicare si in afara tarii, in baza tratatelor si conventiilor internationale si europene privind cooperarea internationala in materie penala.

In acest sens, in situatia in care nu se cunoaste statul strain pe teritoriul caruia se afla persoana cautata, procurorul, la sesizarea organelor de politie, va propune aceleiasi instante care a dispus luarea masurii arestarii preventive sau condamnarea la pedeapsa inchisorii sa emita un alt mandat, respectiv de urmarire internationala in vederea extradarii.

Or, emiterea mandatului de urmarire internationala are o reglementare stricta, cu caracter special si imperativ, prevazuta in dispozitiile art. 66^1 din Legea nr. 302/2004, modificata si completata prin Legea nr. 224/2006.

Este de observat, in acest sens, ca mandatul astfel emis are semnificatia juridica a unei *decizii judiciare*, ca si mandatul european de arestare, si reprezinta *autorizarea* prin care magistratul roman imputerniceste Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala pentru a-l localiza in teritoriul statelor straine pe cel cautat de autoritatile romanesti in vederea ducerii la indeplinire a mandatului de executare a pedepsei inchisorii sau a unui mandat de arestare preventiva.

Ca urmare, mandatul emis in acest context constituie actul procedural prin care este continuata executarea hotararilor (incheieri si hotarari definitive) pronuntate de instantele judecatoresti si in afara teritoriului national de catre alti subiecti oficiali.

Rezulta deci ca legiuitorul, reglementand prin lege speciala posibilitatea emiterii mandatului de urmarire internationala, abiliteaza judecatorul cu dreptul de dispozitie, in sensul ca, dupa verificarea conditiilor si competentelor legale, sa poata emite sau sa refuze acest act specific in cadrul cooperarii judiciare internationale, ceea ce face inutila si inoportuna reluarea unei alte proceduri jurisdictionale atat timp cat dispozitia de arestare a parcurs etapele in care s-a asigurat dreptul la aparare si la exercitarea cailor de atac.

Asa fiind, in raport cu caracterul special al acestei proceduri de emitere a mandatului de urmarire internationala, nu se poate considera ca emiterea acestuia ar trebui dispusa in cadrul unei judecati prealabile finalizate prin incheiere, cu sau fara participarea procurorului si a aparatorului persoanei cautate, cu eventuala recunoastere a posibilitatii recurarii acesteia, pentru ca ar insemna sa se adauge la lege, ceea ce nu este admisibil.

In aceste conditii, procedura emiterii mandatului de urmarire internationala prevazuta de art. 66^1 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificata si completata prin Legea nr. 224/2006, nu poate fi considerata decat o procedura administrativ-jurisdictionala.

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 66^1 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificata si completata prin Legea nr. 224/2006, se interpreteaza in sensul ca emiterea mandatului de urmarire internationala in vederea extradarii nu presupune intocmirea unei incheieri, nefiind o procedura jurisdictionala.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECID



Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Dispozitiile art. 66^1 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 224/2006, se interpreteaza in sensul ca:

Emiterea mandatului de urmarire internationala in vederea extradarii nu presupune intocmirea unei incheieri, nefiind o procedura jurisdictionala.


Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 2 iunie 2008.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
77 useri online

Useri autentificati: