DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 38 din 30 ianuarie 2008 referitoare la constitutionalitatea art.13 si a art.18^1 din Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr.19/2002 privind unele masuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publica a statului, si pentru vanzarea unor imobile, proprietate privata a statului, aflate in administrarea Regiei Autonome Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat

Decizie neconstitutionalitate din 30-01-2008
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 38 din 30 ianuarie 2008 referitoare la constitutionalitatea art.13 si a art.18^1 din Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr.19/2002 privind unele masuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publica a statului, si pentru vanzarea unor imobile, proprietate privata a statului, aflate in administrarea Regiei Autonome Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat


Publicata in Monitorul Oficial nr. 122/2008 - M. Of. nr. 122 / 15 feb. 2008

Secretarul general al Camerei Deputatilor, cu Adresa nr.51/5.516 din 19 decembrie 2007, a inaintat Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea art.18^1 din Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr.19/2002 privind unele masuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publica a statului, si pentru vanzarea unor imobile, proprietate privata a statului, aflate in administrarea Regiei Autonome *Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat*.

Potrivit tabelului cuprinzand semnaturile autorilor sesizarii de neconstitutionalitate, cei 70 de deputati sunt urmatorii: Gheorghe Albu, Liviu Almasan, Amarie Constantin, Nicolae Bara, Gheorghe Barbu, Cornel Stefan Bardan, Iulian - Gabriel Birsan, Anca-Daniela Boagiu, Ionela Bruchental-Pop, William-Gabriel Brinza, Daniel Buda, Catalin Ovidiu Obuf Buhaianu, Costica Canacheu, Bogdan Cantaragiu, Petru Calian, Alexandru Ciocalteu, Liviu Codirla, Anca Constantinescu, Radu-Catalin Dragus, Stelian Dutu, Ionesie Ghiorghioni, Ion Gontea, Dan Grigore, Traian Constantin Igas, Cristian Ilie, Valentin Adrian Iliescu, Daniel Ionescu, Gratiela Denisa lordache, Radu Lambrino, Petru Lificiu, Danut Liga, Mircea Man, Laurentiu Mironescu, Liviu Alexandru Miroseanu, Alexandru Mocanu, Petru Movila, Ioan Oltean, Aurel Olarean, Constantin Petrea, Cosmin Gabriel Popp, Cezar-Florin Preda, Ioan Dumitru Puchianu, Dumitru Puzdrea, Cristian Radulescu, Marius Rogin, Marcel-Laurentiu Romanescu, Gheorghe Sarb, Mugurel Liviu Sarbu, Petre Strachinaru, Valeriu Tabara, Constantin Tudor, Horia Vasioiu, Romica Andreica, Cristian Alexandru Boureanu, Dan Horatiu Buzatu, Marian Hoinaru, Mircea Teodor Iustian, Corneliu Momanu, Viorel Oancea, Dumitru Pardau, Marian Sorin Paveliu, Florin Aurelian Popescu, Vasile Pruteanu, Gabriel Sandu, Ion Stoica, Cornel Stirbet, Raluca Turcan, Dragos Ujeniuc, Petre Ungureanu si Claudius Mihail Zaharia. Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.12.694 din 19 decembrie 2007, formand obiectul Dosarului nr.1.836 A/2007.

In motivarea sesizarii, autorii acesteia sustin ca prevederile art.18^1 din Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr.19/2002 privind unele masuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publica a statului, si pentru vanzarea unor imobile, proprietate privata a statului, aflate in administrarea Regiei Autonome *Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat*, sunt contrare dispozitiilor art.16 alin.(1) din Constitutie, deoarece creeaza privilegii pentru persoanele fizice sau persoanele juridice de drept privat care folosesc imobilele, ce sunt cuprinse in lista intocmita de Regia Autonoma *Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat*. Se considera ca aceste persoane sunt privilegiate, intrucat ele pot cumpara astfel de imobile prin negociere directa, iar nu prin licitatie publica. Prin evitarea vanzarii la licitatie a imobilelor se instituie o masura discriminatorie fata de toate celelalte persoane care, potrivit dreptului comun, au acest drept. Autorii sesizarii mai sustin ca legiuitorul nu poate sa *impiedice formarea si incasarea unui pret mai bun pentru unele bunuri ale statului, evitand utilizarea licitatiilor, dar folosind metoda negocierii directe.* Aceste persoane ar putea fi preferate doar *in situatia in care ar oferi un pret egal cu alte persoane, care ar participa la o licitatie, dar daca pretul oferit de acestea ar fi mai mic, ar trebui sa fie preferate persoanele care ofera un pret mai mare.*

Se precizeaza ca reglementarea unor regimuri juridice diferentiate nu este justificata obiectiv si rational de existenta unor situatii diferite in care s-ar afla cele doua categorii de persoane, *si anume cele care folosesc imobilele si restul persoanelor participante la o licitatie.*

In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.

In punctul sau de vedere inregistrat la Curtea Constitutionala sub nr.423 din 18 ianuarie 2008, Guvernul sustine urmatoarele:

*Din examinarea textului art.18^1 al ordonantei (...) rezulta intentia de reglementare a legiuitorului in sensul constituirii unui drept de preemtiune la cumparare, prin negociere directa, a imobilelor proprietate privata a statului propuse spre vanzare, in beneficiul detinatorilor actuali ai acestora (grevate de sarcini), in conditiile si in termenele prevazute in textul criticat, respectiv, a celor carora le-au fost anterior atribuite si care le folosesc *cu temei legal*.

Se evoca, in acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale in materia dreptului de preemtiune, in care s-a statuat, in mod constant, ca acest drept este constitutional in masura in care este reglementat expres de lege, iar persoanele beneficiare se afla in aceeasi situatie juridica.

Se precizeaza ca, *asupra procedurii de instrainare a imobilelor care fac obiectul reglementarilor contestate, Guvernul Romaniei isi mentine punctul de vedere, in sensul oportunitatii vanzarii acestora prin licitatie publica*.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.


CURTEA,



examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor si prevederile criticate din Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr.19/2002 privind unele masuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publica a statului, si pentru vanzarea unor imobile, proprietate privata a statului, aflate in administrarea Regiei Autonome *Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat*, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr.47/1992, retine urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si ale art.1, art.10, art.15, art.16 si 18 din Legea nr.47/1992, Curtea a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.

Obiectul sesizarii il constituie prevederile art.I pct.6 din Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr.19/2002 privind unele masuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publica a statului, si pentru vanzarea unor imobile, proprietate privata a statului, aflate in administrarea Regiei Autonome *Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat*. Potrivit acestor prevederi, *La articolul I, dupa punctul 10 se introduce un nou punct, pct.101, cu urmatorul cuprins:

«Art.18^1
(1) Imobilele pot fi inscrise pe lista prevazuta la art.15 alin.(2) din initiativa R.A. - A.P.P.S.
(2) In urma inscrierii pe lista de catre R.A. - A.P.P.S. a imobilului aflat in folosinta cu temei legal a persoanelor fizice sau juridice de drept privat care folosesc imobilele prevazute la art.11 si aveau la data de 30 septembrie 2007 toate taxele aferente folosirii imobilului platite integral, R.A. - A.P.P.S. va solicita, in termen de 15 zile, persoanei fizice sau juridice respective prezentarea unui punct de vedere scris cu privire la cumpararea imobilului prin negociere directa, pornind de la pretul stabilit prin art.14.
(3) Prin temei legal se intelege folosinta imobilelor in cauza, in baza unui contract de inchiriere, conventie de cazare sau alt act incheiat de persoane fizice sau juridice de drept privat cu R.A. - A.PPS.
(4) Persoana fizica sau juridica de drept privat care foloseste unul dintre imobilele prevazute la art.11 va raspunde, in termen de 15 zile de la primirea solicitarii R.A. - A.P.P.S., precizandu-si optiunea.
(5) Daca persoana prevazuta la alin.(4) opteaza pentru cumpararea prin negociere directa, procedura va fi finalizata in termen de 10 zile de la data depunerii optiunii.
(6) Daca persoana prevazuta la alin.(4) nu raspunde in termenul prevazut sau nu opteaza pentru cumpararea prin negociere directa, R.A. - A.P.P.S. va proceda la vanzarea imobilului prin licitatie deschisa, in conditiile legislatiei in vigoare.»*

Dispozitiile considerate ca fiind incalcate prin textele criticate sunt cele ale art.16 alin.(1) din Constitutie, cu urmatorul cuprins: *Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.*

Autorii sesizarii sustin ca textul criticat creeaza un regim privilegiat pentru persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat care folosesc imobilele cuprinse in lista intocmita de R.A. - A.P.P.S., contrar dispozitiilor art.16 alin.(1) din Constitutie, ce consacra principiul egalitatii, regim ce are ca efect discriminarea nejustificata a altor subiecte de drept care ar fi indreptatite la cumpararea imobilelor prin procedura licitatiei publice.

In vederea examinarii criticii de neconstitutionalitate se impune a se lua in considerare jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la respectarea principiului egalitatii.

1. Astfel, Curtea a statuat in mod constant ca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii, fara privilegii si fara discriminari, consacrat de art.16 alin.(1), ce se coreleaza cu prevederile cuprinse in art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nu insemna ca reglementarea trebuie sa fie uniforma, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament juridic egal, la situatii diferite, tratamentul nu poate fi decat diferit, justificat in mod obiectiv si rational. In acest sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, de exemplu, prin: Decizia nr.70 din 15 decembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.307 din 27 decembrie 1993, Decizia nr.168 din 10 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.77 din 24 februarie 1999, Decizia nr.78 din 25 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I, nr.217 din 2 aprilie 2003, Decizia nr.423 din 10 mai 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.418 din 22 iunie 2007.

In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, cum ar fi, de exemplu, Hotararea CEDO din 23.07.1968, care s-a pronuntat in Cazul referitor la anumite aspecte ale regimului lingvistic din invatamantul din Belgia. Prin aceasta hotarare se arata ca: *trebuie, deci, cautate criteriile care permit sa se determine daca o deosebire de tratament intr-o situatie data, referitoare la exercitiul drepturilor si libertatilor recunoscute, contravin articolului 14.

In aceasta privinta, Curtea, urmand principiile care se degaja din practica judiciara a unui mare numar de state democratice, a retinut ca egalitatea de tratament este incalcata daca diferenta de tratament este lipsita de o justificare obiectiva si rezonabila [...]; articolul 14 este, de asemenea, violat atunci cand este clar stabilit ca nu exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat*.

2. De asemenea, este necesar a se stabili daca persoanele fizice si persoanele juridice indreptatite, potrivit textului criticat, a cumpara imobilele prin negociere directa, se afla in situatie egala cu alte persoane, care, potrivit dreptului comun, pot participa la licitatie publica. In acest scop, Curtea apreciaza ca este necesar sa examineze politica legiuitorului roman in domeniul vanzarii de locuinte construite de catre stat. Astfel, actele normative avand acest obiect de reglementare sunt: Decretul-lege nr.61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.22 din 8 februarie 1990, Legea nr.85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.264 din 15 iulie 1998, si Legea locuintei nr.114/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.393 din 31 decembrie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare.

In esenta, in materia proprietatii, legiuitorul roman a reglementat vanzarea-cumpararea locuintelor construite din fondurile statului, detinute de chiriasi, prin norme cu caracter social. Astfel, beneficiari ai acestor prevederi legale au fost persoanele care aveau calitatea de chiriasi ai locuintelor cu suprafata locativa normata, pe membru de familie, de pana la 10 metri patrati.

Caracterul social al legilor mentionate rezulta si din prevederile art.1 alin.2 si 3 din Legea nr.85/1992. Astfel, potrivit alin.(2): *Sunt exceptate de la prevederile alin.1 locuintele care depasesc suprafetele maxime prevazute in actele normative in baza carora s-au executat locuintele din fondurile statului [...]*, iar potrivit alin.(3) din acelasi articol, *[...] sunt exceptate locuintele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite in functii drept locuinte pe durata exercitarii functiei, chiar daca acestea sunt scoase ulterior din evidenta locuintelor de protocol.*

Curtea observa ca, ulterior, prin dispozitiile art.7 din Legea nr.114/1996, legiuitorul a reglementat in mod distinct construirea de locuinte cu suprafete locative normate, cu posibilitatea exercitarii controlului asupra pretului de catre consiliile locale *in vederea inlesnirii accesului la proprietate pentru unele categorii de persoane*, stabilind si o ordine de prioritate a acestora, in functie de starea lor sociala. Si aceste reglementari au un profund caracter social, asa cum rezulta din cuprinsul art.10 alin.1, potrivit caruia: *De prevederile art.7 din prezenta lege beneficiaza, o singura data, persoanele fizice care, impreuna cu familia, nu au detinut si nu au in proprietate o locuinta, cu exceptia persoanelor prevazute la art.7 lit.c) [...].*

Prin aceeasi lege s-a stabilit si regimul juridic al locuintelor de protocol. Astfel, potrivit art.57, *Locuintele de protocol sunt proprietate publica a statului*. Conform art.58 alin.(1) si art.59 alin.(1): Art.58. - *Presedintele Romaniei, presedintele Senatului, presedintele Camerei Deputatilor si primul-ministru beneficiaza, in conditiile prezentei legi, de cate o locuinta de protocol, ca resedinta oficiala[...]*, respectiv: *Art.59. - Pot beneficia de locuinta de protocol, la cerere, cu plata chiriei prevazute de lege, persoanele care indeplinesc urmatoarele functii publice: vicepresedinti ai Senatului si ai Camerei Deputatilor, ministri de stat, ministrii si asimilatii acestora, precum si presedintele Curtii Supreme de Justitie, presedintele Curtii Constitutionale, presedintele Curtii de Conturi, presedintele Consiliului Legislativ si Avocatul poporului, pe durata exercitarii functiei sau a mandatului.*

Curtea constata ca regimul juridic al locuintelor de protocol este reglementat mai detaliat prin Ordonanta Guvernului nr.19/2002 privind unele masuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publica a statului, si pentru vanzarea unor imobile, proprietate privata a statului, aflate in administrarea Regiei Autonome *Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat*, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.87 din 1 februarie 2002. Astfel, la art.5 se prevede durata de valabilitate a contractului de inchiriere, si anume exclusiv pentru perioada exercitarii functiei sau demnitatii publice. In acest sens, legea precizeaza incetarea de drept a contractului *Art.5. - [...] in termen de 60 de zile de la data expirarii mandatului sau, dupa caz, a eliberarii din functie, situatie in care persoana in cauza are obligatia de a elibera locuinta.*

Din examinarea dispozitiilor mentionate Curtea retine ca legiuitorul a reglementat in mod distinct regimul juridic al locuintelor de protocol, proprietate publica a statului, fata de cel al locuintelor proprietate privata a statului. Este de observat ca dispozitiile art.18^1 cuprinse la art.I pct.6 din legea criticata reglementeaza vanzarea locuintelor proprietate privata a statului. Din proprietatea privata a statului pot face parte, insa, si locuintele de protocol numai in masura in care regimul lor juridic de proprietate publica a fost schimbat in cel de proprietate privata, prin hotarare de Guvern, asa cum prevede art.10 alin.(2) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.448 din 24 noiembrie 1998. Altfel, isi gasesc aplicarea dispozitiile art.136 alin.(4) teza intai din Constitutie, care prevad ca: *Bunurile proprietate publica sunt inalienabile*. Prin urmare, fostii si actualii demnitari si functionari publici pot avea calitatea de cumparatori, dar, din diferenta de regim juridic al celor doua categorii de locuinte - cele instrainate in conditiile Decretului-lege nr.61/1990 si ale Legii nr.85/1992 si cele din fondul de protocol, conform Legii nr.114/1997 si Ordonantei Guvernului nr.19/2002 - decurge si statutul juridic diferit al cumparatorilor, avand in vedere conditiile diferite in care s-au incheiat contractele de inchiriere.

Astfel, fostii chiriasi, cumparatori ai locuintelor construite din fondurile statului, le-au cumparat in conditiile unor acte normative de aplicabilitate generala, pe cand detinatorii locuintelor de protocol au dobandit calitatea de chiriasi fie ca urmare a alegerii lor intr-o demnitate publica sau a numirii in functii publice, numai pe durata exercitarii acestora, fie in baza unui act de folosire a locuintelor la care nu aveau dreptul. In ipoteza in care s-au incheiat contracte de inchiriere pe durata determinata, cu incalcarea dispozitiilor legale imperative [art.60 alin.(3) din Legea locuintei nr.114/1997 si art.5 din Ordonanta Guvernului nr.19/2002], Curtea retine ca acestea sunt nule de drept pentru perioada ce s-a scurs dupa implinirea a 60 de zile de la data incetarii exercitarii demnitatii sau a functiei publice, incalcandu-se astfel dispozitiile art.1 alin.(5) din Constitutie, potrivit carora *In Romania, respectarea [...] legilor este obligatorie*.

Posibilitatea de a cumpara astfel de locuinte, prin negociere directa creeaza, in favoarea detinatorilor lor, un privilegiu nejustificat obiectiv si rational, deoarece sunt excluse de la licitatie publica toate celelalte persoane indreptatite a le cumpara. In aceste conditii, pozitia sociala a demnitarilor si a inaltilor functionari publici nu reclama o masura cu caracter social din partea statului.

Solutia legala de acordare a unei astfel de inlesniri nu este justificata nici pentru faptul ca, pe durata contractului de inchiriere a locuintelor de protocol, beneficiarii acestora si-au pastrat dreptul asupra locuintelor detinute anterior, fie in proprietate personala, fie cu titlu de chiriasi. Pentru considerentele expuse, Curtea constata ca prevederile criticate incalca dispozitiile art.16 alin.(1) din Constitutie.

In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la formarea pretului de vanzare a imobilelor proprietate privata a statului, Curtea retine ca acesta are obligatia de a obtine un pret cat mai mare, care se poate realiza exclusiv prin licitatie publica. Aceasta solutie se intemeiaza pe dispozitiile art.135 alin.(2) din Legea fundamentala, referitoare la obligatia statului de a asigura protectia concurentei loiale, de valorificare a tuturor factorilor de productie si de protejare a intereselor nationale in activitatea economica si financiara, aceasta cu atat mai mult cu cat dintre beneficiarii dispozitiilor criticate fac parte si persoanele juridice de drept privat care trebuie sa se supuna regulilor economiei de piata.

Desi Guvernul sustine ca legiuitorul a avut in intentie reglementarea unui drept de preemtiune in beneficiul detinatorilor actuali ai imobilelor, Curtea constata ca prevederile criticate nu reglementeaza un asemenea drept in favoarea fostilor detinatori, intrucat dreptul nu este prevazut de lege, si, ca atare, nu sunt intrunite conditiile de exercitare a acestuia. In cazul dreptului de preemtiune se reglementeaza prioritatea la cumparare, in conditii identice, si nu dobandirea de bunuri in conditii avantajoase, prin negociere directa. Instituirea unui astfel de drept are semnificatia restrangerii sferei beneficiarilor dobandirii acestor bunuri, ceea ce ar crea privilegii pentru unele categorii de persoane care le detin, in anumite cazuri si cu incalcarea legii.

Reglementarea dreptului de preemtiune de catre alte prevederi legale are drept scop ocrotirea si apararea interesului national sau a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, cum ar fi, de exemplu, Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, Legea nr.26/1996 - Codul silvic si Legea nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil etc. si de aceea o eventuala reglementare a unui astfel de drept, in materie, nu isi gaseste aplicare.

Curtea constata, de asemenea, ca textul criticat creeaza, in mod vadit, privilegii, prin vanzarea imobilelor catre actualii detinatori, intrucat prin notiunea de *temei legal*, potrivit legii, s-ar intelege nu numai contractul de inchiriere, ci si conventia de cazare sau *alt act incheiat de persoane fizice sau juridice de drept privat cu R.A. - A.P.P.S.*, ori, in general, folosinta acestora, ceea ce este inadmisibil, deoarece contravine principiului echitatii sociale, ce rezulta din art.1 alin.(3) din Constitutie, care consacra valoarea de dreptate sociala.

Avand in vedere aceste considerente, Curtea constata ca prevederea legala criticata contravine si dispozitiilor art.1 alin.(3) si (5), precum si ale art.135 alin.(2) din Constitutie.

In temeiul dispozitiilor art.31 alin.(2) din Legea nr.47/1992, Curtea examineaza si alte prevederi ale legii, care nu au facut obiectul criticii de neconstitutionalitate, dar care nu pot fi disociate de prevederile cuprinse la art.I pct.6 referitoare la art.18^1 din legea criticata. In acest sens, Curtea se pronunta si asupra prevederilor art.13 prevazut la art.I pct.3, potrivit carora *Vanzarea imobilelor se realizeaza prin licitatie, sau, dupa caz, prin negociere directa, in conditiile legislatiei in vigoare.* Ca atare, sintagma referitoare la vanzarea *prin negociere directa* contine o prevedere legala neconstitutionala.
DECIZIE


Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.a), al art.147 alin.(4) si din Constitutia Romaniei, al art.15 alin.(1) si al art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:



Constata ca dispozitiile referitoare la *vanzarea prin negociere directa* din art.13, prevazut la art.I pct.3, si dispozitiile cuprinse la art.I pct.6 referitoare la art.18^1 din Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.28/2007 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr.19/2002 privind unele masuri pentru constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publica a statului, si pentru vanzarea unor imobile, proprietate privata a statului, aflate in administrarea Regiei Autonome *Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat*, sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintelui Camerei Deputatilor, presedintelui Senatului, primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
109 useri online

Useri autentificati: