RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2008 referitoare la aplicarea dispozitiilor art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind lipsirea de libertate in mod ilegal, prin rapire, si ale art. 12 alin. (1) si art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001
Publicata in Monitorul Oficial nr. 817/2008 - M. Of. nr. 817 / 5 dec. 2008
|
|
Dosar nr. 58/2007
Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in legatura cu interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 12 alin. (1) si art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane savarsit prin rapire si a dispozitiilor art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind lipsirea de libertate in mod ilegal, prin rapire.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 89 de judecatori din totalul de 114 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Nitu, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, solicitand admiterea acestuia in sensul de a se stabili, sub aspectul incadrarii juridice, ca fapta persoanei care recruteaza, transporta, transfera, cazeaza sau primeste o alta persoana pe care a lipsit-o de libertate, prin rapire, in scopul exploatarii, constituie infractiunea complexa de trafic de persoane prevazuta la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar aceeasi fapta de recrutare, transferare, transportare, gazduire sau primire a unui minor lipsit de libertate, prin rapire, in scopul exploatarii acestuia, constituie infractiunea de trafic de minori prevazuta la art. 13 alin. (2) din aceeasi lege.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 12 alin. (1) si art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, in raport cu dispozitiile art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal.
Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca fapta de a rapi o persoana si de a o obliga ulterior sa practice prostitutia constituie atat infractiunea de trafic de persoane prevazuta la art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 13 alin. (1), (3) si (4) din aceeasi lege (in cazul cand victima este minora), cat si infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prevazuta la art. 189 alin. 1-3 din Codul penal, aflate in concurs real conform art. 33 lit. a) din acelasi cod.
Alte instante au considerat ca astfel de fapte intrunesc, dupa caz, fie elementele constitutive ale infractiunilor de trafic de persoane prevazute la art. 12 alin. (1) si (2) si la art. 13 alin. (1), (3) si (4), raportate la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, precum si elementele de proxenetism prevazute la art. 329 alin. 1 si 2 din Codul penal, in concurs real prevazut la art. 33 lit. a) din Codul penal, fie pe cele ale infractiunilor de trafic de minori prevazute la art. 13 alin. (1), (3) si (4) din Legea nr. 678/2001 si de proxenetism prevazute la art. 329 alin. 1 si 3 sau alin. 2 si 3 din Codul penal, aflate de asemenea in concurs real potrivit art. 33 lit. a) din Codul penal.
Examinandu-se fiecare dintre aceste ipoteze, in raport cu dispozitiile legale aplicabile, se constata urmatoarele:
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, *constituie infractiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenintare, violenta sau prin alte forme de constrangere, prin rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-si exprima vointa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatarii acestei persoane*.
Tot astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 13 alin. (1) din aceeasi lege, *recrutarea, transportarea, transferarea, gazduirea sau primirea unui minor, in scopul exploatarii acestuia, constituie infractiunea de trafic de minori*.
Pe de alta parte, prin art. 189 alin. 1 din Codul penal este incriminata *lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal*, prevazandu-se, in alin. 2-5 ale aceluiasi articol, mai multe cazuri de agravare ale acestei infractiuni.
In mod corespunzator, in alin. (2) si (3) ale art. 12 din Legea nr. 678/2001 sunt reglementate cazurile de agravare ale infractiunii de trafic de persoane, iar prin alin. (2)-(4) ale art. 13 din aceeasi lege sunt prevazute imprejurarile ce imprima caracter agravat infractiunii de trafic de minori.
Este semnificativ ca masurile de agravare a pedepsei, stabilite in cele doua articole din Legea nr. 678/2001, prin care sunt reglementate infractiunile de trafic de persoane si de trafic de minori, se refera la intreaga arie de reglementare a agravantelor prevazute, in cazul infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prin dispozitiile alineatelor 2-4 ale art. 189 din Codul penal.
In atare situatie, cat timp prevederile art. 12 si 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane au caracter special in raport cu cele ale art. 189 din Codul penal, referitoare la lipsirea de libertate in mod ilegal, in conformitate cu principiul de drept specialia generalibus derogant se impune ca acest concurs dintre legea speciala si legea generala sa fie rezolvat in favoarea legii speciale.
Ca urmare, in ambele ipoteze sunt aplicabile, dupa caz, dispozitiile art. 12 sau cele ale art. 13 din Legea speciala nr. 678/2001, cu agravantele corespunzatoare, fiecare dintre aceste doua infractiuni avand caracter complex in raport cu infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prevazuta in art. 189 din Codul penal.
Caracterul complex si unitar al reglementarii speciale din Legea nr. 678/2001, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2005, aprobata cu modificari prin Legea nr. 287/2005, impune aplicarea dispozitiilor, cu caracter special de incriminare, ale art. 12 si 13 din Legea nr. 678/2001, chiar si in rarele ipoteze in care art. 189 din Codul penal prevede pedeapsa mai grea, pentru a nu se incalca principiul conform caruia prevederile din legea speciala au prioritate de aplicare in raport cu cele din legea generala.
In legatura cu cazurile de savarsire a infractiunii de proxenetism prin constrangere, este de observat ca situatiile ivite in aceasta privinta in practica judiciara au fost solutionate de Sectiile Unite prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, data in interesul legii.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 414^2 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca fapta persoanei care recruteaza, transporta, transfera, cazeaza sau primeste o alta persoana pe care a lipsit-o de libertate, prin rapire, in scopul exploatarii, constituie infractiunea complexa de trafic de persoane prevazuta la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar daca aceeasi fapta se refera la un minor, constituie infractiunea de trafic de minori prevazuta la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, in primul caz nefiind incidente si dispozitiile de drept comun ale art. 189 alin. 1-3 din Codul penal, iar in cel de al doilea caz nefiind incidente dispozitiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din Codul penal.
DECIZIE
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In aplicarea dispozitiilor art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind lipsirea de libertate in mod ilegal, prin rapire, si ale art. 12 alin. (1) si art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, stabilesc:
1. Fapta persoanei care recruteaza, transporta, transfera, cazeaza sau primeste o alta presoana pe care a lipsit-o de libertate, prin rapire, in scopul exploatarii, constituie infractiunea complexa de trafic de persoane prevazuta la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente si dispozitiile art. 189 alin. 1-3 din Codul penal.
2. Aceeasi fapta de recrutare, transferare, transportare, gazduire sau primire a unui minor lipsit de libertate, prin rapire, in scopul exploatarii acestuia, constituie infractiunea de trafic de minori prevazuta la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente dispozitiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 21 ianuarie 2008.
|
|
