DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.137 alin.(3), (4) si (5) din Regulamentul Camerei Deputatilor

Decizie neconstitutionalitate din 27-01-2016
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.137 alin.(3), (4) si (5) din Regulamentul Camerei Deputatilor


Publicata in Monitorul Oficial nr. 117/2016 - M. Of. 117 / 16 februarie 2016



1. Pe rol se afla pronuntarea asupra sesizarii de neconstitutionalitate privind dispozitiile art.137 din Regulamentul Camerei Deputatilor, modificat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.106/2015, sesizare formulata de un numar de 84 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal si transmisa Curtii Constitutionale prin Adresa nr.2/7.650 din 22 decembrie 2015 de catre secretarul general al Camerei Deputatilor.

2. Sesizarea a fost formulata in temeiul art.146 lit.c) din Constitutie si al art.27 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr.7.192 din 22 decembrie 2015 si constituie obiectul Dosarului nr.1.861C/2015.

3. In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile art.137 alin.(5) din Regulamentul Camerei Deputatilor, asa cum a fost modificat si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.106/2015, potrivit carora „In cazul in care textele care au legatura cu cererea de reexaminare au fost modificate in totalitate sau partial, legea adoptata, cuprinzand aceste texte reexaminate, se trimite Presedintelui, in vederea promulgarii. Daca textele reexaminate nu au fost adoptate, legea se trimite Presedintelui in forma adoptata initial de catre Parlament” incalca prevederile constitutionale cuprinse in art.1 alin.(5) si in art.77. Dispozitiile criticate introduc confuzie, cele doua teze ale normei fiind formulate echivoc, in sensul ca nu stabilesc clar daca sintagma „dupa adoptare” se refera la „textele reexaminate” cuprinse in raportul comisiei sesizate in fond sau la „legea” votata cu textele modificate adoptate prin raport. Or, in ceea ce priveste criteriile de claritate, precizie, previzibilitate si predictibilitate pe care un text de act normativ trebuie sa le indeplineasca, Curtea, prin Decizia nr.26 din 18 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.116 din 15 februarie 2012, a constatat ca, potrivit art.8 alin.(4) teza intai din Legea nr.24/2000, „textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce”, iar potrivit art.36 alin.(1) din aceeasi lege, „actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie”. Desi normele de tehnica legislativa nu au valoare constitutionala, Curtea a constatat ca prin reglementarea acestora au fost impuse o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricarui act normativ, a caror respectare este necesara pentru a asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ.
Astfel, respectarea acestor norme concura la asigurarea unei legislatii care respecta principiul securitatii raporturilor juridice, avand claritatea si previzibilitatea necesara. Totodata, prin aceeasi decizie, Curtea Constitutionala a retinut ca trebuie avute in vedere si dispozitiile constitutionale ale art.142 alin.(1), potrivit carora „Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei”, si pe cele ale art.1 alin.(5) din Constitutie, potrivit carora, „In Romania, respectarea [...] legilor este obligatorie”. Astfel, Curtea a constatat ca reglementarea criticata prin nerespectarea normelor de tehnica legislativa determina aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii.

4. Mai mult, autorii sesizarii de neconstitutionalitate considera ca textul regulamentar criticat, in redactarea in vigoare, a fost elaborat astfel incat sa excluda posibilitatea Parlamentului de a respinge legea adoptata initial, ca urmare a admiterii unei cereri de reexaminare formulate de Presedintele Romaniei.

5. In temeiul art.27 alin.(2) din Legea nr.47/1992, Curtea Constitutionala a solicitat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor asupra sesizarii de neconstitutionalitate. Biroul permanent al Camerei Deputatilor nu a comunicat punctul de vedere solicitat.

6. In vederea solutionarii prezentei sesizari, Curtea procedeaza, mai intai, la verificarea admisibilitatii acesteia. Analiza indeplinirii conditiilor de admisibilitate a sesizarii trebuie realizata prin raportare la art.27 alin.(1) din Legea nr.47/1992, potrivit caruia „Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, a hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori.” Astfel, Curtea constata ca actul juridic supus controlului este o dispozitie din Regulamentul Camerei Deputatilor, sesizarea fiind formulata de un numar de 84 de deputati, care, potrivit dispozitiilor legale, intruneste calitatea de titular al sesizarii.

7. Obiectul sesizarii de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.137 din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.8/1994, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.437 din 18 iunie 2015, astfel cum au fost modificate prin art.I pct.6 din Hotararea Camerei Deputatilor nr.106/2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.915 din 10 decembrie 2015. Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, Regulamentul Camerei Deputatilor a fost republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.32 din 18 ianuarie 2016, dispozitia criticata pastrand aceeasi numerotare. Textul regulamentar are urmatorul continut:
„(1) Reexaminarea legii de catre Camera Deputatilor, in urma cererii facute de Presedintele Romaniei in temeiul art.77 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata, va avea loc in termenul prevazut de Biroul permanent, care nu poate fi mai mare de 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectueaza mai intai de Camera Deputatilor daca aceasta a fost prima Camera sesizata.
(2) Cererea Presedintelui Romaniei privind reexaminarea unei legi este de competenta comisiei permanente care a fost sesizata in fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativa respectiva; deputatii pot depune propuneri de texte care au legatura cu problemele sesizate de Presedintele Romaniei in cererea de reexaminare, in termenul prevazut de Biroul permanent pentru depunerea amendamentelor.
(3) Raportul comisiei se supune dezbaterii plenului Camerei Deputatilor, dupa regulile procedurii legislative, si:
a) in cazul in care textele care au legatura cu cererea de reexaminare au fost modificate in totalitate sau partial, legea, cuprinzand aceste texte reexaminate, se trimite Senatului;
b) in cazul in care textele reexaminate nu au fost adoptate, legea se trimite Senatului in forma adoptata initial de catre Parlament.
(4) In situatia in care Camera Deputatilor este Camera decizionala, comisia permanenta care a fost initial sesizata in fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativa respectiva va intocmi raportul asupra cererii de reexaminare, in conformitate cu alin.(2) si (3), avand in vedere si varianta legii adoptata de Senat.
(5) In cazul in care textele care au legatura cu cererea de reexaminare au fost modificate in totalitate sau partial, legea adoptata, cuprinzand aceste texte reexaminate, se trimite Presedintelui, in vederea promulgarii. Daca textele reexaminate nu au fost adoptate, legea se trimite Presedintelui in forma adoptata initial de catre Parlament.”

8. Desi prin actul de sesizare a Curtii Constitutionale autorii criticilor de neconstitutionalitate supun controlului art.137 din Regulamentul Camerei Deputatilor, in integralitatea sa, din analiza obiectiilor formulate rezulta ca sesizarea vizeaza doar alin.(3), (4) si (5) ale art.137, norme asupra carora Curtea urmeaza a se pronunta in cele ce urmeaza.

9. Autorii sesizarii sustin ca norma criticata contravine prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(5) care consacra obligativitatea respectarii legii si a Constitutiei si ale art.77 referitor la procedura de reexaminare a legii.

10. Examinand criticile de neconstitutionalitate, Curtea retine ca printre atributiile Presedintelui Romaniei in cadrul raporturilor pe care acesta le are cu Parlamentul si care vizeaza legiferarea este cererea de reexaminare a unei legi inainte de promulgare. Potrivit art.77 alin.(2) din Constitutie, „inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii”. Din examinarea dispozitiilor constitutionale rezulta ca Presedintele, in cadrul procedurii de promulgare, are obligatia de a analiza continutul normativ al legii si de a constata daca au fost respectate prevederile regulamentare, constitutionale sau conventionale la care Romania este parte sau daca interesul public, realitatile sociale, economice sau politice justifica reglementarea adoptata de Parlament si supusa promulgarii. Prin urmare, analiza Presedintelui poate viza, pe de o parte, aspecte de legalitate, deficiente ale legii legate de procedura de adoptare sau de continutul sau prin raportare la acte normative interne sau internationale in vigoare, fiind necesara corelarea cu ansamblul reglementarilor interne si armonizarea legislatiei nationale cu legislatia europeana si cu tratatele internationale la care Romania este parte, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului [a se vedea si art.6 alin.(1) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative] si, pe de alta parte, aspecte de oportunitate care privesc efectele economice, sociale, de mediu, legislative si bugetare pe care le produc reglementarile adoptate, legiuitorul fiind obligat sa fundamenteze temeinic solutiile pe care le cuprinde legea, pe baza unor documente de politici publice aprobate de Parlament sau de Guvern [a se vedea si art.6 alin.(4) din Legea nr.24/2000].

11. Reexaminarea poate fi ceruta o singura data, pentru orice motiv — de forma/procedura sau de fond/continut, cu privire la legea in integralitatea sa sau pentru o parte dintre normele sale. Ca urmare a formularii cererii de reexaminare, legea este retrimisa in Parlament, care este obligat sa reia procedura de legiferare si sa dezbata in plenul celor doua Camere solicitarile adresate de Presedinte.

12. Atat doctrina de specialitate, cat si jurisprudenta Curtii Constitutionale (a se vedea in acest sens Decizia nr.355 din 4 aprilie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.318 din 11 mai 2007, sau Decizia nr.1 din 14 ianuarie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.82 din 2 februarie 2015) sunt in sensul ca limitele sesizarii Parlamentului pentru reexaminarea legii sunt definite de cererea de reexaminare. Avand in vedere scopul cererii de reexaminare, respectiv imbunatatirea actului normativ, nu se poate admite ca reexaminarea sa aiba drept consecinta adoptarea unei legi cu contradictii sau necorelari intre texte, astfel ca, in virtutea regulilor de tehnica legislativa, necesitatea coerentei reglementarii impune completarea unor texte din lege care nu au facut in mod expres obiectul cererii de reexaminare. Aceasta practica este in beneficiul reglementarii si nu afecteaza limitele reexaminarii, admiterea unor obiectii din cererea de reexaminare putand antrena modificari cu privire la toate sau doar la unele dintre dispozitiile legii in cauza, ceea ce impune corelarea tuturor prevederilor acesteia, chiar prin eliminarea sau abrogarea unor texte.

13. Cu alte cuvinte, Curtea constata ca, in aplicarea normei constitutionale a art.77, Parlamentul trebuie sa reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Presedintelui Romaniei, precum si cele care au legatura cu acestea, asigurandu-se succesiunea logica a ideilor si coerenta reglementarii. In acest context, se impune a fi modificate chiar si unele dispozitii ale legii care nu au fost in mod expres cuprinse in cererea de reexaminare, dar care sunt in mod indisolubil legate de acestea. In cadrul acestei proceduri, in situatia in care se da o alta redactare unor texte sau se completeaza legea cu noi reglementari, urmeaza sa se asigure corelarile necesare dintre textele care au facut obiectul cererii Presedintelui Romaniei si celelalte dispozitii ale legii. Pentru aceleasi ratiuni, daca cererea de reexaminare vizeaza doar aspecte punctuale sau dispozitii concrete din lege, iar, in economia actului normativ, acestea se dovedesc a fi esentiale, intrucat constituie fundamentul reglementarii, lipsa lor afectand insasi filosofia actului normativ, apare cu evidenta faptul ca inlaturarea, eliminarea lor va prejudicia intregul act si va conduce la respingerea legii in ansamblul sau.

14. Avand in vedere solicitarile cuprinse in cererea Presedintelui Romaniei, in temeiul prevederilor art.61 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora este unica autoritate legiuitoare a tarii, Parlamentul poate adopta orice solutie pe care o considera oportuna si necesara. Astfel, in urma reexaminarii legii, Parlamentul poate admite in intregime sau partial solicitarea, modificand in totalitate sau o parte din textele de lege cuprinse in cererea de reexaminare, precum si dispozitiile legii care se impun a fi recorelate, sau poate sa respinga cererea de reexaminare (a se vedea in acest sens Decizia nr.991 din 1 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.682 din 6 octombrie 2008, sau Decizia nr.81 din 27 februarie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.136 din 14 martie 2013).

15. Din perspectiva procedurii parlamentare a solutionarii cererilor de reexaminare, Curtea retine ca dispozitiile art.77 alin.(3) din Constitutie fac mentiune expresa despre „legea adoptata dupa reexaminare”. In acest context, prin Decizia nr.1.596 din 14 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.924 din 27 decembrie 2011, Decizia nr.1.597 din 14 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.924 din 27 decembrie 2011, si Decizia nr.1.598 din 14 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.924 din 27 decembrie 2011, Curtea a constatat ca aceste norme constitutionale impun supunerea la votul final in plenul fiecarei Camere a legii, astfel ca Parlamentul, in cadrul procedurii de reexaminare, trebuie sa isi exprime votul asupra actului normativ reexaminat, iar nu asupra cererii de reexaminare sau asupra rapoartelor comisiilor parlamentare intocmite potrivit dispozitiilor regulamentelor celor doua Camere.

16. Examinand criticile de neconstitutionalitate formulate in prezenta cauza, Curtea retine ca, anterior adoptarii Hotararii Camerei Deputatilor nr.106/2015 privind modificarea Regulamentului Camerei Deputatilor, dispozitiile art.137 care reglementeaza procedura privind cererea de reexaminare formulata de catre Presedintele Romaniei aveau urmatorul continut:
„(1) Reexaminarea legii de catre Camera Deputatilor, in urma cererii facute de Presedintele Romaniei in temeiul art.77 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata, va avea loc in cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectueaza mai intai de Camera Deputatilor daca aceasta a fost prima Camera sesizata.
(2) Cererea Presedintelui Romaniei privind reexaminarea unei legi este de competenta comisiei permanente care a fost sesizata in fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativa respectiva. Deputatii pot depune propuneri de texte care au legatura cu problemele sesizate de presedintele Romaniei in cererea de reexaminare, in termenul prevazut de Biroul permanent pentru depunerea amendamentelor.
(3) Raportul comisiei cu privire la cererea de reexaminare va face referire la toate solicitarile formulate de Presedintele Romaniei, si va propune acceptarea sau respingerea cererii de reexaminare. In cazul in care solicitarile din cererea de reexaminare sunt acceptate, in parte sau in totalitate, comisia va formula textele corespunzatoare si raportul va cuprinde toate amendamentele admise si respinse, depuse de deputati. Textele propuse trebuie sa aiba legatura cu solicitarile din cererea de reexaminare si sa asigure recorelarea dispozitiilor legii. Daca raportul este de respingere, el nu va mai cuprinde amendamentele depuse.
(4) Raportul comisiei se supune dezbaterii Camerei Deputatilor dupa regulile procedurii legislative, iar in sedinta dedicata votului final se voteaza legea in ansamblul ei.
(5) In cazul in care niciun text propus prin raportul comisiei nu este adoptat de Camera sau in cazul in care, in sedinta de vot final, legea cuprinzand textele reexaminate nu este adoptata, se va supune votului legea in forma adoptata initial de catre Parlamentul Romaniei.
(6) In cazul in care comisia a inaintat un raport de respingere a cererii de reexaminare, dupa dezbaterea acestui raport, propunerea se supune votului in sedinta de vot final. Daca propunerea de respingere a cererii de reexaminare este adoptata, se supune votului final legea in forma adoptata initial de catre Parlamentul Romaniei. In cazul in care propunerea de respingere a cererii de reexaminare nu intruneste numarul de voturi necesar adoptarii, raportul se restituie comisiei in vederea intocmirii unui nou raport, avandu-se in vedere incadrarea in termenul prevazut la alin.(1).”

17. Din analiza comparativa a textelor care s-au succedat, Curtea constata ca acestea au suferit mai multe modificari. In vreme ce vechea reglementare prevedea cu caracter general, la alin.(4), ca raportul comisiei se supune dezbaterii Camerei Deputatilor dupa regulile procedurii legislative, iar in sedinta dedicata votului final se voteaza legea in ansamblul ei (transpunerea la nivel de Regulament a dispozitiilor art.77 alin.(3) din Constitutie si a deciziilor Curtii Constitutionale nr.1.596, nr.1.597 si nr.1.598 din 14 decembrie 2011, precitate), noua reglementare distinge dupa calitatea Camerei —prima camera sesizata si camera decizionala, insa pentru niciuna dintre ipoteze nu mai prevede votul final pe legea in ansamblul sau. Astfel, in prima ipoteza, cuprinsa in alin.(3), prevede doar ca raportul comisiei se supune dezbaterii plenului Camerei Deputatilor, dupa regulile procedurii legislative, si, dupa caz, legea, cuprinzand textele reexaminate, se trimite Senatului sau, daca textele reexaminate nu au fost adoptate, legea se trimite Senatului in forma adoptata initial de catre Parlament, iar in cea de-a doua ipoteza, cuprinsa in alin.(4), prevede doar obligatia comisiei permanente care a fost initial sesizata in fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativa respectiva de a intocmi raportul asupra cererii de reexaminare, in conformitate cu alin.(2) si (3), avand in vedere si varianta legii adoptata de Senat, fara nicio referire cu privire la procedura de vot.

18. Asa fiind, Curtea constata ca legiuitorul a eliminat prevederea referitoare la votul final pe legea in ansamblul sau, dupa incheierea dezbaterilor si efectuarea votului asupra raportului intocmit de comisia competenta. Or, reglementarea anterioara nu reprezenta altceva decat expresia dispozitiilor art.77 alin.(3) din Constitutie, fiind adoptata ca urmare a jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale prin care sintagma „legea adoptata dupa reexaminare” din cuprinsul normei constitutionale a fost interpretata in sensul ca impune supunerea la votul final a legii reexaminate. Solutia normativa actuala repune dispozitia regulamentara intr-o forma precedenta, sanctionata indirect prin constatarea neconstitutionalitatii legilor adoptate in temeiul sau, astfel ca, aplicand principiul interpretarii teleologice/istorice a normelor, Curtea deduce intentia neechivoca a legiuitorului de a abroga procedura votului final pe legea in ansamblul sau. In atare conditii, Curtea constata ca dispozitiile art.137 alin.(3), (4) si alin.(5) teza a doua din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum au fost modificate prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.106/2015, contravin prevederilor art.77 alin.(3) din Constitutie referitoare la procedura reexaminarii legii si celor ale art.147 alin.(4) din Constitutie referitoare la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale.

19. Cu privire la solutiile pe care le poate adopta Parlamentul in urma parcurgerii procedurii legislative declansate ca urmare a formularii unei cereri de reexaminare de catre Presedintele Romaniei, Curtea constata ca reglementarea anterioara a art.137 din Regulamentul Camerei Deputatilor prevedea posibilitatea Camerei de a: respinge cererea de reexaminare in ipoteza intocmirii unui raport de admitere (in integralitate sau partial) de catre comisia parlamentara competenta, infirmat in plenul Camerei, in cazul in care niciun text propus prin raportul comisiei nu este adoptat sau in cazul in care in sedinta de vot final legea cuprinzand textele reexaminate nu este adoptata — art.137 alin.(5); in aceasta imprejurare se supune votului final legea in forma adoptata initial de catre Parlamentul Romaniei; respinge cererea de reexaminare in ipoteza intocmirii unui raport de respingere—art.137 alin.(6) tezele intai si a doua; si in aceasta situatie se supune votului final legea in forma adoptata initial de catre Parlamentul Romaniei; admite cererea de reexaminare in ipoteza intocmirii unui raport de admitere (in integralitate sau partial) de catre comisia parlamentara competenta; in aceasta imprejurare se supune votului final legea in ansamblul ei, cuprinzand textele reexaminate — art.137 alin.(4) coroborat cu art.137 alin.(5) in interpretarea per a contrario; restituie raportul, in cazul in care propunerea de respingere a cererii de reexaminare nu intruneste numarul de voturi necesar adoptarii, catre comisia competenta in vederea intocmirii unui nou raport — art.137 alin.(6) teza a treia.

20. Din analiza textelor regulamentului, in forma anterioara, Curtea constata ca acestea dau expresie statutului Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii, consacrat de art.61 alin.(1) din Constitutie. Cererea formulata de Presedintele Romaniei in temeiul art.77 alin.(2) din Constitutie avea ca efect reluarea procesului legislativ, cadru in care Parlamentul, in functie de obiectul solicitarii Presedintelui si dupa examinarea punctului de vedere al acestuia, putea respinge legea, putea modifica/completa legea sau, dimpotriva, putea mentine legea in forma adoptata initial, in aceste din urma doua ipoteze finalizand procedura legislativa, prin trimiterea spre promulgare a legii reexaminate adoptate.

21. Noua reglementare prevede expres urmatoarele solutii pe care le poate adopta Camera Deputatilor in urma parcurgerii procedurii legislative declansate ca urmare a formularii unei cereri de reexaminare: admiterea cererii de reexaminare, in ipoteza in care textele care au legatura cu cererea de reexaminare sunt modificate in totalitate sau partial; in aceasta imprejurare, legea adoptata, cuprinzand textele reexaminate, se trimite Presedintelui, in vederea promulgarii — art.137 alin.(5) teza intai, respectiv respingerea cererii de reexaminare, in ipoteza in care textele reexaminate nu au fost adoptate; legea se trimite Presedintelui in forma adoptata initial de catre Parlament — art.137 alin.(5) teza a doua.

22. Analizand noile dispozitii, Curtea retine ca in ambele ipoteze prevazute de norma criticata legiuitorul reglementeaza trimiterea legii spre promulgare Presedintelui, fapt ce este de natura sa creeze confuzie cu privire la posibilitatea Camerei Deputatilor de a respinge legea reexaminata, daca prin cererea formulata de Presedinte se solicita acest lucru, situatie in care nu se mai impune trimiterea legii spre promulgare. Prevederea expresa a celor doua solutii — modificarea/completarea legii, respectiv mentinerea legii in forma adoptata initial, urmate inerent de trimiterea spre promulgare a legii reexaminate, coroborata cu interpretarea istorica/teleologica a dispozitiilor art.137 din regulament, poate conduce la concluzia ca legiuitorul a intentionat eliminarea posibilitatii Camerei Deputatilor, in calitate de camera decizionala, de a reveni asupra unei legi adoptate, prin acordarea unui vot de respingere a ei, la solicitarea Presedintelui Romaniei.

23. Or, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale (a se vedea Decizia nr.991 din 1 octombrie 2008, Decizia nr.1.596 din 14 decembrie 2011, Decizia nr.1.597 din 14 decembrie 2011, Decizia nr.1.598 din 14 decembrie 2011, Decizia nr.81 din 27 februarie 2013, precitate), „cererea de reexaminare nu poate afecta statutul Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii. Cererea formulata de Presedintele Romaniei in temeiul art.77 alin.(2) din Constitutie are ca efect reluarea procesului legislativ, cadru in care Parlamentul poate modifica sau completa legea in sensul cerut de Presedinte, poate mentine legea in forma adoptata initial sau, dimpotriva, tinand seama si de punctul de vedere al Presedintelui, o poate respinge. In acest sens [...] s-a retinut ca, «Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a tarii, conform prevederilor art.61 alin.(1) din Constitutie, in raport cu solicitarile cuprinse in cererea de reexaminare a Presedintelui Romaniei, poate adopta orice fel de solutie pe care o va considera necesara.
Astfel, poate admite in intregime sau partial solicitarea, poate sa o respinga ori poate sa modifice in totalitate sau partial anumite texte care au legatura cu cererea de reexaminare»” (a se vedea si supra, paragraful 14).

24. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a stabilit ca trasatura esentiala a statului de drept o constituie suprematia Constitutiei si obligativitatea respectarii legii (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.232 din 5 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.727 din 15 noiembrie 2001, Decizia nr.53 din 25 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.90 din 3 februarie 2011, sau Decizia nr.732 din 16 decembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.69 din 27 ianuarie 2015) si ca „statul de drept asigura suprematia Constitutiei, corelarea tuturor legilor si tuturor actelor normative cu aceasta” (Decizia nr.22 din 27 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.233 din 17 martie 2004).

25. In acest sens, Curtea a retinut ca una dintre cerintele principiului respectarii legilor vizeaza calitatea actelor normative si ca, de principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se claritatea, precizia si previzibilitatea pe care un text de lege trebuie sa le indeplineasca. Curtea a mai constatat ca autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, are obligatia de a edicta norme care sa respecte trasaturile mai sus aratate.
Referitor la aceste cerinte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in mod constant, statuand ca o norma este previzibila numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane — care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate — sa isi corecteze conduita (Hotararea din 29 martie 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, Hotararea din 23 septembrie 1998, pronuntata in Cauza Petra impotriva Romaniei), iar cetateanul trebuie sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, in acelasi timp, accesibila si previzibila (Hotararea din 26 aprilie 1979, pronuntata in Cauza Sunday Times impotriva Regatului Unit).

26. De asemenea, Curtea a constatat ca, potrivit art.8 alin.(4) teza intai din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, „textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce”, iar potrivit art.36 alin.(1) din aceeasi lege, „actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie”. Desi normele de tehnica legislativa nu au valoare constitutionala, Curtea a retinut ca prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricarui act normativ, a caror respectare este necesara pentru a asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concura la asigurarea unei legislatii care respecta principiul securitatii raporturilor juridice, avand claritatea si previzibilitatea necesara.

27. Totodata, trebuie avute in vedere si dispozitiile constitutionale ale art.142 alin.(1), potrivit carora „Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei”, si pe cele ale art.1 alin.(5) din Constitutie, potrivit carora, „in Romania, respectarea [...] legilor este obligatorie”. Astfel, Curtea a constatat ca reglementarea criticata prin nerespectarea normelor de tehnica legislativa determina aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii.

28. In concluzie, Curtea constata ca dispozitiile art.137 alin.(5) din Regulamentul Camerei Deputatilor sunt echivoce cu privire la posibilitatea Camerei Deputatilor de a vota respingerea unei legi, ca urmare a reexaminarii declansate de cererea Presedintelui Romaniei, astfel ca nu respecta exigentele constitutionale referitoare la calitatea legii, respectiv nu intrunesc conditiile de claritate, precizie si previzibilitate, fiind contrare dispozitiilor art.1 alin.(5) din Constitutie.

29. Pentru argumentele prezentate, Curtea constata ca dispozitiile art.137 alin.(5) din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum au fost modificate prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.106/2015, contravin prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(5) referitoare la principiul legalitatii, ale art.61 alin.(1), potrivit carora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare, ale art.77 alin.(2) si (3) privind procedura reexaminarii legii, precum si ale art.147 alin.(4) referitoare la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale.
DECIZIE




30. Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.c) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, al art.1, 3, 10 si 27 din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:


Admite sesizarea de neconstitutionalitate formulata de un numar de 84 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal si constata ca dispozitiile art.137 alin.(3), (4) si (5) din Regulamentul Camerei Deputatilor, modificat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.106/2015, sunt neconstitutionale.

Decizia este definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Camerei Deputatilor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din data de 27 ianuarie 2016






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
126 useri online

Useri autentificati: