1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.431 alin.(1) din Codul
de procedura penala, exceptie ridicata de Dan Voiculescu in Dosarul nr.5.189/2/2014 (3.010/2014) al
Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a II-a penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale
nr.1.028D/2014.
2. Dezbaterile au avut loc la data de 23 iunie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului
Public, procuror Marinela Minca, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, in
temeiul art.57 si art.58 alin.(3) din Legea nr.47/1992, pentru o mai buna studiere a problemelor ce
formeaza obiectul cauzei, a amanat pronuntarea la 30 iunie 2015. La aceasta data, constatand ca nu
sunt prezenti, potrivit art.58 alin.(1) teza intai din Legea nr.47/1992, toti judecatorii care au participat la
dezbateri, Curtea a amanat pronuntarea pentru 14 iulie 2015.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
3. Prin Incheierea din 15 octombrie 2014, pronuntata in Dosarul nr.5.189/2/2014 (3.010/2014),
Curtea de Apel Bucuresti — Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art.431 alin.(1) din Codul de procedura penala. Exceptia a fost
ridicata de Dan Voiculescu cu ocazia examinarii admisibilitatii in principiu a unei contestatii in anulare.
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art.431
alin.(1) din Codul de procedura penala, potrivit carora instanta examineaza admisibilitatea in principiu a
contestatiei in anulare „fara citarea partilor*, incalca prevederile constitutionale ale art.16 alin.(1) referitor
la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, si ale art.21
alin.(3) privind dreptul la un proces echitabil, precum si ale art.11 privind dreptul international si dreptul
intern si ale art.20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului raportate la prevederile
art.6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, intrucat impiedica realizarea unui echilibru efectiv si concret intre drepturile
acuzarii si cele ale apararii. Arata ca, potrivit art.32 alin.(2) din noul Cod de procedura penala, partile
din procesul penal sunt inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente. Coroborand acest text
cu dispozitiile art.431 alin.(1) din Codul de procedura penala, rezulta ca instanta examineaza
admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare fara citarea partilor, dar cu participarea procurorului,
care nu este parte in proces. Considera ca, in procedura penala, principiul egalitatii persoanelor imbraca
forma egalitatii armelor, pornind de la faptul ca, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului,
egalitatea armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procesului. Desi
Constitutia nu consacra in mod expres principiul egalitatii armelor, acesta a fost integrat in sfera
normelor constitutionale referitoare la protectia drepturilor fundamentale, in virtutea prevederilor art.11
si ale art.20 din Legea fundamentala raportate la art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale. Egalitatea armelor a fost confirmata de Curtea de la Strasbourg ca fiind o garantie fundamentala a unui proces echitabil, chiar daca consacrarea acesteia prin Conventie este
doar una implicita (Hotararea din 17 ianuarie 1970, pronuntata in Cauza Delcourt impotriva Belgiei).
Astfel, acest principiu semnifica existenta unui just echilibru intre parti, ceea ce inseamna ca fiecare
parte trebuie sa aiba posibilitatea rezonabila de a-si expune cauza in conditii care nu o dezavantajeaza
in raport cu celelalte parti din proces.
In acest sens invoca Hotararea din 30 octombrie 1991, pronuntata
in Cauza Borgers impotriva Belgiei, Hotararea din 27 octombrie 1993, pronuntata in Cauza Dombo
Beheer B.V. impotriva Olandei, paragraful 33, Hotararea din 23 octombrie 1996, pronuntata in Cauza
Ankerl impotriva Elvetiei, paragraful 38, Hotararea din 18 februarie 1997, pronuntata in Cauza NiderostHuber
impotriva Elvetiei, paragraful 23, Hotararea din 7 iunie 2001, pronuntata in Cauza Kress impotriva
Frantei, paragraful 72, Hotararea din 24 aprilie 2003, pronuntata in Cauza Yvon impotriva Frantei,
paragraful 31, Hotararea din 27 aprilie 2004, pronuntata in Cauza Gorraiz Lizarraga si altii impotriva
Spaniei, paragraful 56, Hotararea din 6 aprilie 2006, pronuntata in Cauza Stankiewicz impotriva
Poloniei, paragrafele 68 si 69, Hotararea din 15 octombrie 2009, pronuntata in Cauza Georgios
Papageorgiou impotriva Greciei (nr.2), paragraful 30, Hotararea din 20 aprilie 2010, pronuntata in Cauza
Balasa impotriva Romaniei, paragraful 62, Hotararea din 12 aprilie 2012, pronuntata in Cauza
Lagardère impotriva Frantei, paragraful 45). De asemenea, face trimitere la doctrina romaneasca, in
care s-a aratat ca principiul egalitatii dintre acuzare si aparare reprezinta o cerinta si o garantie pentru
echilibrul dintre interesele individului si cele ale societatii, ceea ce constituie un interes public, o
necesitate pentru realizarea justitiei penale.
In fine, arata ca, potrivit unei opinii, trebuie intrunite
cumulativ trei conditii pentru a putea fi constatata nerespectarea egalitatii armelor procedurale, si anume
parchetul sa beneficieze de un drept suplimentar fata de cel acuzat, acel drept sa nu derive din natura
functiei parchetului si dreptul respectiv sa ii creeze procurorului, in concret, un avantaj in cursul
procedurii.
5. Curtea de Apel Bucuresti — Sectia a II-a penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
este intemeiata, cata vreme legea impune participarea procurorului in etapa examinarii admisibilitatii in
principiu a contestatiei in anulare, in conditiile in care partile nu sunt citate. Tratamentul diferentiat pe
care il prevede legiuitorul in acest caz, in favoarea procurorului si in defavoarea partilor, nu asigura
echilibrul necesar intre acuzare si aparare, fiind afectat, astfel, dreptul la un proces echitabil. In acelasi
timp, discriminarea creata aduce atingere principiului egalitatii in drepturi. Continutul acestei etape
procesuale nu se limiteaza la verificarea formala a intrunirii cerintelor prevazute de lege, ci presupune
o examinare a acestora, procurorul avand posibilitatea nu numai sa-si spuna punctul de vedere in
legatura cu cele aratate in scris de catre contestator, ci sa invoce si aspecte noi, asupra carora partea
absenta nu se va exprima.
Mai mult, tot in acest cadru, instanta se pronunta si asupra suspendarii
executarii hotararii a carei anulare se cere si o face, potrivit legii, dupa luarea concluziilor procurorului.
Imprejurarea ca, prin Decizia nr.10 din 9 februarie 2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie — Sectiile
Unite, a admis recursul in interesul legii si, in aplicarea art.391 alin.1 din Codul de procedura penala din
1968, ce avea un continut asemanator cu art.431 alin.(1) din noul Cod de procedura penala, a constatat
ca examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, fara citarea partilor, nu incalca dreptul
acestora la un proces echitabil, consacrat prin art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale, nu contrazice in niciun fel concluzia de mai sus, pentru motivele expuse in
continuare. Astfel, Curtea Constitutionala are competenta exclusiva de a se pronunta asupra exceptiilor
de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti si atunci cand se invoca reglementari
internationale relevante.
Instanta suprema a analizat eventuala incalcare a dreptului la un proces
echitabil doar din perspectiva necitarii partilor, facand abstractie de participarea procurorului. In fine,
solutia a fost adoptata in considerarea naturii juridice a contestatiei in anulare, calificata in considerente
a fi instituita pentru indreptarea viciilor de ordin procedural ce atrag nulitatea la care se refera, or noua
configuratie a acestei cai extraordinare de atac este partial diferita in conditiile eliminarii unui grad de
jurisdictie, astfel ca, in afara unor erori de procedura, poate fi invocata si o eroare de judecata, respectiv
gresita condamnare a inculpatului, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului
penal [art.426 lit.b) din Codul de procedura penala].
In aceste conditii, solutia potrivita nu este eliminarea
dispozitiei referitoare la participarea procurorului, ci, dimpotriva, citarea partilor. In plus, instanta arata
ca este de reflectat cu privire la cazul de contestatie in anulare prevazut de art.426 lit.b) din Codul de
procedura penala, in sensul ca ar trebui sa constituie un caz de recurs in casatie, in conditiile in care,
potrivit art.438 alin.(1) pct.11 din Codul de procedura penala, hotararea definitiva este supusa casarii
daca „nu s-a constatat gratierea sau in mod gresit s-a constatat ca pedeapsa aplicata inculpatului a fost
gratiata*, iar pct.8 din acelasi alineat face vorbire doar despre gresita dispunere a incetarii procesului
penal, lasand pe seama contestatiei in anulare indreptarea erorii gresitei condamnari, desi existau probe
care impuneau incetarea procesului penal.
6. Potrivit art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor
celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
7. Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece in cadrul
procedurii admiterii in principiu nu are loc o judecata asupra temeiniciei contestatiei in anulare, care sa
presupuna administrarea de probe. In aceasta prima etapa a judecarii contestatiei in anulare, instanta
nu se pronunta in ceea ce priveste vinovatia inculpatului, temeinicia materialului probator sau legalitatea
hotararii a carei anulare se cere, toate aceste aspecte urmand a fi discutate intr-o a doua etapa, cea a
judecatii de dupa admiterea in principiu, etapa in care procedura are loc cu citarea partilor.
Mai mult,
art.432 alin.(3) din Codul de procedura penala prevede ca judecarea contestatiei in anulare nu poate
avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere. Or, potrivit art.126 din
Constitutie, justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante
judecatoresti stabilite de lege, iar competenta acestora si procedura de judecata sunt prevazute numai
prin lege.
Astfel, dispozitiile de lege criticate asigura toate garantiile unui proces echitabil, fiind conforme
cu prevederile art.21 alin.(3) din Constitutie si ale art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale. De asemenea, nu poate fi primita nici critica referitoare la incalcarea
principiului egalitatii in fata legii, deoarece dispozitiile art.431 alin.(1) din Codul de procedura penala se
aplica tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei, fara privilegii si fara discriminari.
8. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorulraportor,
concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:
9. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d)
din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate.
10. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.431 alin.(1) din Codul de
procedura penala, care au urmatorul cuprins: „Instanta examineaza admisibilitatea in principiu, in
camera de consiliu, fara citarea partilor.*
11. In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea
prevederilor constitutionale ale art.16 alin.(1) referitor la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari, si ale art.21 alin.(3) privind dreptul la un proces echitabil,
precum si ale art.11 privind dreptul international si dreptul intern si ale art.20 referitor la tratatele
internationale privind drepturile omului raportate la prevederile art.6 referitor la dreptul la un proces
echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
12. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca, prin Decizia nr.506 din 30 iunie
2015*), nepublicata in Monitorul Oficial al Romaniei la data pronuntarii prezentei decizii, a admis
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala si a
constatat ca solutia legislativa potrivit careia admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire se
examineaza de catre instanta „fara citarea partilor* este neconstitutionala, deoarece aduce atingere
art.21 alin.(3) din Legea fundamentala referitor la dreptul la un proces echitabil. Prin decizia citata
anterior, Curtea a statuat ca, prin excluderea numai a partilor de la solutionarea admisibilitatii in principiu
a cererii de revizuire, fara a dispune expres cu privire la neparticiparea procurorului, acesta fiind prezent
in temeiul normelor de generala aplicare ale art.363 alin.(1) din Codul de procedura penala, dispozitiile
art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala determina ruperea echilibrului procesual. Astfel, in
conditiile in care participarea procurorului in procedura de admisibilitate in principiu a cererii de revizuire
este obligatorie, exigentele unui proces echitabil sunt infrante, de vreme ce nu se respecta egalitatea
de arme intre acuzare si aparare, din perspectiva contradictorialitatii (paragrafele 30 si 32).
------------
*) Decizia Curtii Constitutionale nr.506 din 30 iunie 2015 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr.539 din 20 iulie 2015.
13. In acelasi timp, prin Decizia nr.506 din 30 iunie 2015 (paragraful 14), Curtea a retinut ca, potrivit
jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, art.6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu se aplica unei proceduri care urmareste
redeschiderea unei proceduri penale, intrucat persoana a carei condamnare a intrat in puterea lucrului
judecat si care solicita o asemenea redeschidere nu este „acuzata de o infractiune*, in sensul art.6 din
Conventie, ceea ce inseamna ca nu face obiectul unei „acuzatii in materie penala* (Decizia Comisiei
din 16 mai 1995, pronuntata in Cauza Oberschlick impotriva Austriei, cererile nr.19.255/92 si 21.655/93,
Decizia din 25 mai 1999, pronuntata in Cauza Dankevich impotriva Ucrainei, cererea nr.40.679/98,
Decizia din 6 ianuarie 2000, pronuntata in Cauza Sonnleitner impotriva Austriei, cererea nr.34.813/97,
Decizia din 20 martie 2001, pronuntata in Cauza Kucera impotriva Austriei, cererea nr.40.072/98,
Decizia din 6 mai 2003, pronuntata in Cauza Franz Fischer impotriva Austriei, cererea nr.27.569/02, si
Decizia din 6 iulie 2010, pronuntata in Cauza Öcalan impotriva Turciei, cererea nr.5.980/07).
14. Curtea constata ca cele statuate prin Decizia sa nr.506 din 30 iunie 2015, citata anterior, se
aplica mutatis mutandis si in cauza de fata, care are ca obiect dispozitiile art.431 alin.(1) din Codul de
procedura penala, ce reglementeaza procedura de urmat in etapa admiterii in principiu a contestatiei in
anulare, dispozitii, la randul lor, criticate sub aspectul solutiei legislative potrivit careia admisibilitatea in
principiu se examineaza de catre instanta „fara citarea partilor*.
15. In ceea ce priveste participarea procurorului in procedura examinarii admisibilitatii in principiu a
contestatiei in anulare, Curtea constata ca, prin Decizia nr.3 din 19 ianuarie 2015, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr.150 din 2 martie 2015, Inalta Curte de Casatie si Justitie — Completul
competent sa judece recursul in interesul legii a stabilit ca admisibilitatea in principiu a contestatiei in
anulare se examineaza in camera de consiliu, fara citarea partilor, cu participarea procurorului. In acest
sens, Inalta Curte a retinut, pe de o parte, ca dispozitiile art.363 alin.(1) din Codul de procedura penala,
care consacra obligativitatea prezentei procurorului la judecata, instituie o regula cu caracter general,
incidenta ori de cate ori este vorba despre o activitate procesuala de judecata, inclusiv in materia cailor
extraordinare de atac, in lipsa unei dispozitii exprese contrare, iar, pe de alta parte, ca pentru
participarea procurorului in aceasta procedura pledeaza si dispozitiile art.430 din Codul de procedura
penala referitoare la suspendarea executarii hotararii atacate, masura care poate fi dispusa de instanta
sesizata „luand concluziile procurorului*.
Interpretarea in sensul neparticiparii procurorului in procedura
admiterii in principiu a contestatiei in anulare, dedusa din absenta unei prevederi legale in acest sens,
este infirmata — asa cum a retinut instanta suprema prin decizia anterior citata — de faptul ca, daca
legiuitorul ar fi dorit o asemenea ipoteza, ar fi reglementat-o in mod expres, asa cum a facut de pilda in
cuprinsul art.341 alin.(5) din Codul de procedura penala. De mentionat ca, prin Decizia nr.599 din 21
octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.886 din 5 decembrie 2014,
Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.341 alin.(5) din Codul
de procedura penala si a constatat ca solutia legislativa potrivit careia judecatorul de camera preliminara
se pronunta asupra plangerii „fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor* este
neconstitutionala, intrucat contravine dreptului la un proces echitabil, in componentele sale referitoare
la contradictorialitate si oralitate. In fine, prin Decizia nr.3 din 19 ianuarie 2015, Inalta Curte de Casatie
si Justitie a observat ca nici in reglementarea anterioara a contestatiei in anulare (a se vedea, in acest
sens, art.391 din Codul de procedura penala din 1968) nu a existat o prevedere legala expresa privind
participarea procurorului la examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, insa
jurisprudenta in aceasta materie, inclusiv a instantei supreme, a fost in sensul participarii procurorului
atat la judecarea admisibilitatii in principiu, cat si la judecarea pe fond a contestatiei in anulare.
16. Curtea retine ca procedura de judecata a contestatiei in anulare presupune, ca si in
reglementarea anterioara, doua etape, si anume admiterea in principiu si judecata dupa admiterea in
principiu a contestatiei, dispozitiile in materie fiind asemanatoare cu cele din Codul de procedura din
1968. Potrivit actualei reglementari, insa, parcurgerea etapei admisibilitatii in principiu este obligatorie
indiferent de cazul de contestatie in anulare invocat. In cadrul acestei prime etape procesuale, instanta
examineaza indeplinirea conditiilor de admitere in principiu a contestatiei in anulare, conditii ce rezulta
din prevederile art.426—428 si ale art.431 alin.(2) din Codul de procedura penala.
Astfel, instanta
verifica daca cererea de contestatie in anulare priveste hotarari penale definitive, daca este formulata
de o persoana care are calitatea ceruta de lege pentru a exercita calea extraordinara de atac, daca este
introdusa in termenul prevazut de lege, daca motivele concrete invocate in sustinerea caii extraordinare
de atac se incadreaza in cazurile expres si limitativ prevazute in art.426 din Codul de procedura penala
si, in fine, daca in sprijinul contestatiei sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care exista in dosar.
Reglementarea actuala a cazurilor de contestatie in anulare difera de cea din Codul de procedura
penala din 1968 prin preluarea unora dintre cazurile de casare regasite anterior in materia recursului.
Referitor la activitatea procesuala desfasurata de instanta in etapa admiterii in principiu a contestatiei
in anulare, Curtea constata ca instanta examineaza cererea sub aspectul indeplinirii conditiilor de
folosire a acestei cai extraordinare de atac, realizand o activitate procesuala de statuare in ceea ce
priveste exercitarea unui drept procesual si, implicit, solutionarea unei situatii procesuale, ceea ce
inseamna ca este vorba de o judecata si ca sunt incidente prevederile art.21 alin.(3) din Constitutie,
potrivit carora „partile au dreptul la un proces echitabil […]*.
17. Asa cum a statuat Curtea in jurisprudenta sa, un aspect fundamental al dreptului la un proces
echitabil consta in egalitatea armelor intre acuzare si aparare si in caracterul contradictoriu al procedurii
(Decizia nr.599 din 21 octombrie 2014, citata anterior, paragrafele 36 si 41, Decizia nr.641 din
11 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.887 din 5 decembrie 2014,
paragrafele 35, 36 si 38, si Decizia nr.506 din 30 iunie 2015, citata anterior, paragrafele?26—28 si 32).
Cu privire la principiul egalitatii armelor, Curtea a retinut ca acesta presupune ca fiecare parte sa dispuna
de posibilitatea rezonabila de a-si prezenta cauza in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie
dezavantajoasa fata de adversarul sau adversarii sai. In acelasi timp, contradictorialitatea reprezinta
dreptul fiecarei parti de a participa la prezentarea, argumentarea si dovedirea pretentiilor sau apararilor
sale, precum si dreptul de a discuta si combate sustinerile si probele adversarului sau adversarilor sai.
Contradictorialitatea se traduce in aducerea la cunostinta adversarului a argumentelor de fapt si de
drept, pe de-o parte, si in posibilitatea acestuia de a raspunde, pe de alta parte.
Astfel,
contradictorialitatea consta in posibilitatea reala de a cunoaste si de a dezbate in fata judecatorului tot
ceea ce este avansat in drept sau in fapt de catre adversar si tot ceea ce este prezentat de acesta cu
titlu de probe, in vederea influentarii deciziei instantei. Or, din aceasta perspectiva, Curtea constata ca
solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art.431 alin.(1) din Codul de procedura penala — potrivit careia
admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare se examineaza de catre instanta „fara citarea partilor*
—, in conditiile participarii procurorului, infrange exigentele unui proces echitabil, de vreme ce nu
respecta egalitatea armelor intre acuzare si aparare, sub aspectul contradictorialitatii procedurii. Potrivit
art.427 alin.(1) din Codul de procedura penala, contestatia in anulare poate fi facuta de „oricare dintre
parti, de persoana vatamata sau de catre procuror*. Excluderea inculpatului, a partii civile, a partii
responsabile civilmente si a persoanei vatamate de la aceasta prima etapa a procedurii de judecata a
contestatiei in anulare si solutionarea admisibilitatii in principiu a cererii doar cu participarea procurorului
plaseaza partile si persoana vatamata intr-o pozitie procesuala dezavantajoasa fata de reprezentantul
Ministerului Public, deoarece nu au posibilitatea sa ia cunostinta si sa faca observatii referitor la ceea
ce este avansat in drept sau in fapt de catre acesta din urma, inclusiv cu privire la excluderea unor
probe si la eventuala suspendare a executarii hotararii supuse contestatiei in anulare.
18. Curtea retine ca, din perspectiva exigentelor dreptului la un proces echitabil, este suficient sa li
se asigure partilor si persoanei vatamate posibilitatea participarii in etapa admiterii in principiu a
contestatiei in anulare, ceea ce inseamna ca instanta poate decide asupra admisibilitatii in principiu a
cererii si in lipsa partilor, respectiv a persoanei vatamate, atata timp cat acestea au fost legal citate.
19. Pentru aceste motive, Curtea urmeaza sa admita exceptia de neconstitutionalitate si sa constate
ca solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art.431 alin.(1) din Codul de procedura penala potrivit careia
admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare se examineaza de catre instanta „fara citarea partilor*
este neconstitutionala, intrucat incalca dreptul la un proces echitabil, consacrat de prevederile art.21
alin.(3) din Constitutie, in componentele sale referitoare la egalitatea armelor intre acuzare si aparare
si la contradictorialitate. Prin urmare, in procedura examinarii admisibilitatii in principiu a contestatiei in
anulare, procedura la care participa procurorul, trebuie citate partile si persoana vatamata.
DECIZIE
20. Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie,
precum si al art.1—3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.431 alin.(1) din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Dan Voiculescu in Dosarul nr.5.189/2/2014 (3.010/2014) al Curtii de Apel
Bucuresti — Sectia a II-a penala, si constata ca solutia legislativa potrivit careia admisibilitatea in
principiu a contestatiei in anulare se examineaza de catre instanta „fara citarea partilor* este
neconstitutionala.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a II-a penala si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 14 iulie 2015.
|
|
