DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 553 din 16 iulie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala

Decizie neconstitutionalitate din 16-07-2015
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 553 din 16 iulie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala


Publicata in Monitorul Oficial nr. 707/2015 - M. Of. 707 / 21 septembrie 2015



1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Vlad Mihai Hendea si Dan Marian Hendea in Dosarul nr.2.947/84/2014 al Tribunalului Salaj — Sectia penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.121D/2015.

2. La apelul nominal se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal indeplinita.

3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibila. Se arata ca autorii exceptiei solicita Curtii Constitutionale sa stabileasca daca substantele care fac obiectul de reglementare al Legii nr.194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, intra sau nu in sfera notiunii de *trafic de stupefiante*, argumentele in sustinerea pretinsei neconstitutionalitati fiind, astfel, formulate strict din perspectiva interpretarii si aplicarii legii. Se arata ca enumerarea infractiunilor din cuprinsul art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala este una generica, legiuitorul neurmarind prin aceasta individualizarea concreta a respectivelor infractiuni. Se observa ca, de altfel, interpretarea contrara ar goli de continut sintagma criticata, intrucat aceasta ar fi redusa la infractiuni a caror limita maxima de pedeapsa depaseste 5 ani, aspect care determina, oricum, dispunerea arestarii preventive, conform celei de-a doua teze a art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala. Se da, in acest sens, exemplul infractiunii de trafic de persoane, reglementata la art.210 din Codul penal, subliniindu-se ca in continutul Partii speciale a Codului penal este reglementata, la art.211, si infractiunea de trafic de minori, pentru care, in mod logic, ar trebui sa poata fi dispusa masura arestarii preventive. Se face trimitere, in mod similar, la infractiunile de coruptie si la infractiunile asimilate sau conexe acesteia. Se mai arata ca in cuprinsul conventiilor internationale se face referire la trafic de stupefiante sau substante psihotrope, si nu la trafic de droguri, si ca Legea nr.143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri unifica cele doua categorii de substante si le defineste ca fiind droguri. Se sustine ca impartirea acestor substante in substante stupefiante, substante psihoactive si substante psihotrope, conform dispozitiilor Legii nr.194/2011, este una formala, intrucat, in reglementarea regimului juridic al lor, legiuitorul a avut in vedere efectul comun al acestora, care este identic si care consta in afectarea sistemului nervos central si a functiilor acestuia si in crearea dependentei si a comportamentelor deviante. Se arata, totodata, ca valoarea sociala ocrotita prin infractiunile ce au ca obiect material aceste trei categorii de substante este identica. Se concluzioneaza ca enumerarea infractiunilor din cuprinsul art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala corespunde exigentelor art.7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ca masura criticata este clara si previzibila si ca, pe baza expertizelor ce pot fi dispuse in fiecare cauza in parte, revine judecatorului rolul de a incadra substantele ce fac obiectul infractiunilor in una dintre categoriile de substante prevazute de actele normative anterior aratate.


CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

4. Prin Incheierea din 18 decembrie 2014, pronuntata in Dosarul nr.2.947/84/2014, Tribunalul Salaj — Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Vlad Mihai Hendea si Dan Marian Hendea intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei cereri de prelungire a masurii arestarii preventive a autorilor exceptiei, pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, prevazuta la art.367 alin.(1) din Codul penal, si de comercializare de produse cu efect psihoactiv, prevazuta la art.16 alin.(1) din Legea nr.194/2011, iar, in cazul autorului Vlad Mihai Hendea, si pentru cea de trafic de droguri de mare risc, prevazuta la art.2 alin.(2) din Legea nr.143/2000.

5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca sintagma *trafic de stupefiante* din cuprinsul textului criticat este neclara si imprevizibila, nefiind definita in niciun act normativ in vigoare. Se arata ca, pentru acest motiv, prevederile art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala ar putea primi interpretari diferite de scopul avut in vedere de legiuitor cu prilejul elaborarii Codului de procedura penala. Se subliniaza faptul ca textul criticat reglementeaza cazurile in care masura arestului preventiv poate fi prelungita, asa incat lipsa de claritate si previzibilitate a acestuia este de natura a incalca dreptul la un proces echitabil al persoanei in privinta careia aceasta masura este luata.

6. Tribunalul Salaj — Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se sustine ca substantele cu efecte psihoactive, definite la art.2 lit.e) din Legea nr.194/2011, se includ si in categoria stupefiantelor la care fac trimitere prevederile art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala. Se arata ca, desi infractiunea de trafic de substante cu efecte psihoactive, prevazuta la art.16 din Legea nr.194/2011, este pedepsita cu o pedeapsa mai mica de 5 ani, aceasta infractiune se regaseste in enumerarea din cuprinsul textului criticat. Se sustine ca, daca legiuitorul nu ar fi vrut sa cuprinda infractiunea de trafic de substante cu efecte psihoactive in lista de infractiuni anterior referita ar fi folosit aceeasi exprimare ca si in cazul infractiunii prevazute la art.139 alin.(2) din Codul de procedura penala, respectiv sintagma *trafic de droguri*.

7. In conformitate cu dispozitiile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

8. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

9. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

10. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins:
*Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica*.

11. Se sustine ca textul criticat incalca prevederile constitutionale ale art.1 alin.(5) cu privire la statul roman, ale art.20 alin.(2) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art.21 alin.(3) privind dreptul la un proces echitabil.

12. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala prevad ca masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare.

13. Analizand textul criticat, Curtea retine ca infractiunile la care acesta face trimitere pot fi impartite, in functie de modalitatea definirii si reglementarii lor in actele normative in vigoare, in urmatoarele trei categorii: 1. infractiuni care fac obiectul de reglementare al unor titluri sau capitole din Partea speciala a Codului penal, acestea fiind infractiunile contra securitatii nationale (titlul X al Partii speciale a Codului penal) si, respectiv, infractiunile contra vietii (capitolul I al titlului I al Partii speciale a Codului penal), vatamarea corporala sau moartea unei persoane (capitolul II al titlului I al Partii speciale a Codului penal), falsificarea de monede ori alte valori (capitolul I, titlul VI al Partii speciale a Codului penal), infractiunile de coruptie (capitolul I, titlul V al Partii speciale a Codului penal) si infractiunile savarsite prin mijloace de comunicare electronica (capitolul VI al titlului VII al Codului penal); 2. infractiuni care se regasesc cu aceeasi denumire marginala in cuprinsul Codului penal, cum sunt traficul de persoane (art.210), santajul (art.207), violul (art.218), lipsirea de libertate (art.205), ultrajul (art.257) si ultrajul judiciar (art.279); si 3. infractiuni care sunt definite ca atare in legi speciale ce contin norme de drept penal, respectiv spalarea banilor (art.29 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii terorismului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.702 din 12 octombrie 2012, cu modificarile ulterioare), evaziunea fiscala (art.9 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.672 din 27 iulie 2005, cu modificarile ulterioare), infractiunile contra securitatii nationale (art.26 si art.27 din Legea nr.51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.190 din 18 martie 2014) si infractiunile de terorism (art.32—38 din Legea nr.535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.161 din 8 decembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare).

14. Curtea observa, astfel, ca, dintre toate infractiunile enumerate la art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala si care pot constitui temei al luarii masurii arestarii preventive, doar cele de trafic de stupefiante si trafic de arme nu sunt definite de legea penala. Cu alte cuvinte, in legislatia penala romaneasca nu exista infractiunea de trafic de stupefiante, reglementata ca atare.

15. Avand ca premisa aceasta constatare, Curtea retine ca Legea nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substantelor si preparatelor stupefiante si psihotrope, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.095 din 5 decembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, defineste, la art.2 lit.d), substantele stupefiante ca fiind substantele inscrise in anexele la Conventia unica din 1961 a Natiunilor Unite asupra substantelor stupefiante, modificata prin Protocolul din 1972, iar anexa la legea anterior aratata contine, la pct.I (1), o enumerare exhaustiva a stupefiantelor.

16. La randul sau, Legea nr.143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.163 din 6 martie 2014, cu modificarile si completarile ulterioare, defineste, la art.1 lit.b), drogurile ca fiind plantele si substantele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care contin asemenea plante si substante, inscrise in tabelele nr.I—III din aceeasi lege, si prevede la lit.c) si lit.d) ale aceluiasi art.1, ca droguri de mare risc sunt cele inscrise in tabelele nr.I si II, iar drogurile de risc sunt cele inscrise in tabelul nr.III.

17. Aceeasi Lege nr.143/2000 incrimineaza, la art.2 alin.(1), cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vanzare, vanzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fara drept; la art.3 alin.(1), introducerea sau scoaterea din tara, precum si importul ori exportul de droguri de risc, fara drept; la art.4 alin.(1), cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fara drept; la art.5 alin.(1) punerea la dispozitie, cu stiinta, cu orice titlu, a unei locuinte sau a unui local ori a oricarui alt loc amenajat, in care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit in asemenea locuri; la art.6 alin.(1), prescrierea drogurilor de mare risc, cu intentie, de catre medic, fara ca aceasta sa fie necesara din punct de vedere medical, precum si eliberarea cu intentie de droguri de mare risc, pe baza unei retete medicale prescrise; la art.7, administrarea de droguri de mare risc unei persoane; la art.9, finantarea savarsirii faptelor prevazute la art.2—5; iar, la art.10, indemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace. De asemenea, in cazul infractiunilor prevazute la art.2—4 din Legea nr.143/2000, sunt reglementate si variante agravate, prin care sunt pedepsite penal aceleasi fapte, avand ca obiect droguri de mare risc.

18. Din interpretarea coroborata a dispozitiilor legale mai sus analizate, Curtea retine ca prin traficul de droguri se intelege oricare dintre faptele incriminate la art.2—10 din Legea nr.143/2000, mai putin faptele de consum de astfel de substante, pedepsite penal prin aceleasi articole. Or, cum drogurile sunt definite, la art.1 lit.b) din Legea nr.143/2000, ca fiind plantele si substantele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care contin asemenea plante si substante, prevazute in tabelele nr.I—III, iar substantele stupefiante sunt cele prevazute la pct.I (1) din anexa la Legea nr.339/2005, Curtea constata ca traficul de stupefiante ar putea consta in aceleasi fapte, avand ca obiect substantele din anexa anterior referita.

19. De asemenea, Curtea retine ca, potrivit art.359 din Codul penal, infractiunea de trafic de produse sau substante toxice consta in producerea, detinerea, precum si orice operatiune privind circulatia produselor ori substantelor toxice, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau substantelor toxice, fara drept.

20. In fine, in legislatia romaneasca se regaseste si Legea nr.194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.140 din 26 februarie 2014.

21. Avand in vedere toate aceste considerente, Curtea conchide ca infractiunea de trafic de stupefiante, care face obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate, nu se regaseste definita in cuprinsul Codului penal sau al unei legi speciale. Asa cum a fost aratat mai sus, sensul notiunii de *trafic de stupefiante*, folosita de legiuitor in textul criticat, ar putea fi dedus doar prin interpretarea coroborata a dispozitiilor legale analizate, respectiv art.2 lit.d) din Legea nr.339/2005 si pct.I (1) din anexa la legea anterior aratata, precum si art.1 lit.b) si art.2—10 din Legea nr.143/2000. Or, lipsa unei definitii clare a infractiunii de *trafic de stupefiante* este de natura a genera interpretari diferite de catre instantele de judecata, cu ocazia aplicarii dispozitiilor art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala, in contextul dispunerii masurii arestarii preventive.

22. In acelasi timp, Curtea retine ca masura arestarii preventive, prevazuta la art.223— 240 din Codul de procedura penala, este o masura preventiva privativa de libertate, a carei esenta este restrangerea libertatii individuale, prevazute la art.23 din Constitutie, si executarea ei intr-un centru de detentie. In consecinta, dispunerea masurii arestarii preventive determina si restrangerea altor drepturi fundamentale, precum libera circulatie (art.25 din Constitutie), dreptul la viata intima, familiala si privata (art.26 din Constitutie), accesul la cultura (art.33 din Constitutie), dreptul de asociere (art.40 din Constitutie) etc. (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr.712 din 4 decembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.33 din 15 ianuarie 2015, paragraful 20). Din modalitatea de reglementare a masurii arestului preventiv, Curtea retine ca aceasta este masura preventiva cea mai intruziva, dintre cele prevazute de Codul de procedura penala.

23. Curtea constata ca, fiind cea mai intruziva dintre masurile preventive, dispunerea masurii arestului preventiv trebuie sa se realizeze intr-un cadru normativ clar, precis si previzibil, atat pentru persoana supusa acestei masuri, cat si pentru organele de urmarire penala si pentru instantele de judecata. In caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea limitarii intrun mod aleatoriu/subiectiv a unuia dintre drepturile fundamentale esentiale intr-un stat de drept: libertatea individuala. De aceea, cerintele privind calitatea, precizia si previzibilitatea legii, in acest context normativ, influenteaza, in mod direct si nemijlocit, dreptul persoanei la un proces echitabil, privit ca o garantie, in acest caz, a libertatii individuale. Este indeobste admis, fiind reglementat prin dispozitiile art.23 din Constitutie, ca libertatea individuala nu este absoluta, insa limitarea sa trebuie sa se faca cu respectarea dispozitiilor art.1 alin.(5) si ale art.21 alin.(3) din Legea fundamentala, iar gradul de precizie a termenilor si notiunilor folosite trebuie sa fie unul ridicat, data fiind natura dreptului fundamental limitat. Asadar, standardul constitutional de protectie a libertatii individuale impune ca limitarea acesteia sa se realizeze intr-un cadru normativ care, pe de o parte, sa stabileasca expres cazurile de limitare a acestei valori constitutionale, iar, pe de alta parte, sa prevada intr-un mod clar, precis si previzibil, aceste cazuri.

24. In concluzie, Curtea retine ca lipsa de claritate, precizie si previzibilitate a normei criticate este de natura a incalca dispozitiile art.21 alin.(3) din Constitutie, avand in vedere ca persoana supusa masurii arestarii preventive nu poate beneficia de un proces corect si echitabil, de vreme ce norma in cauza poate fi interpretata de catre instantele de judecata cu o marja larga de apreciere a sferei infractiunilor pentru care poate fi dispusa aceasta masura. Or, aprecierile pur subiective trebuie excluse din cadrul ipotezei normative analizate.
DECIZIE




25. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, al art.1—3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:


Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Vlad Mihai Hendea si Dan Marian Hendea in Dosarul nr.2.947/84/2014 al Tribunalului Salaj — Sectia penala si constata ca sintagma *trafic de stupefiante* din cuprinsul dispozitiilor art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala este neconstitutionala.

Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Tribunalului Salaj — Sectia penala si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta din data de 16 iulie 2015.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
81 useri online

Useri autentificati: