Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 387 din 27 mai 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.29 alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru
Publicata in Monitorul Oficial nr. 555/2015 - M. Of. 555 / 27 iulie 2015
|
|
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.29
alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de
timbru, exceptie ridicata de Gigi Rusu si Moise Rusu in Dosarul nr.13.470/200/2014 al
Judecatoriei Buzau — Sectia civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale
nr.1.198D/2014.
2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 7 mai 2015, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, si au fost consemnate in
incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea, pentru o mai buna studiere a problemelor
ce formeaza obiectul cauzei, a dispus, in temeiul dispozitiilor art.57 si ale art.58 alin.(3) din
Legea nr.47/1992, amanarea pronuntarii pentru data de 14 mai 2015, cand, avand in vedere
imposibilitatea constituirii legale a completului, a dispus, in temeiul art.57 si al art.58 alin.(1)
din aceeasi lege, amanarea pronuntarii pentru data de 19 mai 2015 si, respectiv, 27 mai 2015,
data la care a pronuntat prezenta decizie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
3. Prin Incheierea din 17 noiembrie 2014, pronuntata in Dosarul nr.13.470/200/2014,
Judecatoria Buzau — Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.29 alin.(1) lit.i) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de
Gigi Rusu si Moise Rusu intr-o cauza avand ca obiect solutionarea cererii de chemare in
judecata prin care se solicita despagubiri reprezentand daune materiale si morale.
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale in masura in care scutirea de la plata taxei
judiciare de timbru nu se aplica si actiunilor civile pornite ca urmare a modificarii elementelor
constitutive ale infractiunii prin noul Cod penal si faptelor savarsite anterior datei de 1
februarie 2014, cand acestea erau infractiuni. Se mai arata ca, prin obligarea la plata taxei
judiciare de timbru, dispozitiile legale criticate retroactiveaza la o situatie ivita la 19 septembrie
2011 si conduc la crearea unei situatii discriminatorii fata de aceeasi fapta, determinata de
momentul judecarii cauzei, in sensul ca aceeasi cauza, judecata alaturat actiunii penale sau
separat, pana la data de 1 februarie 2014 beneficia de scutire de la plata taxei judiciare de
timbru, iar ulterior este obligatorie la plata acestei taxe.
5. Judecatoria Buzau — Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
este neintemeiata.
6. Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului
Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
7. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea
nr.47/1992, retine urmatoarele:
8. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor
art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea
nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
9. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art.29 alin.(1) lit.i)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.392 din 29 iunie 2013, texte de lege care au
urmatorul cuprins: *
(1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru actiunile si cererile,
inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare la:
[...]
i) cauzele penale, inclusiv despagubirile civile pentru prejudiciile materiale si morale decurgand
din acestea;”.
10. In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile legale criticate
incalca prevederile constitutionale ale art.15 alin.(2) privind principiul neretroactivitatii legii
civile, art.16 alin.(1) privind egalitatea in drepturi a cetatenilor si art.115 alin.(6) referitoare la
domeniile in care nu pot fi adoptate ordonante de urgenta.
11. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca textul legal criticat
reglementeaza scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a actiunilor si cererilor, inclusiv
cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare la cauzele penale,
ceea ce inseamna ca nu se platesc astfel de taxe in cauzele privind tragerea la raspundere
penala sau civila, asadar, in privinta exercitarii actiunii penale sau civile in cadrul procesului
penal [a se vedea si art.20 alin.(8) din Codul de procedura penala]. De asemenea, textul
analizat mentioneaza, in mod expres, ca aceasta scutire se aplica si in privinta despagubirilor
civile pentru prejudiciile materiale si morale decurgand din acestea, asadar, pentru prejudiciul
produs prin comiterea faptei care face obiectul actiunii penale, indiferent ca ea face obiectul
unei actiuni civile alaturate celei penale sau separate de aceasta, esentiala fiind existenta
unei cauze penale, mai precis a unei cauze in care s-a pus in miscare actiunea penala,
actiune care se pune in miscare *de procuror, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale, cand
acesta constata ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savarsit o infractiune si nu
exista vreunul dintre cazurile de impiedicare prevazute la art.16 alin.(1)” [art.309 alin.(1) din
Codul de procedura penala].
Numai in acest fel cauza poate fi calificata ca fiind una penala
in sensul art.29 alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013. O atare
formula redactionala a textului legal criticat exclude, insa, de la scutirea acordata, astfel cum
s-a constatat si in cauza din fata instantei judecatoresti a quo, actiunile in raspundere civila
delictuala formulate pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care nu mai face obiectul
actiunii penale din cauza dezincriminarii infractiunii respective. In consecinta, in ipotezele
tranzitorii, si anume atunci cand o fapta este savarsita pe perioada de activitate a legii penale,
fiind astfel calificata drept infractiune, iar, ulterior acestui moment, intervine o lege de
dezincriminare in sensul art.4 teza intai din Codul penal, actiunea penala nu poate fi pusa in
miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata [art.16 alin.(1) lit.b) teza
intai din Codul de procedura penala], ceea ce, sub aspectul pretentiilor civile, echivaleaza cu
necesitatea promovarii unei actiuni separate in fata instantelor civile in vederea acordarii de
despagubiri pentru prejudiciul civil cauzat, actiune care, in temeiul textului legal criticat, este
exclusa de la scutirea platii taxei judiciare de timbru.
Incriminarea/dezincriminarea unor fapte
ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infractiuni tin de marja de apreciere a
legiuitorului, marja care nu este absoluta, ea fiind limitata de principiile, valorile si exigentele
constitutionale. Legiuitorul are indreptatirea de a plasa protectia constitutionala a valorii care
nu intra sub incidenta penalului in sfera raspunderii civile delictuale.
12. Curtea retine ca noile dispozitii penale care sanctioneaza faptele de vatamare
corporala din culpa se regasesc in art.196 din Codul penal, sens in care alin.(1) are in vedere
producerea unor vatamari corporale care au necesitat pentru vindecare cel mult 90 de zile,
iar alin.(2) si (3) au in vedere producerea unor vatamari corporale care au necesitat pentru
vindecare mai mult de 90 de zile de ingrijiri medicale. In ceea ce priveste infractiunea
prevazuta de art.196 alin.(2) si (3) din Codul penal, legiuitorul a inteles sa o incrimineze,
asemeni vechii reglementari, prin stabilirea in continutul sau a laturii subiective sub forma
culpei, precum si a laturii obiective in ce priveste urmarea imediata care consta in producerea
unor vatamari corporale care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de ingrijiri
medicale. Cu toate acestea, infractiunea prevazuta de art.196 alin.(1), desi a preluat aceleasi
elemente constitutive ale infractiunii prevazute in art.184 alin.1 si 3 din Codul penal din 1969
(adica existenta culpei, precum si vatamari corporale care au necesitat pentru vindecare un
numar maxim de ingrijiri medicale — in prezent 90 de zile), conditioneaza intrunirea lor de
alte 3 elemente alternative, si anume subiectul activ al infractiunii sa se afle sub influenta
bauturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau in desfasurarea unei activitati ce
constituie prin ea insasi infractiune. Cu alte cuvinte, producerea unui accident de circulatie
soldat cu vatamari corporale care au necesitat pentru vindecare cel mult 90 de zile nu mai
este infractiune daca conducatorul auto nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice sau a
altor substante psihoactive.
13. In acest context devin aplicabile dispozitiile art.4 — Aplicarea legii penale de
dezincriminare — din Codul penal potrivit carora legea penala nu se aplica faptelor savarsite
sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. Potrivit art.3 alin.(1) din Legea
nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.757 din 12 noiembrie 2012, dispozitiile art.4 din
Codul penal privind legea penala de dezincriminare sunt aplicabile si in situatiile in care o
fapta determinata, comisa sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infractiune potrivit legii
noi datorita modificarii structurii infractiunii, inclusiv a formei de vinovatie, ceruta de legea
noua pentru existenta infractiunii.
14. In privinta invocarii incalcarii art.15 alin.(2) din Constitutie, Curtea constata ca
aceasta priveste probleme legate de succesiunea in timp a legilor si determinarea legii
aplicabile, textul de lege criticat necontinand in sine niciun element care ar putea conduce la
incalcarea principiului neretroactivitatii legii.
15. In continuare, referitor la dezincriminarea acestei infractiuni Curtea, prin Decizia
nr.683 din 19 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.47 din
20 ianuarie 2015, a constatat ca, desi o astfel de fapta nu mai constituie infractiune, persoana
vatamata se poate indrepta impotriva autorului sau urmand procedurile civile, situatie posibila
si sub taramul reglementarii anterioare daca persoana vatamata nu se constituia parte civila
in procesul penal pentru repararea pagubei materiale si a daunelor morale pricinuite.
16. In ceea ce priveste actiunea civila, Curtea retine ca aceasta este o institutie de
drept procesual civil, fiind definita prin art.29 al Codului de procedura civila ca fiind ansamblul
mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de catre
una dintre parti sau a altei situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii partilor in
proces. Actiunea civila in procesul penal are un caracter accesoriu actiunii penale, trebuind
sa aiba izvorul in acelasi fapt material ca si actiunea penala, fapt material care trebuie sa
constituie o infractiune. Savarsirea unor infractiuni provoaca, uneori, si pagube materiale sau
morale care stau la baza raspunderii civile delictuale prevazute la art.1.349 din Codul civil
(art.998 si 999 din Codul civil din 1864) potrivit caruia cel care, avand discernamant, incalca
indatorirea de a respecta regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si
sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale
altor persoane, raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
Astfel, in cazul unei infractiuni producatoare de prejudiciu, odata cu dreptul la actiunea penala
se naste si dreptul la o actiune civila.
17. Codul de procedura penala ofera persoanei vatamate printr-o infractiune
posibilitatea formularii unei actiuni civile impotriva inculpatului si a partii responsabile civilmente.
Pentru exercitarea actiunii civile in procesul penal sunt necesare indeplinirea
urmatoarelor conditii: infractiunea trebuie sa produca o paguba; intre infractiunea savarsita si
paguba reclamata sa existe un raport de cauzalitate; prejudiciul sa fie cert; prejudiciul sa nu
fi fost reparat si sa existe o manifestare de vointa din partea celui vatamat in legatura cu
dezdaunarea sa, si are drept finalitate repararea prejudiciului civil cauzat.
18. Asadar, Curtea observa ca, in cauza, daca fapta de vatamare corporala din culpa
prevazuta in noua legislatie penala ar fi preluat in redactare identica solutia legislativa
anterioara, prevazuta in Codul penal din 1969, persoana vatamata se putea constitui ca parte
civila, actiunea sa civila fiind alaturata actiunii penale.
In aceasta situatie, persoana vatamata
beneficia de o serie de dispozitii in favoarea sa, cum ar fi administrarea din oficiu a probelor
pentru stabilirea existentei faptei si a vinovatiei inculpatului, scutirea de cheltuieli legate de
actiune in fata instantelor civile, respectiv plata taxei judiciare de timbru, durata rezonabila a
procesului.
Insa, avand in vedere ca fapta savarsita sub imperiul legii vechi nu mai constituie
infractiune potrivit legii noi, iar raspunderea a fost plasata pe taramul raspunderii civile
delictuale, persoana vatamata este obligata sa formuleze actiune separata in fata instantei
civile in vederea recuperarii prejudiciului cauzat prin savarsirea faptei respective, suportand
toate rigorile impuse de legea procesual civila referitoare la investirea instantei civile cu o
cerere de chemare in judecata care va respecta regulile stabilite de art.194—200 din Codul
de procedura civila, inclusiv cu privire la obiectul cererii si valoarea lui, precum si indicarea
dovezilor si administrarea probatoriului.
De asemenea, Curtea retine ca, in procesul civil,
sarcina probei pentru a se angaja raspunderea civila delictuala a celui vinovat revine, potrivit
art.249 din Codul de procedura civila, persoanei care a suferit prejudiciul, astfel incat acesta
trebuie sa demonstreze existenta unei fapte ilicite, vinovatia, existenta unui prejudiciu,
legatura de cauzalitate dintre acestea pentru a putea fi angajata raspunderea civila delictuala.
19. Mai departe, Curtea retine ca art.197 din Codul de procedura civila prevede ca, in
cazul in care cererea este supusa timbrarii, dovada achitarii taxelor datorate se ataseaza
cererii.
Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare in
judecata.
Avand in vedere ca actiunea prin care se cere recuperarea unui prejudiciu este, de
regula, o actiune evaluabila in bani, plata taxei judiciare de timbru se va stabili in functie de
valoarea pretentiei deduse judecatii, in conditiile art.3 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr.80/2013.
20. Or, in aceste conditii, persoana vatamata care a suferit un prejudiciu material ori a
carei integritate corporala sau sanatate a avut de suferit ca urmare a savarsirii unei fapte care
la data comiterii sale constituia infractiune trebuie sa avanseze noi cheltuieli judiciare care
includ si taxa judiciara de timbru stabilita in functie de valoarea pretentiei deduse judecatii,
pe langa plata onorariului avocatului sau plata expertizelor necesare, in vederea recuperarii
pagubelor suferite, uzand de calea unei cu totul alte actiuni in justitie ca singura modalitate
de recuperare a prejudiciului.
21. In acest caz, Curtea retine ca tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care se
afla in aceeasi situatie juridica, respectiv solicita recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a
savarsirii unei fapte care constituia infractiune la data savarsirii, dar care nu mai face obiectul
actiunii penale, este determinat, in principiu, de celeritatea cu care a fost efectuata urmarirea
penala si judecarea cauzelor. Stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu si exterior conduitei
persoanei, este in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art.16 alin.(1)
din Constitutie, conform caruia, in situatii egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit.
Cu privire la incidenta art.16 alin.(1) din Constitutie, Curtea retine ca, potrivit jurisprudentei
sale, principiul egalitatii in drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii
care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.1
din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.69 din 16 martie
1994).
De asemenea, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, situatiile in
care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica
deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire de tratament trebuie sa se bazeze pe
un criteriu obiectiv si rational (a se vedea, in acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr.755
din 16 decembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.101 din 9
februarie 2015 sau Decizia nr.67 din 26 februarie 2015, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.185 din 18 martie 2015). Asadar, Curtea retine ca nesocotirea principiului egalitatii in drepturi are drept consecinta neconstitutionalitatea normei care
instituie un privilegiu ori o discriminare.
In acest sens, Curtea constata ca, potrivit jurisprudentei sale, discriminarea se bazeaza pe notiunea de excludere de la un
drept/beneficiu (Decizia Curtii Constitutionale nr.62 din 21 octombrie 1993, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.49 din 25 februarie 1994), iar remediul constitutional
specific, in cazul constatarii neconstitutionalitatii discriminarii, il reprezinta acordarea sau
accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.685 din 28 iunie 2012,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.470 din 11 iulie 2012 sau Decizia nr.681
din 13 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.889 din 8
decembrie 2014).
In cauza, Curtea retine aplicabilitatea tezei referitoare la interzicerea
discriminarii din cuprinsul art.16 alin.(1) din Constitutie, avand in vedere ca textul criticat
consacra o excludere de la acordarea beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru
(a se vedea in acest sens paragraful 11 din prezenta decizie) a persoanelor care au suferit
un prejudiciu material/moral decurgand dintr-o cauza penala in conditiile in care fapta
cauzatoare de prejudiciu, la momentul savarsirii acesteia, este prevazuta ca infractiune.
Or, cata vreme principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru
situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite, atunci nu exista niciun motiv
rezonabil pentru care persoana vatamata prin savarsirea unei fapte care la data comiterii sale
constituia infractiune, dar cauza a fost clasata motivat de dezincriminarea infractiunii
respective sa nu beneficieze de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru
promovarea unei actiuni pentru recuperarea prejudiciului civil cauzat.
Prin urmare, durata cercetarii penale sau, dupa caz, a procesului si finalizarea acestora depind adesea de o serie
de factori cum sunt data producerii faptei, gradul de operativitate a organelor de cercetare
penala sau judiciare, incidente legate de administrarea probelor sau intocmirea expertizelor,
indeplinirea procedurii de citare, complexitatea cazului, exercitarea sau neexercitarea cailor
de atac prevazute de lege si alte imprejurari care pot sa intarzie solutionarea cauzei. De
asemenea, in numeroase situatii, durata cauzelor si, in consecinta, data ramanerii definitive
a hotararilor nu depind numai de atitudinea persoanei, ci se datoreaza si unor alte
circumstante, care tin de organizarea justitiei si de gradul de incarcare a rolurilor instantelor
judecatoresti.
22. Or, Curtea constata ca actiunea civila in recuperarea prejudiciului cauzat de o fapta
care la data savarsirii constituia infractiune este supusa dispozitiilor procedurale comune, asa
cum s-a aratat si la paragrafele 17—19 din prezenta decizie, ceea ce impune justitiabililor
aflati in aceeasi situatie un tratament juridic diferentiat, care se concretizeaza in cheltuielile
de judecata suplimentare care includ si taxele judiciare de timbru, precum si la costurile legale
fata de cei care isi recupereaza prejudiciul cauzat de o infractiune prevazuta de legea actuala.
In consecinta, Curtea, prin prezenta decizie, constata neconstitutionalitatea situatiei de
discriminare in care se afla justitiabilii mentionati, ceea ce echivaleaza cu acordarea
beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru reglementata de art.29 alin.(1) lit.i) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013.
DECIZIE
23. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4)
din Constitutie, al art.1—3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu
majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Gigi Rusu si Moise Rusu in Dosarul
nr.13.470/200/2014 al Judecatoriei Buzau — Sectia civila si constata ca dispozitiile art.29
alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de
timbru sunt constitutionale in masura in care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru
actiunile si cererile referitoare la despagubirile civile pentru prejudiciile materiale si morale
decurgand dintr-o cauza penala in conditiile in care fapta cauzatoare de prejudiciu, la
momentul savarsirii acesteia, era prevazuta ca infractiune.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Judecatoriei
Buzau — Sectia civila si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 27 mai 2015.
|
|
