DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 387 din 27 mai 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.29 alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Decizie neconstitutionalitate din 27-05-2015
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 387 din 27 mai 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.29 alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru


Publicata in Monitorul Oficial nr. 555/2015 - M. Of. 555 / 27 iulie 2015



1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.29 alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Gigi Rusu si Moise Rusu in Dosarul nr.13.470/200/2014 al Judecatoriei Buzau Sectia civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.1.198D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 7 mai 2015, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea, pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzei, a dispus, in temeiul dispozitiilor art.57 si ale art.58 alin.(3) din Legea nr.47/1992, amanarea pronuntarii pentru data de 14 mai 2015, cand, avand in vedere imposibilitatea constituirii legale a completului, a dispus, in temeiul art.57 si al art.58 alin.(1) din aceeasi lege, amanarea pronuntarii pentru data de 19 mai 2015 si, respectiv, 27 mai 2015, data la care a pronuntat prezenta decizie.


CURTEA,


avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

3. Prin Incheierea din 17 noiembrie 2014, pronuntata in Dosarul nr.13.470/200/2014, Judecatoria Buzau Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.29 alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Gigi Rusu si Moise Rusu intr-o cauza avand ca obiect solutionarea cererii de chemare in judecata prin care se solicita despagubiri reprezentand daune materiale si morale.

4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale in masura in care scutirea de la plata taxei judiciare de timbru nu se aplica si actiunilor civile pornite ca urmare a modificarii elementelor constitutive ale infractiunii prin noul Cod penal si faptelor savarsite anterior datei de 1 februarie 2014, cand acestea erau infractiuni. Se mai arata ca, prin obligarea la plata taxei judiciare de timbru, dispozitiile legale criticate retroactiveaza la o situatie ivita la 19 septembrie 2011 si conduc la crearea unei situatii discriminatorii fata de aceeasi fapta, determinata de momentul judecarii cauzei, in sensul ca aceeasi cauza, judecata alaturat actiunii penale sau separat, pana la data de 1 februarie 2014 beneficia de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, iar ulterior este obligatorie la plata acestei taxe.

5. Judecatoria Buzau Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

6. Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

7. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

8. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

9. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art.29 alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.392 din 29 iunie 2013, texte de lege care au urmatorul cuprins: *
(1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare la:
[...]
i) cauzele penale, inclusiv despagubirile civile pentru prejudiciile materiale si morale decurgand din acestea;
.

10. In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art.15 alin.(2) privind principiul neretroactivitatii legii civile, art.16 alin.(1) privind egalitatea in drepturi a cetatenilor si art.115 alin.(6) referitoare la domeniile in care nu pot fi adoptate ordonante de urgenta.

11. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca textul legal criticat reglementeaza scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a actiunilor si cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare la cauzele penale, ceea ce inseamna ca nu se platesc astfel de taxe in cauzele privind tragerea la raspundere penala sau civila, asadar, in privinta exercitarii actiunii penale sau civile in cadrul procesului penal [a se vedea si art.20 alin.(8) din Codul de procedura penala]. De asemenea, textul analizat mentioneaza, in mod expres, ca aceasta scutire se aplica si in privinta despagubirilor civile pentru prejudiciile materiale si morale decurgand din acestea, asadar, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul actiunii penale, indiferent ca ea face obiectul unei actiuni civile alaturate celei penale sau separate de aceasta, esentiala fiind existenta unei cauze penale, mai precis a unei cauze in care s-a pus in miscare actiunea penala, actiune care se pune in miscare *de procuror, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale, cand acesta constata ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savarsit o infractiune si nu exista vreunul dintre cazurile de impiedicare prevazute la art.16 alin.(1) [art.309 alin.(1) din Codul de procedura penala].
Numai in acest fel cauza poate fi calificata ca fiind una penala in sensul art.29 alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013. O atare formula redactionala a textului legal criticat exclude, insa, de la scutirea acordata, astfel cum s-a constatat si in cauza din fata instantei judecatoresti a quo, actiunile in raspundere civila delictuala formulate pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care nu mai face obiectul actiunii penale din cauza dezincriminarii infractiunii respective. In consecinta, in ipotezele tranzitorii, si anume atunci cand o fapta este savarsita pe perioada de activitate a legii penale, fiind astfel calificata drept infractiune, iar, ulterior acestui moment, intervine o lege de dezincriminare in sensul art.4 teza intai din Codul penal, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata [art.16 alin.(1) lit.b) teza intai din Codul de procedura penala], ceea ce, sub aspectul pretentiilor civile, echivaleaza cu necesitatea promovarii unei actiuni separate in fata instantelor civile in vederea acordarii de despagubiri pentru prejudiciul civil cauzat, actiune care, in temeiul textului legal criticat, este exclusa de la scutirea platii taxei judiciare de timbru.
Incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infractiuni tin de marja de apreciere a legiuitorului, marja care nu este absoluta, ea fiind limitata de principiile, valorile si exigentele constitutionale. Legiuitorul are indreptatirea de a plasa protectia constitutionala a valorii care nu intra sub incidenta penalului in sfera raspunderii civile delictuale.

12. Curtea retine ca noile dispozitii penale care sanctioneaza faptele de vatamare corporala din culpa se regasesc in art.196 din Codul penal, sens in care alin.(1) are in vedere producerea unor vatamari corporale care au necesitat pentru vindecare cel mult 90 de zile, iar alin.(2) si (3) au in vedere producerea unor vatamari corporale care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de ingrijiri medicale. In ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art.196 alin.(2) si (3) din Codul penal, legiuitorul a inteles sa o incrimineze, asemeni vechii reglementari, prin stabilirea in continutul sau a laturii subiective sub forma culpei, precum si a laturii obiective in ce priveste urmarea imediata care consta in producerea unor vatamari corporale care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de ingrijiri medicale. Cu toate acestea, infractiunea prevazuta de art.196 alin.(1), desi a preluat aceleasi elemente constitutive ale infractiunii prevazute in art.184 alin.1 si 3 din Codul penal din 1969 (adica existenta culpei, precum si vatamari corporale care au necesitat pentru vindecare un numar maxim de ingrijiri medicale in prezent 90 de zile), conditioneaza intrunirea lor de alte 3 elemente alternative, si anume subiectul activ al infractiunii sa se afle sub influenta bauturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau in desfasurarea unei activitati ce constituie prin ea insasi infractiune. Cu alte cuvinte, producerea unui accident de circulatie soldat cu vatamari corporale care au necesitat pentru vindecare cel mult 90 de zile nu mai este infractiune daca conducatorul auto nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice sau a altor substante psihoactive.

13. In acest context devin aplicabile dispozitiile art.4 Aplicarea legii penale de dezincriminare din Codul penal potrivit carora legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. Potrivit art.3 alin.(1) din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.757 din 12 noiembrie 2012, dispozitiile art.4 din Codul penal privind legea penala de dezincriminare sunt aplicabile si in situatiile in care o fapta determinata, comisa sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infractiune potrivit legii noi datorita modificarii structurii infractiunii, inclusiv a formei de vinovatie, ceruta de legea noua pentru existenta infractiunii.

14. In privinta invocarii incalcarii art.15 alin.(2) din Constitutie, Curtea constata ca aceasta priveste probleme legate de succesiunea in timp a legilor si determinarea legii aplicabile, textul de lege criticat necontinand in sine niciun element care ar putea conduce la incalcarea principiului neretroactivitatii legii.

15. In continuare, referitor la dezincriminarea acestei infractiuni Curtea, prin Decizia nr.683 din 19 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.47 din 20 ianuarie 2015, a constatat ca, desi o astfel de fapta nu mai constituie infractiune, persoana vatamata se poate indrepta impotriva autorului sau urmand procedurile civile, situatie posibila si sub taramul reglementarii anterioare daca persoana vatamata nu se constituia parte civila in procesul penal pentru repararea pagubei materiale si a daunelor morale pricinuite.

16. In ceea ce priveste actiunea civila, Curtea retine ca aceasta este o institutie de drept procesual civil, fiind definita prin art.29 al Codului de procedura civila ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de catre una dintre parti sau a altei situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii partilor in proces. Actiunea civila in procesul penal are un caracter accesoriu actiunii penale, trebuind sa aiba izvorul in acelasi fapt material ca si actiunea penala, fapt material care trebuie sa constituie o infractiune. Savarsirea unor infractiuni provoaca, uneori, si pagube materiale sau morale care stau la baza raspunderii civile delictuale prevazute la art.1.349 din Codul civil (art.998 si 999 din Codul civil din 1864) potrivit caruia cel care, avand discernamant, incalca indatorirea de a respecta regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
Astfel, in cazul unei infractiuni producatoare de prejudiciu, odata cu dreptul la actiunea penala se naste si dreptul la o actiune civila.

17. Codul de procedura penala ofera persoanei vatamate printr-o infractiune posibilitatea formularii unei actiuni civile impotriva inculpatului si a partii responsabile civilmente.
Pentru exercitarea actiunii civile in procesul penal sunt necesare indeplinirea urmatoarelor conditii: infractiunea trebuie sa produca o paguba; intre infractiunea savarsita si paguba reclamata sa existe un raport de cauzalitate; prejudiciul sa fie cert; prejudiciul sa nu fi fost reparat si sa existe o manifestare de vointa din partea celui vatamat in legatura cu dezdaunarea sa, si are drept finalitate repararea prejudiciului civil cauzat.

18. Asadar, Curtea observa ca, in cauza, daca fapta de vatamare corporala din culpa prevazuta in noua legislatie penala ar fi preluat in redactare identica solutia legislativa anterioara, prevazuta in Codul penal din 1969, persoana vatamata se putea constitui ca parte civila, actiunea sa civila fiind alaturata actiunii penale.
In aceasta situatie, persoana vatamata beneficia de o serie de dispozitii in favoarea sa, cum ar fi administrarea din oficiu a probelor pentru stabilirea existentei faptei si a vinovatiei inculpatului, scutirea de cheltuieli legate de actiune in fata instantelor civile, respectiv plata taxei judiciare de timbru, durata rezonabila a procesului.
Insa, avand in vedere ca fapta savarsita sub imperiul legii vechi nu mai constituie infractiune potrivit legii noi, iar raspunderea a fost plasata pe taramul raspunderii civile delictuale, persoana vatamata este obligata sa formuleze actiune separata in fata instantei civile in vederea recuperarii prejudiciului cauzat prin savarsirea faptei respective, suportand toate rigorile impuse de legea procesual civila referitoare la investirea instantei civile cu o cerere de chemare in judecata care va respecta regulile stabilite de art.194200 din Codul de procedura civila, inclusiv cu privire la obiectul cererii si valoarea lui, precum si indicarea dovezilor si administrarea probatoriului.
De asemenea, Curtea retine ca, in procesul civil, sarcina probei pentru a se angaja raspunderea civila delictuala a celui vinovat revine, potrivit art.249 din Codul de procedura civila, persoanei care a suferit prejudiciul, astfel incat acesta trebuie sa demonstreze existenta unei fapte ilicite, vinovatia, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate dintre acestea pentru a putea fi angajata raspunderea civila delictuala.

19. Mai departe, Curtea retine ca art.197 din Codul de procedura civila prevede ca, in cazul in care cererea este supusa timbrarii, dovada achitarii taxelor datorate se ataseaza cererii.
Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare in judecata.
Avand in vedere ca actiunea prin care se cere recuperarea unui prejudiciu este, de regula, o actiune evaluabila in bani, plata taxei judiciare de timbru se va stabili in functie de valoarea pretentiei deduse judecatii, in conditiile art.3 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013.

20. Or, in aceste conditii, persoana vatamata care a suferit un prejudiciu material ori a carei integritate corporala sau sanatate a avut de suferit ca urmare a savarsirii unei fapte care la data comiterii sale constituia infractiune trebuie sa avanseze noi cheltuieli judiciare care includ si taxa judiciara de timbru stabilita in functie de valoarea pretentiei deduse judecatii, pe langa plata onorariului avocatului sau plata expertizelor necesare, in vederea recuperarii pagubelor suferite, uzand de calea unei cu totul alte actiuni in justitie ca singura modalitate de recuperare a prejudiciului.

21. In acest caz, Curtea retine ca tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care se afla in aceeasi situatie juridica, respectiv solicita recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a savarsirii unei fapte care constituia infractiune la data savarsirii, dar care nu mai face obiectul actiunii penale, este determinat, in principiu, de celeritatea cu care a fost efectuata urmarirea penala si judecarea cauzelor. Stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu si exterior conduitei persoanei, este in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art.16 alin.(1) din Constitutie, conform caruia, in situatii egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Cu privire la incidenta art.16 alin.(1) din Constitutie, Curtea retine ca, potrivit jurisprudentei sale, principiul egalitatii in drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994).
De asemenea, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, situatiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire de tratament trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational (a se vedea, in acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr.755 din 16 decembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.101 din 9 februarie 2015 sau Decizia nr.67 din 26 februarie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.185 din 18 martie 2015). Asadar, Curtea retine ca nesocotirea principiului egalitatii in drepturi are drept consecinta neconstitutionalitatea normei care instituie un privilegiu ori o discriminare.
In acest sens, Curtea constata ca, potrivit jurisprudentei sale, discriminarea se bazeaza pe notiunea de excludere de la un drept/beneficiu (Decizia Curtii Constitutionale nr.62 din 21 octombrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.49 din 25 februarie 1994), iar remediul constitutional specific, in cazul constatarii neconstitutionalitatii discriminarii, il reprezinta acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.685 din 28 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.470 din 11 iulie 2012 sau Decizia nr.681 din 13 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.889 din 8 decembrie 2014).
In cauza, Curtea retine aplicabilitatea tezei referitoare la interzicerea discriminarii din cuprinsul art.16 alin.(1) din Constitutie, avand in vedere ca textul criticat consacra o excludere de la acordarea beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru (a se vedea in acest sens paragraful 11 din prezenta decizie) a persoanelor care au suferit un prejudiciu material/moral decurgand dintr-o cauza penala in conditiile in care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul savarsirii acesteia, este prevazuta ca infractiune.
Or, cata vreme principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite, atunci nu exista niciun motiv rezonabil pentru care persoana vatamata prin savarsirea unei fapte care la data comiterii sale constituia infractiune, dar cauza a fost clasata motivat de dezincriminarea infractiunii respective sa nu beneficieze de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru promovarea unei actiuni pentru recuperarea prejudiciului civil cauzat.
Prin urmare, durata cercetarii penale sau, dupa caz, a procesului si finalizarea acestora depind adesea de o serie de factori cum sunt data producerii faptei, gradul de operativitate a organelor de cercetare penala sau judiciare, incidente legate de administrarea probelor sau intocmirea expertizelor, indeplinirea procedurii de citare, complexitatea cazului, exercitarea sau neexercitarea cailor de atac prevazute de lege si alte imprejurari care pot sa intarzie solutionarea cauzei. De asemenea, in numeroase situatii, durata cauzelor si, in consecinta, data ramanerii definitive a hotararilor nu depind numai de atitudinea persoanei, ci se datoreaza si unor alte circumstante, care tin de organizarea justitiei si de gradul de incarcare a rolurilor instantelor judecatoresti.

22. Or, Curtea constata ca actiunea civila in recuperarea prejudiciului cauzat de o fapta care la data savarsirii constituia infractiune este supusa dispozitiilor procedurale comune, asa cum s-a aratat si la paragrafele 1719 din prezenta decizie, ceea ce impune justitiabililor aflati in aceeasi situatie un tratament juridic diferentiat, care se concretizeaza in cheltuielile de judecata suplimentare care includ si taxele judiciare de timbru, precum si la costurile legale fata de cei care isi recupereaza prejudiciul cauzat de o infractiune prevazuta de legea actuala.

In consecinta, Curtea, prin prezenta decizie, constata neconstitutionalitatea situatiei de discriminare in care se afla justitiabilii mentionati, ceea ce echivaleaza cu acordarea beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru reglementata de art.29 alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013.
DECIZIE




23. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, al art.13, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Gigi Rusu si Moise Rusu in Dosarul nr.13.470/200/2014 al Judecatoriei Buzau Sectia civila si constata ca dispozitiile art.29 alin.(1) lit.i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constitutionale in masura in care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru actiunile si cererile referitoare la despagubirile civile pentru prejudiciile materiale si morale decurgand dintr-o cauza penala in conditiile in care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul savarsirii acesteia, era prevazuta ca infractiune.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Judecatoriei Buzau Sectia civila si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din data de 27 mai 2015.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
68 useri online

Useri autentificati: