DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala si ale art.105 din Legea nr.255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale

Decizie neconstitutionalitate din 09-06-2015
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala si ale art.105 din Legea nr.255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale


Publicata in Monitorul Oficial nr. 538/2015 - M. Of. 538 / 20 iulie 2015



1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala si ale art.105 din Legea nr.255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, exceptie ridicata de Catalin Iuliu Nedelcu in Dosarul nr.31.677/212/2014 al Judecatoriei Constanta — Sectia penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.1.135 D/2014.

2. La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, prin avocat Iulia Vucmanovici din cadrul Baroului Constanta, lipsind celelalte parti.
Procedura de citare este legal indeplinita.

3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului autorului exceptiei, care sustine ca dispozitiile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala sunt discriminatorii, de ele beneficiind doar persoanele ale caror procese au inceput ulterior datei intrarii in vigoare a acestui cod. Se arata, de asemenea, ca solutia legislativa conform careia judecarea contestatiei cu privire la durata procesului penal in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a partilor, este neconstitutionala, incalcand principiile contradictorialitatii si oralitatii procesului penal si, prin aceasta, dispozitiile art.21 alin.(3) din Legea fundamentala. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curtii Constitutionale nr.599 din 21 octombrie 2014, nr.641 din 11 noiembrie 2014 si nr.663 din 11 noiembrie 2014. Se mai sustine incalcarea, prin prevederile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala, a dispozitiilor art.127 din Constitutie, intrucat desfasurarea unei proceduri in camera de consiliu nu trebuie sa fie echivalenta cu o sedinta secreta.

4. In ceea ce priveste prevederile art.105 din Legea nr.255/2013, se arata ca acestea exclud de la dreptul de a face contestatie cu privire la durata procesului penal persoanele ale caror procese au inceput inaintea datei intrarii in vigoare a actualului Cod de procedura penala, discriminandu-le, in acest fel, in raport cu cele ale caror procese au inceput anterior acestei date. Se arata ca dispozitiile art.105 din Legea nr.255/2013 instituie o exceptie de la principiul aplicarii prevederilor noului Cod de procedura penala tuturor proceselor aflate pe rolul instantelor, exceptie ce intra in contradictie cu prevederile art.8 din acelasi cod, care prevad, ca principiu, obligativitatea solutionarii cauzelor penale intr-un termen rezonabil. Or, conform textului criticat, de posibilitatea de a formula contestatie cu privire la acest aspect beneficiaza doar persoanele ale caror procese au inceput dupa intrarea in vigoare a actualului Cod de procedura penala.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate. Referitor la prevederile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala, se arata ca acestea nu ridica probleme de conventionalitate, intrucat nu vizeaza solutionarea unor aspecte referitoare la fondul cauzei penale.
Se sustine insa ca textul legal criticat incalca dreptul la un proces echitabil, intrucat, in materie penala, inclusiv chestiunile de procedura trebuie solutionate printr-o procedura contradictorie. Se face trimitere, in acest sens, la Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 16 februarie 2000, pronuntata in Cauza Rowe si Davis impotriva Regatului Unit.
Se arata astfel ca, chiar daca procedura reglementata la art.488^5 si urmatoarele din Codul de procedura penala nu pune in discutie probleme ce tin de fondul cauzei, importanta acestei proceduri nu poate fi negata, cata vreme solutia pronuntata se va rasfrange in mod direct asupra desfasurarii si echitatii procesului in ansamblul sau. Conform procedurii reglementate prin textul criticat, partile sunt puse in imposibilitatea de a contracara sustinerile celorlalti participanti la aceasta procedura. Se face trimitere la Decizia Curtii Constitutionale nr.641 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 38—49.

6. Referitor la prevederile art.105 din Legea nr.255/2013, se arata ca si acestea sunt neconstitutionale. Se face trimitere la Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 25 septembrie 1997, pronuntata in Cauza Aydin impotriva Turciei, paragrafele 95—103. Se arata ca textul analizat este similar celui din Codul de procedura civila, in privinta caruia, prin Hotararea din 26 noiembrie 2013, pronuntata in Cauza Vlad si altii impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca dispozitiile procesual civile similare celor criticate nu satisfac exigentele unui remediu efectiv in aceasta materie, pentru ca nu permit aplicarea lor si litigiilor aflate in curs de judecata. Se conchide ca cele retinute de instanta europeana prin hotararea anterior referita sunt aplicabile mutatis mutandis si in materie penala.
Se arata, de asemenea, ca paragraful 88 din Hotararea pronuntata in Cauza Vlad si altii impotriva Romaniei face trimitere la Recomandarea Comitetului de ministri nr.3 din 24 februarie 2010, prin care, la pct.11, se arata ca, atunci cand este cazul, statele trebuie sa prevada masuri pentru retroactivitatea noilor masuri reglementate pentru abordarea duratei excesive a proceselor, asa incat, la nivel national, toate cererile aflate pe rolul instantelor sa poata fi solutionate. Se observa ca se mai face trimitere, la pct.11 din aceeasi hotarare, la Recomandarea Comitetului de ministri din 6 decembrie 2011, prin care s-a constatat ca Romania are o problema in privinta duratei excesive a proceselor si s-a recomandat Romaniei sa faca eforturi in acest sens, precum si la Rezolutia din 26 ianuarie 2011 a Adunarii parlamentare, prin care s-a cerut Romaniei sa acorde prioritate problemei caracterului excesiv al procedurilor judiciare.
Se concluzioneaza ca prevederile art.105 din Legea nr.255/2013 nu raspund exigentelor de constitutionalitate si de conventionalitate atata vreme cat limiteaza aplicarea procedurii reglementate cauzelor care au inceput inaintea datei de 1 februarie 2014.
Se sustine ca se impune modificarea jurisprudentei in aceasta materie a Curtii Constitutionale.
Se observa ca aceasta procedura vizeaza atitudinea pasiva a organelor judiciare, or, din aceasta perspectiva, cele doua categorii de persoane, respectiv cele ale caror procese au inceput inaintea datei intrarii in vigoare a actualului Cod de procedura penala si cele ale caror procese au inceput dupa aceasta data, se afla in situatii identice, motiv pentru care se impune reglementarea de catre legiuitor a unui tratament juridic identic al acestora, indiferent de momentul inceperii procesului.


CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

7. Prin Incheierea din 31 octombrie 2014, pronuntata in Dosarul nr.31.677/212/2014, Judecatoria Constanta — Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala si ale art.105 din Legea nr.255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, exceptie ridicata de Catalin Iuliu Nedelcu intr-o cauza avand ca obiect stabilirea vinovatiei autorului exceptiei sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere, prevazuta la art.217 alin.1 din Codul penal din 1969.

8. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala, care prevad solutionarea contestatiei privind durata procesului penal prin incheiere, in camera de consiliu, fara participarea partilor si a procurorului, incalca dreptul la aparare al participantilor la procesul penal, obligandu-i pe acestia la o atitudine pasiva, care le afecteaza drepturile fundamentale si, in mod special, dreptul de a demonstra caracterul netemeinic al declansarii procedurii penale. Se sustine ca este suprimat, in acest fel, caracterul contradictoriu al procedurii de judecata, cu consecinta incalcarii dreptului la un proces echitabil. Se arata ca eventuala legitima lipsa de publicitate a sedintei nu trebuie sa echivaleze cu lipsa instiintarii partilor si cu impiedicarea acestora de a depune concluzii orale in cadrul procedurii analizate. Se sustine, totodata, incalcarea prin dispozitiile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala a prevederilor art.127 din Legea fundamentala, conform carora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, sedintele de judecata sunt publice.
Se arata ca sedintele de judecata pot fi secrete doar in raport cu terte persoane, si nu in raport cu partile procesului penal, in caz contrar fiind incalcate drepturile fundamentale anterior referite.

9. In ceea ce priveste dispozitiile art.105 din Legea nr.255/2013, se arata ca asigurarea dreptului de a formula contestatie privind durata procesului penal doar partilor si subiectilor procesuali principali din procesele penale incepute dupa data intrarii in vigoare a Codului de procedura penala este de natura a incalca prevederile art.16 din Constitutie, creand discriminare intre aceste persoane si participantii la procesele penale incepute sub imperiul Codului de procedura penala din 1968.
Se subliniaza faptul ca tergiversarea acestor din urma cauze produce efecte vatamatoare si in prezent, respectiv dupa intrarea in vigoare a actualului Cod de procedura penala. Se sustine, de asemenea, ca dispozitiile art.105 din Legea nr.255/2013 contravin art.15 alin.(2) din Constitutie, care prevede retroactivitatea legii penale mai favorabile.

10. Judecatoria Constanta — Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Referitor la pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala, se arata ca acestea instituie o exceptie de la regula publicitatii sedintelor de judecata. Se sustine insa ca aceasta exceptie respecta prevederile art.127 din Constitutie, care instituie principiul publicitatii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, derogare ce se regaseste si in cuprinsul art.352 alin.(1) din Codul de procedura penala, care precizeaza ca sedinta de judecata este publica, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, precum si ca sedinta desfasurata in camera de consiliu nu este publica.
Se arata, totodata, ca prin instituirea unei proceduri necontencioase pentru solutionarea contestatiei privind durata procesului penal nu sunt incalcate dispozitiile art.21 alin.(3) si nici cele ale art.24 din Constitutie.
Se apreciaza ca, in cadrul acestei proceduri, nu este necesar a se da eficienta principiului contradictorialitatii si oralitatii, intrucat, pe fond, se analizeaza daca, in raport cu complexitatea lucrarilor aflate la dosarul cauzei, durata efectuarii lor este una rezonabila, aspecte ce nu necesita obligatoriu explicatii in forma orala si prezenta nemijlocita a partilor.

11. Cu privire la pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor art.105 din Legea nr.255/2013, instanta arata ca acestea reprezinta o aplicatie directa a principiului constitutional reglementat la art.15 alin.(2), care prevede retroactivitatea legii penale mai favorabile, avand in vedere doar normele de drept penal substantial, nu si normele procesual penale, care sunt de imediata aplicare.
Se sustine ca textul analizat nu contravine nici dispozitiilor art.16 alin.(1) din Constitutie, intrucat partile proceselor penale incepute inaintea datei intrarii in vigoare a actualului Cod de procedura penala se afla intr-o situatie juridica diferita de cea a participantilor la procesele penale incepute ulterior acestei date. 12. Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

13. Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca prevederile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala se aplica in egala masura tuturor persoanelor aflate in situatia prevazuta prin ipoteza acestei norme, necontravenind dispozitiilor art.16 din Constitutie. Se observa, de asemenea, ca, potrivit art.488^4 alin.(1) din Codul de procedura penala, in vederea solutionarii contestatiei, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta dispune urmatoarele masuri: informarea procurorului, respectiv instantei pe rolul careia se afla cauza, cu privire la contestatia formulata, cu mentiunea posibilitatii de a formula un punct de vedere cu privire la aceasta; transmiterea, in cel mult 5 zile, a dosarului sau a unei copii certificate a dosarului cauzei de catre procuror, respectiv de catre instanta pe rolul careia se afla cauza; informarea celorlalte parti din proces si, dupa caz, a celorlalte persoane prevazute la art.488^1 alin.(2) din Codul de procedura penala cu privire la contestatia formulata si la dreptul de a-si exprima punctul de vedere in termenul acordat in acest scop de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta. Se sustine ca norma anterior aratata ofera participantilor la procesul penal garantiile procesuale pe care le presupune dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare, aceasta necontravenind, prin urmare, dispozitiilor art.21 alin.(3) si art.24 din Constitutie. Se face trimitere, in acest sens, la Decizia Curtii Constitutionale nr.304 din 29 martie 2007. In privinta dispozitiilor art.105 din Legea nr.255/2013 se arata ca acestea reprezinta o aplicare a principiului neretroactivitatii legii, prevazut la art.15 alin.(2) din Legea fundamentala.

14. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, concluziile reprezentantului partii prezente, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

15. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

16. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala si ale art.105 din Legea nr.255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.515 din 14 august 2013, care au urmatorul cuprins:
  • Art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala: „Contestatia se solutioneaza prin incheiere, in camera de consiliu, fara participarea partilor si a procurorului.”;
  • Art.105 din Legea nr.255/2013: „Dispozitiile art.488^1—488^6 din Legea nr.135/2010, cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege, referitoare la contestatia privind durata rezonabila a procesului penal, se aplica numai proceselor penale incepute dupa intrarea in vigoare a Legii nr.135/2010.”

    17. Se sustine ca textele criticate incalca prevederile constitutionale ale art.15 alin.(2) referitor la neretroactivitatea legii, ale art.16 privind egalitatea in drepturi, ale art.21 alin.(3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, ale art.24 referitor la dreptul la aparare si ale art.127 privind caracterul public al dezbaterilor.

    18. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, referitor la dispozitiile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala, Curtea constata ca acestea reprezinta o aplicare a prevederilor art.8 din Codul de procedura penala, care consacra, cu titlu de principiu, caracterul echitabil si termenul rezonabil al procesului penal. Conform acestui principiu, organele de urmarire penala si instantele de judecata au obligatia de a asigura solutionarea cauzelor penale intr-un termen rezonabil.

    19. Curtea retine ca institutia contestatiei privind durata procesului penal a fost reglementata de legiuitor in indeplinirea obligatiilor ce decurg in sarcina statului din prevederile art.6 si art.13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv de a crea un sistem judiciar eficient, capabil sa solutioneze cauzele penale intr-un termen rezonabil si de a asigura, la nivelul legislatiei nationale, un remediu efectiv care sa permita valorificarea drepturilor si libertatilor consacrate prin Constitutie. Din acest punct de vedere, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit prin jurisprudenta sa ca remediile oferite in scopul asigurarii dreptului la un proces echitabil, care presupune solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, pot fi remedii acceleratorii sau compensatorii [a se vedea hotararile din 29 martie 2006, pronuntate in cauzele Scordio (nr.1) impotriva Italiei, Riccardi Pizzati impotriva Italiei si Musci impotriva Italiei]. Remediile acceleratorii constau in reglementarea unor mecanisme juridice interne care sa aiba ca efect solutionarea proceselor in termene rezonabile. Remediile compensatorii reprezinta reducerea in mod expres si cuantificat a pedepselor aplicate, ca urmare a duratei excesive a procedurii de solutionare a cauzelor.

    20. Din aceasta perspectiva, contestatia privind durata procesului penal constituie un remediu acceleratoriu. In ceea ce priveste reglementarea acestei institutii in dreptul procesual penal intern, titularii dreptului de a formula contestatie privind durata procesului penal sunt, conform art.488^1 alin.(2) din Codul de procedura penala, inculpatul, persoana vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente. In cursul judecatii, contestatia poate fi introdusa si de catre procuror. Competenta de solutionare a contestatiei privind durata procesului penal revine, potrivit art.488^2 alin.(1) din Codul de procedura penala, judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta in cauzele penale aflate in cursul urmaririi penale sau instantei ierarhic superioare celei pe rolul careia se afla cauza, in cauzele penale aflate in cursul judecatii sau in caile de atac, ordinare ori extraordinare.
    Conform alin.(2) al art.488^2 din Codul de procedura penala, cand procedura judiciara cu privire la care se formuleaza contestatia se afla pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, competenta de solutionare a contestatiei apartine unui alt complet din cadrul aceleiasi sectii. Referitor la procedura de solutionare a contestatiei, potrivit prevederilor art.488^4 alin.(1) din Codul de procedura penala, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta, in vederea solutionarii contestatiei, are obligatia de a informa procurorul, respectiv instanta pe rolul careia se afla cauza, cu privire la contestatia formulata, cu mentiunea posibilitatii de a formula un punct de vedere cu privire la aceasta, de a dispune transmiterea, in cel mult 5 zile, a dosarului sau a unei copii certificate a dosarului cauzei de catre procuror, respectiv de catre instanta pe rolul careia se afla cauza si de a informa celelalte parti din proces si, dupa caz, celelalte persoane prevazute la art.488^1 alin.(2) din Codul de procedura penala cu privire la contestatia formulata si la dreptul de a-si exprima punctul de vedere in termenul acordat in acest scop de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta.
    Totodata, prevederile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala prevad solutionarea contestatiei privind durata procesului penal prin incheiere, in camera de consiliu, fara participarea partilor si a procurorului. Cu prilejul solutionarii contestatiei, conform art.488^5 alin.(1) din Codul de procedura penala, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta verifica durata procedurilor pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a punctelor de vedere prezentate, luand in considerare natura si obiectul cauzei, complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea in considerare a numarului de participanti si a dificultatilor de administrare a probelor, elementele de extraneitate ale cauzei, faza procesuala in care se afla cauza si durata fazelor procesuale anterioare, comportamentul contestatorului in procedura judiciara analizata, inclusiv din perspectiva exercitarii drepturilor sale procesuale si procedurale si din perspectiva indeplinirii obligatiilor sale in cadrul procesului, comportamentul celorlalti participanti in cauza, inclusiv al autoritatilor implicate, interventia unor modificari legislative aplicabile cauzei, precum si alte elemente de natura sa influenteze durata procedurii.
    In ceea ce priveste solutiile care pot fi pronuntate, conform prevederilor art.488^6 alin.(1) din Codul de procedura penala, cand apreciaza contestatia ca fiind intemeiata, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta admite contestatia si stabileste termenul in care procurorul sa rezolve cauza, respectiv instanta de judecata sa solutioneze cauza, precum si termenul in care o noua contestatie nu poate fi formulata, iar, potrivit art.488^5 alin.(3) din Codul de procedura penala, daca se constata depasirea duratei rezonabile, o noua contestatie in aceeasi cauza se va solutiona cu luarea in considerare exclusiv a motivelor ivite ulterior contestatiei anterioare. Conform alin.(2) al aceluiasi articol, in toate cazurile, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta care solutioneaza contestatia nu va putea da indrumari si nici nu va putea oferi dezlegari asupra unor probleme de fapt sau de drept care sa anticipeze modul de solutionare a procesului ori care sa aduca atingere libertatii judecatorului cauzei de a hotari, conform legii, cu privire la solutia ce trebuie data procesului, ori, dupa caz, libertatii procurorului de a pronunta solutia pe care o considera legala si temeinica.

    21. Astfel, Curtea constata ca dispozitiile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala prevad solutionarea contestatiei privind durata procesului penal prin incheiere, in camera de consiliu, fara participarea partilor si a procurorului.

    22. Curtea retine ca procedura reglementata la art.488^4—488^6 din Codul de procedura penala nu vizeaza fondul cauzei penale, prin procedura analizata nefiind judecata o acuzatie in materie penala, in sensul prevederilor art.6 din Conventie, si nici faptul ca, prin incheierea pronuntata, potrivit textului criticat, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta de judecata nu dispune cu privire la vinovatia inculpatului sau la pedeapsa aplicata acestuia, ci apreciaza asupra duratei rezonabile a activitatii de urmarire penala sau de judecata, conform dispozitiilor art.488^1 alin.(1) din Codul de procedura penala.
    Cu toate acestea, avand in vedere aspectele ce trebuie analizate de catre instanta de judecata in vederea solutionarii plangerii, Curtea apreciaza ca, in cadrul acestei proceduri, participantii la procesul penal trebuie sa beneficieze de dreptul de a participa la sedinta de judecata pentru a-si sustine, in fata instantei, argumentele referitoare la caracterul excesiv sau rezonabil al duratei procesului penal, intr-o procedura caracterizata prin contradictorialitate si oralitate, in caz contrar procedura analizata incalcand prevederile art.21 alin.(3) si art.24 din Constitutie.

    23. In acest sens, prin Decizia nr.599 din 21 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.886 din 5 decembrie 2014, Curtea a constatat ca, prin procedura instituita de dispozitiile art.341 alin.(5) din Codul de procedura penala, legiuitorul, pe langa obligatia de a oferi oricarei persoane posibilitatea efectiva de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, trebuie sa imprime acestei posibilitati un caracter echitabil care sa confere plenitudine de exercitiu prin atingerea finalitatii urmarite. Aceasta se poate realiza prin instituirea unei proceduri care sa respecte cerintele de echitate instituite de art.21 alin.(3) din Constitutie in absenta carora este golita de continut si ca simplul drept al persoanei interesate de a se adresa justitiei capata caracter formal atata vreme cat garantiile specifice procesului echitabil nu sunt respectate. S-a aratat prin aceeasi decizie ca echitatea procedurii consacrata de art.21 alin.(3) din Constitutie reprezinta o valorificare explicita a dispozitiilor art.6 din Conventie. Asa fiind, aspectele legate de respectarea dreptului la un proces echitabil se examineaza in functie de ansamblul procesului si de principiile proprii de organizare a fiecarei proceduri.
    Totodata, nu poate fi inlaturata nicio eventuala analiza izolata a anumitor aspecte importante ale procedurii, chiar daca aceasta se afla intr-o faza anterioara finalizarii procesului.

    24. Prin Decizia nr.599 din 21 octombrie 2014 anterior citata, Curtea a mai retinut ca principiul contradictorialitatii ingaduie partilor sa participe in mod egal la prezentarea, argumentarea, discutarea si combaterea sustinerilor facute de fiecare si sa isi exprime opinia asupra initiativelor instantei in scopul stabilirii adevarului. Principiul este exprimat prin adagiul audiatur et altera pars.
    In materie penala, principiul contradictorialitatii exprima si cerinta ca functia de invinuire sa fie separata de functia jurisdictionala, fiind pe o pozitie procesuala egala cu functia de aparare, iar invinuirea si apararea se combat in fata instantei de judecata de pe pozitii contradictorii, astfel incat autoritatea care judeca sa ajunga la o apreciere corecta a probelor. Asa fiind, asezarea judecatii pe principiul contradictorialitatii implica egalitatea de arme atat in privinta laturii penale, cat si in privinta laturii civile.

    25. Prin aceeasi decizie, Curtea a statuat ca, pentru ca persoanele vatamate, partile civile sau chiar partile responsabile civilmente care au avut de suferit in urma unei fapte presupus penale sa aiba plenitudinea exercitarii drepturilor lor, este necesar ca acestea sa uzeze nu numai de o procedura eminamente scrisa, ci si de contradictorialitate si oralitate, componente esentiale ale dreptului la un proces echitabil.
    S-a constatat, totodata, ca, chiar daca, potrivit normelor ce reglementeaza procedura criticata, procurorul si partile pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plangerii, nicio parte nu are posibilitatea de a cunoaste continutul acestora si de a produce contraargumente. Cu alte cuvinte, in sarcina instantei cade obligatia de a efectua o examinare efectiva a motivelor invocate de petent, parti si procuror, care trebuie inteleasa ca o necesitate a examinarii argumentelor decisive pentru solutionarea cauzei. Or, conform procedurii analizate, instanta, examinand numai plangerea si notele scrise ale procurorului si ale partilor, nu poate examina un eventual argument decisiv, tocmai pentru ca el nu ii poate fi relevat.

    26. Cu acelasi prilej, Curtea a retinut ca garantiile referitoare la un proces echitabil implica si dreptul participantilor la proces de a lua cunostinta de orice inscris sau observatie prezentat/ prezentata instantei si sa il/o dezbata. Acest aspect este esential pentru increderea justitiabililor in functionarea justitiei si se bazeaza pe siguranta partilor ca s-au putut exprima cu privire la orice inscris din dosar.

    27. Asa fiind, Curtea a stabilit ca aceste neajunsuri pot fi acoperite in masura in care judecatorul de camera preliminara se va pronunta asupra plangerii in cadrul unei proceduri contradictorii si orale.

    28. Curtea constata ca atat solutia, cat si considerentele Deciziei nr.599 din 21 octombrie 2014 sunt aplicabile mutatis mutandis si in prezenta cauza.

    29. Astfel, procedura de solutionare a contestatiei privind durata procesului penal, reglementata la art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala, respectiv in camera de consiliu, fara participarea partilor si a procurorului, este o procedura necontradictorie, ce nu ofera garantiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil si dreptului la aparare. In acest sens, Curtea retine ca fiecare dintre drepturile fundamentale anterior referite presupune dreptul participantilor la procesul penal de a fi prezenti efectiv la solutionarea cauzelor penale, chiar si cu ocazia solutionarii unor cereri precum contestatia privind durata procesului penal, pentru a-si sustine, in mod direct, argumentele in fata instantei de judecata.
    Din acest punct de vedere, Curtea apreciaza ca faptul ca, potrivit art.488^4 alin.(1) lit.a) si c) din Codul de procedura penala, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta, in vederea solutionarii contestatiei privind durata procesului penal, dispune informarea procurorului, respectiv a instantei pe rolul careia se afla cauza, cu privire la contestatia formulata, cu mentiunea posibilitatii de a formula un punct de vedere cu privire la aceasta, precum si informarea celorlalte parti din proces si, dupa caz, celorlalte persoane prevazute la art.488^1 alin.(2) din Codul de procedura penala cu privire la contestatia formulata si la dreptul de a-si exprima punctul de vedere in termenul acordat in acest scop de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta, nu satisface exigentele specifice asigurarii drepturilor prevazute la art.21 alin.(3) si art.24 din Legea fundamentala.
    Totodata, Curtea retine ca trimiterea de catre participantii la procesul penal, prevazuti la art.488^1 alin.(2) din Codul de procedura penala, a punctelor de vedere la care dispozitiile art.488^4 alin.(1) lit.c) din Codul de procedura penala fac referire, nu le poate oferi acestora posibilitatea de a-si exercita, pe deplin, dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare, de vreme ce faptul de a nu fi prezenti in fata instantei de judecata cu prilejul solutionarii contestatiei ii impiedica de la a cunoaste sustinerile partilor adverse si de a formula contraargumente in apararea propriilor interese procesuale.
    Prin urmare, Curtea constata ca, pentru ca suspectul, inculpatul, persoana vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente care a avut de suferit din cauza duratei nerezonabile a procesului penal sa aiba plenitudinea exercitarii drepturilor lor, este necesar ca acestea sa beneficieze nu doar de o procedura exclusiv scrisa, ci si de contradictorialitate si oralitate, componente ce sunt de esenta dreptului la un proces echitabil si a dreptului la aparare. De asemenea, garantiile drepturilor anterior invocate presupun dreptul participantilor la procesul penal de a lua cunostinta de toate argumentele prezentate instantei si de a le dezbate.

    30. Curtea constata ca aceste probleme pot fi solutionate prin reglementarea unei proceduri contradictorii si orale de solutionare a contestatiei privind durata procesului penal.

    31. Curtea retine, in acest sens, ca principiul egalitatii armelor si dreptul la aparare prevad ca fiecare parte sa dispuna de posibilitatea rezonabila de a-si prezenta cauza in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie dezavantajoasa fata de adversarul sau. Or, din aceasta perspectiva, Curtea constata ca, prin absenta dezbaterilor contradictorii, suspectul, persoana vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente nu pot contesta, in niciun fel, sustinerile contrare argumentelor lor.

    32. De aceea, in conditiile in care persoanele interesate ar fi citate, ar avea posibilitatea sa se prezinte la dezbateri si, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-si exprima opiniile si de a raspunde nu numai la aspectele relevate reciproc, dar si la eventualele intrebari ale judecatorului de drepturi si libertati sau ale instantei de judecata. Astfel, din perspectiva contradictorialitatii si oralitatii, ca elemente esentiale ale egalitatii armelor si ale dreptului la un proces echitabil, Curtea constata ca legea procesual penala trebuie sa prevada posibilitatea partilor, subiectilor procesuali principali si procurorului de a dezbate, in mod efectiv, argumentele sustinute cu privire la caracterul rezonabil sau nerezonabil al duratei procesului penal si ca, asa fiind, pentru realizarea acestor garantii este necesara citarea lor.

    33. Pentru motivele aratate, Curtea urmeaza a constata ca solutia legislativa prevazuta la art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala, potrivit careia contestatia privind durata procesului penal se solutioneaza „fara participarea partilor si a procurorului”, este neconstitutionala.

    34. Cu privire la pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor art.105 din Legea nr.255/2013, Curtea constata ca, prin Decizia nr.589 din 21 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.39 din 16 ianuarie 2015, si Decizia nr.154 din 17 martie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.264 din 21 aprilie 2015, a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale anterior referite, prin raportare la critici de neconstitutionalitate similare.

    35. Prin deciziile mai sus aratate, paragrafele 15—16 si, respectiv, paragraful 21, in ceea ce priveste pretinsa incalcare prin prevederile art.105 din Legea nr.255/2013 a dispozitiilor art.15 alin.(2) din Constitutie ce reglementeaza aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea a statuat ca acest principiu este aplicabil doar cu referire la normele penale de drept material, iar nu si la cele de drept procesual; or, fiind vorba de norme penale ce apartin domeniului procedural, acestea sunt guvernate de principiul activitatii, ceea ce inseamna ca legea se aplica din momentul intrarii in vigoare si pana la momentul iesirii sale din vigoare. Totodata, Curtea a retinut ca stabilirea competentei instantelor judecatoresti si instituirea regulilor de desfasurare a procesului, deci si reglementarea cailor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului.
    Astfel, Curtea a retinut, cu mai multe prilejuri, ca acesta este sensul art.126 alin.(2) din Constitutie, care, referindu-se la competenta instantelor judecatoresti si la procedura de judecata, stabileste ca acestea „sunt prevazute numai de lege” (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.1.072 din 13 decembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.56 din 24 ianuarie 2013).

    36. De asemenea, prin Decizia nr.154 din 17 martie 2015, paragrafele 22—23, Curtea a retinut ca sustinerea potrivit careia dispozitiile contestate afecteaza dreptul la un proces echitabil nu poate fi primita. In acest sens, Curtea a constatat ca principiul liberului acces la justitie are ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. Cu toate acestea, el poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac, deoarece competenta si procedura sunt stabilite de lege. Este indeobste admis ca procesul penal se desfasoara sub autoritatea ordinii normative de drept care capata caracter efectiv prin constrangere si conformare, sens in care, dimpotriva, tocmai in realizarea dreptului la un proces echitabil, situatia nou-reglementata daca s-ar aplica retroactiv, adica proceselor incepute sub imperiul legii vechi, ar duce la afectarea previzibilitatii legii ce guverneaza procesul.
    Mai mult, imprejurarea ca procesele incepute sub imperiul legii vechi nu sunt susceptibile de cenzura ce poate fi exercitata pe calea contestatiei privind durata rezonabila a procesului nu echivaleaza cu afectarea principiului constitutional consacrat de art.21, deoarece, in acord cu art.8 referitor la caracterul echitabil si termenul rezonabil al procesului penal din Codul de procedura penala, „Organele judiciare au obligatia de a desfasura urmarirea penala si judecata cu respectarea garantiilor procesuale si a drepturilor partilor si ale subiectilor procesuali, astfel incat [...] orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-un termen rezonabil.” Prin urmare, indiferent de regimul juridic sub autoritatea caruia au fost incepute procesele, organele judiciare, in deplin acord cu principiul legalitatii procesului penal consacrat de art.2 din Codul de procedura penala, sunt obligate sa respecte un termen rezonabil de solutionare a cauzelor.

    37. Curtea a constatat ca nici sustinerea potrivit careia dispozitiile contestate afecteaza principiul egalitatii cetatenilor in fata legii nu poate fi primita. Astfel, prin dispozitiile legale deduse controlului de constitutionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenta unor situatii diferite. Astfel, analiza situatiei ce face obiectul prezentei cauze porneste de la ipoteza potrivit careia persoanele ale caror procese au inceput inaintea datei intrarii in vigoare a actualului Cod de procedura penala si cele ale caror procese au inceput dupa aceasta data s-ar afla in aceeasi situatie juridica, ceea ce ar determina calificarea situatiei lor ca fiind identica.
    Or, cata vreme procesul penal este guvernat de alte reguli procedurale pentru fiecare categorie in parte, este evident ca, din aceasta perspectiva, cele doua categorii de persoane se afla in situatii juridice diferite, astfel incat tratamentul juridic diferentiat este pe deplin justificat.
    Prin urmare, in cauza nu poate fi retinuta incalcarea principiului egalitatii in fata legii, prevazut de art.16 din Constitutie.

    38. Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, atat solutia, cat si considerentele deciziei invocate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
    DECIZIE




    39. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, al art.1—3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi, in privinta solutiei referitoare la prevederile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala, si cu unanimitate de voturi, in privinta solutiei referitoare la dispozitiile art.105 din Legea nr.255/2013,


    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii

    DECIDE:


    1. Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Catalin Iuliu Nedelcu in Dosarul nr.31.677/212/2014 al Judecatoriei Constanta — Sectia penala si constata ca solutia legislativa potrivit careia contestatia privind durata procesului penal se solutioneaza „fara participarea partilor si a procurorului” este neconstitutionala.

    2. Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Catalin Iuliu Nedelcu in Dosarul nr.31.677/212/2014 al Judecatoriei Constanta — Sectia penala si constata ca dispozitiile art.105 din Legea nr.255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Judecatoriei Constanta — Sectia penala si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Pronuntata in sedinta din data de 9 iunie 2015.


    OPINIE SEPARATA


    In dezacord cu opinia majoritara, consideram ca exceptia de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art.488^4 alin.(5) din Codul de procedura penala trebuia respinsa si trebuia constatat ca dispozitiile mentionate sunt constitutionale, in raport cu criticile formulate, pentru urmatoarele motive:

    Retinem ca, in procedura de solutionare a contestatiei privind durata procesului penal, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta informeaza procurorul, respectiv instanta pe rolul careia se afla cauza, cu privire la contestatia formulata si stabilesc un termen pana la care organul judiciar informat are posibilitatea de a formula un punct de vedere cu privire la contestatie, sub toate aspectele. Totodata, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta are obligatia de a informa celelalte parti din proces si, dupa caz, persoana vatamata sau suspectul, cu privire la contestatia formulata si la dreptul de a-si exprima punctul de vedere in termenul acordat in acest scop. Netransmiterea punctelor de vedere mentionate, in termenul stabilit, nu impiedica solutionarea contestatiei. Contestatia se solutioneaza prin incheiere, in camera de consiliu, fara participarea partilor si a procurorului, cu privire la acest aspect fiind invocate motivele de neconstitutionalitate in prezenta cauza, opinia autorului fiind in sensul ca, prin aceasta, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, dreptului la aparare si caracterului public al dezbaterilor.

    In continuare, retinem ca durata rezonabila a procedurilor judiciare nu poate fi determinata cu exactitate cu titlu general, fiecare procedura fiind necesar a fi apreciata in mod concret, in functie de criteriile reglementate in art.488^5 din Codul de procedura penala, desprinse din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si care privesc complexitatea cauzei, natura litigiului, comportamentul partilor si al celorlalti participanti in proces, comportamentul organelor judiciare. Asadar, activitatea procesuala de judecata in solutionarea contestatiei consta in verificarea duratei procedurilor pe baza lucrarilor, a materialului din dosarul cauzei si a punctelor de vedere prezentate, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta, in aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare, luand in considerare, in concret, natura si obiectul cauzei, complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea in considerare a numarului de participanti si a dificultatilor de administrare a probelor, elementele de extraneitate ale cauzei, faza procesuala in care se afla cauza si durata fazelor procesuale anterioare, comportamentul contestatorului in procedura judiciara analizata, inclusiv din perspectiva exercitarii drepturilor sale procesuale si procedurale si din perspectiva indeplinirii obligatiilor sale in cadrul procesului, comportamentul celorlalti participanti in cauza, inclusiv al autoritatilor implicate, interventia unor modificari legislative aplicabile cauzei si alte elemente de natura sa influenteze durata procedurii. Luand in considerare aceste criterii, precum si punctele de vedere exprimate, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta pot respinge contestatia ca neintemeiata ori o pot admite, stabilind termenul in care procurorul sa rezolve cauza, respectiv instanta de judecata sa solutioneze cauza, precum si termenul in care o noua contestatie nu poate fi formulata.

    Retinem ca, potrivit normelor procesual penale ale art.488^6, in toate cazurile, organul judiciar care solutioneaza contestatia urmeaza sa se limiteze la enuntarea acelor acte care rezulta din dosarul cauzei sau, eventual, din punctele de vedere depuse de procuror sau de instanta pe rolul careia se afla cauza, fara a putea da indrumari cu privire la necesitatea administrarii altor probe sau a efectuarii altor acte si fara a putea oferi dezlegari asupra unor probleme de fapt sau de drept care sa anticipeze modul de solutionare a procesului ori care sa aduca atingere libertatii judecatorului cauzei de a hotari, conform legii, cu privire la solutia ce trebuie data procesului, ori, dupa caz, libertatii procurorului de a pronunta solutia pe care o considera legala si temeinica.

    Asa incat, constatam ca activitatea procesuala de judecata in solutionarea contestatiei privind durata procesului penal nu vizeaza fondul cauzei, nefiind judecata o acuzatie in materie penala, in sensul prevederilor art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Conceptul de „acuzatie in materie penala” avand o semnificatie „autonoma”, independenta de clasificarile utilizate de sistemele juridice nationale ale statelor membre, trebuie inteles in sensul Conventiei si este definit drept „notificarea oficiala, din partea autoritatii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale”, definitie care depinde, de asemenea, de existenta sau absenta unor „repercusiuni importante asupra situatiei (suspectului)” (Hotararea din 27 februarie 1980 pronuntata in Cauza Deweer impotriva Belgiei, paragraful 46; Hotararea din 15 iulie 1982 pronuntata in Cauza Eckle impotriva Germaniei, paragraful 73). Curtea europeana a raportat definitia notiunii de „materie penala” la trei criterii alternative: criteriul calificarii interne, cel al naturii faptei incriminate si cel al scopului si severitatii sanctiunii (Hotararea din 8 iunie 1976 pronuntata in Cauza Engel si altii impotriva Olandei, paragrafele 80—85).

    Asadar, avand in vedere aspectele relevate anterior ce se analizeaza de catre instanta in solutionarea contestatiei privind durata procesului penal, nu se poate sustine ca se aduce atingere dispozitiilor constitutionale ale art.21 alin.(3) si ale art.24, solutia si considerentele Deciziei nr.599 din 21 octombrie 2014, invocata de catre autor si retinuta de Curte in motivarea Deciziei nr.423 din 9 iunie 2015 la care formulam prezenta opinie separata, nefiind incidente in aceasta procedura. Retinem ca prin Decizia nr.599 din 21 octombrie 2014, statuand asupra neconstitutionalitatii art.341 alin.(5) din Codul de procedura penala, Curtea a sanctionat lipsa de contradictorialitate si oralitate a procedurii de solutionare a plangerii impotriva solutiilor procurorului tocmai pentru ca judecatorul de camera preliminara, potrivit art.341 alin.(7) pct.2 lit.c) din Codul de procedura penala, poate desfiinta solutia atacata si dispune inceperea judecatii, astfel ca incheierea pronuntata are valentele unui rechizitoriu, deci a unei acuzatii in materie penala. Prin urmare, a conchis Curtea, desi dispozitiile in cauza normeaza in domeniul unor proceduri penale care nu tin de rezolvarea pe fond a cauzei, dreptul la un proces echitabil trebuie impus, intrucat exista posibilitatea ca rezultatul procedurii sa fie decisiv pentru stabilirea unei acuzatii in materie penala (paragraful 34). Totodata, un alt motiv pentru care exceptia de neconstitutionalitate a fost admisa priveste faptul ca, in cauzele in care a fost pusa in miscare actiunea penala, obiectul procedurii il constituie inclusiv verificarea legalitatii administrarii probelor. Asa incat, atata vreme cat probele reprezinta chintesenta oricarui proces penal, este evident ca procedura desfasurata in aceste conditii are o influenta directa asupra echitatii procedurilor ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis, astfel ca se impune prezenta participantilor in aceasta procedura (paragraful 43).

    Or, astfel cum am aratat, solutionarea contestatiei privind durata procesului penal nu vizeaza ab initio existenta unei acuzatii in materie penala, de vreme ce activitatea procesuala de judecata in solutionarea contestatiei consta doar in verificarea duratei procedurilor, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta de judecata nedispunand cu privire la vinovatia inculpatului sau la pedeapsa aplicata acestuia. In concret, in solutionarea contestatiei cu privire la durata procesului penal, cenzura judecatorului de drepturi si libertati sau a instantei de judecata consta numai in stabilirea termenului-limita pana la care procurorul sa rezolve cauza prin emiterea rechizitoriului in vederea trimiterii in judecata ori prin emiterea ordonantei de clasare sau renuntare la urmarire, respectiv a termenului-limita pana la care instanta de judecata sa solutioneze cauza.

    Asa fiind, intrucat nu exista posibilitatea ca rezultatul procedurii referitoare la solutionarea contestatiei privind durata procesului penal sa fie decisiv pentru stabilirea unei acuzatii in materie penala, dreptul la un proces echitabil nu este necesar a fi impus, intrucat, astfel cum am aratat, dispozitiile in cauza reglementeaza in domeniul unor proceduri penale care nu tin de rezolvarea pe fond a cauzei. Cu alte cuvinte, de vreme ce judecatorul de drepturi si libertati sau instanta determina durata procedurilor judiciare pe baza lucrarilor, a materialului din dosarul cauzei si a punctelor de vedere prezentate, prin analiza criteriilor reglementate clar in art.488^5 alin.(2) din Codul de procedura penala, fara a putea da indrumari cu privire la necesitatea administrarii altor probe sau a efectuarii altor acte si fara a putea oferi dezlegari asupra unor probleme de fapt sau de drept care sa anticipeze modul de solutionare a procesului, concluzia nu poate fi decat aceea ca solutionarea contestatiei in camera de consiliu, fara participarea partilor si a procurorului, nu este de natura a aduce atingere dispozitiilor constitutionale privind dreptul la un proces echitabil sau dreptul la aparare, de vreme ce, nu este necesar a se da eficienta principiilor nemijlocirii si contradictorialitatii. Apreciem ca posibilitatea procurorului ori a instantei pe rolul careia se afla cauza si a celorlalte parti, respectiv persoane din proces de a formula un punct de vedere cu privire la contestatie reprezinta o garantie procesuala suficienta pentru solutionarea corecta si echitabila a contestatiei privind durata procesului penal.

    Drept urmare, retinem ca solutionarea contestatiei privind durata procesului penal fara participarea partilor si a procurorului respecta exigentele de contradictorialitate si oralitate impuse de dispozitiile art.21 alin.(3) din Constitutie, in conditiile in care procurorul si partile pot formula un punct de vedere cu privire la contestatie. De altfel, procedura de judecata, instituirea regulilor de desfasurare a procesului, deci si reglementarea cadrului procesual in procesele penale, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, cu conditia respectarii normelor si principiilor privind drepturile si libertatile fundamentale si a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentala, Curtea Constitutionala fiind competenta a cenzura norma legala numai in masura in care se aduce atingere acestora din urma.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    85 useri online

    Useri autentificati: