DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.13 alin.(2) teza a doua, art.84 alin.(2) si art.486 alin.(3) din Codul de procedura civila

Decizie neconstitutionalitate din 23-06-2015
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.13 alin.(2) teza a doua, art.84 alin.(2) si art.486 alin.(3) din Codul de procedura civila


Publicata in Monitorul Oficial nr. 539/2015 - M. Of. 539 / 20 iulie 2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Draganescu.

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.13 alin.(2) teza a doua, art.84 alin.(2) si art.486 alin.(3) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Curtea de Apel Timisoara — Sectia contencios administrativ si fiscal, din oficiu, precum si de Unitatea Administrativ-Teritoriala Comuna Mosnita Noua, prin primar, in Dosarul nr.5.367/30/2013 al Curtii de Apel Timisoara?— Sectia contencios administrativ si fiscal si care formeaza Dosarul Curtii Constitutionale nr.1.254D/2014.

2. La apelul nominal se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal indeplinita.

3. Presedintele dispune a se face apelul si in dosarele nr.1.255D/2014, nr.1.438D/2014, nr.1.439D/2014 si nr.206D/2015, avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.13 alin.(2) teza a doua, art.84 alin.(2) si art.486 alin.(3) din Codul de procedura civila si, respectiv, ale art.84 alin.(2) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Curtea de Apel Timisoara — Sectia contencios administrativ si fiscal, din oficiu, si, respectiv, de Unitatea Administrativ-Teritoriala Comuna Mosnita Noua, prin primar, in Dosarul nr.6.964/30/2013, de Unitatea Administrativ-Teritoriala Comuna Mosnita Noua in dosarele nr.5.370/30/2013 si nr.5.387/30/2013 ale Curtii de Apel Timisoara — Sectia contencios administrativ si fiscal si, respectiv, de Curtea de Apel Timisoara — Sectia contencios administrativ si fiscal, din oficiu, in dosarul acestei instante nr.11.801/30/2013.

4. La apelul nominal se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.

5. Avand in vedere exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in dosarele sus-mentionate, Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr.1.255D/2014, nr.1.438D/2014, nr.1.439D/2014 si nr.206D/2015 la Dosarul nr.1.254D/2014.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu masura conexarii.

7. Curtea, in temeiul dispozitiilor art.53 alin.(5) din Legea nr.47/1992, dispune conexarea dosarelor nr.1.255D/2014, nr.1.438D/2014, nr.1.439D/2014 si nr.206D/2015 la Dosarul nr.1.254D/2014, care este primul inregistrat.

8. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care apreciaza ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art.21 privind accesul liber la justitie si ale art.24 privind dreptul la aparare, deoarece nu sunt prevazute suficiente garantii privind exercitarea dreptului la aparare. Arata ca obligatia reprezentarii si asistarii prin avocat sau consilier juridic pentru exercitarea caii de atac a recursului echivaleaza, pe de o parte, cu transformarea continutului acestui drept fundamental intr-o conditie de admisibilitate a exercitarii unei cai de atac, iar, pe de alta parte, cu convertirea acestui drept intr-o obligatie, ceea ce afecteaza substanta dreptului la aparare, astfel cum acesta este configurat in Legea fundamentala.
In sustinerea concluziilor sale invoca Decizia Curtii Constitutionale nr.462 din 17 septembrie 2014 referitoare la exercitarea caii de atac a recursului de catre persoanele fizice.
Prin urmare, pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate si apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale numai in masura in care persoana juridica face dovada lipsei fondurilor banesti necesare angajarii unui avocat sau numai in masura in care unitatea nu are angajat consilier juridic pentru a-i asigura dreptul la aparare si pentru a putea formula calea de atac a recursului.


CURTEA,


avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

9. Prin incheierile din 20 noiembrie 2014, 2 decembrie 2014 si 27 ianuarie 2015, pronuntate in dosarele nr.5.367/30/2013, nr.6.964/30/2013, nr.5.370/30/2013, nr.5.387/30/2013 si nr.11.801/30/2013, Curtea de Apel Timisoara — Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.13 alin.(2) teza a doua, art.84 alin.(2) si art.486 alin.(3) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de instanta de judecata, din oficiu, si de Unitatea Administrativ-Teritoriala Comuna Mosnita Noua, prin primar, in cauze avand ca obiect solutionarea recursurilor declarate impotriva unor sentinte civile pronuntate de Tribunalul Timis prin care s-a dispus anularea partiala a unei decizii de impunere pentru stabilirea impozitelor si taxelor privind impozitul pe teren intravilan si s-a anulat decizia de solutionare a contestatiei administrative, respectiv prin care s-a admis in parte actiunea in sensul obligarii la infiintarea unui rol fiscal pentru un imobil.

10. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca intregul rationament retinut in Decizia Curtii Constitutionale nr.462 din 17 septembrie 2014 cu privire la persoanele fizice este aplicabil si in cazul persoanelor juridice, intrucat si in cazul acestora s-ar putea retine ca obligatia angajarii unui avocat in recurs ar putea reprezenta o sarcina disproportionata, de natura a le descuraja sa apeleze la serviciul justitiei, fiind astfel afectate drepturile si libertatile fundamentale consacrate de art.21 si art.24 din Constitutie, care se refera, deopotriva, la partile litigante, indiferent daca acestea sunt persoane fizice sau juridice, dreptul la un aparator ales reglementat ca o garantie a dreptului la aparare neputand fi transformat intr-o obligatie ori intr-o conditie de admisibilitate a exercitarii unei cai de atac. Instanta mai sustine ca in cazul persoanelor juridice nu pot fi identificate nici macar remediile consacrate de legiuitor in cazul persoanelor fizice prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, rezultand astfel ca in cazul persoanelor juridice cheltuielile obligatorii de angajare a unui avocat sau consilier juridic se constituie intr-o sarcina disproportionata care poate afecta activitatea acestor entitati. Acest rationament isi pastreaza valabilitatea si in cazul autoritatilor publice, chiar in masura in care s-ar considera ca acestea sunt intotdeauna solvabile, in conditiile art.44 alin.(1) teza intai din Constitutie.

11. Obligatia impusa acestor autoritati de a formula cereri si concluzii in recurs doar prin avocat sau consilier juridic este de natura a impiedica exercitarea dreptului de liber acces la justitie ori a dreptului la aparare, caci exclude posibilitatea intocmirii unor astfel de acte de procedura prin alte categorii de personal de specialitate juridica, desi cea mai mare parte a unor astfel de persoane juridice au angajat un astfel de personal, in aplicarea dispozitiilor din anumite legi speciale. Or, prin art.I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.26/2012 privind unele masuri de reducere a cheltuielilor publice si intarirea disciplinei financiare si de modificare si completare a unor acte normative, s-a interzis, ca regula, achizitionarea serviciilor juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare, pentru autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, pentru societatile nationale, companiile nationale si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si pentru regiile autonome care au in structura organizatorica personal propriu de specialitate juridica.

12. Se mai arata ca o unitate administrativ-teritoriala ori o autoritate publica locala are personal de specialitate juridica angajat potrivit unei legi speciale, fiindu-i interzisa achizitionarea de servicii juridice de consultanta, asistenta ori reprezentare, insa nu ar putea exercita calea de atac a recursului ori nu ar putea invoca aparari intr-o atare cale de atac prin personalul angajat si nici nu ar avea, decat in cazuri cu totul exceptionale, posibilitatea de a beneficia de serviciile unui avocat sau consilier juridic.

13. Se mai sustine ca, chiar in masura in care nu s-ar considera neconstitutionala obligatia de a angaja serviciile unui avocat sau consilier juridic pentru intocmirea actelor de procedura in recurs pentru persoanele juridice in general, dispozitiile art.84 alin.(2), coroborate cu art.13 alin.(2) teza a doua si art.486 alin.(3) din Codul de procedura civila, ar trebui considerate neconstitutionale in masura in care exclud posibilitatea intocmirii actelor procedurale prin alte categorii de personal de specialitate juridica.

14. Totodata se sustine ca se incalca si dreptul la aparare, garantie a dreptului la un proces echitabil, din moment ce nu vizeaza doar apararea in procesul desfasurat in fata primei instante de judecata, ci si dreptul de aparare prin exercitarea cailor legale de atac impotriva unor solutii adoptate de o instanta de judecata care sunt considerate gresite de catre una sau alta din partile din proces. In situatia in care partea interesata este impiedicata sa exercite calea de atac, aceasta nu isi va mai putea valorifica si apara drepturile in fata instantelor de recurs.

15. Curtea de Apel Timisoara — Sectia contencios administrativ si fiscal, in dosarele Curtii Constitutionale nr.1.438D/2014 si nr.1.439D/2014, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata.

16. Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

17. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,


examinand incheierile de sesizare, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

18. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

19. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierile de sesizare a Curtii Constitutionale, il constituie dispozitiile art.13 alin (2) teza a doua, art.84 alin.(2) si art.486 alin.(3) din Codul de procedura civila. Avand in vedere ca in prezenta cauza dispozitiile art.486 alin.(3) din Codul de procedura civila sunt criticate in privinta obligativitatii mentiunii din cererea de recurs a semnaturii consilierului juridic sau a avocatului, in cazul persoanelor juridice, iar dispozitiile art.13 alin.(2) teza a doua din Codul de procedura civila au fost constatate ca fiind neconstitutionale prin Decizia nr.462 din 17 septembrie 2014 doar in partea referitoare la obligativitatea formularii si sustinerii cererii si concluziilor in recurs prin avocat, in cazul partilor persoane fizice, Curtea retine ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile art.13 alin.(2) teza?a doua, art.84 alin.(2) si art.486 alin.(3) din Codul de procedura civila, cu referire la mentiunile care decurg din obligativitatea formularii si sustinerii cererii de recurs de catre persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic.

Textele legale criticate au urmatorul cuprins:
— Art.13 alin.(2) teza a doua:
„Partile au dreptul, in tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, dupa caz, asistate in conditiile legii. In recurs, cererile si concluziile partilor nu pot fi formulate si sustinute decat prin avocat sau, dupa caz, consilier juridic, cu exceptia situatiei in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inclusiv, este licentiata in drept”;
— Art.84 alin.(2):
„La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in exercitarea si sustinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate si, dupa caz, reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat sau consilier juridic, in conditiile legii.”;
— Art.486 alin.(3):
„Mentiunile prevazute la alin.(1) lit.a) si c)—e), precum si cerintele mentionate la alin.(2) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. Dispozitiile art.82 alin.(1), art.83 alin.(3) si ale art.87 alin.(2) raman aplicabile.”

20. In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art.21 privind accesul liber la justitie si ale art.24 privind dreptul la aparare.

21. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in privinta cadrului legislativ al institutiei reprezentarii conventionale a partilor in judecata, Codul de procedura civila prevede, ca norma de principiu, la art.13 — Dreptul la aparare din capitolul II — Principiile fundamentale ale procesului civil al titlului preliminar — Domeniul de reglementare al Codului de procedura civila si principiile fundamentale ale procesului civil reprezentarea conventionala obligatorie in recurs atat a persoanelor fizice, prin avocat, cat si a persoanelor juridice, prin consilier juridic sau prin avocat. In sectiunea a 4-a — Reprezentarea partilor in judecata din capitolul II — Partile al titlului II — Participantii la procesul civil al cartii I — Dispozitii generale, Codul de procedura civila imparte formele de reprezentare in legala, conventionala sau judiciara, iar, in ceea ce priveste reprezentarea conventionala, Codul reglementeaza in mod distinct pentru persoanele fizice si pentru persoanele juridice. Astfel, art.83 — Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice, la alin.(3), se refera numai la reprezentarea conventionala obligatorie, in etapa procesuala a recursului, prin avocat, a persoanelor fizice. Textul similar aplicabil persoanelor juridice il constituie dispozitiile art.84 alin.(2) din Cod, articol cu denumirea marginala Reprezentarea conventionala a persoanelor juridice. Art.486 alin.(3) din Codul de procedura civila reglementeaza nulitatea recursului in cazul neindeplinirii mentiunilor care decurg din obligativitatea formularii si sustinerii cererii de recurs, pentru persoanele fizice, si prin consilier juridic sau avocat, pentru persoanele juridice.

22. Prin Decizia nr.462 din 17 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.775 din 24 octombrie 2014, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile din Codul de procedura civila cuprinse in art.13 alin.(2) teza a doua, art.83 alin.(3), precum si in art.486 alin.(3) cu referire la mentiunile care decurg din obligativitatea formularii si sustinerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstitutionale, contravenind art.21 si art.24 din Legea fundamentala.

In acest sens, Curtea a retinut, in esenta, ca accesul la justitie nu este un drept absolut, putand fi limitat prin anumite conditii de forma si de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispozitiile art.21 din Constitutie.

Aceste conditionari nu pot fi acceptate daca afecteaza dreptul fundamental in chiar substanta sa.
Prin urmare, limitarile aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar in masura in care vizeaza un scop legitim si exista un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite de legiuitor si scopul urmarit de acesta (paragraful 25). Prin instituirea obligativitatii reprezentarii si asistarii partilor prin avocat ca o conditie de admisibilitate a exercitarii caii de atac a recursului, legiuitorul a reglementat o limita a accesului liber la justitie, aspect care se constituie intr-o veritabila interventie a statului in configurarea si structurarea acestui drept fundamental. De asemenea, Curtea a constatat ca, de principiu, o asemenea interventie a statului este permisa tocmai datorita naturii dreptului prevazut la art.21 din Constitutie, drept care presupune, in mod intrinsec, o reglementare statala (paragraful 28). Intrucat exercitarea cailor de atac reprezinta o fateta a accesului liber la justitie si fiind vorba de o interventie etatica, Curtea Constitutionala a analizat, prin prisma unui test de proportionalitate dezvoltat in jurisprudenta sa, daca limitele impuse prin interventia legiuitorului acestui drept — respectiv reglementarea obligativitatii reprezentarii si asistarii prin avocat in etapa procesuala a recursului — reprezinta o limitare rezonabila care sa nu fie disproportionata cu obiectivul urmarit si care sa nu transforme dreptul intr-unul iluzoriu/teoretic. In urma efectuarii testului de proportionalitate, Curtea a ajuns la concluzia ca masura reprezentarii si asistarii prin avocat in etapa procesuala a recursului nu este proportionala cu scopul urmarit de legiuitor, avantajul public fiind nesemnificativ in raport cu gradul de afectare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale individului, respectiv cele consacrate de art.21 si art.24 din Constitutie (paragraful 50).

Curtea a mai retinut ca dispozitiile legale criticate au afectat si dreptul la aparare din perspectiva intimatului ca o consecinta a exercitarii dreptului de acces liber la justitie realizat de recurent, insa dispozitiile legale criticate incalca art.24 din Constitutie, garantie a dreptului la un proces echitabil si din perspectiva recurentului, din moment ce aceasta dispozitie constitutionala nu vizeaza doar apararea in procesul desfasurat in fata primei instante de judecata, ci si dreptul de aparare prin exercitarea cailor legale de atac impotriva unor constatari de fapt sau de drept ori unor solutii adoptate de o instanta de judecata care sunt considerate gresite de catre una sau alta din partile din proces. In situatia in care partea interesata este impiedicata sa exercite calea de atac, aceasta nu isi va putea valorifica si apara drepturile in fata instantei de recurs (paragraful 51).

In concluzie, Curtea a retinut ca obligatia reprezentarii si asistarii prin avocat pentru exercitarea recursului echivaleaza, pe de o parte, cu transformarea continutului acestui drept fundamental intr-o conditie de admisibilitate a exercitarii unei cai de atac, iar, pe de alta parte, cu convertirea acestui drept intr-o obligatie, ceea ce afecteaza substanta dreptului la aparare astfel cum este configurat in Constitutie. Or, legiuitorul nu poate da dreptului la aparare garantat de Constitutie valente care, practic, contravin caracterului sau de garantie a dreptului la un proces echitabil (paragraful 52).

Solutia legislativa criticata creeaza premisele transformarii liberului acces la justitie si a dreptului la aparare in drepturi iluzorii, fapt care nu este de natura sa conduca la consolidarea continua, fireasca, a statului de drept, ceea ce atrage neconstitutionalitatea acesteia (paragraful 54).

23. In prezenta cauza, Curtea constata ca dispozitiile legale din Codul de procedura civila sunt criticate prin prisma incalcarii art.21 privind accesul liber la justitie si art.24 privind dreptul la aparare din Constitutie, in privinta persoanelor juridice.

24. Curtea observa ca sunt persoane juridice entitatile prevazute de lege si orice alte organizatii (institutii) legal infiintate. Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat. Persoanele juridice de drept privat se pot constitui, in mod liber, in una dintre formele prevazute de lege, iar persoanele juridice de drept public se infiinteaza prin lege sau, prin exceptie, prin acte ale autoritatilor administratiei publice centrale ori locale sau prin alte moduri prevazute de lege (art.188 si urmatoarele din Codul civil). In privinta persoanelor juridice, dispozitiile art.209 din Codul civil prevad ca acestea isi exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile prin organele lor de administrare, de la data constituirii. Organele de administrare a persoanei juridice pot fi atat persoane fizice, cat si persoane juridice, care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate sa actioneze, in raporturile cu tertii, individual sau colectiv, in numele si pe seama persoanei juridice (a se vedea in acest sens si Decizia nr.633 din 11 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 20).

25. Asadar, Curtea retine ca, potrivit art.21 alin.(1)—(3) din Legea administratiei publice locale nr.215/2001, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.123 din 20 februarie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu.

In justitie, unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de presedintele consiliului judetean. Pentru apararea intereselor unitatilor administrativteritoriale, primarul, respectiv presedintele consiliului judetean sta in judecata ca reprezentant legal, si nu in nume personal.
Insa, si in cazul reprezentarii legale, in recurs sunt obligatorii asistarea si reprezentarea de catre avocat sau consilier juridic, in cazul persoanelor juridice.

Astfel, potrivit art.80 alin.(5) din Codul de procedura civila, „Cand dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o hotarare judecatoreasca, asistarea reprezentantului de catre avocat nu este obligatorie. Dispozitiile art.83 alin.(3) si art.84 alin.(2) sunt aplicabile.”

26. Cu privire la aplicabilitatea drepturilor si libertatilor fundamentale persoanelor juridice, Curtea observa ca, desi art.21 privind accesul liber la justitie este cuprins in capitolul I — Dispozitii comune, iar art.24 din Legea fundamentala, privind dreptul la aparare, este cuprins in capitolul II — Drepturile si libertatile fundamentale din titlul II — Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale din Constitutie, este evident ca garantarea accesului liber la justitie si a dreptului la aparare trebuie sa fie acordata si persoanelor juridice, nu numai persoanelor fizice.

27. In acest sens, referitor la aplicarea drepturilor si libertatilor fundamentale persoanelor juridice, Curtea a retinut, in jurisprudenta sa, ca acestea se aplica si persoanelor juridice, in masura in care prin intermediul acestora cetatenii isi exercita un drept constitutional (a se vedea in acest sens Decizia nr.35 din 2 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.75 din 11 aprilie 1996). Pentru a intregi jurisprudenta sa cu privire la acest aspect, Curtea retine, cu titlu de exemplu, ca prin mai multe decizii (Decizia nr.40 din 29 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.229 din 16 martie 2004, Decizia nr.1.360 din 27 octombrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.874 din 15 decembrie 2000, Decizia nr.5 din 4 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.95 din 5 martie 1999, sau Decizia nr.498 din 10 mai 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.428 din 28 iunie 2012) a statuat ca exigentele unor drepturi sau libertati fundamentale, spre exemplu accesul liber la justitie, libertatea individuala, dreptul de proprietate privata ori libertatea economica se aplica si in privinta persoanelor juridice. In consecinta, exigentele si garantiile rezultate din drepturile si libertatile fundamentale reglementate prin Constitutie sunt aplicabile si in privinta persoanelor juridice, in masura in care continutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul si particularitatile care caracterizeaza regimul juridic al persoanei juridice.

28. Astfel, Curtea retine ca, in cauza de fata, exigentele rezultate atat din art.21 privind accesul liber la justitie, cat si din art.24 privind dreptul la aparare, ca garantie a procesului echitabil, prevazut de art.21 alin.(3) din Constitutie, sunt aplicabile si in privinta persoanelor juridice. In acest sens este si art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra protectia dreptului la un proces echitabil, care, astfel cum a fost reglementat de Conventie si interpretat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, se aplica si in privinta persoanelor juridice. De altfel, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este constanta in aplicarea garantiilor dreptului la un proces echitabil atat individului, cat si subiectelor colective de drept.

In acest sens este, spre exemplu, Hotararea din 8 ianuarie 2013, pronuntata in Cauza S.C. „Raisa M. Shipping” — S.R.L. impotriva Romaniei, prin care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca instantele nationale au dat dovada de un formalism incompatibil cu litera si spiritul art.6 paragraful 1 din Conventie si au adus atingere nejustificata dreptului societatii reclamante de acces la o instanta (paragraful 35).

29. Pornind de la aceasta premisa, a necesitatii recunoasterii garantiilor dreptului la un proces echitabil si persoanelor juridice, si aplicand mutatis mutandis rationamentul cuprins in considerentele Deciziei nr.462 din 17 septembrie 2014, rationament referitor la obligativitatea reprezentarii prin avocat a persoanelor fizice in recurs, Curtea constata ca obligatia reprezentarii si asistarii prin consilier juridic sau avocat pentru exercitarea recursului echivaleaza cu o conditie de admisibilitate a exercitarii unei cai de atac; pe de alta parte, dreptul de a avea un reprezentant conventional este transformat intr-o obligatie, in cazul recursului. Si in cazul persoanelor juridice (indiferent ca sunt de drept public sau de drept privat), textul de lege criticat restrange liberul acces la justitie si dreptul la aparare, ceea ce impune analizarea, prin prisma unui test de proportionalitate, daca limitele aduse prin interventia legiuitorului — respectiv reglementarea obligativitatii reprezentarii si asistarii persoanelor juridice prin consilier juridic sau prin avocat in etapa procesuala a recursului — reprezinta o limitare rezonabila care sa nu fie disproportionata fata de obiectivul urmarit si care sa nu transforme dreptul intr-unul iluzoriu/teoretic.

Conform testului de proportionalitate, masura luata trebuie sa fie adecvata — capabila in mod obiectiv sa duca la indeplinirea scopului, necesara — indispensabila pentru indeplinirea scopului si proportionala — justul echilibru intre interesele concrete pentru a fi corespunzatoare scopului urmarit. In acest sens, scopul urmarit de legiuitor prin instituirea obligatiei persoanelor juridice de a fi reprezentate de consilier juridic sau de avocat la redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in exercitarea si sustinerea acestuia este unul legitim, fiind reprezentat de impunerea unei rigori si discipline procesuale, asigurarea unei reprezentari juridice adecvate a partilor si asigurarea functionarii corespunzatoare a instantelor de recurs care examineaza numai chestiuni de legalitate, respectiv conformitatea hotararii pronuntate cu legea, ceea ce corespunde noii viziuni asupra recursului reglementat ca o cale extraordinara de atac, potrivit careia conditiile de exercitare sunt stricte, iar motivele de recurs sunt limitativ circumscrise respectarii legalitatii.

De asemenea, instituirea obligativitatii reprezentarii partilor — persoane juridice prin consilier juridic sau avocat in calea de atac a recursului, respectiv obligatia redactarii cererii de recurs, precum si a exercitarii si sustinerii recursului numai prin consilier juridic sau avocat constituie o masura adecvata pentru impunerea unei rigori si discipline procesuale si, prin prisma finalitatii sale, este necesara pentru atingerea scopului urmarit.

30. Referitor la existenta justului echilibru intre masura care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justitie si scopul legitim urmarit, Curtea constata ca nu exista un raport rezonabil de proportionalitate intre cerintele de interes general referitoare la buna administrare a justitiei si protectia dreptului la aparare si a accesului liber la justitie.
Astfel, prin conditionarile impuse realizarii interesului general mentionat este afectat in mod iremediabil interesul persoanei care doreste sa recurga la concursul justitiei in vederea realizarii drepturilor si intereselor sale legitime. Conditionarea exercitarii caii de atac de angajarea sau numirea unui consilier juridic sau de incheierea, in mod obligatoriu, a unui contract de asistenta judiciara, drept conditie de admisibilitate a recursului, impune in sarcina persoanei juridice atat conditii excesive pentru exercitarea caii de atac a recursului, cat si costuri suplimentare pentru plata serviciului justitiei.

31. Dispozitiile legale criticate incalca art.24 din Constitutie, garantie a dreptului la un proces echitabil, atat din perspectiva intimatului, cat si din cea a recurentului, din moment ce aceasta dispozitie constitutionala nu vizeaza doar apararea in procesul desfasurat in fata primei instante de judecata, ci si dreptul de aparare prin exercitarea cailor legale de atac impotriva unor constatari de fapt sau de drept ori unor solutii adoptate de o instanta de judecata care sunt considerate gresite de catre una sau alta dintre partile din proces. In situatia in care partea interesata este impiedicata sa exercite calea de atac, aceasta nu isi va putea valorifica si apara drepturile in fata instantei de recurs.

32. In concluzie, dispozitiile de lege criticate contravin art.21 privind accesul liber la justitie si art.24 privind dreptul la aparare, deoarece masura care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justitie (si anume instituirea obligativitatii reprezentarii conventionale in recurs) este excesiva fata de scopul legitim urmarit, conducand la imposibilitatea exercitarii caii de atac a recursului, prevazute de lege. In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care, in interpretarea art.6 paragraful 1 din Conventie, prin Hotararea din 10 iulie 2001, pronuntata in Cauza Tricard impotriva Frantei, a statuat ca reglementarile privind formalitatile pentru declararea unei cai de atac vizeaza asigurarea unei bune administrari a justitiei si respectarea principiului securitatii juridice. Insa regulile respective nu trebuie sa impiedice justitiabilul sa utilizeze o cale de atac disponibila (paragraful 29).

33. In sensul celor aratate anterior, Curtea observa ca, daca persoanele fizice pot beneficia de ajutorul public judiciar conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.327 din 25 aprilie 2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.193/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.723 din 24 octombrie 2008, cu modificarile si completarile ulterioare, dar care nu poate fi considerat un remediu judiciar capabil sa asigure accesul tuturor cetatenilor la calea de atac a recursului (a se vedea in acest sens paragrafele 40—42 din Decizia Curtii Constitutionale nr.462 din 17 septembrie 2014), persoanele juridice pot beneficia, in anumite conditii stricte, doar de facilitati sub forma de reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art.42 alin.(2)—(4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.392 din 29 iunie 2013.

34. Pe langa cheltuielile ocazionate de plata taxei judiciare de timbru, persoanele juridice, parti in cadrul unui litigiu, suporta si cheltuielile ocazionate de contractarea unor servicii juridice de consultanta, asistenta si reprezentare pentru a putea promova calea extraordinara de atac a recursului, in conditiile stabilite de dispozitiile legale criticate din Codul de procedura civila. Or, in situatia unor persoane juridice de drept public ori privat aflate intr-o situatie economica precara sau care nu pot efectua plati avand conturile bancare blocate si care nu au angajat un consilier juridic, Curtea retine ca conditionarea exercitarii caii de atac de angajarea sau numirea unui consilier juridic ori de incheierea, in mod obligatoriu, a unui contract de asistenta judiciara impune in sarcina persoanei juridice conditii excesive pentru exercitarea caii de atac a recursului, precum si costuri suplimentare pentru plata serviciului justitiei, astfel incat pentru aceasta se creeaza un cadru juridic de natura a descuraja apelarea la serviciul justitiei.

35. Nu in ultimul rand, trebuie reiterat impedimentul legal, respectiv Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.26/2012 privind unele masuri de reducere a cheltuielilor publice si intarirea disciplinei financiare si de modificare si completare a unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.392 din 12 iunie 2012, care prin art.I, referitor la asigurarea serviciilor juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare pentru autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, societatile nationale, companiile nationale si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si regiile autonome, care au in structura organizatorica personal propriu de specialitate juridica, a instituit regula potrivit careia aceste servicii se asigura, in primul rand, de catre personalul propriu, respectiv de catre personalul de specialitate juridica angajat in aceste entitati.

Numai in situatii temeinic justificate, in care activitatile juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare, necesare entitatilor mai sus mentionate, nu se pot asigura de catre personalul de specialitate juridica angajat in aceste entitati, pot fi achizitionate servicii de aceasta natura, in conditiile legii.

In acest sens, Curtea retine ca devin aplicabile dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.418 din 15 mai 2006, cu modificarile si completarile ulterioare. Indiferent de procedura de atribuire a contractului de achizitie publica la care se apeleaza, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.34/2006, trebuie avut in vedere faptul ca exercitarea caii de atac si redactarea corecta a motivelor de recurs riguros fundamentate trebuie realizate in termenul legal, existand riscul depasirii acestui termen pana la finalizarea si concretizarea procedurii de achizitie.

36. De asemenea, Curtea observa ca, prin constatarea ca neconstitutional a art.84 alin.(2) din Codul de procedura civila, normele de trimitere la acesta raman fara obiect (a se vedea in acest sens Decizia nr.82 din 20 septembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.58 din 19 martie 1996).
DECIZIE




37. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, al art.1—3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:


Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Curtea de Apel Timisoara — Sectia contencios administrativ si fiscal, din oficiu, si, respectiv, de Unitatea AdministrativTeritoriala Comuna Mosnita Noua, prin primar, in dosarele nr.5.367/30/2013 si nr.6.964/30/2013, de Unitatea Administrativ-Teritoriala Comuna Mosnita Noua in dosarele nr.5.370/30/2013 si nr.5.387/30/2013 ale Curtii de Apel Timisoara — Sectia contencios administrativ si fiscal si, respectiv, de Curtea de Apel Timisoara — Sectia contencios administrativ si fiscal, din oficiu, in dosarul acestei instante nr.11.801/30/2013 si constata ca dispozitiile art.13 alin.(2) teza a doua, ale art.84 alin.(2), precum si ale art.486 alin.(3) din Codul de procedura civila, cu referire la mentiunile care decurg din obligativitatea formularii si sustinerii cererii de recurs de catre persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Curtii de Apel Timisoara — Sectia contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din 23 iunie 2015.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
37 useri online

Useri autentificati: