DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala

Decizie neconstitutionalitate din 30-06-2015
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala


Publicata in Monitorul Oficial nr. 539/2015 - M. Of. 539 / 20 iulie 2015

Publicata in Monitorul Oficial nr.539 din 20.07.2015 Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de catre judecatorul de camera preliminara in Dosarul nr.79/113/2015 al Tribunalului Braila — Sectia penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.331D/2015.

2. La apelul nominal lipseste partea Marcela Negoita, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care arata ca procedura admiterii in principiu a cererii de revizuire este o procedura de verificare a regularitatii cererii, respectiv a indeplinirii conditiilor in care poate fi exercitata calea extraordinara de atac, si nicidecum o procedura care sa vizeze o acuzatie in materie penala, respectiv fondul cauzei, aceste consideratii regasindu-se si in Decizia nr.255 din 7 aprilie 2015 a Curtii Constitutionale. In continuare, face referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Decizia din 6 mai 2003, pronuntata in Cauza Franz Fischer impotriva Austriei, in care s-a retinut ca dispozitiile art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului nu sunt aplicabile unei proceduri care tinde sa redeschida un proces penal, caci o persoana, odata judecata si condamnata printr-o hotarare cu caracter definitiv, nu mai este o persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni in sensul art.6 din Conventie. De asemenea, in decizia precitata s-a retinut ca, intr-o astfel de procedura, instanta nu statueaza asupra unei acuzatii in materie penala, ci verifica daca conditiile care permit redeschiderea unei proceduri sunt intrunite, dispozitiile art.6 din Conventie nefiind incidente. Totodata, face referire la Hotararea din 29 octombrie 1991, pronuntata in Cauza Helmers impotriva Suediei, paragraful 36, in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca in cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel sau care consacra verificarea unor aspecte de drept si nu de fapt sunt indeplinite conditiile art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, chiar daca instanta de apel sau de casatie nu ofera reclamantului posibilitatea sa se exprime in fata sa, in persoana.

Transpunand aceste consideratii din paragraful 36 al hotararii precitate rezulta ca, daca acceptam ipoteza ca art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ar fi incident in cauza de fata, exigentele sale sunt satisfacute chiar daca persoana (n.r. revizuentul) nu are posibilitatea ca, in procedura de admisibilitate in principiu a cererii de revizuire, sa se prezinte si sa isi sustina interesele in fata instantei, avand in vedere faptul ca este o procedura care, potrivit sintagmei din paragraful 36, mentionat, *autorizeaza sau verifica autorizarea exercitarii dreptului la calea extraordinara de atac”. Cu referire la normele procesual penale criticate arata ca, potrivit doctrinei, desi partile nu sunt citate in procedura de admisibilitate in principiu a cererii de revizuire, in masura in care sunt prezente, ascultarea lor este posibila. Totodata, cu privire la participarea procurorului in procedura de solutionare a admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire, sustine ca jurisprudenta nu este unitara. De pilda, in ansamblul instantelor Curtii de Apel Bucuresti practica este unitara in sensul participarii procurorului, in tara insa lucrurile nu stau la fel, iar procedura se desfasoara fara participarea partilor si a procurorului. Observa ca judecatorul de camera preliminara, autor al exceptiei, in cuprinsul motivelor de neconstitutionalitate, compara procedura de admisibilitate in principiu a cererii de revizuire cu alte proceduri-filtru, insa apreciaza ca aceste comparatii sunt pertinente pana la un punct, dincolo de care nu au nivelul de rigoare necesar pentru a fundamenta concluzia la care ajunge autorul. Astfel, arata ca se aduce in discutie procedura in cazul redeschiderii procesului penal, respectiv art.469 alin.(1) din Codul de procedura penala, insa, in aceasta procedura, este de observat faptul ca, odata cu constatarea admisibilitatii cererii de redeschidere a procesului penal, este desfiintata de drept hotararea contestata, se redeschide procesul si se rejudeca cauza. Or, aceste aspecte nu au loc in faza de admisibilitate in principiu a cererii de revizuire, potrivit art.459 din Codul de procedura penala, ci au loc in faza rejudecarii pe fond a cererii de revizuire, conform art.461 si art.462 din Codul de procedura penala, asa incat numai daca se admite cererea de revizuire pe fond se desfiinteaza hotararea. Apreciaza ca o comparatie ar fi fost pertinenta intre normele procesual penale ale art.469, pe de o parte, si art.461, respectiv art.462, pe de alta parte, intrucat numai in acestea se regasesc similitudini intre cele doua proceduri. In concluzie, avand in vedere cele precizate, solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.


CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

4. Prin Incheierea din 13 februarie 2015, pronuntata in Dosarul nr.79/113/2015, Tribunalul Braila — Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata din oficiu de catre judecatorul de camera preliminara intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei cereri de revizuire in materie penala.

5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate judecatorul de camera preliminara, autor al exceptiei, arata ca, in temeiul art.363 din Codul de procedura penala, in lipsa vreunei limitari, admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire trebuie sa fie discutata in camera de consiliu cu participarea procurorului sub sanctiunea nulitatii absolute, conform dispozitiilor art.281 alin.(1) lit.d) din acelasi cod. In aceste conditii, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala, in ceea ce priveste solutionarea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire — cale extraordinara de atac — in camera de consiliu, fara citarea partilor, dar cu participarea procurorului, conform interpretarii de mai sus, este intemeiata, deoarece, desi procurorul are acces la dosarul cauzei si se prezinta in sala de sedinta, in camera de consiliu, unde isi poate expune argumentele pentru admisibilitatea sau nu a cererii de revizuire, partea interesata, revizuentul, nu este in masura sa isi expuna argumentele sale in aceleasi conditii, nu cunoaste motivele pe care le formuleaza procurorul in sedinta din camera de consiliu si, astfel, nu este in masura sa isi dezvolte toate apararile.

Apreciaza ca prezenta in fata instantei de judecata ori a judecatorului de camera preliminara a revizuentului alaturi de reprezentantul Ministerului Public, la dezbaterea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire, este un element esential al asigurarii principiului contradictorialitatii, al unui proces echitabil, al respectarii dreptului la aparare, precum si al egalitatii de arme intre acuzare si aparare si al egalitatii in fata autoritatilor judiciare. In continuare, judecatorul de camera preliminara arata ca este de acord cu faptul ca, prin natura si continutul ei specific, o astfel de procedura prealabila, de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilitatii in principiu, nu vizeaza insasi solutionarea caii extraordinare de atac, ci doar verificarea intrunirii conditiilor de exercitare a acesteia referitoare la incadrarea cererii in termenul legal, la intemeierea ei pe cazurile prevazute de lege si depunerea ori invocarea mijloacelor de proba in dovedirea cazului de revizuire. Altfel spus, instanta se pronunta asupra unei probleme care priveste exclusiv buna administrare a justitiei, ca si in cazul judecarii recuzarii sau a stramutarii pricinilor. Totodata, judecatorul de camera preliminara este de acord cu faptul ca, asa cum a stabilit in repetate randuri instanta de contencios european al drepturilor omului, cea mai mare parte a drepturilor procedurale, prin natura lor, nu constituie, in sensul Conventiei, *drepturi civile” si deci nu intra in campul de aplicare al art.6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (invoca, in acest sens, Decizia din 8 octombrie 1976, pronuntata de Comisia Europeana a Drepturilor Omului in Cauza X, Y si Z impotriva Elvetiei, si Decizia din 9 mai 1989, pronuntata de Comisia Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Helmers impotriva Suediei). In acest context apreciaza ca, si in conditiile in care este vorba despre parcurgerea unui asemenea filtru a unei proceduri vizand admisibilitatea in principiu a unei cereri, iar nu a insusi fondului cererii, legiuitorul trebuie sa clarifice textul legii si sa se decida daca da posibilitatea partilor si procurorului de a participa la o asemenea procedura ori, dimpotriva, daca procedura-filtru se desfasoara fara participarea acestora, in camera de consiliu, asadar fara dezbateri. In continuare, sustine ca nu se pun probleme de constitutionalitate a unor astfel de dispozitii in cadrul unei proceduri-filtru, care nu angajeaza fondul cauzei, daca nu sunt invitate partile si procurorul pentru a pune concluzii, in considerarea jurisprudentei anterioare a Curtii Constitutionale, insa, daca la o astfel de procedura-filtru este chemat numai unul dintre participantii la procesul penal — una dintre partile cauzei ori numai procurorul — fara a fi chemat si participantul aflat pe pozitii de contradictorialitate, nu mai poate fi vorba despre o procedura care se desfasoara cu usile inchise, fara dezbateri, ci despre o procedura care angajeaza dezbateri pe admisibilitatea in principiu a cererii, discutii care, conform dispozitiilor art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala, au loc numai cu procurorul, fara a fi chemat si titularul cererii pentru a i se face cunoscute concluziile reprezentantului Ministerului Public si fara a i se da posibilitatea acestuia de a face cunoscut magistratului ce se va pronunta asupra admisibilitatii in principiu a cererii care sunt motivele pentru care trebuie sa fie respinse argumentele reprezentantului Ministerului Public, care sunt propriile argumente ale titularului cererii. Or, din aceasta perspectiva, apreciaza ca prevederile criticate nu respecta egalitatea de arme, egalitatea partilor si a procurorului in fata legii si a autoritatilor judiciare, dreptul la aparare, accesul efectiv la justitie si echitatea procesului penal, mai cu seama contradictorialitatea acestuia. Arata ca vechiul Cod de procedura penala, in redactarea de pana la intrarea in vigoare a Legii nr.202/2010, dar si dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ, a respectat aceste principii, prin faptul ca, anterior legii amintite, se prevedea in art.403 alin.(1) ca *Instanta, ascultand concluziile procurorului si ale partilor, examineaza daca cererea de revizuire este facuta in conditiile prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu”, ulterior, prin modificarea intervenita asupra acestui text de lege, prevazandu-se ca *Admisibilitatea in principiu se examineaza de catre instanta, in camera de consiliu, fara citarea partilor si fara participarea procurorului. Instanta examineaza daca cererea de revizuire este facuta in conditiile prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu”. Asadar, arata ca legiuitorul vechiului Cod de procedura penala a avut de fiecare data in vedere sa respecte principiul egalitatii intre procuror si partile unei cauze penale, lucru care nu s-a mai intamplat la redactarea noului text de lege, respectiv art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala.

6. Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.

7. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

8. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

9. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala, cu denumirea marginala *Admiterea in principiu”, care au urmatorul continut: *Admisibilitatea in principiu se examineaza de catre instanta, in camera de consiliu, fara citarea partilor”.

10. In opinia judecatorului de camera preliminara, autor al exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art.16 referitor la egalitatea in drepturi, art.20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art.21 alin.(1)—(3) referitor la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art.24 referitor la dreptul la aparare, precum si dispozitiilor art.6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

11. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca, prin Decizia nr.255 din 7 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.361 din 26 mai 2015, a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala, motivele de neconstitutionalitate invocate de autor si retinute in decizia precitata constand, in esenta, in faptul ca examinarea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire nu are loc in sedinta publica, partile fiind, astfel, in imposibilitate de a-si sustine punctul de vedere in fata instantei.

12. In considerentele deciziei precitate Curtea a retinut ca procedura examinarii admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire este faza procesuala in care instanta verifica, in camera de consiliu, fara citarea partilor: daca cererea a fost formulata in termen si de o persoana avand calitatea procesuala prevazuta de art.455 din Codul de procedura penala; daca au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; daca faptele si mijloacele de proba in baza carora este formulata cererea nu au fost prezentate intr-o cerere anterioara de revizuire care a fost judecata definitiv si, totodata, daca acestea conduc, in mod evident, la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; daca persoana care a formulat cererea s-a conformat cerintelor instantei si a completat cererea, in termenul stabilit de instanta, cu privire atat la cazurile de revizuire pe care se intemeiaza, la mijloacele de proba in dovedirea acestora, cat si cu privire la anexarea copiilor certificate de pe inscrisurile de care revizuentul intelege a se folosi in proces.

13.Asadar, Curtea a retinut ca procedura reglementata de normele procesual penale ale art.459 alin.(2) priveste examinarea admisibilitatii exercitarii unui drept, iar nu o judecata asupra temeiniciei solicitarii ce face obiectul exercitarii acelui drept, deci nu vizeaza insasi solutionarea caii extraordinare de atac a revizuirii, instanta neimplicandu-se in niciun fel in judecata pe fond a unei acuzatii in materie penala, aceasta verificand cererea de revizuire doar sub aspectul regularitatii sale, respectiv al indeplinirii conditiilor in care poate fi exercitata referitor la hotararile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifica, titularii cererii si termenul de introducere. Asa fiind, instanta pronuntandu-se doar asupra unor aspecte de ordin pur legal, a caror examinare nu fac cu nimic necesara o dezbatere, cu citarea partilor si, constatanduse absenta oricaror repercusiuni importante asupra situatiei revizuentului, Curtea a retinut ca prevederile de lege criticate nu infrang accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.

14. Mai mult, Curtea constata ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicabilitatea laturii penale a art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in cazul examinarii admisibilitatii in principiu a exercitarii cailor de atac extraordinare justifica solutia si considerentele din Decizia nr.255 din 7 aprilie 2015. Astfel, Curtea retine ca, prin Decizia din 6 mai 2003, pronuntata in Cauza Franz Fischer impotriva Austriei, Cererea nr.27.569/02, Curtea de la Strasbourg a reamintit jurisprudenta sa constanta, potrivit careia art.6 din Conventie nu se aplica unei proceduri care urmareste redeschiderea unei proceduri penale, intrucat persoana a carei condamnare a intrat in puterea lucrului judecat si care solicita o asemenea redeschidere nu este *acuzata de o infractiune”, in sensul art.6 din Conventie, ceea ce inseamna ca nu face obiectul unei *acuzatii in materie penala” (a se vedea si Decizia Comisiei din 16 mai 1995, pronuntata in Cauza Oberschlick impotriva Austriei, cererile nr.19.255/92 si 21.655/93, Decizia din 25 mai 1999, pronuntata in Cauza Dankevich impotriva Ucrainei, Cererea nr.40.679/98, Decizia din 6 ianuarie 2000, pronuntata in Cauza Sonnleitner impotriva Austriei, Cererea nr.34.813/97, si Decizia din 20 martie 2001, pronuntata in Cauza Kucera impotriva Austriei, Cererea nr.40.072/98). Prin Decizia din 6 mai 2003, pronuntata in Cauza Franz Fischer impotriva Austriei, precitata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca procedura prevazuta de art.363a din Codul de procedura penala austriac, care instituie posibilitatea de a redeschide o procedura penala ca urmare a constatarii de catre Curte a unei incalcari a Conventiei, este comparabila cu procedura de redeschidere a unei proceduri penale mai sus mentionate, avand in vedere ca este declansata de catre o persoana a carei condamnare a ramas definitiva si vizeaza pronuntarea nu asupra unei *acuzatii in materie penala”, ci asupra problemei de a sti daca sunt indeplinite conditiile pentru reluarea procedurii penale. Prin urmare, Curtea a retinut ca art.6 din Conventie nu se aplica procedurii in cauza. In acelasi sens este si Decizia din 6 iulie 2010, pronuntata in Cauza Öcalan impotriva Turciei, Cererea nr.5.980/07. Totodata, Curtea de la Strasbourg a statuat ca numai procedurile ulterioare autorizarii reinvestirii instantei penale pot fi considerate ca vizand stabilirea temeiniciei unei acuzatii in materie penala (Hotararea din 3 octombrie 2000, pronuntata in Cauza Löffler impotriva Austriei, paragrafele 18—19).

15. In prezenta speta, judecatorul de camera preliminara, autor al exceptiei, introduce insa o noua critica, aratand ca, in temeiul art.363 din Codul de procedura penala, in lipsa vreunei limitari, admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire se discuta in camera de consiliu cu participarea procurorului sub sanctiunea nulitatii absolute conform dispozitiilor art.281 alin.(1) lit.d) din acelasi cod. In aceste conditii, apreciaza ca prezenta in fata instantei de judecata ori a judecatorului de camera preliminara a revizuentului alaturi de reprezentantul Ministerului Public, la dezbaterea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire, este un element esential al asigurarii principiului contradictorialitatii, al unui proces echitabil, al respectarii dreptului la aparare, precum si al egalitatii de arme intre acuzare si aparare si al egalitatii in fata autoritatilor judiciare. Or, din aceasta perspectiva, apreciaza ca prevederile criticate nu respecta egalitatea de arme, egalitatea partilor si a procurorului in fata legii si a autoritatilor judiciare, dreptul la aparare, accesul efectiv la justitie si echitatea procesului penal, mai cu seama contradictorialitatea acestuia.

16. Curtea retine astfel ca, prin Decizia nr.255 din 7 aprilie 2015, dispozitiile art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala au fost analizate din perspectiva altor critici de neconstitutionalitate.

17. Referitor la procedura examinarii admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire, Curtea observa ca normele procesual penale ale art.403 alin.(1) din Codul de procedura penala din 1968, in redactarea de pana la intrarea in vigoare a Legii nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.714 din 26 octombrie 2010, prevedeau ca *Instanta, ascultand concluziile procurorului si ale partilor, examineaza daca cererea de revizuire este facuta in conditiile prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu”. Ulterior, prin modificarea intervenita asupra acestui text de lege conform art.XVII pct.52 din Legea nr.202/2010, s-a prevazut ca *Admisibilitatea in principiu se examineaza de catre instanta, in camera de consiliu, fara citarea partilor si fara participarea procurorului”. Noul Cod de procedura penala stabileste, in art.459 alin.(2), ca *Admisibilitatea in principiu se examineaza de catre instanta, in camera de consiliu, fara citarea partilor”.

18. Curtea retine ca omisiunea noului Cod de procedura penala de a reglementa, in mod expres, faptul ca procurorul nu participa la admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire a dat nastere, in practica si doctrina, interpretarii potrivit careia participarea procurorului intr-o astfel de procedura este obligatorie. Temeiul acestei interpretari il constituie normele procesual penale cuprinse in art.363 — avand denumirea marginala *Participarea procurorului la judecata” — coroborate cu cele ale art.353 alin.(9) — potrivit carora *Participarea procurorului la judecata cauzei este obligatorie”, caile extraordinare de atac (intre care si revizuirea) facand parte din titlul III — *Judecata” — al Codului de procedura penala.

19. Curtea retine ca si in cazul admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, o alta cale extraordinara de atac, actualul Cod de procedura penala prevede la art.431 alin.(1) faptul ca *Instanta examineaza admisibilitatea in principiu, in camera de consiliu, fara citarea partilor”. Anterior, art.391 din Codul de procedura penala din 1968 avea un continut identic cat priveste citarea partilor. Intrucat practica nu a fost unitara sub aspectul participarii procurorului la desfasurarea acestei din urma proceduri, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat, prin Decizia nr.3 din 19 ianuarie 2015, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, ca admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare se examineaza in camera de consiliu, *fara citarea partilor, cu participarea procurorului”. In motivarea acestei solutii, Inalta Curte a retinut urmatoarele: dispozitiile art.363 alin.(1) din Codul de procedura penala, care consacra obligativitatea prezentei procurorului la judecata, instituie o regula cu caracter general, incidenta ori de cate ori este vorba despre o activitate procesuala de judecata, inclusiv in materia cailor extraordinare de atac, in lipsa unei dispozitii exprese contrare; admiterea in principiu a contestatiei in anulare presupune ca instanta sa verifice, intre altele, daca motivele concrete invocate in sustinerea caii extraordinare declarate se incadreaza in cazurile expres si limitativ prevazute in art.426 din Codul de procedura penala, in conditiile in care reglementarea actuala a acestora este diferita de cea prevazuta in Codul de procedura penala din 1968, prin preluarea unora dintre cazurile de casare regasite anterior in materia recursului; pentru participarea procurorului in aceasta procedura pledeaza si dispozitiile art.430 din Codul de procedura penala referitoare la suspendarea executarii hotararii atacate, masura care poate fi dispusa de instanta sesizata *luand concluziile procurorului”, asadar instanta decide asupra suspendarii executarii hotararii fie mai inainte, fie cel mai tarziu odata cu admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare, iar aspectele analizate sunt similare, daca nu chiar identice, cu cele verificate pentru admisibilitatea in principiu; concluzia neparticiparii procurorului in procedura admiterii in principiu a contestatiei in anulare, dedusa din absenta unei prevederi legale in acest sens, este infirmata de faptul ca, daca legiuitorul ar fi dorit o asemenea ipoteza, ar fi reglementat-o in mod expres, asa cum a facut de pilda in cuprinsul art.341 alin.(5) din Codul de procedura penala si, in acest context, se face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr.599 din 21 octombrie 2014; nici in reglementarea anterioara a contestatiei in anulare (art.391 din Codul de procedura penala din 1968) nu a existat o prevedere legala expresa privind participarea procurorului la examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, insa jurisprudenta in aceasta materie, inclusiv a instantei supreme, a fost in sensul participarii procurorului atat la judecarea admisibilitatii in principiu, cat si la judecarea pe fond a contestatiei in anulare.

20. Revenind la procedura admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire, Curtea observa ca o parte dintre argumentele retinute de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru a motiva participarea procurorului la procedura admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare sunt valabile si pentru a justifica participarea reprezentantului Ministerului Public la solutionarea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire, respectiv faptul ca, in lipsa unei dispozitii contrare, trebuie sa se faca aplicarea art.363 alin.(1) din Codul de procedura penala care consacra obligativitatea prezentei procurorului la judecata si instituie o regula cu caracter general, incidenta ori de cate ori este vorba despre o activitate procesuala de judecata, inclusiv in materia cailor extraordinare de atac. Asadar, in conditiile existentei acestei norme, cu caracter general, neparticiparea procurorului in procedura examinarii admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire ar fi fost posibila doar daca legiuitorul ar fi stabilit expres acest lucru, asa cum a facut-o prin modificarea dispozitiilor art.403 alin.(1) din Codul de procedura penala din 1968, conform art.XVII pct.52 din Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, cand s-a prevazut ca admisibilitatea in principiu se examineaza de catre instanta, in camera de consiliu, fara citarea partilor si fara participarea procurorului.

21. In continuare, cat priveste desfasurarea activitatii procesuale de judecata in admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire, Curtea retine ca instanta de judecata verifica cererea de revizuire sub aspectul regularitatii sale si indeplinirii conditiilor de folosire a acestei cai de atac extraordinare, realizandu-se in fapt o judecata (judicium rescindes). Astfel, potrivit dispozitiilor art.459 din Codul de procedura penala, instanta examineaza daca cererea de revizuire este facuta in conditiile legii, respectiv cu privire la o hotarare definitiva, in termen, de catre o persoana indreptatita sa foloseasca calea de atac a revizuirii, pentru temeiuri care corespund cazurilor de revizuire, reglementate expres de lege.

22. De asemenea, Curtea retine ca instanta examineaza daca din probele depuse odata cu cererea de revizuire rezulta date suficiente pentru ca judecata asupra cererii sa continue, deci cererea sa fie admisa in principiu [art.459 alin.(3) lit.e) din Cod]. Aceste verificari de probe apar ca necesare in cazul de revizuire reglementat la art.453 alin.(1) lit.a) din Cod — cand s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la solutionarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotararii pronuntate in cauza — fiind necesar ca faptele probatorii sa fie noi, nefiind posibila o prelungire a probatoriului pentru fapte sau imprejurari cunoscute de instanta si nicio readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat, iar in cazurile prevazute la lit.b), c) si d) ale aceluiasi articol, referitoare la marturii mincinoase, inscrisuri false, fapte ilicite comise de subiecti oficiali, atunci cand acestea nu sunt dovedite prin hotarari judecatoresti. In verificarea probelor depuse odata cu cererea de revizuire, in aceasta procedura, se face aplicarea dispozitiilor din partea generala a Codului de procedura penala privitoare la probe si mijloace de proba.

23. Totodata, Curtea retine ca, odata cu admiterea in principiu a cererii de revizuire (sau ulterior acesteia), instanta poate suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea hotararii supuse revizuirii si poate dispune respectarea de catre condamnat a unora dintre obligatiile prevazute la art.215 alin.(1) si (2) privind continutul controlului judiciar.

24. Asadar, Curtea retine ca admisibilitatea in principiu este o judecata de ordin procesual, privind regularitatea si seriozitatea cererii de revizuire pentru a se decide daca este sau nu cazul sa fie efectuat un control judecatoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire. Doctrina in materie arata ca admisibilitatea in principiu este o activitate procesuala de statuare, privind exercitarea unui drept procesual si, implicit, solutionarea unei situatii procesuale, deci o judecata.

25. Avand in vedere toate cele precizate, Curtea urmeaza a analiza incidenta, in aceasta procedura, a dispozitiilor constitutionale ale art.21 alin.(3) referitor la dreptul la un proces echitabil.

26. Cat priveste dreptul la un proces echitabil, prin Decizia nr.599 din 21 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.886 din 5 decembrie 2014, Curtea a retinut ca un aspect fundamental al acestui drept consta in caracterul contradictoriu al procedurii si egalitatea armelor intre acuzare si aparare.

27. Cat priveste contradictorialitatea, in Decizia nr.641 din 11?noiembrie 2014, paragrafele 35 si 36, Curtea a retinut ca acest concept este definit in doctrina ca dreptul fiecarei parti de a participa la prezentarea, argumentarea si dovedirea pretentiilor sau apararilor sale, precum si dreptul de a discuta si combate sustinerile si probele celeilalte parti. Contradictorialitatea se traduce in aducerea la cunostinta celeilalte parti a argumentelor de fapt si de drept, pe deo parte, si posibilitatea celeilalte parti de a raspunde acestora, pe de alta parte. Astfel, contradictorialitatea este, in primul rand, posibilitatea reala de a dezbate in fata judecatorului tot ceea ce este avansat in drept sau in fapt de catre adversar si tot ceea ce este prezentat de acesta, probe sau alte documente. Din perspectiva protejarii drepturilor omului, Curtea a observat ca principiul contradictorialitatii este un element al principiului egalitatii armelor si al dreptului la un proces echitabil.

28. In ceea ce priveste principiul egalitatii armelor — unul dintre elementele conceptului mai larg de proces echitabil, acesta presupune ca fiecare parte sa dispuna de posibilitatea rezonabila de a-si prezenta cauza in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie dezavantajoasa fata de adversarul sau.

29. Asa fiind, Curtea constata ca, potrivit normelor procesual penale referitoare la admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire, in redactarea de pana la intrarea in vigoare a Legii nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, instanta solutiona admisibilitatea in principiu ascultand concluziile procurorului si ale partilor, in conditii de publicitate, contradictorialitate si oralitate, cu respectarea dreptului la aparare, ulterior, prin modificarea intervenita asupra acestor norme prevazandu-se ca admisibilitatea in principiu se examineaza de catre instanta, in camera de consiliu, fara citarea partilor si fara participarea procurorului, procedura pierzand caracterul contradictoriu si oral, legiuitorul pastrand insa echitatea acesteia prin reglementarea, in mod expres, a excluderii atat a partilor, cat si a procurorului deopotriva. Prin urmare, Curtea constata ca precedentele solutii legislative satisfac pe deplin exigentele unui proces echitabil, din perspectiva egalitatii de arme intre acuzare si aparare.

30. Dispozitiile actualului Cod de procedura insa, prin excluderea numai a partilor de la solutionarea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire, fara a dispune expres cu privire la neparticiparea procurorului, acesta fiind prezent in temeiul normelor de generala aplicare ale art.363 alin.(1) din Codul de procedura penala, determina ruperea echilibrului procesual. Asa incat Curtea constata ca, in conditiile in care participarea procurorului in procedura de admisibilitate in principiu a cererii de revizuire este obligatorie, exigentele unui proces echitabil sunt infrante, de vreme ce nu se respecta egalitatea de arme intre acuzare si aparare.

31. In aceste conditii, Curtea retine ca excluderea ab initio a revizuentului din aceasta prima faza a caii de atac extraordinare a revizuirii si solutionarea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire doar cu participarea procurorului plaseaza revizuentul intr-o pozitie dezavantajoasa fata de reprezentantul Ministerului Public. Astfel, revizuentul nu se bucura de posibilitatea reala de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat in drept sau in fapt de catre procuror si la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la eventuala excludere a unor probe, la suspendarea executarii hotararii supuse revizuirii ori cu privire la instituirea in sarcina sa a obligatiilor ce rezulta din dispunerea masurii controlului judiciar. Asadar, prin excluderea revizuentului din aceasta procedura este restransa in mod absolut posibilitatea acestuia de a avea cunostinta si de a dezbate sustinerile parchetului, revizuentul plasandu-se astfel intr-o situatie dezavantajoasa fata de procuror.

32. In concluzie, atata vreme cat admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire se solutioneaza cu participarea procurorului, din perspectiva contradictorialitatii, ca element definitoriu al egalitatii de arme si al dreptului la un proces echitabil, Curtea retine ca norma legala trebuie sa permita citarea partilor, fiind suficient sa li se asigure partilor posibilitatea participarii in aceasta etapa procesuala, judecatorul putand decide asupra admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire si fara participarea partilor atat timp cat acestea au fost legal citate, de vreme ce, astfel cum a retinut Curtea in jurisprudenta sa, dreptul la un proces in contradictoriu inseamna, intr-un proces penal, ca atat procurorului, cat si partii trebuie sa li se ofere posibilitatea de a avea cunostinta si de a putea aduce observatii referitoare la toate probele prezentate sau la observatiile depuse de catre cealalta parte in vederea influentarii deciziei instantei.

33. In consecinta, solutia legislativa cuprinsa in art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala, potrivit careia admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire se examineaza de catre instanta *fara citarea partilor”, este neconstitutionala, intrucat incalca art.21 alin.(3) din Legea fundamentala, si, prin urmare, in aceasta procedura, la care participa procurorul, trebuie citate partile, in scopul asigurarii posibilitatii acestora de a participa la aceasta etapa procesuala.
DECIZIE




34.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, al art.1—3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:


Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.459 alin.(2) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de catre judecatorul de camera preliminara in Dosarul nr.79/113/2015 al Tribunalului Braila — Sectia penala si constata ca solutia legislativa potrivit careia admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire se examineaza de catre instanta *fara citarea partilor” este neconstitutionala.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Tribunalului Braila — Sectia penala si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din data de 30 iunie 2015.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
16 useri online

Useri autentificati: