DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006

Decizie neconstitutionalitate din 10-06-2015
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006


Decizia nu a fost publicata in Monitorul Oficial



1. Pe rol se afla solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006, obiectie formulata de Presedintele Romaniei.

2. Obiectia de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.2927 din 19 mai 2015 si constituie obiectul Dosarului nr.937A/2015.

3. In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate sunt invocate, in principal, critici de neconstitutionalitate extrinseca, constand in incalcarea, pe de o parte, a prevederilor constitutionale art.73 alin.(3) coroborate cu cele ale art.76 alin.(1) referitor la domeniul rezervat legii organice, iar, pe de alta parte, a celor ale art.75 alin.(1) teza finala si alin.(5) referitor la competenta legislativa a Camerelor Parlamentului in procedura de legiferare. De asemenea, cu privire la fondul reglementarii, se arata ca articolul unic pct.2 din lege contravine art.1 alin.(5) din Constitutie, incalcand principiile si normele de tehnica legislativa care impun o reglementare unitara in scopul realizarii unei sistematizari a materiei cu consecinta cresterii accesibilitatii si previzibilitatii legii.

4. In motivarea criticilor de neconstitutionalitate raportate la prevederile art.73 alin.(3) si art.76 alin.(1) din Constitutie, se invoca avizul Consiliului Legislativ, potrivit caruia, desi reglementarea referitoare la serviciile comunitare de utilitati publice face parte din categoria legilor ordinare, interventiile legislative propuse se constituie in norme derogatorii de la Legea administratiei publice locale nr.215/2001, motiv pentru care acestea *ar trebui reformulate in mod corespunzator*. Se mai arata ca, prin acelasi aviz, Consiliul Legislativ a semnalat ca in procedura legislativa se afla o alta propunere legislativa cu caracter organic, avand aceiasi initiatori si cu un obiect de reglementare similar, aceasta fiind, ulterior, respinsa de Senat, in calitate de Camera decizionala.

5. Cu privire la legea supusa controlului de constitutionalitate, se arata ca aceasta a facut si obiectul unei cereri de reexaminare formulate de Presedintele Romaniei pe motiv ca prevederile articolului unic pct.2 al acesteia ar contraveni regimului incompatibilitatilor si conflictelor de interese reglementat prin Legea nr.161/2003. In cadrul procedurii parlamentare de reexaminare a legii, aceasta a fost dezbatuta si adoptata, insa, in aceeasi forma cu cea inaintata anterior spre promulgare, cu aplicarea art.76 alin.(2) din Constitutie.

6. Analizand continutul normativ al articolului unic pct.2 din legea criticata, se apreciaza ca acesta instituie o derogare autentica de la dispozitiile art.37 si 92 din Legea nr.215/2001 in ceea ce priveste reprezentarea comunelor, oraselor, respectiv municipiilor si judetelor in adunarile generale ale asociatiilor de dezvoltare intercomunitara ce au ca obiect de activitate serviciile de utilitati publice direct de catre primari, respectiv de presedintii de consilii judetene, cu posibilitatea delegarii acestei competente. Asadar, intervine in domeniul de reglementare al Legii nr.215/2001, lege care, in integralitatea sa, cuprinde norme juridice de natura legii organice. Or, potrivit normelor de tehnica legislativa, normele derogatorii se instituie prin acte normative cu aceeasi forta juridica cu cea a actelor normative de la care excepteaza. In acest sens, se fac referiri la art.63 alin.(2) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, precum si la Decizia Curtii Constitutionale nr.786/2009. De aceea, legea criticata trebuia adoptata cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere a Parlamentului, si nu cu cel al majoritatii membrilor prezenti.

7. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate raportate la prevederile constitutionale ale art.75 alin.(1) teza finala si alin.(5) referitor la competenta legislativa a Camerelor Parlamentului, se arata ca, intrucat legea a fost adoptata ca lege ordinara, Camera Deputatilor a fost Camera decizionala; or, in conditiile in care legea criticata ar fi fost adoptata ca lege organica, Senatul ar fi trebuit sa fie Camera decizionala. In aceste conditii, se apreciaza ca a avut loc o incalcare a prevederilor constitutionale referitoare la sesizarea Camerelor Parlamentului, dispozitii care realizeaza o departajare a competentelor acestora, cu respectarea principiului bicameralismului.

8. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate raportate la prevederile constitutionale ale art.1 alin.(5), se apreciaza ca dispozitiile derogatoare cuprinse in articolul unic pct.2 din legea criticata sunt incomplet reglementate, afectand regimul incompatibilitatilor si conflictelor de interese reglementat de Legea nr.161/2003.
Acestea ar fi trebuit sa instituie in mod neechivoc, clar, nesusceptibil de alte interpretari, si o referire la Legea nr.161/2003. Avand in vedere aceste aspecte, se considera ca textul legal antereferit incalca art.1 alin.(5) din Constitutie.

9. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.2/3007 din 3 iunie 2015, punctul sau de vedere, prin care apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

10. Se arata ca articolul unic pct.2 al legii supuse analizei Curtii Constitutionale respecta exigentele art.63 din Legea nr.24/2000, intrucat utilizeaza formula introductiva specifica interventiei legislative si mentioneaza norma derogatorie fata de o lege intr-o alta lege. De asemenea, se apreciaza ca, desi Legea nr.215/2001 are caracter organic, art.37 si 92 ale acesteia nu contin prevederi de natura organica; faptul ca acestea sunt cuprinse intr-o lege adoptata ca lege organica nu inseamna ca ele devin norme de natura legii organice. In consecinta, nu se poate retine incalcarea art.76 alin.(1) din Constitutie si nici a *principiului specializarii Camerelor la dezbatere*.

11. Cu privire la criticile referitoare la faptul ca Senatul nu ar fi avut posibilitatea sa se pronunte asupra dispozitiilor derogatorii de la Legea nr.215/2001, se arata ca, in procedura de reexaminare a legii, Senatul s-a pronuntat asupra acestor dispozitii, fiind astfel respectat principiul constitutional al bicameralismului functional.

12. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la art.1 alin.(5) din Constitutie, legea criticata nu aduce modificari, exprese sau implicite, in continutul normativ al Legii nr.215/2001, iar normele derogatorii ale legii analizate nu afecteaza validitatea, existenta normelor de la care introduc derogarea si nici nu constituie modificari ale acestora din urma; acestea doar inlatura de la aplicare, exclusiv pentru ipoteza si subiectii de drept respectivi, normele de la care se instituie derogarea. Se subliniaza plenitudinea de competente a Parlamentului in adoptarea solutiilor legislative preconizate, cu respectarea dispozitiilor constitutionale si regulamentare incidente.

13. Totodata, se apreciaza ca legea criticata este riguros redactata, corespunde exigentelor de tehnica legislativa, astfel cum acestea sunt reglementate prin Legea nr.24/2000, si nu permite interpretari contradictorii, susceptibile sa permita acte de aplicare care sa afecteze drepturile subiectilor vizati.

14. Presedintele Senatului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

15. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie, precum si ale art.1, art.10, art.15 si art.18 din Legea nr.47/1992, republicata, sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate.

16. Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie dispozitiile Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006, care are urmatorul cuprins:
*Articol unic
Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.121 din 5 martie 2013, cu modificarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:

1. Alineatul (2) al articolului 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
<<(2) Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilitati publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, de natura capitalului sau tara de origine au, pentru aceste servicii de utilitati, drept de trecere asupra terenurilor afectate de sistemele de utilitati publice. Dreptul de trecere se exercita cu titlu gratuit asupra terenurilor apartinand statului sau unitatilor administrativteritoriale pe toata durata furnizarii/prestarii serviciilor de utilitati publice>>.

2. Alineatul (8) al articolului 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
<<(8) Prin derogare de la prevederile art.37 si 92 din Legea nr.215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, statutul si actul constitutiv ale asociatiilor de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilitati publice se aproba prin hotarari ale autoritatilor deliberative ale unitatilor administrativ-teritoriale membre si se semneaza, in numele si pe seama acestora, de primarii unitatilor administrativ-teritoriale asociate si/sau, dupa caz, de presedintii consiliilor judetene, care sunt reprezentanti ai comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor in adunarile generale ale asociatiei; primarii si presedintii consiliilor judetene isi pot delega calitatea de reprezentant in adunarea generala a asociatiei, prin dispozitie>>*.


17. Textele constitutionale invocate in sustinerea obiectiei de neconstitutionalitate sunt cele ale art.1 alin.(5) in componenta sa referitoare la calitatea legii, art.73 alin.(3) privind domeniile rezervate legii organice, art.75 alin.(1) teza finala si (5) privind competenta legislativa a Camerelor Parlamentului in procedura de legiferare si art.76 alin.(1) cu privire la adoptarea legilor organice.

(1) Admisibilitatea obiectiei de neconstitutionalitate

18. Curtea constata ca sesizarea formulata indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art.146 lit.a) teza intai din Constitutie atat sub aspectul obiectului sau, fiind vorba de o lege adoptata si nepromulgata inca, cat si sub aspectul titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind semnata de Presedintele Romaniei.

(2) Analiza pe fond a obiectiei de neconstitutionalitate

(2.1.) Procesul legislativ al Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006

19. Propunerea legislativa privind modificarea si completarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006 a fost depusa in data de 8 aprilie 2013, la prima Camera sesizata, respectiv Senatul. La data de 5 noiembrie 2013 este respinsa de Senat (91 de voturi impotriva propunerii legislative), ca prima Camera sesizata; in schimb, Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, adopta legea mentionata la 24 iunie 2014 (215 voturi pentru propunerea legislativa).
La 14 iulie 2014, Presedintele Romaniei formuleaza, in temeiul art.77 din Constitutie, o cerere de reexaminare a legii, insa atat Senatul (56 de voturi pentru propunerea legislativa), cat si Camera Deputatilor (227 voturi pentru propunerea legislativa), in calitate de prima Camera sesizata, respectiv Camera decizionala, adopta legea in forma sa din 24 iunie 2014, respingandu-se, practic, cererea de reexaminare.

(2.2.) Modificari legislative preconizate

20. In prezent, art.37 si 92 din Legea administratiei publice locale nr.215/2001, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.123 din 20 februarie 2007, prevad in competenta consiliului local si judetean, dupa caz, atributiunea de a desemna, prin hotarare, persoanele imputernicite sa reprezinte interesele unitatii administrativ-teritoriale in asociatiile de dezvoltare intercomunitara.

21. Articolul unic pct.2 al legii supuse controlului de constitutionalitate elimina aceasta atributiune a consiliului local/ judetean si stabileste ca persoana imputernicita sa reprezinte interesele unitatii administrativ-teritoriale in asociatiile de dezvoltare intercomunitara este de drept primarul unitatii administrativ-teritoriale asociate si/sau, dupa caz, presedintii consiliilor judetene, care sunt reprezentanti ai comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor in adunarile generale ale asociatiei, atribuindu-le acestora competenta de a-si delega *calitatea de reprezentant*. Textul de lege vizeaza, de fapt, delegarea atributiunilor aferente calitatii de reprezentant in adunarea generala a asociatiilor respective, intrucat calitatea de reprezentant este data prin lege in considerarea calitatii de autoritate executiva a unitatii administrativ-teritoriale respective.

22. Asadar, aceasta noua reglementare se constituie intr-o norma derogatorie de la cadrul legislativ general in materie, eliminand, astfel cum s-a aratat in paragraful anterior, o atributiune a consiliului local/ judetean in privinta asociatiilor de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate circumscris Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006, cu consecinta stabilirii competentei de reprezentare in sarcina primarului/ presedintelui de consiliu judetean.

(2.3.) Analiza criticilor de neconstitutionalitate extrinseca ale Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006 raportate la art.73 alin.(3) lit.o), art.75 alin.(1) si (5) si art.76 alin.(1) din Constitutie.

23. Analizand Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.121 din 5 martie 2013, Curtea constata ca aceasta a fost adoptata, potrivit avizului Consiliului Legislativ nr.990 din 18 iulie 2005, ca lege organica in considerarea faptului ca art.46 in forma initiala a legii reglementa infractiuni - Fapta savarsita cu intentie contra unei colectivitati locale prin otravirea in masa, provocarea epidemiilor, infestarea surselor de apa, deteriorarea grava sau distrugerea totala ori partiala a instalatiilor, utilajelor, echipamentelor si a dotarilor aferente sistemelor de utilitati publice este considerata act de terorism si se pedepseste potrivit legislatiei in vigoare. In acest sens, avizul Consiliului Legislativ nr.990 din 18 iulie 2005 mentioneaza expres ca *proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.h) din Constitutia Romaniei, republicata, intrucat sunt instituite infractiuni*. Este de observat ca, ulterior, articolul mentionat este abrogat, incepand cu 1 februarie 2014, potrivit prevederilor art.174 coroborate cu cele ale art.247 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.757 din 12 noiembrie 2012 - lege organica. In consecinta, Legea nr.51/2006 nu mai reglementeaza infractiuni, ceea ce inseamna, pe cale de interpretare, ca, in prezent, actul normativ mentionat ar cuprinde doar norme de natura legii ordinare.

24. Curtea retine ca nu numai acest element al legii o califica drept lege organica, ci continutul sau normativ complex, intrucat domeniul sau de reglementare intra in sfera de incidenta si a altor texte constitutionale care impun adoptarea sa sub forma legii organice. In acest sens, Curtea retine ca, ulterior, Legea nr.51/2006 este modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.13/2008 pentru modificarea si completarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006 si a Legii serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr.241/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.145 din 26 februarie 2008, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr.204/2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.791 din 26 noiembrie 2012. Aceasta din urma lege a fost adoptata ca lege organica, fara ca aceasta calificare sa fi fost exclusiv rezultatul faptului ca reglementa o derogare de la prevederile art.13 din Legea nr.215/2001, in sensul ca asociatiile de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilitati publice nu sunt conduse de consiliul de administrare, ci de adunarea generala, consiliul director si comisia de cenzori. Astfel, Curtea constata ca aceasta lege a fost adoptata ca organica, intrucat, prin continutul sau normativ, configureaza raporturile dintre autoritatile administratiei publice si asociatiile de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilitati publice [art.8-22 din legea analizata], aspect care reprezinta o parte componenta a regimului general al autonomiei locale astfel cum acesta este reglementat in cadrul Capitolului I Dispozitii generale al Sectiunii 1
Regimul general al autonomiei locale din Legea nr.215/2001. Or, regimul general al autonomiei locale tine de obiectul de reglementare al legii organice, conform art.73 alin.(3) lit.o) din Constitutie. Asadar, o atare lege, prin obiectul pe care si l-a propus sa il reglementeze, defineste si stabileste rolul, locul, modul de compunere, competentele, atributiile si legaturile functionale intre autoritatile administratiei publice locale, cele centrale, cele de reglementare si asociatiile de dezvoltare intercomunitara, dupa caz, stabilind, totodata, misiunea, organizarea si functionarea acestora din urma. Ea stabileste cadrul legislativ in care autoritatile publice locale/ asociatiile de dezvoltare intercomunitara se manifesta pentru a solutiona si gestiona, in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, serviciile de utilitati publice [a se vedea, in acest sens, mutatis mutandis art.3 alin.(1) din Legea nr.215/2001]. Pentru a avea o imagine completa asupra a ceea ce inseamna o atare asociatie, Curte retine si definitia acestora cuprinsa in art.10 alin.(3) din Legea nr.51/2006, potrivit careia ele sunt *structuri de cooperare cu personalitate juridica de drept privat si statut de utilitate publica recunoscut prin efectul legii, destinate exercitarii si realizarii in comun a competentelor autoritatilor administratiei publice locale referitoare la furnizarea/prestarea serviciilor de utilitati publice, stabilite in sarcina acestora potrivit dispozitiilor prezentei legi, ale Legii nr.215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legiicadru a descentralizarii nr.195/2006*. Desigur, legea mentionata cuprinde si dispozitii care nu se circumscriu domeniului legii organice, iar adoptarea legii mentionate ca lege organica nu echivaleaza cu transformarea dispozitiilor cu caracter ordinar, ele ramanand ordinare ca natura juridica, putand fi, ulterior, modificate si completate prin legi ordinare.

25. Legea administratiei publice locale nr.215/2001 este, de asemenea, lege organica, intrucat reglementeaza, in ansamblul sau, in domeniul prevazut de art.73 alin.(3) lit.o) din Constitutie, respectiv organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala. Este de observat ca regimul general al autonomiei locale este reglementat in cadrul capitolului I Dispozitii generale al sectiunii 1 Regimul general al autonomiei locale; aceasta sectiune reprezinta cadrul legal de drept comun in privinta constituirii asociatiilor de dezvoltare intercomunitara si stabileste raporturile functionale intre acestea si autoritatile administratiei publice locale. Constituirea asociatiilor de dezvoltare intercomunitara reprezinta, astfel cum s-a aratat, un aspect al regimului general privind autonomia locala, statul transferand unele atributiuni specifice administratiei locale unor persoane juridice de drept privat in scopul realizarii in comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizarii in comun a unor servicii publice.

26. Din cele de mai sus, rezulta ca intreaga problematica a constituirii asociatiilor de dezvoltare comunitara si a stabilirii raporturilor acestora cu autoritatile administratiei publice locale tine de regimul general al autonomiei locale, asadar, de domeniul legii organice.

27. In acest context, Curtea retine ca art.73 alin.(3) lit.o) din Constitutie stabileste ca organizarea administratiei publice locale si regimul general al autonomiei locale se realizeaza prin lege organica, in timp ce functionarea consiliului local sau al celui judetean se realizeaza in conditiile legii [art.121 alin.(2) si art.122 alin.(2) din Constitutie]; asadar, aceasta trimitere ar putea fi inteleasa in sensul ca functionarea consiliului local sau al celui judetean se realizeaza *in conditiile legii ordinare*, intrucat acolo unde legiuitorul constituant a dorit sa stabileasca anumite domenii ca rezervate legii organice, le-a nominalizat in mod expres prin trimiterea la aceasta categorie de lege, in schimb, prin trimiterea generica la lege, legiuitorul constituant a avut in vedere legea ordinara. Totusi, se constata ca sintagma *organizarea administratiei publice locale* vizeaza definirea rolului, misiunea si constituirea autoritatilor administratiei publice locale, stabilirea legaturilor functionale intre acestea si celelalte componente ale administratiei publice, iar regimul general al autonomiei locale priveste organizarea, functionarea, competentele si atributiile, precum si gestionarea resurselor care, potrivit legii, apartin comunei, orasului, municipiului sau judetului, dupa caz, de catre autoritatile administratiei publice locale, autoritati care solutioneaza si gestioneaza, in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, in conditiile legii. In consecinta, formularea din art.121 si 122 din Constitutie denota mai degraba o trimitere nu la tipologia legii (dihotomia organic ordinar), ci la reglementarile legii aplicabile in domeniu, lege adoptata conform art.73 alin.(3) lit.o) din Constitutie.

28. Avand in vedere cele anterior expuse, rezulta ca Legea nr.215/2001, reglementand regimul general al autonomiei locale, cuprinde dispozitii de natura legii organice, iar dispozitiile legale referitoare la organizarea asociatiilor de dezvoltare intercomunitara si la competenta si atributiile autoritatilor administratiei publice locale se circumscriu, in mod evident, acestui domeniu.
Asadar, orice interventie legislativa care vizeaza problematica anterior enuntata trebuie sa fie realizata cu respectarea art.73 alin.(3) lit.o) si art.76 alin.(1) din Constitutie.

29. Curtea, in jurisprudenta sa, a statuat ca *art.73 alin. (3) lit.p) din Constitutie prevede ca regimul general privind raporturile de munca se reglementeaza prin lege organica. In acest sens, Legea nr.53/2003 - Codul muncii prevede chiar un capitol distinct ce reglementeaza raspunderea disciplinara. De aceea, si art.73 alin.(3) lit.j) din Constitutie prevede ca statutul functionarului public trebuie reglementat tot prin lege organica, avand in vedere ca elementele care diferentiaza statutul acestuia reprezinta chiar derogari de la reglementarea generala in materie* (Decizia nr.392 din 2 iulie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.667 din 11 septembrie 2014). Asadar, se desprinde ideea conform careia ori de cate ori o lege deroga de la o lege organica, ea trebuie calificata ca fiind organica, intrucat intervine tot in domeniul rezervat legii organice. Mai mult, avand in vedere decizia mai sus citata, se poate concluziona in sensul ca legiuitorul constituant a stabilit, in mod indirect, in cuprinsul continutului normativ al art.73 alin.(3) din Constitutie, ca reglementarile derogatorii sau speciale de la cea generala in materie trebuie si ele adoptate, la randul lor, tot printr-o lege din aceeasi categorie.

30. Domeniul legilor organice este foarte clar delimitat prin textul Constitutiei, fiind de stricta interpretare (Decizia nr.53 din 18 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.312 din 9 noiembrie 1994), astfel incat legiuitorul va adopta legi organice numai in acele domenii. Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr.88 din 2 iunie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.207 din 3 iunie 1998, Decizia nr.548 din 15 mai 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.495 din 2 iulie 2008, sau Decizia nr.786 din 13 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.400 din 12 iunie 2009, a stabilit ca *este posibil ca o lege organica sa cuprinda, din motive de politica legislativa, si norme de natura legii ordinare, dar fara ca aceste norme sa capete natura de lege organica, intrucat, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constitutie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinara se pot modifica dispozitii dintr-o lege organica, daca acestea nu contin norme de natura legii organice, intrucat se refera la aspecte care nu sunt in directa legatura cu domeniul de reglementare al legii organice. In consecinta, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenta sau nu a unei reglementari la categoria legilor ordinare sau organice*.

31. Or, in speta nu se poate retine faptul ca dispozitiile art.37 si 92 din Legea nr.215/2001 ar cuprinde reglementari de natura legii ordinare, din contra, stabilind o atributiune distincta a consiliului local, respectiv al celui judetean, continutul lor normativ cu consecinte directe asupra modului de compunere a organelor de conducere ale asociatiei de dezvoltare intercomunitara se subsumeaza regimului general al autonomiei locale. Asadar, acestea reglementeaza intr-un domeniu care, prin excelenta, apartine legii organice, astfel incat adoptarea unei legi cu caracter derogatoriu sau special indiferent de majoritatea de vot intrunita in cele doua Camere ale Parlamentului - in raport de aceste texte legale, care se constituie intr-o veritabila reglementare generala in materie, trebuie sa se supuna dispozitiilor art.73 alin.(3) lit.o) si art.76 alin.(1) din Constitutie.

32. Rezulta, asadar, ca articolul unic pct.2 din legea criticata, modificand art.10 alin.(8) din Legea nr.51/2006, reglementeaza intr-un domeniu rezervat legii organice, si anume in cel al regimului general al autonomiei locale in componentele sale referitoare la organizarea asociatiilor de dezvoltare intercomunitara si competenta si atributiile autoritatilor administratiei publice locale, astfel incat legea analizata ar fi trebuit adoptata ca lege organica, cu majoritatea de vot prevazuta la art.76 alin.(1) din Constitutie. Aceasta constatare duce automat la concluzia ca prima Camera sesizata ar fi trebuit sa fie Camera Deputatilor, si nu Senatul, iar Camera decizionala ar fi trebuit sa fie Senatul, si nu Camera Deputatilor, astfel cum s-a intamplat in desfasurarea procesului legislativ. De asemenea, aceasta neregularitate, in mod implicit, ar fi impus intoarcerea legii de la Camera Deputatilor la Senat pentru ca acesta sa decida ca si Camera decizionala. In consecinta, legea criticata a fost adoptata cu incalcarea art.73 alin.(3) lit.o), art.75 alin.(1) si (5) si art.76 alin.(1) din Constitutie.

(2.4.) Analiza criticilor de neconstitutionalitate intrinseca ale Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006 raportate la art.1 alin.(5) din Constitutie.

33. Fata de cauza de neconstitutionalitate extrinseca retinuta, Curtea constata ca nu mai este cazul sa se examineze si motivele de constitutionalitate intrinseca formulate de autorul obiectiei de neconstitutionalitate raportate la art.1 alin.(5) din Constitutie (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr.82 din 15 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.33 din 16 ianuarie 2009).
DECIZIE




34. Pentru considerentele aratate, in temeiul art.146 lit.a) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.11 alin.(1) lit.A.a), al art.15 alin.(1) si al art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:


Admite obiectia de neconstitutionalitate formulata si constata ca Legea pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006 este neconstitutionala.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din data de 10 iunie 2015.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
120 useri online

Useri autentificati: