Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006
Decizia nu a fost publicata in Monitorul Oficial
|
|
1. Pe rol se afla solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati
publice nr.51/2006, obiectie formulata de Presedintele Romaniei.
2. Obiectia de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea
Constitutionala sub nr.2927 din 19 mai 2015 si constituie obiectul Dosarului
nr.937A/2015.
3. In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate sunt invocate, in
principal, critici de neconstitutionalitate extrinseca, constand in incalcarea, pe de o
parte, a prevederilor constitutionale art.73 alin.(3) coroborate cu cele ale art.76
alin.(1) referitor la domeniul rezervat legii organice, iar, pe de alta parte, a celor ale
art.75 alin.(1) teza finala si alin.(5) referitor la competenta legislativa a Camerelor
Parlamentului in procedura de legiferare. De asemenea, cu privire la fondul
reglementarii, se arata ca articolul unic pct.2 din lege contravine art.1 alin.(5) din
Constitutie, incalcand principiile si normele de tehnica legislativa care impun o
reglementare unitara in scopul realizarii unei sistematizari a materiei cu consecinta
cresterii accesibilitatii si previzibilitatii legii.
4. In motivarea criticilor de neconstitutionalitate raportate la prevederile
art.73 alin.(3) si art.76 alin.(1) din Constitutie, se invoca avizul Consiliului
Legislativ, potrivit caruia, desi reglementarea referitoare la serviciile comunitare de
utilitati publice face parte din categoria legilor ordinare, interventiile legislative
propuse se constituie in norme derogatorii de la Legea administratiei publice locale
nr.215/2001, motiv pentru care acestea *ar trebui reformulate in mod
corespunzator*. Se mai arata ca, prin acelasi aviz, Consiliul Legislativ a semnalat ca
in procedura legislativa se afla o alta propunere legislativa cu caracter organic,
avand aceiasi initiatori si cu un obiect de reglementare similar, aceasta fiind,
ulterior, respinsa de Senat, in calitate de Camera decizionala.
5. Cu privire la legea supusa controlului de constitutionalitate, se arata ca
aceasta a facut si obiectul unei cereri de reexaminare formulate de Presedintele
Romaniei pe motiv ca prevederile articolului unic pct.2 al acesteia ar contraveni
regimului incompatibilitatilor si conflictelor de interese reglementat prin Legea
nr.161/2003. In cadrul procedurii parlamentare de reexaminare a legii, aceasta a fost
dezbatuta si adoptata, insa, in aceeasi forma cu cea inaintata anterior spre
promulgare, cu aplicarea art.76 alin.(2) din Constitutie.
6. Analizand continutul normativ al articolului unic pct.2 din legea
criticata, se apreciaza ca acesta instituie o derogare autentica de la dispozitiile art.37
si 92 din Legea nr.215/2001 in ceea ce priveste reprezentarea comunelor, oraselor,
respectiv municipiilor si judetelor in adunarile generale ale asociatiilor de dezvoltare
intercomunitara ce au ca obiect de activitate serviciile de utilitati publice direct de
catre primari, respectiv de presedintii de consilii judetene, cu posibilitatea delegarii
acestei competente. Asadar, intervine in domeniul de reglementare al Legii
nr.215/2001, lege care, in integralitatea sa, cuprinde norme juridice de natura legii
organice. Or, potrivit normelor de tehnica legislativa, normele derogatorii se
instituie prin acte normative cu aceeasi forta juridica cu cea a actelor normative de
la care excepteaza. In acest sens, se fac referiri la art.63 alin.(2) din Legea
nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor
normative, precum si la Decizia Curtii Constitutionale nr.786/2009. De aceea, legea
criticata trebuia adoptata cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere a
Parlamentului, si nu cu cel al majoritatii membrilor prezenti.
7. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate raportate la prevederile
constitutionale ale art.75 alin.(1) teza finala si alin.(5) referitor la competenta
legislativa a Camerelor Parlamentului, se arata ca, intrucat legea a fost adoptata ca
lege ordinara, Camera Deputatilor a fost Camera decizionala; or, in conditiile in care
legea criticata ar fi fost adoptata ca lege organica, Senatul ar fi trebuit sa fie Camera
decizionala. In aceste conditii, se apreciaza ca a avut loc o incalcare a prevederilor
constitutionale referitoare la sesizarea Camerelor Parlamentului, dispozitii care
realizeaza o departajare a competentelor acestora, cu respectarea principiului
bicameralismului.
8. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate raportate la prevederile
constitutionale ale art.1 alin.(5), se apreciaza ca dispozitiile derogatoare cuprinse in
articolul unic pct.2 din legea criticata sunt incomplet reglementate, afectand regimul
incompatibilitatilor si conflictelor de interese reglementat de Legea nr.161/2003.
Acestea ar fi trebuit sa instituie in mod neechivoc, clar, nesusceptibil de alte
interpretari, si o referire la Legea nr.161/2003. Avand in vedere aceste aspecte, se
considera ca textul legal antereferit incalca art.1 alin.(5) din Constitutie.
9. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale,
cu Adresa nr.2/3007 din 3 iunie 2015, punctul sau de vedere, prin care apreciaza ca
obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
10. Se arata ca articolul unic pct.2 al legii supuse analizei Curtii
Constitutionale respecta exigentele art.63 din Legea nr.24/2000, intrucat utilizeaza
formula introductiva specifica interventiei legislative si mentioneaza norma
derogatorie fata de o lege intr-o alta lege. De asemenea, se apreciaza ca, desi Legea
nr.215/2001 are caracter organic, art.37 si 92 ale acesteia nu contin prevederi de
natura organica; faptul ca acestea sunt cuprinse intr-o lege adoptata ca lege organica
nu inseamna ca ele devin norme de natura legii organice. In consecinta, nu se poate
retine incalcarea art.76 alin.(1) din Constitutie si nici a *principiului specializarii
Camerelor la dezbatere*.
11. Cu privire la criticile referitoare la faptul ca Senatul nu ar fi avut
posibilitatea sa se pronunte asupra dispozitiilor derogatorii de la Legea nr.215/2001,
se arata ca, in procedura de reexaminare a legii, Senatul s-a pronuntat asupra acestor
dispozitii, fiind astfel respectat principiul constitutional al bicameralismului
functional.
12. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la art.1
alin.(5) din Constitutie, legea criticata nu aduce modificari, exprese sau implicite, in
continutul normativ al Legii nr.215/2001, iar normele derogatorii ale legii analizate
nu afecteaza validitatea, existenta normelor de la care introduc derogarea si nici nu
constituie modificari ale acestora din urma; acestea doar inlatura de la aplicare,
exclusiv pentru ipoteza si subiectii de drept respectivi, normele de la care se instituie
derogarea. Se subliniaza plenitudinea de competente a Parlamentului in adoptarea
solutiilor legislative preconizate, cu respectarea dispozitiilor constitutionale si
regulamentare incidente.
13. Totodata, se apreciaza ca legea criticata este riguros redactata,
corespunde exigentelor de tehnica legislativa, astfel cum acestea sunt reglementate
prin Legea nr.24/2000, si nu permite interpretari contradictorii, susceptibile sa
permita acte de aplicare care sa afecteze drepturile subiectilor vizati.
14. Presedintele Senatului si Guvernul nu au comunicat punctele de
vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctul de vedere al presedintelui
Camerei Deputatilor, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine
urmatoarele:
15. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie, precum si ale art.1, art.10, art.15 si art.18
din Legea nr.47/1992, republicata, sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate.
16. Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie dispozitiile Legii
pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006, care
are urmatorul cuprins:
*Articol unic
Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.121 din 5 martie 2013, cu
modificarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:
1. Alineatul (2) al articolului 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
<<(2) Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilitati publice, indiferent
de modul de organizare, de forma de proprietate, de natura capitalului sau tara de
origine au, pentru aceste servicii de utilitati, drept de trecere asupra terenurilor
afectate de sistemele de utilitati publice. Dreptul de trecere se exercita cu titlu
gratuit asupra terenurilor apartinand statului sau unitatilor administrativteritoriale
pe toata durata furnizarii/prestarii serviciilor de utilitati publice>>.
2. Alineatul (8) al articolului 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
<<(8) Prin derogare de la prevederile art.37 si 92 din Legea nr.215/2001,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, statutul si actul constitutiv
ale asociatiilor de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de
utilitati publice se aproba prin hotarari ale autoritatilor deliberative ale unitatilor
administrativ-teritoriale membre si se semneaza, in numele si pe seama acestora, de
primarii unitatilor administrativ-teritoriale asociate si/sau, dupa caz, de presedintii
consiliilor judetene, care sunt reprezentanti ai comunelor, oraselor, municipiilor si
judetelor in adunarile generale ale asociatiei; primarii si presedintii consiliilor
judetene isi pot delega calitatea de reprezentant in adunarea generala a asociatiei,
prin dispozitie>>*.
17. Textele constitutionale invocate in sustinerea obiectiei de
neconstitutionalitate sunt cele ale art.1 alin.(5) in componenta sa referitoare la
calitatea legii, art.73 alin.(3) privind domeniile rezervate legii organice, art.75
alin.(1) teza finala si (5) privind competenta legislativa a Camerelor Parlamentului
in procedura de legiferare si art.76 alin.(1) cu privire la adoptarea legilor organice.
(1) Admisibilitatea obiectiei de neconstitutionalitate
18. Curtea constata ca sesizarea formulata indeplineste conditiile de
admisibilitate prevazute de art.146 lit.a) teza intai din Constitutie atat sub aspectul
obiectului sau, fiind vorba de o lege adoptata si nepromulgata inca, cat si sub
aspectul titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind semnata de Presedintele
Romaniei.
(2) Analiza pe fond a obiectiei de neconstitutionalitate
(2.1.) Procesul legislativ al Legii pentru modificarea Legii serviciilor
comunitare de utilitati publice nr.51/2006
19. Propunerea legislativa privind modificarea si completarea Legii
serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006 a fost depusa in data de 8
aprilie 2013, la prima Camera sesizata, respectiv Senatul. La data de 5 noiembrie
2013 este respinsa de Senat (91 de voturi impotriva propunerii legislative), ca prima
Camera sesizata; in schimb, Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala,
adopta legea mentionata la 24 iunie 2014 (215 voturi pentru propunerea legislativa).
La 14 iulie 2014, Presedintele Romaniei formuleaza, in temeiul art.77 din
Constitutie, o cerere de reexaminare a legii, insa atat Senatul (56 de voturi pentru
propunerea legislativa), cat si Camera Deputatilor (227 voturi pentru propunerea
legislativa), in calitate de prima Camera sesizata, respectiv Camera decizionala,
adopta legea in forma sa din 24 iunie 2014, respingandu-se, practic, cererea de
reexaminare.
(2.2.) Modificari legislative preconizate
20. In prezent, art.37 si 92 din Legea administratiei publice locale
nr.215/2001, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.123 din 20
februarie 2007, prevad in competenta consiliului local si judetean, dupa caz,
atributiunea de a desemna, prin hotarare, persoanele imputernicite sa reprezinte
interesele unitatii administrativ-teritoriale in asociatiile de dezvoltare
intercomunitara.
21. Articolul unic pct.2 al legii supuse controlului de constitutionalitate
elimina aceasta atributiune a consiliului local/ judetean si stabileste ca persoana
imputernicita sa reprezinte interesele unitatii administrativ-teritoriale in asociatiile
de dezvoltare intercomunitara este de drept primarul unitatii administrativ-teritoriale
asociate si/sau, dupa caz, presedintii consiliilor judetene, care sunt reprezentanti ai
comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor in adunarile generale ale asociatiei,
atribuindu-le acestora competenta de a-si delega *calitatea de reprezentant*. Textul
de lege vizeaza, de fapt, delegarea atributiunilor aferente calitatii de reprezentant in
adunarea generala a asociatiilor respective, intrucat calitatea de reprezentant este
data prin lege in considerarea calitatii de autoritate executiva a unitatii
administrativ-teritoriale respective.
22. Asadar, aceasta noua reglementare se constituie intr-o norma
derogatorie de la cadrul legislativ general in materie, eliminand, astfel cum s-a aratat
in paragraful anterior, o atributiune a consiliului local/ judetean in privinta
asociatiilor de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate circumscris Legii
serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006, cu consecinta stabilirii
competentei de reprezentare in sarcina primarului/ presedintelui de consiliu
judetean.
(2.3.) Analiza criticilor de neconstitutionalitate extrinseca ale Legii pentru
modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006 raportate la
art.73 alin.(3) lit.o), art.75 alin.(1) si (5) si art.76 alin.(1) din Constitutie.
23. Analizand Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.121 din 5 martie 2013,
Curtea constata ca aceasta a fost adoptata, potrivit avizului Consiliului Legislativ
nr.990 din 18 iulie 2005, ca lege organica in considerarea faptului ca art.46 in forma
initiala a legii reglementa infractiuni - Fapta savarsita cu intentie contra unei
colectivitati locale prin otravirea in masa, provocarea epidemiilor, infestarea
surselor de apa, deteriorarea grava sau distrugerea totala ori partiala a
instalatiilor, utilajelor, echipamentelor si a dotarilor aferente sistemelor de utilitati
publice este considerata act de terorism si se pedepseste potrivit legislatiei in
vigoare. In acest sens, avizul Consiliului Legislativ nr.990 din 18 iulie 2005
mentioneaza expres ca *proiectul de lege face parte din categoria legilor organice,
fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.h) din Constitutia Romaniei,
republicata, intrucat sunt instituite infractiuni*. Este de observat ca, ulterior,
articolul mentionat este abrogat, incepand cu 1 februarie 2014, potrivit prevederilor
art.174 coroborate cu cele ale art.247 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in
aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.757 din 12 noiembrie 2012 - lege organica. In consecinta,
Legea nr.51/2006 nu mai reglementeaza infractiuni, ceea ce inseamna, pe cale de
interpretare, ca, in prezent, actul normativ mentionat ar cuprinde doar norme de
natura legii ordinare.
24. Curtea retine ca nu numai acest element al legii o califica drept lege
organica, ci continutul sau normativ complex, intrucat domeniul sau de
reglementare intra in sfera de incidenta si a altor texte constitutionale care impun
adoptarea sa sub forma legii organice. In acest sens, Curtea retine ca, ulterior, Legea
nr.51/2006 este modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr.13/2008 pentru modificarea si completarea Legii serviciilor comunitare de
utilitati publice nr.51/2006 si a Legii serviciului de alimentare cu apa si de
canalizare nr.241/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.145
din 26 februarie 2008, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea
nr.204/2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.791 din 26
noiembrie 2012. Aceasta din urma lege a fost adoptata ca lege organica, fara ca
aceasta calificare sa fi fost exclusiv rezultatul faptului ca reglementa o derogare de
la prevederile art.13 din Legea nr.215/2001, in sensul ca asociatiile de dezvoltare
intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilitati publice nu sunt conduse
de consiliul de administrare, ci de adunarea generala, consiliul director si comisia de
cenzori. Astfel, Curtea constata ca aceasta lege a fost adoptata ca organica, intrucat,
prin continutul sau normativ, configureaza raporturile dintre autoritatile
administratiei publice si asociatiile de dezvoltare intercomunitara cu obiect de
activitate serviciile de utilitati publice [art.8-22 din legea analizata], aspect care
reprezinta o parte componenta a regimului general al autonomiei locale astfel cum
acesta este reglementat in cadrul Capitolului I – Dispozitii generale al Sectiunii 1 –
Regimul general al autonomiei locale din Legea nr.215/2001. Or, regimul general al
autonomiei locale tine de obiectul de reglementare al legii organice, conform art.73
alin.(3) lit.o) din Constitutie. Asadar, o atare lege, prin obiectul pe care si l-a propus
sa il reglementeze, defineste si stabileste rolul, locul, modul de compunere,
competentele, atributiile si legaturile functionale intre autoritatile administratiei
publice locale, cele centrale, cele de reglementare si asociatiile de dezvoltare
intercomunitara, dupa caz, stabilind, totodata, misiunea, organizarea si functionarea
acestora din urma. Ea stabileste cadrul legislativ in care autoritatile publice locale/
asociatiile de dezvoltare intercomunitara se manifesta pentru a solutiona si gestiona,
in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, serviciile de
utilitati publice [a se vedea, in acest sens, mutatis mutandis art.3 alin.(1) din Legea
nr.215/2001]. Pentru a avea o imagine completa asupra a ceea ce inseamna o atare
asociatie, Curte retine si definitia acestora cuprinsa in art.10 alin.(3) din Legea
nr.51/2006, potrivit careia ele sunt *structuri de cooperare cu personalitate juridica
de drept privat si statut de utilitate publica recunoscut prin efectul legii, destinate
exercitarii si realizarii in comun a competentelor autoritatilor administratiei
publice locale referitoare la furnizarea/prestarea serviciilor de utilitati publice,
stabilite in sarcina acestora potrivit dispozitiilor prezentei legi, ale Legii
nr.215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legiicadru
a descentralizarii nr.195/2006*. Desigur, legea mentionata cuprinde si
dispozitii care nu se circumscriu domeniului legii organice, iar adoptarea legii
mentionate ca lege organica nu echivaleaza cu transformarea dispozitiilor cu
caracter ordinar, ele ramanand ordinare ca natura juridica, putand fi, ulterior,
modificate si completate prin legi ordinare.
25. Legea administratiei publice locale nr.215/2001 este, de asemenea, lege
organica, intrucat reglementeaza, in ansamblul sau, in domeniul prevazut de art.73
alin.(3) lit.o) din Constitutie, respectiv organizarea administratiei publice locale, a
teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala. Este de observat ca
regimul general al autonomiei locale este reglementat in cadrul capitolului I –
Dispozitii generale al sectiunii 1 – Regimul general al autonomiei locale; aceasta
sectiune reprezinta cadrul legal de drept comun in privinta constituirii asociatiilor de
dezvoltare intercomunitara si stabileste raporturile functionale intre acestea si
autoritatile administratiei publice locale. Constituirea asociatiilor de dezvoltare
intercomunitara reprezinta, astfel cum s-a aratat, un aspect al regimului general
privind autonomia locala, statul transferand unele atributiuni specifice administratiei
locale unor persoane juridice de drept privat in scopul realizarii in comun a unor
proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizarii in comun a unor
servicii publice.
26. Din cele de mai sus, rezulta ca intreaga problematica a constituirii
asociatiilor de dezvoltare comunitara si a stabilirii raporturilor acestora cu
autoritatile administratiei publice locale tine de regimul general al autonomiei
locale, asadar, de domeniul legii organice.
27. In acest context, Curtea retine ca art.73 alin.(3) lit.o) din Constitutie
stabileste ca organizarea administratiei publice locale si regimul general al
autonomiei locale se realizeaza prin lege organica, in timp ce functionarea
consiliului local sau al celui judetean se realizeaza in conditiile legii [art.121 alin.(2)
si art.122 alin.(2) din Constitutie]; asadar, aceasta trimitere ar putea fi inteleasa in
sensul ca functionarea consiliului local sau al celui judetean se realizeaza *in
conditiile legii ordinare*, intrucat acolo unde legiuitorul constituant a dorit sa
stabileasca anumite domenii ca rezervate legii organice, le-a nominalizat in mod
expres prin trimiterea la aceasta categorie de lege, in schimb, prin trimiterea
generica la lege, legiuitorul constituant a avut in vedere legea ordinara. Totusi, se
constata ca sintagma *organizarea administratiei publice locale* vizeaza definirea
rolului, misiunea si constituirea autoritatilor administratiei publice locale, stabilirea
legaturilor functionale intre acestea si celelalte componente ale administratiei
publice, iar regimul general al autonomiei locale priveste organizarea, functionarea,
competentele si atributiile, precum si gestionarea resurselor care, potrivit legii,
apartin comunei, orasului, municipiului sau judetului, dupa caz, de catre autoritatile
administratiei publice locale, autoritati care solutioneaza si gestioneaza, in numele si
in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, in conditiile
legii. In consecinta, formularea din art.121 si 122 din Constitutie denota mai
degraba o trimitere nu la tipologia legii (dihotomia organic – ordinar), ci la
reglementarile legii aplicabile in domeniu, lege adoptata conform art.73 alin.(3)
lit.o) din Constitutie.
28. Avand in vedere cele anterior expuse, rezulta ca Legea nr.215/2001,
reglementand regimul general al autonomiei locale, cuprinde dispozitii de natura
legii organice, iar dispozitiile legale referitoare la organizarea asociatiilor de
dezvoltare intercomunitara si la competenta si atributiile autoritatilor
administratiei publice locale se circumscriu, in mod evident, acestui domeniu.
Asadar, orice interventie legislativa care vizeaza problematica anterior enuntata
trebuie sa fie realizata cu respectarea art.73 alin.(3) lit.o) si art.76 alin.(1) din
Constitutie.
29. Curtea, in jurisprudenta sa, a statuat ca *art.73 alin. (3) lit.p) din
Constitutie prevede ca regimul general privind raporturile de munca se
reglementeaza prin lege organica. In acest sens, Legea nr.53/2003 - Codul muncii
prevede chiar un capitol distinct ce reglementeaza raspunderea disciplinara. De
aceea, si art.73 alin.(3) lit.j) din Constitutie prevede ca statutul functionarului public
trebuie reglementat tot prin lege organica, avand in vedere ca elementele care
diferentiaza statutul acestuia reprezinta chiar derogari de la reglementarea generala
in materie* (Decizia nr.392 din 2 iulie 2014, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.667 din 11 septembrie 2014). Asadar, se desprinde ideea
conform careia ori de cate ori o lege deroga de la o lege organica, ea trebuie
calificata ca fiind organica, intrucat intervine tot in domeniul rezervat legii organice.
Mai mult, avand in vedere decizia mai sus citata, se poate concluziona in sensul ca
legiuitorul constituant a stabilit, in mod indirect, in cuprinsul continutului normativ
al art.73 alin.(3) din Constitutie, ca reglementarile derogatorii sau speciale de la cea
generala in materie trebuie si ele adoptate, la randul lor, tot printr-o lege din aceeasi
categorie.
30. Domeniul legilor organice este foarte clar delimitat prin textul
Constitutiei, fiind de stricta interpretare (Decizia nr.53 din 18 mai 1994, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.312 din 9 noiembrie 1994), astfel incat
legiuitorul va adopta legi organice numai in acele domenii. Curtea, spre exemplu,
prin Decizia nr.88 din 2 iunie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr.207 din 3 iunie 1998, Decizia nr.548 din 15 mai 2008, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.495 din 2 iulie 2008, sau Decizia nr.786
din 13 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.400 din 12
iunie 2009, a stabilit ca *este posibil ca o lege organica sa cuprinda, din motive de
politica legislativa, si norme de natura legii ordinare, dar fara ca aceste norme sa
capete natura de lege organica, intrucat, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de
Constitutie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinara se pot modifica dispozitii
dintr-o lege organica, daca acestea nu contin norme de natura legii organice, intrucat
se refera la aspecte care nu sunt in directa legatura cu domeniul de reglementare al
legii organice. In consecinta, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza
apartenenta sau nu a unei reglementari la categoria legilor ordinare sau organice*.
31. Or, in speta nu se poate retine faptul ca dispozitiile art.37 si 92 din
Legea nr.215/2001 ar cuprinde reglementari de natura legii ordinare, din contra,
stabilind o atributiune distincta a consiliului local, respectiv al celui judetean,
continutul lor normativ cu consecinte directe asupra modului de compunere a
organelor de conducere ale asociatiei de dezvoltare intercomunitara se subsumeaza
regimului general al autonomiei locale. Asadar, acestea reglementeaza intr-un
domeniu care, prin excelenta, apartine legii organice, astfel incat adoptarea unei legi
cu caracter derogatoriu sau special – indiferent de majoritatea de vot intrunita in cele
doua Camere ale Parlamentului - in raport de aceste texte legale, care se constituie
intr-o veritabila reglementare generala in materie, trebuie sa se supuna dispozitiilor
art.73 alin.(3) lit.o) si art.76 alin.(1) din Constitutie.
32. Rezulta, asadar, ca articolul unic pct.2 din legea criticata, modificand
art.10 alin.(8) din Legea nr.51/2006, reglementeaza intr-un domeniu rezervat legii
organice, si anume in cel al regimului general al autonomiei locale in componentele
sale referitoare la organizarea asociatiilor de dezvoltare intercomunitara si
competenta si atributiile autoritatilor administratiei publice locale, astfel incat legea
analizata ar fi trebuit adoptata ca lege organica, cu majoritatea de vot prevazuta la
art.76 alin.(1) din Constitutie. Aceasta constatare duce automat la concluzia ca
prima Camera sesizata ar fi trebuit sa fie Camera Deputatilor, si nu Senatul, iar
Camera decizionala ar fi trebuit sa fie Senatul, si nu Camera Deputatilor, astfel cum
s-a intamplat in desfasurarea procesului legislativ. De asemenea, aceasta
neregularitate, in mod implicit, ar fi impus intoarcerea legii de la Camera
Deputatilor la Senat pentru ca acesta sa decida ca si Camera decizionala. In
consecinta, legea criticata a fost adoptata cu incalcarea art.73 alin.(3) lit.o), art.75
alin.(1) si (5) si art.76 alin.(1) din Constitutie.
(2.4.) Analiza criticilor de neconstitutionalitate intrinseca ale Legii pentru
modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006 raportate la
art.1 alin.(5) din Constitutie.
33. Fata de cauza de neconstitutionalitate extrinseca retinuta, Curtea
constata ca nu mai este cazul sa se examineze si motivele de constitutionalitate
intrinseca formulate de autorul obiectiei de neconstitutionalitate raportate la art.1
alin.(5) din Constitutie (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr.82 din 15 ianuarie
2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.33 din 16 ianuarie
2009).
DECIZIE
34. Pentru considerentele aratate, in temeiul art.146 lit.a) si al art.147
alin.(4) din Constitutie, precum si al art.11 alin.(1) lit.A.a), al art.15 alin.(1) si al
art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite obiectia de neconstitutionalitate formulata si constata ca Legea pentru
modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006 este
neconstitutionala.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere
ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 10 iunie 2015.
|
|
