Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.25 alin.(2) teza a doua si art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, a art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali si a art.46 alin.(1) din Legea administratiei publice locale nr.215/2001
Decizie neconstitutionalitate din 03-07-2014
|
|
Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.25 alin.(2) teza a doua si art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, a art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali si a art.46 alin.(1) din Legea administratiei publice locale nr.215/2001
Publicata in Monitorul Oficial nr. 563/2014 - M. Of. 563 / 30 iulie 2014
|
|
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.25 alin.(2) si
art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice,
pentru modificarea si completarea Legii nr.144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea
Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, a
art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali si a art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001
a administratiei publice locale, exceptie ridicata de Steluta Gustica Cataniciu in Dosarul nr.556/33/2013
al Curtii de Apel Cluj — Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul
Dosarului nr.72D/2014 al Curtii Constitutionale.
2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 24 iunie 2014, fiind consemnate in incheierea de
sedinta de la acea data, cand Curtea, in temeiul dispozitiilor art.57 si art.58 alin.(3) din Legea nr.47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a dispus amanarea pronuntarii pentru data de
2 iulie 2014 si, ulterior, pentru data de 3 iulie 2014, cand a pronuntat prezenta decizie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
3. Prin Incheierea din 2 decembrie 2013, astfel cum a fost indreptata prin Incheierea din 10 ianuarie
2014, pronuntata in Dosarul nr.556/33/2013, Curtea de Apel Cluj — Sectia a II-a civila, de contencios
administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art.25 alin.(2) si art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010 privind integritatea in
exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.144/2007
privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si
pentru modificarea si completarea altor acte normative, a art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004
privind Statutul alesilor locali si a art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001 a administratiei publice
locale.
4. Exceptia a fost ridicata de Steluta Gustica Cataniciu intr-o cauza avand ca obiect anularea unui
raport de evaluare emis de Agentia Nationala de Integritate cu privire la un conflict de interese/o stare
de incompatibilitate.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea sustine, in esenta, ca prevederile
art.25 alin.(2) din Legea nr.176/2010 incalca dispozitiile art.1 alin.(5) din Constitutie, deoarece normele
de lege criticate sunt imperfecte, reglementand intr-un singur alineat situatii juridice diferite, care produc efecte juridice diferite. Or, norma fundamentala invocata presupune ca legiuitorul *sa formuleze norma
legala clar, fluent, inteligibil, fara dificultati sintactice sau echivoce*. In acest sens se invoca deciziile
Curtii Constitutionale nr.415 din 14 aprilie 2010 si nr.1.018 din 19 iulie 2010 si dispozitiile art.47 alin.(1)
si art.48 alin.(1) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor
normative.
6. Referitor la art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010 sustine ca termenul de prescriptie de 3 ani,
instituit de legiuitor doar pentru situatiile de incompatibilitate care au incetat inainte de sesizarea
Agentiei Nationale de Integritate, incalca principiul egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii. A admite ca
termenul de 3 ani de prescriptie a aplicarii sanctiunii a fost stabilit de legiuitor doar pentru abaterile
disciplinare constatate sub forma incompatibilitatilor (care au incetat inainte de sesizarea Agentiei), nu
si pentru abaterile disciplinare constatate sub forma conflictelor de interese (care au incetat, in aceleasi
conditii), ar insemna acceptarea faptului ca, prin aceasta omisiune discretionara, se instituie un
tratament privilegiat pentru incompatibilitati — ca abatere disciplinara si se creeaza, implicit, o
discriminare fata de abaterile disciplinare constatate sub forma conflictelor de interese (in aceleasi
conditii).
7. Mai mult, prin aceasta omisiune, abaterile sub forma conflictelor de interese sunt lasate in afara
domeniului de aplicare a prescriptiei raspunderii disciplinare, acestea devenind imprescriptibile, fapt
inacceptabil din punctul de vedere al principiilor care guverneaza raspunderea juridica. In sustinerea
criticii de neconstitutionalitate este invocata Decizia Curtii Constitutionale nr.136 din 23 martie 2004.
8. Referitor la prevederile art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004 sustine ca acestea nu sunt formulate
intr-un limbaj clar si precis, care sa excluda orice echivoc. Astfel, contrar jurisprudentei in materie a
Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Constitutionale, expresia *daca au posibilitatea sa
anticipeze ca o decizie a autoritatii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un
dezavantaj pentru sine* este imprecisa si inadecvata fata de posibilitatea individului caruia i se
adreseaza de a-si controla conduita. Textul de lege criticat, astfel cum este formulat, incalca normele
de tehnica legislativa si prin aceea ca verbul nu este utilizat *la timpul prezent, forma afirmativa, pentru
a accentua caracterul imperativ al dispozitiei respective*, astfel cum stabileste art.38 alin.(2) din Legea
nr.24/2000.
9. De asemenea, expresia *angajament, indiferent de natura acestuia* din cuprinsul art.75 lit.b) din
Legea nr.393/2004 cuprinde o formulare generala, care nu poate fi determinata, fiind in discordanta cu
exigentele impuse de normele de tehnica legislativa. Prin modul in care este redactat, acest text de lege
s-ar putea interpreta ca alesul local se afla in conflict de interes daca ar crea beneficiu sau un dezavantaj
implicit pentru institutia al carui angajat este, deoarece prevederea de lege criticata nu distinge intre
*orice persoana juridica* si autoritatea publica din care face parte cel caruia i se adreseaza norma
juridica.
10. Referitor la prevederile art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001 sustine ca acestea incalca
principiul egalitatii in drepturi. Astfel, interdictia impusa primarilor si viceprimarilor, prin art.76 din Legea
nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a
functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, care limiteaza sfera
conflictului de interes pana la *rudele de gradul I* creeaza pentru acestia un privilegiu in fata legii si a
autoritatilor, in timp ce extinderea discretionara a interdictiei *pana la rudele de gradul al patrulea*,
reglementata prin art.46 din Legea nr.215/2001, pentru consilierii locali, creeaza o discriminare, nefiind
permis a se face discriminari intre cetateni, care trebuie tratati identic, in situatii identice. Or, consilierii
locali au acelasi statut — alesi locali — cu primarii, viceprimarii, primarul general sau viceprimarii
municipiului Bucuresti.
11. Curtea de Apel Cluj — Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal opineaza
in sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate.
12. Potrivit dispozitiilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost
comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
13. Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Apreciaza
ca interdictia de a mai exercita, timp de 3 ani, o functie sau o demnitate publica, cu exceptia celor
electorale, este o sanctiune cu natura juridica distincta, aplicandu-se in mod egal tuturor celor vizati de
norma juridica. In ceea ce priveste art.26 din Legea nr.176/2010, precizeaza ca raportul de evaluare
reprezinta un act rezultat din activitatea Agentiei Nationale de Integritate, iar comunicarea acestui raport,
cuprinzand date referitoare la presupusa existenta a elementelor de conflict de interese in cazul
persoanei evaluate, catre autoritatile publice desemnate prin lege, in vederea dispunerii masurilor
legale, nu este contrara drepturilor fundamentale invocate, o asemenea masura fiind inerenta aducerii
la indeplinire a scopului legal al Agentiei Nationale de Integritate.
14. Referitor la critica de neconstitutionalitate a art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001, precum si a
art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004, fata de art.1 alin.(5) si art.16 din Constitutie, considera ca prevederile
de lege criticate nu contin norme discriminatorii, iar, pe de alta parte, potrivit art.16 alin.(3) din
Constitutie, functiile si demnitatile publice pot fi ocupate doar *in conditiile legii*. Ratiunea pentru care
legiuitorul a prevazut pentru consilier interdictia de a participa la dezbaterea si la adoptarea acelor
hotarari care au ca obiect probleme ce prezinta un interes material (patrimonial) pentru el ori pentru
sotul (sotia), afinii sau rudele sale pana la gradul al patrulea inclusiv este aceea de a se asigura
eliminarea subiectivismului si a interesului particular ori de grup in adoptarea hotararilor consiliului local.
Este cazul *conflictului de interese*, pe care Legea nr.161/2003 il defineste ca fiind situatia in care cel
ce exercita o demnitate sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar
putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin. Conflictul de interese priveste toate
categoriile de functionari publici, precum si functiile de demnitate publica din sfera celor trei puteri ale
statului, anume prevazute in art.69 al legii. Aceleasi considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, si
in cazul art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004.
15. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile autoarei exceptiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:
16. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d)
din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate.
17. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierea de sesizare, il
constituie prevederile art.25 alin.(2) si art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010 privind integritatea in
exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.144/2007 privind
infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea
si completarea altor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.621 din 2
septembrie 2010, prevederile art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.912 din 7 octombrie 2004, si ale art.46 alin.(1) din Legea
administratiei publice locale nr.215/2001, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.123
din 20 februarie 2007.
18. Din examinarea criticii de neconstitutionalitate formulate cu privire la art.25 alin.(2) din Legea
nr.176/2010, Curtea constata ca, in realitate, aceasta vizeaza prevederile art.25 alin.?(2) teza a doua
din lege, urmand a se pronunta asupra constitutionalitatii acestor norme legale.
19. Prevederile art.25 alin.(2) teza a doua si ale art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010 au urmatorul
cuprins:
— art.25 alin.(2) teza a doua:
*Daca persoana a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa
aceeasi functie pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului.*;
— art.26 alin.(3):
*Prin derogare de la dispozitiile legilor speciale care reglementeaza raspunderea
disciplinara, sanctiunea poate fi aplicata in termen de cel mult 6 luni de la data ramanerii definitive a
raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. In cazul in care cauza de incompatibilitate a incetat
inainte de sesizarea Agentiei, sanctiunea disciplinara poate fi aplicata in termen de 3 ani de la incetarea
cauzei de incompatibilitate, daca legea nu dispune altfel*.
Prevederile art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004 au urmatorul cuprins:
*Alesii locali au un interes
personal intr-o anumita problema, daca au posibilitatea sa anticipeze ca o decizie a autoritatii publice
din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...)
b) orice persoana fizica sau juridica cu care au o relatie de angajament, indiferent de natura
acestuia;*.
Prevederile art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001 au urmatorul cuprins:
*Nu poate lua parte la
deliberare si la adoptarea hotararilor consilierul local care, fie personal, fie prin sot, sotie, afini sau rude
pana la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial in problema supusa dezbaterilor consiliului
local*.
20. Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile de lege criticate contravin
dispozitiilor din Constitutie cuprinse in art.1 alin.(5) privind obligativitatea respectarii Constitutiei, a
suprematiei sale si a legilor si art.16 privind egalitatea in drepturi.
21. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.25 alin.(2) teza a doua din Legea
nr.176/2010 in raport cu criticile formulate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata, urmand sa o
admita pentru considerentele expuse in cele ce urmeaza.22. Astfel, Curtea retine ca prevederile de lege criticate au mai facut obiect al controlului de
constitutionalitate exercitat pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, insa prin prisma unor critici de
neconstitutionalitate diferite de cele formulate in prezenta cauza (a se vedea, spre exemplu, Decizia
nr.481 din 21 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.86 din data de 4
februarie 2014, Decizia nr.483 din 21 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr.82 din 31 ianuarie 2014, Decizia nr.391 din 2 iulie 2014, nepublicata inca).
23. Cu acele prilejuri, Curtea a observat ca prevederile art.25 alin.(2) din Legea nr.176/2010
instituie sanctiunea decaderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din functie ca urmare a
savarsirii abaterii disciplinare prevazute de lege sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de
interese ori starea de incompatibilitate de a mai exercita o functie sau o demnitate publica ce face
obiectul prevederilor Legii nr.176/2010, o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori
demnitatea publica respectiva sau a incetarii de drept a mandatului. Aceasta interdictie de 3 ani priveste
functiile sau demnitatile publice prevazute de Legea nr.176/2010, cu exceptia celor electorale.
24. Distinct de acestea, Curtea a retinut ca, in contextul normativ de stabilire a unor interdictii in
ceea ce priveste functiile si demnitatile publice, prevederile art.25 alin.(2) teza a doua din Legea
nr.176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea functiilor eligibile. Astfel, interdictia de a mai
ocupa aceeasi functie eligibila pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului reprezinta o sanctiune
cu natura juridica distincta, Curtea statuand ca reglementarea supusa controlului de constitutionalitate
se integreaza scopului legii — asigurarea integritatii si transparentei in exercitarea functiilor si
demnitatilor publice si prevenirea coruptiei institutionale si nu contravine normelor constitutionale privind
dreptul de a fi ales si restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
25. De asemenea, Curtea retine ca prevederile art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr.176/2010
au fost in atentia instantei de contencios constitutional cu prilejul solutionarii conflictului juridic de natura
constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe
de o parte, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte (a se vedea
Decizia nr.460 din 13 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.762 din 9
decembrie 2013).
26. Cu acel prilej, Curtea, constatand existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre
autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, si autoritatea legiuitoare,
reprezentata de Senatul Romaniei, prin omisiunea acestuia din urma de a finaliza procedura
parlamentara cu privire la sesizarea Agentiei Nationale de Integritate, a decis ca Senatul Romaniei
*urmeaza sa decida cu privire la incetarea sau nu a calitatii de senator a domnului Mora Akos Daniel,
dupa interpretarea legala a dispozitiilor art.25 alin.(2) din Legea nr.176/2010*.
27. Totodata, in considerentele Deciziei nr.460 din 13 noiembrie 2013, citata mai sus, Curtea a
retinut ca, in ceea ce priveste hotararea Senatului prin care se va dispune cu privire la problema in
cauza, aceasta se va intemeia pe dispozitiile art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr.176/2010, text de
lege care prevede ca: *Daca persoana a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa aceeasi functie
pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului.*
28. Observand interpretarile de care este susceptibil textul de lege mentionat: pe de o parte,
interpretarea, potrivit careia termenul *aceeasi* instituit de legiuitor nu poate fi interpretat ca fiind sinonim
cu *toate*, legiuitorul evidentiind tocmai identitatea functiei eligibile respective, iar, pe de alta parte,
interpretarea conform careia, odata constatata definitiv existenta unei stari de incompatibilitate,
persoana in sarcina careia aceasta stare a fost stabilita decade din dreptul de a mai ocupa orice alta
functie de natura celei care a generat starea de incompatibilitate, Curtea Constitutionala a statuat ca
trebuie sa existe o concordanta intre litera si vointa initiala a legiuitorului.
29. In aceste conditii, Curtea a considerat ca Parlamentul Romaniei trebuie sa declanseze
procedura legislativa in scopul adoptarii unei legi prin care se interpreteaza dispozitiile art.25 alin.(2) din
Legea nr.176/2010.
30. Sub acest aspect, Curtea reaminteste ca forta obligatorie ce insoteste actele jurisdictionale,
deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care
se sprijina acesta. Cu alte cuvinte, atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor sale sunt general
obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept (a se vedea, in acest sens, Decizia
Plenului Curtii Constitutionale nr.1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul
controlului de constitutionalitate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.16 din 26
ianuarie 1995, Decizia nr.1.415 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr.796 din 23 noiembrie 2009, si Decizia nr.414 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.291 din 4 mai 2010).
31. Cu toate acestea, Curtea constata ca, pana la momentul pronuntarii prezentei decizii, contrar
art.147 alin.(4) din Constitutie, potrivit caruia *De la data publicarii, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii*, Parlamentul nu a adoptat o lege care sa clarifice sensul sintagmei *aceeasi functie*
din cuprinsul art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr.176/2010.
32. Chiar daca in ipoteza de fata este in discutie o inactiune a autoritatii legiuitoare legislative,
Curtea, in virtutea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei, stabilit prin art.142 alin.(1) din Legea
fundamentala, nu poate ignora viciul de neconstitutionalitate astfel creat.
33. De aceea, in absenta unei legi care sa lamureasca semnificatia sintagmei mentionate, Curtea
constata ca persistenta unei norme, care, prin neclaritatea sa, este susceptibila de interpretari multiple,
ce pot conduce la adoptarea unor solutii juridice diametral opuse intr-un domeniu fundamental al statului
de drept — ocuparea functiilor eligibile —, este contrara principiului constitutional al obligativitatii
respectarii Constitutiei, suprematiei sale si a legilor.
34. Potrivit jurisprudentei sale, Curtea a consacrat posibilitatea si obligatia sa de a interveni, ori de
cate ori este sesizata, in cazul in care un text legal poate genera interpretari de natura a aduce atingere
prevederilor constitutionale. Fara a nega rolul constitutional al Parlamentului de *unica autoritate
legiuitoare a tarii* consacrat de art.61 din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala retine ca, in cazul
in care un text legal poate genera interpretari diferite, este obligata sa intervina ori de cate ori acele
interpretari genereaza incalcari ale prevederilor Legii fundamentale. Constitutia reprezinta cadrul si
masura in care legiuitorul si celelalte autoritati pot actiona; astfel si interpretarile care se pot aduce
normei juridice trebuie sa tina cont de aceasta exigenta de ordin constitutional cuprinsa chiar in art.1
alin.(5) din Legea fundamentala, potrivit caruia in Romania, respectarea Constitutiei si a suprematiei
sale este obligatorie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr.1.092 din 18 decembrie 2012, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.67 din 31 ianuarie 2013).
35. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a retinut in repetate randuri ca orice act normativ
trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea
ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea,
spre exemplu, Decizia nr.189 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr.307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr.647 din 5 octombrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr.921 din 14 noiembrie 2006, Decizia nr.903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.584 din 17 august 2010, Decizia nr.1 din 11 ianuarie 2012, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr.53 din 23 ianuarie 2012, si Decizia nr.26 din 18 ianuarie 2012, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.116 din 15 februarie 2012). In acelasi sens, Curtea
Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca legea trebuie, intr-adevar, sa fie accesibila justitiabilului si
previzibila in ceea ce priveste efectele sale. Pentru ca legea sa satisfaca cerinta de previzibilitate, ea
trebuie sa precizeze cu suficienta claritate intinderea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere
a autoritatilor in domeniul respectiv, tinand cont de scopul legitim urmarit, pentru a oferi persoanei o
protectie adecvata impotriva arbitrarului. In plus, nu poate fi considerata *lege* decat o norma enuntata
cu suficienta precizie, pentru a permite cetateanului sa isi adapteze conduita in functie de aceasta;
apeland la nevoie la consiliere de specialitate in materie, el trebuie sa fie capabil sa prevada, intr-o
masura rezonabila, fata de circumstantele spetei, consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumita
fapta (a se vedea Hotararea din 4 mai 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, paragraful
52, si Hotararea din 25 ianuarie 2007, pronuntata in Cauza Sissanis impotriva Romaniei, paragraful 66).
36. Sub acest aspect, pentru a corespunde exigentelor de claritate, precizie si previzibilitate,
Curtea constata ca prevederile art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr.176/2010, in partea referitoare
la *aceeasi functie*, trebuie interpretate in sensul vointei legiuitorului de asigurare a integritatii in
exercitarea functiilor publice, inclusiv prin stabilirea unor interdictii si aplicarea unor sanctiuni in cazul
persoanelor cu privire la care s-a constatat incalcarea regimului incompatibilitatilor sau conflictului de
interese.
37. Astfel, plecand de la premisa ca intentia legiuitorului a fost aceea de a sanctiona persoanele
cu privire la care s-a constatat incalcarea regimului juridic privind incompatibilitatile sau conflictul de
interese, fara a face vreo diferenta intre tipul functiilor elective detinute, Curtea constata ca atribuirea
pentru sintagma *aceeasi functie* a intelesului unic de functia care a generat starea de incompatibilitate
sau conflict de interese este de natura sa lipseasca de eficacitate norma juridica respectiva, contrar
spiritului Legii nr.176/2010.
38. In acest context, Curtea retine ca importanta si necesitatea reglementarilor in materia
combaterii coruptiei si promovarii integritatii in sectorul public, in cadrul sistemului normativ national,
sunt cunoscute si acceptate, aceste reglementari reprezentand raspunsul la o cerinta reala a societatii
romanesti si o componenta de baza a dialogului Romaniei cu partenerii sai europeni, in cadrul
procesului de evaluare a modului de indeplinire a obligatiilor asumate de aceasta ca stat membru al
Uniunii Europene. In jurisprudenta sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr.1.412 din 16 decembrie 2008,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.158 din 13 martie 2009, sau Decizia nr.1.082 din
8 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.659 din 3 octombrie 2009), Curtea a statuat, printre altele, ca din ratiuni de prevenire a faptelor de coruptie de catre anumite
categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber sa instituie in sarcina acelui personal
obligatii suplimentare, tocmai in considerarea activitatii pe care acesta o desfasoara, activitate de o
anumita natura si importanta.
39. Or, in interpretarea potrivit careia o persoana cu privire la care s-a constatat starea de
incompatibilitate sau conflictul de interese poate ocupa o alta functie eligibila decat cea care a generat
starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, textul legal este in mod vadit contrar semnificatiei
avute in vedere de legiuitor, care, prin Legea nr.176/2010, a urmarit asigurarea integritatii si
transparentei in exercitarea tuturor functiilor si demnitatilor publice si al carei scop este acela de a
sanctiona persoana in cauza prin stabilirea interdictiei de a mai ocupa oricare dintre functiile eligibile.
40. De asemenea, a accepta interpretarea conform careia unei persoane constatate a fi in stare
de incompatibilitate sau conflict de interese ii este interzis sa mai ocupe doar functia care a generat
starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, putand, in schimb, ocupa orice alta functie eligibila,
ar pune, practic, la indemana categoriilor de persoane vizate de Legea nr.176/2010 un procedeu extrem
de simplu de eludare a legii si a aplicabilitatii sanctiunilor instituite de aceasta, aspect de neconceput
intr-un stat de drept.
41. Pe cale de consecinta, pentru a integra prevederile art.?25 alin.(2) teza a doua in litera si spiritul
Legii nr.176/2010, astfel incat acestea sa corespunda vointei reale avute de legiuitor la momentul
adoptarii lor, continutul acestora trebuie interpretat in sensul ca odata constatata definitiv existenta unei
stari de incompatibilitate sau conflict de interese, persoana in sarcina careia aceasta stare a fost stabilita
decade din dreptul de a mai ocupa orice alta functie eligibila, prevazuta de art.1 din lege, pe o perioada
de 3 ani de la incetarea mandatului. Curtea mentioneaza ca, in litera si spiritul legii, poate subzista doar
interpretarea potrivit careia o persoana care a ocupat, spre exemplu, functia de consilier local sau
judetean si cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau incalcarea regimului privind
conflictul de interese nu mai poate ocupa, pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului, nicio alta
functie eligibila (spre exemplu, senator, deputat, primar, consilier local?etc.).
42. Curtea constata, de asemenea, ca numai in aceasta interpretare prevederile de lege supuse
controlului de constitutionalitate sunt conforme dispozitiilor art.16 alin.(3) din Legea fundamentala,
potrivit caruia functiile si demnitatile publice pot fi ocupate in conditiile legii. Intr-adevar, Constitutia lasa
la aprecierea legiuitorului ordinar stabilirea conditiilor de ocupare a functiilor si demnitatilor publice, insa
acesta trebuie sa se conformeze cerintelor de claritate si precizie a normei. In acelasi timp, doar in
aceasta interpretare, sintagma *aceeasi functie* il poata avertiza in mod inechivoc pe destinatarul sau
asupra gravitatii consecintelor nerespectarii enuntului legal pe care il cuprinde, astfel incat dreptul la
ocuparea si exercitarea functiilor publice eligibile sa nu ramana teoretic si iluzoriu.
43. Fata de considerentele expuse, Curtea constata ca, pentru a fi in acord cu Legea fundamentala
si pentru a corespunde vointei reale a legiuitorului, sintagma *aceeasi functie* din cuprinsul art.25 alin.(2)
teza a doua din Legea nr.?176/2010 nu poate primi nicio alta semnificatie decat aceea ca notiunea
*aceeasi* din cuprinsul sau se refera la oricare dintre functiile eligibile prevazute de art.1 din Legea
nr. 176/2010.
44. Curtea Constitutionala a stabilit ca, indiferent de interpretarile ce se pot aduce unui text, atunci
cand Curtea Constitutionala a hotarat ca numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia,
mentinandu-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului in aceasta interpretare, atat instantele
judecatoresti, cat si organele administrative trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca
atare (a se vedea Decizia nr.536 din 28 aprilie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr.482 din 7 iulie 2011).
45. Curtea nu declara neconstitutionala o prevedere legala, astfel ca nu se produc consecinte
asupra existentei normative in ordinea juridica a normei supuse controlului, ci se stabileste doar, pe cale
de interpretare, un unic inteles constitutional al art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr.176/2010.
46. Fata de cele expuse, Curtea constata ca dispozitiile art.25 alin.(2) teza a doua din Legea
nr.176/2010 sunt constitutionale in masura in care sintagma *aceeasi functie* se refera la toate functiile
eligibile prevazute de art.1 din aceeasi lege si nicio autoritate nu poate ignora intelesul constitutional
astfel stabilit.
47. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010, Curtea
retine ca prevederile de lege criticate, instituind reguli referitoare la aplicarea sanctiunii disciplinare in
cazul constatarii starii de incompatibilitate, nu au legatura cu solutionarea cauzei, deoarece obiectul
acesteia il constituie actiunea in contencios administrativ formulata impotriva unui raport de evaluare
prin care Agentia Nationala de Integritate a constatat un conflict de interese. In consecinta, potrivit
dispozitiilor art.29 alin.(1) si (6) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010
este inadmisibila.
48. Pe de alta parte, critica de neconstitutionalitate a art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010 este
formulata din perspectiva unei omisiuni de reglementare, in sensul ca textul de lege nu stabileste si
reguli privind termenul de prescriptie a aplicarii sanctiunilor disciplinare in cazul constatarii conflictului
de interese. Or, potrivit art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992, Curtea Constitutionala se pronunta numai
asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea completa prevederile de
lege supuse controlului.
49. De asemenea, examinand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.75 lit.b) din
Legea nr.393/2004, Curtea observa ca autoarea exceptiei nu formuleaza o veritabila critica de
neconstitutionalitate, ci sustine, in realitate, aspecte care tin de interpretarea si aplicarea legii de catre
autoritatile publice. Or, controlul de constitutionalitate semnifica verificarea conformitatii prevederilor
legale criticate cu normele si principiile fundamentale invocate, in limita unor critici ce vizeaza
evidentierea unui raport de contrarietate dintre acestea, si nu interpretarea sau modificarea ori
completarea textelor legale. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.75 lit.b) din
Legea nr.393/2004 urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila.
50. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.46 alin.(1) din Legea
nr.215/2001, Curtea retine ca acestea au mai facut obiect al controlului de constitutionalitate (a se vedea
Decizia nr.951 din 25 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.618 din 14
septembrie 2009).
51. Cu acel prilej, Curtea a retinut ca prevederile legale criticate reprezinta garantii ale impartialitatii
autoritatilor publice si a membrilor consiliilor locale in exercitarea atributiilor lor. Potrivit art.16 alin.(3)
din Constitutie, functiile si demnitatile publice pot fi ocupate doar *in conditiile legii*. Ratiunea pentru
care legiuitorul a prevazut pentru consilierul local interdictia de a participa la dezbaterea si la adoptarea
acelor hotarari care au ca obiect probleme ce prezinta un interes material (patrimonial) pentru el ori
pentru sotul (sotia), afinii sau rudele sale pana la gradul al patrulea inclusiv este aceea de a se asigura
eliminarea subiectivismului si a interesului particular ori de grup in adoptarea hotararilor consiliului local.
Este cazul *conflictului de interese*, pe care Legea nr.161/2003 il defineste ca fiind situatia in care cel
ce exercita o demnitate sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar
putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin. Conflictul de interese priveste toate
categoriile de functionari publici, precum si functiile si demnitatile publice din sfera celor trei puteri ale
statului, evident prin prisma atributiilor care caracterizeaza fiecare functie in parte.
52. Avand in vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin decizia mentionata isi pastreaza valabilitatea si
in cauza de fata.
53. Pe cale de consecinta, retinand ca prevederile de lege criticate stabilesc reguli specifice privind
exercitarea functiei de consilier local, fara a institui privilegii sau discriminari pe considerente arbitrare
in cadrul categoriei de persoane vizate, Curtea nu poate constata incalcarea dispozitiilor din Constitutie
invocate de autoarea exceptiei.
DECIZIE
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie,
precum si al art.1—3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Steluta Gustica Cataniciu in Dosarul
nr.556/33/2013 al Curtii de Apel Cluj — Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si
constata ca prevederile art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr.176/2010 privind integritatea in
exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.144/2007 privind
infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea
si completarea altor acte normative sunt constitutionale in masura in care sintagma *aceeasi functie* se
refera la toate functiile eligibile prevazute de art.1 din aceeasi lege.
2. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.26 alin.(3) din
Legea nr.176/2010 si ale art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali, exceptie
ridicata de aceeasi autoare in acelasi dosar al aceleiasi instante judecatoresti.
3. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aceeasi autoare in
acelasi dosar al aceleiasi instante judecatoresti si constata ca prevederile art.46 alin.(1) din Legea
administratiei publice locale nr.215/2001 sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Curtii de Apel Cluj —
Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I.Pronuntata in sedinta din data de 3 iulie 2014.
|
|
Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)
Termeni juridici, grupare tematica
|
