DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 alin.(1) raportate la art.2 alin.(1) lit.c) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004

Decizie neconstitutionalitate din 16-09-2014
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 alin.(1) raportate la art.2 alin.(1) lit.c) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004


Publicata in Monitorul Oficial nr. 712/2014 - M. Of. 712 / 30 septembrie 2014



1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.8 alin.(1) raportate la art. 2 alin.(1) lit.c) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, exceptie ridicata de Presedintele Romaniei si Administratia Prezidentiala, prin Departamentul constitutional-legislativ, in Dosarul nr.7.652/2/2013 al Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv decretul Presedintelui de numire in functie a unui judecator al Curtii Constitutionale. Exceptia de neconstitutionalitate formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.697D/2014.

2. La apelul nominal se prezinta partea Asociatia Magistratilor din Romania, prin reprezentant legal, avocat Corneliu Liviu Popescu, lipsind autorii exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul avocatului prezent care invoca in fata Curtii cateva chestiuni prealabile. In primul rand, in temeiul art.231 din Codul de procedura civila, solicita Curtii comunicarea transcrierii inregistrarii sedintei de judecata.

4. Presedintele Curtii arata ca sistemul audio-video de inregistrare a sedintelor publice desfasurate in fata Curtii Constitutionale se afla in probe tehnice, sedinta din 16 septembrie 2014 fiind prima in care se testeaza functionalitatea dispozitivelor instalate. Asa fiind, in masura in care inregistrarile vor fi efectuate in conditii corespunzatoare, Curtea va pune la dispozitia partii transcrierea solicitata.

5. Avocatul prezent invedereaza Curtii faptul ca dosarul aflat pe rolul instantei constitutionale nu cuprinde toate actele care formeaza continutul dosarului de la instanta de fond, Curtea de Apel Bucuresti, si, in special, sesizeaza lipsa cererii de chemare in judecata formulata de Asociatia Magistratilor din Romania, pe care o considera relevanta pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, solicitand, in consecinta, completarea dosarului Curtii Constitutionale.

6. Cu privire la aceasta cerere, reprezentatul Ministerului Public apreciaza ca este neintemeiata, aratand ca incheierea instantei de judecata care constituie actul de sesizare a Curtii Constitutionale este suficienta pentru stabilirea cadrului procesual in care se va judeca exceptia de neconstitutionalitate formulata.

7. Curtea Constitutionala respinge cererea privind completarea dosarului aflat pe rolul sau, constatand ca fiind suficiente si lamuritoare pentru solutionarea cauzei actele prezente in acest dosar.

8. Avand cuvantul cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, avocatul Asociatiei Magistratilor din Romania sustine inadmisibilitatea acestui incident procedural, intrucat din analiza criticilor formulate de autorii exceptiei rezulta ca aceasta nu reprezinta o veritabila exceptie de neconstitutionalitate, ci vizeaza aspecte privind interpretarea si aplicarea legii, monopol al instantelor de judecata de drept comun.

9. Pe fond, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece decretul Presedintelui reprezinta un act administrativ (natura juridica stabilita atat de doctrina, cat si de jurisprudenta Curtii Constitutionale — Decizia nr.399/2013), supus controlului de legalitate, nefiind cuprins in situatiile expres prevazute de art.126 alin.(6) din Constitutie, a actelor excluse de la un astfel de control.

10. In ceea ce priveste pretinsa discriminare intre judecatorii constitutionali, respectiv intre cei 6 judecatori numiti de Camerele Parlamentului, pe de o parte, si cei 3 judecatori numiti de Presedintele Romaniei, pe de alta parte, avocatul Asociatiei Magistratilor din Romania sustine ca, atata timp cat hotararile Senatului si Camerei Deputatilor sunt cenzurabile de catre Curtea Constitutionala, prin excluderea decretului Presedintelui de la controlul de legalitate, se realizeaza o situatie net favorabila, deci discriminatorie, judecatorilor numiti de Presedinte, care dobandesc astfel un statut de supra-judecatori. A accepta teza potrivit careia decretele Presedintelui nu pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ inseamna a tolera posibilitatea numirii in functia de judecator al Curtii Constitutionale a unor persoane care nu indeplinesc conditiile legale, imprejurare ce echivaleaza cu negarea principiului statului de drept, consacrat de art.1 alin.(4) din Constitutie.

11. Presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate. Se arata ca autorul urmareste modificarea legii ori statuarea pe cale jurisprudentiala, printr-o decizie interpretativa, in sensul ca decretele emise de Presedintele Romaniei, in virtutea prerogativelor prevazute de art.94 lit.c) din Constitutie, sunt acte administrative exceptate de la controlul instantei de contencios administrativ, imprejurare ce determina inadmisibilitatea exceptiei, in temeiul art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992.

12. Cu privire la natura juridica a decretului Presedintelui Romaniei emis pentru numirea unui judecator la Curtea Constitutionala, reprezentantul Ministerului Public arata ca, in doctrina de specialitate s-a statuat ca acesta este un act administrativ, adica o manifestare de vointa cu caracter unilateral, facuta cu scopul de a aduce unele modificari in realitatea juridica existenta, in regim de putere publica. Natura juridica a unui act nu trebuie stabilita prin raportare la efectele actului sau la temeiul constitutional sau legal in baza caruia se emite, ci prin raportare la elementele sale de fond si de forma si la autoritatea de la care emana. Pentru aceste motive, decretele Presedintelui sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instantele de contencios administrativ, cu exceptia celor care privesc raporturile constitutionale dintre Presedinte, pe de o parte, si Guvern si Parlament, pe de alta parte. De altfel, doctrina a realizat o delimitare in functie de regimul juridic al decretelor prezidentiale in sensul ca acele decrete care sunt contrasemnate de catre prim-ministru, in temeiul art.100 alin.(2) din Constitutie, intra in sfera exceptiilor prevazute de art.5 alin.(1) din Legea nr.554/2004, fiind vorba despre acte emise in raporturile cu Parlamentul.

13. Asadar, decretul Presedintelui emis pentru numirea unui judecator la Curtea Constitutionala poate fi supus controlului de legalitate al instantei de contencios administrativ, deoarece nu priveste raporturile cu Parlamentul, nu reprezinta un act de putere politica, un act de guvernamant, nu este un act de comandament cu caracter militar, ci reprezinta o modalitate de aplicare a atributiilor Presedintelui Romaniei in legatura cu alte autoritati publice, motiv pentru care reprezentantul Ministerului public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

14. In continuare, Presedintele Curtii Constitutionale adreseaza avocatului Asociatiei Magistratilor din Romania intrebarea daca, din perspectiva criticilor formulate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, exista vreo diferenta intre conditiile, prevazute de Constitutie si de lege, pe care judecatorul constitutional trebuie sa le indeplineasca pentru a fi numit in functie.

15. Avocatul prezent sustine ca are cuno?tinta de jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit careia exista o delimitare, sub aspectul intinderii controlului actului de numire, intre categoria criteriilor obiective ?i cea a criteriilor subiective pe care persoana care candideaza pentru o functie publica numita trebuie sa le indeplineasca, insa nu impartaseste o atare orientare. In masura in care Constitutia prevede cele trei conditii de numire in functie, toate, in mod egal, trebuie sa faca obiectul cenzurii instantei. Pe de alta parte, arata ca, din punctul sau de vedere, conditiile de numire stabilesc un anumit standard sub care autoritatea publica decidenta nu poate cobori, fiind obligata sa verifice criteriile la un nivel minimal, iar, daca acestea sunt indeplinite, are deplina libertate de a numi persoana aleasa in functia de demnitate publica.


CURTEA,


avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

16. Prin Incheierea din 24 iunie 2014, pronuntata in Dosarul nr.76.522/2/2013, Curtea de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 alin.(1) raportate la art.2 alin.(1) lit.c) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Presedintele Romaniei si Administratia Prezidentiala, prin Departamentul constitutional-legislativ, intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv decretul Presedintelui de numire in functie a unui judecator.

17. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii apreciaza ca dispozitiile art.8 alin.(1) raportat la art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004 sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca ar fi incluse in sfera contenciosului administrativ decretele Presedintelui Romaniei prin care acesta isi exercita competentele constitutionale de numire a unui judecator la Curtea Constitutionala. Decretele Presedintelui emise in exercitarea atributiei constitutionale prevazute de art.142 din Constitutie nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe ce exprima raporturi de natura constitutionala intre Presedintele Romaniei, pe de o parte, si Parlament, pe de alta parte, si in consecinta, potrivit art.1 alin.(4) din Constitutie, nu sunt cenzurabile de catre instantele judecatoresti pe calea contenciosului administrativ. De altfel, prin Decizia nr.946 din 30 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.782 din 19 noiembrie 2007, Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitiile art.126 alin.(6) din Constitutie „se limiteaza numai la reglementarea constitutionala a garantarii controlului judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac exceptie in mod absolut numai doua categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar si cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nicio forma controlului judecatoresc”.

18. Autorii exceptiei sustin ca Presedintele Romaniei exercita atat atributii constitutionale, cat si atributii legale. In privinta celor constitutionale, jurisprudenta Curtii Constitutionale a recunoscut ca, in exercitarea prerogativelor sale, Presedintele Romaniei se bucura in unele cazuri de putere discretionara, iar in altele de o larga putere de apreciere cu privire la indeplinirea unor standarde legale. Asa fiind, principiul suprematiei Constitutiei, proclamat prin art.1 alin.(5) din Legea fundamentala, interzice ca instantele de judecata sa se poata pronunta asupra unei atributii constitutionale ce implica analiza exclusiva a emitentului actului de numire. Or, emiterea decretului Presedintelui Romaniei s-a realizat cu respectarea dispozitiilor cuprinse in Constitutie — titlul V „Curtea Constitutionala”, respectiv art.142 alin.(3), potrivit caruia: „Trei judecatorii sunt numiti de Camera Deputatilor, trei de Senat si trei de Presedintele Romaniei”.

19. In ceea ce priveste functia de judecator al Curtii Constitutionale, autorii exceptiei de neconstitutionalitate arata ca Legea fundamentala stabileste ca numirea se realizeaza de catre autoritatea legislativa si cea executiva — Camera Deputatilor si Senatul, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte. Curtea se reinnoieste periodic si partial, cu o treime dintre judecatori din 3 in 3 ani, fiecare autoritate competenta desemnand cate un judecator. Astfel, sase judecatori sunt desemnati de catre cele doua Camere ale Parlamentului, prin hotarari ale plenului Camerei Deputatilor si ale plenului Senatului, iar trei de catre Presedintele Romaniei, prin decrete prezidentiale. Conditiile ce trebuie sa fie indeplinite sunt cuprinse in art.143 din Constitutie si reluate in art.61 alin. (3) din Legea nr.47/1992, respectiv „Judecatorii Curtii Constitutionale trebuie sa aiba pregatire juridica superioara, inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior.” Chiar daca Legea nr.47/1992 nu prevede o procedura de urmat in cazul numirii judecatorilor constitutionali de catre Presedintele Romaniei, este evident ca verificarea indeplinirii celor trei conditii prevazute de art.143 din Constitutie este atributul exclusiv al Presedintelui Romaniei, care isi asuma si raspunderea politica, in fata corpului electoral, pentru numirea realizata.

20. Pe de alta parte, daca s-ar considera ca decretul Presedintelui poate fi supus controlului judecatoresc pe calea contenciosului administrativ, ar insemna ca exista o diferenta de regim juridic al actelor prin care se realizeaza numirea judecatorilor constitutionali. Astfel, in opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, nu exista niciun fundament constitutional in baza caruia decretele Presedintelui Romaniei emise in temeiul dispozitiilor art.142 din Constitutie sa fie supuse controlului judecatoresc, cata vreme hotararile Camerei Deputatilor si Senatului, emise in temeiul acelorasi dispozitii constitutionale, sunt cenzurate de catre insasi Curtea Constitutionala. Or, atunci cand este vorba de institutii fundamentale, de rang constitutional, protectia constitutionala oferita acestora trebuie sa fie unitara. In raport cu rolul Curtii in ansamblul institutiilor fundamentale ale statului este firesc ca Plenul Curtii sa fie singura autoritate indreptatita sa analizeze si sa constate situatiile care pot afecta acest mandat, cenzurand astfel actele emise cu nesocotirea competentelor constitutionale. De lege lata, actul de numire este supus unui tratament juridic diferit, in sensul ca ar putea fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ doar decretul Presedintelui Romaniei, in timp ce hotararile Camerei Deputatilor si Senatului pot fi cenzurate doar de catre Curtea Constitutionala. De aceea se apreciaza ca expresia „act emis in executarea legii” nu ar trebui sa vizeze si cazurile in care se numeste un judecator al Curtii Constitutionale prin decret prezidential.

21. Pe cale de consecinta, textele legale criticate creeaza un tratament juridic discriminatoriu intre persoane aflate in aceeasi situatie juridica — judecatori ai Curtii Constitutionale —, intrucat nu exclude posibilitatea ca actul de numire a unui judecator al Curtii Constitutionale prin decret prezidential sa fie cenzurat, sub aspectul indeplinirii celor trei conditii de numire de catre instanta de contencios administrativ. Asadar, in opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat este constitutional in masura in care exclude posibilitatea promovarii in contencios administrativ a unei actiuni in anularea decretului Presedintelui Romaniei, mai ales in conditiile in care persoana numita satisface cele doua exigente obiective, respectiv are studii superioare si o vechime in activitate juridica de cel putin 18 ani.

22. Curtea de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.

23. Potrivit art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

24. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,


examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul raportor, sustinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

25. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

26. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta prevederile art.2 alin.(1) lit.c) teza intai si art.8 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.154 din data de 7 decembrie 2004, care au urmatorul continut:
  • Art.2 alin.(1) lit.c) teza intai:
    *In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: […]
    c) act administrativ — actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice; prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instantelor de contencios administrativ
    ”;.
  • Art.8 alin.(1):
    *Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art.2 alin.(1) lit.h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

    27. In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art.1 alin.(4) si (5) care consacra principiile separatiei puterilor in stat si al respectarii obligatorii a Constitutiei si a legilor si in art.16 privitor la egalitatea in drepturi a cetatenilor.

    28. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele considerente:

    29. La data de 25 martie 2013, in temeiul prevederilor art.94 lit.c), ale art.100 alin.(1) si ale art.142 alin.(2) si (3) din Constitutie, precum si ale art.5 alin.(2) si ale art.69 alin.(1) si (2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Presedintele Romaniei emite Decretul nr. 326/2013 privind numirea unui judecator la Curtea Constitutionala, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.159 din 25 martie 2013, care prevede in articolul unic ca „Domnul Daniel Marius Morar se numeste in functia de judecator la Curtea Constitutionala pentru un mandat de 9 ani, incepand cu data de 9 iunie 2013.”

    30. La data de 21 noiembrie 2013, Asociatia Magistratilor din Romania formuleaza o actiune in contencios administrativ impotriva Presedintelui Romaniei si a Administratiei Prezidentiale prin care solicita anularea actului administrativ — Decretul Presedintelui nr.326/2013, motivand neintrunirea conditiei referitoare la inalta competenta profesionala a domnului Daniel Marius Morar. Actiunea este inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, formand obiectul Dosarului nr.7.652/2/2013.

    31. La data de 24 iunie 2014, dupa ce introduce in cauza in calitate de intervenient — beneficiar al actului contestat — pe domnul Daniel Marius Morar, instanta dispune sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 alin.(1) raportate la art.2 alin.(1) lit.c) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, exceptie invocata de Presedintele Romaniei si Administratia Prezidentiala, prin Departamentul constitutional-legislativ, si stabileste termen pentru continuarea judecatii la data de 23 septembrie 2014.

    32. Actele juridice ale Presedintelui Romaniei, adoptate in exercitarea atributiilor mandatului constitutional, sunt decretele prezidentiale. Aceste acte sunt manifestari unilaterale de vointa, realizate in scopul de a produce efecte juridice, si pot avea caracter individual sau normativ. Dispozitiile constitutionale prevad, sub sanctiunea inexistentei actului, publicarea decretului in Monitorul Oficial al Romaniei, data de la care acesta intra in vigoare. Toate decretele au caracter executoriu, fiind general obligatorii, autoritatile statului carora le sunt destinate fiind insarcinate cu ducerea la indeplinire a celor statuate in cuprinsul actului. Potrivit dispozitiilor art.100 alin.(2) din Constitutie, unele decrete ale Presedintelui se contrasemneaza de prim-ministru.

    33. Acestor acte juridice le sunt aplicabile dispozitiile art.126 alin.(6) din Constitutie, potrivit carora: „Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.” Asa fiind, in masura in care, prin obiectul de reglementare, decretele Presedintelui nu se circumscriu sferei actelor exceptate, ele pot fi atacate in contencios administrativ, potrivit dispozitiilor Legii nr.554/2004.

    34. Potrivit dispozitiilor constitutionale ale art.142 coroborate cu cele ale art.143, numirea in functia de judecator al Curtii Constitutionale este conditionata de indeplinirea a trei conditii cumulative:
    — pregatire juridica superioara;
    — cel putin 18 ani vechime in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior;
    — inalta competenta profesionala.

    35. Legiuitorul ordinar a reglementat procedura de numire a judecatorilor constitutionali, detaliind in cuprinsul art.5 al Legii nr.47/1992 cazul numirilor facute de Parlament. Astfel, depunerea candidaturilor la fiecare Camera implica depunerea unui curriculum vitae si a actelor doveditoare privind indeplinirea cumulativa a conditiilor stipulate de Constitutie. Candidatii sunt audiati de comisiile juridice ale fiecarei Camere si, ulterior, de plenul Camerei care face numirea. Camera Deputatilor si Senatul, in sedinte separate, numesc, cu votul majoritatii membrilor lor, la propunerea Biroului permanent si pe baza recomandarii Comisiei juridice, in calitate de judecator, persoana care a intrunit numarul cel mai mare de voturi. Numirea se face in temeiul prevederilor art.142 si 143 din Constitutia Romaniei, precum si ale art.5 si 68 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, prin hotarare a Camerei Deputatilor, respectiv a Senatului. Ultima etapa a procedurii de numire o reprezinta depunerea juramantului in fata Presedintelui Romaniei si a presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, moment care marcheaza inceperea mandatului de judecator.

    36. In cazul numirii judecatorilor constitutionali de catre Presedintele Romaniei, Legea nr.47/1992 nu prevede etapele procedurale pe care le implica numirea in functia de demnitate publica, insa este evident ca verificarea indeplinirii celor trei conditii prevazute de art.143 din Constitutie este atributul exclusiv al Presedintelui Romaniei. Decretul privind numirea unui judecator la Curtea Constitutionala se emite in temeiul prevederilor art.94 lit.c), ale art.100 alin.(1) si ale art.142 alin. (2) si (3) din Constitutie, precum si ale art.5 alin.(2) si ale art.68 alin.(1) si (2) din Legea nr.47/1992.

    37. In ceea ce priveste critica potrivit careia textele legale criticate creeaza un tratament juridic discriminatoriu intre persoane aflate in aceeasi situatie juridica — judecatori ai Curtii Constitutionale —, intrucat decretul Presedintelui Romaniei poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ de catre instantele de drept comun, in timp ce hotararile Camerei Deputatilor si Senatului pot fi cenzurate de catre Curtea Constitutionala, apreciem ca o atare obiectie este neintemeiata. Tratamentul procesual diferit sub aspectul instantei competente sa efectueze controlul actului de numire in functia de judecator constitutional este justificat in mod obiectiv si rezonabil de natura juridica diferita a actelor juridice supuse controlului. Astfel, decretul Presedintelui, asa cum s-a aratat in prealabil, reprezinta un act administrativ caruia ii este aplicabil regimul juridic corespunzator, consacrat la nivel constitutional [art.126 alin.(6)] si legal (Legea nr.554/2004). Hotararile Parlamentului constituie acte juridice ale forului legislativ, supuse regimului juridic reglementat prin Constitutie (art.67), regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului si Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale (art.27 si 28). Prin urmare, atat natura juridica diferita, cat si dispozitiile constitutionale insele disting intre cele doua categorii de acte juridice, astfel ca instanta constitutionala nu poate retine incompatibilitatea dispozitiilor art.8 alin.(1) coroborate cu cele ale art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004 cu principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat de art.16 din Constitutie.

    38. Sub aspectul verificarii conditiilor constitutionale si legale pe care persoana numita in functia de judecator constitutional trebuie sa le intruneasca, daca in privinta primelor doua conditii (pregatire juridica superioara si vechimea de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior), verificarea are la baza date concrete, obiective, susceptibile a fi supuse unui control judecatoresc al instantelor de drept comun sau al Curtii Constitutionale, in ceea ce priveste cea de-a treia conditie (inalta competenta profesionala), aceasta implica evaluarea si decizia exclusiva a autoritatilor abilitate de Constitutie sa faca numirea, in temeiul unor aprecieri proprii. Astfel, marja de apreciere a Presedintelui Romaniei, a Senatului si a Camerei Deputatilor in exercitarea atributiei de a numi judecatorii constitutionali nu este limitata la verificarea aspectelor de legalitate pe care le presupune indeplinirea conditiilor obiective, cuantificabile (legea stabilind in ceea ce priveste rangul studiilor si al vechimii juridice nivelul minimal al conditiilor pe care persoana numita trebuie sa le respecte), ci vizeaza si aspecte de oportunitate, autoritatile competente avand libertate absoluta, in acest caz, de a alege o anumita persoana apreciata a intruni conditia „inaltei competente profesionale”.

    39. Potrivit dispozitiilor constitutionale cuprinse in art.142 si art.143, judecatorii Curtii Constitutionale sunt numiti de Camera Deputatilor, de Senat si de Presedintele Romaniei. Retinem ca stipularea in Constitutie a procedurii de desemnare a judecatorilor constitutionali constituie o garantie a independentei acestora si a exercitarii cu impartialitate a atributiilor ce le revin conform Legii fundamentale. Totodata, Curtea observa ca aceasta functie este una dintre cele cu cel mai inalt rang in cadrul autoritatilor statului, rolul sau fundamental derivand din competentele care revin Curtii Constitutionale, unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania, menita sa garanteze suprematia Constitutiei.

    40. Dezvoltand normele constitutionale, dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale prevad procedura de numire de catre Parlament a judecatorilor constitutionali, respectiv numirea persoanelor care au intrunit votul majoritatii membrilor fiecarei Camere, la propunerea birourilor permanente si pe baza recomandarii comisiilor juridice. O atare reglementare este necesara in considerarea specificului activitatii unei Camere a Parlamentului, acela de a adopta o decizie colectiva, luata cu majoritatea voturilor, dupa o dezbatere publica, pe baza unei proceduri stabilite de lege. Potrivit pozitiei preeminente a Parlamentului in sistemul autoritatilor publice ale Romaniei, el exercita prerogative de cea mai mare insemnatate pentru activitatea de stat, fiind, in intregul sau, expresia suveranitatii nationale rezultata din alegerile parlamentare. Intre aceste prerogative, alaturi de cea privitoare la adoptarea legilor, este si activitatea de numire in functiile de demnitate publica. Desigur, Parlamentul nu poate desfasura, in plenul sau, o atare activitate fara a beneficia de suportul informational necesar pentru a-si formula o opinie corecta asupra persoanelor care urmeaza a fi desemnate pentru exercitarea atributiilor pe care functia de demnitate publica o implica. Rolul comisiilor juridice in procedura de numire a judecatorilor constitutionali este tocmai acela de a culege si a oferi acele date necesare plenului fiecarei Camere spre a-si fonda, in mod optim, luarea unei decizii. Astfel, pe baza curriculum-ului vitae depus de candidat si a audierii acestuia, comisia intocmeste un raport prin care prezinta plenului Camerei toate informatiile cu privire la profilul candidatului: cariera profesionala, probitatea morala, experienta in domeniul juridic sau calitatile individuale, elemente ce se circumscriu notiunii de „inalta competenta profesionala”.

    41. In ceea ce priveste desemnarea judecatorilor constitutionali de catre Presedintele Romaniei — autoritate fundamentala in cadrul democratiei constitutionale, legitimata prin votul liber exprimat al cetatenilor romani —, autoritatea decizionala este una individuala, iar nu colectiva ca in cazul Parlamentului. Desi legea nu prevede in mod expres o procedura si in acest caz, apare cu evidenta ca elemente specifice procedurii parlamentare sunt pe deplin aplicabile: prezentarea unui curriculum vitae al candidatilor, solicitarea de informatii concludente cu privire la profilul profesional, eventuale audieri ale persoanelor candidate etc.

    42. In ambele ipoteze, decizia de numire in functia de demnitate publica apartine in exclusivitate titularilor prevazuti de Constitutie si implica o apreciere subiectiva, intemeiata pe informatiile care sunt evaluate in mod personal, de catre fiecare deputat sau senator, prin acordarea votului in cadrul deciziei colective a fiecarei Camere a Parlamentului, respectiv de catre Presedintele Romaniei, care manifesta o optiune personala, in cadrul unei decizii individuale. Odata adoptate aceste decizii, optiunea fiecarui for decident este asumata in plan institutional si politic, raspunderea pentru alegerea realizata fiind circumscrisa acestui cadru.

    43. O interpretare contrara ar insemna ca, analizand conditia subiectiva a „inaltei competente profesionale”, instantele judecatoresti, investite cu exercitarea controlului de legalitate a decretului Presedintelui, sau Curtea Constitutionala, investita cu controlul de constitutionalitate al hotararilor Parlamentului, s-ar substitui prerogativelor constitutionale ale Presedintelui Romaniei, Senatului sau Camerei Deputatilor, dupa caz, in ceea ce priveste numirea unor persoane in functiile de demnitate publica, decizia acestor autoritati putand fi invalidata in urma efectuarii unui control fundamentat pe aprecieri in egala masura subiective, de catre un for judiciar care ar pronunta o hotarare judecatoreasca intemeiata pe standarde relative, variabile si echivoce, ceea ce este in evidenta contradictie cu prevederile legale.

    44. Mai mult, a accepta o atare teza echivaleaza cu negarea atributiilor constitutionale proprii ale celor doua Camere ale Parlamentului, respectiv a Presedintelui Romaniei, care ar deveni atributii comune/partajate cu Curtea Constitutionala, respectiv instantele judecatoresti, ceea ce contravine prevederilor art.1 alin.(4) din Constitutie referitoare la principiul separatiei puterilor in stat, precum si dispozitiilor art.1 alin.(5) care consacra principiul suprematiei Constitutiei. Prin urmare, in ceea ce priveste indeplinirea conditiei inaltei competente profesionale, nici instantele judecatoresti si nici Curtea Constitutionala nu au vreo competenta de control si cenzura.

    45. Sub acest aspect, este relevanta jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei, care prin Decizia nr.251 din 30 aprilie 2014 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului Romaniei nr.14/2014 privind numirea presedintelui si a unui membru neexecutiv ai Consiliului Autoritatii de Supraveghere Financiara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.376 din 21 mai 2014, la paragrafele 19 si 20, a statuat urmatoarele: „In prezenta cauza, sesizarea de neconstitutionalitate are ca obiect Hotararea Parlamentului Romaniei nr.14/2014 privind numirea presedintelui si a unui membru neexecutiv ai Consiliului Autoritatii de Supraveghere Financiara. [...] se invoca incalcarea unor dispozitii exprese ale legii, ce reglementeaza o conditie cu caracter obiectiv, obligatoriu a fi indeplinita pentru numirea ca membru al Consiliului Autoritatii de Supraveghere Financiara. Este vorba despre dispozitiile art.9 alin.(1) lit.a2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.93/2012 privind infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii de Supraveghere Financiara, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora: „Membrii Consiliului A.S.F. trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: [... ] sa aiba o experienta profesionala in domeniul financiar, al institutiilor de credit si/sau al institutiilor financiare nebancare, de minimum 9 ani de la data absolvirii studiilor prevazute la lit.a1).” Curtea constata in acest sens ca, reglementand conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca membrii Consiliului Autoritatii de Supraveghere Financiara, art.9 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.93/2012 se refera la experienta profesionala in doua texte distincte, dupa cum urmeaza: la lit.a) a alin.(1) al art. 9, stabilind ca membrii Consiliului Autoritatii de Supraveghere Financiara trebuie sa aiba „pregatire profesionala si o experienta profesionala corespunzatoare in domenii in care A.S.F. are competente”, si, respectiv, la lit.a2) a aceluiasi articol, stabilind ca acestia trebuie sa aiba „o experienta profesionala in domeniul financiar, al institutiilor de credit si/sau al institutiilor financiare nebancare, de minimum 9 ani de la data absolvirii studiilor prevazute la lit.a1).” Daca notiunea de „corespunzatoare” care circumstantiaza pregatirea si experienta profesionala in cuprinsul art.9 alin.(1) lit.a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.93/2012 semnifica o evaluare si apreciere ce revin exclusiv Parlamentului, in calitate de autoritate ce realizeaza numirea membrilor Consiliului Autoritatii de Supraveghere Financiara, si nicidecum instantei de contencios constitutional, durata care circumstantiaza experienta profesionala, reglementata prin dispozitiile art.9 alin. (1) lit.a2), semnifica o conditie cu caracter obiectiv — vechimea in domeniile de referinta, verificabila pe baza de documente de catre orice persoana interesata.”

    46. In acelasi sens este si Decizia nr.389 din 2 iulie 2014 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului Romaniei nr.26/2014 privind numirea prim-vicepresedintelui, membru executiv, si a unui membru neexecutiv ai Consiliului Autoritatii de Supraveghere Financiara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.534 din 17 iulie 2014.

    47. De asemenea, jurisprudenta in materie de drept constitutional comparat, respectiv Hotararea Curtii Constitutionale a Moldovei nr.8 din 20 mai 2013 pentru controlul constitutionalitatii unor hotarari ale Parlamentului referitoare la numirea si revocarea Procurorului General, care a statuat, ca: „72. In partea ce tine de argumentele referitoare la necorespunderea persoanei cerintelor legale privind experienta necesara, Curtea retine ca faptul daca aceasta corespunde sau nu cerintelor legale nu poate fi apreciat de Curte ca o problema de drept susceptibila controlului constitutionalitatii. Aceasta problema comporta caracter de oportunitate si poate fi supusa interpretarii de catre organul legislativ suprem, dar nu de catre organul de jurisdictie constitutionala. Fiind circumstante de fapt, acestea nu pot fi analizate de Curte.”

    48. Luand in considerare argumentele retinute de cele doua instante constitutionale investite cu efectuarea unui control de constitutionalitate a unor acte de numire in functii de demnitate publica, apreciem ca rationamentul juridic pe care s-au intemeiat aceste hotarari, respectiv consacrarea caracterului dihotomic al conditiilor legale pe care persoana numita trebuie sa le indeplineasca, conditii obiective si conditii subiective, cu consecinta admisibilitatii unui control efectuat de instanta constitutionala exclusiv in ceea ce priveste conditiile obiective, este pe deplin aplicabil si in prezenta speta, premisele fiind similare.

    49. Mutatis mutandis, instantele judecatoresti nu pot analiza si cenzura optiunea Presedintelui Romaniei prin cercetarea motivelor pentru care acesta dispune de prerogativa sa de a numi un judecator la Curtea Constitutionala cu privire la o persoana apreciata a intruni cerinta inaltei competente profesionale, in conditiile stabilite de Constitutia Romaniei, ci pot doar sa verifice si sa decida in legatura cu indeplinirea conditiilor obiective prevazute de lege.

    50. Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile art.8 alin.(1) raportat la art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004 sunt constitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca decretele Presedintelui privind numirea judecatorilor la Curtea Constitutionala sunt excluse din sfera controlului judecatoresc sub aspectul verificarii indeplinirii conditiei „inaltei competente profesionale”.
    DECIZIE




    51. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,


    CURTEA CONSTITUTIONALA
    IN NUMELE LEGII

    DECIDE:


    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Presedintele Romaniei si Administratia Prezidentiala, prin Departamentul constitutional-legislativ, in Dosarul nr.7.652/2/2013 al Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, si constata ca dispozitiile art.8 alin.(1) raportate la art.2 alin.(1) lit.c) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 sunt constitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca decretele Presedintelui privind numirea judecatorilor la Curtea Constitutionala sunt excluse din sfera controlului judecatoresc sub aspectul verificarii indeplinirii conditiei „inaltei competente profesionale”.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Pronuntata in sedinta din data de 16 septembrie 2014.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    32 useri online

    Useri autentificati: