DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 1039 din 9 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.3/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative referitoare la organizarea si functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului

Decizie neconstitutionalitate din 09-07-2009
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 1039 din 9 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.3/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative referitoare la organizarea si functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului


Publicata in Monitorul Oficial nr. 582/2009 - M. Of. nr. 582 / 21 august 2009

In temeiul art.146 lit.a) din Constitutie si al art.15 din Legea nr.47/1997 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Secretarul general al Camerei Deputatilor, cu Adresa nr.51/3.580 din 23 iunie 2009, a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.3/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative referitoare la organizarea si functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, formulata de un grup de 77 de deputati.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.3.029 din 24 iunie 2009, formand obiectul Dosarului nr.5.006E/2009.

La sesizare au fost anexate listele cuprinzand semnaturile celor 77 de deputati: Cristian Mihai Adomnitei, Marin Almajanu, Teodor Atanasiu, Mihai Banu, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Emil Bostan, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Cristian-Ion Burlacu, Mihaita Calimente, Daniel Chitoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Gheorghe Coroama, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Cristina Elena Dobre, Victor Paul Dobre, Mihai-Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrica, Relu Fenechiu, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-?tefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mihai Lupu, Dan Mihai Marian, Dan Ilie Morega, Dan-?tefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Bogdan Olteanu, Gabriel Ludovic Orban, Viorel Palasca, Dan Pasat, Cornel Pieptea, Gabriel Plaiasu, Cristina-Ancuta Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Calin Constantin Anton Popescu–Tariceanu, Neculai Rebenciuc, Ana Adriana Saftoiu, Nini Sapunaru, Adrian George Scutaru, Ionut Marian Stroe, Gigel-Sorinel ?tirbu, Ion Tabugan, Ioan Timis, Adriana-Diana Tusa, Ioan Tintean, Radu Bogdan Timpau, Florin Turcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga, Mihai Alexandru Voicu, Kerekes Károly, Erdei Dolóczki István, Antal István, Béres ?tefan Vasile, Derzsi Ákos, Farago Petru, Farkas Anna-Lili, Kelemen Hunor, Édler András György, Köt? Iosif, Lakatos Petru, Márton Árpad-Francisc, Máté András-Levente, Olosz Gergely, Pálfi Mózes Zoltán, Petö Csilla-Mária, Seres Dénes si Borbély László.

In motivarea sesizarii, autorii acesteia sustin urmatoarele:

I. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.3/2009 isi fundamenteaza adoptarea pe urgenta „stabilirii masurilor care sa permita desfasurarea in cel mai scurt timp, in noul cadru organizatoric, a activitatii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.” Potrivit art.115 alin.(4) din Constitutia Romaniei, „Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora”.

Astfel, Legea fundamentala limiteaza posibilitatea Guvernului de a adopta ordonante de urgenta numai la situatii extraordinare, iar prezenta ordonanta nu invedereaza o asemenea situatie, intrucat aparatul de lucru al Guvernului, cadrul organizatoric al acestuia, existau la momentul emiterii ordonantei, structurile reglementate prin aceasta fiind noi doar prin denumire, nu si prin continut. Asa fiind, autorii exceptiei considera ca actul normativ criticat este contrar prevederilor art.115 alin.(4) din Constitutia Romaniei.

II. Prin rolul sau, Guvernul face parte din institutiile fundamentale ale statului, activitatea sa fiind indispensabila functionarii acestuia. Natura Guvernului de institutie fundamentala este deopotriva subliniata de statutul constitutional al acestuia, cat si de faptul ca organizarea si functionarea sa, adica regimul sau juridic, se reglementeaza prin lege organica, potrivit art.73 alin.(3) lit.e) din Constitutie. Autorii sesizarii sustin ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.3/2009, modificand o serie de acte normative, afecteaza regimul acestei institutii fundamentale a statului.

Astfel, ordonanta criticata modifica:
  • Ordonanta Guvernului nr.32/1998 privind organizarea Cabinetului demnitarului din administratia publica centrala, aprobata cu modificari prin Legea nr.760/2001, cu modificarile si completarile ulterioare. Modificarile privesc, pe de o parte, incadrarea in categoria demnitarilor si a altor persoane din cadrul administratiei publice si, pe de alta parte, numarul de personal de la cabinetul demnitarului;
  • Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici se modifica cu prevederi importante in ceea ce priveste numirea, modificarea, suspendarea, incetarea raporturilor de serviciu, precum si sanctionarea disciplinara a inaltilor functionari publici;
  • art.3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.292/2000 pentru stabilirea unor masuri privind reorganizarea si functionarea Secretariatului General al Guvernului, aprobata cu modificari prin Legea nr.255/2001, se modifica cu privire la infiintarea de noi functii in structura Secretariatului General al Guvernului si la modificarea rangului secretarului general al Guvernului din inalt functionar public in secretar general cu rang de ministru;
  • Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.133/2006 privind infiintarea, organizarea si functionarea Departamentului pentru Afaceri Europene in subordinea primului-ministru, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.102/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica cu prevederi prin care un sef de departament este avansat la rang de ministru;
  • art.18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.24/2007 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale aprobata prin Legea nr.98/2008 se modifica in ceea ce priveste functionarea Secretariatului General al Guvernului;
  • Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.25/2007 privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.99/2008, se completeaza cu prevederi referitoare la Secretariatul General al Guvernului, care prevede desfiintarea Departamentului de Control al Guvernului si infiintarea Corpului de control al primului-ministru si masuri pentru trecerea Departamentului pentru Lupta Anti-frauda din structura Cancelariei primului-ministru in cadrul aparatului de lucru al Guvernului.

    Autorii sesizarii invedereaza un aspect formal, considerat foarte important, si anume faptul ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.3/2009 care a operat toate modificarile expuse mai sus nu a fost contrasemnata de ministrul justitiei si al libertatilor cetatenesti si nici de ministrul muncii, familiei si protectiei sociale, pentru acesta din urma semnand un secretar de stat care nu are atributii privind legislatia muncii.

    Fata de cele aratate, autorii sesizarii apreciaza ca ordonanta contravine prevederilor art.115 alin.(6) din Constitutie, conform carora ordonantele de urgenta nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului.

    III. Prin nerespectarea drepturilor fundamentale amintite se incalca si prevederile art.1 alin.(5) din Legea fundamentala, care instituie obligatia respectarii Constitutiei si a suprematiei sale.

    IV. In ceea ce priveste continutul reglementarii, autorii considera ca actul normativ este contrar prevederilor art.16 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. In acest sens, art.VII din Ordonanta stipuleaza ca, in cadrul aparatului de lucru al Guvernului, se infiinteaza Corpul de control al primului ministru, ca departament fara personalitate juridica, in subordinea primului-ministru si in coordonarea, din punct de vedere administrativ-financiar, a secretarului general al Guvernului. Corpul de control al primului-ministru preia toate reprezentarile si competentele fostului Departament de Control al Guvernului din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, stabilite prin actele normative in vigoare. Incadrarea personalului Corpului de control numai in baza increderii acordate de primul-ministru, pe de o parte, si revocarea incadrarii ca efect al retragerii acestei increderi, pe de alta parte, contravin dispozitiilor art.16 alin.(1) din Constitutie. Aceste atributii ale primului-ministru confera nesiguranta aparatului de lucru al Guvernului, determinata de schimbari intempestive ce pot fi datorate revocarilor, schimbarilor ce ar putea avea loc in fruntea Guvernului.

    In opinia autorilor, aceste prevederi contravin principiilor de organizare si functionare a statului de drept, deoarece Corpul de control al primului-ministru este un departament in subordinea primului-ministru si in coordonarea secretarului general al Guvernului, prin aceasta intelegandu-se ca persoanele incadrate desfasoara o activitate de interes public, iar nu o activitate in interesul personal al primului-ministru. Astfel, o structura cu misiune de control din cadrul unei institutii a statului nu poate servi unei persoane, pentru ca aceasta ar insemna personalizarea puterii, ori puterea nu apartine persoanei, ci autoritatii statului.

    In continuare, autorii sesizarii analizeaza ordinele prin care au fost concediati salariatii fostului Departament de Control al Guvernului, aratand ca nu au fost respectate procedurile stabilite de Codul muncii, astfel ca sanctiunea care se impune pentru neindeplinirea acestor formalitati este nulitatea absoluta a masurii de concediere. Potrivit art.30 alin.(1) din Codul muncii, modalitatile de incadrare la institutiile si autoritatile publice sunt concursul sau examenul, Codul muncii neprevazand printre cazurile de modificare si incetare a raportului de munca institutia acordarii/retragerii increderii angajatorului ca motiv de nastere/incetare a contractului de munca. Sub acest aspect, autorii considera ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.3/2009 afecteaza in substanta lor dreptul la munca si la alegerea libera a profesiei, meseriei sau ocupatiei, precum si a locului de munca, prevazute de art.41 din Constitutie. Asa fiind ordonanta contravine, o data in plus, dispozitiilor art.115 alin.(6) din Constitutie, potrivit carora ordonantele de urgenta nu pot afecta drepturile, libertatile si indatoririle cetatenilor, prevazute de Constitutie.

    In concluzie, autorii considera ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.3/2009 incalca urmatoarele prevederi:
  • art.1 alin.(3) si (5), art.11 alin.(2), art.16 alin.(1), art.41 alin.(1), art.115 alin.(4) si (6) din Constitutia Romaniei;
  • art.12 si 61 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa;
  • art.7 din Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei, adoptata la New York la 31 octombrie 2003, ratificata prin Legea nr.365/2004;
  • art.39 alin.(1) lit.d) si art.64 alin.(1) si (2) din Codul muncii;
  • art.26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, adoptat de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite si ratificat de Romania prin Decretul nr.212/1974.

    In conformitate cu dispozitiile art.16 alin. (2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.

    In punctul sau de vedere inregistrat la Curtea Constitutionala sub nr.9.961 din 8 iulie 2009, Guvernul sustine urmatoarele:

    Preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.3/2009 prevede ca urgenta adoptarii masurilor propuse este impusa de necesitatea imbunatatirii activitatii la nivelul Guvernului, iar neadoptarea acestor masuri ”ar conduce la dificultati in ceea ce priveste o functionare optima, la cel mai inalt nivel, a aparatului de lucru al Guvernului, elemente care vizeaza interesul public si constituie situatii de urgenta si extraordinare”. Structurile nou aparute nu sunt noi doar prin denumire, ci si prin continut. Astfel, Corpul de control al primului-ministru are natura juridica diferita de cea a fostului Departament de Control al Guvernului si are, potrivit legii, atributii si competente noi.

    Guvernul apreciaza ca actul normativ criticat nu afecteaza regimul sau juridic, in sensul vizat de art.115 alin.(6) din Constitutie, anume organizarea si functionarea Guvernului ca atare, regim juridic stabilit prin legi organice, ci modifica si completeaza acte normative referitoare la organizarea si functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, acestea din urma nefiind incluse in categoria de institutii fundamentale ale statului.

    Cu privire la sustinerile referitoare la incalcarea art.16 alin.(1) din Constitutie, Guvernul considera ca acestea nu vizeaza argumente de neconstitutionalitate, ci de interpretare si aplicare a legii tuturor celor prevazuti de ipoteza normei legale, fara privilegii si discriminari.

    In ceea ce priveste introducerea conditiei *increderii acordate de primul-ministru si semnarii unui angajament de loialitate” la incadrarea personalului Corpului de control al primului-ministru, aceasta nu incalca prevederile art.41 coroborate cu art.115 alin.(6) din Legea fundamentala, legiuitorul fiind in drept sa reglementeze pentru o anumita categorie de personal, in functie de aspecte concrete luate in considerare, conditii speciale pentru ocuparea unor functii.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.


    CURTEA,


    examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile legii de aprobare si cele ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.3/2009, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr.47/1992, retine urmatoarele:

    Potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si ale art.1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr.47/1992, Curtea a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.

    Obiectul sesizarii il constituie prevederile Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.3/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative referitoare la organizarea si functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, ordonanta publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I , nr.84 din 11 februarie 2009.

    In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile acestui act normativ contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art.1 alin.(3) si (5), art.11 alin.(2), art.16 alin.(1), art.41 alin.(1), precum si in art.115 alin.(4) si (6).

    Din formularea si motivarea sesizarii rezulta explicit vointa autorilor acesteia de a supune controlului de constitutionalitate pe langa legea de aprobare, insasi ordonanta. Sub acest aspect, Curtea, in conformitate cu jurisprudenta sa – Decizia nr.95 din 8 februarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romanie, Partea I, nr.177 din 23 februarie 2006 -, a stabilit ca ordonantele Guvernului aprobate de Parlament prin lege inceteaza sa mai fie acte normative de sine statatoare si devin, ca efect al aprobarii de catre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar daca, din ratiuni de tehnica legislativa, alaturi de datele legii de aprobare, conserva si elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de catre Guvern.

    Examinand criticile formulate, Curtea constata urmatoarele:

    Relatia dintre puterea legislativa si cea executiva se exprima prin competenta conferita Guvernului de a adopta ordonante de urgenta in conditiile stabilite de art.115 alin. (4) din Constitutie. Astfel, ordonanta de urgenta, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, sa faca fata unei situatii extraordinare, se justifica prin necesitatea si urgenta reglementarii acestei situatii, care, datorita circumstantelor sale, impune adoptarea de solutii imediate in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public.

    Potrivit prevederilor ordonantei criticate, in cadrul aparatului de lucru al Guvernului s-a infiintat Corpul de control al primului-ministru, ca departament fara personalitate juridica, in subordinea primului-ministru si in coordonarea, din punct de vedere administrativ-financiar, a secretarului general al Guvernului. Corpul de control al primului-ministru preia toate reprezentarile si competentele fostului Departament de Control al Guvernului din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, stabilite prin actele normative in vigoare. Personalul Corpului de control al primului-ministru este incadrat numai pe baza increderii acordate de primul-ministru si cu conditia semnarii unui angajament de loialitate. Retragerea increderii are ca efect revocarea incadrarii, precum si eliberarea sau destituirea din functie ori desfacerea contractului de munca, dupa caz.

    Pe de alta parte, Departamentul pentru Lupta Antifrauda - DLAF a trecut din structura Cancelariei Primului-Ministru in cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Departamentul functioneaza ca structura fara personalitate juridica, in subordinea primului-ministru si in coordonarea viceprim - ministrului, finantata prin bugetul Secretariatului General al Guvernului. Departamentul este condus de un secretar de stat, ajutat de unul sau mai multi subsecretari de stat. Personalul Departamentului este incadrat numai pe baza increderii acordate de primul-ministru, cu avizul viceprim - ministrului si cu conditia semnarii unui angajament de loialitate. Retragerea increderii de catre primul-ministru, cu avizul viceprim - ministrului, are ca efect revocarea incadrarii, precum si eliberarea sau destituirea din functie ori desfacerea contractului de munca, dupa caz.

    Curtea constata ca personalul incadrat in fostul Departament de Control al Guvernului si in Departamentul pentru Lupta Antifrauda este, potrivit legii, personal contractual, cu exceptia functiilor de demnitate publica. Prin urmare, raporturile de munca stabilite sunt guvernate de Codul muncii – Legea nr.53/2003, reglementarea de drept comun in aceasta materie. Asa fiind, regimul juridic aplicabil nasterii, modificarii ori stingerii raporturilor de munca trebuie sa respecte legea mentionata, orice modificare cu privire la aceste aspecte fiind necesar a se incadra in conditiile expres si limitativ prevazute de Codul muncii. Curtea constata ca unul dintre principiile care stau la baza dreptului la munca este stabilitatea raporturilor juridice care iau nastere odata cu incheierea contractului individual de munca, acest principiu decurgand din obligatia statului de a crea cadrul legislativ menit sa asigure salariatilor siguranta si garantia pastrarii locului de munca. Mai mult, Constitutia prevede expres dreptul persoanei de a-si alege in mod liber locul de munca, ceea ce implica obligatia corelativa a statului de a reglementa conditii obiective si nediscriminatorii de natura a garanta accesul la un loc de munca. Or, conditia introdusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.3/2009, care prevede incadrarea numai pe baza increderii acordate de primul-ministru, cu avizul viceprim – ministrului, dupa caz, este una esentialmente subiectiva, care reprezinta rezultatul optiunii necenzurabile a unei persoane. Prevederea legala criticata constituie premisele incheierii sau incetarii unor contracte individuale de munca pe baza unor criterii aleatorii, pur subiective, desi ceea ce trebuie sa guverneze aceste raporturi este competenta profesionala care intotdeauna poate fi evaluata pe criterii obiective.

    Dispozitiile art.VII alin.(12) si art.VIII alin.(4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.3/2009 incalca, pe langa dispozitiile art.41 din Constitutie, si principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in drepturi, de vreme ce acestea introduc o conditie care se constituie intr-o derogare nejustificata de la prevederile Codului muncii, pozitionand persoanele vizate intr-o situatie de vadita inegalitate juridica in raport cu ceilalti angajati.

    In aceeasi ordine de idei, Curtea constata ca textele criticate instituie o prezumtie de culpa profesionala in sarcina personalului caruia i se retrage increderea primului-ministru sau nu i se acorda increderea primului-ministru pentru reincadrare, contrar principiului legalitatii care guverneaza concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului, consacrat prin art.61-64 din Codul muncii.

    Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.3/2009 infrang prevederile art.115 alin. (6) din Constitutie, deoarece afecteaza drepturi fundamentale, precum egalitatea in drepturi a cetatenilor si dreptul la munca si la protectia sociala a muncii, asa cum sunt consfintite in prevederile constitutionale ale art.16 si art.41.

    Avand in vedere argumentele expuse, Curtea retine ca nerespectarea acestor norme constitutionale atrage si infrangerea prevederilor constitutionale ale art.1 alin. (5), potrivit carora *In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie*.

    Intrucat ordonanta de urgenta, aprobata prin legea dedusa controlului nu satisface aceste exigente constitutionale, continand norme care afecteaza sfera garantiilor legale ale drepturilor si libertatilor fundamentale, consacrate prin Constitutie, Curtea constata ca intreaga ordonanta de urgenta, aprobata prin lege, este lovita de neconstitutionalitate.

    In fine, Curtea retine ca in jurisprudenta sa (Decizia nr.95 din 8 februarie 2006 si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.1/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.16 din 26 ianuarie 1995), a statuat ca declararea ca neconstitutionala a unei legi de aprobare a unei ordonante a Guvernului include si ordonanta la care se refera, aceasta incetand sa mai produca efecte juridice, in conditiile prevazute de dispozitiile art.147 alin.(1) din Constitutie.
    DECIZIE


    Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.a), si al art.147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, precum si al art.15 alin. (1) si al art.18 alin. (2) din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii

    DECIDE:


    Constata ca Legea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.3/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative referitoare la organizarea si functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului este neconstitutionala. Definitiva si general obligatorie. Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintelui Camerei Deputatilor, presedintelui Senatului, primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2009 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader si Augustin Zegrean, judecatori.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    14 useri online

    Useri autentificati: