DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. 17 din 1 septembrie 2014 pentru dezlegarea unei chestiuni de Drept in materie Penala

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 01-09-2014
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 17 din 1 septembrie 2014 pentru dezlegarea unei chestiuni de Drept in materie Penala


Publicata in Monitorul Oficial nr. 691/2014 - M. Of. 691 / 22 septembrie 2014

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT IN MATERIE PENALA




Daca in aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in cursul urmaririi penale, competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura sau, dimpotriva, procurorului.

Dosar nr. 21/1/2014/HP/P

S-a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, in Dosarul nr. 8.526/3/2014 (1.510/2014) prin care, in baza art. 475 din Codul de procedura penala, se solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei probleme de drept:

Daca in aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in cursul urmaririi penale, competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura sau, dimpotriva, procurorului.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedura penala si art. 27^4 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de catre presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Corina Michaela Jijiie.

La sedinta de judecata participa domnul Alexandru Nicolae Carstea, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror-sef Iuliana Nedelcu.

Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca la data de 10 iulie 2014 a fost depus raportul intocmit in cauza de catre judecatorul-raportor, doamna Mariana Ghena, care a fost comunicat partii, in conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala, insa la dosar nu s-a depus punctul de vedere din partea acesteia privind chestiunea de drept supusa judecatii.

Reprezentantul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie raspunzand exceptiei de inadmisibilitate a sesizarii, invocata din oficiu de presedintele completului, a sustinut ca sesizarea este admisibila, intrucat sunt indeplinite toate cerintele prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala. Procurorul a aratat ca solutionarea contestatiei cu care a fost investita instanta nu reprezinta o cerere incidentala, ci obiectul principal unic al cauzei deduse solutionarii de catre aceasta.

Pe fondul sesizarii a solicitat pronuntarea unei decizii prin care problema de drept supusa dezlegarii in cauza de fata sa primeasca urmatoarea rezolvare:
*In aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in cursul urmaririi penale competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura.*

Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, doamna judecator Corina Michaela Jijiie, a declarat dezbaterile inchise, retinandu-se dosarul in pronuntare privind sesizarea formulata.


INALTA CURTE,


Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

I. Titularul si obiectul sesizarii

Prin Incheierea din 7 mai 2014, pronuntata in Dosarul nr. 8.526/3/2014 (1.510/2014), in baza art. 475 din Codul de procedura penala, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizand interpretarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in sensul de a lamuri daca in cursul urmaririi penale competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura sau, dimpotriva, procurorului.

II. Expunerea succinta a cauzei

Prin Incheierea de sedinta din Camera de consiliu din data de 10 aprilie 2014, judecatorul de drepturi si libertati, in temeiul art. 215 alin. (8) si (9) din Codul de procedura penala, a admis exceptia inadmisibilitatii cererii invocata de catre reprezentantul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie privind cererea de modificare a masurii controlului judiciar formulata de inculpatul P.J.O., astfel cum s-a dispus prin Decizia penala nr. 3C din 12 februarie 2014, pronuntata la data de 12 februarie 2014 de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala in Dosarul nr. 2.532/3/2014.

In bza dispozitiilor art. 215 alin. (8) si (9) din Codul de procedura penala, Tribunalul Bucuresti a respins, ca inadmisibila, cererea de modificare a masurii controlului judiciar formulata de inculpatul P.J.O., dispusa prin Decizia penala nr. 3C din 12 februarie 2014, pronuntata la data de 12 februarie 2014 de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala, in Dosarul nr. 2.532/3/2014.

Pentru a dispune astfel, judecatorul de drepturi si libertati al instantei de fond a constatat ca cererea a fost formulata in cursul urmaririi penale, in cauza nefiind depasita aceasta faza a procesului penal.

Pentru aceste considerente a invocat totodata dispozitiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in sensul ca orice cerere care vizeaza modificarea obligatiilor impuse inculpatului in cursul urmaririi penale este de competenta exclusiva a procurorului care poate dispune, prin ordonanta, asupra cererii numai dupa audierea inculpatului.

Impotriva acestei incheieri, in termen legal, a formulat contestatie inculpatul P.J.O., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pe motiv ca in mod gresit a fost respinsa cererea de modificare a controlului judiciar.

La termenul de judecata din 7 mai 2014, avocatul inculpatului P.J.O. a formulat cerere de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept prin care sa se stabileasca care este organul judiciar competent sa dispuna impunerea unor noi obligatii pentru inculpat, prin inlocuirea celor dispuse initial in continutul controlului judiciar, atunci cand masura a fost luata in timpul urmaririi penale de catre judecatorul de drepturi si libertati.

Instanta care a sesizat Inalta Curte cu chestiunea de drept supusa dezlegarii si-a exprimat punctul de vedere, apreciind ca *dispozitiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala raportat la art. 203 alin. (2) din Codul de procedura penala cu referire la art. 202 alin. (4) lit. b) din Codul de procedura penala trebuie interpretate in sensul ca, in cursul urmaririi penale, judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului, prin incheiere, impunerea unei/unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta, dupa audierea inculpatului.* S-a precizat ca judecatorul national este singurul insarcinat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului si Curtea de Justitie a Uniunii Europene de a pune in practica Conventia Europeana si Tratatul Comunitatii Europene in raport cu ordinea juridica nationala.

III. Opinia instantelor judecatoresti

Magistratii din cadrul Curtilor de Apel Ploiesti si Pitesti, in unanimitate, au opinat in sensul ca judecatorul de drepturi si libertati este competent sa dispuna, in cursul urmaririi penale, asupra unor noi obligatii pentru inculpat sau poate dispune inlocuirea/incetarea obligatiilor dispuse initial.

O opinie majoritara, in acelasi sens, au formulat si magistratii din cadrul Curtii de Apel Constanta.

De asemenea, opinia ca judecatorul de drepturi si libertati este singurul competent sa dispuna, in cursul urmaririi penale, asupra unor noi obligatii pentru inculpat sau poate dispune inlocuirea/incetarea obligatiilor dispuse initial este formulata si de magistratii din cadrul Judecatoriei Satu Mare, Tribunalului Ilfov, Tribunalului Dolj, Judecatoriei Segarcea, Judecatoriei Craiova, Tribunalului Olt, Curtii de Apel Brasov, Curtii de Apel Timisoara, Tribunalului Covasna, Tribunalului pentru minori si familie Brasov, Judecatoriei Vaslui, Judecatoriei Husi.

Totodata, Inalta Curte constata ca magistratii din cadrul urmatoarelor instante: Curtea de Apel Targu Mures, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Satu Mare, Judecatoria Brasov, Judecatoria Targu Secuiesc, Tribunalul Arad, Tribunalul Caras-Severin, Judecatoria Buftea, Tribunalul Vaslui, au opinat in sensul ca, in cursul urmaririi penale, procurorul este competent sa dispuna asupra unor noi obligatii pentru inculpat sau poate dispune inlocuirea/incetarea obligatiilor dispuse initial indiferent daca masura a fost luata de judecatorul de drepturi si libertati.

Magistratii din cadrul Curtii de Apel Iasi, Curtii de Apel Galati, Curtii de Apel Oradea, Tribunalului Bucuresti, Tribunalului Ialomita, Judecatoriei Rosiori de Vede, Judecatoriei Turnu Magurele, Judecatoriei Barlad si Tribunalului Teleorman au apreciat ca, in cursul urmaririi penale, competenta de a dispune asupra modificarii masurii preventive a controlului judiciar revine autoritatii judiciare care a dispus-o.

IV. Opinia specialistilor consultati

In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, a fost solicitata opinia scrisa a unor specialisti recunoscuti cu privire la chestiunea de drept ce formeaza obiectul sesizarii, insa acestia nu au dat curs solicitarii, nefiind transmis niciun punct de vedere in acest sens.

V. Jurisprudenta relevanta in cauza

V.1. Examenul jurisprudentei nationale in materie

La nivel national au fost identificate 4 hotarari judecatoresti ramase definitive prin care instantele s-au pronuntat asupra problemei de drept in discutie, respectiv Incheierea nr. 172/CDL din 7 mai 2014 a Tribunalului Bucuresti Sectia I penala, pronuntata in Dosarul nr. 18.391/299/2014, Incheierea nr. 42 din data de 3 iunie 2014 a Judecatoriei Alexandria, pronuntata in Dosarul nr. 2.199/740/2014, Incheierea din data de 4 iunie 2014 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, pronuntata in Dosarul nr. 14.882/4/2014, Incheierea nr. 49/UP din data de 29 mai 2014 a Tribunalului Brasov, pronuntata in Dosarul nr. 2.988/62/2014.

V.2. Jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale

Nu exista decizii in aceasta materie.

V.3. Jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului

Nu au fost identificate decizii relevante in problema de drept analizata.

V.4. Jurisprudenta relevanta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene

Nu au fost identificate decizii relevante in problema de drept analizata.

VI. Dispozitii legale incidente

Art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala:
*In cursul urmaririi penale, procurorul care a luat masura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivata a inculpatului, prin ordonanta, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori intocmirea sau incetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta, dupa audierea inculpatului.*

Art. 203 alin. (2) din Codul de procedura penala:
*Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) [controlul judiciar] si c) [controlul judiciar pe cautiune] pot fi luate fata de inculpat, in cursul urmaririi penale, de catre procuror si de catre judecatorul de drepturi si libertati, in procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar in cursul judecatii, de catre instanta de judecata.*

Art. 203 alin. (3) din Codul de procedura penala:
*Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. d) [arestul la domiciliu] si e) [arestarea preventiva] pot fi luate fata de inculpat, in cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de drepturi si libertati, in procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar in cursul judecatii, de catre instanta de judecata.*

VII. Opinia Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Prin Adresa nr. 1.586/C/2.174/III-5/2014 din data de 26 iunie 2014, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca nu exista in lucru nicio sesizare avand ca obiect promovarea unui recurs in interesul legii vizand interpretarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in sensul de a lamuri daca in cursul urmaririi penale competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura sau, dimpotriva, procurorului. De asemenea, in opinia formulata, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca *in aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in cursul urmaririi penale competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura*.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii

Opinia judecatorului-raportor este in sensul ca *in aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in cursul urmaririi penale, competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuire sau incetarea celor dispuse initial revine procurorului, indiferent daca masura procesuala a controlului judiciar a fost luata de procuror sau de judecatorul de drepturi si libertati*.

IX. Inalta Curte de Casatie si Justitie

Examinand sesizarea formulata in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, se retin urmatoarele:

Reglementand conditiile de admisibilitate a sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit in art. 475 din Codul de procedura penala posibilitatea anumitor instante, inclusiv a curtii de apel, investite cu solutionarea cauzei in ultima instanta, care constata, in cursul judecatii, existenta unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei si asupra careia instanta suprema nu a statuat inca printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui asemenea recurs, sa sesizeze Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prin care sa se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept.

Legiuitorul a conditionat admisibilitatea unei asemenea sesizari de indeplinirea cumulativa a 3 conditii, respectiv existenta unei cauze aflate in curs de judecata in ultimul grad de jurisdictie pe rolul uneia dintre instantele prevazute expres de articolul anterior mentionat, solutionarea pe fond a acelei cauze sa depinda de lamurirea chestiunii de drept ce formeaza obiectul sesizarii, iar problema de drept sa nu fi fost inca dezlegata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin mecanismele legale ce asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre instantele judecatoresti sau sa nu faca in prezent obiectul unui recurs in interesul legii.

In speta se constata ca este indeplinita conditia privind existenta unei cauze pendinte aflate in curs de judecata in ultima instanta, Curtea de Apel Bucuresti fiind investita in Dosarul nr. 8.526/3/2014 cu solutionarea contestatiei formulate de inculpatul P.J.O. impotriva incheierii din Camera de Consiliu de la data 10 aprilie 2014 a Tribunalului Bucuresti prin care s-a respins, ca inadmisibila, cererea de modificare a controlului judiciar.
vDe asemenea, chestiunea de drept cu care a fost sesizata instanta suprema nu a primit inca o rezolvare printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui asemenea recurs, asa cum rezulta din Adresa nr. 1.586/C/2.174/III-5/2014 din data de 26 iunie 2014 a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Se constta insa ca cerinta privind solutionarea pe fond a cauzei sa depinda de lamurirea chestiunii de drept ce formeaza obiectul sesizarii nu este indeplinita.

Prin Decizia nr. 11 din 2 iunie 2014, pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, in Dosarul nr. 11/1/2014/HP/P, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca admisibilitatea sesizarii in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile este conditionata, atat in cazul in care vizeaza o norma de drept material, cat si atunci cand priveste o dispozitie de drept procesual, de imprejurarea ca interpretarea data de instanta suprema sa aiba consecinte juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei.

Totodata, intre problema de drept a carei lamurire se solicita si solutia data asupra actiunii penale si/sau civile de catre instanta pe rolul careia se afla cauza in ultimul grad de jurisdictie trebuie sa existe o relatie de dependenta, in sensul ca decizia Inaltei Curti pronuntata in procedura prevazuta de art. 476 si 477 din Codul de procedura penala sa fie de natura a produce un efect concret asupra continutului hotararii din procesul principal, cerinta pertinentei fiind expresia utilitatii pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o are in cadrul solutionarii pe fond a litigiului.
vObiectul prezentei sesizari a instantei supreme in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile il constituie stabilirea organului judiciar competent sa dispuna asupra modificarii continutului masurii preventive a controlului judiciar, luata fata de un inculpat, in cursul urmaririi penale, respectiv procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati, obiect ce reprezinta insa numai o chestiune incidentala de care nu depinde lamurirea cauzei pe fond.

Exceptia de necompetenta si stabilirea organului judiciar exced fondului cauzei, constituind un incident procesual prin care se desemneaza care din cele doua organe judiciare va trebui sa judece, potrivit dispozitiilor legale.

In consecinta, Inalta Curte constata ca sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti nu indeplineste cumulativ conditiile de admisibilitate prevazute de art. 475din Codul de procedura penala si, ca urmare, chestiunea de drept invocata nu poate primi o rezolvare de principiu prin pronuntarea unei hotarari prealabile de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.



DECIZIE


Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 477 din Codul de procedura penala,


INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii

DECIDE:


Respinge, ca inadmisibila, sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala in Dosarul nr. 8.526/3/2014 (1.510/2014) privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la interpretarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in sensul de a lamuri daca in cursul urmaririi penale competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura sau, dimpotriva, procurorului.

Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.

Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 1 septembrie 2014.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
96 useri online

Useri autentificati: