DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.38 alin.(1) si art.42 din Legea privind parteneriatul public-privat

Decizie neconstitutionalitate din 02-07-2014
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.38 alin.(1) si art.42 din Legea privind parteneriatul public-privat


Publicata in Monitorul Oficial nr. 532/2014 - M. Of. 532 / 17 iulie 2014



1. Pe rol se afla solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind parteneriatul public-privat, obiectie formulata de un numar de 94 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal si al Partidului Democrat Liberal.

2. Obiectia de neconstitutionalitate, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.2702 din 19 iunie 2014, constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.598A/2014 si a fost semnata de catre urmatorii deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal si al Partidului Democrat Liberal: Costel Alexe, Florin-Alexandru Alexe, ?tefan Alexandru Baisanu, Vasile Berci, Cristian Buican, Mihaita Calimente, Steluta-Gustica Cataniciu, Mircea-Vasile Cazan, Florica Chereches, Ioan-Cristian Chirtes, Erland Cocei, Gheorghe Costin, Corneliu Mugurel Cozmanciuc, Grigore Craciunescu, Horia Cristian, Ioan Cupsa, Anton Dobos, Victor-Paul Dobre, Traian Dobrinescu, Mircea Dolha, Nechita-Stelian, Dolha, Mihai Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, Daniel Andrei Gheorghe, Dumitru-Verginel Gireada, Alina-?tefania Gorghiu, Maria Grecea, Virgil Guran, Eleonora-Carmen Harau, Daniel Iane, Mihai Lupu, Victor-Gheorghe Manea, Razvan Horia Mironescu, Dan-?tefan Motreanu, Romeo Florin Nicoara, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Theodor-Catalin Nicolescu, Nechita-Adrian Oros, Ionel Palar, Dumitru Pardau, Ion Pargaru, Octavian Marius Popa, Nini Sapunaru, George Scarlat, Adrian-George Scutaru, Dan-Coriolan Simedru, Gigel-Sorinel ?tirbu, Ionut Marian Stroe, Raluca Surdu, Iulian-Radu Surugiu, Ioan Tamaian, Laurentiu Tigaeru Rosca, Dan-Laurentiu Tocut, Elena-Ramona Uioreanu, Dorinel Ursarescu, Lucia-Ana Varga, Vasile Varga, Mihai-Alexandru Voicu, Daniel-Catalin Zamfir si Radu Zlati, respectiv Tinel Gheorghe, Costica Canacheu, Mircea-Nicu Toader, Danut Culetu, Gheorghe Ialomitianu, Liviu Laza-Matiuta, Vasile Gudu, Diana Adriana Tusa, ?tefan-Bucur Stoica, Constantin Dascalu, Cornel-Mircea Samartinean, Dan-Cristian Popescu, Mircea Man, Alin-Augustin-Florin Popoviciu, Maria-Andreea Paul, Lucian Militaru, Gheorghe Udriste, Cristian-Constantin Roman, Ioan Oltean, Cezar-Florin Preda, Ioan Balan, Ionas-Florin Urcan, Romeo Radulescu, Roberta Alma Anastase, Vasile Iliuta, Claudia Boghicevici, Sanda-Maria Ardeleanu, Iulian Vladu, Mircea Lubanovici, Lucian-Nicolae Bode, George Ionescu, Catalin-Florin Teodorescu, Eusebiu-Manea Pistru-Popa si Alexandru Nazare.

3. In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca art.38 din legea criticata nu defineste si nici nu stabileste criterii pentru aprecierea *motivelor exceptionale legate de interesul national sau local*, prin invocarea carora partenerul public poate modifica unilateral sau rezilia contractul de parteneriat public-privat. In aceste conditii, avand in vedere ca textul nu este suficient de clar si precis, se apreciaza ca sunt incalcate prevederile art.1 alin.(5) din Constitutie.

4. In privinta art.42 din legea criticata, se arata ca acesta, in conditiile in care reglementeaza posibilitatea inlocuirii partenerului privat fara organizarea unei noi proceduri de atribuire, nu prevede si conditii clare in care se ia aceasta masura, lasand ca stabilirea acestora sa fie realizata in documentatia de atribuire sau in contract. Or, atat timp cat art.72 si 73 din Directiva 2014/24/UE, precum si *Comunicarea interpretativa a Comisiei privind aplicarea dreptului comunitar in domeniul contractelor de achizitii publice si al concesiunilor in cazul parteneriatelor public-privat institutionalizate*, prevad modalitatea prin care contractele de achizitii publice, inclusiv cele din parteneriat public-privat, pot fi modificate fara a mai fi necesara o noua procedura de achizitii publice, este necesar ca si norma nationala sa preia o atare solutie legislativa pentru a se respecta directiva mentionata, precum si obligatiile rezultate ca urmare a aderarii la Uniunea Europeana. Or, avand in vedere ca art.38 si 42 nu transpun in mod fidel aceste reglementari, se constata incalcarea art.20 si art.148 din Constitutie.

5. De asemenea, se apreciaza ca, in lipsa detalierii conditiilor in care se pot lua masuri de modificare unilaterala, reziliere a contractului de parteneriat public-privat sau de inlocuire a partenerului privat fara organizarea unei noi proceduri de atribuire, se incalca prevederile constitutionale ale art.31 si art.45.

6. In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, obiectia de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere.

7. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.2/3155 din 25 iunie 2014, punctul sau de vedere, prin care apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

8. In acest sens, se arata ca textul supus controlului de constitutionalitate intrune?te conditiile legale privind forma de redactare a actelor normative in sensul ca acesta nu are dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce. Legiuitorul nu a lasat sa se aprecieze arbitrar *motivele exceptionale* in care se poate modifica sau rezilia contractul de parteneriat public-privat, ci a precizat ca acestea pot fi legate exclusiv de interesul national sau local. Se mai subliniaza ca precizarea in concreto a motivului exceptional va fi realizata cu ocazia modificarii sau rezilierii contractului, astfel incat va putea fi observata si verificata legatura directa cu un aspect, si el concret, al interesului national sau local. Aceste motive si aceste aspecte nu pot fi prevazute de maniera exhaustiva de catre legiuitor, care nu poate decat sa le circumscrie de o maniera rezonabil de precisa, instituind un criteriu suficient de apreciere care sa fie aplicabil de la caz la caz. Revine judecatorului competenta de a stabili daca a fost respectata aceasta cerinta legala privind modificarea sau rezilierea contractului, cu ocazia eventualelor litigii deduse judecatii. In consecinta, se apreciaza ca nu se poate pune problema unei nerespectari a normelor de tehnica legislativa care sa determine aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii.

9. Potrivit art.288 paragraful 3 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, modalitatea de transpunere in dreptul national a directivelor este lasata la aprecierea legiuitorului national, acesta nefiind tinut de adoptarea unui anumit tip de act normativ cu un continut predeterminat. Astfel, critica de neconstitutionalitate raportata la art.148 alin.(2) din Constitutie este neintemeiata.

10. Se mai sustine ca prevederile contestate nu incalca principiul constitutional al egalitatii in fata legii, deoarece legea stabile?te in mod clar posibilitatea modificarii contractelor si inlocuirea partenerilor privati in anumite contexte clar definite. De asemenea, legea nu dispune expres limitari sau restrangeri ale dreptului la informatie sau ale libertatii economice.

11. Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.5/3565/2014, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.2814 din 27 iunie 2014, punctul sau de vedere, prin care apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

12. Astfel, art.38 din lege stabileste ca modificarea sau rezilierea unilaterala a contractului din partea partenerului public intervine in conditiile existentei unor motive exceptionale legate de interesul national sau local, cu respectarea unor garantii procedurale suplimentare, prevazute chiar de prezenta lege, precum: notificarea prealabila a partenerului privat si a societatii de proiect, includerea posibilitatii de modificare in documentatia de atribuire in mod clar, precis si neechivoc si nealterarea naturii generice a contractului initial. Se mai mentioneaza ca partenerul privat are dreptul la o despagubire stabilita in contractul de parteneriat public-privat, daca i se produce un prejudiciu prin modificarea sau rezilierea unilaterala a contractului.

13. Guvernul mai arata ca legiuitorul nici nu avea cum sa enumere expressis verbis toate situatiile care ar fi putut constitui motive exceptionale legate de interesul national sau local care sa determine modificarea sau rezilierea contractului, el stabilind garantii suficiente pentru protectia partenerului privat. In plus, potrivit art.24 alin.(1) din Legea nr.24/2000, daca ar fi fost stabilite in mod expres cazurile care reprezinta motive exceptionale, ar fi existat riscul ca prin proiectul de act normativ sa nu fie acoperita intreaga problematica a relatiilor sociale ce reprezinta obiectul sau de reglementare, fiind posibil sa apara lacune legislative. Pentru a evita o asemenea situatie, legiuitorul a facut aplicarea art.24 alin.(2) din Legea nr.24/2000 folosind formulari cadru, de principiu, aplicabile oricaror situatii posibile, fiind, astfel, respectate prevederile art.1 alin.(5) din Constitutie.

14. Cu privire la sustinerea referitoare la incalcare art.20 si 148 din Constitutie, Guvernul apreciaza, in primul rand, ca art.20 din Constitutie nu este aplicabil in cauza, intrucat autorii obiectiei se refera la compatibilitatea dreptului national cu cel european, raport reglementat de art.148 din Constitutie, iar, pe de alta parte, analiza compatibilitatii art.38 si 42 din lege in raport cu art.148 alin.(2) din Constitutie, prin prisma incalcarii art.72 si 73 din Directiva 2014/24/UE, nu intra in competenta Curtii Constitutionale.

15. In privinta invocarii art.31 si 45 din Constitutie, Guvernul arata ca autorii sesizarii nu au precizat care este modalitatea in care sunt incalcate cele doua texte constitutionale. Pe de alta parte, art.38 si 42 se aplica in mod nediscriminatoriu oricaror contracte de parteneriat public-privat, fara nici o diferentiere, textele prevazand suficiente garantii care sa asigure transparenta in executarea/ incetarea contractului (intentia de modificare unilaterala sau denuntare a contractului este notificata in prealabil, modificarea sau denuntarea sunt realizate doar daca au fost prevazute ca posibilitati in documentatia de atribuire sau in conditiile institute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2006), partenerul privat cunoscand inca din faza procedurii de atribuire ca exista posibilitatea incetarii contractului daca sunt indeplinite conditiile legale mentionate.

16. Ulterior, Guvernul a transmis o completare la punctul de vedere exprimat, completare inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.2901 din 1 iulie 2014.

17. Prin aceasta completare, Guvernul arata ca atat art.38, cat si art.42 din legea criticata au format obiectul avizului Consiliului Legislativ nr.930/29 august 2013, fara a se aduce observatii cu privire la aceste texte. Textele au fost adoptate in varianta initiala propusa de Guvern si avizata atat de Ministerul Justitiei, cat si de Consiliul Legislativ.

18. Pe fondul reglementarii, se arata ca art.38 din lege reglementeaza doua drepturi extraordinare (*drepturi exorbitante*) in favoarea partenerului public, drepturi care deriva din natura de contract administrativ al contractului de parteneriat public-privat, respectiv dreptul de a modifica si denunta unilateral contractul. In ambele situatii, aceste drepturi pot fi exercitate pentru motive care tin de interesul public, chiar si in absenta unei culpe a partenerului privat, partenerul public avand, insa, obligatia de a compensa partenerul privat daca acesta sufera pierderi in urma exercitarii dreptului de modificare sau denuntare unilaterala. Se arata ca reglementari similare se regasesc in art.57 alin.(1) lit.b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.54/2006 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2006, reglementari care nu au fost subiect de observatii nici din partea reprezentantilor Comisiei Europene.

19. Textele criticate nu prevad o enumerare a situatiilor care ar putea duce la modificarea sau denuntarea unilaterala a contractului, intrucat acestea nu pot fi stabilite in mod limitativ, ci se determina prin raportare la situatii concrete generate de specificul fiecarui contract de catre autoritatile publice competente *in cadrul atributiilor lor de a stabili interesul general*. Mai mult, se sustine ca motivele exceptionale nu pot fi definite prin lege tocmai datorita caracterului lor imprevizibil.

20. Totodata, se apreciaza ca art.38 din lege nu trebuie privit singular, ci in coroborare si cu alte texte din lege, spre exemplu art.39. Acest text reglementeaza modificarea contractului, iar existenta sau nu a unui motiv care sa constituie temei pentru denuntarea unilaterala din partea partenerului public analizandu-se la nivelul Ministerului Finantelor Publice si Guvernului. Pentru a lua o decizie, aceste din urma autoritati publice trebuie sa ia in clacul implicatiile asupra deficitului bugetar pe care o astfel de masura o poate produce. Se mai invedereaza faptul ca, in privinta contractelor de parteneriat public-privat care nu presupun alocarea de resurse din bugetele aprobate prin legile bugetare anuale, aprecierea interesului public local revine organelor deliberative locale, acestea fiind cele care au aprobat incheierea contractului. Se mai apreciaza ca posibilitatea inserarii unor clauze de denuntare unilaterala a contractului se regaseste si in *ghidurile de bune practici in domeniului parteneriatului public-privat publicate atat la nivelul Uniunii Europene, cat si de institutii financiare internationale, in general*. In fine, se arata ca textul articolului ce reglementeaza denuntarea unilaterala a fost convenit si cu reprezentantii Comisiei Europene in procedura de consultare anterioara adoptarii formei proiectului de lege in Guvern.

21. Cu privire la criticata adusa art.38 si art.42 din lege raportat la dispozitiile Directivei 2014/24/UE, se arata ca, de fapt, raportarea trebuie facuta la Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European si Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, avandu-se in vedere punctul 18 din preambulul acestei directive. Or, textele legale mentionate respecta art.43 al Directivei 2014/23/UE. Mai este invocata jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu privire la mecanismul inlocuirii partenerului privat in cursul executiei contractului; se mai arata ca forma finala a art.42 din lege a fost convenita in discutiile cu directiile de specialitate ale Comisiei Europene.

22. Se mai sustine ca art.38 si 42 din lege nu incalca principiile transparentei si egalitatii de tratament, ceea ce inseamna ca acestea nu contravin nici art.45 din Constitutie.

23. Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

24. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie, precum si ale art.1, art.10, art.15 si art.18 din Legea nr.47/1992, republicata, sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate.

25. Obiectul controlului de constitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile Legii privind parteneriatul public-privat. Analizand criticile de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, in realitate, obiect al controlului de constitutionalitate il constituie numai dispozitiile art.38 alin.(1) si art.42 din aceasta lege, texte care au urmatorul cuprins:
  • Art.38:
    *(1) Din motive exceptionale legate de interesul national sau local, dupa caz, partenerul public poate, cu notificarea prealabila a partenerului privat si a societatii de proiect:
    a) modifica unilateral anumite prevederi ale contractului de parteneriat public-privat, daca aceasta posibilitate a fost inclusa in documentatia de atribuire intr-o modalitate clara, precisa si neechivoca, si fara a se altera natura generica a contractului initial sau in orice alta situatie de modificare unilaterala a contractului prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.337/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, care se aplica in mod corespunzator;
    b) denunta unilateral contractul de parteneriat public-privat, in conditiile legii.
  • Art.42:
    *(1) In cazul in care partenerul privat sau societatea de proiect nu isi indeplineste obligatiile asumate in cadrul contractului de parteneriat public-privat sau obligatiile fata de finantatorii proiectului, partenerul public, din proprie initiativa sau la solicitarea finantatorilor proiectului, va putea inlocui partenerul privat in conditiile alin.(2) si (3).
    (2) Inlocuirea partenerului privat se poate face fara realizarea unei noi proceduri de atribuire, numai daca:
    a) aceasta posibilitate a fost prevazuta in cadrul documentatiei de atribuire initiale intr-o modalitate clara, precisa si neechivoca, indicandu-se cauzele unei astfel de inlocuiri potentiale si conditiile in care poate fi realizata, in conformitate cu prevederile normelor de aplicare; si
    b) aceasta posibilitate a fost inclusa in cadrul contractului de parteneriat public-privat, in conformitate cu prevederile normelor de aplicare.
    (3) In absenta indeplinirii tuturor conditiilor prevazute la alin.(2), orice inlocuire a partenerului privat necesita declansarea unei noi proceduri de atribuire
    *.

    26. Dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea criticilor de neconstitutionalitate sunt cele ale art.1 alin.(5) referitor la cerintele de calitate a legii, art.20 privind tratatele internationale privind drepturile omului, art.31 privind dreptul la informatie, art.45 privind libertatea economica si art.148 alin.(2) privind principiul aplicarii prioritare a actelor obligatorii ale Uniunii Europene. In privinta art.31 si art.148 alin.(2) din Constitutie, Curtea constata, pe de o parte, ca numai alineatul (2) al acestui text, referitor la obligatia autoritatilor publice de a asigura informarea corecta asupra treburilor publice, are incidenta in cauza, iar, pe de alta parte, ca invocarea alin.(2) al art.148 din Constitutie vizeaza, in mod implicit, si alin.(4) al acestui text constitutional.

    (1) Admisibilitatea obiectiei de neconstitutionalitate

    27. Curtea constata ca obiectia de neconstitutionalitate formulata indeplineste conditiile prevazute de art.146 lit.a) teza intai din Constitutie atat sub aspectul obiectului sau, fiind vorba de o lege adoptata si nepromulgata inca, cat si sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, aceasta fiind semnata de un numar de 94 de deputati.

    (2) Analiza pe fond a obiectiei de neconstitutionalitate

    28. Curtea, in jurisprudenta sa, a statuat ca *respectarea legilor este obligatorie, insa nu se poate pretinde unui subiect de drept sa respecte o lege care nu este clara, precisa si previzibila, intrucat acesta nu isi poate adapta conduita in functie de ipoteza normativa a legii*. De aceea, *una dintre cerintele principiului respectarii legilor vizeaza calitatea actelor normative*. Asadar, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, respectiv sa fie clar, precis si previzibil (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.584 din 17 august 2010, Decizia nr.743 din 2 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.579 din 16 august 2011, Decizia nr.1 din 11 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.53 din 23 ianuarie 2012, Decizia nr.447 din 29 octombrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.674 din 1 noiembrie 2013, Decizia nr.1 din 10 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.123 din 19 februarie 2014, sau Decizia nr.183 din 2 aprilie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.381 din 22 mai 2014).

    29. Pentru a stabili daca art.38 alin.(1) din lege respecta exigentele art.1 alin.(5) din Constitutie, Curtea retine ca acesta, prin continutul sau normativ, reglementeaza posibilitatea partenerului public in conditiile notificarii prealabile a partenerului privat si a societatii de proiect, ca, *din motive exceptionale legate de interesul national sau local*, sa modifice unilateral *anumite prevederi ale contractului de parteneriat public-privat*, daca aceasta posibilitate a fost inclusa in documentatia de atribuire intr-o modalitate clara, precisa si neechivoca, si fara a se altera natura generica a contractului initial, sau sa denunte unilateral contractul de parteneriat public-privat, in conditiile legii. De asemenea, distinct de motivele exceptionale legate de interesul national sau local, Curtea observa ca art.38 alin.(1) lit.a) din lege prevede aplicabilitatea reglementarilor referitoare la modificarea unilaterala a contractului prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.337/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

    30. Curtea observa faptul ca actuala reglementare in vigoare, Legea parteneriatului public-privat nr.178/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.676 din 5 octombrie 2010, nu prevede, in mod expres, posibilitatea modificarii unilaterale a contractului de parteneriat public-privat de catre partenerul public, ci doar posibilitatea generica a denuntarii unilaterale a acestuia. Curtea retine, insa, ca masura modificarii unilaterale a contractului in cursul perioadei sale de valabilitate este un instrument util si necesar aflat la indemana partenerului public, care, in acest fel, poate controla modul de executare a contractului, dar il si poate adapta in functie de situatiile neprevazute aparute in executarea acestuia. Un atare considerent are in vedere natura obiectului parteneriatului public-privat, respectiv realizarea sau, dupa caz, reabilitarea si/ sau extinderea unui bun sau a unor bunuri destinate prestarii unui serviciu public si/ sau operarii unui serviciu public.

    31. In privinta art.38 alin.(1) din lege, Curtea retine ca acesta, in fraza introductiva, cuprinde notiunea de *motive exceptionale*, fara, insa, a o defini; prin urmare, partenerul public va fi cel care va determina daca o situatie sau alta reprezinta sau nu un motiv exceptional in temeiul caruia se va putea modifica unilateral contractul. Curtea retine ca o notiune legala poate avea un continut si inteles autonom diferit de la o lege la alta, cu conditia ca legea care utilizeaza termenul respectiv sa il si defineasca. Or, in prezenta cauza, Curtea constata ca legiuitorul nu a definit notiunea de *motive exceptionale*. In aceste conditii, partenerul public va fi cel care va stabili intelesul acestei sintagme de la caz la caz, ceea ce poate dezechilibra egalitatea contractuala dintre parti. Mai mult, chiar daca partenerul public este cel ce stabileste in concreto acest inteles, se ridica problema de a determina elementele care vor sta la baza aprecierii acestuia. Or, textul analizat nu ofera astfel de elemente, ceea ce inseamna ca aprecierea partenerului public nu poate fi decat una subiectiva si, in consecinta, discretionara. Prin urmare, datorita lipsei sale de claritate, precizie si previzibilitate, art.38 alin.(1) din lege creeaza premisa normativa necesara pentru ca executarea contractului sa implice recurgerea la procedee arbitrare.

    32. Curtea, examinand sustinerile Guvernului referitoare la utilizarea notiunii de *motive exceptionale* in actele de reglementare primara, retine ca, intr-adevar, adjectivul *exceptional* a fost si este uzitat in dreptul pozitiv roman. Cu titlu exemplificativ, Curtea are in vedere textul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.418 din 15 mai 2006, care, insa, atunci cand se refera la situatii exceptionale, ofera anumite indicii interpretului pentru a determina contextualizat sfera acestei notiuni spre exemplu: art.110 alin.(1) lit.b), care prevede ca autoritatea contractanta are dreptul de a aplica procedura de negociere, cu publicarea prealabila a unui anunt de participare, in situatii exceptionale, temeinic motivate, atunci cand natura lucrarilor/ produselor/ serviciilor sau riscurile implicate de executarea/ livrarea/ prestarea acestora nu permit o estimare initiala globala a pretului viitorului contract de achizitie publica sau art.144 alin.(1), care prevede ca autoritatea contractanta nu are dreptul de a stabili ca durata unui acord-cadru sa depaseasca mai mult de 4 ani, decat in cazuri exceptionale, si pe care le poate justifica in special prin obiectul specific al contractelor ce urmeaza a fi atribuite in baza acordului-cadru respectiv. In schimb, Curtea retine ca art.53 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.569 din 30 iunie 2006, cuprinde o prevedere similara cu textul art.38 alin.(1) din legea supusa controlului de constitutionalitate, asadar, fara a defini notiunea de motive exceptionale. Toate cele anterior mentionate demonstreaza faptul ca legiuitorul trebuie sa se raporteze la reglementarile ce reprezinta un reper de claritate, precizie si previzibilitate, iar erorile de apreciere in redactarea actelor normative nu trebuie sa se perpetueze in sensul de a deveni ele insele un precedent in activitatea de legiferare; din contra, aceste erori trebuie corectate pentru ca actele normative sa contribuie la realizarea unei securitati sporite a raporturilor juridice.

    33. In continuare, Curtea urmeaza a analiza prevederile lit.a) ale art.38 alin.(1) din lege, text care prevede posibilitatea partenerului public de a modifica unilateral *anumite prevederi ale contractului de parteneriat public-privat*. In acest sens, textul criticat mentioneaza doar ca posibilitatea de modificare unilaterala a contractului trebuie sa fie prevazuta in documentatia de atribuire intr-o modalitate clara, precisa si neechivoca, si fara a se altera natura generica a contractului initial. Totusi, nu se precizeaza ce fel de modificari pot fi facute in mod unilateral, respectiv conditii esentiale sau neesentiale ale contractului. Mai mult, Curtea retine ca textul este interpretabil, intrucat: - fie se refera la posibilitatea partenerului public de a include in documentatia de atribuire o clauza prin care prevede ca va putea modifica unilateral contractul, iar determinarea in concreto a acelor *anumite prevederi* sa fie lasata pe parcursul executarii contractului la libera apreciere a partenerului public; - fie se refera la posibilitatea partenerului public de a include in documentatia de atribuire o clauza prin care prevede ca va putea modifica unilateral contractul, cu indicarea prevederilor contractuale ce pot face obiectul unor asemenea modificari; - fie, in fine, se refera la posibilitatea partenerului public de a include in documentatia de atribuire o clauza prin care prevede ca va putea modifica unilateral contractul, cu indicarea unei marje/ limite in privinta prevederilor contractuale ce pot face obiectul unor asemenea modificari.

    34. Din cele aratate la paragraful anterior, rezulta ca art.38 alin.(1) din lege este echivoc dintr-o dubla perspectiva, si anume prin faptul ca nu determina clauzele contractuale si nu fixeaza marje si limite valorice ce pot forma obiectul modificarilor unilaterale, respectiv prin faptul ca nu stabileste in mod clar obligatiile partenerului public in privinta modului de includere a unei clauze de modificare unilaterala in documentatia de atribuire.

    35. In privinta art.38 alin.(1) lit.b) din lege, Curtea retine ca se pun aceleasi probleme in privinta notiunii de *motive exceptionale*. Mai mult, Curtea observa ca la lit.a) a aceluiasi alineat se face referire la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2006, iar la lit.b) la *in conditiile legii*. Or, Guvernul in completarea punctului sau de vedere arata faptul ca *parteneriatul public-privat nu este un contract de achizitie publica*, intrand in sfera contractelor de concesiune, ceea ce inseamna ca ar fi contrazisa trimiterea de la lit.a) la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2006, care reglementeaza achizitiile publice, iar trimiterea la *conditiile legii* de la lit.b) pare a fi facuta la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica. Asadar, devine evident ca textul sufera din punct de vedere al claritatii, preciziei si previzibilitatii sale.

    36. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca art.38 alin.(1) din lege este contrar art.1 alin.(5) din Constitutie in componenta sa privitoare la calitatea legii, destinatarii normei neavand posibilitatea obiectiva de a-si adapta conduita ipotezei normei juridice analizate.

    37. In aceste conditii, Curtea retine ca art.38 alin.(1) din lege afecteaza obligatia pozitiva a autoritatilor publice de informare corecta a partenerului privat, obligatie prevazuta de art.31 alin.(2) din Constitutie. De asemenea, Curtea retine ca textul analizat afecteaza posibilitatea oricarei persoane de a initia si intreprinde o activitate cu scop lucrativ (a se vedea si Decizia nr.230 din 14 martie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.236 din 5 aprilie 2007), prin sprijinirea discriminatorie a anumitor operatori economici, in sensul unei eventuale sicanari a partenerului privat ulterior incheierii contractului. Mai mult, se poate intampla si situatia in care, daca aceasta modificare ulterioara ar fi existat inca de la inceput, partenerul privat cu care s-a incheiat contractul sa nu fi castigat licitatia. In acest context, textul criticat contravine art.45 din Constitutie, care precizeaza ca libertatea economica se exercita in conditiile legii, lege care nu poate insa afecta substanta acestui drept. Curtea retine ca legea poate stabili conditii, termene sau obligatii in legatura cu exercitarea acestui drept, insa nu poate afecta in sine substanta dreptului. Or, prin prisma analizei de proportionalitate dezvoltate in jurisprudenta Curtii Constitutionale (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.266 din 21 mai 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.443 din 19 iulie 2013), se constata ca, de principiu, desi modificarea si denuntarea unilaterala a contractului urmareste un scop legitim, respectiv prestarea sau operarea in bune conditii a unui serviciu public, modul defectuos de redactare a textului analizat imprima acestuia un continut normativ care nu este nici adecvat si nici necesar, afectand justul echilibru care trebuie pastrat intre interesele partenerului public si al celui privat pentru atingerea scopului urmarit.

    38. Cu privire la incalcarea art.148 din Constitutie, Curtea retine existenta unei dispute intre Guvern si autorii obiectiei de neconstitutionalitate cu privire la directiva aplicabila parteneriatului public-privat contractual si/ sau institutionalizat. O atare incertitudine este data de faptul ca legiuitorul nu si-a indeplinit obligatia de a indica, in cuprinsul legii criticate, actele Uniunii Europene care sunt transpuse prin aceasta, ceea ce este inadmisibil. Indiferent de directiva aplicabila (Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, sau Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European ?i a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizitiile publice ?i de abrogare a Directivei 2004/18/CE, ambele publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr.94 din 28 martie 2014), Curtea observa ca ambele cuprind conditii care coincid aproape pana la detaliu in privinta modificarii sau denuntarii unilaterale a contractului, in timp ce textul art.38 alin.(1) din lege contine o solutie normativa ce tinde sa se sustraga acestor conditii. In consecinta, Curtea retine ca solutia legislativa cuprinsa in textul criticat reprezinta o incalcare de catre Parlament a dispozitiilor art.148 alin.(4) din Constitutie, text care reglementeaza rolul acestuia de garant in privinta aducerii la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii.

    39. Cu privire la art.42 din lege, Curtea observa ca autorii obiectiei de neconstitutionalitate se refera numai la incalcarea dispozitiilor art.31 alin.(2), art.45 si art.148 alin.(2) din Constitutie. Acest text legal nu reprezinta, insa, altceva decat o reluare intr-o formulare cuprinzatoare si cu finalitate juridica identica a prevederilor art.43 alin.(1) lit.a) si d) din Directiva 2014/23/UE, invocata de Guvern in completarea la punctul sau de vedere, sau ale art.72 alin.(1) lit.a) si d) din Directiva 2014/24/UE, invocata de autorii obiectiei, astfel incat Curtea nu poate retine incalcarea art.148 alin.(4) din Constitutie. Continutul normativ al art.42 din lege este unul complex si exact, intrucat obliga partenerul public sa indice in cadrul contractului de parteneriat public-privat atat cauzele inlocuirii potentiale, cat si conditiile in care poate fi realizata cu trimitere la normele de aplicare a legii, nelasand loc de interpretare in favoarea partenerului public. In acest fel se asigura informarea partenerului privat cu privire la motivele de incetare unilaterala a contractului, cu respectarea art.31 alin.(2) din Constitutie. In privinta art.45 din Constitutie, Curtea retine, astfel cum s-a aratat mai sus, ca legiuitorul poate impune conditii cu privire la exercitarea libertatii economice; or, in privinta art.42 din lege, contractul cu partenerul privat inceteaza pentru motivele negociate si acceptate de cei doi contractanti, partenerul privat cunoscand, astfel, conditiile si motivele exacte pentru care este inlocuit. Astfel, exercitarea libertatii economice se realizeaza in conditiile legii, fara ca aceasta art.42 din lege sa vizeze substanta dreptului, ci doar exercitiul sau, masura fiind, astfel proportionala cu scopul legitim urmarit, respectiv prestarea sau operarea in bune conditii a unui serviciu public.

    40. Curtea retine ca art.20 din Constitutie nu are incidenta in cauza, intrucat invocarea acestui text constitutional este realizata prin prisma incalcarii prevederilor Directivei 2014/24/UE, caz in care autorii obiectiei de neconstitutionalitate au in vedere, de fapt, prevederile art.148 din Constitutie cu privire la integrarea in Uniunea Europeana, si nu cele ale art.20 din Constitutie (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr.950 din 13 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.20 din 10 ianuarie 2013).
    DECIZIE




    41. Pentru considerentele aratate, in temeiul art.146 lit.a) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.11 alin.(1) lit.A.a), al art.15 alin.(1) si al art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii

    DECIDE:


    Admite, in parte, obiectia de neconstitutionalitate formulata si constata ca dispozitiile art.38 alin.(1) din Legea privind parteneriatul public-privat sunt neconstitutionale.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Pronuntata in sedinta din data de 2 iulie 2014.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    145 useri online

    Useri autentificati: